Liber sa alegiUn punct de vedere personal

Milton & Rose Friedman

Milton Friedman s-a nascut la 31 iulie 1912 in San Francisco si a murit la 16 noiembrie 2006.Si a fost profesor al Universităţii din Chicago.

Milton Friedman a adus nenumărate contribuţii la dezvoltarea microeconomiei şi a macroeconomiei precum şi la dezvoltarea teoriilor cu privire la economia de piaţă şi la minimalizarea rolului statului în coordonarea economiei.

Un economist eminent, cu importante contribuţii teoretice şi practice, Friedman a reuşit să comunice cu publicul larg, cu sinceritate şi convingere, despre cele mai importante teme, de fiecare dată când libertatea individuală şi prosperitatea economiei de piaţă au fost în primejdie. Mesajul lui Milton Friedman a fost mereu lipsit de tehnicalităţi economice, însă argumentele sale au fost întotdeauna fundamentate pe o erudiţie şi expertiză ştiinţifică greu de egalat.

Toate realizările considerabile a lui Friedman sunt răsplătite, în 1976, cu acordarea premiului Nobel pentru Economie „pentru realizările sale în analiza consumului, istoria şi teoria monetară şi demonstrarea complexităţii politicii de stabilizare”. Ulterior, mulţi dintre colaboratorii şi studenţii săi vor fi onoraţi cu aceeaşi distincţie, dovadă a relevanţei în timp a ideilor sale.

Liber sa alegi este o lucrare mai putin abstracta si deci,mai concreta.Aceasta carte are doua izvoare:Capitalism si libertate si un serial de televiziune

intitulat ,la fel ca volumul, Liber sa alegi.Capitalism si libertate anlizeaza “rolul capitalismului competitiv ca sistem al libertatii

economice si conditie necesara pentru libertate politica”.In argumentatie se defineste rolul pe carea ar trebui sa-l joace guvernul intr-o societate libera.

Serialul Tv acopera aceleasi subiecte ca si cartea;cele 10 capitole ale cartii corespund cu cele 10 subiecte ale episoadelor TV si poarta aceleasi titluri.Totusi serialul Tv si cartea sunt foarte diferite,fiind realizate cu mijloacele specifice.Cartea cuprinde mai multe subiecte care,datorita constrangerilor de timp impuse de emisiunile de televiziune , au fost omise sau amintite numai in treacat in serial.Iar prezentarea lor este mai sistematica si mai profunda.

Liber sa alegi trateaza in mod egal sistemul economic si sistemul politic.Ambele sunt considerate piete in care rezultatul este stabilit de actiunile reciproce ale indivizilor ce-si urmaresc propriul interes,decat telurile sociale pe care cei implicati considera ca este avantajos sa le formuleze.Aceasta reiese implicit din intreaga lucrare si este formulata explicit in capitolul final.

1

Introducere

In introducere autorul vorbeste despre miracolul economic si politic american,devenit posibil prin punerea in practica a doua idei majore ,ambele formulate ,printr-o curioasa coincidenta in acelasi an 1776.

Una dintre idei este cuprinsa in Avutia Natiunilor.In lucrare este analizat modul in care un sistem de piata poate impleti libertatea individuala a celor ce-si urmaresc propriile obiective cu extinderea colaborarii si cooperarii necesare in domeniul economic pentru a produce hrana ,imbracamintea,adaposturile.Pentru Adam Smith explicatia este aceea ca ambele parti implicate intr-un schimb pot beneficia atata timp cat cooperarea este de-a intregul consimtita ,orice scimb putandu-se desfasura numai daca ambele parti castiga de pe urma lui .Nici o forta exterioara ,nici o forta de constrangere,nici o violare a libertatii nu este necesara pentru a-i determina pe cei implicati in castig sa coopereze.De aceea ,asa cum arata Adam Smith,o persoana care”urmareste numai propriul castig”este”condusa de o mana invizibila spre un rezultat la care nu se gandea.Iar pentru societate faptul ca nu participa nu era cel mai rau lucru .Urmarindu-si propriul interes ,individul ,de cele mai multe ori,serveste interesul societati mai eficient decat daca acesta ar fi telul sau. Nu am cunoscut niciodata multe realizari ale celor ce sustineau ca trudesc pentru binele tuturor”.

A doua idee majora este cuprinsa in Declaratia de Independenta ,conceputa de Thomas Jefferson pentru a exprima opinia generala a concetatenilor sai.Ea anunta creare unei natiuni noi ,prima in istorie ,fondata pe principiul ca orice persoana este imputernicita sa-si urmeze propriile valori :”noi sustinem aceste adevaruri ca fiind evidente ,ca toti oamenii au fost creati egali,ca au fost inzestrati de catre Creator cu anumite drepturi ce nu le pot fi instrainate:Viata,Libertatea si Cautarea Fericirii.

CAPITOLUL 1:PUTEREA PIETEI In primul capitol Milton Friedman evidentiaza printr-o serie de exemple ale mai multor

tari aflate de-o parte si de alta a fostei “cortine de fier”, faptul ca o economie nu va putea fi functionala atata timp cat va fi comandata si controlata de la centru, in raport cu tarile in care aplicarea liberalizarii preturilor si a schimbului liber au fost masuri care au actionat ca un motor propulsor garantand o economie functionala.

Printre mai multe subiecte interesante pe care le trateaza in aceasta carte, renumitul profesor subliniaza, in primul capitol, importanta delimitarii clare a atributiilor revenite statului, puterilor guvernamentale, aratand cum, spre exemplu in fosta Uniune Sovietica care aplica o economie centralizata planificata, aceea economie nu putea fi functionala. Ineficacitatea evidenta care a rezultat din sistemul de economie centralizata este sintetizata pe larg, autorul reusind sa arate prin cateva exemple cum acesta a dat gres. Este clar ca tarile a caror economie s-a bazat pe schimbul liber nu au avut decat de castigat fiind favorizate atat prosperitatea cat si libertatea umana.

Desigur, intr-o societate schimbul reciproc acceptat, concurenta si libera alegere au un impact pozitiv asupra economiei si a cresterii nivelului de trai al populatiei, tarile care au azi o economie puternica sunt exemple evidente.

Autorul vorbeste si de faptul ca nici o societate nu functioneaza numai pe principiul comenzii,tot asa nici una nu functioneaza numai prin cooperare libera.Fiecare societate are

2

cateva componente de comanda .Aceasta poate lua forme diferite .Pot fi obligatii de onoare precum serviciul militar sau de interzicere a achizitionarii si vanzarii heroinei sau decizii judecatoresti ce desemneaza inculpatii ce trebuie sa inceteze sau sa execute anumite actiuni.Sau la cealalta extrema, poate fi mult mai subtila ,precum impunerea unor taxe mari pe tigari pentru a descuraja fumatul-o sugestie, daca nu un ordin ,a unora dintre noi catre altii dintre noi.

In subcapitolul “Cooperare prin schimbul liber” Friedman vorbeste despre producerea creionului, despre faptul ca aceasta nu a fost posibila prin comanda unui singur om, ci “acesti oameni (care produc creionul) traiesc in locuri diferite din lume, vorbesc limbi diferite, sunt de religii diferite, poate chiar se urasc unii pe altii – si totusi nici una dintre aceste deosebiri nu i-a impiedicat sa coopereze pentru a produce creionul.”

Subcapitolul “Functiile preturilor” incepe prin mentionarea lucrarii lui Adam Smith, “Avutia Natiunilor” , si anume prin precizarea unui principiu economic: daca un schimb intre doua parti este liber consimtit, el nu va avea loc decat daca partile cred ca vor beneficia de pe urma lui. In ceea ce priveste sistemul preturilor, autorul considera ca scanteia de geniu a lui Adam Smith sta in intelegerea sa ca preturile care rezulta in urma schimburilor voluntare dintre cel care cumpara si cel care vinde – adica, pe o piata libera – pot coordona activitatea a milioane de oameni, fiecare urmarindu-si propriul interes, in asa fel incat sa prospere toata lumea.

In organizarea activitatii economice, preturile indeplinesc trei functii: in primul rand, transmit informatii; in al doilea rand, conduc la adoptarea acelor metode de productie care sunt cel mai putin costisitoare si ca urmare folosesc resursele disponibile pentru produse se cea mai buna calitate; in al treilea rand, hotarasc cine si cat ia din produs – repartizarea venitului. Aceste trei functii sunt strans legate intre ele.

Referindu-se la sistemul pretului care functioneaza atat de bine atunci cand este lasat liber, autorul vorbeste despre criza petrolului din 1974 cand guvernul american incercand sa intervina prin adoptarea unor masuri menite a evita cresterea pretului petrolului pe piata interna, a avut un efect invers decat cel scontat, conducand la lungi cozi la benzina si deficite de aprovizionare chiar in SUA, tara care produce cea mai mare parte a propriului petrol. In acest timp tari ca Germania si Japonia, care sunt dependente de petrolul importat nu erau afectate. El reuseste astfel sa arate foarte bine cum transmiterea informatiei prin pret poate fi unul dintre cele mai daunatoare efecte ale inflatiei.

De asemenea, el crede ca la momentul de fata, cel putin in unele tari, functionarea pietelor este dictata de grupuri puternice de interese in stransa legatura cu politicul, pe care il influentaza sa aplice masuri care sa aiba efecte in directii dorite de respectivele grupuri.

In subcapitolul “Provocari”, Friedman da o definitie venitului producatorului, adica ceea ce incaseaza pentru activitatile sale, ca fiind determinat de diferenta dintre sumele pe care le primeste pentru produsele sale si sumele pe care le cheltuieste pentru a le produce. In general, cu cat produce mai mult, cu cat cresc preturile de productie. In tari ca Statele Unite principala resursa productiva este capacitatea productiva a fiecaruia – ceea ce economistii numesc “capitalul uman”. Acumularea de capital fix – fabrici, mine, cladiri pentru birouri, magazine, autostrazi, aeroporturi, rafinarii, centrale electrice, case si multe altele intr-o infinita varietate – a jucat un rol esential in cresterea economica. Dar acumularea de capital social – sub forma imbogatirii cunostintelor si a indemanarii si prin imbunatatirea sanatatii si a longevitatii – a avut si ea un rol esential.

Friedman arata prin mai multe argumente clare cum anumite sectoare economice, institutii care se gasesc in subordinea statului, functioneaza defectuos si cum ar functiona acestea daca ar fi redate sectorului privat. Sustine ideea delimitarii clare a rolului guvernului, si

3

implicarea acestuia sintetizand ceea ce Adam Smith a raspuns cand a fost intrebat despre rolul guvernarii: ”toate sistemele, fie ele liber consimtite sau impuse, odata complet inlaturate, sistemul libertatii naturale se organizeaza de la sine!”, “ rolul guvernarii sa fie doar de a proteja societeatea de violenta si invazia altor societati, de a proteja fiecare membru al societatii de asuprirea sau nedreptatea oricarui alt membru, prin administrarea exacta a justitiei, si de a pastra institutiile publice in egala masura pentru totii membrii societatii!”.

El discuta despre mai multe tari care au prosperat aplicand aceste princiipii, referindu-se si la Hong-Kong, despre care majoritatea dintre noi stiu ca este un exemplu modern de succes.

Guvernul joaca un rol important, astfel el pune in practica legile si deciziile, ofera metodele de formulare ale normelor administrative, arbitreaza controversele, inlesneste transporturile si comunicatiile si supervizeaza emisiunea de moneda.

Capitolul 2, Tirania controalelor

In Capitolul 2, Friedman vorbeste despre taxe si alte restrictii asupra cometului international. In comertul interior ca si in cel exterior, este in interesul “marii majoriti a populatiei” sa cumpere de la cea mai ieftina sursa si sa vanda tot mai scump. Controalele asupra comertului exterior se prelungesc si asupra comertului interior.

Unul dintre subiectele foarte interesante despre care autorul vorbeste, este cel legat de recesiunea si crash-ul care au zguduit economia S.U.A. in anii 20 si in perioada urmatoare. Influenta si repercursiunile pe care aceste evenimente le-au avut asupra altor state, in mod special asupra Germaniei, unde au facilitat venirea la putere a partidului nationlist, si in final a dus la izbucnirea razboiului mondial; este unul din subiectele menite a raspunde multor intrebari.

Friedman ataca dur sistemele de taxe si impozite, anumite programe de protectie sociala, sistemele de plata a pensiilor, aratand in baza unor calcule logice care sunt angrenajele si ce se intampla in spatele acestor programe, reusind sa demonstreze ineficienta acestora, avantajele de care beneficiaza anumite categorii sociale in detrimentul saracilor sau chiar a bogatilor. Bineinteles nemultumirea fata de impozitele si taxele impuse de catre guverne, va putea fi simtita in aproape orice colt al lumii, cu cateva exceptii ale unor state supranumite si “paradisuri fiscale”, oamenii pretutindeni se vor plange ca platesc prea mult si asta in mare masura justificat. Sunt totusi unele state europene, cu economii puternic dezvoltate si un nivel de trai ridicat in care guvernul ii ia contribuabilului cu o mana, dar in schimb atunci cand acesta se afla in situatia de a avea nevoie de protectie sociala, guvernul ii ofera cu ambele maini garantandu-i protectie totala. Argumentele pe care Friedman le aduce pentru sustinerea ideilor sale sunt greu de conbatut, si asta pentru ca reuseste sa puna foarte bine in lumina dezavantajele, ineficienta acestor sisteme si plati.

In subcapitolul ”Controale si libertate” Friedman vorbeste despre libertate economica a Statelor Unite. Un aspect esential al libertatii economice este libertatea de a alege modul de a folosi venitul: cat sa cheltuim si ce anume; cat economisim si sub ce forma; cat sa dam si cui. In postura de consumatori, insa, nu suntem liberi sa ne alegem modul de a ne cheltui nici macar partea din venit ce ne revine dupa achitarea taxelor.

Libertatea proprietatii este o alta trasatura esentiala a libertatii economice. Proprietatea este larg raspandita. Limitarile libertatii economice ating inevitabil libertatea, in general, si chiar domenii ca libertatea cuvantului si presa.

Libertatea nu poate fi absoluta. Traim intr-o societate interdependenta. Unele limitari ale libertatii noastre sunt necesare pentru a preveni altele, mai rele.

4

Capitulul 3, ”Anatomia crizei”

Capitulul 3 incepe prin prezentarea crizei din anul 1929 din Statele Unite, in care venitul national in dolari s-a redus la jumatate inainte ca economia sa atinga pragul de jos in 1933. Productia totala a scazut cu o treime si somajul a atins nivelul fara precedent de 25% din forta de munca. Friedman considera ca aceasta depresiune nu a fost provocata de o slabiciune a intreprinderii private ci, mai degraba, de o slabiciune a guvernului intr-un domeniu in care si-a asumat raspunderea inca de la inceput.

In subcapitolul ”Originea sistemului federal de rezerve” autorul vorbeste depsre panica si restrictii de plata, aducand precizarea ca presiunea asupra unei banci este o incercare a mai multor depunatori de a-si retrage economiile in numerar, toti in acelasi timp. In continuare, Friedman prezinta numeroase cai de a opri panica. De asemenea, vorbeste despre sistemul federal de rezerva, care devine operativ la sfarsitul anului 1914. Momentele de glorie ale sistemului au fost fara indoiala anii ce au ramas din deceniul trei. De-a lungul acestor ani a servit ca un adevarat volant ridicand rata de crestere monetara atunci cand economia dadea semne de sovaire si reducand rata de crestere monetara atunci cand economia incepea sa se dezvolte mai rapid.

De asemenea, autorul subliniaza criza din 1929, care incepe in Joia Neagra, 24 octombrie 1929, cand bursa din New York s-a prabusit. Activitatea economica a atins varful in august 1929, cu doua luni inainte de prabusirea bursei si a scazut considerabil dupa aceea. Criza a fost intarita si de falimentul Bancii Statelor Unite, astfel inchiderea acestei banci a fost tragica pentru proprietarii si depunatorii ei. In cel mai prielnic moment al afacerilor, la jumatatea anului 1929, aproape 25 000 de banci comerciale operau in Statele Unite. La inceputul anului 1933 numarul lor scazuse la 18 000.

Prabusirea monetara a fost, in acelasi timp, cauza si efect a prabusirii economice. Ea a fost provocata in buna masura de politica Rezervei Federale si a dus incontestabil la un dezastru economic mult mai grav decat s-ar fi produs in alt mod. Din punctul de vedere a lui Friedman, Sistemul a fost perfect consecvent. El arunca intotdeauna vina pe influentele externe din afara razei sale de actiune si isi insuseste meritele pentru toate evenimentele favorabile. Si totusi continua sa sustina ideea ca economia privata este instabila, in timp ce prin comportamentul sau sustine realitatea ca in zilele noastre guvernul este sursa majora a instabilitatii economice.

Capitolul 4 ”Din leagan pana-n mormant”

Capitolul 4 are ca tema preponderenta politica. Astfel, Friedman vorbeste despre alegerile din 1932 care au fost o separare de ape intr-un sens important: ele au marcat o modificare importanta in modul in care publicul recepteaza rolul guvernului . De asemenea, autorul aminteste despre Roosevelt, care si-a inceput mandatul in momentul in care economia era la cel mai scazut nivel, urmand sa o aduca pe calea cea buna. El pregateste anumite programe cum ar fi „Noua Orientare”. Aceasta cuprindea mai multe programe pentru asigurarea protectiei contra evenimentelor nedorite, cel mai important program al statului asistentei sociale in Statele Unite la nivel federal este Protectia Sociala – asigurarea de batranete, mostenire, invaliditate si sanatate. Autorul este de parere ca problemele financiare pe termen lung ale Protectiei Sociale apar din cauza ca numarul celor ce sunt paltiti prin acest sistem a crescut si va continua sa

5

creasca mai repede decat numarul lucratorilor pe al caror salariu pot fi ridicate impozitele ce finanteaza aceste plati..

In subcapitolul ”Eroarea Statului Bunastarii” Friedman face o prezentare a cheltuielilor totale ale omului, evidentiind totodata unde se duc banii acestia. La sfarsitul acestui capitol, Friedman condamna fraudele, abuzurile si risipa care au provocat cheltuierea a mii de dolari in zadar.

Capitolul 5 ”Creati egali”

Incepe prin mentionarea cuvintelor cheie ale acestui capitol: „egaliatate” si „ libertate”. Se vorbeste despre egaliatea in fata lui Dumnezeu – egalitatea personala – care este importanta, din punctul de vedere al autorului, pentru ca oamenii nu sunt identici. Apoi autorul sustine ca egaliatea sanselor este imposibila, precum si egaliatea veniturilor.

In subcapitolul ”Capitalism si egalitate” autorul condamna inegalitatile veniturilori. In secolul trecut un mit s-a dezvoltat, acela ca piata libera a capitalismului – egaliatea sanselor asa cum autorul a interpretat-o ca termen – duce la cresterea acestor inegalitati, ca este un sistem in care cel bogat il exploateaza pe cel sarac.

In finalul capitolului, Friedman afirma ca o societate care pune egaliatea – in sensul egaliatii veniturilor – inaintea libertatii va sfarsi si fara libertate si fara egalitate. Pe de alta parte, o societate care va pune libertatea pe primul loc, va obtine ca produs secundar binevenit atat o mai mare libertate, cat si o mai mare egalitate.

Capitolul 6 ”Ce este rau in scolile noastre?”

Friedman se axeaza pe educatie, dezbatand aceasta tema. Educatia - un capitol in care autorul vorbeste despre invatamantul primar si secundar,

care se regaseste in subordinea statului si despre performanta scazuta cu care aceste institutii se confrunta. De asemenea, Friedman vorbeste despre cum s-ar fi desfasurat lucrurile daca inlocuirea sistemului particular cu cel de stat nu ar fi avut loc in SUA, cum ar fi stat lucrurile daca parintii ar fi avut libera alegere de a opta pentru o anume scoala, de a hotari in functie de investitia pe care ar fi dorit sa o faca pentru educatia copiilor lor.

Autorul arata care ar fi fost efectele daca o parte din banii care se duceau catre stat sub forma de impozite ar fi revenit parintilor prin emiterea de catre guvern a unor vouchere, dandu-le posibilitatea de a alege pe baza acestora pentru care forma de finantare ar opta pentru educatia copiilor lor. El explica cum acest plan ar fi putut duce la imbunatatirea calitatii si cresterea performantei la toate nivelurile in scolii.

Astfel scolile ar fi avut posibilitatea de a se imbunatatii continuu, s-ar fi creeat concurenta, unele dintre ele ar fi deveni chiar profitabile existand posibilitatea de a se autofinanta, fapt care ar fi dus la interesul parintilor de a opta pentru acele scoli cu un nivel de pregatire si eficienta crescut, si raportat la sumele pe care acestia ar fi fost dispusi sa o adauge valorii voucherului.

Ca si in sport sau in viata zilnica insa, autorul crede in puterea concurentei care nu poate aduce decat imbunatatirea si cresterea calitatii celorlalti, lasandu-i pe cei mediocri pe dinafara, referindu-se aici la acea categorie de parinti provenita din medii sociale cu probleme, fara o minima educatie, care ar fi fost minoritara in aportul pe care si l-ar fi adus la reusita acestui proiect. Considera ca ideea in sine ar putea avea un efect benefic.

6

Capitolul 7 “Cine protejeaza consumatorul?”

Capitolul 7 incepe cu un citat al lui Adam Simth, din “Avutia natiunilor” si continua cu opiniile autorului cu privire la protectia consumatorului, care dupa parerea acestuia, nu depinde de interventia statului.

“Nu de la bunavointa macelarului,berarului sau a brutarului speram sa obtinem masa de seara,ci din grija cu care-si urmaresc propriul interes .Nu ne adresam milostiveniei ,ci egoismului lor , si niciodata nu le vorbim despre nevoile noastre ,ci despre avantajele lor .Nimeni, in afara cersetorilor , nu hotaraste sa depinda in primul rand de bunavointa concetatenilor sai.”

Comisia pentru protectia consumatorilor ilustreaza schimbarea din activitatea de reglementare. Ea se manifesta in toate domeniile. Principala preocupare nu sunt preturile sau cheltuielile, ci siguranta.

Autorul considera ca marele pericol pentru consumator este monopolul – indiferent daca este privat sau de stat. Cea mai eficienta protectie a sa este concurenta libera pe piata interna si comertul liber in lume. Consumatorul este aparat de exploatarea unui vanzator prin existenta unui alt vanzator de la care poate cumpara si care este nerabdator sa-i vanda.

Capitolul 8 “Cine protejeaza muncitorul?”

In capitolul 8 autorul incepe prin a vorbi despre sindicate, tema pe care se axeaza fiind munca. In ciuda imaginii conform careia sindicatele protejeaza muncitorii prost platiti impotriva exploatarii patronilor, realitatea esta vazuta de autor cu totul alta. Sindicatele care au avut cele mai mari succese au fost intotdeauna cele care au protejat muncitorii cu indeledniciri care presupuneau pricepere si care ar fi fost relativ bine platiti cu sau fara sindicate. Aceste sindicate fac salariile tot mai mari. In continuare, Friedman precizeaza izvorul puterii sindicatului ca fiind iscusinta de a tine numarul locurilor de munca disponibile la un nivel redus, sau, urmarind acelasi efect, reducerea numarului persoanelor disponibile pentru un anumit gen de activitate.

Capitolul 9 “Tratamentul inflatiei”

Capitolul aduce in prim plan tema inflatiei. Sunt concludente exemplele prin care acesta explica efectele pe care le are fenomenul

inflationist si masurile care trebuiesc luate pentru combaterea acestuia, si anume principiul politicii monetare - reducerea cresterii rapide a masei monetare pentru diminuarea inflatiei.

Desigur guvernele sunt principalul vinovat pentru inflatie, pentru managementul defectuos datorita caruia se ajunge in aceasta situatie, dar iata ca problemele sociale care apar in urma globalizarii agresive la care asistam azi, sunt din ce in ce mai greu de controlat; nevoile, cheltuielile sunt mai multe si mai diverse, iar daca mai vorbim si despre alte tari cu economii precare in comparatie cu SUA, tara cu o puternica economie, atunci putem pricepe mai bine de ce unele tari se confrunta cu o inflatie galopanta.

Ultimul capitol “Schimbarea a inceput” incepe prin precizarea ca esecul guvernelor occidentale in atingerea obiectivelor urmarite a produs o reactie generala impotriva sistemelor guvernamentale excesive. Cuvantul de opinie favorabil libertatii economice si limitarii puterii guvernamentale pe care Adam Smith si Thomas Jefferson au incercat sa le promoveze a fost puternic pana spre sfarsitul secolului XIX. Apoi curentul de opinie s-a schimbat datorita marilor

7

succese, ale libertatii economice si limitarii actiunii guvernului, in obtinerea cresterii economice si imbunatirea bunastarii marii mase a populatiei.

Cu cat guvernul este mai restrans si cu cat ii sunt mai restranse functiile incredintate, cu atat este mai putin probabil ca actiunile sale vor reflecta interese special mai degraba decat interesul general. Autorul este de parere ca situatia este si mai grava in administrarea programelor guvernamentale. Numeroasa birocratie federala care s-a raspandit in numeroase departamente guvernamentale si prin agentiile independente, a iesit practic de sub controlul reprezentantilor alesi ai colectivitatii.

In finalul lucrarii, Friedman concluzioneaza ca cele doua idei, ale libertatii economice si libertatii politice, actionand impreuna, au avut cea mai deplina realizare in Statele Unite. De asemenea, acesta precizeaza ca cea mai mare amenintare asupra libertatii umane este concentrarea puterii, in mainile guvernului sau ale oricui altcuiva.

CONCLUZII

In concluzie, argumentele lui Friedman se impun prin logica şi eleganţa raţionamentului, prin exemplele edificatoare şi prin stilul clar şi pragmatic în care sunt scrise. Uşor de urmărit şi de înţeles chiar şi de publicul neavizat, fără o pregătire deosebită în domeniul politicii şi economiei, argumentaţia lui Milton Friedman se bazează în primul rând pe bunul simţ. El nu cade în greşeala atât de frecventă a raţionalismului exacerbat şi nu încearcă să propună un nou experiment social, dovedind că a înţeles bine lecţia amară a secolului XX în ceea ce priveşte ingineria socială. Însuşi subtitlul cărţii, "Un punct de vedere personal" ("A Personal Statement"), sugerează că autorul nu are pretenţia descoperirii adevărurilor absolute. Cu toate acestea, el ne atrage atenţia că omenirea ar trebui să aibă înţelepciunea şi răbdarea de a reflecta la direcţia în care se îndreaptă.

Soluţiile propuse de Friedman se înscriu mai degrabă în buna tradiţie conservatoare, autorul sugerând reformă şi nu revoluţie, retragere treptată a statului din economie, educaţie, asistenţă socială etc. şi nu abandonare bruscă a cetăţenilor obişnuiţi cu un stat mai mult sau mai puţin paternalist. Aceasta explică şi revendicarea lui Friedman nu numai de către libertarieni, ci de catre neoconservatori.

8