Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”

Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice

Specializarea: Ştiinţe Politice

Calitatea democraţiei după aderarea la

Uniunea Europeană

(recenzie)

Student:

Malainic Mirela-Loredana

Anul III, Grupa I

Articolul profesorului de Politică Europeană, Jan Zielonka, intitulat „Calitatea

democraţiei după aderarea la Uniunea Europeană” evidenţiază o serie de transformări la care

democraţia statelor care aderă la Uniune este supusă, transformări ce au si efecte pozitive si

negative.

Autorul își propune să abordeze problematica democrației, având drept repere: Europa

Centrală și de Est, structura de guvernare, identitatea culturală și reprezentarea parlamentară. O

altă problemă ar fi sistemul decizional, care devine mult mai complex și se desfășoară pe mai

multe straturi și niveluri, precum și faptul că instituțiile nonmajoritare au devenit mult mai

influente.

Toate aceste motive duc la apariția următoarelor întrebări: Aderarea la Uniunea

Europenă sporeşte sau perverteşte democraţia statelor din Europa de Centrală şi de Est? şi „Ar

trebui ca noii membri să îşi însuşească sau să reziste modelului democratic de guvernare al

Uniunii Europene?”

Autorul articolului îşi concentrează studiul pe trei idei principale pe care aderarea la

Uniune le are asupra statelor naționale.

Prima implicaţie este statutul de stat membru al Uniunii. Dacă democraţia într-un stat

naţiune are un centru guvernamental şi alocarea clară a competenţelor, ca urmare a aderării la

Uniunea Europeană, forma tradiţională de democraţie parlamentară este posibil să sufere

transformări. Din perspectiva lui Zielonka, aderarea va complica luarea deciziilor deoarece

mediul va fi unul multicentral. Astfel complexitatea sistemului va fi generată, de multiplele

niveluri de decizie: european, naţional şi regional.

O a doua problemă ridicată de autor este puterea ce va reveni instituţiilor nonmajoritare.

Parlamentul European va tinde să fie mai puţin important, poziția sa fiind mai slabă decât cea pe

care o au parlamentele naționale. Există la nivel european instituţii nonmajoritare cu atribuţii mai

extinse în plan legislativ precum: Comisia Europeană, Consiliul European, Curtea Europenă de

Justiţie etc.

Cea de-a treia remarcă a autorului aduce în discuţie spaţiul public. Deciziile democratice

ale Uniunii vor trebui să susţină un set de interese şi orientări culturale. Formarea identităţii

europene are caracter cosmopolit, dar va fi foare greu de realizat.

Articolul concluzioneză cu trei aspecte negative pe care integrarea le are asupra

democraţiei noilor state membre.

În principiu, autorul este de părere că integrarea va complica guvernarea democratică,

datorită numărului mare de centre de decizie, care vor face dificilă modalitatea de acţionare

transparentă. În al doilea rând, Parlamentele din Centrul și Estul Europei sunt instituțiile care

pierd cel mai mult în procesul de integrarea Europeană iar în al treilea rând, cetățenii din Centrul

și Estul Europei s-ar putea simți izolați și fără putere de decizie cu acest schimb de puteri de la

nivel național, la cel european.

Autorul propune o serie de recomandări: dacă se va garanta transparenţa, receptivitatea şi

responsabilitatea instituţiilor, Uniunea Europeană garantează practic cetăţenilor săi, acces sporit

la procesul decizional, făcându-i parte integrantă a acestuia. Extinderea Uniunii Europene către

Europa Centrală și de Est a reprezentat o provocare în istoria procesului de integrare în Europa,

fiind un proces de integrare deplină: economică, socială şi instituţională, situându-se, din punct

de vedere politic, undeva între federaţie şi confederaţie, Uniunea Europeană fiind cea care

impune un anumit set de reguli şi o oarecare conduită pentru statele aderente.

Cred că articolul „Calitatea democrației după aderarea la Uniunea Europeană” este o

lucrare care poate interesa atât specialiștii în domeniu cât și publicul larg, însă, eu aș recomanda

această analiză asupra democrației tuturor cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene

pentru a-și forma propria lor opinie în legatură cu fenomenul care a intrat în viețile lor și care își

pune amprenta asupra traiului fiecăruia dintre noi.

Aderarea presupune clar avantaje ce permit dezvoltarea și consolidarea unei democrații

viabile, dar și dezavantaje evidențiate de specialiștii care descriu deficitul democratic al Uniunii.

Creşterea numărului de state membre, aduce cu sine şi creşterea semnificativă a numărului

populaţiei Uniunii, iar acest fapt conduce inevitabil la diminuarea participării efective a

cetăţenilor la procesul decizional. După cum afirma și Robert Dahl, sceptic în procesul de

democratizare pe care Uniunea îl propune lumii, acesta este de părere că accentuarea

inderdependenţei dintre state, globalizarea şi capitalismul vor creşte nevoile cetăţenilor Uniunii.

Acesta situaţie va conduce Uniunea Europeană, spre un deficit democratic. De asemenea, după

cum afirmă și B. Karlsson în ” What Price Enlargement? Implications of an expanded EU”,

putem vorbi și despre un efect economic ce va spori aceste inegalități între state din cauza

sistemului de finanțare și a cheltuielilor bugetare, dându-ne ca exemplu următoarele țări:

Luxemburg (țara cu cel mai mare PIB / locuitor) sau Suedia (țara cu cea mai mare rang în

PNUD/Om-Index de dezvoltare) și Albania și/sau Moldova care se află la polul opus.

Wim Kok în ”Enlarging the European Union –Achievements and Challenges.” este de

părere că acest proces de extindere are și efecte pozitive asupra economiei țărilor din Centrul și

Estul Europei, inserând în studiu și câteva sfaturi. Conform raportului său, beneficiile vin atât

pentru membrii noi cât și pentru cei vechi datorită lărgirii pieței: liberalizarea serviciilor, a

capitalului și a forței de muncă sunt exemple clare ale beneficiilor. Totodată, acesta privește

această extindere către noii membri ca o reformă ce se cerea a fi înfăptuită.

Wim Kok nu vede extinderea ca o amenințare ci mai degrabă ca un impuls de reînnoire.

Extinderea și modificările sale pot aduce câștiguri pe termen lung, costurile preced câștigurile,

nu există nici perdanți dar nici câștigători.

Și Richard E. Baldwin, Joseph F. Fracois și Richard Portes au o viziune pozitivă supra

extinerii Uniunii Europene. Aceștia consideră în studiul lor ” The Costs and Benefits of Eastern

Enlargement: The Impact on the EU and Central Europe” că dacă pentru Vest, costurile sunt

mici, pentru Est câștigurile sunt uriașe. De asemenea aceștia privesc o posibilă relație de

neintegrare ca fiind una periculoasă pentru Vest și pentru tranziția ei economică iar pentru țările

din Centrul și Estul Europei, integrarea le-ar putea aduce pacea și liniștea de care au nevoie, după

trecerea de la sistemul comunist la cel democratic.

În cartea sa ” Aderarea țărilor est-europene şi politicile interne ale UE”, Gheorghe Zaman

încearcă să descopere o perspectivă de ansamblu ajutătoare. Acesta este de părere că Uniunea

poate să stimuleze această reformă într-o manieră indirectă prin finalizarea Pieței Unice, ce

reprezintă 70% din economia europeană prin crearea unui cadru transparent, recunoașterea

reciprocă a calificărilor profesionale și reorientarea bugetului european spre dezvoltare și

inovație.

În concluzie, aderarea la Uniunea Europeană a schimbat natura democrației în noile state

membre, articolul tratând problemele şi provocările pe care acest actor internaţional trebuie să le

soluţioneze sau măcar să le diminueze pentru o funcţionare durabilă, democraţia fiind garantul

bunăstării societăţii europene. Uniunea Europeană este un construct în evoluţie, promovarea

democraţiei, respectarea drepturilor omului, a statului de drept şi a dreptului internaţional

constituie liniile directoare ale politicii externe ale Uniunii Europene si unele dintre elementele

definitorii ale identităţii societăţii europene.