Academia de Studii Economice –Bucuresti

Facultatea : C.S.I.E.

RECENZIE Titlul cartii : “Pledoarii

imposibile” Autorul : Walter Block

Stoica Alexandra Roxana , grupa 1019 , anul 1

Bucuresti 2009 « Defending the undefendable » scrisa de Walter Block este o carte menita a fi citita de oamenii deschisi la nou, oamenii care sunt capabili sa analizeze o situatie in mod obectiv. « Pledoariii Imposibile/In apararea indezirabililor » asa cum este tradusa in limba romana ,demonstreaza cu o indrazneala transanta meritele economice ale unor stigmatizati ai societatii cum sunt pestele, santajistul, falsificatorul, camatarul, zgarcitul sau proprietarul de locuinte din ghetou. Economistul libertarian incerca in cuprinsul lucrarii sale sa desfiinteze unele prejudecati si sa redefineasca valorile grupurilor in afara legii, printre ele numarandu-se chiar traficantul si consumatorul de droguri. Ineditul lucrariii consta in maniera oarecum pozitiva de prezentare a eroilor sai : porcul de mascul misogin, traficantul de droguri, santajistul, calomniatorul, defaimatorul, cel care face reclama, cel care striga "Foc!" intr-un teatru aglomerat, soferul de taxi pirat, falsificatorul (neguvernamental),politistul necinstit, zgarcitul, toparlanul, speculantul, producatorul de deseuri, porcul de capitalist gras, spargatorul de greva,patronul care angajeaza minori.etc. Observam ca lucrarea lui Walter Block se numara printre rarele lucrari de economie care analizeaza prototipuri hulite de societate. Statul eroic al acestora este numai in functie de restrictiile nedrepte pe care oamenii cu conceptii eronate le-au plasat asupra lor.Asa cum afirma economistul acesti tapi-ispasitori trebuie priviti ca niste eroi care ofera diferite servicii economice si nu ca niste sfinti. In postfata cartii Block sustine ca morala si legile trebuie separate, iar elaborarea legilor trebuie sa revina expertilor, nu moralistilor.Sustinator al libertarianismului (filozofie politica care se refera numai la utilizarea corecta a fortei, principiul fondator al filosofiei politice fiind: neagresiunea impotriva neagresorilor) el demonstreaza in cuprinsul cartii ca interdictiile au multe efecte daunatoare . Grupurile de "ticalosii" prezentati nu sunt altceva decat persoane nonagresive care indiferent de cat de ciudate sau demne de dispret ar fi este total gresit sa se foloseasca violenta pentru a-i opri. Economistul admite ca «personajele » sale ar inceta sa mai fie eroi imediat ce ar fi tratate fara dispret si fara constrangere legala. Pentru a desfiinta inca o data prejudecatile, Walter Block ofera ca exemplu oamenii care intra in afaceri, inclusiv in cele "murdare", motivati de bani, prestigiu si putere, adica de aceleasi tentatii care indreapta oamenii si spre politica si sprijina ideea ca "altruismul" afisat de guvernanti este un fals, o ipocrizie.

In cartea sa, “Pledoarii imposibile”, care a starnit numeroase controverse, Walter Block priveste unele lucruri considerate a fi imorale din punct de vedere strict economic. Referinta principala in carte, de care aduce aminte de mai multe ori, este dreptul proprietatii private – in ce masura ne afecteaza actiunile celor pe care ii blamam, pe care ii asezam la marginea societatii, pe care ii consideram nedemni de convietuire cu noi – noi fiind moralii, virtuosii si religiosii societatii.

Primul capitol al cartii trateza cazul prostituatei care ofera servicii sexuale in mod voluntar contra unui onorariu , celor care apeleaza la serviciile ei, de bunavoie. Economistul incerca sa ne convinga sa privim aceasta problema ca pe un simplu schimb voluntar : sex contra bani, sustinand de fapt ca toate relatiile umane voluntare ,de la cele de dragoste la cele intelectuale sunt schimburi,iar persoanele din exterior ,care isi dau cu parerea despre acest schimb, fara sa fi fost implicate direct in el,nu au niciun interes si nu ar trebui sa li se permita sa decida in privinta acestei probleme.

Un alt capitol al cartii sale dezbate subiectul cu privire al traficul si dependenta de droguri. Plecand de la ideea ca interzicerea drogurilor are efectul de a ridica preturile acestora la un nivel « astronomic » ,economistul subliniaza faptul ca delictele se datoreaza prohibitiei naroticelor si nu dependentei .Cu totii cunoastem ca dependenta de droguri scurteaza viata si impiedica oamenii sa-si indeplineasca responsabilitatile devinind in totalitate neproductivi. Legalizarea drogurilor ar duce la scaderea acestor efecte deoarece ar fi administrate sub supraveghere medicala. Daca comercializarea drogurilor ar fi legala, atunci dependentul de heroina si-ar putea procura drogul fara a fi “nevoit” sa recurga la violenta, iar in acest caz dependent de heroina i-ar afecta doar pe consumatori.

In urmatorul capitol autorul analizeaza in ce masura ne afecteaza libertatea de exprimare a celorlalti, si in ce mod ar trebui sa ne afecteze pentru a fi condamnata prin lege. Pentru a ne face sa intelegem ,economistul prezinta o alta categorie blamata de societate si anume cea a santajistului. Din punctul de vedere al economistului , santajistul este un simplu agent ce se antreneza intr-un schimb, ofera tacere contra unui bun sau bani. Deosebirea dintre un santajist si un barfitor fiind aceea ca santajistul se va abtine sa vorbeasca in schimbul unui pret . Desi calomniatorul este o persoana ce ruineaza reputatii, Walter Block nu o condamna si din contra apara dreptul acestuia la libera exprimare, fiind de parere ca unei persoane nu ii poate fi furata reputatia asa cum nu pot fi furate gandurile altor persoane.

Prin expunerea unei alte categorii , cea a persoanei care striga “ Foc!” intr-un teatru aglomerat , autorul recunoaste ca acesta este un caz singular in care libertatea de exprimare nu prezinta aceeasi importanta ca alte drepturi .Putem afirma ca libertaatea de exprimare are anumite limite , libertatea unui om terminandu-se in punctul in care incepe libertatea altui om.

Capitolul “In afara legii ” trateaza trei grupuri de “ticalosi”: soferul de taxi pirat, speculantul de bilete, politistul necinstit. In subcapitolul “Speculantul de bilete”

autorul pledeaza pentru nevinovatia speculantului ( persoana care cumpara si vinde in scopul de a realiza profituri rapide) si sustine ,luand ca exeplu speculantul de bilete, ca este nedrept sa il condamnam deoarece specula este posibila datorita numarului fix si inariabil de bilete si mentionarea pe bilet a unui pret care se afla sub nivelul de compensare al pietei.Economistii folosesc doua metode de rationalizare a bunurilor care se gasesc in cantitate insuficienta pe care le-au denumit ‘rationalizarea bazata pe pret  ’ si ‘rationalizarea fara a folosi pretul’.Acese rationalizarii favorizeaza specula care la randul sau favorizeaza toate clasele sociale . Cei saraci vor putea cu usurinta sa-si inceapa o afacere avand in vedere ca vor avea nevoie de un capital redus,iar membrii clasei mijlocii sunt deasemenea ajutati pentru ca ei nu au timp sa astepte la cozi pentru cumpararea unui bilet. Cat priveste clasa celor cu venituri mari acesti pot fi beneficia si ei de avantajele utilizarii serviciilor unui sepculant,deoarece acesta ii poate oferi un anumit profit.

In urmatorul capitol economistul libertarian socheaza prin afirmatiile sale. Pornind de la definitia falsului (imitatie a unui lucru ,cu intentia de frauda, prin prezentarea copiei false ca fiind originalul) autorul contesta faptul ca falsificatorul neguvernamental este un rau al societatii ci mai mult il numeste pe acesta erou. Falsificarea duce la cresterea volumului monetar fara acoperire de bunuri si servicii fapt ce determina o crestaer a inflatiei si implicit a preturilor.Insa crestere nu se va realiza brusc ci in valuri iar acest lucru face ca anumiti destinatari ai banilor falsi sa castige. Autorul nu pune sub semnul ilegalitatii actului de falsificare a banilor falsi explicand acest lucru prin asocierea acestei activitati cu cea de a fura de la un hot.

In subcapitolul ‘Zgarcitul’ ,Walter Block infirma doctrina keynesiana care pretinde ca economisirea duce la scaderea cheltuielilor de consum si a locurilor de munca, pretinzand ca din economisire deriva diferite avantaje, printre care se numara si ridicare standardului de viata. Datorita zgrcitului care tezaurizeaza sume mari de bani ,preturile scad iar banii pe care ii detinem capata o putere mai mare de cumparare .Acest lucru il face pe autor sa declare ca zgarcitul este un binefacator al societatii. In aceeasi lumina favorabila ne este prezentat si camatarul,definit ca persoana care da cu imprumut bani. Prejudecatile despre aceasta categorie il fac pe autor sa sustina ca nu exista nimic condamnabil il legatura cu imprumutul de bani si justifica ratele dobanzii mai mari pentru cei saraci prin faptul ca acestia au o probabilitate mai mica de a returna banii.

In categoria « Toparlanului »,economistul include persoanele care isi apara gospodaria impotriva invaziei constructorilor de autostrazi, cai ferate,etc. Aceste persoane au fost descrise ca o bariera umana in calea progresului fapt contrazist de economist pretinzand ca ,in realitate, toparlanul reprezinta una dintre cele mai mari sperante a progresului si anume institutia dreptului de proprietate. Prin incercarea de a sustrage fara consimtamantul posesorului proprietate privata se exercita un act de agresiune asupra unei persoane care actioneaza cu integritate si curaj in fata unor presiuni sociale enorme.

Preturile ridicate practicate de negustorii din ghetouri sunt justificate de economist prin faptul ca rata furtului si a altor tipuri de delicte este mai mare in acest loc

decat in oricare altul, iar toate acestea duc la cresterea primelor de asigurare pe care trebuie sa le plateasca negustorul, la cresterea cheltuielilor necesare pentru instalarea de sisteme de alarma, si la cresterea cheltuielilor prin folosirea cainilor de paza sau a politistilor privati. Negustorul din ghetou este privit ca un binefacator desi vinde produse de o calitate inferioare la preturi mari datorita capacitatii mari a acestuia de a suporta riscurile,dispretul unui public suparat si plin de resentimente la adresa lui si abuzul.

Daca acestora li s-ar intrezice sa stabileasca preturile in functie de dezavantajele cu care se confrunta, ei nu ar putea sa isi acopere cheltuielile si si-ar inceta activitatea, iar acest lucru i-ar impinge pe locuitorii ghetoului sa parcurga distante mari pentru a-si cumpara bunurile platind in plus bani pe transport .Concluzia economistului este aceea ca daca guvernul ar deveni negustor de ghetou, situatia ar fi mai dezastruoasa decat in conditiile existentei negustorilor privati din aceasta zona.

In cuprinsul subcapitolului « Cel care stoarce profituri  »,Walter Block nu omite comunitatea celor care intra in posesia marilor profituri ,demonstrand ca asemenea perversilor, deviantilor si a celorlalti sigmatizati ai societatii , acestia au fost denigrati pe nedrept. Plecand de la ideea ca profiturile sunt obtinute de intreprinzatori care vad ocazii pe care nu le vad ceilalti, autorul este de parere ca cel care urmareste profitul aduce constant pe piata informatii despre diferentele de pret, aceasta informatie fiind de folos tuturor celor implicati. Ceea ce inseamna ca profiturile nu sunt realizate in dauna niciunei alte persoane si in plus intreprinzatorii care urmaresc profitul sunt de folos consumatorilor deoarece le ofera alegeri care altfel nu le-ar fi accesibile. O alta idee ce pledeaza pentru storcatorii de profituri este aceea ca economia se afla intr-o stare mai buna cand se inregistreaza profituri mai mari.

In urmatoarele doua capitole ,  « Ecologia » si « Munca » ,autorul probeaza nevinovatia altor clase hulite de societate: Minerul de suprafata ,Cel care face mizerie, Producatorii de deseuri, Spargatorul de greva, Patronul care angajeaza minori. Cea din urma categorie il determina pe economist sa concluzioneze ca toate contractele de munca prinvind tinerii sunt valide daca acestia se angajeaza voluntar in activitate, cu consimtamantul parintilor.

Toate aceste “pleve ale societatii”, nu numai ca sunt etichetati de ceilalti membri ai societatii din cauza comportamentului considerat a fi imoral, ei nu sunt violenti cu nimeni si nu incalca drepturile de proprietate ale nimanui. O problema nu este reprezentata de faptul ca aceste categorii de oameni sunt aspru criticati si condamnati de ceilalti oameni, ci in faptul ca sunt condamnati chiar de catre stat. Astfel, prin lege, se incalca principiul de baza al libertaniarismului, toate comporatamentele neagresive ar trebui legale.

Autorul sustine ca statul ar trebui sa intervina prin legi in economia de piata doar atunci cand este cazul, cand se incalca drepturile omului, cand apare ceva ce tine de competenta lui, nu in functie de principiile morale ale conducatorilor sai. Atat timp cat pe piata se desfasoara in mod voluntar un schimb si exista cerere si oferta pentru un anumit bun statul nu ar trebui sa intervina.

Autorul ne propune, in cartea sa, “Pledoarii imposibile” o alta viziune asupra economie de piata, in care « agentii economici » precum prostituatele, spargatorii de greva, camatarii, patronii joaca un alt rol decat cel cunoscut noua. Desi este carte cu caracter economic, numeroasele exemple din cuprinsul ei ii confera o anumita acesibilitate.

F.A. von Hayek sustine ca :  « O intelegere reala a economiei cere renuntarea la mai multe prejudecati si iluzii dragi ».

Trebuie sa recunosc ca desi nu sunt in totalitate de acord cu parerea autorului in ceea ce priveste anumite situatii descrise ,a fost interesant sa observ un punct de vedere la care nu m-as fi gandit niciodata. Recunosc ca daca nu as fi citit aceasta carte, nu m-as fi gandit la faptul ca “agentii economici” precum pestii, prostituatele, santajistii sau traficantii de droguri ar putea avea un rol pozitiv pentru societate, insa aceasta carte mi-a schimbat oarecum modul de a privi lucrurile. Sunt de parere ca legalizarea consumului de droguri nu va inflenta in mod seminficativ situatia. Cred că sunt suficiente pentru societatea noastra cele care sunt, deja, legale: alcoolul, tutunul, alimentele industriale, băuturile contrafăcute şi vîndute.

In ceea ce priveste legalizare prostitutiei cred ca acest lucru va conduce la crestere cererii, altmiteri reprimata, si ulterior la cresterea ofertei.

Fenomenul există de sute de ani, iar introducerea de pedepse pentru clienţi sau pentru prostituate nu a determinat disparitia lui, nici macar reducerea .Atat timp cat exista cerere va exista si oferta. Daca sunt asigurate condiţiile legale astfel încât să se împiedice abuzurile de orice tip asupra lucrătorilor sexuali şi să se asigure condiţii egale de acces pe piaţa muncii la orice profesie, e decizia fiecăruia cum îşi câştigă existenţa. Dacă atunci când susţinem avortul spunem că e dreptul fiecărei femei să facă ce vrea cu corpul ei, de ce nu e valabil acelaşi argument şi în cazul prostituţiei?Situaţiile sunt diferite şi de cele mai multe ori cele care practică meseria o fac pentru că nu au alte opţiuni, nu pentru că ăsta e idealul lor în viaţă,dar asta înseamnă că trebuie să le asiguri un statut în societate nu să le expulzezi şi mai tare la periferie, să le oferi şanse să schimbe meseria, să ducă o viaţă normală. dacă menţinem din motive puritane această condamnare a prostituţiei nu vom face decât să închidem ochii la un fenomen care nu va dispărea atâta timp cât va exista o cerere . Un alt argument pro-legalizare este ca, de vreme ce prostitutia exista, ea ar trebui recunoscuta legal, iar prostituatele sa devina subiecte de drept, sa plateasca impozite, contributii la Sanatate si sa benecieze de pensii ;insa experienta altor tari ne arata si partea neagra a legalizarii. Legalizarea prostitutiei face ca aceasta sa infloreasca, pretentiile consumatorilor cresc si cazurile de violenta la fel , putine prostituate se inregistreaza legal, putine scapa de proxeneti si situatia lor nu se schimba.

Insa nu toata lumea impartaseste aceleasi valorile si idealuri, fiecare dintre noi avem anumite prejudecati fie acestea insuflate de parinti fie dobandite de-a

lungul anilor ,prejudecati la care ne est egreu sa renuntam fie si in urma unei asemenea pledoarii.