RECENZIE DE CARTE

An II , CRP

RECENZIE DE CARTE

TITLU : Psihologia comunicarii : teorii si metode

AUTOR : Jean-Claude Abric

TRADUCAORI : Luminita si Florin Botosineanu

Editura POLIROM , Iasi ,2002

Jean-Claude Abric , profesor de psihologie sociala la Universite de Provence ,

Aix-en-Provence, si director al Laboratorului de psihologie sociala al aceleiasi

universitati , este autorul mai multor studii consacrate reprezentarilor sociale si

creativitatii grupurilor ( Experimental study of group creativity: task representation ,

group structure and performance, 1971; La Creativite des groupes, 1984; Cooperation ,

competition et representations socials , 1987 ; Practique sociale et representations , 1994

etc.).

In societatea contemporana , comunicarea a devenit o tema centrala de dezbatere .

Obiectivul lucrarii de fata este abordarea comunicarii din perspectiva psihologiei ,

mai exact al psihologiei sociale , disciplina care inscrie comunicarea printre temele

majore din sfera preocuparilor sale . Aceasta lucrare de initiere isi propune sa prezinte

principalele teorii psihologice si tehnicile de comunicare fundamentala .

Lucrarea nu se adreseaza exclusive studentilor la psihologie sau alte facultati care

se ocupa de comunicare . Ea ofera informatii de baza tuturor celor pentru care

comunicarea reprezinta o preocupare majora si in egala masura un instrument

indispensabil , de la asistentul social la manager .

In primul capitol sunt abordati factorii generali care intervin in situatiile de

comunicare , dupa care sunt analizate trei mari teme :

- comunicarea interindividuala (cap.2 , cap. 3 );

- comunicarea in grupuri ( cap.4 , cap. 5 , cap. 6 );

- contributia cercetarilor experimentale ( cap. 7 , cap. 8 ).

Lucrarea prezinta , in primul capitol , factorii generali ai comunicarii care domina

in present campul cercetarii . Sunt analizate urmatoarele aspecte legate de comunicarea

vazuta ca situatie tehnica ( este definit modelul lui Shannon 1952: comunicarea poate fi

definita ca transmitere de mesaje dintr-un loc in altul , procesul comunicarii se bazeaza

pe stabilirea unei relatii intre un emitator si un receptor ) , analiza psihosociologica a

comunicarii ( comunicarea este prezentata ca fiind un act social, o tranzactie intre

locutori ) si factorii determinanti ai comunicarii .Acesta din urma prezinta rolul

actorilor comunicarii si tipurile de variabile care influenteaza situatia de comunicare

(psihologice , cognitive si sociale ),factorii care influenteaza codul si canalul de

comunicare si tipurile de variabile ( psihice sau obiective , psihologice si

psihosemantice, alegerea canalului de comunicare , rolul actorilor ) si factorii de context

si de mediu ( rolul contextului material si temporal, rolul contextului social , rolul

contextului cultural si ideologic ) .

Ultima tema abordata in acest capitol este comunicarea bilaterala si feedback care sustine

urmatoarea idée : pentru a fi eficianta , comunicarea trebuie sa functioneze ca un sistem

circular si sa se autoregleze, iar feedback-ul corespunde urmatoarelor patru functii :

functia de control al intelegerii, functia de adaptare a mesajului la caracteristicile

actorilor, functia de reglare sociala prin flexibilitatea rolurilor si functia socioafectiva.

Prima parte Comunicarea interindividuala si, repectiv , al doilea capitol al

lucrarii Atitudini si comunicare individuala.Abordarea nondirectiva analizeaza notiunea

de atitudine, functiile atitudinilor si tipurile de atitudine existente,cum ar fi :atitudinea de

interpretare(consta in a verbaliza pentru celalalt ratiunile ascunse care se afla la originea

faptelor sale), de evaluare(formularea unei judecati pozitive sau negative in raport cu

ceea ce spune sau face celalalt), de ajutor sau consiliere(manifestarea interesului pentru

celalalt), de chestionare sau de ancheta(adresarea intrebarilor pentru a-i permite celuilalt

sa se exprime), de comprehensiune(reformulare) . Tot aici este data si situatia optima de

comunicare, iar acesta ar fi situatia in care celalalt nu se simte judecat, analizat sau

interpretat, nici ghidat prin sfaturi si nici manipulat sau hartuit prin intrebari. Este o

situatie in care el se simte pur si simplu ascultat.

Pentru Rogers, in comunicarea interindividuala, esentiala este crearea unui climat

relational particular bazat pe patru componente, care reprezinta fundamentele demersului:

- accepterea neconditionata a celuilalt;

- neutralitatea binevoitoare;

- autenticitatea;

- empatia.

Principalul punct de dezbatere al capitolului al treilea se refera la tehnicile de

culegere a informatiei in situatie interindividuala. Din aceasta categorie face parte

interviul nondirectiv (unde sunt analizate proeminenta climatului asupra tehnicii ,

problema formularii temei, tipurile de interventii, tacerile in cadrul interviului, aplicatiile

interviului nondirectiv:terapia, psihologia comerciala, cunoasterea opiniei publice,

formarea terapeutului pentru ascultare;)interviul ghidat,interviul focalizat, si chestionarul.

Chestionarul reprezinta forma cea mai prelucrata a interviului directiv .Este prezentat

rolul essential jucat de ancheta preliminara si verificarea acestuia si tipurile de intrebari

utilizate in cadrul chestionarului.

Partea a doua a lucrarii contine capitolul patru, capitolul cinci si capitolul sase.

Capitolul patru defineste curentul dinamic si contributia pe care o are Kurt Lewin in

elaborarea acestuia, curentul interactionist care este reprezentat de catre cercetatorul

Bales 1950, curentul psihanalitic reprezentat de catre Freud in doua lucrari celebre

aparute la inceputul secolului XX: Totem si tabu1912 si Psihologia colectiva si analiza

eului 1921. Tot in acest capitol sunt analizate si stilurile de leadership si procese de grup

(Lippit si White, 1947), devianta, respingere si comunicare in grupuri (Schachter, 1965),

coeziunea si schimbarea sociala in grupuri data de catre Lewin intr-una dintre cercatarile

sale celebre.

Urmatorul capitol urmareste situatiile de grup centrat pe grup:grupul de diagnostic

creat de Lewin si echipa sa, situatii de grup centrat pe sarcina:tehnica de conducere a

intrunirilor asa cum a aratat G.de Montmollin in 1964, principii si tehnici ale creativitatii

in grup. Indiferent de situatie si oricare ar fi obiectivele, grupul sau contextul,exista un

element fundamental in reusita oricarei animatii: observatia.

In capitolul Observarea si consemnarea proceselor de grup sunt trecute in

revista grila de observatie a lui Bales continand bazele teoretice, instrumntul de

observare,metodologia codarii,avantaje si limitele acestei abservatii si abordarea

socioafectiva, analizand pe rand urmatoarele: cele doua notiuni de baza(notiunea de tele

si notiunea de atom social) , principiile tehnicii, indicii sociometrici( pozitivi, negativi,

perceptia sociometrica), tipurile de sociograme( individuale si collective) si aplicatiile

acestora.

Inceputul celei de-a treia parti il reprezinta si capitolul sapte Comunicare si

influenta sociala in care sunt definite abordarea experimentala a influentei cu ajutorul

unor cercetari intreprinse la inceputul secolului XX care iau un considerare situatii

colective din ce in ce mai complexe, de la simpla referire la un grup(Moore) la prezenta

sa afectiva intr-o situatie simpla (Sherif) si de la grupul divizat (Asch) la grupul care se

supune in fata unor autoritati(Milgram), ajungand in sfarsit la analizele –aflate inca in

centrul preocuparilor actuale ale psihologiei sociale-proceselor subterane asociate rolului

minoritatilor(Miscovici).

Capitolul opt prezinta structura de grup, comunicarea si performanta

grupurilor.Este definita aici notiunea de structura de comunicare in discutiile de grup,este

analizat efectul lui Steinzor 1950 , reteaua de comunicare si functionarea grupurilor

(modelul de sarcina dat de Flament, 1965), natura sarcinii ,structura de grup si

performanta date de Faucheux si Moscovici,1960, rolul reprezentarilor creat de

Abric,1971, si distorsiunea informatiei in comunicarea prin relee date prin cercetarea lui

Allport si Postman,alaturi de modelul lui Rouquette.

In acest capitol este introdusa si concluzia lucrarii : orice comunicare se inscrie

intr-un context psihologic care ramane intotdeauna unul social si ideologic. Comunicarea

trebuie studiata si inteleasa prin prisma interactiunii a trei tipuri de factori:psihologici,

cognitivi si sociali.

Studiind aceasta lucrare am observat ca in societatea contemporana , comunicarea

se inscrie printre temele majore al psihologiei sociale, disciplina fundamentala in

intelegerea fenomenelor, metodelor si tehnicilor de comunicare la diferite niveluri ale

raporturilor umane. Consider ca aceasta lucrare este de actualitate oferind informatii

detaliate , asigura initierea in psihologia sociala a comunicarii.