Recenzie Carte Psihologia Comunicarii JCAbric

2
JEAN-CLAUDE ABRIC , PSIHOLOGIA COMUNICĂRII – Teorii şi metode Editura POLIROM, Iaşi, 2002 Cartea supusă analizei a apărut în anul 2002, în seria Psihologie a editurii Polirom, fiind coordonată de Adrian Neculau. Este structurată sub forma a trei părţi: Partea I – Comunicarea interindividuală, Partea a II-a – Comunicarea în grupuri şi Partea a III-a – Abordări experimentale ale fenomenelor de grup. Astfel concepută, lucrarea nu se adresează exclusiv studenţilor la psihologie sau la alte facultăţi care, într-un fel sau altul, se ocupă de comunicare. Ea oferă informaţii de bază tuturor celor pentru care comunicarea reprezintă o preocupare majoră şi, în egală măsură, un instrument indispensabil, de la asistentul social la manager. Obiectivul principal este abordarea comunicării din perspectiva psihologiei, mai precis a psihologiei sociale, disciplină care înscrie comunicarea printre temele majore din sfera preocupărilor sale. Marile probleme şi chiar războaie mondiale ar putea fi evitate prin utilizarea unei comunicări adecvate. Limbajul şi comunicarea pot să apropie oamenii sau să îi îndepărteze definitiv unii de alţii. Lucrarea îşi propune să prezinte principalele teorii psihologice şi tehnicile de comunicare fundamentale. Se abordează factori generali care intervin în situaţiile de comunicare. O importanţă deosebită s-a acordat tehnicilor interviului şi rolului esenţial pe care îl joacă ascultarea în comunicare. Pornind de la diferitele abordări teoretice ale proceselor de grup – din capitolul 4 – au fost analizate două mari categorii de metode:

Transcript of Recenzie Carte Psihologia Comunicarii JCAbric

Page 1: Recenzie Carte Psihologia Comunicarii JCAbric

JEAN-CLAUDE ABRIC , PSIHOLOGIA COMUNICĂRII – Teorii şi metode

Editura POLIROM, Iaşi, 2002

Cartea supusă analizei a apărut în anul 2002, în seria Psihologie a editurii Polirom, fiind

coordonată de Adrian Neculau. Este structurată sub forma a trei părţi: Partea I – Comunicarea

interindividuală, Partea a II-a – Comunicarea în grupuri şi Partea a III-a – Abordări experimentale

ale fenomenelor de grup.

Astfel concepută, lucrarea nu se adresează exclusiv studenţilor la psihologie sau la alte

facultăţi care, într-un fel sau altul, se ocupă de comunicare. Ea oferă informaţii de bază tuturor celor

pentru care comunicarea reprezintă o preocupare majoră şi, în egală măsură, un instrument

indispensabil, de la asistentul social la manager. Obiectivul principal este abordarea comunicării din

perspectiva psihologiei, mai precis a psihologiei sociale, disciplină care înscrie comunicarea printre

temele majore din sfera preocupărilor sale. Marile probleme şi chiar războaie mondiale ar putea fi

evitate prin utilizarea unei comunicări adecvate. Limbajul şi comunicarea pot să apropie oamenii

sau să îi îndepărteze definitiv unii de alţii.

Lucrarea îşi propune să prezinte principalele teorii psihologice şi tehnicile de comunicare

fundamentale. Se abordează factori generali care intervin în situaţiile de comunicare. O importanţă

deosebită s-a acordat tehnicilor interviului şi rolului esenţial pe care îl joacă ascultarea în

comunicare. Pornind de la diferitele abordări teoretice ale proceselor de grup – din capitolul 4 – au

fost analizate două mari categorii de metode: tehnicile de grup şi observarea interacţiunilor şi a

structurii socioafective a grupurilor. Contribuţia cercetărilor experimentale a vizat două probeleme

esenţiale din domeniul proceselor de grup: influenţa socială şi relaţiile dintre comunicare, structura

grupurilor şi performanţa.

Fiecare capitol este completat cu indicaţii bibliografice care trimit la lucrările de referinţă

asupra temei. Bibliografia generală prezintă lucrările „mai specializate”, în sprijinul cititorilor care

doresc aprofundarea cunoştinţelor în domeniu.

Aş dori să închei cu două citate: „Fiecare comunicare este o şansă de a împuternici pe

cineva” (Bruce Hyland) şi „Cuvântul e un mijloc imperfect de comunicare” (Camil Petrescu).