ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o

REALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ALE

MEDIULUI DE SECURITATE

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o

Alexandru Ioan DUMITRIU

REALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ALE

MEDIULUI DE SECURITATE

Editura Universitară

Bucureşti, 2010

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o

Tehnoredactare computerizată: Angelica Mălăescu Coperta: Angelica Mălăescu __________________________________ Copyright © 2010 Editura Universitară Director: Drd. Vasile Muscalu B-dul. N. Bălcescu nr. 33, Sector 1, Bucureşti Tel./Fax: (021) 315.32.47 / 319.67.27 www.editurauniversitara.roe-mail: redactia@editurauniversitara.ro__________________________________ EDITURĂ RECUNOSCUTĂ DE CONSILIUL NAŢIONAL AL CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR (C.N.C.S.I.S.) Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României DUMITRIU, ALEXANDRU IOAN Realităţi şi perspective ale mediului de securitate / Alexandru Ioan Dumitriu. - Bucureşti : Editura Universitară, 2010 Bibliogr. ISBN 978-973-749-837-3 355.4 © Toate drepturile asupra acestei lucrări sunt rezervate Editurii Universitare. __________________________________ Distribuţie: tel./fax: 021-315.32.47 021-319.67.27 comenzi@editurauniversitara.ro ISBN 978-973-749-837-3

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o

Dedic această carte Domnului Prof. Univ. Dr. TUDOR CEARAPIN

... Natura Umană a luat de la Natura Mamă nu doar frumuseţea, acurateţea, nobleţea şi genialitatea, ci şi conflictualitatea, instabilitatea şi insecuritatea. De aceea, pentru a continua să existe sub semnul duratei, oamenii şi comunităţile lor vor fi totdeauna obligaţi să-şi cunoască, să-şi gestioneze şi să-şi amelioreze propriul lor mediu de viaţă, propria lor natură, propria lor condiţie şi, prin toate acestea, propria lor securitate...

Dr. Alexandru Ioan Dumitriu

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o

CUVÂNT ÎNAINTE

Lucrarea „Realităţi şi perspective ale mediului de securitate” se încadrează în domeniul ordine publică şi siguranţă naţională,vizând probleme de necesitate şi actualitate la nivelul cel mai înalt de aplicare. Este vorba despre realităţile şi perspectivele mediului de securitate, deci dinamica internaţională a acestuia, cu influenţe asupra structurilor de ordine publică. Securitatea, la acest început de secol, este şi devine din ce în ce mai mult o securitate extinsă şi, în acelaşi timp, o securitate de sinteză, definită pe un concept de integrare complexă, adică statală, zonală şi globală, de mulţimea din ce în ce mai puternică, mai evidentă şi mai necesară a interdependenţelor. Pe un fond teoretico-metodologic temeinic şi bine prezentat sunt propuse câteva aspecte având ca fundamente noile cerinţe şi exigenţe din sectorul de securitate ceea ce asigură şi finalizarea procesului integrării depline în UE.

Lucrarea identifică, în multitudinea de acţiuni, de măsuri şi de configurări în domeniul ordinii şi securităţii publice, pe plan european, câteva elemente şi câteva interacţiuni dintre ele, ce pot constitui – şi chiar constituie! – un Sistem European de Ordine Publică şi Securitate Internă (SEOPSI), foarte important pentru a înţelege evoluţia viitoare a ordinii şi securităţii publice în cadrul continentului şi în fiecare ţară europeană.

Meritul incontestabil al lucrării constă în faptul că propune un model, mai precis, o structurare a unei Strategii de Ordine şi Securitate Publică, înţeleasă ca ştiinţă, artă şi practică a realizării, asigurării, menţinerii, protecţiei, apărării, impunerii şi restabilirii ordinii şi securităţii publice.

Elementul de noutate pe care-l aduce – constă în elaborarea unui posibil model strategic al ordinii şi securităţii publice. Chiar dacă modelul pare foarte general, el este deosebit de important în pregătirea forţelor, mijloacelor şi acţiunilor de ordine şi securitate publică, în fundamentarea ştiinţifică a deciziilor, în planificarea

7

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o

strategică, în realizarea unei dimensionări corespunzătoare a concepţiilor şi acţiunilor propriu-zise.

Autorul nu se rezumă la a aduna, colecta, analiza şi interpreta, ci construieşte. Arhitectura lucrării este una de tip creativ, care îndeamnă, atât la reflecţie, cât şi la construcţie.

Scopul întregii lucrări este formularea unui posibil model strategic al ordinii şi securităţii publice.

Cartea este o lucrare ştiinţifică complexă, detaliată în ipoteze şi interogaţii şi sintetică în modele şi soluţii, de care avem nevoie. Ea răspunde unei trebuinţe directe, intrinseci, de modelare a tot ceea ce ţine de ordinea şi securitatea publică, de siguranţa şi securitatea cetăţeanului, a proprietăţii, a locuinţei, a instituţiei publice, a firmei private, a comunităţii, localităţii şi, implicit a străzii. Ne aflăm în etapa în care ştiinţa trebuie să determine acţiune, să se facă simţită în stradă, în locurile publice şi în viaţa oamenilor. Terorismul, pericolele, provocările şi ameninţările asimetrice, care exploatează imediat şi diabolic vulnerabilităţile societăţii moderne, democratice, cer tuturor, dar mai ales celor cu responsabilităţi în domeniul la care ne referim, cunoaştere, pricepere, inteligenţă, bună măsură, curaj şi, mai ales, competenţă. De aceea, consider ca lucrarea foloseşte, deopotrivă, atât analiştilor şi planificatorilor din structuri ale sistemului naţional de apărare, cât şi factorilor de decizie politică sau de expertizare a deciziei politice, precum şi altor specialişti interesaţi de acest fenomen şi chiar publicului larg.

Lucrarea este oportună şi constructivă. Vine într-un moment în care noi avem mari probleme în ceea ce priveşte ordinea şi securitatea publică nu doar în ţară, ci şi peste hotare, iar nevoia de ştiinţă, de principii, de modele este foarte mare. Ne-o cere Uniunea Europeană, ne-o cer comunităţile de români de pretutindeni, ne-o cer civilizaţia şi cultura din care facem parte.... „Felix qui potuit rerum cognoscere causas“.

Prof. univ. dr. Ţuţu Pişleag

8

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o

CUPRINS

INTRODUCERE ................................................................ 13

CAPITOLUL 1. Evoluţia mediului de securitate la început de secol şi mileniu

1.1. Realităţi, tendinţe şi posibile evoluţii ale mediului de securitate ............................................. 20

1.1.1. Transformări ale mediului de securitate la început de secol ........................................... 20

1.1.1.1. Mediul global de securitate ............ 21 1.1.1.2. Mediul european de securitate ....... 25 1.1.2. Caracteristici ale evoluţiei ireversibile a

fenomenului globalizării ............................. 28 1.1.3. Principalele tendinţe şi orientări în mediul

de securitate în următoarele decenii ............ 35 1.2. Apariţia stărilor de insecuritate la început de

secol şi mileniu ......................................................... 61 1.2.1. Provocări, pericole şi ameninţări care

creează insecuritate pe plan naţional şi la nivel internaţional ....................................... 63

1.2.2. Identificarea şi evoluţia situaţiilor de criză . 70 1.2.3. Factori de risc, ameninţări şi pericole la

adresa securităţii naţionale .......................... 73 1.2.4. Zonele de risc şi de interes pentru România 78 1.2.5. Provocări, pericole şi ameninţări la adresa

mediului de securitate, riscuri implicite ...... 80

CAPITOLUL 2 Dimensiunea geopolitică a globalizarii şi structurile de ordine publică 2.1. Globalizarea la începutul secolului XXI forme şi

modalităţi de manifestare. Dimensiunile globalizării ............................................................... 91

2.1.1. Factorii globalizării ..................................... 96

9

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o

2.1.2. Modalităţi de manifestare a globalizării ...... 100 2.1.3. Dimensiunile globalizării ............................ 102

2.2. Structura proceselor globale în cadrul noii ordini mondiale ....................................................... 106

2.2.1. Tendinţe şi orientări în puterea mondială actuală ......................................................... 106

2.2.1.1. Sfârşitul bipolarităţii şi afirmarea noilor centre de putere ...................... 106

2.2.1.2. Noi interese, noi relaţii, noi actori .... 111 2.2.2. Statele şi naţiunile în politica globală

caracteristică începutului de mileniu ........... 121 2.2.3. Componenta militară a globalizării şi starea

acesteia la începutul mileniului al treilea ... 130 2.2.4. Provocările globalizării şi lipsa de

răspunsuri ale comunităţii internaţionale .... 138 2.2.5. Globalizarea ecologică şi securitatea

naţiunilor ..................................................... 145 2.2.5.1. Globalizarea ecologică ................ 146 2.2.5.2. Spre o guvernare ecologică globală .. 151 2.2.6 Bioterorismul şi armele biologice în pragul

mileniului trei .............................................. 151 2.2.6.1. De la războiul rece la războiul

împotriva terorismului ...................... 151 2.2.6.2. Armele biologice în activitate .......... 154 2.2.6.3. Riscurile proliferării armelor biologice 156 2.2.6.4. Pericolul bioterorismului şi

necesitatea ripostei ............................ 158

CAPITOLUL 3. Fizionomia mediului de securitate în epoga globalizarii şi impactul său asupra dinamicii structurlor de ordine publică

3.1. Caracteristici ........................................................... 164 3.2. Realităţi şi cerinţe ................................................... 169 3.3. Configurarea unei posibile dinamici ..................... 171

10

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o

CAPITOLUL 4. Mediul de securitate şi ordinea publică în situaţii excepţionale

4.1. Stările excepţionale în legislaţiile altor ţări .......... 175 4.1.1. Israel ............................................................ 175 4.1.2. Statele Unite ale Americii ........................... 177 4.1.3. Turcia .......................................................... 179 4.1.4. Marea Britanie ............................................. 180 4.1.5. Republica Cehă ........................................... 181

4.2. Legislaţia românească privind aplicarea măsurilor specifice stării de urgenţă şi stării de asediu şi rolul structurilor de ordine publică ....... 182

4.2.1 Delimitări conceptuale ................................ 184 4.2.2. Procedura instituirii stării de asediu sau a

stării de urgenţă ........................................... 186 4.2.3. Responsabilităţi şi atribuţii .......................... 187 4.2.4. Ordonanţele militare ................................... 190 4.2.5. Unele dispoziţii cu caracter special ............. 191

4.3. Managementul întrebuinţării forţelor pe timpul aplicării măsurilor specifice stării de urgenţă şi stării de asediu ......................................................... 192

4.3.1. Evoluţia unor concepte şi sintagme ............ 192 4.3.2. Situaţiile de criză de natură să provoace

decretarea stării de urgenţă şi a stării de asediu .......................................................... 197

4.3.3. Principii generale privind asigurarea ordinii publice ......................................................... 201

4.3.4. Principiile întrebuinţării forţelor de ordine publică pentru gestionarea unei crize interne .......................................................... 212

4.4. Evoluţia legislaţiei româneşti privind aplicarea măsurilor specifice stării de urgenţă şi stării de asediu ........................................................................ 234

4.4.1. Consideraţii generale şi instantanee teoretice ....................................................... 235

4.4.2. Acţiunile structurilor de ordine publică în situaţii de excepţie ....................................... 240

11

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o

CONCLUZII ....................................................................... 250

BIBLIOGRAFIE ................................................................. 256

ANEXE Anexa nr. 1. Graful unei crize ......................................... 267 Anexa nr. 2. Integralitatea unei structuri ......................... 270 Anexa nr. 3. Dinamica efectelor ...................................... 272 Anexa nr. 4. Un posibil model dinamic de ordine şi

siguranţă publică ......................................... 273

12

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o

INTRODUCERE

Globalizarea, integrarea europeană şi euro-atlantică, preocupările Rusiei de a redobândi nu doar un rol important de decizie în problemele internaţionale, întrucât acesta este deja asigurat prin calitatea sa de membru permanent în Consiliul de Securitate al ONU, ci mai ales prin crearea unui suport economic şi financiar real al propriei puteri, afirmarea tot mai puternică a ţărilor asiatice în viaţa politică mondială, la care se adaugă criza din Golf şi denunţarea de către Coreea de Nord a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare, precum şi creşterea tensiunilor dintre două ţări posesoare de armament nuclear, India şi Pakistan, sunt doar câteva din numeroasele fenomene şi procese ce caracterizează evoluţia actualului mediu de securitate. La acestea se adaugă decalajele imense dintre lumea bogată şi lumea săracă, stocurile imense de arme din generaţia să le spuneam a doua şi a treia (adică a celui de al Doilea Război Mondial şi a Războiului Rece), care pun mari probleme, arsenalele noi, din generaţia a 4-a (generaţia de început a erei nucleare) şi din generaţia a 5-a (generaţia de început a erei informaţionale, a înaltei tehnologii), care creează reţeaua, războiul înalt tehnologizat, cu varianta sa actuală, experimentată deja în Golf, denumită Război bazat pe Reţea1, şi cibernetizarea conflictualităţii şi foarte multe alte realităţi cu evoluţii care pun în primejdie nu numai mediul uman, ci chiar şi spaţiul geofizic2.

1 Dr. Gheorghe Văduva, Războiul bazat pe Reţea în fizionomia noilor

conflicte militare, Editura Universităţii Naţionale de Apărasre”Carol I”, Bucureşti, 2005, pp. 5-17.

2 Dr. Emil Străinu, Războiul Geofizic, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2004.

13

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o

Efectele fenomenelor naturale (încălzirea climei, lipsa apei potabile, inundaţiile, cutremurele, epuizarea resurselor, evoluţia demografică etc.), terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masă, crima organizată şi sărăcia, continuă să influenţeze tot mai mult stabilitatea şi securitatea mondială.

Evoluţia actuală a mediului de securitate este pozitivă, iar pe termen scurt şi mediu este puţin probabilă o agresiune atât asupra NATO, în general, cât şi asupra României în special. Riscul unei confruntări globale militare majore s-a diminuat, dar există numeroase ameninţări la adresa securităţii globale.

Extinderea fenomenului terorist şi periculozitatea acestuia au determinat acţiuni conjugate pentru contracararea lui şi realizarea unei coaliţii de amplitudine globală. Asistăm la o concentrare impresionantă de forţe şi capacităţi, dublată de un consens politic greu de imaginat cu câtva timp în urmă. State, aflate până mai ieri pe poziţii divergente, considerate chiar ireconciliabile, se găsesc acum pe acelaşi front al luptei împotriva terorismului.

Mediul de securitate se consolidează ca urmare a deciziilor politice din noiembrie şi decembrie 2002 de la Praga şi Copenhaga, precum şi a multiplicării eforturilor ţărilor democratice pentru edificarea noii arhitecturi de securitate europeană, favorizând construirea unei noi ordini mondiale.

Se poate aprecia, în acest context, că, actualul mediu de securitate are următoarele trăsături:

existenţa unei unipolarităţi prelungite. În această perioadă, doar Statele Unite ale Americii au dovedit capacităţi şi posibilităţi reale de implicare eficientă în gestionarea problemelor majore de securitate ale omenirii, fiind considerate ca singura superputere politică, economică, financiară şi militară credibilă şi viabilă;

afirmarea tot mai evidentă a Uniunii Europene ca factor de stabilitate şi progres, dezvoltarea economică şi militară

14

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o

accelerată a Chinei, precum şi ofensiva diplomatică a Rusiei, pentru care starea de „veghe” faţă de problemele majore ale lumii s-a terminat, sugerează că, pe termen lung, noua structură de securitate internaţională va fi edificată pe un sistem multipolar;

apariţia şi consacrarea unor actori internaţionali non-statali. Aceştia au ca principale trăsături lipsa apartenenţei la un areal geografic, conducerea după reguli şi norme specifice şi raportarea la alte valori decât cele naţionale. Afirmarea şi aplicarea unor soluţii şi metodologii noi în dezvoltarea şi funcţionarea instituţiilor şi organizaţiilor politice, economice şi de securitate internaţionale;

trecerea a numeroase ţări de la funcţia de apărare naţională la cea de apărare colectivă şi extinderea zonei spre un concept de mult mai largă deschidere şi implicare complexă, cel de securitate colectivă. Acest proces presupune nu numai concepte noi, dar şi structuri şi modalităţi de acţiune adecvate. Ca atare, NATO se transformă, îşi dezvoltă şi îşi perfecţionează atât strategia de integrare şi cooperare, cât şi aceea de consultare cu Federaţia Rusă şi Ucraina, concomitent cu asumarea de responsabilităţi dincolo de aria sa tradiţională; iniţierea şi afirmarea tendinţelor de gestionare a crizelor pe considerente regionale. Organizaţiile de securitate ONU şi OSCE, încurajează atât preluarea de mandate pentru rezolvarea unor crize internaţionale de către coaliţii sau organizaţii regionale, cât şi constituirea unor forţe capabile să îndeplinească astfel de misiuni.

În aceste condiţii, este evident că noua ordine mondială se edifică pe baza unor principii, cu vocaţie şi de inspiraţie globalistă: dezvoltarea actualei economii mondiale se sprijină pe principalii piloni de forţă: America de Nord, Japonia, China, zona economică a Uniunii Europene la care se adaugă, în ultima vreme, Rusia, aflată în evidentă ascensiune; accesul la înaltă

15

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o

tehnologie, la materiale şi resurse energetice şi, în mod deosebit, la cele cu un potenţial de risc foarte ridicat a determinat nu numai amplificarea competiţiei pentru controlul lor, dar şi intensificarea eforturilor de cooperare internaţională în direcţia dezvoltării unui sistem de gestionare a fenomenelor, de proliferare şi diseminare a acestora; aplatizarea tot mai mare a distincţiei dintre problemele interne care aparţineau domeniului suveranităţii fiecărui stat şi problemele externe. Toate acestea determină soluţionarea acestora într-un cadru internaţional instituţionalizat; redefinirea conceptului de putere, în funcţie de apariţia unor noi criterii de referinţă: capacitatea de deţinere, prelucrare şi diseminare a informaţiilor, gestionarea economiei transfrontaliere; deţinerea şi accesul la înaltă tehnologie; existenţa unor surse simbolice de putere, cum ar fi etnicitatea sau valorile umane individuale etc.

Globalizarea, ca dealtfel şi integrarea, este un proces obiectiv al dezvoltării lumii actuale, unul dintre conceptele folosite cel mai frecvent în mediile politice, economice şi academice, dar care vizează deopotrivă toate celelalte domenii ale vieţii sociale: financiar, demografic, militar, de mediu etc.

Deşi este un concept la modă care ţine capul de afiş al tuturor analizelor, al conferinţelor şi congreselor desfăşurate la cel mai înalt nivel, uneori este utilizat cu o oarecare superficialitate, ceea ce denotă faptul că încă fenomenul nu este suficient de cristalizat, ecuaţia propriu-zisă a globalizării conţinând multiple necunoscute, scoţând la iveală multiple sfidări şi tendinţe care, dacă sunt scăpate de sub controlul raţional şi participativ, pot conduce la o ordine (dezordine) mondială imprevizibilă în care nu pot fi anticipaţi câştigătorii sau perdanţii.

Cu rădăcini vechi, dar consolidată în anii nouăzeci ai mileniului trecut şi mai ales la începutul acestui mileniu, globalizarea are ca scop legarea strânsă a sorţii fiecărei naţiuni

16

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o

de sorţii celorlalte, fapt ce oferă şansa unor oportunităţi reciproce de înaintare şi adaptare la cerinţele progresului economic şi social. Globalizarea sporeşte gradul de interdependenţă, creează o lume a interdependenţelor şi, în acelaşi timp, generează noi interdependenţe, extinde aria şi conţinutul acestora.

Este de la sine înţeles că una dintre consecinţele globalizării şi integrării o reprezintă noua arhitectură de securitate a lumii, care va cunoaşte profunde mutaţii atât în ceea ce priveşte structurile, acţiunile şi funcţiunile de sistem şi de proces, cât mai ales în planul conceptual şi strategic, mutaţii care, pe de-o parte, vor trebui să rezolve marea problemă a decalajelor existente între ţările dezvoltate, considerate puteri economice şi militare de primă mărime şi cele mai puţin dezvoltate al căror potenţial militar este redus iar contribuţia lor la înfăptuirea actului global de securitate este neglijat.

Alături de strategiile de integrare, globalizare, dezvoltare durabilă sau de mediu, strategia de securitate globală va deveni unul din subiectele de mare actualitate a cărui dezbatere să conducă obligatoriu la o soluţie unanim acceptată de comunitatea mondială, iar lista beneficiarilor să fie completă.

Fără a emite pretenţia că globalizarea va conduce la o unificare totală în care interesele şi convingerile statelor şi naţiunilor vor fi aceleaşi, fără a considera că procesul globalizării va fi unul simplu, fără evenimente perturbatoare şi fără piedici, unele dintre ele majore, apreciem că omenirea va reuşi să facă din globalizare nu numai un concept viabil, dar şi o dorinţă, o tendinţă obiectivă a dezvoltării şi voinţei generale. În acelaşi timp, considerăm că globalizarea forţată, subordonată dorinţelor de dominare şi de ştergere a diferenţelor naţionale, de orientare grăbită către scopuri ce aparţin doar celor puternici, precum şi supraierarhizarea şi periferizarea haotică fac din

17

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o

procesul în sine un fenomen controversat, ambiguu, plin de necunoscut, de capcane şi de ameninţări.

Lucrarea îşi propune abordarea uneia dintre problemele fundamentale cu care ar putea fi confruntată România în perioada actuală sau imediat următoare mai ales din perspectiva integrării în U.E. şi anume pe cea a influenţei globalizării şi a celorlalte procese şi mutaţii pe care le presupune dezvoltarea durabilă asupra stării de securitate, a ordinii publice din ţara noastră, în context european. Ea tratează, de asemenea, evoluţia legislaţiei privind stările de urgenţă şi stările de asediu cu care ar putea fi confruntate forţele de ordine publică din România, sub impactul integrării în structuri de securitate colectivă, al implementării, aplicării şi dezvoltării noilor concepte care sunt generate şi modificate continuu de astfel de evoluţii.

Analiza structural-informaţională şi cauzală asupra conceptelor de „criză”, „securitate”, „risc”, „integrare”, „stare de asediu”, „stare de urgenţă”, ne dezvăluie situaţii extrem de sensibile, evoluţii complicate şi, adesea, imprevizibile, dar şi desprinderea unor concluzii pe care le considerăm pertinente privind mai ales complexitatea forţelor şi interacţiunea acestora. Trăim într-o lume a unor realităţii şi evoluţii extrem de dinamice ce nu pot fi ignorate, nici simplificate sau eludate. Ignorându-se dinamismul fără precedent al schimbărilor şi transformărilor, se proliferează neputinţa în faţa evoluţiilor imprevizibile şi haotice, acutizarea instabilităţii şi insecurităţii, imposibilitatea acţiunilor şi reacţiilor adecvate la variaţia intempestivă a realităţilor şi situaţiilor complexe. De unde şi asumarea, deseori iresponsabilă, a unor riscuri inutile, care adâncesc şi mai mult conflictualitatea şi mecanismelor de generare a crizelor de tot felul. Fără o cunoaştere substanţială şi profundă a dinamicii realităţilor în această epocă de evoluţii complexe, nu este posibilă o atitudine adecvată. De aceea, considerăm că o analiză detaliată şi responsabilă a dinamicilor de generare a provocărilor,

18

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o

pericolelor şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, regionale şi internaţionale, a noilor vulnerabilităţi ce rezultă din dinamica evolutivă firească sau din sincopele transformării, nu sunt posibile nici măsurile coerente pentru armonizarea legislaţiei, nici celelalte politici, strategii şi acţiuni de asigurare a securităţii, de acţiune şi de reacţie în starea de urgenţă şi în starea de asediu.

Toate acestea trebuie să inducă, în ecuaţia asigurării securităţii europene, pe lângă constantele majore definite de valorile şi interesele vitale ale naţiunii, care nu pot lipsi dintr-un astfel de demers, şi variabile noi, specifice, definite pe noile tipuri de interdependenţe şi intercondiţionări, fără de care nu se poate acţiona în cunoştinţă de cauză, nu pot fi asumate şi minimizate riscurile implicite sau asociate, nici construite politici şi strategii coerente şi consistente care să ofere un concept sinergic pe baza căruia se poate armoniza efortul comun al tuturor statelor.

Pe baza acestor preliminarii, lucrarea urmăreşte prezentarea unor puncte de vedere privind impactul integrării în structuri de securitate colectivă asupra legislaţiei stării de urgenţă şi a stării de asediu, asupra configurării şi reconfigurării dinamice a structurilor de ordine şi siguranţă (securitate) publică, accentul fiind pus, deopotrivă, pe analiza factorilor, a variaţiilor situaţiilor concrete, a specialităţilor pe care le realizează, şi pe componenta teoretică de modelare şi remodelare a structurilor, funcţiunilor şi acţiunilor, în vederea unei construcţii eficiente şi flexibile în spaţiul practic-aplicativ.

19

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o

CAPITOLUL 1

EVOLUŢIA MEDIULUI DE SECURITATE

LA ÎNCEPUT DE SECOL ŞI MILENIU

1.1. Realităţi, tendinţe şi posibile evoluţii ale mediului de securitate

1.1.1. Transformări ale mediului de securitate la început

de secol

După dispariţia bipolarităţii, societatea românească a intrat într-o procesualitate complexă de trecere de la o ordine bazată pe echilibrul forţelor, adică pe impunere, la o altă ordine care urmează a fi fundamentată pe principiile valorilor democratice, ale drepturilor omului şi respectului culturilor şi civilizaţiilor planetei. Această perioadă de tranziţie spre o nouă ordine este denumită „stare de haos”3 şi se supune altor legi decât cele ale societăţilor consolidate. De unde rezultă că mediul de securitate este fluid, flexibil, în care sunt posibile tot felul de construcţii, de organizări şi reorganizări, în funcţie de predominanţe, de impactul unor tendinţe, dar şi în raport cu dinamica intereselor şi schimbările fizionomice la nivelul polilor de putere.

Există o certitudine: lumea viitorului imediat nu va fi una omogenă, cu o distribuţie egală a puterii, a bogăţiilor, resurselor şi capacităţilor, a riscurilor şi ameninţărilor, ci una extrem de fragmentată, în care se va încerca însă o defragmentare parţială şi interesată şi o reconstrucţie a ei în jurul unor poli de putere

3 Haosul nu este dezordine totală, ci dezorganizare în vederea unei noi

organizări, iar legile care acţionează în acest interval sunt numeroase, foarte schimbătoare şi se definesc pe un sistem de probabilităţi condiţionate. De aceea, se poate spune că starea de haos este o stare a tuturor posibilităţilor.

20