REALISMUL POLITIC.

Principiul 1: Politica (internaţională) este guvernată de legi obiective ce se regăsesc în natura umană.

Frosineac Viorel D.

Conform DEX-ului Realismul politic este atitudine întemeiată pe analiza și aprecierea atentă, multilaterală a

fenomenelor și evenimentelor social-politice interne și internaționale, de luare în considerare a tendințelor de

dezvoltare a realității. [Unii mai definesc realismul ca - mișcare, curent, atitudine în creația sau teoria literară și

artistică având ca principiu de bază reflectarea realității în datele ei esențiale, obiective, caracteristice. Nume

generic pentru concepțiile filozofice care recunosc existența independentă a obiectului de subiect, precum și

posibilitatea de a cunoaște obiectul.] Conform acestei teorii, lumea este o anarhie deplina, neavand o autoritate

centrala internationala sau un zeu (sau un moderator in cazul nostru). Statele, ca niste actori pe scena mondiala,

nu-si urmaresc decat interesul national, mentinerea suveranitatii si securitatii, supravietuirea in cadrul acestui

sistem anarhic, realizarea unui sistem de aliante flexibile cu interese strategice si maximizarea puterii si obtinerea

hegemoniei, motivul clar fiind FRICA. Din perspectiva realismului politic, in cadrul sistemului international

trebuie sa existe un "balancer", care sa-si sporeasca potentialul, sa negocieze sau sa lupte ori sa evite lupta pentru

a mentine echilibrul puterii si pentru a nu elimina un actor esential. De asemenea, trebuie sa se opuna oricarei

coalitii sau unui stat care vrea sa-si asume rolul predominant in sistem, sa exercite constrangeri asupra tuturor

statelor ce tind catre principii supranationale si sa permita actorilor nationali esentiali invinsi sa reintre in sistem.

Realismul este considerat principala paradigmă a relaţiilor internaţionale. El a apărut ca o reacţie la idealism,

specific perioadei interbelice, s-a conturat după cel de-al doilea război mondial şi a atins apogeul în primii ani ai

perioadei postbelice. El s-a dezvoltat mai ales în lumea anglo-americană şi reprezenta efortul intelectual din

mediul academic pentru a justifica politica externă americană în noile condiţii internaţionale, marcate de

instalarea “războiului rece”. Întreaga evoluţie a realismului politic poate fi apreciată ca o permanentă dezvoltare

în jurul conceptelor şi asumpţiilor care au definit această teorie. Acest demers poate fi înţeles: “ca o încercare

repetată şi mereu eşuată de a transforma principiile practicii diplomatice europene din secolul al XIX-lea în legi

mai generale de ale unei ştiinţe sociale americane”.

Ca orișice curent, Realismul politic este determinat de cîteva principii. În viziunea lui Morgenthau, o

caracteristică importantă a realismului politic este definirea politicii internaţionale drept o “luptă pentru putere”,

iar principiile Realismului politic sunt:

1. Politica internațională este guvernată de legi obiective ce se regăsesc în natura umană.

2. Interesul statelor este definit în termeni de putere.

3. Interesul definit în termeni de putere este o categorie obiectivă, universal valabilă, fără un înțeles fix și

definitiv.

4. Principiile morale universale nu pot fi aplicate acțiunilor statelor naționale în forma lor abstractă, ci trebuie

filtrate prin intermediul circumstanțelor concrete de spațiu și timp.

5. Trebuie făcută o distincție clară la un moment dat între aspirațiile morale ale unei națiuni și legile ei morale.

6. Principiile realismului mențin autonomia sferei politicii în raport cu toate celelalte care trebuie să i se

subordoneze.

1. Abordînd primul principiu, pot menționa că Politica (internaţională) este guvernată de legi

obiective ce se regăsesc în natura umană, sau mai simplu spus, politica este făurită conform

intereselor și necesităților umane. Politica este neschimbătoare şi orientată către câştigarea de

putere şi dominaţie asupra celorlalţi. Pe baza acestor legi obiective ale politicii ce îşi au originea în

natura umană este posibil să concepem o teorie raţională a politicii internaţionale care să le reflecte

fidel. Prin teorie, Morgenthau exprimă atât afirmarea faptelor cât şi conferirea unui anumit sens

acestora prin intermediul comparaţiei obiective şi detaşate dintre alternativele raţionale ale unui actor

politic în anumite circumstanţe şi alegerea făcută de acesta. Aceasta comparaţie interesează însă în

măsura în care ne raportăm la consecinţele politice ale alegerii făcute. În viziunea lui Morgenthau

există două posibilităţi: fie investigăm motivele şi intenţiile actorului politic în alegerea politică făcută,

fie investigăm consecinţele acelei politici. În ceea ce priveşte însă prima variantă, ea nu ajută

construcţia raţională deoarece faptul că îi cunoaştem motivele şi intenţiile unui actor politic nu

garantează succesul politicii respective. Mai mult decât atât, faptul că un actor are o motivaţie bună şi

intenţii bune în aplicarea unei politici nu garantează succesul acesteia şi nici o serie de consecinţe

benefice pe care eventual să le producă. Din perspectiva realismului politic, in cadrul sistemului

international trebuie sa existe un "balancer", care sa-si sporeasca potentialul, sa negocieze sau sa lupte

ori sa evite lupta pentru a mentine echilibrul puterii si pentru a nu elimina un actor esential. Astfel,

pentru a ințelege deciziile pe care un stat le ia în problemele de relații internaționale cu care se

confruntă la un moment dat, trebuie să luăm în considerare toate alternativele raționale pe care acest

stat le-a avut și efectele pe care le-ar fi generat fiecare dintre acestea