REABILITAREA PULMONARĂ ÎN ASTMUL BRONȘIC

Absolvent:

Popa Claudia Maria

Coordonator științific:

Conferențiar Doctor Paraschiva Postolache

OBIECTIV

Rolul programului de reabilitare pulmonară asupra evoluției stării de sănătate a pacienților cu astm bronșic, internați în Secția Clinică Recuperare Medicală Respiratorie a Spitalului Clinic de Recuperare Iași, în perioada ianuarie – mai 2014.

ASTMUL BRONȘIC

Afecțiune caracterizată de inflamația cronică a căilor respiratorii;

Caracter episodic, cu evoluție în accese, separate de perioade asimptomatice și crize ce durează de la câteva minute pana la câteva ore;

Apare prin expunerea directă sau indirectă la stimuli care inițiază atacul de astm.

GINA 2014

REABILITAREA PULMONARĂ – DEFINIȚIE

Reabilitarea pulmonară este o intervenție multidisciplinară bazată pe o evaluare detaliată a pacientului, urmată de adaptarea acestuia la terapii care includ exercițiul fizic, educația și schimbarea stilului de viață, concepute pentru a îmbunătăți atât starea fizică cât și starea psihică a persoanelor cu afecțiuni respiratorii cronice obstructive.*

*Official American Thoracic Society/European Respiratory Society Statement: Key Concepts and Advances in Pulmonary Rehabilitation – Updated 2014

REABILITAREA PULMONARĂ - OBIECTIVE

Obiectivele reabilitării pulmonare în astmul bronșic sunt: dezobstrucția căilor respiratorii; tonifierea musculaturii respiratorii;reducerea simptomatologiei diurne și nocturne;diminuarea exacerbărilor și a dispneei până la dispariția acestora;creșterea capacității de efort;creșterea randamentului;scăderea absenteismului școlar și respectiv a celui de la locul de muncă;scăderea costurilor tratamentului medicamentos;reducerea perioadei de spitalizare; îmbunătățirea calității vieții.

METODE DE REABILITARE PULMONARĂ

KinetoterapieReeducarea respiratorie;Reeducarea vorbirii;Reeducarea tusei;Relaxare;Posturare;Gimnastica corectoare;Antrenament la efort;

Hidroterapie;Aerosoloterapie;Salinoterapie;Masajul;Terapia

ocupatională;Psihoterapia și

terapia educațională.

Metodele de care dispune reabilitarea pulmonară a bolnavilor astmatici, presupun o bună comunicare între membrii echipei medicale și bolnav, în vederea îmbunătățirii stării de sănătate a pacientului și a obținerii controlului total asupra astmului bronșic.

Reabilitarea pulmonară este multidisciplinară și individualizată.

CAZ CLINIC:

I.F., 57 de ani, sex feminin, astm bronșic persistent moderat controlat parțial (GINA 2014)Motivele internării:Tuse cu expectorație în cantitate redusă predominant matinală;Dispnee gradul 2 mMRC;Wheezing.Simptome:•în timpul zilei- zilnic;•în timpul nopții- >1 dată/săptămânăMăsurători antropometrice: Talie:1,64 m; Greutate: 70 kg; IMC=26;Testul de mers de 6 minute: Distanța teoretică= 641 metri

Distanța parcursă= 540 metri (84% din distanța teoretică)

Dispnee: Grad 2 scala mMRC(modified Medical Research Council); Grad 3 scala Borg.

PROGRAM DE REABILITARE PULMONARĂ

Kinetoterapie respiratorieEducarea respirației diafragmatice;Educarea tusei;Posturi de drenaj bronșic;Antrenamentul la efort dozat;Aerosoloterapie;Hidroterapie.

PROGRAM DE REABILITARE PULMONARĂ

Educare respiratorie- inspir pe nas, urmat de o scurtă apnee post inspir, după care se efectuează expirul, care trebuie să dureze mai mult decât inspirul.

Educarea tusei- din poziția așezat cu trunchiul drept, capul ridicat și antebrațele la nivelul abdomenului, se va efectua un inspir lent și profund pe nas, timp în care pacienta va presa abdomenul de antebrațele sale. Urmează apoi o scurtă apnee, după care se evacuează pe gură aerul în 2-3 reprize, timp în care pacienta tușește și realizează flexia trunchiului cu retropulsia abdomenului.

Posturi de drenaj bronșic – pacienta se află în poziția așezat, cu trunchiul într-o ușoară flexie cu sprijin pe o pernă situată la nivelul abdomenului.

Reeducarea respirației diafragmatice se realizează prin aplicarea unor contrarezistențe la nivelul diafragmului în timpul respirației, reprezentate de mâinile kinetoterapeutului sau de mâinile pacientei, reușind astfel să se antreneze musculatura respiratorie la o tensiune mai mare. În inspir se realizează antepulsia abdomenului iar în expir, retropulsia acestuia.

P.I. : stând lângă scară cu picioarele apropiate, mâna dreaptă se ține de bara de la nivelul șoldului iar mâna stângă se ține de bara de deasupra capului.

T1: îndepărtarea bazinului de scară, realizând o înclinare laterală a trunchiului spre partea dreaptă, inspir.

T2: revenire la poziția inițială cu expir.

Aerosoloterapie- realizată cu apă sulfuroasă în care s-a adăugat o fiolă de ACC- expectorație și un antiinflamator (o fiolă de dezxometazonă).

Hidroterapie- în bazinul cu apă sulfuroasă.

EVALUAREA PACIENTEI

S-a obținut:DispneeaScala mMRC 2 -> 1;Scala Borg 3->1;Testul de mers de 6 minuteDistanța teoretică= 648 mDistanța parcursă= 630 m (97% din distanța teoretică);Scăderea indicelui de masă corporală de la 26 la 24,9.

S-a obținut:DispneeaScala mMRC 1->0;Scala Borg 1->0;Testul de mers de 6 minuteDistanța teoretică= 648 mDistanța parcursă= 650 m (100% din distanța teoretică);Menținerea indicelui de masă corporală la 24,9;Obținerea controlului total asupra astmului bronșic;

Evaluarea pacientei la externareEvaluarea pacientei la 3 luni de la externare

Recomandări la domiciliu:

•Kinetoterapie;•Aerosoloterapie;•Tratament farmacologic;•Regim igieno-dietetic;•Salinoterapie;

•Hidroterapie.

CONCLUZII

Așadar, programul de reabilitare pulmonară are o importanță majoră pentru pacientul astmatic, deoarece prin urmărirea tehnicilor sale, bolnavii pot avea o viață normală care să nu le afecteze evoluția în plan profesional sau să creeze probleme în viața de zi cu zi.

Recomandările sunt ca fiecare pacient ce suferă de astm bronșic să fie inclus în programul de reabilitare pulmonară și să continue acest program permanent la domiciliu.