Războiul de independenţă al Statelor Unite ale Americii

2
Războiul de independenţă al Statelor Unite ale Americii Războiul de independenţă al Statelor Unite ale Americii (1775 – 1783), cunoscut în literatura de specialitate de limbă engleză din Statele Unite ca Războiul revoluţionar american (conform denumirii originare, [The] American Revolutionary War), sau Războiul de independenţă american (conform denominării originale, American War of Independence), [1] a fost un război care a durat între 1775 şi 1783 şi care s-a desfăşurat în părţile estică şi nord-estică ale teritoriului de azi al Statelor Unite, respectiv în sud-estul Canadei de azi, fiind purtat între Regatul Marii Britanii şi revoluţionarii celor treisprezece colonii britanice din America de Nord, care au declarat independenţa acestora formând entitatea statală numită Statele Unite ale Americii în 1776. Anterior declanşării războiului propriu-zis, cele 13 colonii au declarat oficialii monarhului britanic personae non grata, au format Cel de-al Doilea Congres Continental (conform originarului, Second Continental Congress), au format o armată, Continental Army, un "embrion" de marină, Continental Navy, şi, apoi, la 4 iulie 1776, au declarat independenţa celor 13 foste colonii britanice din America de Nord. Războiul de independenţă a fost culminarea mişcării de emancipare politică a coloniştilor, Revoluţia Americană, prin care puterea britanică a fost răsturnată. După circa trei ani de la începutul confictelor armate propriu-zise, în 1778, puteri europene majore se alăturaseră coloniştilor împotriva britanicilor, înclinând ulterior decisiv balanţa în favoarea americanilor. Diferite triburi de nativi americani au luptat de ambele părţi. În timpul primei părţi a războiului, datorită superiorităţii navale a Marii Britanii, oraşele şi zonele de coastă s-au aflat sub controlul, respectiv sub ocupaţia britanicilor. Totuşi, zonele de interior ale coloniilor, unde trăiau circa 90 % din coloniştii americani, nu se aflau deloc sub control britanic.

Transcript of Războiul de independenţă al Statelor Unite ale Americii

Războiul de independenţă al Statelor Unite ale Americii

Războiul de independenţă al Statelor Unite ale Americii (1775 – 1783), cunoscut în literatura de specialitate de limbă engleză din Statele Unite ca Războiul revoluţionar american (conform denumirii originare, [The] American Revolutionary War), sau Războiul de independenţă american (conform denominării originale, American War of Independence),[1] a fost un război care a durat între 1775 şi 1783 şi care s-a desfăşurat în părţile estică şi nord-estică ale teritoriului de azi al Statelor Unite, respectiv în sud-estul Canadei de azi, fiind purtat între Regatul Marii Britanii şi revoluţionarii celor treisprezece colonii britanice din America de Nord, care au declarat independenţa acestora formând entitatea statală numită Statele Unite ale Americii în 1776.

Anterior declanşării războiului propriu-zis, cele 13 colonii au declarat oficialii monarhului britanic personae non grata, au format Cel de-al Doilea Congres Continental (conform originarului, Second Continental Congress), au format o armată, Continental Army, un "embrion" de marină, Continental Navy, şi, apoi, la 4 iulie 1776, au declarat independenţa celor 13 foste colonii britanice din America de Nord. Războiul de independenţă a fost culminarea mişcării de emancipare politică a coloniştilor, Revoluţia Americană, prin care puterea britanică a fost răsturnată. După circa trei ani de la începutul confictelor armate propriu-zise, în 1778, puteri europene majore se alăturaseră coloniştilor împotriva britanicilor, înclinând ulterior decisiv balanţa în favoarea americanilor. Diferite triburi de nativi americani au luptat de ambele părţi.

În timpul primei părţi a războiului, datorită superiorităţii navale a Marii Britanii, oraşele şi zonele de coastă s-au aflat sub controlul, respectiv sub ocupaţia britanicilor. Totuşi, zonele de interior ale coloniilor, unde trăiau circa 90 % din coloniştii americani, nu se aflau deloc sub control britanic.

După victoria trupelor americane de la Saratoga din 1777, Franţa, având ca naţiuni aliate Republica olandeză şi Spania, a intrat în război de partea americanilor. Intrarea Franţei în război s-a dovedit a fi în timp decisivă pentru soarta acestuia întrucât după victoria sa navală de la Chesapeake împotriva flotei britanice a urmat capitularea armatei britanice de la Yorktown din 1781.

Încheierea efectivă a războiului de independenţă al Statelor Unite, deşi după victoria americană de la Yorktown nu au mai urmat alte bătălii, a avut loc la Paris în decembrie 1783. Tratatul de pace încheiat atunci recunoştea Statele Unite şi suveranitatea acestora între Canada la nord, Florida la sud şi fluviul Mississippi la vest.