Rãsunetulcultural An. III; Nr.1 (22), ianuarie 2015

Apare lunar sub egida Filialei Cluj aUniunii Scriitorilor din RomâniaSupliment literar ºi artistic realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriþa-Nãsãud

EDITORIALEDITORIALEDITORIALEDITORIALEDITORIAL

PROFUNDÃ ÎNGRIJORARE:COMUNICAT

(fragment)

Una dintre cele mai ºocante ºtiri din ultimele zile e aceea a pierderiiCastelului-muzeu de la Ciucea, lãsat moºtenire Statului român, printestament, de cãtre Octavian Goga. De o bunã jumãtate de secol,acesta funcþioneazã ca model de valorificare a moºtenirii culturale,evidenþiind, totodatã, un episod exemplar de prietenie literarã în staresã înfrunte vicisitudinile Istoriei: Octavian Goga-Ady Endre.

Salutãm eforturile Consiliului Judeþean Cluj de a pãstra acestmonument ºi sperãm – în numele unei Dreptãþi mai presus demeschine interese personale – sã aibã câºtig de cauzã, dar credemcã soluþia optimã ºi imperios necesarã e aceea a reexaminãriiresponsabile a Legii înseºi. Dacã va continua aplicarea ei nesãbuitã,fãrã respect pentru valorile culturii naþionale, pentru prioritatea pecare Cultura se cuvine s-o reprezinte în descrierea de sine a unuipopor, vom rãmâne în amintirea generaþiilor viitoare drept niºteiresponsabili risipitori ºi demolatori de avere naþionalã.

Comitetul de conducere al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor dinRomânia

Irina Petraº (preºedinte), Ruxandra Cesereanu, Doina Cetea, Ion Cristofor, Ovidiu Pecican, Adrian Popescu

Cluj-Napoca, 18 decembrie 2014

Sãraci de-a pururiCu vreo câþiva ani în urmã, am fost surprins sã aud, apoi sã constat cã Muzeul Memorial

Liviu Rebreanu din Valea Mare (Piteºti) nu mai existã. Fusese retrocedat. Îmi venea destul degreu sã cred. ªtiam totuºi cã, dupã moartea lui Rebreanu, vãduva scriitorului a vândutproprietatea, iar noul stãpân o soma pe Fanny sã îºi ducã grabnic de acolo lada cu hârtii ºifotografii, cã altfel le dã foc. Bietul de el!... Nu îmi era foarte clar cum a devenit mai târziu casãmemorialã. Probabil prin naþionalizare. Fireºte, strict juridic, lucrurile ar fi de înþeles, numai cãera vorba aici de cel mai important prozator român, de singura lui proprietate la care a þinut cutoatã fiinþa sa (în Bucureºti fiind chiriaº toatã viaþa!), de locul care îi dãdea un echilibruinterior necesar, de locul de zãmislire a numeroase capodopere ale literaturii noastre, decãminul în care a trãit ºi a murit un creator cum nu se nasc la tot pasul. Din aceastã pricinã,Valea Mare va radia luminã ºi când puternicii din vremurile noastre se vor fi fãcut praf ºipulbere, când peste numele lor colbul uitãrii aºternut de timp va fi cât un câmp nesfârºit. Oare nu exista o cale de rãscumpãrare? Nu se gãsea un sac de bani cu care sã plãteºti oeroare, o nedreptate în folosul unor valori nemãsurabile ºi care aparþin unui neam? Dacã laValea Mare nu ar fi existat niciodatã un muzeu Liviu Rebreanu, el ar fi trebuit creat. Dacã ar fifost clãdirea pârjolitã de foc sau dãrâmatã, ea ar fi trebuit reconstruitã. Credeþi cã alte popoarear fi procedat altfel cu locuinþele marilor lor scriitori?

Trist este faptul cã nu avem de-a face cu un caz singular. Ele au devenit lucruri obiºnuite,din pãcate, în peisajul glorioaselor noastre timpuri. Altfel nici nu am putea sã ne îndreptãmspre o sãrãcie spiritualã din care nu prea vãd cum vom putea sã ieºim curând. Ceea ce se întâmplã acum, însã, este de-a dreptul uluitor. Castelul de la Ciucea al luiOctavian Goga, muzeu de literaturã, a fost revendicat de niºte nepoþi de frate ai VeturieiGoga, iar justiþia le-a dat dreptate. Nu mai existã acum decât o singurã cale de atac, dar cusperanþe slabe. Este uluitor pentru cã „poetul pãtimirii noastre”, care se vede cã are depãtimit în posteritate mai mult decât în viaþã (dacã ne gândim ºi la prigoana comunistã asupraoperei ºi memoriei sale), a lãsat prin testament statului român castelul de la Ciucea, pentru cael sã devinã muzeu. Mai mult, doamna Goga a donat castelul-muzeu în 1966, cu acte în regulã,ea fiind angajatã ca administrator al proprietãþii. Era ºi o modalitate de supravieþuire materialãla acea vreme pentru vãduva poetului. Toate formalitãþile au fost împlinite conform legilor învigoare atunci. Pe de o parte, voinþa testamentarã a poetului, pe de altã parte, actul dedonaþie al proprietarului de drept par sã fie lucruri temeinice, neatacabile juridic. Par doar,pentru cã, neînþelese pentru mine ºi pentru mulþi dintre noi, meandrele justiþiei ne pot arãta oaltã dreptate decât cea pe care mintea celor mai mulþi o vede: o dreptate pe dos. Este atunci cu putinþã sã nu te gândeºti la o mafie a retrocedãrilor, la o mafie care, dupãce îþi ia tot de pe masã vrea sã-þi goleascã ºi fiinþa de tot ce are ea mai de preþ? Dacã îþi lipseºtepâinea de pe masã eºti un om sãrac, dar poate cã mâine vei ajunge la o situaþie mai bunã. Înschimb, dacã cineva te jefuieºte de bunurile spirituale, dacã se întâmplã sã le pierzi, atuncirãmâi sãrac de-a pururi. ªi cine te apãrã?

Andrei Moldovan

Castelul-muzeu Octavian Goga de la Ciucea

IIIIIIIIII VIAÞA LITERARÃ

Michelangelo spunea cã în fiecare blocde marmurã se aflã o statuie ºi e treabasculptorului sã o descopere. Al. Cistelecan,prin cel mai recent volum al sãu, ne spunecã pânã ºi într-un grãunte de nisip existã unchip ºi e treaba istoricului literar sã îldescopere. De ce grãunte de nisip ºi nu blocde marmurã? De ce istoric literar ºi nu sculp-tor, sau mãcar miniaturist? Rãspunsurile seaflã în paginile lucrãrii ”Ardelencele”, apãrutãla Editurile Eikon ºi ªcoala Ardeleanã, Cluj-Napoca, 2014.

Dar mai întâi, de ce ”Ardelencele”? Iatãce putem citi în Simplele precizãri pe care leface autorul volumului: ”ªirul de portrete careurmeazã e doar un extras dintr-un proiectmai mare, închinat poetelor române din

toate timpurile ºi de toate mãrimile ºiformele. Întîmplarea a fãcut (dar nu totalimotivat, ci datoritã faptului cã bibliografianecesarã mi-a fost mai la îndemînã) caprimul val de poete scoase cît de cît din uitare(e o iluzie criticã, fireºte) sã fie, predominant,unul de ardelence (deºi n-am pornit înurmãrirea lor cu criterii regionaliste sau altemofturi discriminatorii).”

O sculpturã în marmurã reþine atenþia,chiar în lipsa vreunei prea mari înzestrãri aartistului care a scos-o la luminã, mãcar prinspectaculosul dimensiunilor, al materialuluiº.a.m.d. Pentru a vedea linii incizate pesuprafaþa unui grãunte, e nevoie de o anumesensibilitate, delicateþe, o anume educare aprivirii ºi o anume înþelegere a lumii. Învolumul ”Ardelencele” Al. Cistelecan coboarã”acolo, lângã izvoarã”, lângã izvoareleliteraturii, mai mult, a liricii feminineromâneºti, un loc puþin cãutat, aproapeascuns privirii de negurile depãrtãrii, sprecare duce un drum anevoios, un loc pe carel-am putea numi, ”noman’s land” sau poate,pentru mai multã exactitate, ”nowoman’sland” de pe harta literaturii noastre ºi sprecare puþini temerari îºi îndreaptã paºii, mãcarpentru o vizitã de plãcere, necum pentru overitabilã muncã de arheolog. ªi asta poateºi pentru cã þinutul, nu se iluzioneazã nimeni,Al. Cistelecan cu atât mai puþin, nu e vreoBonanzza, dimpotrivã. De aceea meritul

Acolo, lângã izvoarã...acestui efort recuperator este cu atât maimare. Cãci ”Ardelencele” este o recuperare,o repunere în circulaþie, nu a unor pepite deaur împrãºtiate la izvoarele literaturii noastre,ci a unor grãunþe de nisip, cernute ºidiscernute cu atenþie de sita criticului literar.Nu trebuie sã vi-l zugrãviþi pe Al. Cistelecanca pe o Cenuºãreasã nãpãstuitã sã aleagãbobul de neghinã. Al. Cistelecan alArdelencelor este un neînfricat general dearmatã care ºi-a instalat tabãra pe domeniularid ºi lipsit de strãlucire La Izvoarã de undeorchestreazã campania de reamintire aprimelor scriitoare, trimiþând soli în cele patruzãri ale Bibliotecilor, diplomaþi înanticamerele pãstrãtorilor de sipete curãvaºe ºi soli la Ambasadele Revistelorliterare, toate cu scopul de a tãia o datãpentru totdeauna nodul gordian al poezieifeminine de început ºi a transpune în limes-ul literaturii române acest þinut, delocparadiziac, îmblânzindu-l ºi restituindu-lprintr-un nou cuvânt.

Este o muncã deosebitã, ea ceredeopotrivã delicateþe ºi forþã, tandreþe ºirigoare. Generalul se transformã, penesimþite, în cãutãtor de aur (un altfel de aur),arheolog, biograf, etnolog, pisholog ºi, pealocuri, psihanalist, antropolog, rãmânândîntotdeauna istoric, critic ºi profesor deliteraturã ºi, nu în cele din urmã, om... Odatãcernute, grãuncioarele rãmase, atât deasemenea unele cu altele, sunt luate, perând, curãþate cu grijã ºi privite atent lamicroscop. Cu ustensilele criticului literar,care nu diferã prea mult de cele alechirurgului, ºi nici de cele ale bijutierului,chipul cel vechi e chemat la o nouã viaþã,vechea poveste incizatã pe fiecare din ele erepovestitã, ºi prin aceastã reînnodare ceeace cãzuse în nefiinþa uitãrii devine povestefãrã sfârºit. Nu este acest gest o minunatãdeclaraþie de dragoste pentru litere ºiliteraturã?

Al. Cistelecan se apleacã asupratapiseriei roase de vreme în care sedeseneazã imaginea altui veac ºi, în urzealadecoloratã gãseºte siluete, le redeseneazãchipul, le reliefeazã, le însufleþeºte. Volumulnu este o scriere anostã, cu atât mai puþinuna cu morgã, este un sertar din lemn detrandafir din care, odatã deschis, rãsar ba-tiste de mãtase brodate cu monogramã, încãparfumate, încã ude de lacrimi, încã ºifonatede mâna care le-a strâns. Gruncioarele denisip devin camee: Preoteasa fatalã (MariaSuciu-Bosco), Muza rezolutã (Veronica Micle),Sorioara lui Coºbuc (Maria Cioban), Altãamãrâtã turturea (Elena din Ardeal), Ceaneiubitã de nimenea (Mia Cernea), O fatãpierdutã (Augusta Dragomir), Pãgâne ºicreºtine (Zorica Laþcu Teodosia).

Studiul ”Ardelencele” al lui Al. Cistelecanpare un dans al fulgilor de nea: o plutireuºoarã, lejerã, o voioasã abandonare înregalitatea clipei. Un vals fãrã greº, în carefiece fulg, unic cristal de gheaþã, îºiîmplineºte destinul. Doar privirea atentãpoate zãri în acest dans hieratic destinul apeiizbucnite sub formã de izvor, al drumuluisinuos ºi lung, din râu în râu cãtre mare, alridicãrii uºoare în nor, al frigului ce naºtefulgul de zãpadã.

Andrea Hedeº

Am citit cu o curiozitate cumva intrigatãvolumul lui Daniel Sidor, Capriciul (25)(Editura Charmides, Bistriþa, 2013)deoarece autorul ne propune la nivel narativo îmbinare de genuri care nu merg neapãratmânã în mânã. Strãbãtut de puseuri liriceevidente, volumul pãstreazã în linii maritrãsãturile unui „american story” cugangsteri, prostituate, trafic de droguri,poliþiºti corupþi, agenþi sub acoperire etc. Cualte cuvinte, am putea avea toateingredientele pentru o naraþiune nealteratã,

pentru un scenariu de film poliþist, chiar.Dar lucrurile nu stau întocmai aºa.

Povestea personajului pare mai degrabãprilej pentru autoanalizã, pentru sondareasinelui ºi încercarea de a stabili poziþiapropriului eu în lume. În fond, toate conflictelesoluþionate de Michael sunt rezolvãri ale unorintrigi interioare în perpetua sa strãdanie dea-ºi limpezi rostul în lume ºi de a sedescoperi.

Astfel cã toate elementele care conducînspre ideea unei naraþiuni de tip romanpoliþist sunt piste false de lecturã. Altundevase gãseºte cheia în care trebuie citit volumullui Daniel Sidor.

Am identificat înainte de toate un preg-nant fundal etic în ceea ce priveºtepersonajul principal ºi nu numai. Dincolode autoreflecþia ºi scrutãrile sale interioare,tendinþa personajului este de a cãuta ºi dea înfãptui binele, dreptatea, echitatea.Rezolvarea problemelor cu care se confruntãca gangster, stã mereu sub semnulmoralului, al unei dreptãþi ce reprezintã unadevãrat ghid de conduitã. Lumea „under-ground” din Capriciul (25) este departe de afi haoticã, derizorie. Toate sunt puse acolounde ar trebui sã fie. Mai puþin personajulcentral...

Într-o permanentã predispoziþie înspre

Amintirile unui gangster „cuminte”...autoanalizã, Michael scruteazã lumea pentrua se descoperi pe sine ºi îºi sondeazãpropriile gânduri pentru a-ºi revela rosturilelumii în care trebuie sã îºi gãseascã locul.Cu toate acestea, trebuie menþionat cãgândurile personajului pornesc de lalucrurile cele mai mãrunte, transformându-le prin cercetarea lor amãnunþitã înadevãrate metafore ce revelã câte o frânturãdin interioritatea sa: „La fel cum, când facduº, îmi amintesc de unul din oamenii meicare a fãcut infarct în cadã, de la apa prea

fierbinte, am înþeles. (...) Mãsimt vulnerabil în faþa celuimai prezent lucru: apa.Dupã ce stropii îmi atingpielea, stau douã secundeºi îmi ascult inima. E acolo,bate. M-a iertat de data asta.Abia apoi mã întind dupãºampon. De asta nu iubesceu dimineþile.” (p. 37)

Aºa se face cã întâlnimpagini intense, încãrcate deo luciditate aparte amanierei de a examinaexistenþa însãºi. Atâtrezolvarea conflictelorexterioare, cât ºi elucidareaenigmelor propriului eu,sunt rod al unui îndelungatproces de meditaþie, deinteriorizare a tot ceea ceexistã în afarã. Descriereaunei femei, bunãoarã,capãtã accente vãditsenzuale, privireap e r s o n a j u l u itransformându-se înatingere aproape.

Toate aceste aspectecontribuie în mod esenþialla crearea imaginii unuipersonaj central în plinproces de cãutare ºi(auto)descoperire. Ezitant,Michael îºi cautã, rostuind

lumea ºi fãcând dreptate (în ciuda condiþieisale de cap mafiot) propriul loc, propriamenire. Revelatorii sunt impresiile saledespre „Capriciul 24” al lui Paganini. „Decâte ori îl ascult, vãd un bolnav care îºipermite sã spere la vindecare, vedevindecarea ca pe un drum ºi începe sã umblepe el. Numai cã dupã câþiva paºi cade, iarprin cãzãturã renunþã la speranþã. κi acceptãdin nou statutul de bolnav, se resemneazã,se împacã cu el. Dar nici împãcarea asta nudureazã deoarece îºi dã seama cã efundamentatã pe cãzãturã, nu boala l-a trimisspre resemnare, ci cãzãtura.” (p. 113) Suntrânduri intense care exprimã într-o manierãconcentratã dar acutã drama personajuluiînsuºi. Ezitarea din aceste rânduri,tergiversarea, analiza profundã, pânã lacapãt a propriilor stãri sunt trãsãturi care arputea creiona în mare mãsurã portretulsufletesc al personajului nostru.

Chiar dacã oferã douã paliere diferite, celpoliþist ºi cel psihologizant, romanul luiDaniel Sidor este scris cu ritm, fluent, fãrãglisaje care sã incomodeze lectura.Povestea lui Michael, în perpetua saexplorare identitarã, ne poartã molcom prinuniversul propriilor gânduri, oferindu-neprilej de autoreflecþie.

Vasile Vidican

Rãsunetul cultural - ianuarie 2015

IIIIIIIIIIIIIIIªANTIER LITERAR

Sãrut mâinile, doamnelor, se adreseazã în faþa chioºcului un bãrbat distins, la ºaizecide ani, purtând o mustaþã albã, bogatã, undeva între împãratul Franz Josef ºi filosofulNietzsche. Bunã ziua, domnule profesor! S-a oprit, a lãsat jos cele douã plase mari în carea fãcut cumpãrãturi ca un adevãrat tatã de familie; copii, nepoþi dispãruþi pe la universitãþi ºimãnãstiri strãine pentru acumulãri. Vedeþi, începe dânsul, esenþa precede existenþa; totulse face conform unui proiect care este pus în operã de cineva. Toatã viaþa nu poþi decât

lupta pentru a te descopericontinuu ºi a-þi definitivadatele proiectului care eºtidinainte de a fi, ale esenþeitale. Asta este greu deînþeles ºi dacã lumea ar fimai atentã la toateaspectele, nu chiarcotidiene, ori poate numaicotidiene, ar înþelge maibine de ce este aºa, de cealtfel, de ce avem atâteadificultãþi în a ne aºeza pecale. Tonul devenea grav,de discurs, de prelegere.Mie îmi pare foarte rãu cãaici mã gãsesc într-oingratã posturã demarginalizat, fãrãposibilitãþi de a-mi pune înoperã gândurile. Degeabagândesc ºi aº vrea sã mãexprim, totul se loveºte cade un zid. Bunã ziua,

întrerupe cineva. Bunã ziua, spune banchera, apoi reia, oh, bunã ziua, domnu. Noul venitse uitã la profesor, profesorul îl scruteazã din cap pânã în picioare, ºi reþine faþa nebãrbieritã,cu barba tunsã la câteva zile ºi buzele subþiri, subþiri, semn cã e om al dracu. Cum adicã nuputeþi sã vã exprimaþi, într-o societate liberã? Nu poþi înþelege dumneata astea! Îi replicãprofesorul. Nu ai datele ontologice pentru aºa ceva. Ontologice? Hai cã-mã convingi! Eºtifilosof, faci remarci acide. Încã nu, rãspunde profesorul, apoi continuã: am auzit dedumneata; ºtiu cã produci pâine pe vatrã în Alaska ºi ai avere de milioane, dar pe mine numã impresioneazã, nici petrolistul din Texas, nici pitarul din Alaska. Dimensiunile existenþeiau un grad mai mare de generalitate pe care nu-l poþi înþelege dumneata de la covata defrãmântat aluatul. Sunteþi în eroare; aluatul se frãmântã mecanic, cu utilaje adecuate.Adecvate, aþi vrut sã spuneþi. E bine oricum. Adecvat este corect ºi nu ne putem juca. Un

Victor ªtir:

Pitarul din Alaskacuvânt stâlcit, deformeazã adevãrul, strâmbã ceva ce este urzit în plan ontologic, dardumneata neînþelegând lucrurile, nu poþi sã te dumireºti ce se petrece. Nu ºtiu, dar nu fiþisigur cã nu înþeleg. Ei, aici nu mã duceþi. Nu mã puteþi face sã cred cã de la nivelul de pitar,aveþi ºtiinþã adâncitã despre lucruri mai nalte decât pitãritul. Eu cred cã pot sã am ºi vã dauexemple de oameni consacraþi unor domenii precise care au excelat în elaborãri marcatede generalitate, spune pitarul. Vor fi fiind unii care s-au consacrat unui domeniu, dar nupitãritului care este o simplã îndeletnicire practicã. Nu e chiar simplã, dacã staþi sã vãgândiþi, este chiar complexã. De pildã, spune profesorul: Uitaþi-vã, este o întreagã ºtiinþã afãinii. Înainte de a o introduce în malaxor, trebuie ºtiut conþinutul de gluten, comportamentulfizico-chimic-termic ºi mecanic al ei în stare de aluat. Cum adicã? Aºa: cât se poate combinacu apa, care este viteza malaxorului pentru a nu rupe pânza de aluat, profilul aripelor corelatcu granulaþia ºi nu în cele din urmã calitatea apei. Lasã-mã cã mor! Nu-mi mai facefilosofia asta de doi bani pe care o stãpâneºte orice gospodinã, spune ironic profesorul.Bine, de epruvete de aluat aþi auzit, de probele de compresiune ºi alungire la care trebuiesupuse, aþi avut vreodatã cunoºtinþã? Da, nu mã intereseazã, nu e domeniul meu, replicãde sus profesorul. La ce foloseºte asta? La a face o pâine bunã, cum scrie Toni Ulisie întratatul sãu despre pâine ºi colaci. În tratat? Da, în tratat! Asta înseamnã cã se pot facetratate despre orice? Aproape. Aflu lucruri noi. Acum vine partea cea stresantã: ce formãaleg pentru tipsie, ce dimensiuni ºi grosimea optimã a stratului de aluat? Este mai multdecât interesant ceea ce spuneþi. ªi mai departe. Omul mângâie barba absentã ºi face unsemn cu mâna dreaptã; procesul de coacere. Este o chestiune de termotehnicã încombinaþie cu studiul materialelor; ce temperaturã dau cuptorului, care este perioada demenþinere la temperaturã constantã, apoi gradientul de reducere a transferului de cãldurã,cu influenþã covârºitoare în grosimea cojii, a consistenþei ºi culorii ei. E totuna dacã ecrocantã coaja sau moale? Bon! ripostã profesorul; asta este o practicã palpabilã, þinânddoar de senzorialitate care nu se preteazã la nicio generalizare, nu are nimic metafizic. Eupot sã-þi dezvolt un expozeu despre metafizicã, despre categorii… la care pitarul din Alaska,ºi eu le cunosc astea, sã nu crezi cã nu am citit Aristot. ªi ce dacã le-ai citit? Sã nu crezi cãsunt la fel de simple ca ºi plãmãditul pâinii ºi poþi sã dai lecþii în amândouã domeniile.Pitarul ºi-a mângâiat bãrbia ºi s-a gândit sã mai restrângã lecþiile pe care le dã tuturor.Chioºcãriþa-bancherã l-a privit cu admiraþie; el a fãcut ochi dulci spunând, profesorul nuºtie nimic. Uite la el cum carã niºte plase comuniste. ªi admira ochii chioºcãriþei, gândindu-se dacã sã scoatã pentru ea sau nu o pâine fãcutã pe vatrã sau cardul de cont în mai multevolume, apoi reluã: le explic ºi ãstora de-aici care au rãmas ca viermii; nu ºtiu nimic, nu potsã înnoade douã paie ºi se mirã cã nu progreseazã deloc. Vai domnu, da multe ºtiþidumneavoastrã. ªtiu pentru cã studiez foarte mult ºi cãlãtoresc din Egipt pânã în InsulaPaºtelui, Peºtera Muierii, Dealul Negru. Da, da, încuviiþã chioºcãriþa, aici nu-s de-alea cape-acolo. Aici la noi, cum e, aºe-i. ªi el: Aici trebuie conferinþe care sã deºtepte lumea ºi nue exclus sã înfiinþez eu o serie, cât de repede, spuse domnul gândindu-se la bibliografie ºicãutându-ºi barba.

(fragment din „Tornada mãºtilor”, în pregãtire)

MEMORIAFOTOGRAFIEI

Gavril Scridon ºi

Tiberiu Rebreanu

la un colocviu

Liviu Rebreanu în

1978, la Chiuza

Rãsunetul cultural - ianuarie 2015

IVIVIVIVIV Rãsunetul cultural - ianuarie 2015

Redacþia:Redactor ºef: Andrei Moldovan

Redactori: Icu Crãciun, Vasile V.Filip, MenuþMaximinian, Aurel Podaru,

Andrea Hedeº, Vasile VidicanPrezentare graficã: Maxim Dumitraº

Tehnoredactare: Claudiu MoldoveanuAdresa:str. Bistricioarei nr. 6, Bistriþa - jud.Bistriþa-Nãsãud; email:rasunetul@rasunetul.ro

CONFLUENÞE

Ioan Pintea:1 noiembrie. Luminaþie la

Quintelnic(din ,,Casa teslarului”, Editura Cartea Româneascã,

2009)

o, cât de bogatã este aceastã toamnãpânã ºi în cimitirul parohial din Quintelnic,fosta grãdinã a lui Ion, pomii te-ndeamnãsã le culegi roadele proaspete, sfielnic,înfrigurat, dar fricã sã n-ai nici un piccã nu pãþeºti dinspre morþi nimic

o, dar bate vântul de noiembrie acum,mormintele goale cu frunze se-astupã,oamenii îºi cinstesc prin ceaþã ºi fummorþii, cã aºa e cu cinstea, ea vine dupãmoarte, odatã cu regretele,ºtiu asta toþi poeþii ºi poetele—

dar gata, sunt chemat ºi eula un mormânt—odihneascã-se robul tãudeplin,gata, nici un cuvânt,Amin !

Olimpiu Nuºfelean:Romanticã

(din ,,spiritul sau strigãtul”, Editura Tipo Moldova, 2012)

Nu te mai plimba noapteasingurã prin tot oraºulcât eu nu mi-am terminat cartea,cã s-ar putea sã-þi afli naºul.

Aºa i-am spus, la marginea visului,muzei mele, sperând cã nu-n zadar,eu, celãlalt rob al scrisului,mai iubeºte-mã repede ºi uitã-mã iar !

Eu liber sunt noaptea,te voi însoþiºi þine-þi-voi parteala orice-ai dori.

De-nvidii ºi criticichip n-o fi sã miºti,ºi-o sã te-mpiediciºi de parodiºti.

Vei fi speriatã,dar te-apãr eu bine…nu plânge, tu fatã,hai iute la mine !

Menuþ Maximinian:Cãldarea

(din ,,Muchia malului”, Editura Tipo Moldova, 2013)

Din punctul de vedere al etnologiei,Acum ºi altãdatã,Cãldarea mare de la cazanul horincieiEste o moºtenire importantã,Mai ales spre searã.

În jurul ei toþi fac confesiuni,De la generaþia în blugi la persoane octogenare,

Poeþi bistriþeni parodiaþi de Lucian PerþaEa fiind fãcãtoare de minuni.

Dupã o gurã de horincã tareOricine capãtã chip de îngerªi nici nu-i mirareCã vorbeºte în versuri, sincer.

Eu, de când cel mai bun voluntar am devenit,O apreciez ºi o veghez necontenit !

Elena M. Câmpan:De fapt, poezia

(din ,,Poezia noastrã cea de toate zilele”, Editura Nico,2009)

dansul verde al ierbii în vântar fi o plauzibilã definiþiepentru orice cuvântintrat în a poeziei condiþie

dar numai dupã ce trece cumvaprin cabina de probã a prozodieise poate abandonaepuizat, poeziei

ºi fiecãrui poet

ceilalþi muritori, mulþi chiar la temã,mai pe faþã sau mai discret,ocolesc aceste cuvinte problemã

cât despre mine, siguri sã fiþinu le-am ocolit, orice s-ar spune,de fapt, numai ele pe mine,ºtiþi…

Gavril Moldovan :Filosofi clandestini în oraº

(din ,,Poezii”, Editura Tipo Moldova, 2013)

Prea mulþi filosofi în cetãþiieºit-au din douã mii încoace,din sute de mici facultãþiºi culmea-i cã nu ai ce face.Dar sunt cei mai mulþi clandestinifãcuþi doar pe bazã de acteºi bani, ºi la noi ºi-n vecini,urmând clar satanice pacte.Tupeu au de vin ºi-n cenaclu,cã miºcã-se, zic, literar,nu chei au la vers ci ºperaclu,cu stânga scriindu-l, e clar.Eu pune-oi problema-n ºedinþãde vrem dialectici sã fim :—Olimpiu, cum e cu putinþãaici printre noi sã-i primim ?!

Emil Dreptate:Cine-a strigat

(din ,,Existã un loc”, Editura Mesagerul, 2008)

Nu e frumos, acum când se ºtieCã suntem ºi noi europeni,Sã se strige aºa în poezie.

Eu pãzitor de cântece suntªi-aºtept tãlmãciri chiar acum,Dar faptul acesta doare-mã crunt.

Cine-a strigat ? Nu se poate !

Vicleanã vânãtoare-o sã fac,Sã-l prind, sã se facã dreptate.

Cã-n rãget se poate prefaceAltfel mâine strigãtul, dorindÎn piei de animal sã se-mbrace.

Mircea Mãluþ:douã praguri, douã rãni

(din ,,fragmente din monografiile imperiului”, EdituraTipo Moldova, 2011)

nu mã mai întreba, prietene, când terminmonografiile bibliotecilor din judeþ,cum termin câte una, numai ce vincritici ºi-i dau în derizoriu preþ

faptul acesta, þi-o spun româneºte,foarte adânc orgoliu-mi rãneºte

de vrei sã m-ajuþi, foloseºte-þi mintea,cã nu vreau exilat în lacrimi sã fiu,spune-i cã sunt rãnit domnului Pinteaºi sã-mi dea un spor pentru ranã când scriu !

Veronica ªtir:Oedip

(din ,,Pretexte. Antologie-dicþionar de scriitori dinBistriþa-Nãsãud”, Editura Eikon, 2008)

Iar s-a întâmplatDe am scris la lumânare

Victor a uitatFactura sã plãteascã…

ªi totuºi vinã n-areCã toþi uitãm, o zei,În Þara Româneascã !