1.Conditiile generale ale participatiei penale.Putem deduce următoarele condiţii ale participaţiei penale:

pluralitatea de subiecte; activitatea în comun a participanţilor la infracţiune; unitatea intenţiei; cooperarea doar la o infracţiune intenţională.

Partciparea a 2 sau mai multe inf. Se poate manifesta atit prin executarea unor actiuni/inactiuni din partea participantilor.O particularitate care se refera la participant consta in faptul ca acestea trebuie sa indeplineasca conditiile generale ale sub.Cooperarea in comun presupune prezenta a urmatoarelor 3 elemente:1.conditionarea reciproca a actiunilor a 2 sau m/m personae 2.rezultatul infractional unic p/u toti participantii3.legatura cauzala dintre actiunea fiecarui participant si rezultatul comun survenitCooperarea in comun se poate manifesta sub 2 aspecte:

cooperare simpla- se caracterizeaza printr-o contributie din acte unite analogic indreptate spre producerea urmarilor prevazute de lege

cooperare compusa- se caracterizeaza printr-o contributie de actiuni diferite dupa caz sau care se conditioneaza reciproc prezentinduse verigia unui lant unic in vederea producerii unui rezultat infractional

Contributia m/m pers. La savirsirea unei infractiuni constituie o realitate de fapte in care aceasta realitate trebuie sa fie calificata participatiei trebuie sa se constate ca pers.au cooperat cu intentie unica la savirsirea infractiunii.Comunitatea intentiei presupune ca intre participant trebuie sa existe o intelegere cu privire la comiterea in comun a infractiunii.Ea poate fi expresa(verbal/scrisa),tacita(cind coeziunea sihica a coopearii rezulta din atitudinea participantilor in imprejurarea data.Forma vinovatiei in cazul participatiei penale poate fi atit intentia directa cit si indirect.Intre participant trebuie sa existe o legatura subiectiva reciproca care trebuie sa include in sine o atitudine de cunosatere a pericolului social a actiunilor sale ca ajutatoare la actiunile autorului ,iar el trebuie sa fie constient de sustinerea marala sau materiala din partea altor participantIntentia unica nu prsupune coincidenta unica,obligatory a motivelor si scopurilor de care se conduce fiecare participant.In cadrul componentelor de infr/ care include in continutul sau un motiv sau un scop special care este necesar ca toti participantii sa se conduca dupa acest motiv sau scop.2.Autorul ifractiunii.Coautorul.Exces de autori.Se consideră autor persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penala, precum si persoana care a săvârşit infracţiunea prin intermediul persoanelor care nu sunt pasibile de răspundere penală din cauza vârstei, iresponsabilităţii sau din alte cauze prevăzute de prezentul cod.Autor al infracţiunii poate fi doar persoana ce corespunde tuturor cerinţelor înaintate faţă de subiectul infracţiunii concrete. în aceste cazuri este vorba nu doar despre trăsăturile subiectului general al infracţiunii (caracter fizic, vârstă, responsabilitate), ci şi despre trăsăturile pe care trebuie să le aibă subiectul special. Astfel autor al unei infracţiuni militare poate fi numai un militar, adică o persoană care îndeplineşte serviciul militar în termen sau pe bază de contract, care urmează pregătirea militară obligatorie sau este chemată la concentrări. autori ai infracţiunii sunt recunoscuţi:1.cei ce săvârşesc nemijlocit infracţiunea (alin. (2)art. 42, din CP al RM);2.cei ce participă nemijlocit la săvârşirea infracţiunii împreună cu alte persoane (coautori);3.cei ce săvârşesc infracţiunea prin intermediul altor persoane, care nu pot fi supuse răspunderii penale în virtutea unor circumstanţe prevăzute de legea penală (alin. (2) al art. 42 din CP al RM).Autor poate fi persoana.care.a.săvârsit nemiilocit, total sau parţial latura obiectivă a componenţei infracţiunii prevăzută de Partea specială a Codului penal.Coautoratul este prezent când fapta prevăzută de legea penală a fost săvârşită în mod nemijlocit de către două sau mai multe persoane. condiţiile coautoratului sunt următoarele: - activitatea coautorilor trebuie să fie îndreptată împotriva aceluiaşi obiect juridic, adică să lezeze aceleaşi relaţii sociale ocrotite prin incriminarea faptei ca infracţiune. Spre exemplu, relaţiile privind viaţa persoanei în cazul infracţiunii de omor, relaţiile privind securitatea statului în cazul diversiunii etc. Dacă unii coautori lezează şi alte relaţii sociale apărate de legea penală, acestora li se vor aplica dispoziţiile cu privire la concursul de infracţiuni;- fapta trebuie să fie săvârşită în comun, adică persoanele respective trebuie să săvârşească acţiunea care face parte din latura obiectivă a componenţei infracţiunii;-între coautori trebuie să existe o legătură subiectivă, adică toţi participanţii la coautorat trebuie să acţioneze cu aceeaşi formă de vinovăţie – intenţia.Exces de autor- se consideră exces de autor săvîrşirea de către autor a unor acţiuni infracţionale care nu au fost cuprinse de intenţia celorlalţi participanţi. Pentru excesul de autor, ceilalţi participanţi nu sînt pasibili de răspundere penală.3. Organizatorul infractiunii.Se consideră organizator persoana care a organizat săvârşirea unei infracţiuni sau a dirijat realizarea ei, precum şi persoana care a creat un grup criminal organizat sau o organizaţie criminală ori a dirijat activitatea acestora.Organizatorul infracţiunii este considerat cel mai periculos dintre toţi participanţii la infracţiune.Normele penale din Republica Moldova atestă câteva forme de încadrare a acţiunilor organizatorului: 1.organizarea săvârşirii infracţiunii;- Organizarea săvârşirii infracţiunii constă în iniţierea şi planificarea infracţiunii, atragerea la săvârşirea ei a altor participanţi - autori, complici, instigatori. Aceste acţiuni sunt întreprinse în etapa de pregătire a infracţiunii şi, dacă activitatea organizatorului va fi curmată în această etapă, acţiunile lui vor fi calificate drept pregătire de infracţiune2.dirijarea realizării infracţiunii;- Dirijarea realizării infracţiunji^de obicei, se reduce la coordonarea acţiunilor participanţilor, în caz de necesitate, la modificarea planului de activitate criminală în procesul comiterii faptei socialmente periculoase, ascunderea infractorilor şi a urmelor infracţiunii. Această modalitate de activitate se întreprinde nemijlocit în timpul săvârşirii infracţiunii. Dacă din motive ce nu depind de organizator, fapta nu a fost dusă până la capăt, cele săvârşite vor fi calificate ca pregătire sau tentativă.

3.crearea unui grup criminal organizat sau a unei organizaţii criminale;- Cea mai periculoasă figură este persoana care creează un grup criminal organizat sau o organizaţie criminală ori dirijează activitatea acestora. Aceste structuri sunt nişte forme penal-juridice de manifestare a crimei organizate şi se ocupă de comiterea infracţiunilor grave, deosebit de grave şi excepţional de grave (omoruri, tâlhării, trafic de droguri, de arme, de oameni etc.). 4.dirijarea activităţii grupului criminal organizat sau a organizaţiei criminale.Organizatorul poate să-şi îndeplinească funcţiile atât în calitate de figură de sine stătătoare, precum şi în calitate de coautor, acţionând alături de ceilalţi participanţi. Când persoana îndeplineşte doar funcţii de organizator, ea nu participă nemijlocit la executarea faptei (spre exemplu, omorul la comandă)organizatorul acţionează întotdeauna doar cu intenţie direct. Organizatorul poate să nu cunoască personal toţi participanţii sau circumstanţele concrete ale săvârşirii fiecărei infracţiuni în parte, însă este obligatoriu faptul ca organizatorul să ştie caracterul infracţional şi comun al acţiunilor.Scopurile personale ale organizatorului infracţiunii pot să nu coincidă cu scopurile autorilor, complicilor, instigatorilor. Cu toate acestea, organizatorul poartă răspundere pentru toate faptele socialmente periculoase pe care le-a iniţiat, le-a coordonat sau le-a condus şi care au fost executate nemijlocit de către autorii care, la rândul lor, de asemenea pot avea anumite scopuri proprii, realizabile în procesul săvârşirii infracţiunii. Astfel, persoana ce organizează săvârşirea unui atac tâlhăresc poate să nu urmărească scopuri de profit, ci să acţioneze din răzbunare, dar şi în acest caz va purta răspundere pentru organizarea atacului tâlhăresc.

4.Instigarea la infractiune si conditiile ei.Se consideră instigator persoana care prin orice metodă determină o altă persoană să săvârşească o infracţiune.instigatorul, îndemnând altă persoană la săvârşirea infracţiunii, el însuşi nu participă la comiterea acesteia, străduindu-se să rămână în umbră. Instigatorul este participantul "din culise" la infracţiune. instigatorului i se mai spune şi autor moral (intelectual) 66 sau participant intelectual, întrucât ideea privind raţionalitatea şi necesitatea săvârşirii infracţiunii acesta o insuflă altei persoane (autorului), determinând-o astfel să comită o faptă pasibilă de pedeapsă.Pentru instigare este caracteristic faptul că instigatorul este cel dintâi care ia hotărârea de a săvârşi infracţiunea şi nu procedează nemijlocit la săvârşirea faptei respective, ci o transmite altei persoane, determinând-o prin activitate materială (îndemnuri, ameninţări etc.) să săvârşească fapta proiectată, ceea ce aceasta şi face, devenind autor al infracţiunii. Instigarea prezintă în esenţă un atac psihic, al cărui conţinut constă în determinarea luării hotărârii de a săvârşi infracţiunea şi realizarea cauzalităţii psihice, care precedă cauzalitatea fizică, adică efectuarea actelor de executare. Anume datorită conţinutului psihic al instigării, instigatorul este denumit şi autor moral al infracţiunii, ca unul care face să se nască şi să se realizeze latura subiectivă a infracţiunii.In doctrinapenala penala exista urmatoarele conditii ale instigarii:

sa existe o actiune de determinare a autorului care poate fi efectuata oral,verbal,scris,explicit,implicit,direct,indirect,evident,daruri,ordin,amenintare,constringere fizica/psihica

sa se refere la o fapta prevazuta de LP. pe care autorul sa o poata comite iar fapta la care este instigat sa fie cunoscuta de autor

actiunea de determinare s fie anterioara inceperii executarii actiunii sau incactiunii in sensul ca autorul sa nu fie luat anterior hotaririi de a savirsi fapta

sa existe o legatura subiectiva intre instigator si instigat.Determinarea fiind savirsita cu intentie.Activitatea de instigator poate fi comisa atit cu intentie directa cit si cu indirect dar se neaga existent intentiei repentine(idea savirsirii infr.apare brusc)

instigatorul sa inceapa savirsirea actiunilor la care a fost instigat daca cel instigat sa depistat sau renuntat de la infr. de aceasta profita si instigatorul.

In functie de umarul persoanelor care instiga exista:1.instigare cu un singur instigator/2.instigare cu mai multi instigator.Dupa felul cum este cominicata idea infractionala:1.explicita(evident)/2.ascunsa(insidioasa)In raport cu mijloacele folosite in activitatea de determinare ;1.instigare simpla la care se foloseste mijloace imateriale(rugamintea,indemnurile,insinuari)/2.instigare in directala care se folosec mijloace material(coruperea ,constringerea)Dupa felul cum este cunoscuta instigatorului obiectul instigarii:1. instigarea directă, pe parcursul căreia instigatorul comunică instigatului în mod direct şi explicit îndemnul şi fapta pe care urmează să o săvârşească; /2. instigarea indirectă, în procesul căreia instigatorul nu transmite direct ideea săvârşirii faptei, ci indirect, provocând instigatului o stare de spirit care duce la apariţia ideii de a săvârşi fapta (stârnirea geloziei, a ideii de răzbunare).In funcţie de rezultatele urmărite prin instigare poate fi: 1. determinată,5 când se precizează fapta care urmează să fie comisă/2. nedeterminatăi când, spre exemplu, instigatului i se spune să facă ce ştie numai să facă rost de bani, chiar prin comiterea unei in -fracţiuni.Ţinând seama de efectul îndemnului, instigarea poate fi: 1. perfectă sau propriu-zisă (reuşită, urmată de executare), desistare,împiedicarea producerii rezultatului; / 2. neurmată de executare; /3. instigare neizbutită (aparentă), sau îndemnul, există atunci când instigatorul determină la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, însă persoana asupra căreia s-a exercitat determinarea nu acceptă, ceea ce înseamnă câ instigatorul nu a reuşit să-i lămurească, să-i sădească în conştiinţă hotărârea infracţională.5.Complicitatea la infractiune si conditiile ei.Codul penal (alin. (5) al art. 42, din CP al RM) defineşte complicele ca "persoana care a contribuit la săvârşirea infracţiunii prin sfaturi, indicaţii, prestare de informaţii, acordare de mijloace sau instrumente ori înlăturare a obstacolelor, precum şi persoana care a promis dinainte că îl va favoriza pe infractor, va tăinui mijloacele sau instrumentele de săvârşire a infracţiunii, urmele acesteia sau obiectele dobândite pe cale criminală ori persoana care a promis din timp că va procura sau va vinde atare obiecte". Activitatea complicelui este posibilă în orice etapă a săvârşirii infracţiunii, chiar şi după consumarea ei de facto. In literatura de specialitate contribuţia (ajutorul) complicelui la săvârşirea infracţiunii este clasificat(ă) tradiţional în: 1. - contribuţie fizică (material);. - contribuţie inteleetuală (moral).Contribuţia fizică (sau complicitatea materială) se exprimă printr-o activitate de ajutare, înlesnire eficace sau sprijinire materială la pregătirea sau executarea faptei săvârşite de autor, adică acordarea ajutorului material autorului în procesul pregătirii infracţiunii sau al săvârşirii ei.Ajutorul material (fizic), la rândul său, îmbracă mai multe aspecte, care se prezintă sub mai multe forme:- Acordarea mijloacelor sau instrumentelor cu ajutorul cărora autorul săvârşeşte fapta socialmente periculoasă.

- înlăturarea obstacolelor, ce l-ar putea împiedica pe autor să atingă rezultatul infracţional. Astfel, spre exemplu, complicele poate înlătura paznicul, chemându-1 la telefon, otrăvi câinele de pază, ţinea scara sau servi drept scară autorului pentru a escalada un gard, pentru a intra într-o încăpere, deconecta lumina, telefonul etc.Contribuţia intelectuală (sau complicitatea morală) constă în activitatea complicelui care ajută din punct de vedere moral la pregătirea sau executarea unei infracţiuni, adică complicele influenţează psihic conştiinţa şi voinţa autorului cu scopul de a consolida hotărârea acestuia de a săvârşi infracţiunea, de a-i concretiza intenţia.Sfaturile sunt nişte recomandări referitoare la eficacitatea şi securitatea realizării mecanismului de săvârşire a infracţiunii; indicatii- îndrumări date autorului cum să acţioneze în diferite situaţii concrete. Prestarea de informaţii poate consta în acordarea de informaţii şi date cu privire la împrejurările, modalitatea, locul, timpul săvârşirii infracţiunii, despre victimă etc. Promisiunea este o angajare prealabilă de a-1 favoriza pe infractor, de a tăinui instrumentele şi mijloacele de săvârşire a infracţiunii, urmele infracţiunii sau obiectele dobândite pe cale criminală, care, ca forme de activitate a complicelui, se deosebesc de favorizarea infracţiunii (art. 323 din CP al RM), ce reprezintă o componenţă de sine stătătoare prin faptul că persoana vinovată promite dinainte că va săvârşi acţiunile respective (va favoriza, va tăinui).Ţinând seama de momentul săvârşirii faptei prevăzute de legea penală,contribuţia maipoate fi:anterioară (complicitate anterioară);- Contribuţia anterioară constă în ajutorul dat înainte de săvârşirea faptei, spre exemplu, acordarea de mijloace, dobândirea informaţiei etc.concomitentă (complicitate concomitentă).- Contribuţia concomitentă constă în ajutorul dat concomitent cu săvârşirea faptei, şi anume în cursul executării ei, fie pentru a asigurareuşita materială, fie acţionând asupra psihicului autorului pentru a menţine hotărârea infracţională.6.Formele participatiei.Forma participaţiei reflectă aspectul exterior, ce elucidează modul de interacţiune a făptuitorilor şi ne demonstrează cum faptele infracţionale a două sau mai multe persoane se contopesc într-o infracţiune unică.In funcţie de gradul de coordonare a acţiunilor participanţilor se deosebesc următoarele forme de participaţie:1.participaţie simplă;- infracţiunea se consideră săvârşită cu participaţie simplă dacă la comiterea ei au participat în comun, în calitate de coautori, două sau mai multe persoane, fiecare realizând latura obiectivă a infracţiunii.2.participaţie complexă;- infracţiunea se consideră săvârşită cu participaţie complexă dacă la comiterea ei participanţii au contribuit în calitate de autor, organizator, instigator sau complice.Latura obiectivă a infracţiunii cu participaţie complexă poate fi realizată:de un singur autor;de doi sau mai mulţi autori.In lit.de specialitate aceasta forma se mai numeshte cu impartirea rolurilor constituind circumstanta agravanta generala3.grup criminal organizat;- , grupul criminal organizat este o reuniune stabilă de persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite una sau mai multe infracţiuni.Trăsăturile caracteristice grupului criminal organizat:1.reuniune de personae;2.organizarea lor prealabil;3.stabilitatea grupului;4.organizarea pentru comiterea unei sau mai multor fapte4.organizaţiei (asociaţie) criminală.- Se consideră organizaţie (asociaţie) criminală o reuniune de grupuri criminale organizate într-o comunitate stabilă, a cărei activitate se întemeiază pe diviziunea, între membrii organizaţiei şi structurile ei, a funcţiilor de administrare, asigurare şi executare a intenţiilor criminale ale organizaţiei în scopul de a influenţa activitatea economică şi de altă natură a persoanelor fizice şi juridice sau de a o controla, sub alte forme, în vederea obţinerii de avantaje şi a realizării de interese economice, financiare sau politice. Putem stabili următoarele trăsături caracteristice organizaţiei criminale:1.organizaţia criminală reprezintă o reuniune de grupuri crimihale;2.consolidarea grupurilor criminale într-o comunitate stabilă;3.divizarea activităţii organizaţiei între membrii organizaţiei şi structurile ei;4.scopul organizaţiei criminale este de a influenţa activitatea economică şi de altă natură a persoanelor fizice şi juridice sau de a o controla, în alte forme, în vederea obţinerii de avantaje şi a realizării de interese economice, financiare sau politice.In calitate de factori determinanţi ai consolidării, psihologia socială evidenţiază:1.comportamentul de cooperare, colaborare, care poate fi înţeles şi ca o interdependenţă obiectivă între participaţii la activitatea comună şi ca o formă specifică de motivare;2.scopurile specifice, caracterul şi complexitatea lor ce determină nivelul specializării eforturilor individuale şi gradul de cooperare;3.asemănarea orientărilor valorice şi a concepţiilor - ca bază a atracţiei persoanei către grup.Organizaţia criminală are o structură bine ierarhizată. Organizaţia criminală poate avea o structură unitară sau poate fi structu rată în subdiviziuni, reprezentând în acest caz o comunitate organizată bine consolidată. Subdiviziunea organizaţiei criminale este reprezentată de un grup din două sau mai multe persoane (secţie, grup, brigadă etc.), care îndeplineşte diferite funcţii în limitele organizaţiei: de administrare, asigurare, cercetare, executare etc. Scopul organizaţiei criminale este formulat de legiuitor destul de amplu. Oricum, scopurile organizaţiei criminale sunt specifice: săvârşirea unor infracţiuni, de regulă, grave şi deosebit de grave. Aceasta însă nu înseamnă că în procesul activităţii sale organizaţia criminală nu poate comite şi alte infracţiuni, care nu se referă la cele grave sau deosebit de grave. Trebuie menţionat că în acest caz, de fapt, nu există o claritate absolută. Tradiţional, îndeletnicirile de bază ale organizaţiilor criminale sunt cele ce aduc profit: traficul ilegal de arme, de droguri, controlul asupra prostituţiei, pornografiei, cazinourilor etc7.Raspunderea penala a participantilor.Participaţia nereuşită-în Codul penal al Republicii Moldova noţiunea "participaţie nereuşită" nu sc utilizează, însă în doctrina dreptului penal ea s-a evidenţiat întotdeauna. în majoritatea lucrărilor participaţia nereuşită este apreciată ca o modalitate a pregătirii de infracţiune. în pofida acestui fapt, la întrebarea ce cazuri trebuie considerate participaţie nereuşită, nu există un răspuns unic. Unii autori consideră că participaţia nereuşită trebuie asimilată instigării în cazul în care instigatorul nu a putut determina instigatul să săvârşească infracţiunea. Şi, dimpotrivă, participaţia se consideră reuşită dacă presupusul autor care şi-a dat acordul pentru săvârşirea infracţiunii ulterior nu o săvârşeşte.Aşadar, avem participaţie nereuşită în situaţiile când, în pofida eforturilor participanţilor, autorul nu recurge la săvârşirea infracţiunii sau renunţă de bunăvoie la săvârşirea ei. Acţiunile organizatorului pot fi nereuşite dacă persoanele pe care acesta dorea să le încadreze în procesul de săvârşire a faptei socialmente periculoase au respins propunerea lui sau mai întâi şi-au dat acordul, iar apoi au refuzat să săvârşească infracţiunea, precum şi dacă acesta încearcă zadarnic să organizeze un grup sau o organizaţie criminală. Instigarea în raport cu reuşita determinării la infracţiune îmbracă mai mul te aspecte în funcţie de care se stabileşte şi răspunderea penală a participanţilor. Vorbind despre instigarea nereuşită, ea se poate manifesta sub două forme: in-

stigare neurmată de executare şi instigare neizbutită. Instigare neurmată de executare sunt situaţiile când instigatorul reuşeşte s.1 convingă pe instigat să săvârşească o infracţiune, dar instigatul, dintr-un motiv sau altul, nu trece la executarea infracţiunii la care a fost îndemnat. Instigarea neizbutită (aparentă, neacceptată), sau îndemnul, este atunci când instigatorul determină la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, însă persoana asupra căreia s-a exercitat determinarea nu acceptă, fapt ce denotă că instigatorul nu a reuşit să implementeze, să sădească în conştiinţa instigatului hotărârea infracţională.Participaţia în cazul excesului de autor.- Autorul însă este o persoană ce acţionează liber şi conştient. Oricât de de taliat este elaborat planul săvârşirii infracţiunii, oricât de minuţios şi-au expus esenţa intenţiei sale organizatorul şi instigatorul, oricât de bine şi-a îndeplinit complicele rolul său, autorul întotdeauna introduce în realizarea acestei intenţii anumite corectări, ce pot fi explicate prin deprinderile, caracterul, tempera montul, starea sa sufletească.sau pot fi legate de schimbarea ambianţei, în care autorul este nevoit să acţioneze; tot aici pot interveni şi o totalitate de factori externi, ce facilitează sau împiedică procesul de comitere a faptei socialmente periculoase. Deseori autorul, sub influenţa factorilor externi, este nevoit să se abată de la acţiunile iniţial planificate. Alteori săvârşeşte acţiuni ce nu au fost cuprinse de intenţia celorlalţi participanţi. O atare abatere este posibilă ori în urma unei erori a autorului, ori daca aceasta este controlată de conştiinţa şi voinţa sa, dar, oricum, se comite intenţionat. în cel de al doilea caz are loc aşa-numitui "exces de autor". Se consideră exces de autor săvârşirea de către autor a unor acţiuni infracţionale care nu au fost cuprinse de intenţia celorlalţi participanţi. Pentru excesul de autor, ceilalţi participanţi nu sunt pasibili de răspundere penală". In funcţie de modul de deviere a activităţii autorului excesele pot fi clasificate în două grupuri:1. cantitative-cantitativ autorul face abuz sau în privinţa formei atentatului infracţional (înţelegerea a fost să se comită un furt, dar s-a comis un jaf), sau în privinţa unui semn calificant (înţelegerea a fost să se comită un omor intenţionat simplu, iar autorul a comis un omor intenţionat cu circumstanţe agravante). Excesul cantitativ nu întrerupe infracţiunea proiectată, de aceea fapta asupra căreia s-au înţeles toţi participanţii în general se săvârşeşte 2.calitative.- Exces calitativ avem atunci când autorul comite acţiuni neomogene cu cele la care a fost determinat sau în care i-a fost acordat ajutor. Cu alte cuvinte, autorul săvârşeşte o infracţiune absolut diferită după caracterul şi gradul de pericol social, atentează la un alt obiect.în practică excesul calitativ este deseori precedat de comiterea acelor acţiuni la care autorul a fost determinat. în aşa cazuri problema calificării acţiunilor nu creează dificultăţi. Organizatorul, instigatorul şi complicele poartă răspundere pentru participaţie la infracţiunea pe care a comis-o autorul, la indicaţia acestora sau cu ajutorul lor, iar autorul - şi pentru infracţiunea comisă din exces.

Participaţia la infracţiunile cu subiect special- Subiect special al infracţiunii este persoana care, pe lângă trăsăturile generale ale subiectului infracţiunii (caracter fizic, vârstă, responsabilitate), posedă şi trăsătui i suplimentare, deosebite^ specii ice doar lui. Calitatea de subiect special al infracţiunii este cerută în mod obligatoriu doar pentru autorul faptei socialmente periculoase. în calitate de organizator, instigator, complice pot fi şi alte persoane care nu posedă trăsăturile subiectului special.In doctrina penală este expusă şi părerea că participaţia la infracţiunile cu subiect special sub formă de coautorat este posibilă dacă toţi coautorii au calităţile cerute de lege pentru infracţiunea săvârşită.8.Implicarea la infractiune.Este activitatea de tainuire a unei infr.care nu se afla in legatura de cauzalitate,fapta prejudiciabila si urmarile ei.Legislatia penala actual prevede expres raspunderea penala doar pentru favorizarea la savirsirea infr. pe cind doctrina pen. Deosebeshte 3 forme de implicare la infractiune:1.favorizarea-se manifesta prin 2 forme:-tainuirea infractorului care se poate exprima prin adapostirea lui:acordarea unui ajutor pentru schimbarea exteriorului acestuia:asigurarea cu documente false;-tainuirea mijloacelor,instrumentelor,uneltelor de savirshire a infrac.(arme,unelte,ob.dobindite pe cale criminal)2.tolerarea-neimpiedicarea infr.de catre o persoana care era obligate si avea posibilitatea sa intreprinda masuri pentru prevenirea si reprimarea ei.Legislatia pen. Reglementeaza rasp.pen.pentru tolerarea in baza art. Abuz de serviciu/ abuz de putere/neglijarea prntru pers. Cu functie de raspundere.3.nedenuntarea9. Caracteristica generala a cauyelor ce inlatura caracterul penal al infractiunii.Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei sunt anumite imprejurari ,strai,situatiii care fac ca o fapta sasi piarda vrio una din trasaturile de baza inerente existentei unei infr.Cauzele care inlatura caracterul pen.al faptei nu trebuie confundate cu cauzele care inlatura rasp.pen.deoarece primele inlatura existent infr.pe cind celelalte rasp.pen.Clasificari:1. Dupa criteriul legalitatii cauzele care inlatura caracterul pen.al faptei se clasifica dupa urmatoarele criteria:factori externi-acele forte care paralizeaza vointa si constiinta pers.de a actiona liber,acestea sunt:constringerea fiz./psih.;forta inivetabila;starea de extrema necessitate;obligatiuni profesionale- actiuni,activitati,indeletniciri in cadrul carora se permite efectuarea unor acte inerente:indeplinirea ordinului,riscul intemeiat,cauzarea unor vatamari corporale in cadrul unor component desfasurate reglementar ,cauzarea unor prejudicii de catre colaboratorii organelor de dr.in timpul urmatoarelor acte infractionale.cause care se refera la dr. subiective ale pers.-legitima aparare,retinerea infractoruluisupremaia legii asupra altor acte normative- din care motive nu va fi considerate infr.evadarea unei pers.ilegal arestate2.In doctrina pen.romina se clasifica:

cause care se refera la pericolul social care vizeaza vinovatia care se refera la prevederile faptei legii penale cauze generale cause spepiale cause reale

3.Cauzele care inlatura caracterul pen.al faptei pot fi clasificate:cause prevazute de legea penala/ prevazute in alte acte normative.

10.Legitima apararw si conditiile ei.Este în stare de legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, material şi real, îndreptat împotriva sa, a altei persoane sau împotriva unui interes public şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.Legitima apărare reprezintă o metodă eficientă de luptă cu criminalitatea. Ea constituie, de asemenea, o metodă de prevenire a acţiunilor prejudiciabile, întrucât pericolul de a fi omorât sau vătămat corporal nemijlocit la locul atentatului de cele mai dese ori intimidează mai mult făptuitorul decât posibilitatea aplicării ulterioare a unei pedepse.Reiesind din art.36CP rezulta ca aceasta inst.presupune existenta comulativa a 2 temeiuri:1.existenta unui atac indreptat impotriva obiectelor ocrotite de dr.penal(temei juridic)2.existenta necesitatii de a provoca o vatamare imediata pers.care atenteaza(temei faptic)Conditiile referitoare la atac sunt urmatoarele:1.sa fie social periculos2.sa fie material-cind se realizeaza prin fapte care sint de natura sa provoace urmari materiale,fizice,intereselor,valorilor ocrotite de dr.penal.Respingerea atacurilor imateriale (violente verbale) poate fi retinuta in calitate de circumstanta atenuanta.3.atacul este direct- cind actiunea agresorului este indreptata in mod nemijlocit impotriva unei pers.sau valori ocrotite fiind posibila cauzarea unei daune reale considerabile acestora.Nu exista atac direct cind intre victima si agresor exista un obiect material.4.atac real- existenta unui agresiuni reale dar nu nmai in inchipuirea gresita a pers.daca se savirsese o infr.in cazul unei aparari presupuse,problema atragerii la raspundere se solutioneaza in corespundere cu regulile greselei fapteiDinpuncdevedere obiectiv atacul trebuie sa se prezinte sub urmatoarele aspecte:imediat,iminent,cansumat,viitor.Atacul direct. Atacul este direct când prin el se creează un pericol care ameninţă nemijlocit valorile ce pot forma obiectul legitimei apărări, deci în acest caz trebuie să existe o legătură de la cauză la efect între atac şi pericolul grav creatAtacul imediat. Caracterul imediat al atacului fixează în timp desfăşurarea acestuia, încadrându-1 într-un anumit interval, în care poate interveni o apărare legitimă.Atacul material. Atacul este material atunci când acesta se realizează prin fapte de natură să provoace modificări materiale, fizice asupra valorilor împotriva cărora se îndreaptă. Atacul este recunoscut material nu numai atunci când pentru realizarea lui se foloseşte forţa fizică, ci şi în cazul când aceasta din urmă se asociază cu diferite instrumente, mijloace care sunt în măsură să provoace o modificare fizică valorilor ocrotite de legea penală.Atacul real. Atacul este real atunci când acesta există obiectiv, şi nu este presupus de persoană. Atacul real constă în actul de agresiune care este pe punctul de a se produce, care ameninţă cu realizarea lui, existând certitudinea înfăptuirii sale (de ex„ atacantul, după ce a ameninţat victima cu moartea, îşi ia arma de pe umăr şi o încarcă). Atacul real nu trebuie confundat cu atacul eventual, deci cu o agresiune care s-ar putea produce cândva în viitor sau cu teama faţă de un atac doar presupusCondiţii privitoare la apărare:Legitima apărare presupune prin concept existenţa unei apărări împotriva agresiunii care să se concretizeze în săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.Apărarea, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:sa fie infaptuita pentru un prejudiciu doar pers. care ataca si nici decum altor pers.apararea sa se realizeze prin savirsirea unei fapte prevazute de LP si sa fie necesara pentru a inlatura ataculfapta sa fie proportionala cu gravitatea atacului si cu imprejurarile in care sa produs aceastaapararea trebuie sa fie infapruita in limitele ei fara a fi depasita aceasta. Depasirea limetelor legitemei aparari se poate caracteriza prin urmatoarele modalitati:

apararea cu mijl.care nu corespund vadit mijl.de atentare apararea cu o intensitate care depaseste intensitatea atacului apararea cu mijl.care pun in pericol viata si sanatatea mai multor pers. apararea dupa consumarea atacului cind celui care se apara ii este cla omentul consumarii atacului

11.Extrema necesitate si conditiile ei.Este în stare de extremă necesitate - persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altei persoane ori un interes public de la un pericol iminent care nu poate fi înlăturat altfel; nu este în stare de extremă necesitate persoana care, în momentul săvârşirii faptei, îşi dădea seama că provoacă urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.Starea de extremă necesitate implică (la fel ca legitima apărare) două laturi:1.pericolul;- prin pericol se înţelege o primejdie pentru valorile prevăzute şi apărate de lege18

Pericolul, oricare ar fi sursa sa, pentru a justifica o intervenţie în limitele stării de extremă necesitate, trebuie să întrunească următoarele condiţii:să fie iminent;- in punctual de a se declansasă fie inevitabil.- sa nu poata fi inlaturat prin alte mijloace cum fuga,ascundereasa fie real- dar nu numai in inchipuirea presupusa a pers.daca imprejurarile iau oferit pers.posibilitatea de a verifica pericolul iar aceasta nu va verifica situate va raspunde pentru infr. imprudent.2.salvarea de la pericol- 1.actiunea de salvare sa fie prevazuta in LP ca infr.2.prejudiciul cauzat s afie mai mic decit cel ce se evita.12.Retinerea infractorului.Nu constituie infracţiune fapta, prevăzută de legea penală, săvârşită în scopul reţinerii persoanei care a comis o infracţiune şi al predării ei organelor de drept". Reţinerea persoanelor care au săvârşit infracţiuni reprezintă o modalitate de luptă cu criminalitatea; deşi aceasta nu se caracterizează prin reprimarea infracţiunii, ea urmăreşte scopul aducerii persoanei în faţa organelor poliţiei sau la o altă autoritate publică, pentru realizarea sarcinilor justiţiei, precum şi pentru prevenirea comiterii unor noi infracţiuni de către făptuitor.Conditii:1.savirsirea de catre o pers.a unei infr.2.conduita pers.care se manifesta prin incercarea de a se ascunde si de a se eschiva de raspundere.3.conditia ce caracterizeaza actiunile pers. care efectueaza retinerea:-prezenta gradului prejudiciabil al infr.savirsite-dauna sa fie cauzata doar persoanei retinute

-dauna cauzata in procesul retinerii trebuie sa fie proportional cu caracterul si gradul prejudiciabil al infr.savirsite de infractor precum si personalitatea acestuia-sa nu fie depasita masurile necesare pentru realizarea retinerii adica sa nu existe necorespundere vadita intre infr.savisita si imprejurarile retinerii.13Constringerea fizica sau psihica.CONSTRINGEREA FIZICA.Nuconstituie infracţiune fapta, prevăzută de legea penală, care a cauzat daune intereselor ocrotite de lege ca rezultat al constrângerii fizice sau psihice, dacă în urma acestei constrângeri persoana nu putea să-şi dirijeze acţiunile".Condiţiile acesteia, care urmează a fi îndeplinite pentru existenţa ei:să existe o constrângere fizică asupra persoanei care comite fapta prevăzută de legea penală;- O primă condiţie impune intervenţia unei energii străine care acţionează direct asupra celui constrâns, şi anume asupra fizicului persoanei şi nu a voinţei acesteia.Energia trebuie să acţioneze în momentul săvârşirii faptei. Energia fizică străină, care împiedică pe cel constrâns să-şi dirijeze în mod liber voinţa poate consta în energia unei persoane (de exemplu, o persoană forţează pe o altă persoană să semneze un act fals sau funcţionarul ce asigură circulaţia pe căile ferate este imobilizat şi nu poate lăsa bariera la pasaj în timpul trecerii unui tren, ca rezultat producându-se accidente soldate cu victime omeneşti şi pagube materiale). De asemenea situaţia dată poate consta şi într-un fenomen na- tual (de exemplu, o înzăpezire, o avalanşă, un vânt puternic) sau într-un proces fiziologic care împiedică prsoana constrânsă să acţioneze conform obligaţiilor sale (de pildă, un atac de cord). persoana constrânsă să nu fi avut posibilitatea de a rezista faptei de constrângere;- nu este suficient ca fapta prevăzută de legea penală să se fi intercalat în raportul de cauzalitate declanşat de energia fizică străină - deci să fie săvârşită din cauza constrângerii -, ci mai este necesar ca făptuitorul să nu fi putut rezista acesteia, să nu fi putut opune rezistenţă fără vre-un pericol pentru ea. Făptuitorul nu se poate opune forţei străine care acţionează asupra sa când aceasta este evident superioară forţei proprii şi posibilităţilor pe care le are la îndemână pentru a o contracara, astfel i se anulează total posibilitatea de a acţiona. să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.- Pentru a deveni incidenţă instituţia constrângerii fizice, este necesar ca fapta săvârşită din cauza ei să fie prevăzută de legea penală, deoarece numai in cazul săvârşirii unei fapte reglementate de legea penală se pune problema înlăturării caracterului penal al acesteia. Apreciem în acest sens că nu prezintă nici o importanţă încadrarea juridică a faptei, natura şi gravitatea acesteia.CONSTINGEREA PSIHICA. -constrângerea psihică ca fiind situaţia în care o persoană săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală sub imperiul unei ameninţări cu un pericol grav pentru ea sau pentru o altă persoană, care nu poate fi înlăturat în alt mod.Condiţii: 1să existe o acţiune de constrângere asupra psihicului unei persoane prin ameninţare;- Ca şi starea de extremă necesitate, constrângerea psihică este provocată de existenţa unui pericol, care, de data aceasta, este generat numai de fapta persoanei, mai precis, de o ameninţare asociată unei cereri adresate persoanei de a comite o anumită faptă prevăzută de legea penală. Ameninţarea care este i au/a psihică şi morală a săvârşirii faptei trebuie să provină de la persoana care urmăreşte realizarea faptei prevăzute de legea penală prin intermediul celui ameninţat. Acesta are de ales între săvârşirea faptei şi producerea răului cu care este ameninţat el sau o altă persoană.2persoana ameninţată sau o altă persoană trebuie să fie expusă unui pericol grav;- este necesar ca persoanei ameninţate să i se fi provocat prin ameninţarea exercitată faţă de ea sentimentul că este expusă unui pericol grav. Pericolul poate să privească oricare dintre valorile legate de persoana umană, cum ar fi: viaţa, integritatea corporală, sănătatea, libertatea, demnitatea etc., fie că este vorba de persoana celui ameninţat, fie de orice altă persoană, independent de existenţa vreunei legături între aceasta şi cel ameninţat.Pericolul trebuie să fie grav, actual sau iminent, pe cale de a se înfăptui, existând certitudinea producerii sale. Dacă pericolul nu este grav, înseamnă că ameninţarea n-a fost susceptibilă să producă acea presiune psihică ce caracterizează constrângerea psihică. în cazul în care se ameninţă cu un pericol posibil a se produce în viitor, iar persoana avea şi alte posibilităţi de a-1 înlătura, nu se va putea invoca constrângerea psihică în calitate de cauză care înlătură caracterul penal al faptei săvârşite (spre ex., o scrisoare primită ce cuprinde ameninţarea cu un pericol grav sau un telefon în acelaşi sens nu justifică săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală)27.3pericolul vizat prin ameninţare trebuie să fie de aşa natură, încât să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală.- Pentru înlăturarea caracterului penal al faptei, în cazul constrângerii psihice, este necesar ca cel constrâns să săvârşească fapta prevăzută de legea penală ca fiind singura modalitate de înlăturare a pericolului. Dacă pericolul putea fi înlăturat şi în alt mod (de ex., chemarea în ajutor), înseamnă că făp tuitorul avea posibilitatea de a se sustrage presiunii la care era supus, folosind .iceastă altă cale şi evitând astfel încălcarea legii penale. Deci, dacă făptuitorul putea înlătura pericolul printr-o faptă neprevăzută de legea penală, el este obligai să săvârşească o astfel de faptă.Posibilitatea de înlăturare a pericolului se va examina în contextul faptei reale, ţinându-se seama de toate împrejurările anterioare şi concomitente ale acesteia, de felul ameninţării, de mijloacele prin care a fost exercitată, de starea şi, în special, de conduita psihică şi emotivitatea persoanei ameninţate, de gravitatea pericolului, de existenţa altor mijloace obiective de anihilare a agresiunii şi de posibilitateafolosirii lor eficiente de către această persoană şi, in general, de orice împrejurări susceptibile de a pune în lumină situaţia reală obiectivă şi subiectivă - în care s-a săvârşit fapta prevăzută de legea penală.constrângerea psihică, legal constatată, are ca efect excluderea vinovăţiei, şi odată cu aceasta, a caracterului penal al faptei. Răspunderea penală a persoanei care acţionează sub imperiul constrângerii este înlăturată. De asemenea, este înlăturată în principiu şi răspunderea civilă, cu excepţia cazurilor în care se constată existenţa unei erori de fapt imputabile făptuitorului28. 14.Riscul intemeiat.Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală care a cauzat daune intereselor ocrotite de lege în cazul riscului întemeiat pentru realizarea scopurilor socialmente utile.Riscul se consideră întemeiat dacă scopul socialmente util urmărit nu a putut fi realizat fără un anumit risc şi dacă persoana care l-a admis a luat măsurile necesare pentru a preveni cauzarea de daune intereselor ocrotite de lege.Riscul nu poate fi considerat întemeiat dacă era cu bună-ştiinţă îmbinat i ti pericolul pentru viaţa persoanei sau cu pericolul provocării unui dezastru ecologic ori social.Pentru ca riscul să fie o cauză care ar exclude caracterul penal al faptei, el trebuie să fie întemeiat, adică să corespundă (întrunească) anumite caracteristici, care sunt:

existenţa unui scop social-util;

întreprinderea unor acţiuni forţate; realizarea acţiunilor cu scopul de a preîntâmpina apariţia daunei.

Existenţa unui scop social-util presupune faptul că persoana acţionează în condiţiile unui risc nu pur şi simplu pentru atingerea unui scop oarecare (de ex., îmbogăţirea proprie), ci pentru ca riscul dat să aducă un beneficiu, un folos întregii societăţi (de ex., obţinerea unui medicament contra unei maladii răspândite).întreprinderea unor acţiuni forţate. Pentru atingerea scopului social-util urmărit riscul a fost o faptă forţată, întrucât în alt mod nu s-a putut acţiona. Persoana în cauză trebuie să-şi dea seama că atingerea scopului urmărit este imposibilă în alt mod. Dacă persoana îşi dă seama că poate ajunge la ceea ce doreşte şi prin alte mijloace care nu ţin de riscul întemeiat, atunci, în cazul în care sunt provocate anumite daune, persoana în cauză urmează să răspundă penal.Realizarea acţiunilor cu scopul de a preîntâmpina apariţia dauneiconstă în faptul că persoana în cauză este obligată, în primul rând, să întreprindă măsuri, iar în al doilea rând, acestea trebuie să fie suficiente. De pildă, începând lucrările la un experiment ştiinţific, persoana este obligată să execute şi să respecte toate regulile privind tehnica securităţii, diferite instrucţiuni ce ţin de domeniul dat, să obţină permisiunea respectivă, precum şi să atenţioneze asupra eventualelor posibilităţi de apariţie a unor daune în cazul insuccesului experimentului.In legea penală sunt enumerate nemijlocit condiţiile în care riscul este declarat neîntemeiat:-Faptul că riscul cm cu bună-ştiinţă îmbinat cu pericolul pentru viaţa persoana presupune conştientizarea pericolului apariţiei urmărilor prejudicialele de către persoana care realizează experimentul şi înlăturarea acestora printr-o încredere exagerată.-Legea nu prevede conţinutul şi parametrii unui dezastru ecologic, dar probabil că prin acesta trebuie să înţelegem cauzarea de daune naturii pe un teritoriu mare, atunci când această daună ameninţă existenţa biologică a omului pe un anumit teritoriu (de ex., catastrofa de la Cernobâl).-Prin pericolul provocării unui dezastru social trebuie să înţelegem astfel de urmări, care se referă la multiple persoane, creându-le anumite incomodităţi (de pildă, deconectarea de la agentul termic pe timp de iarnă ca rezultat al defectării centralei termoelectrice sau când, în timpul efectuării unor lucrări ştiinţifice, s-a produs o explozie în urma căreia au fost avariate sau distruse mai multe apartamente de locuit, locatarii rămânând fără locuinţe).15.Unitatea naturala de infractiune.Unitatea naturala in functie de elementul sau obiectiv se poate prezenta ca infractiune simpla sau infr.continua.Infr.unica simpla este alcatuita dintr-o singur actiune,un singur rezultat social periculos,o forma de vinovatie ce tenteaza la un obiectiv destinct descris in continutul unei dispozitii pen.Infr.contina se caracterizeaza prin aceea ca latura obiectiva a acesteia consta dintra actiune/inactiune care dureaza in timp in mod natural pina la incetarea activitatii infractionale.Infr.continui sunt de 2 feluri:1.succesive- anumite pauze intreruperi ce survin in desfashurarea activitatii inf.2.permanente-activitate continua care nu cunoaste momentede disonuitate de intrerupere.16.Infractiunea prelungita si conditiile ei.Infractiunea este prelungita cind o pers. Savirseste o infractiune la diferite intervale de timp ,doar in baza aceleiasi rezolutii,actiuni(inactiuni)care prezinta fiecare in parte continutul uneia si aceleeasi infractiuni.Actiunile/inactiunile savirsite sunt considerate doar ca etape sau faze ale activitati infractionale consumate.17.Repetare a infractiunii.Se consideră repetare a infracţiunii săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni identice sau omogene, prevăzute de aceeaşi normă penală, cu condiţia că persoana nu a fost condamnată pentru vreuna dintre ele şi nu a expirat termenul de prescripţieRepetarea infracţiunii va fi de faţă dacă făptuitorul nu a fost condamnat pentru infracţiunea anterioară, iar termenul de prescripţie de tragere la răspundere penală nu a expirat în practică apar numeroase probleme de delimitare a infracţiunii repetate de infracţiunea continuă şi prelungită (continuată). Spre deosebire de repetarea infracţiunii, infracţiunea prelungită se caracterizează printr-o legătură intrinsecă adâncă între actele criminale, care sunt unite printr-o rezoluţie, un scop unic şi un termen relativ scurt între episoade.Regimul juridic al răspunderii penale pentru o infracţiune repetată este mai blând decât în cazul concursului (art. 84 din CP al RM), ceea ce nu-şi găseşte o explicaţie logică, deoarece în ambele cazuri se evidenţiază aceeaşi tendinţă antisocială a infractorului. Astfel, semnul «repetat» înseamnă în realitate o adevărată evitare a răspunderii penale a infractorului care a comis infracţiuni de acelaşi fel.18.Concurs ideal de infractiune.Exista cind printr-o actiune(inactiune)infr.se realizeaza continutul a 2 sau mai multe infractiuni.Conditiile conncursului:1.existenta unei actiuni unice cu mai multe urmari prejudiciabile2.actiunea unica sa incalce dispozitii diferite ale legii(adica sa constituie infr.diverse)3.intre aceste infr. Sa existe o legatura indisolubila4.legea nu contopeste aceste infractiuni intr-o singura incriminare rezultataConcursul ideal de infractiune trebuie delimitat de concurenta normelor penale care se caracterizeaza prin savirsirea unr actiuni care in apartenenta sa cad sub incidenta mai multor norme penale.Clasificarea infr.in aceste cazuri are loc in corespundere cu faptul ca se acorda prioritate continutului de infractiue mai special in raport cu continutul de infractiune mai generale.Concurenta normelor pen.cunoaste mai multe modalitati:1.concurenta dintre norme generale si speciale2.concurenta dintre 2 norme speciale3.concurenta dintr-o parte si un intreg19Concurs real de infractiune.Exista cind o pers.prin actiune/inactiune distincte in baza unor rezolutii separate savirseste 2 sau mai multe infractiuni.Concrsul real de infr.se poate prezenta:1.concurs simplu – se caracterizeaza prin faptul ca intre infr.comise nu exista nici o legatura2.concurs caracterizat – presupune comiterea mai multor infr.simultane sau succesive intre care exista o legatura de conexitate care poate fi de 2 feluri:1.conexitate de scop- apare in situati cind se savirseste o infractiune in scopul de a usura savirsirea unei alte infractiuni2.conexitate de efect- situatia cind o infractiune se comite pentru ascunderea unei alte infrac.20 Recidiva de infractiune.Se consideră recidivă comiterea cu intenţie a uneia sau mai multor infracţiuni de o persoană cu antecedente penale pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie. Pericolul sporit al recidivei decurge din forma intenţionată a vinovăţiei infracţiunilor din care se

constituie aceasta, precum şi din faptul că persoana a fost deja preîntâmpinată despre consecinţele săvârşirii unei noi infracţiuni prin însuşi faptul condamnării sale anterioare. Primul aspect care se evidenţiază în definiţia recidivei esteforma intenţionată de vinovăţie a infracţiunilor săvârşite. Antecedentele penale pentru infracţiunile săvârşite din imprudenţă nu pot evolua in calitate de element constitutiv al recidivei.Următorul caracter important în acest sens este săvârşirea a cel puţin două lapte care să fie recunoscute ca infracţiuni conform CP al RM.Al treilea semn constă în prezenţa antecedentelor penale (art. 110 din CP al RM) pentru infracţiunea comisă anteriorDacă antecedentele penale sunt stinse m conformitate cu art. 111 din CP al RM sau persoana a fost reabilitată atunci infracţiunea în cauză nu mai poate fi luată în consideraţie la stabilirea stării de recidivă.Al patrulea semn al recidivei este că la stabilirea acesteia nu se ţine cont de infracţiunile săvârşite în timpul minoratului .Astfel, starea de recidivă se consideră săvârşirea unei infracţiuni intenţionate de către o persoană care are antecedente penale pentru o infracţiune intenţionată comisă anterior dacă la momentul săvârşirii acelei infracţiuni ea a atins vârsta de 18 ani.Clasificare: l) simplă /2) periculoasă /3) deosebit de periculoasă Recidiva simplă, se constituie în cazul când persoana săvârşeşte orice infracţiune intenţionată, având antecedente penale pentru o infracţiune intenţionată.Recidiva se consideră periculoasă:-dacă persoana condamnată anterior de două ori la închisoare pentru infracţiuni intenţionate a săvârşit din nou cu intenţie o infracţiune;-dacă persoana condamnată anterior pentru o infracţiune intenţionată gravă sau deosebit de gravă a săvârşit din nou cu intenţie o infracţiune gravă sau deosebit de gravă.Recidiva se considera deosebit de periculoasă:-dacă persoana condamnată anterior de trei sau de mai multe ori la închisoare pentru infracţiuni intenţionate a săvârşit din nou o infracţiune cu intenţie;-dacă persoana condamnată anterior pentru o infracţiune excepţional de gravă a săvârşit din nou o infracţiune deosebit de gravă sau excepţional de gravă.21.Pedeapsa penala si trasaturile ei.Pedeapsa penala este o consecinta logica pentru pers.aflata in conflict cu legea pen.Pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală şi un mijloc de corectare şi reeducare a condamnatului ce se aplică de instanţele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvîrşit infracţiuni, cauzînd anumite lipsuri şi restricţii drepturilor lor.Trasaturile pedepsei penale:

masura de constringere – are un character coercitiv,fortat.Ea se aplica contrar vointei condamnatului constringere statala – se aplica numai de catre stat prin intermediul organelor abilitate in acest scop.Statul apare mereu

ca un puratator al interesului public,care este negat intrun mod direct sau indirect in cadrul savirsirii infr.Acest inters public de ordin general consta in garantarea respectarii valorilor esentiale ale societatii care asigura insasi existent acesteia.

continutul pedepsei – este tot timpul unul care presupune si se manifesta prin diferite restrictii sau privatiuni pe care condamnatul le resimte,fie acestea de ordin fiz.(inchisoarea,detentiunea pe viata)material(amenda)moral(retragerea gradului military sau distinctiilor de stat)pedepsa se aplica numai pentru savirsirea de infractiuni – adica pentru fapte prevazute ca atare in legea penala,alte incalcari de lege nefiind suspectibile de asemenea sanctiunea.Pedeapsa se aplica numai pers.vinovate de savirsirea infractiunii – alte personae nu pot fi supuse pedepsei penale in locul infractorului,chiar daca se afera benevolPedeapsa este un mijloc de corectare si reeducare – prin care trebuie inteleasa ca pedeapsa este menita a convinge condamnatul sa nu mai savirseasca infractiuni pe viitornumai pedeapsa penala genereaza acea situatie juridical nefavorabila pentru candamnat.22.Scopurile pedepsei penale.1.corectarea si reeducarea condamnatilor 2.prevenirea de savarsirea de noi infractiuni din partea condamnatilor3.preveniirea savirsirii de noi infractiuni din partea altor personae4.stabilirea echitatii sociale23.Caracteristica generala a sistemului de pedepse penale a RM.24.Amenda.Sanctiune pecuniara ce se exprima in insarcinarea de la persoana vinovata a unei sume stabilite de inst.de jud. In dependent de gravitatea infr.savirsite,tininduse cont de situatia materiala a celui vinovat,in limitele prevazute de legislatia pen.Marimea amende pentru pers.fiz.se stabileste in limitele de la 150 la 1000 u.c.,iar pentru infr.savirsite din interes material pina la 5000u.c.Pentru pers.jur. care desfaoara activitate de intreprinzator se stabileste in limitele de la500la 5000 uc.Marimea amendei stabilite de inst.de jud nu trebuie sa depaseasca limitele stabilite de art. In conformitate cu care este incadrata active.pers.condamnate.25. Privarea de dr.de a ocupa anumite functii sau de exercita o anumita activitate.Se aplica in acele cazuri cind inst. gaseste ca este imposibil de a lasa pers. condamnate in continuare de asi mentine acest drept.Aceasta pedeapsa poate fi aplicata atit in calitate de pedeapsa principal cit si complimentara pe un termen de 1 la 5 ani.Ca pedeapsa principal poate fi aplicata numai atunci cind este prevazuta expres in continutul sanctiunii pen.sau aplicarea prevederilor art.79CP.Aplicarea acestei pedepse este necesara cind condamnatul foloseste abuziv functia sa pe care o detine ori datorita altor motive:incapacitatea ,nepregatirea care-l face impropriu pentru detinerea functiilor :contabil,casier,medic,avocet,judecator.26.Munca neremunerata in folosul comunitatii.Consta in antrenarea condamnatului in afara timpului serviciului de baza sau studii ,la munca determinate de organelle adm.pub.loc.Se stabilesc pe un termen de la 60-240 ore si se executa de 2 la 4 ore pe zi.Durata mincii neremunerate in folosul comunitatii prestate pe parcursul saptaminii nutrebuie sa constituie mai putin de 12 ore.In caz de eschivare cu rea vointa a condamnatului de la minca neremunerata se inlocuieste cu inchisoarea calculindu-se in folosul cmunitatii.Eschivarea cu rea

vointa poate sa se manifeste prin lipsa nemotivata la lucru mai mult de 2 ori pe parcursul unei luni,incalcarea disciplinei de munca mai mult de 2 ori,schimbarea domiciliului cu scopul de a se eschiva de la executarea pedepsei.Munca neremunerata nu poate fi aplicata invalizilor de gr.1 si 2,femeilor gravid,femeilor care au copii in virsta pina de 16 ani,si pers.care au atins virsta de pensioner.Munca neremunerata va fi prestata intr-un interval care se calculeaza de la data raminrii definitive a sentintei.27.Inchisoarea.Detentiune pe viata.Inchisoarea consta in privarea de libertate a pers.vinovate de savirsirea unei infr. prin izolarea impusa acesteia de mediul normal de viata si plasarea ei,pe baza hotaririi inst.de jud.pe un anumit termen intrun penetenciar.Inchisoarea este una din cele mai severe pedepse din categoria celor principale,care se caracterizeaza prin 2 trasaturi – izolarea fortata de societate a condamnatului si instituirea unui regim bine reglementat de executare a acestei pedepse. Închisoarea se stabileşte pe un termen de la 3 luni la 20 de ani. La stabilirea pedepsei închisorii pentru persoana care, la data săvîrşirii infracţiunii, nu a atins vîrsta de 18 ani, termenul închisorii se stabileşte din maximul pedepsei, prevăzute de legea penală pentru infracţiunea săvîrşită, reduse la jumătate. La stabilirea pedepsei definitive în caz de concurs de infracţiuni, pedeapsa închisorii nu poate depăşi 25 de ani pentru adulţi şi 12 ani şi 6 luni pentru minori, iar în caz de cumul de sentinţe - de 30 ani pentru adulţi şi 15 ani pentru minori.Pedeapsa  cu închisoare se execută în următoarele penitenciare:    a) de tip deschis;    b) de tip semiînchis;    c) de tip închis.Persoanele care nu au atins vîrsta de 18 ani execută pedeapsa cu închisoare în penitenciare pentru minori, ţinîndu-se cont de personalitatea condamnatului, antecedentele penale şi gradul prejudiciabil al infracţiunii săvîrşite.Femeile condamnate execută pedeapsa închisorii în penitenciare pentru femei.Detentiunea pe viata este cea mai severa din intregul system de pedepse aplicabile persoanelor fizice. Detenţiunea pe viaţă constă în privarea de libertate a condamnatului pentru tot restul vieţii. Detenţiunea pe viaţă se stabileşte numai pentru infracţiunile excepţional de grave. Detenţiunea pe viaţă nu poate fi aplicată femeilor şi minorilor28.Trimiterea intr-o unitate militara disciplinara.Retragerea gradului military,a unui titlu special,a gradului de calificare si a distinctiilor de stat.29.Caracteristica generala a pedepselor aplicate pers.jur.30.Criteriul general de individualizare a pedepsei.La aplicarea pedepsei penale inst.de jud.trebuie sa se conduca de urmatoarele principia:1.legalitatii – care presupune stabilirea coincidentii exacte intre fapta reala savirsita si despozitia normelor penale .Respectarea acestui pricipiu presupune stabilirea corecta a formei de vinovatie a formei activitatii infractionale a rolului obiectiv al infractiunii la savirsirea infractiuni.Respectarea acestui principiu presupune ca pedeapsa trebuie aplicata in limitele sanctiunii prevazute in art.crespunzator cu normele din partea generala a CP.2.individualizarii pedepsei- presupune stabilirea si aplicarea corecta a masurilor de constringere tininduse cont de gravitatea infr.savirsite ,personalitatea infractorului,circumstantele agravante si atenuante care se refera la fapta si infractor.Potrivit doctrine pen.individualizarea pedepselor sse clasifica in 3 forme:legala/judiciara/administrative;3.umanismului – presupune o atitudine umana fata de pers.invinuite prin respectarea princ.prezumtiei nevinovatiei,aplicarea unor pedepse mai blinde femeilor gravid,minorilor,pers.de virsta inaintata,grav bolnave.31.Caracteristica generala a sistemului de circumstante atenuante si agravante. Deci sunt considerate acele stari ,imprejurari,calitati care se refera la infractiune sau infractor si care preced,insotec,sau secced active.infractionala,reglementate express au implicit in legea pen.,si care micsoreaza sau maresc gradul social periculos al infractiunii atenuind sau agravind pe cale de consecinta raspunderea penala.Aceste circumstante in raport cu sediul lor si sfera de incidenta se clasifica:1.generale-prevazute in partea generala si produc effect in toate cazurile cind se constata prezenta lor.2.speciale-prevazute in partea speciala a CP si au effect numai asupra infr.in continutul carora sunt prevazute.Una si aceeasi circumstanta nu poate fi retinuta simultan de 2 ori atit in calitate de circumstanta generala si speciala.Circumstantele se impart in:1.legale- prevazute de legea iar inst de jud. Nu poate decit sa constate existent lor sau inexistenta.2.judiciare-sunt lasate la aprecierea inst. de jud.In calitate de circumstante jud.sint retinute de regula:nivelul scazut de educare experienta redusa de viata ,virsta inaintata a infractorului,precum si facilitatile mintale scazute ale acestuia.Circumstantele se mai impart in:reale,personale,anterioare ,concomitente,posterioare.32.Efectele circumstantelor atenuante si agravante.În cazul în care instanţa de judecată constată circumstanţe atenuante la săvîrşirea infracţiunii, pedeapsa principală se reduce sau se schimbă după cum urmează:    a) dacă minimul pedepsei cu închisoare prevăzut la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod este mai mic de 10 ani, pedeapsa poate fi redusă pînă la acest minim;    b) dacă se aplică amenda, aceasta se poate coborî pînă la limita de jos;    c) dacă pentru infracţiunea săvîrşită se prevede detenţiune pe viaţă, aceasta se înlocuieşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani.În cazul în care instanţa de judecată constată circumstanţe atenuante la săvîrşirea infracţiunii, pedeapsa complementară, prevăzută de lege pentru infracţiunea săvîrşită, poate fi înlăturată.Circumstantele produc efecte si asupra pedepsei complimentare.Circumstantele agravante au efact care se poate exprima in mod facultative printr-o aplicare a pedepsei maxime prevazute in sanctiune,atunci cind o asemenea transgresare apare cu adevarat necersara.Niciodata existent circ.agravante nu poate duce la inlocuirea pedepsei prevazute de lege.Circ.agravante produc effect numai asupra pedepselor principale ,o pedeapsa complementara ,neprevazuta de lege pentru infractiunea savirsita nu ar putea devein niciodata incidenta pentru motivul ca fapta a fost comisa in circumstante agravante.33.Aplicarea pedepsei in cazul unui concurs de infractiuni.Regulile plicarii pedepsei in cazul unui concurs de infractiune prin prevederea art.84. care include 2 etape:pe parcursul primei etape instant stabileste pedepse pentru fiecare infractiune in parte conducinduse de prevederile art.75:” Criteriile generale de

individualizare a pedepsei.Persoanei recunoscute vinovate de săvîrşirea unei infracţiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod şi în strictă conformitate cu dispoziţiile Părţii generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei şi termenului pedepsei, instanţa de judecată ţine cont de gravitatea infracţiunii săvîrşite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanţele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influenţa pedepsei aplicate asupra corectării şi reeducării vinovatului, precum şi de condiţiile de viaţă ale familiei acestuia.O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrşirea infracţiunii, se stabileşte numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menţionate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.Pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave, pedeapsa se aplică minorului numai dacă se apreciază că luarea măsurii cu caracter educativ nu este suficientă pentru corectarea minorului.”Pe parcursul etapei a doua instant de judecata stabileste definitive conducindu-se dupa una din regulile :prin absorbirea pedepsei mai usoare de pedeapsa mai grava daca infractiunilesavirsite prin concurs sunt usoare sau mai putin graveprin adunarea totala sau partial a pedepselor pe un termen nu mai mult de 25 aniDaca dupa pronuntarea sentintei se va constata ca persoana este vinovata si de comiterea unei alte infr.savirsite inainte de pronuntarea sentintei in prima cauza ,atunci pedeapsa va fi aplicata in urmatoarele ordine:inst.aplica pedeapsa pentru infr.savirsita ulteriorpedeapsa definitive se aplica dupa regula adunarii sau absorbirii pedepselortermenul executat se cumuteaza in termenul pedepsei definitiveModul determinării termenului pedepsei definitive în cazul cumulării diferitelor pedepseLa cumularea diferitelor pedepse principale aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni sau al unui cumul de sentinţe, unei zile de închisoare îi corespund 2 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii.Celelalte pedepse cumulate cu închisoarea se execută de sine stătător.34.Aplicarea pedepsei in cazul unui cumul de sentinte.Pentru prezenta cumulului de sentinte este necesar prezenta cumulative a urmatoarelor conditii:persoana este condamnata prin sentinta judecatii la executarea unei pedepsepedeapsa aplicata nu este complet executatacondamnatul savirseste o noua infr.dupa intrarea in vigoare a sentinteidar pina la executarea complete a pedepsei anterioare.Aplicarea pedepsei in cazul mai multor sentinte se petrece in urmatoarea ordine:

se stabileste pedeapsa pentru infr. savirsita ulterior condamnarii la aceasta pedeapsa se adauga in intregime sau partial partea neexecutata a pedepsei pronuntate prin entinta anterioara masura definitive se stabileste cu conditia ca pedeapsa definitive sa fie mai mare decit pedeapsa aplicata pentru

infr.savirsita din nau ,precum si de cit partea neexecutata a pedepsei pronuntate prin sentinta anterioara.35.Aplicarea pedepsei pentru infractiunea neconsumata si in cazul recidivei de infractiune.La aplicarea pedepsei pentru infracţiunea neconsumată se ţine cont de circumstanţele în virtutea cărora infracţiunea nu a fost dusă pînă la capăt.Pentru aceasta este necesar de a determina:

caracterul si gradul pericolului social al faptei savirsite decal vinovat gradul realizarii intentiilor infractionale cauzele datorita carora infr.nu a fost dusa la capat

36.Aplicarea pedepsei mai blinde decit cea prevazuta de lege.In corespundere cu prevederile art.79.inst de jud.tinind seama de circumstantele exceptionale ale cauzei si personalitatea infractorului poate sa aplice o pedeapsa mai blinda decit cea prevazuta de lege.Se cnsidera mai usoara decit cea prevazuta de lege pedeapsa aplicata sub limitele prevazute in sanctiunea normelor penale.Se considera ca se trece la o alta categorie de pedeapsa mai blinda aplicarea unei pedepse ce nu este prevazuta in sanctiunea normei penale.In cazul condamnarii pentru infractiuni deosebit de grave,limita minita poate constituit cel putin 2/3 din minimul pedepsei prevazute in norma penala.Persoana minore care la data savirsirii nu am atins 18 ani pentru comiterea infr.grave ,deosebit de grave,exceptional de grave si recidive de infractiuni,instant de juecata poate aplica o pedeapsa sub limita minima dar care constituie cel putin jumatate dinm minimul pedepsei prevazute de prezentul cod.37.Notiunea , caracteristica generala a modalitati de liberare de raspundere penala.Liberarea de raspundere penala reprezinta punerea in libertate a pers.ce a savirsit infr.,care in urmare sa-a pierdut gradul prejudiciabil in virtutea unor imprejurari prevazute de LP.Liberarea de raspundere penala este posibila pina la survenirea de fapt a raspunderii,adica pina la emiterea de catre instant de jud.a sentintei de condamnare cu stabilirea pedepse care urmeaza sa fie executat.Astfel se exclude recunosaterea pers.drept vinovata iar liberarea ei de raspundere pen.inseamna si liberarea totala de o pedeapsa posibila.Persoana care a săvîrşit o faptă ce conţine semnele componenţei de infracţiune poate fi liberată de răspundere penală de către procuror în cadrul urmăriri penale şi de către instanţa de judecată la judecarea cauzei în cazurile:    a) minorilor;    b) tragerii la răspundere administrativă;    c) renunţării de bună voie la săvîrşirea infracţiunii;    d) căinţei active;    e) schimbării situaţiei;    f) liberării condiţionate;    g) prescripţiei de tragere la răspundere penală.Exista o clasificare a temeiurilor de raspundere penala in :

generale /speciale38.Liberarea de raspundere penala a minorilor.Persoana în vîrstă de pînă la 18 ani care a săvîrşit pentru prima oară o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de răspundere penală în conformitate cu prevederile procedurii penale dacă s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.

In cazul in care sunt prezente toate aceste conditii,persoanele pot fi liberate de rasp.pen,li se aplica masuri de constringere cu character educative. Persoanelor liberate de răspundere penală în conformitate cu art.54, le pot fi aplicate următoarele măsuri de constrîngere cu caracter educativ:    a) avertismentul;    b) încredinţarea minorului pentru supraveghere părinţilor, persoanelor care îi înlocuiesc sau organelor specializate de stat;    c) obligarea minorului să repare daunele cauzate. La aplicarea acestei măsuri se ia în considerare starea materială a minorului;     d) obligarea minorului de a urma un curs de tratament medical de reabilitare psihologică;    e) internarea minorului,de către instanţa de judecată, într-o instituţie specială de învăţămînt şi de reeducare sau într-o instituţie curativă şi de reeducare.Minorului îi pot fi aplicate concomitent cîteva măsuri de constrîngere cu caracter educativ.În cazul eschivării sistematice de la măsurile de constrîngere cu caracter educativ de către minor, instanţa de judecată, la propunerea organelor de stat specializate, anulează măsurile aplicate şi decide trimiterea cauzei penale procurorului sau stabileşte pedeapsa conform legii în baza căreia persoana a fost condamnată, după caz.39.Liberarea de raspundere penala cu tragerea la raspundere administrative.Persoana care a săvîrşit pentru prima oară o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de răspundere penală şi trasă la răspundere administrativă în cazurile  în care şi-a recunoscut vina, a reparat  prejudiciul cauzat prin infracţiune şi s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.Persoanelor liberate de răspundere penală li se pot aplica următoarele sancţiuni administrative:    a) amendă în mărime de pînă la 150 unităţi convenţionale;    b) arest contravenţional de pînă la 90 de zile.Conditiile in care este posibila liberarea de raspundere penala cu tragere la raspunderea administrative sunt urmatoarele:

pers.a savirsit o infr.pentru prima oara infr.savirsita este usoara sau mai putin grava este posibila corectarea pers.fara a fi supusa raspunderii penale

40.Liberarea de raspundere penala in legatura cu renuntarea de buna voie la savirsirea infr.Se considera renuntare de buna voie la savirsirea infr. incetarea actiunilor indreptate nemijlocit spre savirsirea infr. daca pers. era constienta

de posibilitatea consumarii infr. renuntarea consta in refuzul faptuitorului de a savirsi fapta care se afla in curs de executare. In cazul renuntarii de buna voie la savirisirea infr.pers.va fi eliberata de rasp.pen.doar daca renuntarea va fi benevola sau definitiva. Cea benevola-renuntare voluntara, nesilita de nimeni si nimic. Motivul poate fi mila sau cainta sau daunarea bunei imagini de care acesta se bucura in societate. In cazul renuntarii de buna voie infr. nu poate fi consumata. Cea definitive- faptuitorul abandoneaza numai pentru un oarecare timp executarea inceputa cu gindul de a o relua ulterior aceasta fiind de fapt o intrerupere a executarii. Renuntarea de buna voie a pers. este posibila in orice forma de participatie in orice etapa a activitatii infr. insa in mod obligatoriu pina la momentul survenirii rezultatului infr. Renuntarea de buna voie a a autorului formeaza temei deal elibera de rasp.pen.insa aceasta nu insemana ca fata de alti participanti nu se va aplica raps.pen. rRenunt. e bun.voie a organizatorului si instigatorului poate avea loc doar atunci cind actiunile lor nu au permis autorului sa savirseasca ceea ce intentiona. Complicele infr. nu se supune rasp.pen.daca a intreprins toate masurile ce depindeau de el pentru a preintimpina comiterea infr.

41.Liberarea de raspundere penala in legatura cu cainta activaCainta activa- pers care a savirsit pentru prima oara o infr. usoara sau mai putin grava si care sa autodenuntat de buna voie sau a contribuit

activ la descoperirea acesteia. Conditiile de baza: 1.pers care a savirsit o infr pu prima oara;2.infr savirsita este usoara sau mai putin grava;3.pers sa autodenuntat de bunavoie;3/pers a contribuit active la descoperirea infractiunii;4.pers a compensate valoarea daunei materilae cauzate sau,in alt mod ,a reparat prejudicial pricinuit de infr. Autodenuntarea reprezinta instiintarea benevola a pers. despre savirsirea de catre ea a unei infr. in cazul in care organelle de urm.pen. nu sunt la curent cu aceasta fapta. Nu poate fi recunoscuta de buna voie instiiintarea despre comiterea infr. facuta de pers. dupa arestarea sa pentru acesta infr. sau daca pers. a fost nevoita sa recunoasca invinuirile aduse si probele prezentate. In legatura cu cainta active pers. pot fie liberate in caz de corupere activa, de dare de mita, de tradare de patrie.

42.Liberarea de raspundere penala in legatura cu schimbarea situatieiPers. care a savirsit pentru prima oara o infr. usoara sau mai putin grava poate fi liberata de rasp.pen.daca la data judecarii cauzei datorita

schimbarii situatiei se va stabili ca pers. sau fapta savirsita numai prezinta pericol social. Conditiile obligatorii: 1.savirsirea infr pentru prima oara(se considera infr savirista pentru prima oara-in cazul in care: -antecedentul pen a fost ridicat sau stins,-o expirat term de prescriptie.cind sentinta de condamnare este definitive) 2. savirsirea unei infr. usoare(pin la 2 ani inclusiv) sau mai putin grave(pin la 5 ani inclusiv); 3. pierderea pericolului social al faptei savirsite sau al pers. cea a savirsito datorita schimbarii situatiei(in cazul aparitiei unor conditii socil economice,politice, spirituale in limitele unui stat sau unei regiuni ale acesteia, schimbarea situatiei trebuie sa fie atit de esentiala incit sub influenta ei isi pierde pericolul social nu doar fapta concreta ci toate infr. de acest tip)

43.Liberarae conditionata de raspundre penalaLiberarea conditionata- in rpivinta pers. puse sub invinuire pentru savirsirea unei infr. usoare sau mai putin grave care isi recunoaste vinovatia

si nu prezinta pericol social, urm.pen.poate fi suspendata conditionat, daca corectarea acestei pers. este posibila fara aplicarea unei pedepse pen. Conditiile:1. pers a comis o infr usoara(pin la 2 ani inclusiv) sau mai putin grava(pin la 5 ani inclusiv);2. pers este pusa sub invinuire pentru comiterea acestei infr(printro ordonanta de punere sub invinuire emisa de catre procuror); 3. pers isi recunoaste vinovatia(depunerea benevola a marturirii) 4.pers nu prezinta pericol social(instanta de judecata tine cont de modul de viata al pers, de comportamentul acesteia inainte si dupa savirsirea infr) 5. este posibila cu corectarea pers. fara aplicarea unei pedepse pen.(se examineaza personalitatea infr. modul de viata, activitatea si imprejurarile care permit stabilirea unei posibilitati de corectare). Aceste prevederi nu se aplica pers: care au antecedente pen, sunt dependente de alcool sau droguri, care au comis infr. facind abuzz de serviciu, care au comis infr. contra securitatii statului, care nu au reparat paguba cauzata in urma infr.

44.Prescriptia tragerii la raspundere penala.Prescriptia tragerii la rasp.pen- un tip de liberare de rasp.pen pentru o infr. datorita trecerii in anumite conditii a unui anumit interval de timp

de la data savirsirii ei. Prescriptia tragerii la rasp.pen da posibilitate invinuitului sa ceara continuare procesului pen pentru asi dovedi vinovatia fara ca prin aceasta cerere sa piarda beneficiul prescriptiei in caz ca sar stabili totusi vinovatia sa. Rasp.pen se prescrie pentru orice infr cu exceptia infr contra pacii si securitatii omenirii a infr de razboi sau altor infr prevazute de tratatele internationale la care RM face parte. Un element important al reglementarii prescriptiei il constituie stabilirea termenilor la implinirea carora pers se libereaza de rasp.pen infr usoara-2ani; infr mai putin grave-5ani; infr grave-15ani, deosebit de grave-20; exceptional de grave-25. La minori termenul de reduce la jumatate acesta fiind stabilit de lege. Prescriptia curge din ziua savirsirii infractiunii si pina la data raminerii definitive a hotaririi instantei de judecata. La

kalkularea termenului de prescr. Se are in vedere pedeapsa pravazuta de lege fakinduse abstractie de eventuale circumstante atenuante , sau agravante kare o modifica.

Suspendarea cursului prescriptiei are un effect mai limitat decit intrerupera fiindca ea determinsa doar o aminare a curgerii termenului de prescr. termen care se prelungeste , cu durata cit a existat obstacolul ce aa generat suspendarea 45. Notiunea si categoriile liberarii de pedeapsa penala.

Prin liberare de pedeapsa penala se intelege eliberarea persoanei care a savirsit o infractiune de la executarea reala partaiala sau totala a pedepsei pronuntate prin hotarirea instantei de judecata . categoriile de eliberare de pedeapsa penala : 1 condanmnarea cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei , 2 liberarea conditionata de pedeapsa inaintre de termen . 3 inlokuirea partii neexecutate din pedeapsa ku o pedeapsa mai blinda . 4 liberarea de pedeapsa a minorilor . 5 liberarea de pedeapsa datorita skimbarii situatiei .6 liberarea de la executarea pedepsei a pers grav bolnave. 7. aminarea executarii pedepsei pentru femei gravide si femei acre au copii in virsta de pina la 8 ani. 8. liberarea de pedeapsa in legatura cu expirarea termenului de prescriptie a executarii a sentintei de condamnare. Temeiurile de aplicare: comportare condamnatului in timupl executarii pedepsei sau executarea efectiva a unui anumit termen din pedeapsa de catre condamnat, starea sanatatii pers in timpul executarii pedepsei. Majoritatea tipurilor liberarii de ped.pen sunt aplicabile atunci cind pers a executat déjà un termen oarecare stability in sentinta de condamnare deasemenea si in timpul executarii cauzei. Toate categoriile liberarii de ped.pen prevazute de legea pen. sunt caracterizate prin trasaturi specifice comune care se manifesta in urm: institutia presupune eliberarea de pedeapsa ca o masura de constringere statala si un mijloc de corectare si reeducare a condamnatului care se aplica de catre instantele de judecata in numele legii pers. care au savirsit infr. ea nu elibereaza pers de alte consecinte jur ale faptei savirsite de ea, realizarea eliberarii de ped.pen depinde in linii generale de anumite etape de desfasurare a procesului pen. Eliberarea de ped.pen care a savirsit o infr constitue competenta exclusiva a inst de judec. In procesul liberarii de ped.pen sufera modificari atit sentinta de condamnare cit si raporturile jur reglementate de acesta. Institutia liberarii de ped.pen include si posibilitatea liberarii pers in intregime sau partial si de pedeapsa complimentara.

46.Condamnarea cu suspendarea conditionata a eecutraii pedepsei.Condamnarea cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei constituie o modalitate a eliberarii de pedeapsa pen prin care instanta dupa ce

a stabilit pedeapsa potrivita tututror criteiilor generale de individualizare a pedepsei continuind operatiunea de individualizare cu privire la savirsirea infr si considerind ca nu este rational ca faptuitorul sa execute efectiv pedeapsa, poate dispune suspendarea conditionata a executarii ei pe un anumit termen prevazut de lege, la expirarea caruia daca sau respectat conditiile impuse de lege condamnarea urmeaza a fi anulata iar antecedentele pen stinse. Cerinta fundamentala a acestui tip de liberare de pedeapsa consta in aceea ca faptuitorul care intruneste si celelate conditii prevazute de lege sa prezinte garantia ca se poate corecta si fara executarea pedepsei ce i sa aplicat iar prin specificul si esenta sa consta intro suspendare a executarii cu conditia ca cel condamnat sa nu mai savirseasca noi infr intrun anumit termen de proba.

47.Liberarea conditionata de pedeapsa inainte de termen Liberarea conditionata de pedeapsa este o kategorie a liberarii de pedeeapsa penala ce consat in punerea in libertate a condamnatului din

lokul de detinere inainte de executarea deplina a pedepsei sub conditia ka pina la implinirea duratei acestea sa nu mai savirseasca infractiuni , sau delicate adm. Sa nu se eschiveze de la indeplinirea obl. stabilite de inst. de jud . De liberarea conditionata poate beneficia orice condamnat la pedeapsa inkisorii indiferent de durata acesteea . inst,de jud, este cea care hotareste daka este sau nu oportuna acordarea liberarii cond, in kazul aplicarii liberarii kond, kondamnatul este considerat ca se afla in kontinuarea executari pedepsei pina la implinirea duratei pe care a fost kondamnat. Conditiile acordarii liberarii conditionate privesc pe de o parte execuatrea de catre condamnat a unei parti de pedeapsa iar pe de alta parte pers condamnata, comportarea acesteia in timpul executarii acesteia. In legatura ku executarea unei parti din pedeapsa inkisorii legiuitorul distinge mai multe situatii:1. legiutorul prevede anumite fractiuni in cazul in care infractorul este condamnat la ped inchisorii pentru savirsirea unei infr usoare sau mai putin grave alte fractiuni cind este vorba de savirisrea infr grave si alte fractiuni-deosebit de grave si exceptional de grave. Liberarea conditionata de pedeapsa inainte de termen poate fi aplicata daca condamnatul care la momentul savirsirii infr a atins virsta de 18 ani a execuata efectiv cel putin jumatate din termenul de pedeapsa stability pentru savirsirea unei infr usoare sau mai putin grave, cel putin 2/3- penbtru infr grave, cel putin ¾- deosebit si exceptional de grave. Necesiatea executarii unei anumite parti din pedeapsa se justifica prin aceea ca trebuie sa se verifice corectarea condamnatului. Execuatrea efectiva a unei parti din pedeapsa stabilita condamnatului este doar una din conditiile liberarii conditionate pentru a avea posibilitatea aplicarii institutiei date condamnatul trebuie sa demonstreze ca sa schimbat radical, ca sa corectat. Liberarea conditionata de pedeapsa inainte de termen poate fi aplicata numai fata de pers. care a reparat integral daunele cauzate de infr pentru care este condamnata. Prin dispozitiile institutiei liberarii conditionate de pedeapsa se prevede dreptul instantei de judecata deal oblige pe condamnat sa indeplineasca anumite oblig in termenul de pedeapsa neexecutat. Dupa momentul in care se produc efectele liberarii conditionate pot fi imediate di definitive. Efectul imediat- consta in liberarea de indata a condamnatului dar cu conditia ca execuatearea pedepsei isi urmeaza cursul ei desi codamnatul se afla in libertate(condamnatul liberat conditionat trebuie sa aiba conduita buna). Efectul definitiv- se produce in momentul expirarii termenului pedepsei daca se indeplineste conditia ca condamnatul sa nu mai fi savirsit o noua infr sau incalcare sau sa nu se fi eschivat cu premeditare de la indeplinirea oblig stabilite de instanta de judecata.

48.Inlocuirea partii neexecutate din pedeapsa cu o pedeapsa mai blindaEste aplicata in cazul in care instanta de judecata va stabili ca scopurile pedepsei pen pot fi atinse prin executarea de fapt a unei pedepse mai

blinde. Potrivit legii inlocuirea partii neexecutate din pedeapsa cu o pedeapsa mai blinda poate fi invocata numai in cazul executarii pedepsei cu inchisoarea.legea pen stabileste 2 conditii: -consta in faptul ca aceasta categorie de pedeapsa pen poate fi aplicata numai in privinta pers care executa pedeapsa cu inchisoarea pentru savirisirea unei infr usoare sau mai putin grave; - caracterizeaza marimea, fractiunea pedepsei dupa a carei executare efectiva poate interveni aplicarea inlocuirii partii neexecutate a pedepsei cu o pedeapsa mai blinda. In cazul aplicarii acestei categorii de liberare de pedeapsa pers poate fi liberate in intregime sau partial de pedeapsa complimentara. Inlocuirea partii neexecutate din pedeapsa cu o pedeapsa mai blinda are un character absolut. In cazul in care condamnatul fiind in executarea unei pedepse mai blinde va savirsi o noua infr instanta de judecata va adauga in intregime sau partial la pedeapsa aplicata prin noua sentinta partea neexecutata a pedepsei mai blinde si nu a pedepsei cu inchisoarea pronuntate initial prin sentinta de condamnare .

49.Liberarea de pedeapsa datorita schimbarii situatieiPers care a savirsit o infr usoara sau mai putin grava poate fi liberata de pedeapsa pen daca se va constata ca la data judecarii cauzei datorita

schimbarii situatiei fapta savirsita sia pierdut caracterul prejudiciabil. Conditile de baza: 1. pers a savirsit o infr usoara sau mai putin grava,(priveste in primu rind caracterul si gradul prejudiciabil al infr )2. la data judecarii cauzei datorita schimbarii situatiei fapta savirista sia pierdut caracterul prejudiciabil(interventia unor schimbari ne ordin obiectiv ca rezultat a unor reforme social economice, politice in limitele tarii in intregime sau a unei localitati anume) 3. in virtutea comportarii iresponsabile dupa savirsiresa infr persoana respectiva poate fi corectata fara executarea pedepsei(priveste conduita faptuitorului ulterior comiterii infr vizind de elemente si date care tin de personalitatea infractorului). Liberarea de pedeapsa datorita schimbarii situatiei are un caracter facultativ acesta fiind un drept si nu o oblige a instantei de judecata.

50.Liberarea de la executarea pedepsei a persoanelor grav bolnave.

Acest tip de liberarea de la executarea pedepsei stabileste 3 temeiuri ce pot genera aplicarea categoriei liberarii date: 1. imbolnavirea de o boala psihica(lipseste pers de posibilitatea de asi da seama de actiunile sale sau de ale dirija. Este aplicabil numai asupra pers care sau imbolnavit in timpul executarii pedepsei . are un character obligatoriu si se aplica indiferent de gradul prejudiciabil al infr savirsite precum si de caracter); 2. imbolnavirea de o alta boala grava(pers care dupa savirisrea infr sau intimpul executarii pedepsei sa imbolnavit deo boala grava poate fi liberata de executarea pedepsei de catre instanta de judecata. Acest tip de liberare are caracter facultativ acesta fiind un drept si nu o oblig.desi se tine cont de tipul maladiei, de personalitatea infractorului si gradul prejudiciabil al infr comise); 3. imbolnavirea militarului care il face inapt pentru serviciul militar.(partea neexecuatata se inlocuieste cu o pedeapsa mai blinda).

51.Aminarea executarii ped.pentru femei gravid si femei care au copii in virsta de pina la 8 ani.Aminarea executarii pedepsei pentru femei gravide si femei care au copii in virsta de pina la 8 ani include urm.conditii:1. aminarea executarii

pedepsei consta in faptul ca aceasta are un destinatar special si este aplicabila numai in privinta femeilor gravide si a celor care au copiii de pina la 8 ani; 2. rezida in faptul ca virsta de pina la 8 ani a copilului trebuie constatata la momentul pronuntarii sentindtei de condamnare; 3. se refera la caracterul si gradul prejudiciabil al infr savirsite la tipul si limita de pedeapsa stabilita. CP specifica drept subiect al aminarii date femeile care executa pedeapsa cu inchisoarea stabilita pe un termen nu mai mare de 5 ani pentru savirsirea infr usoare sau mai putin grave. Aminarea execuatrii pedepsei are un caracter facultativ constituind un drept si nu o oblig a instantei de judecata. Legea stabileste trei temeiuri pentru anularea aminarii executarii pedpesei:1. consta in faptul ca femeile au renuntat la copil; 2. pers continua se sa eschiveze de la educarea copiilor dupa avertismentul facut de organul care exercita controlul asupra comportamentului; 3. savirsirea de catre condamnata a unei noi infr in perioada aminarii executarii pedepsei.

52. Prescriptia executarii sentintei de condamnare.Prescriptia executari sentintei de condamnare- inlaturarea executarii pedepsei stabilite in sentinta de condamnare definitiva dupa trecerea unui

anumit termen prevazut de lege calculate din ziua in care sentinta a ramas definitiva. Aceasta prezinta o cauza care stinge dreptul statului de a impune executarea pedepsei si oblig condamnatului de a suporta consecintele faptei sale executind pedeapsa. Durata termenelor de prescriptie se calculeaza din ziua in care sentinta de condamnare a ramasa defitiva. pentru ca prescriptia executarii sentintei de condamnare sasi produca efectele este absolute necesar ca termenul de prescriptie sa decurga neintrerupt si integral, CP stabileste doua temeiuri in prezenta carora curgerea prescriptiei se intrerupe: 1. atunci cind pers se sustrage de la executarea pedepsei(se intelege orice actiune intentionata savirista in scopul eschivarii de la executarea sentintei de condamnare); 2. daca pina la expirarea termenilor pers savirseste cu intentie o noua infr(prezinta doar faptul ca infr sa fi fost savirista cu forma intentionata a vinovatiei si pina la expirarea termenului prevazut de lege). In functie de acetse temeiuri exista 2 situatii diferite de calculare a noului termen de prescriptie: 1. in cazul eschivarii de la execuatrea pedepsei curgere a termenului de prescriptie incepe din momentul prezentarii pers pentru executarea pedepsei sau din momentul retinerii acesteia. 2. in caz de comitere a noi infr- din momentul savirisirii ei.

53.Caracteristica scopului si tipurile masurilor de sigurantaConform CP masurile de siguranta au drept scop inlaturarea unui pericol si preintimpinarea savirsirii faptelor prevazute de legea pen.

Masurile de siguranta sunt destinate combaterii anumitor stari de pericol social care au contribuit si ar mai putea contribui la savirsirea unor fapte prevazute de legea pen. Mas de sigur au in esenta un caracter si o destinatie preventiva care vizeaza inlaturarea pericolului ce a servit drept temei pentru luarea acestor masuri. Mas de sigur poarta un aspect de constringere, este aplicabil atit timp cit exista starea de pericol; nu vizeaza decit protejarea societatii contra unei stari de pericol si este aplicabila fara a tine cont de rasp personala a delicventului. Mas de sigur pot fi aplicate doar in cazul comiterii unei fapte prevazute de legea pen indifferent de faptul daca aceasta constituie sau nu infr. Sunt sanciutni cu durata nedeterminata, revocabile. Tipurile: -in functie de mijlocul de constringere mas de sigur pot fi: 1. masuri privative de libertate(internarea intro intitutie psihiatrica); 2. masuri restrictive de libertate(supunerea la tratament fortat al alcoolicilor si narcomanilor); 3. masuri restrictive de drepturi(punerea sub curatela a pers care abuzeaza de alcool); 4. masuri cu caracter patrimonial(confiscarea speciala). – dupa natura starii de pericol mas de sigur pot fi:1. personale(vizeaza pers generatoare de pericol) 2. reale sau patrimoniale(confiscarea speciala). – dupa pedeapsa: 1. pot fi aplicate izolat( mas de constringere cu character medical aplcate iresponsabililor) 2. pot insoti pedeapsa( expulzarea)

54.Aplicarea masurilor de constringere cu character medicalMas de constringere cu character medical-constau in obligarea pers care a savirsit o fapta prevazuta de legea pen si care sufera de anumite

deficiente de ordin mintal sau face abuz de substante alcoolice sau narcotice sa urmeze un anumit tratament medical. Aceste mas pot fi impuse in anumite conditii: 1. pers sa fi comis o fapta prevazuta de legea pen, 2. pers care la momentul faptei erau responsabile dar care pina la emiterea sentintei sau in timpul execuatrii pedepsei au devenit iresponsabile, sau pers recunoscute iresponsabile care la momentul faptei erau incapabile sasi dea seama de faptele lor. Scopul acestor mas este de a trata pers care are nevoie de ingrijire si de a exclude posibilitatea dea savirsi noi infr. Aceste mas se aplica doar in cazurile cind dereglarile psihice ale pers se trnsforma intrun risc pentru ea insasi sau pentru alta pers. CP prevede 2 tipuri de mas aplicabile alienatilor mentali: 1. internarea intro instituie psihiatrica cu supraveghere obisnuita( in cazul acestor institutii nu are loc o supraveghere permanenta si neintrerupta, aceasta mas nu se stabileste pers care au savirsit actiuni violente) 2. internarea intro institutie psihiatrica cu supraveghere riguroasa( se aplica alienatului mental care prezinta un pericol deosebit pentru societate si are nevoie de ingrijire si tratament in conditii riguroase, se presupune un regim special intentiv se supraveghere a pers). Instanta de judecata dispune incetarea aplicarii acestor mas in cazul insanatosirii pers sau a unor astfel de schimbari a caracterului bolii care exclude necesitatea aplicarii acestor mas. Perioada de timp pe parcursul careia fata de pers au fost aplicate masuri de constringere cu character medical se deduce din pedepsa in caz de executarea a acesteia( instanta de judec poate aplica pedeapsa dupa insanatosirea pers cu conditia sa nu fi expirat termenul de prescriptie). Pers care fac abuz de substante alcoolice sau narcotice constituie si ele o categorie fata de care judecatorul poate dispune aplicarea mas pers fiind alcoolica sau narcoman si savirsind o infr poate fi supusa concomitant cu pedeapsa la un tratament medical fortat.

55.Aplicarea masurilor de constringere cu character educativAplicarea mas de constringere cu character educativ- reprezinta un sistem alternativ de sanctiuni destinat minorilor, acestea intervin pentru

inlaturarea unor cauze care creaza un pericol social, sunt sanctiuni de drept penal cu character educativ destinate unor personalitati in formare. Cadrul mas de constri cu carct educativ este constituit din anumite mas: 1-avertismentul( consta in explicarea pentru acesta a pericolului pe care il prezinta fapta comisa cu o preintimpinare ca in cazul savirisirii de noi infr fata de el vor fi luate mas mai severe inclusive aplicarea de pedepse; 2.-incredintarea minorului pentru supraveghere parintilor, pers care ii inlocuiesc sau organelor specializate de stat( consta in transmiterea oblig si imputernicirea pers de a exercita controlul asupra comportamentului minorului, dea intreprinde activitati in vederea educarii lui), 3. obligarea minorului de a repara daunele cauzate( consta in recuperarea prejudiciului cauzat victimei sau altor pers prin savirisrea infr, se manifesta prin lucrari de restabilire reparatie, prestari de servicii) 4. obligarea minorului de a urma un tratament medical de reabilitare psihologica( aceasta mas poarta un character educativ, curative) 5. internarea minorului intro institutie speciala de invatamint si reeducare( plasarea minorului in institutii speciale pe o perioada nedeterminata care insa nu poate dura mai mult decit pina la atingerea de catre minor a majoratului)

56.Expulzarea si conditiile ei

Expulzarea consta in faptul ca cetatenilor straini si apatrizilor care au fost condamnati pentru savirsire unor infr li se poate interzice raminerea pe teritoriul tarii. Conditiile de expulzare: 1. faptuitorul sa fie cetatean strain sau apatrid; 2. cetateanul starin sau apatrid sa fi fost condamnat pentru o fapta care constituie o infr; 3. raminerea cetateanului strain sau apatridului pe teritoriul RM sa fie sursa unei stari de pericol a carei inlaturare sa fie posibila doar prin indepartarea lui d epe acest teritoriu; 4. pers sa nu fie supusa in statul in care urmeaza a fi expulzata la un tratament sau pedeapsa inumana, degradanta. La luarea deciziei cu privire la aplicarea acestei mas trebuie sa se tina cont de dreptul la respectarea vietii privative a pers.

57.Confiscarea specialaConfiscarea speciala- consta in trecerea fortata si gratuita in proprietatea statului a bunurilor utilizate la savirisrea infr sau rezultate din infr a

caror detinere prezinta pericolul ca pe viitor vor fi comise noi fapte prevazute de legea pen. Acest tip de mas poarta un character patrimonial. Confiscarea speciala poate fi dispusa doar unor anumite categorii de lucruri:1 -bunurile care au fost produse prin fapta incriminata( bani falsi, titluri de valoare false); - carti de credit false; -marfuri de proasta calitate sau necorespunzatoare standardelor; 2. bunuri folosite sau destinate pentru savirsirea unei infr daca sunt ale infractorului; 3 bunuri date pentru a determina savirsirea unei infr sau pentru al rasplati pe infractor( lucruri care au valoare economica sau bani si alte valori materiale transmise infractorului in calitate de remuneratie pentru infr comisa) 4. bunuri dobindite in mod vadit prin savirisrea infr daca nu urmeaza a fi restituite pers vatamate sau nu sunt destinate pentru despagubirea acesteia( lucruri care au intrat in posesia infractorului in urma savirsirii infr cum ar fi bunurile furate sau obtinute prin inselaciune) 5. bunuri detinute contrar dispozitiilor legale(substante narcotice, psihotrope, arme, substante explosive).

58.Amnistia si gratiereaAmnistia- este un act de clementa al puterii legiutoare acordat prin lege organica privind unele infr savirsite anterior datei prevazute in actul

normative si care are ca effect inlaturarea rasp pen a executarii pedepsei precum si alte consecinte ale condamnarii. Deobicei amnistia se declara in legatura cu evenimente sau date remarcabile in istoria statului. Amnistia are ca obiect infr savirsite pina la data aparitiei datei de aparitie actului de amnistie determinate expres prin acest act. Aplicarea actului de amnistie se intemeiaza pe prezumtia existentei infr. Identificarea infr ce cad sub incidenta amnistiei se efectuaza modalitati diferite:1. precizarea expresa a infr supuse amnistiei; 2. aratarea obiectului jur de grupa al infr; 3. evidentierea elementului subiectiv al infr; 4. indicarea legii pen speciale care incrimineaza infr amnistiate. In functie de aria sa de incidenta amnistia poate fi generala si speciala, amnistaia generala este atunci cind priveste toate infr savirsite pina la data acordarii ei indifferent de natura, gravitatea infr; presupune o schimbare radicala sau evenimente cu totul deosebite. Amnistia speciala este atunci cind se acorda doar pentru anumite infr prevazute de actul de clementa. In functie de conditiile in care se acorda amnistia poate fi conditionata( atunci cind la acordarea ei este subordonata indeplinirii vreunei conditii speciale cu privire la: -fapta sa nu fie savirsita in circumstante agravante; -pers infractorului, virsta situatie familiara;- imprejurarile in care sa savirsit infractiunea, timp de seceta sau razboi; -urmarea infr, prejudicial cauzat sa nu depaseasca un anumit coantum; -antecedenta pen, infr sa nu fie recidivist, sa nu fi beneficiat anterior de gratiere. Amnistia este neconditionata atunci cind acordarea ei nu depinde de indeplinirea vreunei conditii inafara celor privitoare la obiectul sau si la data savirsirii infr. In functie de momentul in care intervine actul de amnistie si de stadiul in care se afla procesul pen se face distinctie intre amnistia intervenita inainte de condamnare definitiva, dupa condamnare definitiva si post executorie. Amnistia este actul care are ca efect inlaturarea rasp pen sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei. Amnistia intervenita inainte de condamnarea infr atrage inlaturarea rasp pen a acestuia, amnistia intervenita dupa condamnare are ca effect inlaturarea executaii pedepsei pronuntate precum si a celorlalte consecinte ale condamnarii. Iar cea post executorie inlatura execuatrea pedepsei pronuntate in masura in care aceasta nu a fost executata pina la data actului de amnistiere.

Gratierea- act de buna vointa al puterii de stat prin care in temeiul unor considerente social politice si de politica pen cei condamnati sunt iertati de obligatia de a executa pedeapsa ori prin care se dispune scurtarea duratei de execuatre a pedepsei sau prin care o pedeapsa mai grea este inlocuita cu una mia usoara. Are ca obiect pedepsele principale aplicate de insta de jud a caror executare este inlaturata total sau in parte. In functie de pers carora li se acorda gratioerea este individuala(unei pers determinate) si colectiva(pentru una sau mai multe categorii de condamnari). In functie de conditiile in care se acorda gratioerea este neconditionata cind se acorda fara anumite oblig, si conditionata cu anumite oblig. In functie de intinderea efectelor sale gratierea poate fi totala(inlatura in intregimea execuatrea pedepsei aplicate) partiala( doar o parte din pedeapsa aplicata) comutarea(inlocuirea cu o alta pedeapsa mai usoara). Gratierea nu are efecte asupra pedepselor complimentare cu exceptia cazurilor in care se dispune altfel prin act de gratiere. Gratierea nu are efecte asupra mas de siguranta si asupra drepturilor pers vatamate.

59. ImpacareaImpacarea partilor este detrminata ca un act bilateral, o intelegere intervenita intre partea vatamata si infractor cu privire la incetarea

procesului pen si inlaturarea rasp pen. Conditiile: 1. impacarea partilor se poate realize doar in cazul infr pentru care legea prevede aceasta modalitate de inlaturare a rasp pen; 2. impacarea trebuie sa se faca intre infr si pers vatamata; 3. impacarea trebuie sa fie clara; 4. impacarea poate avea loc doar daca ambele parti consimt liber acest fapt exprimindusi in mod benevol vointa; 5. imp este personala; 6. trebuie sa fie totala neconditionata si definitiva. Efectele: incetarea urmaririi pen, inlaturarea rasp civile pentru prejudiciul cauzat prin infr.

60.Stingerea antecedentelor penale.Reabilitarea judecatoreascaAntecedentele pen reprezinta o stare jur a pers ce apare din momentul raminerii definitve a sentintei de condamnare generind consecinte de

drept nefavorabile pentru condamnat pina la momentul stingerii antecedentelor pen sau reabilitarii. Prin stingerea antecedentelor pen se intelege integrarea completa a acestuia prin infaptuirea si inlaturarea pentru viitor a tuturor capacitatilor si interdictiilor ce decurg in general dintro hotarire de condamnare si prin repunerea lui din punct de vedere moral si social in situatia pe care o avea inainte de condamnare. Se considera ca neavind anteced pen pers liberate de pedeapsa pen; liberate potrivit actului de amnistie sau gratiere; pers condamnate la o pedeapsa mai blinda decit inchisoarea; pers condamnate la inchisoare pentru savirsirea unei infr usoare…. exceptional de grave. Stingerea anteced pen anuleaza toate incapacitatile si decaderile din drepturile legate de antecedentele pen . daca condamnatul a fost liberat inainte de termen de execuatrea pedepsei sau partea neexecutata a pedepsei ia fost inlocuita cu o pedeapsa mai blinda conform legii termenul stingerii antec pen se calculeaza porninduse de la termenul real al pedepsei executate, din momentul liberarii de execuatere a pedepsei principale si complimentare.

Reabilitarea judecatoreasca este o forma de reabilitare care se acorda la cererea condamnatului pe calea unei procedure speciale de catre inst de jud in conditiile arate de lege. Prezinta anumite trasaturi: 1. produce efecte numai cu privire la condamnatul care a indeplinit conditiile legale pentru obtinerea dreptului de a fi reabilitat. 2 reabil judec nu poate fi obtinuta doar pentru o parte din condamnarile suportate de o pers, 3 poate fi obtinuta pentru ortice condamnare, 4 produce efecte doar pentru viiitor. Conditiile: -condamnatul nu a comis o noua infr;- condamnatul a avut o comportare ireprosabila; -a expirat cel putin jumate din termneul pedepsei pen;- condamnatul a achitat integral despagubirile civile;- condamnatul isi are asigurata existenta prin munca sau prin alte mijloace oneste, a atins virsta de pensionare sau este incapabil de munca.reabilitarea judecatoreasca anuleaza toate incapacitatile si decaderile din drepturile legate de antecedente penale.