Raspunderea Presedintelui Romaniei

Preşedintele României este şeful de stat al României. El are rolul de a reprezenta statul român în relaţiile internaţionale; conform Constituţiei, este garantul independenţei naţionale, veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice, exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate. De asemenea, preşedintele este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

Până la abdicarea regelui Mihai I, atribuţiile de şef al statului român au fost deţinute şi exercitate de rege. Odată cu proclamarea republicii, la 30 decembrie 1947, aceste atribuţii au fost preluate de un organ colegial, denumit Prezidiul republicii. Conform Constituţiei din 1948, funcţia de şef de stat este încredinţată Prezidiului Marii Adunări Naţionale, menţinut până în 1961, când a fost înlocuit de Consiliul de Stat.În fine, funcţia propriu-zisă de preşedinte al republicii a fost creată în anul 1974, de când ea este exercitată de o singură persoană. Începând cu 27 decembrie 1989, se instituie funcţia de Preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, care primea şi atribuţiile de şef de stat. La începutul lunii februarie a anului 1990, organele centrale ale puterii politice se reorganizează, prin constituirea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN), al cărui preşedinte preia şi atribuţiile de şef de stat.Presedintii Romaniei de-a lungul timpului au fost: Nicolae Ceausescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, iar in prezent Presedintele tarii este Traian Basescu.

Atributiile presedintelu Romaniei:

1 Atribuţii privind reglementarea: Promulgarea legilor; semnarea legilor în vederea publicării lor în Monitorul Oficial; posibilitatea de a sesiza Curtea Constituţională în legătură cu neconstituţionalitatea , legilor sau în legătură cu conflicte juridice de natură constituţională.

2 Atribuţii privind organizarea şi funcţionarea puterilor publice:

Prezentarea de mesaje Parlamentului cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii;consultarea Guvernului cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită;participareala unele şedinţe ale Guvernului; organizarea referendumului în probleme de interes naţional, după consultarea prealabilă a Parlamentului.

3 Atribuţii cu privire la numirea sau revocarea altor autorităţi publice:Dizolvarea Parlamentului, în condiţiile în care acesta a refuzat de două ori investitura Guvernului;desemnarea unui candidat pentru funcţia de prim-ministru; numirea ,Guvernului pe baza votului de încredere al Parlamentului;revocarea sau numirea unor miniştri în caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, la propunerea primului ministru;numirea a trei judecători la Curtea Constituţională;numirea în funcţie a magistraţilor;numiri în anumite funcţii publice; acordarea gradelor de mareşal, de general şi de amiral etc.

1 Constitutia Romaniei, art 85-94

2 Ioan Muraru, Simina Tănăsescu, Drept constituţional şi institutii politice.4 Atribuţii în domeniul apărării şi ordinii publice:

Declararea, de regulă, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, a mobilizării parţiale sau generale a forţelor armate; instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă, parţiale sau totale;

5 Atribuţii de domeniul politicii externe:

Incheierea tratatelor negociate de Guvern şi supunerea spre ratificare Parlamentului; acreditarea şi rechemarea, la propunerea Guvernului, a reprezentanţilor diplomatici ai României;aprobarea înfiinţării, desfiinţării sau schimbării rangului misiunilor diplomatice; acreditarea în România a reprezentanţilor diplomatici ai altor state.

6 Alte atribuţii:

Preşedintele României mai are o serie de alte atribuţii, cum sunt conferirea decoraţiilor şi titlurilor de onoare sau acordarea graţierii individuale.

În exercitarea atribuţiilor sale(inclusiv politice),Preşedintele României emite decrete, ca acte juridice cu caracter individual. Decretele Preşedintelui României sunt supuse contrasemnǎrii de către primul-ministru, precum şi publicitǎţii prin Monitorul Oficial al României.Nepublicarea atrage sancţiunea inexistenţei decretului[art.100 alin.(1) din Constituţia României,republicatǎ.

Sunt exceptate de la regula contrasemnării decretele referitoare la:numire Guvern,revocare şi numire miniştrii;desemnarea candidatului la funcţia de prim-ministru;dizolvarea Parlamentului;numirea în funcţii publice;acreditarea reprezentanţilor diplomatici ai altor state;promulgarea legilor.

Decretele Preşedintelui României sunt acte juridice cu caracter administrativ,care pot fi supuse controlului de legalitate pe calea acţiunii la instanţa de contencios administrativ, în condiţiile Legii nr.554/2004. Contrasemnarea unora dintre decrete de cǎtre prim ministru instituie posibilitatea exercitării unui control al şefului Guvernului,precum şi asumarea rǎspunderii acestuia pentru consecinţele juridice ale decretelor Preşedintelui.

În activitatea sa,Preşedintele României emite nu numai acte juridice, politice,ci efectuează şi operaţiuni administrative sau fapte materiale: semneazǎ decrete,tratate internaţionale,pune sigiliul ş.a.Pentru executarea de cǎtre Preşedintele României a prerogativelor care îi sunt stabilite prin Constituţie şi prin alte legi,se organizează şi funcţionează Administraţia Prezidenţialǎ care cuprinde serviciile publice aflate la dispoziţia Preşedintelui pentru îndeplinirea atribuţiilor sale.

1 Constitutia Romaniei, art 85- 942 Drept constitutional si Institutii Politice, Bianca Selejan-Gutan, editura Humanitas 2008

Răspunderea Preşedintelui In general, Preşedintele României nu răspunde juridic pe durata mandatului său. Ideea nu este însă clar exprimată în Constituţie, ci rezultă indirect, din reglementarea expresă a situaţiilor în care acesta poate fi obligat să răspundă.

Răspunderea politică

Conform art.95 din Constituţie, atunci când preşedintele comite fapte grave de încălcare a prevederilor acesteia, se poate propune de către cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor suspendarea preşedintelui din funcţie. După consultarea Curţii Constituţionale, se poate adopta propunerea de suspendare, prin votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.În cazul adoptării propunerii de suspendare, în termen de 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea preşedintelui.

Această formă de răspundere a Preşedintelui României are o natură complexă, juridică şi politică în egală măsură, cea juridică îmbrăcând forma suspendării din funcţie, care implică Parlamentul în calitatea sa de organ suprem reprezentativ şi cea politică implicând în primul rând poporul, ca titular al dreptului fundamental de a-l alege pe şeful statului şi de a-l demite atunci când el nu mai justifică încrederea cu care a fost învestit de electorat.

În ceea ce priveşte regimul procedural aplicabil, aceasta forma de răspundere implică parcurgerea următoarelor faze:

a) declanşarea procedurii de suspendare, realizată de o treime din numărul parlamentarilor.

b) Comunicarea în mod neîntârziat a propunerii de suspendare Preşedintelui României.

c) Sesizarea Curţii Constituţionale, pentru ca aceasta să emită avizul consultativ prevăzut de articolul 95 (1) coroborat cu art. 146 litera “h” din Constituţie.

d) Discutarea propunerii de suspendare, după primirea avizului Curţii Constituţionale.

e) Consecinţele votării propunerii de suspendare constau în instaurarea stării de interimat, deci întreruperea exercitării mandatului Preşedintelui, având astfel aplicabilitate articolul 98 din Constituţie.

f) Referendumul se organizează, potrivit art.95 alin.(3), în termen de 30 de zile de la aprobarea propunerii de suspendare de către cele două Camere ale Parlamentului.

Răspunderea penală

Răspunderea penală intervine numai în cazul în care şeful statului ar comite infracţiunea de înaltă trădare. Punerea sub acuzare poate fi hotărâtă de Camera Deputaţilor şi Senatului, în şedinţă comună, pe baza votului a două treimi din numărul parlamentarilor.

1 Constitutia Romaniei, art 85- 942 Drept constitutional si Institutii Politice, Bianca Selejan-Gutan, editura Humanitas 2008

Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Din momentul punerii sub acuzare, Preşedintele este suspendat de drept; în cazul pronunţării unei hotărâri de condamnare, el este demis.Fapta de înaltă trădare are, în egală măsură, o dimensiune politică şi una juridică, vom identifica, şi în derularea procedurii răspunderii penale a Preşedintelui, o fază politică şi o fază judiciară:

Faza politică

1 Procedura de punere sub acuzare

Potrivit Regulamentului celor două Camere “procedura de punere sub acuzare a Preşedintelui României se declanşează pe baza unei cereri semnate de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor.” 2 Votarea cererii de punere sub acuzare Potrivit articolului 96 din Constituţie, punerea sub acuzare a Preşedintelui României poate fi hotărâtă de 2/3 din numărul total al parlamentarilor

Votarea acesteia impune întrunirea Parlamentului în şedinţă comună, la fel ca şi în cazul în care se decide suspendarea din funcţie a Preşedintelui. Votarea se face prin vot secret.

Faza judiciară

1 Primirea sesizării formulate de Parlament

Parchetului General, după ce a fost sesizat de Parlament, este liber ca, în urma propriilor cercetări, să stabilească dacă fapta primeşte încadrarea juridică a înaltei trădări, şi atunci să întocmească rechizitoriul de trimitere în judecată, sau nu întruneşte un asemenea caracter, şi atunci va hotărî scoaterea de sub urmărire penală a Preşedintelui. 2. Judecarea Preşedintelui, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 3 Demiterea Preşedintelui, ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate ajunge, în urma judecării definitive a Preşedintelui, la două concluzii: 1 Daca Preşedintele este vinovat, acesta este demis,

2 Daca acesta este nevinovat este achitat.

1 Constitutia Romaniei, art 85- 942 Drept constitutional si Institutii Politice, Bianca Selejan-Gutan, editura Humanitas 2008

Raspunderea in regim de drept comun: Răspunderea care îi revine în regim de drept comun, ca simplu cetăţean, şi care este fundamentată pe principiile constituţionale privind egalitatea tuturor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări, coroborat cu acela că nimeni nu este mai presus de lege, precum şi din îndatorirea fundamentală instituită prin articolul 1 (5), privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor.

Bibliografie

1. Constitutia Romaniei2. Ioan Muraru , Simina Tănăsescu, Drept constituţional şi instituţii politice, Editura

All Beck, ediţia a XI-a3. 3 Drept constitutional si Institutii Politice, Bianca Selejan-Gutan, editura

Humanitas 20084. 4 Wikipedia, enciclopedia online ( http://www.wikipedia.ro )