raspunderea contraventionala

Particularităţile răspunderii contravenţionale

Capitolul II


Obiectul contravenţiei îl reprezintă valorile sociale apărate de normele de

drept. Normele de drept aparţin în principal dreptului administrativ dar pot fi

încalcate şi alte norme de drept cum ar fi cele din domeniul financiar şi în

domeniul special comercial .

Latura obiectivă a contravenţiei constă într-o acţiune ilicită adică în

comiterea unei fapte pe care norma juridică o interzice. Constă într-o inacţiune

adică neîndeplinirea unei fapte la care obligă norma juridică. Constă într-o faptă

comisiv-omisivă adică o faptă cu caracter mixt în conţinutul căreia se regăsesc

atat acţiunea cât şi inacţiunea.

Subiectul contravenţiei. Pot fi subiecte ale răspunderii contravenţionale

persoana fizică şi persoana juridică. Cât priveşte persoana fizică din textul legii

se desprind următoarele principii:

Regula o reprezintă faptul că poate fi contravenient orice persoană fizică

cetăţean român , străin sau apatrid. Excepţii:

- minorii de până la 14 ani nu răspund contravenţional;

- minorii între 14-18 ani răspund contravenţional pe jumătate în sensul că

minimul si maximul amenzii se reduc la jumătate din minimul si maximul

amenzii stabilite în actul normativ pentru fapta săvârşită;

- militarii în termen nu răspund contravenţional; în cazul lor procesul

verbal de constatare se trimite comandantului uniţătii din care face parte

contravenientul pentru a i se aplica dacă procesul este întemeiat măsuri

disciplinare.

În afara vârstei o altă excepţie care trebuie îndeplinită pentru a răspunde

contravenţional o reprezintă responsabilitatea. 28


Aceasta presupune capacitatea persoanei de a înţelege caracterul periculos

a acţiunilor sale. Existenţa stării de responsabilitate se prezumă,

iresponsabilitatea fiind o excepţie care trebuie dovedită şi care este de strictă

interpretare.

O ultima condiţie o reprezintă libertatea de decizie şi de acţiune. Potrivit

acesteia o persoana pentru a fi subiect al unei contravenţii trebuie să fi avut

libertatea de a transpune în practică o decizie pe care a luat-o în mod conştient.

În cazul în care persoana este constrânsă de o forţă exterioară de natură

fizică sau psihică, fapta nu va putea fi caracterizată drept contravenţie. De altfel

ordonanţa 2/2001, sediul materiei în domeniul contravenţional reglementează

constrângerea fizică şi morală ca şi cauze care înlătură caracterul

contravenţional al faptei ducând la exonerarea de răspundere a persoanelor aflate

într-o asemenea situaţie.

De asemenea trebuie avut în vedere că în cazul în care aceeasi persoană a

săvârşit mai multe contravenţii sancţiunea se aplică pentru fiecare contravenţie

în parte.

Acesta aspect reprezintă pluralitatea de contravenţii adică situaţia în care

o persoană săvârşeşte mai multe fapte în acelaşi timp şi constatate de agentul

constatator prin acelaşi proces verbal.

Este însă posibil ca la o faptă contravenţională să ia parte mai multe

persoane. În acest caz sancţiunea urmează a fi aplicată fiecărei persoane în mod

separat.

Latura subiectivă reprezintă atitudinea psihică a făptuitorului faţă de fapta

săvârşită şi urmările acesteia. Elementul determinant al laturii subiective îl

reprezintă vinovăţia care constă în poziţia autorului faptei faţă de fapta şi

urmările acesteia .

Elementul subiectiv poate îmbrăca atât forma intenţiei cât ş i forma culpei.

Trăsăturile contravenţiei :

29


1.Este o faptă săvârşită cu vinovăţie;

2.Este o faptă prevazută şi sancţionată printr-un act normativ care poate

proveni fie de la autorităţi centrale fie de la autorităţi locale. Această trăsătură se

numeşte legalitatea contravenţiei. Din aceasta rezultă autorităţile care pot emite

acte normative în domeniul contravenţiei. La nivel central astfel de acte pot fi

emise de Parlament şi Guvern, iar la nivel local şi judeţean de Consiliul Local,

de Consiliul Judeţean, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi de

Consiliile sectoarelor Municipiului Bucureşti.

Actele normative prin care se stabilesc contravenţii trebuie să cuprindă în

mod obligatoriu următoarele elemente:

- descrierea faptei ce constituie contravenţie;

- sancţiunea care urmează să se aplice; în cazul în care se aplică

sancţiunea amenzii actul normativ va trebui să cuprindă limita minimă şi

maximă a acestei sancţiuni sau cote procentuale din anumite valori;

- pot fi cuprinse şi anumite tarife de determinare a despăgubirilor pentru

pagubele pricinuite prin săvârşirea contravenţiei; legea instituie principiul

potrivit căruia actele normative contravenţionale intră în vigoare în termen de 30

de zile de la data la care au fost publicate.

30


Secţiunea 1

Conceptul de contravenţie. Comparaţie cu celelalte tipuri de

răspundere

1.Deosebirile dintre contravenţie şi infracţiune

În conformitate cu art. 1 din OG nr. 2/20011, aprobată şi modificată prin

Legea 180/2002: “Constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită

şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz,

prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al

sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului

General al Municipiului Bucureşti”.

Art. 17, alin. 1 din Codul Penal defineşte infracţiunea ca: “fapta prevăzută

de legea penală, care prezintă pericol social şi care este săvărţită cu vinovăţie.

Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale”.

Spre deosebire de infracţiune, care prezintă un pericol social mai ridicat,

cu consecinţe mai grave şi care dăinuie în timp, la contravenţii acest pericol este

mai redus, iar urmările sunt mai restrânse. În afară de gradul diferit de pericol

social, contrevenţia se deosebeşte de infracţiune şi sub alte aspecte.

Atfel, infracţiunile pot fi stabilite numai prin lege, ca act al Parlamentului,

în timp ce contravenţiile pot fi stabilite şi prin acte normative emise de

autorităţile administraţiei publice.

Sancţiunea specifică şi mai frecventă, în cazul infracţiunilor, este privarea

de libertate, în timp ce, în cazul contravenţiilor, sancţiunea cea mai des utilizată

este amenda.

Contravenţiile pot fi săvârşite atţt de persoanle fizice, cât şi de persoanele

1 Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată şi modificată prin Legea nr. 180/2002; următoarele modificări fiind aduse prin Legea nr. 108/2002 privind desfiinţarea închisorii contravenţionale, Legea nr. 526/2004, Legea nr. 352 şi 353/2006.

31


juridice.

Tradiţional, în dreptul penal românesc, se consideră că doar persoanele

fizice pot răspunde penal. Noul Cod Penla introduce însă şi răspunderea penală a

persoanelor juridice. Având în vedere că Noul Cod Penal nu a intrat în vigoare

într-un timp rezonabil, aplicarea sancţiunilor penale pentru persoanele juridice în

intervalul 2004-2006 s-a făcut pe baza convenţiilor internaţionale la care

România este parte2, convenţii referitoare în acest domeniu.

Actual, răspunderea penală a persoanelor juridice a fost introdusă prin

Legea nr 278/20063 care modifică Codul penal din 1968.

Astfel, conform art. 19^1 persoanele juridice, cu excepţia statului, a

autorităţilor publice şi a instituţiilor publice care desfăşoară o activitate ce nu

poate face obiectul domeniului privat, răspund penal pentru infracţiunile

săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele

persoanei juridice, dacă fapta a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de

legea penală. Răspunderea penaşă a persoanei juridice nu exclude răspunderea

penală a persoanei fizice care a contribuit, în orice mod, la săvărşirea aceleiaşi

infracţiuni.

Persoanelor juridice li se aplică sancţiuni specifice, cum ar fi:

- amenda de la 2.500 la 2.000.000 ron;

- dizolvarea persoanei juridice;

- suspendarea activităţii persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la un an

sau suspendarea uneia dintre activităţile persoanei juridice în legătură cu care s-a

săvârşit infracţiunea pe o durată de la 3 luni la 3 ani;

- închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3

luni la 3 ani;

- interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată

2 Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern-art.11 alin. 2 din Constituţie.3 Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006.

32


de la unu la 3 ani;

- afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare.

Sancţiunile penale pot fi aplicate numai de către instanţele judecătoreşti,

în timp ce sancţiunile contravenţionale sunt aplicate de către autorităţile

administraţiei publice.

Pe lângă criteriile extrinseci de deosebire între infracţiune şi contravenţie,

unii autori prevăd anumite criterii intrinseci4. Principalul criteriu intrinsec al

delimitării este obiectul ocrotirii juridice. Astfel, faptele îndreptate împotriva

relaţiilor sociale legate de valoarea de care depinde însăşi existenţa comunităţii

prezintă cel mai înalt grad de pericol social, de aceea, faţă de ele, legiuitorul

reacţionează prin mijloacele dreptului penal. În comparaţie cu acestea, faptele

prin a căror săvârşire se pun în pericol valori de care nu depinde însăşi existenţa

societăţii şi a componentelor sale, ci funcţionarea normală a unui domeniu sau

altul de activitate, sunt contravenţii.

2. Deosebirile dintre contravenţie şi abaterea disciplinară

Codul Muncii5 defineşte abaterea disciplinară astfel: “abaterea disciplinară

este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune

săvârşită cu vinovăţie de un salariat, prin care acesta a încălcat normele legale,

regulamentul intern, contractul individual de muncă, contractul colectiv de

muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici”.

Abaterea

disciplinară se aseamănă cu contravenţia, ambele fiind fapte antisociale săvârşite

printr-o acţiune sau inacţiune care determină crearea unei stări de pericol şi prin

care se încalcă anumite valori. Însă, deşi atât contravenţia, cât şi abaterea

disciplinară constituie fapte antisociale, sfera efectelor lor antisociale este

diferită. În cazul 4 Alice CRĂCIUN, Costinel IANCU, Sorin BORULEA, Regimul juridic al contravenţiei, Editura Naţional, Bucureşti 2004, p.6 şi urm.5 Codul Muncii a fost adoptat prin Legea nr. 53/2003, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003.

33


abaterii disciplinare, sunt afectate relaţiile din interiorul unităţii unde a fost

săvârşită abaterea, în timp ce, în cazul unei contravenţii, chiar dacă aceasta a fost

săvârşită tot în cadrul unei unităţi, pericolul social produs prin acea faptă

depăşeşte acea unitate, implicând o sferă mult mai largă de interese sociale6.

Datorită acestui specific, atât sancţiunile care se aplică, cât şi organele

care aplică sancţiunile sunt diferite în cele două situaţii.

Astfel, sancţiunea disciplinară este aplicată, de regulă, de şeful ierarhic al

celui care a săvârşit abaterea disciplinară, în timp ce sancţiunea contravenţională

este aplicată de o persoană sau de un organ anume prevăzut de norma juridică

care stabileşte acea contravenţie.

În cazul în care normele juridice prevăd expres, pot fi sancţionate, pentru

săvârşirea de contravenţii şi persoanele juridice (societăţi comerciale, instituţii

de stat, asociaţii, fundaţii etc.). într-o astfel de situaţie, sancţiunea se aplică

persoanei juridice, dar suma plătită este recuperată de la cel sau cei care nu şi-au

îndeplinit în mod corespunzător obligaţiile ce le reveneau, din care cauză s-a

produs contravenţia7.

3. Răspunderea contravenţională şi răspunderea civilă

Este posibil ca, printr-o faptă socotită contravenţie, să se producă daune

altor persoane. Chiar dacă persoana care a săvârşit acea faptă este exonerată de

răspundere contravenţională, ea rămâne, totuşi, obligată să repare prejudiciul pe

care l-a provocat prin fapta sa.

Exonerarea de răspundere contravenţională priveşte numai aplicarea de

sancţiuni contravenţionale şi nicidecum obligaţia de a repara pagubele produse

prin acea faptă.

În cazul în care, prin săvârşirea contravenţiei, a fost pricinuită o pagubă şi

6 Ioan ALEXANDRU, Mihaela CĂRĂUŞANU, Sorin BUCUR, Drept administrativ, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2009, p. 405.7 Art. 3 alin. 2 din O. G. Nr. 2/2001.

34


există tarif de evaluare a acesteia, agentul constatator, dacă are dreptul să aplice

sancţiunea, stabileşte despăgubirea pe bază de tarif, făcând menţiune despre

aceasta în procesul-verbal.

În ceea ce priveşte despăgubirile civile, pe care contravenientul este

obligat să le plătească părţii vătămate, pentru paguba pe care aceasta a suferit-o

ca urmare a săvârşirii contravenţiei, în procesul-verbal, după descrierea faptei

cauzatoare de prejudiciu, se va menţiona, în mod amaănunţit, în ce a constat

paguba, de exemplu, ce bunuri au fost distruse, degradate ori însuşite de la

partea vătămată, cui aparţin bunurile respective, precum şi orice alt element

necesar pentru evaluarea cât mai exactă a pagubei şi pentru identificarea părţii

vătămate.

În cazul în care agentul constatator este competent să aplice sancţiunea

contravenţională, el va calcula valoarea prejudiciului, pe baza tarifului legal, iar

suma va consemnată în procesul-verbal.

Dacă agentul constatator nu este competent să aplice sancţiunea,

despăgubirile vor fi stabilite de către organul competent să aplice sancţiunea

contravenţională, la cererea părţii vătămate.

Agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţă părţii vătămate

măsura adoptată, pentru ca aceasta să poată obţine de la contravenient suma

datorată de acesta, prin trimiterea unor copii de pe procesul-verbal de constatare

a contravenţiei.

35


Secţiunea 2

Tipuri de contravenţii şi sancţiunile corespunzătoare

Subiectul unei contravenţii este persoana implicată în savârşirea unei

contravenţii. Pot fi subiecte ale contravenţiei numai persoanele fizice, iar

“persoana juridică răspunde contravenţional numai în cazurile şi condiţiile

prevăzute de actele normative prin care se stabilesc şi se sancţionează

contravenţii”8.

Regula generală este că persoanele fizice răspund din punct de vedere

contravenţional. În categoria persoanelor fizice, însă, pot fi deosebite

următoarele excepţii9:

- minorii sub 14 ani, care sunt persoane fizice fără capacitate de exerciţiu.

Minorul sub 14 ani nu răspunde contravenţional, deoarece în această perioadă îi

lipseşte capacitatea de înţelegere şi de manifestare a voinţei, şi deci nu poate fi

subiect al contravenţiei10 ;

- minorii între 14-18 pot fi subiecţi ai contravenţiei, însă minimul şi

maximul amenzii stabilite în actul normativ pentru fapta săvârşită se reduc la

jumătate. Art. 11 alin. 4 din O.G. nr. 2/2001, prevede că “minorul care nu a

împlinit vârsta de 16 ani nu poate fi sancţionat (...) cu obligarea la prestarea unei

activităţi în folosul comunităţii”;

- iresponsabilii nu răspund contravenţional datorită lipsei facultăţilor

psihice care nu le permit să înţeleagă pericolul social al faptelor lor. Starea de

iresponsabilitate se constată numai de instanţa de judecată, bazată pe un examen

de specialitate.

8 Art. 3 alin 2 din O. G. Nr 2/2001.9 Alice CRĂCIUN şi colectivul, op. cit., p. 18 şi urm.10 Art. 11 alin. 2 şi 3 din O. G. Nr. 2/2001.

36


Pentru a fi subiect al contravenţiei, persoana fizică trebuie să acţioneze în

deplină libertate de voinţă şi acţiune, adică hotărârea de a săvârşi fapta

respectivă să nu-i fie impusă din exterior, fapt ce i-ar paraliza puterea de a se

conduce şi de a fi stăpână pe faptele sale.

Din cele prezentate mai sus rezultă că subiectul contravenţiei trebuie să

îndeplinească următoarele condiţii: să fie persoană fizică; să aibă vârsta de

minim 14 ani împliniţi; să fie responsabil; să aibă libertatea de voinţă şi acţiune.

Trebuie specificat în acest sens că, cetăţenia persoanei fizice nu este relevantă în

ceea ce priveşte răspunderea contravenţională11. În cazul contravenienţilor

cetăţeni străini, persoane fără cetăţenie sau cetăţeni români cu domiciliul în

străinătate, în preocesul-verbal vor fi cuprinse şi următoarele date: seria şi

numărul paşaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data

eliberării acestuia şi statul emitent.

După cum am mai văzut, O.G. nr. 2/2001, modificată şi aprobată prin

Legea 180/2002, în art. 3 alin 2 prevede posibilitatea ca şi persoanele juridice să

fie sancţionate contravenţional în cazurile şi condiţiile prevăzute de actele

normative.

Însă, persoanele juridice nu pot ele însele să săvârşească fapte

contravenţionale, deoarece persoane fizice având calitatea de patroni, directori,

asociaţi, salariaţi etc., sunt cele care încalcă sau omit să îndeplinească anumite

obligaţii legale în numele persoanei juridice; amenzile aplicate persoanei

juridice vor putea fi imputate persoanelor fizice care se fac vinovate de

încălcarea normelor respective.

Sancţiunile contravenţionale principale

1. Avertismentul

Cea mai blândă sancţiune contravenţională este avertismentul.

11 Art. 16 alin. 2-4 din O.G. nr. 2/2001 prevedea o procedură diferită de aplicare a răspunderii contravenţionale pentru cetăţenii străini. Aceste reglementări au fost abrogate prin Legea nr. 357/2003 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.

37


Avertismentul constă în atenţionarea verbală sau scrisă a

contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de

recomandarea de a respecta dispoziţiile legale12.

Avertismentul apare deci, ca o sancţiune morală.

Deşi avertismentul se deosebeşte de sancţiunile pecuniare şi cele privative

de libertate, prin aceea că acţionează exclusiv asupra conştiinţei celui vinovat de

săvârşirea faptei ilicite, el nu aparţine numai sferei răspunderii morale, ci are şi o

natură juridică, atât pentru faptul că este prevăzut de lege, cât şi pentru că poate

constitui un antecedent în cazul în care persoana respectivă va săvârşi o nouă

faptă ilicită, care va fi luat în considerare la stabilirea sancţiunii pecuniare13.

Avertismentul se aplică în cazul unor fapte de mică gravitate şi când se

apreciază că persoana în cauză, chiar şi fără aplicarea altei sancţiuni mai aspre,

nu va mai săvârşi alte contravenţii.

Avertismentul se poate aplica chiar şi atunci când actul normativ prin care

a fost stabilită această contravenţie nu prevede o asemenea sancţiune lăsându-se

la aprecierea celui ce constată contravenţia, aplicarea acestei sancţiuni.

Prin avertisment, agentul constatator face cunoscut contravenientului ce

dispoziţie legală a încălcat, care este pericolul social al faptei sale, cu

recomandarea ca pe viitor să nu mai săvârşească asemenea fapte.

În general, avertismentul se prezintă sub forma verbală. Avertismentul sub

formă orală (verbală) se aplică în situaţia în care contravenientul este de faţă

atunci când se constată săvârşirea contravenţiei.

Există însă, unele situaţii când este necesară şi întocmirea unui înscris. De

exemplu, în cazul unei coliziuni uşoare între autovehicule, odată cu

avertismentul verbal, se va încheia şi un proces verbal, acesta fiind necesar în

raporturile cu societatea comercială de asigurări şi cu atelierul de reparaţii în

vederea remedierii pagubelor produse ca urmare a coliziunii.12 Art. 7 alin 1 din O.G. nr. 2/2001.13 Sanda GHIMPU şi colaboratorii, Dicţionar juridic selectiv, Editura Albatros, Bucureşti, 1985, p. 52.

38


Avertismentul se aplică, în mod obligatoriu, în scris, în următoarele

cazuri:

- actul normativ prin care se stabileşte contravenţia respectivă prevede

expres obligativitatea formei scrise;

- contravenientul nu este de faţă în momentul constatării contravenţiei;

- au fost produse pagube prin săvârşirea contravenţiei, în acet caz, se va

menţiona şi despăgurbirea civilă pe baza modelului de evaluare anexat la actul

normativ (dacă acesta este prevăzut);

- în urma săvârşirii contravenţiei există bunuri supuse confiscării.

Bunurile sunt descrise în mod detaliat, menţionându-se, totodată, şi ce măsuri au

fost luate în legătură cu acele bunuri, cui i-au fost predate şi pe ce bază.

Avertismentul se aplică în anumite circumstanţe, agentul constatator

trebuie să aibă în vedere persoana contravenientului (vârsta, pregătirea, mediul

social din care provine), împrejurările în care s-a săvârşit fapta (în loc public,

ziua, etc.), comportamentul făptuitorului (regretul acestuia faţă de săvârşirea

faptei, promisiunea că pe viitor nu se va mai întâmpla) etc.

2. Amenda contravenţională

Cea mai frecventă amendă contravenţională este amenda. Amenda constă

în plata unei sume de bani care variază în funcţie de natura şi gravitatea faptei.

Amenda contravenţională se distinge de amenda penală, aceasta din urmă

aplicându-se pentru săvârşirea unor fapte care prezintă un pericol social mai

ridicat, respectiv pentru infracţiuni (categoria delicte).

De regulă, actele normative prevăd, pentru fiecare contravenţie în parte, o

limită minimă şi una maximă, pentru ca amenda să fie aplicată ţinându-se seama

de împrejurările concrete în care a fost săvârşită contravenţia, cu alte cuvinte,

sancţiunea să poată fi individualizată. Amenda contravenţională are caracter

administrativ.

Astfel prin art. 8 al O.G. nr. 2/2001 se prevede că:

39


Limita minimă a amenzii contravenţionale este de 25 lei, iar limita

maximă nu poate depăşi:

- 100 000 lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin lege şi ordonanţă;

- 50 000 lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin hotărâri ale Guvernului;

- 5 000 lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin hotărâri ale consiliilor

judeţene ori ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

- 2 500 lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin hotărâri ale consiliilor

locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi ale sectoarelor municipiului

Bucureşti.

În ceea ce priveşte aplicarea amenzii contravenţionale, agentul constatator

va ţine seama de limita minimă şi limita maximă prevăzută de actul normativ

care stabileşte acea contravenţie, de frecvenţa acelei contravenţii în zona

respectivă, mergându-se spre limita maximă daca frecvenţa este mare, în funcţie

de gravitatea faptei, de împrejurările în care a fost săvârşită, de situaţia materială

a contravenientului, de veniturile şi obligaţiile de întreţinere care îi revin etc.

Legislaţia privind regimul juridic al contravenţiei prevede şi situaţii în

care o persoană a săvârşit mai multe contravenţii (concursul de contravenţii),

sancţiunea aplicându-se pentru fiecare contravenţie în parte, precum şi situaţia în

care există pluralitate de contravenienţi, sancţiunea aplicându-se fiecăruia

separat.

Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de

la data încheierii procesului verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia,

jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator

făcând menţiunea despre această posibilitate în procesul verbal. În actul

normativ de stabilire a contravenţiilor această posibilitate trebuie menţionată în

mod expres. Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopţii

zilei următoare, iar termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau

când serviciul este suspendat se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru

40


următoare.

Amenzile care se cuvin bugetului de stat pot fi achitate la Casa de

Economii şi Consemnaţii - C.E.C.- S.A., sau la unitaţile Trezoreriei

Statului, iar amenzile cuvenite bugetelor locale se achită la Casa de Economii şi

Consemnaţii – C.E.C.- S.A. sau la casieriile autorităţilor administraţiei publice

locale ori ale altor instituţii publice abilitate să administreze veniturile bugetelor

locale, indiferent de localitatea pe a cărei rază aceasta funcţionează, de cetăţenia,

domiciliul sau de reşedinţa contravenientului, ori de locul săvârşirii

contravenţiei, precum şi la ghişeul unic din punctele de trecere a frontierei de

stat a României. O copie de pe chitanţă se predă de către contravenient agentului

constatator sau se trimit prin poşta organului din care acesta face parte.

Amenzile contravenţionale pot fi achitate şi prin intermediul

instrumentelor de plată electronică în cadrul Ghişeului virtual de plăţi, proiect

pilot coordonat de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiilor Informaţiilor,

parte a Sistemului e-guvernare, din cadrul Sistemului Electronic Naţional. În

acest caz:

- achitarea unei amenzi contravenţionale se dovedeşte prin prezentarea

extrasului de cont al plătitorului sau al dovezii de plată emise de Ghişeul virtual

de plăţi, acesta specificând data şi ora efectuării plăţii;

- se elimină obligativitatea pentru plătitor de a preda o copie de pe

extrasul de cont sau de pe dovada de plată emisă de Ghişeul virtual de plăţi14.

În cazul în care contravenientul a achitat jumătate din minimul amenzii

prevăzute în actul normativ pentru fapta săvârşită orice urmărire încetează15 .

În cazul în care termenul de 48 de ore nu este respectat, contravenientul

va plăti amenda integral, iar dacă a plăti totuşi jumătate din minim, dar după

expirarea termenului va plăti şi cealaltă jumătate din amendă.

Este posibil ca suma să fie plătită în cadrul celor 48 de ore, dar 14 Art. 28 din O.G. nr. 2/2001.15 Idem.

41


contravenientul nu trimite chitanţa. În acest caz va primi procesul-verbal şi

înştiinţarea de plată, contravenientul se va prezenta la organul din care face parte

organul constatator şi va prezenta chitanţa de plată a jumătate din minimul

amenzii.

Dovedindu-se că plata s-a făcut în termenul legal, procesul verbal şi

înştiinţarea de plată a amenzii integrale vor fi anulate.

În ceea ce priveşte destinaţia sumelor încasate cu titlu de amenzi ele se fac

venit integral la bugetul de stat, cu excepţia celor aplicate, potrivit legii, de către

autorităţile administraţiei publice locale şi amenzilor privind circulaţia pe

drumurile publice, care se fac venit integral la bugetul de stat.

Amenda, având un caracter personal, nu este transmisibilă, astfel încât,

moştenitorii contravenientului decedat nu pot fi urmăriţi. În cazul în care

amenda nu a fost executată în timpul vieţii contravenientului, deoarece ea

constituie o sursă de alimentare a bugetelor publice, deci prezintă un interes

social general, ea ar trebui să fie recuperată din masa succesorală a defunctului16.

3.

Prestarea unei activităţi în folosul comunităţii

Această sancţiune este reglementată prin art. 9 din O.G. nr. 2/2001 şi O.G.

nr. 55/200217 potrivit cărora prestarea unei activităţi în folosul comunităţii poate

fi stabilită numai prin lege şi alternativ cu amenda. Sancţiunea poate fi aplicată

numai de instanţa de jeudecată, dacă există consimţământul contravenientului.

Minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani nu poate fi sancţionat cu

prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.

Prestarea unei activităţi în folosul comunităţii se poate desfăşura în

domeniul serviciilor publice pentru întreşinerea locurilor de agrement, pentru

întreţinerea parcurilor şi drumurilor, pentru prestarea curăţeniei şi igienizarea 16 Ioan ALEXANDRU şi colectivul, op. cit., 1999, p 512.17 Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 30 august 2002, modificată prin O.U.G. nr. 108/2003 pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale şi Legea nr. 42/2007.

42


localităţilor, precum şi în domeniul căminelor pentru copii şi bătrâni,

orfelinatelor, creşelor, grădiniţelor, şcolilor, spitalelor şi al altor aşezăminte

social culturale.

Art. 17 alin. 4 din O.G. nr. 55/2002 interzice în mod expres prestarea de

activităţi în subterane, în mine, în metrou ori în alte asemenea locuri cu grad

ridicat de risc.

Prestarea unei activităţi în folosul comunităţii se stabileşte de către

instanţă pe o durată cuprinsă între 50 de ore şi 300 de ore. În cazul minorilor

care la data săvârşirii faptei au împlinit vârsta de 16 ani, activitatea se prestează

pe o durată cuprinsă între 25 de ore şi 150 de ore.

Asigurarea executării sancţiunii se va realiza de primarul localităţii în care

contravenientul îşi are domiciliul sau reşedinţa, ţinând seama de aptitudinile sale

fizice şi psihice, precum şi de nivelul pregătirii profesionale. Sancţiunea se

execută după programul de muncă ori, după caz, programul şcolar al

contravenientului, pe o durată cuprinsă între 50 de ore şi 300 de ore, de

maximum 3 ore pe zi, iar în zilele nelucrătoare de 6-8 ore pe zi.

Sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii este instituită şi

de Noul Cod Penal, fiin aplicată ca pedeapsă principală pentru delicte18, având

limitele între 100 şi 500 de ore.

Conform ultimelor modificări ale O.G. nr. 2/2001, sancşiunea prestării

unei activităţi în folosul comunităţii poate să fie aplicată prin înlocuirea

sancţiunii amenzii, dacă a trecut un termen de 30 de zile de la rămânerea

definitivă a sancţiunii amenzii şi nu există posibilitatea executării silite.

Eficienţa aceste reglementări este redusă în condiţiile ăn care sanciunea prestării

unei activităţi în folosul comunităţii se aplică numai cu consimţământul

contravenientului care, evident nu va accepta această transformare.

Necesitatea exprimării consimţământului contravenientului pentru

18 Noul Cod Penal împarte faptele considerate infracţiuni în crime şi delicte.43


aplicarea sancţiunii de prestarea a unei activităţi în folosul comunităţii duce la

minimalizarea rolului şi eficienţei acestei sancţiuni, de multe ori contravenientul

neexecutând nici o sancţiune în condiţiile în care el este insolvabil.

Consimţământul contravenientului apare ca o condiţie obligatorie pentru

aplicarea de către instanţa judecătorească a acestei sancţiuni, impusă de

legiuitor, probabil, pe considerentul respectării art. 42 din Constituţie care

interzice munca forţată19.

4. Închisoarea contravenţională

Sancţiunea închisorii contravenţionale a fost desfiinţată prin O.U.G. nr.

108/200320. Această sancţiune avea un caracter administrativ, deosebindu-se de

închisoarea penală privativă de libertate.

Sancţiunile contravenţionale complementare

1. Confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii

Confiscarea este o sancţiune contravenţională complementară, ea

constând în reţinerea forţată a unor bunuri, anume a celor care au servit la

săvârşirea contravenţiei, dacă aceste bunuri aparţin contravenientului. Această

măsură poate fi luată numai dacă ea este prevăzută expres în actul normativ de

stabilire şi sancţionare a contravenţiei, în acest caz fiind o măsură obligatorie ci

nu una facultativă.

Potrivit art. 5 alin. 3 lit. a din O.G. nr. 2/2001, sunt supuse confiscării

lucrurile care nu au servit la săvârşirea contravenţiei, dacă sunt ale

contravenientului; lucrurile destinate săvârşirii contravenţiei; bunurile dobândite

prin săvârşirea contravenţiei, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate.

Uneori confiscarea are un caracter temporar. Astfel, autovehiculele sau

remorcile staţionate neregulamentar pot fi blocate sau ridicate, transportate şi

19 Conform acestui articol nu este considerată muncă forţată, munca depusă de o persoană condamnată în perioada de detenţie sau libertate condiţionată. După cum se poate observa aceste reglementări intră în sfera dreptului penal şi nu al dreptului administrativ.20 O.U.G. nr. 108/2003 privind desfiinţarea închisorii contravenţionale, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 26 octombrie 2003.

44


depozitate în spaţii special amenajate stabilite de consiliile locale, până la

eliberarea acestora proprietarilor lor21.

În unele cazuri, confiscarea poate să fie o sancţiune principală, de sine

stătătoare. Aşa, de exemplu, bunurile ascunse în coletele poştale sosite pentru

persoanele fizice şi neînscrise în documentele de însoţire, precum şi

nedeclararea în vamă a unor categorii de bunuri pentru care există obligaţia

declarării, se confiscă22. Bunurile confiscate trec în patrimoniul statului fără

plată.

2. Suspendarea sau anularea actului prin care se desfăşoară o activitate

În unele acte normative este prevăzute şi sancţiunea suspendării activităţii

agentului economic în cazul săvârşirii anumitor contravenţii.

De exemplu, servirea băuturilor alcoolice consumatorilor aflaţi în vădită

stare de ebrietate, minorilor, precum şi al refuzului responsabililor sau patronilor

localurilor publice de a acorda sprijin organelor de poliţie în restabilirea ordinii

publice, se poate suspenda activitatea localului public pe o perioadă cuprinsă

între 10 şi 30 de zile23.

Această sancţiune are un caracter complementar, ea aplicându-se pe lângă

sancţiunea principală, amenda. Nu este o sancţiune obligatorie, lăsându-se la

aprecierea agentului constatator dacă să dispună sau nu suspendarea activităţii

agentului economic.

3. Închiderea unităţii

Potrivit O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor republicată24,

cu completările şi modificările ulterioare, odată cu aplicarea sancţiunii amenzii

21 Hotărârea Guvernului nr. 147/1992 privind blocarea, ridicarea, transportul, depozitarea şi eiberarea autovehiculelor sau remorcilor staţionate neregulamentar pe drumurile publice, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 6 aprilie 1992.22 H.G. nr. 1114/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicarea a Codului Vamal al României.23 Art. 2 şi 3 din Legea nr. 61/1991 republicată, pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socialp, a ordinii şi liniştii publice, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 18 august 2000.24 O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorului este republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007.

45


contravenţionale, agentul constatator poate dispune una dintre următoarele

sancţiuni complementare:

a) închiderea temporară a unităţii pe o durată de cel mult 6 luni;

b) închiderea temporară a unităţii pe o durată de la 6 luni la 12 luni;

c) închiderea definitivă;

d) suspendarea sau retragerea definitivă, după caz, a avizului, acordului

sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi.

Redeschiderea unităţii se va face numai după restabilirea ordinii juridice

privind desfăşurarea activităţii în acea unitate.

4. Desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială

Contravenţiile la regimul autorizării construcţiilor sunt supuse regulilor

generale stabilite prin O.G. nr. 2/2001, art. 5 alin. 3 lit. g, precum şi regulilor

specifice reglementate prin Legea nr. 50/199125. În cele mai multe cazuri este

vorba de activităţi contravenţionale privind executarea fără autorizaţie sau cu

încălcarea acesteia a lucrărilor, menţinerea lucrărilor, desfiinţarea construcţiilor

şi instalaţiilor, ca de exemplu:

- desfiinţarea pereţilor de compartimentare din BCA existenţi într-o

bucătărie;

- demolarea pereţilor interiori şi executarea unei recompartimentări la

subsolul unui bloc;

- amplasarea de garaje;

- demolarea unor ziduri de cărămidă, etc.

în toate aceste cazuri, contravenientul este obligat, ca pe lângă plata unei

amenzi, să aducă lucrarea în starea iniţială, adică să refacă zidurile sau să

dărâme construcţia.

5. Blocarea contului bancar

Măsura blocării contului bancar echivaleată, în fapt, cu suspendarea sau 25 Legea nr. 50/1991 republicată, privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004 cu completările şi modificările ulterioare.

46


chiar cu încetarea activităţii agentului economic, întrucât blocarea contului îl

pune în imposibilitate pe acesta de a-şi desfăşura activitatea în viitor.

Blocarea contului este obligatorie în caz de abateri repetate privind

regimul operaţiunilor cu numerar26.

26 O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006.

47


Secţiunea 3

Sancţiuni contravenţionale aplicabile funcţionarilor publici

Răspunderea contravenţională a funcţionarilor publici se angajează în

cazul în care aceştia au săvârşit o contravenţie în timpul şi în legătură cu

sarcinile de serviciu.

Referitor la această prevedere legală, în doctrină s-a subliniat că este

vorba despre o răspundere administrativ-contravenţională, având în vedere

acele fapte ce constituie contravenţii, în cadrul răspunderii administrative a

funcţionarului public, săvârşite în timpul şi în legătură cu atribuţiile de serviciu,

diferit de cele săvârşite în afara activităţii profesionale, asemeni oricărui

cetăţean, care implică o răspundere contravenţională potrivit dreptului comun în

materie.

Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a

sancţiunii funcţionarul public se poate adresa cu plângere la judecatoria în a

cărei circumscripţie îşi are sediul autoritatea sau instituţia publică în care este

numit funcţionarul public sancţionat.

Această dispoziţie nu are în vedere termenul în care poate fi atacat

procesul verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare, a sancţiunii şi nici

faptul că dispoziţiilor din Statut nu este aplicabil dreptul comun în materia

răspunderii contravenţionale.

Faţă de regimul de drept comun, în materia răspunderii administrativ

contravenţionale prin care a fost stabilită competenţa judecătoriei în a cărei

circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, de a soluţiona plângerea

contravenientului, Statutul prevede expres competenţa judecatoriei în a cărei

circumscriptie îşi are sediul autoritatea sau instituţia publică în care este numit 48


funcţionarul public sancţionat, de a soluţiona plângerea acestuia, care poate să

nu fie cea de la locul săvârşirii contravenţiei.

Deoarece dreptul comun al contravenţiilor stabileşte şi calea de abatere a

recursului la secţia de contencios administrativ a tribunalului, vom interpreta că

acesta poate fi exercitat şi de către funcţionarii publici27.

Potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care prin actul normativ de

stabilire şi sancţionare a contravenţiiilor nu se prevede altfel, agentul

constatator, prin procesul.verbal de constatare, aplică şi sancţiunea.

Dacă potrivit actului normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei,

agentul constatator nu are dreptul să aplice şi sancţiunea, procesul-verbal de

constatare se trimite de îndată organului sau persoanei competente să aplice

sancţiunea. În acest caz sancţiunea se aplică prin rezoluţie scrisă pe procesul-

verbal.

Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să

fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite ţinându-se seama

de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire

a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele

personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În cazul în care prin săvârşirea contravenţiei s-a cauzat o pagubă şi există

tarife de evaluare a acesteia, persoana împuternicită să aplice sancţiunea

stabileşte şi despăgubirea, cu acordul expres al persoanei vătămate, făcând

menţiunea corespunzătoare în procesul-verbal.

Dacă nu există tarif de evaluare a pagubei persoana vătămată îşi va putea

valorifica pretenţiile dreptului comun28.

Persoana împuternicită să aplice sancţiunea dispune şi confiscarea

bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii. În toate situaţiile

27 Antonie IORGOVAN – „Tratat de drept administrativ”, Editia a III-a restructurata, revazuta si adaugita, Vol. I, Editura All Beck - Bucuresti, 200128 Art. 23 din O.G. nr. 2/2001.

49


agentul constatator va descrie în procesul-verbal bunurile supuse confiscării şi

va ua în privinţa lor măsurile de conservare sau de valorificare prevăzute de

lege, făcând menţiunile corespunzătoare în procesul-verbal.

În cazul în care bunurile nu se găsesc contravenientul este obligat la plata

contravalorii lor în lei.

Agentul constatator are obligaţia să stabilească cine este proprietarul

bunurilor confiscate şi, dacă acestea aparţin unei alte persoane decât

contravenientul, în procesul-verbal se vor menţiona, dacă este posibil, datele de

identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea

nu a fost posibilă.

Potrivit art. 25 din O.G. nr. 2/2001, aşa cum a fost modificat prin Legea

nr. 526/200429, procesul se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie,

contravenientului şi, dacă este cazul, părţii vătămate şi proprietarului bunurilor

confiscate. Comunicarea se face de către organul care a aplicat sancţiunea, în

termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia.

În situaţia în care contravenientul a fost sancţionat cu amendă, precum şi

dacă a fost obligat la despăgubiri, o dată cu procesul-verbal acestuia i se va

comunica şi înştiinţarea de plată. În înştiinţarea de plată se va face menţiunea cu

privire la obligativitatea achitării amenzii la instituţiile abilitate să o încaseze,

potrivit legislaţiei în vigoare şi, după caz, a despăgubirii, în termen de 15 zile de

la comunicare, în caz contrar urmând să se procedeze la executarea silită.

Dacă agentul constatator aplică şi sancţiunea, iar contravenientul este

prezent la încheierea procesului-verbal acestuia copia de pe acesta şi înştiinţarea

de plată se înmânează contravenientului, făcându-se menţiune în acest sens în

procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire.

În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deşi prezent, refuză să

semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum şi a înştiinţării de plată 29 Legea nr. 526/2004 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 2/2001, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1149 din 6 decembrie 2004.

50


se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data

încheierii. Comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată se face prin

poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul

contravenientului. Operaţiunea de afişare se consemnează într-un proces-verbal

semnat de cel puţin un martor30.

Dacă persoana împuternicită să aplice sancţiunea apreciază că fapta a fost

săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, constituie infracţiunea,

sesizează organul de urmărire penală competent.

În cazul în care fapta a fost urmărită ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit

de către procuror sau de către instanţă că ea ar putea constitui contravenţie, actul

de sesizare sau de constatare a faptei, împreună cu o copie de pe rezoluţia,

ordonanţa sau, după caz, de pe hotărârea judecătorească, se trimite de îndată

organului de drept să constate contravenţia, pentru a lua măsurile ce se impun

conform legii.

30 Art. 27 din O.G. nr. 2/2001.51

raspunderea contraventionala

Documents

Transcript of raspunderea contraventionala