Raspunderea penala in dreptul mediului

Din cele mai vechi timpuri, omul a incercat sa modeleze natura ale carei legi aspre trebuiau respectate pentru a supravietui.

“Pamantul este poluat - spunea Barry Commoner- nu pentru ca omul ar fi un animal deosebit de murdar si nici pentru ca specia umana ar fi prea numeroasa. Vina o are societatea omeneasca, modul in care societatea intelege sa obtina, sa repartizeze si sa foloseasca bogatiile pe care munca umana le extrage din resursele planetei.”

Cu toate ca in ultimii ani, statele au manifestat un interes si o preocupare mai mare pentru mediul inconjurator, echilibrul si armonia suprema nu au fost atinse. Astfel, s-a ajuns, asa cum subliniaza si Daniela Marinescu in “Tratatul de drept mediu”, la “imbogatirea” fenomenului criminalitatii cu un nou sector de fapte socialmente periculoase si anume “infractiunile ecologice.”

Se naste astfel raspunderea juridica in dreptul mediului, avand drept scop prevenirea si contracararea acestor pericole. Raspunderea penala pentru incalcarea normelor privind protectia mediului se inscrie in principiul raspunderii infractionale, specificul angajarii ei cu privire la protectia mediului fiind determinat de natura obiectului ocrotit de lege, a carei atingere este adusa printr-o abatere savarsita cu vinovatie. Prin aceasta abatere se intelege orice actiune sau inactiune prin care este pus in pericol statul dar si suveranitatea, independenta, unitatea statului, proprietatea, persoana si drepturile acesteia, precum si intreaga ordine juridica.

Specificul valorilor care trebuie ocrotite sustin necesitatea elaborarii in permanenta a unor reglementari juridice penale eficiente. Aceasta idee este bine pusa in lumina

de Daniela Marinescu, aceasta considerand ca: “importanta exceptionala a valorilor ocrotite, pericolul deosebit pentru existenta conditiilor de viata, impun un sistem sanctionator specific si chiar proceduri de constatare si judecata care sa prezinte anumite particularitati; se impun deci, sub aspectul raspunderii penale, abordari si reglementari noi in insusi continutul Codului penal.”

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 195/ 2005 privind protectia mediului prevede si sanctioneaza o serie de fapte considerate infractiuni, daca au fost de natura sa puna in pericol viata ori sanatatea umana, animala sau vegetala pentru care pedeapsa este prevazuta cu inchisoarea si/ sau amenda penala. (art. 98)

Exista mai multe categorii de infractiuni desprinse din dreptul mediului: sub aspectul laturii subiective, pot fi comise din intentie sau din culpa; sub aspectul laturii obiective, infractiunile ecologice au in marea lor majoritate, la origini actiuni poluante sau nepoluante de natura fizica care distrug ecosistemele, indeosebi cele naturale; din punct de vedere al subiectului, exista infractiuni cu subiect simplu sau calificat- atunci cand infractorul a avut o anumita calitate privind protectia mediului si anumite obligatii ecologice de indeplinit, pe care le-a incalcat; sub raportul obiectului, infractiunile pot fi la nivelul mediului vizat actiunea sau inactiunea infractionala (atmosferic, acvatic, terestru, etc) sau la nivelul florei si faunei.

Toate aceste infractiuni sunt specifice dreptului mediului. Aplicarea lor este consecinta incalcarii de catre persoanele fizice sau juridice a unor obligatii legale specifice dreptului mediului, obligatii ce privesc prevenirea poluarii si protectia mediului- “obiectiv de interes public major”- prin fapte ce prezinta un pericol social, prevazute si sanctionate de lege.

Bibliografie: - Daniela Marinescu : “ Tratat de dreptul mediului”

- Ernest Lupan, Mircea Stefan Minea, Amalia Marga : “ Dreptul mediului”