Rascruce de Iubiri - Continua Re

8/14/2019 Rascruce de Iubiri - Continua Re

1/18

Capitolul 8Impresii

Pare dificil sa gasesti pe cineva caruia sa ii pese intr-adevar

de tine, care sa zambeasca la vederea ta, sau sa isi sacrificetimpul pentru tine atunci cand ai nevoie de consolare. Si aceleipersoane careia ii pasa cu adevarat de tine, iti va sta alaturi chiarsi atunci cand ii explici ca vrei sa fii singur.

Poate comportamentul meu era de vina, poate imi speriamprietenii prin depresia mea atat de brusca, cert este ca atuncicand am avut nevoie de o companie, nu am avut-o. Ma refer lalunile in care Edward plecase, lunile in care nu imi petreceamtimpul cu Jacob, lunile in care eu ramasesem intr-o staredeplorabila. Mi-a luat foarte mult timp sa constientizez ca daca einu mi se alaturau din proprie vointa, atunci trebuia eu sa intru dinnou in lume, sa ma regasesc, sa imi creez un nou scop in viata,chiar daca stiam ca acel scop nou nu va fi niciodata la fel cu celpe care m-am bazat pentru o eternitate.

Acum ma aflu intr-o situatie diferita, pentru ca o companieeste langa mine, fara sa am nevoie de vreo consolare. Nu poti saplangi pentru ca tu ai facut greseala cu buna stiinta, mai degrabaplangi pentru ca nu stii daca a fost o greseala sau doar un pasnou, un pas bun.

De cand am ajuns in Seattle, starea mea s-a blocat pe douaidei: prima, daca voi trece facultatea, iar a doua, daca Nicko imiva putea ierta vreodata greselile. In felul acesta, starea mea eradestul de deplorabila atunci cand eram singura, simtindu-ma inregula doar atunci cand Nicko era prin preajma. Ceea ce seintampla doar cateva ore pe zi, avand in vedere noua si prima luislujba.

Este una din acele seri pe care le-as evita cu orice pret. Serilein care eram singura, in care ploua si in care aveam de facut zecide studii. Biroul la care stateam era langa geam, avand o vedereincredibila asupra dealului din spatele firmei de incaltaminte. Imiimaginam mereu apusul, care din pacate, era mereu ascuns denori greoi, care parca coborau din ce in ce mai aproape de mine,simtandu-ma intr-o cusca, la fel ca la sosirea mea in Forks.

Incepusem eseul acum doua ore, iar ceasul tocmai arata oraunu noaptea. Nu vreau sa dorm, rapaitul ploii imi impunge


2/18

gandurile si asa enervante, dar oboseala isi spune cuvantul. Cu unsuspin usor, am acoperit hartiile si mapele cu alte mape si hartii,si m-am intins pe pat, strangandu-mi mainile la piept.

Imediat, visul a inceput, si desi nu imi amintesc ceva clar,

trezirea mea a fost supusa de frustrarea visului.

Capitolul 9Discurs

Facultatea mea necesita zece minute de mers cu

camioneta. Nu era departe de unde stateam insa era destul deaglomerat. Mult mai putin aglomerat decat Phoenix dar totusi maipopulat fata de Forks.

Colegii mei erau destul de simpatici, dar fetele toate erauniste blonde lipsite de tact, care se radeau pe seama unui baiat,David. Era inalt, avea un par superb si parea foarte pasnic. Celmai bun la IT dintre noi toti, si parea o fire plina de pasiune pentruliteratura, dar nu isi punea niciodata mintea cu colegele melecare il antipatizau doar la suprafata, pentru perfectia lui in

cunostintele din orice domeniu. De fapt, sunt destul de sigura cadaca intr-o zi el le-ar acorda vreo atentie, s-ar topi toate.Dimineata, obisnuiam sa ma ridic din pat lenesa, sa ii dau

un sarut lui Nicko in timp ce el dormea profund, si sa mapregatesc incet pentru o noua zi de cursuri. Nu imi placea salipsesc, dar nu imi placea nici sa il las pe Nicko singur. Totusi,trebuia sa fiu responsabila si sa ma tin de ceea ce am inceput.

Am terminat micul meu dejun format din biscuiti si suc deportocale, mi-am luat haina pe mine si am inchis usa stangaci,aruncand o ultima privire spre fata linistita a lui Nicko. Ma intrebce viseaza de are zambetul acela mic pe fata.

Zgomotul camionetei mele ma calma si nu ma impiedica inrepetarea mea a operei pe care trebuia sa o studiem. Aveam unfel de minte supraincalzita, eram atenta la toti copiii caretraversau alergand prin fata camionetei, repetam actiunea dincapitolul 13 si ma mai intepau si alte ganduri. In parcarea


3/18

facultatii erau masini de diverse marimi si sume de bani. In primazi cand am venit mi-am lipit ochii de un porsche negru si aminceput sa injur in minte proprietarul pentru ca nu si-a putut alegealta masina. Ca si cum era de vina pentru viata mea deviata de

pe drumul obisnuit.Eram putin stresata, eu eram prima care trebuia sa prezintein fata tuturor un roman, si as fi mers cu cartea in mana pana laclasa daca nu eram sigura ca m-as fi impiedicat de orice.

Clasa in care faceam engleza era alba peste tot. Peretii,mesele, dulapurile M-am indreptat spre cel mai apropiat locliber, care era destul de in spate, un loc ascuns de un monitor.Deabia cand m-am asezat am realizat ca stateam langa David.Am incercat sa nu ma uit la el ca la un exponat, ci sa maconcentrez pe ceea ce aveam sa spun peste cinci minute in fata a30 de persoane.

Nu i-am adresat niciun cuvant, iar cand am ajuns in fata m-a ajutat faptul ca nu il vedeam din cauza monitorului. Poate ca seascundea intentionat, dar nu parea genul careia sa-i pese daca ilvede cineva sau nu.

Discursul meu despre Louis Blomfield a durat 15 minute,timp in care nu am tacut mai mult de trei secunde. Desi autorulnu imi placea in mod deosebit, era o lectura obligatorie, deci eraobligatoriu si sa inventezi cat de mult ti-a placut. Daca reusesti sa

dai impresia ca ai fost impresionata de lectura obligatorie, o sapari serioasa si pusa pe treaba. Oricum, in majoritatea timpuluiam povestit actiunea, ca sa nu fiu nevoita sa inventez lucrurineadevarate, cum ar fi ca am citit romanul cu o atentiedesavarsita. Defapt, l-am citit intr-o singura noapte, cand Nickoera la servici, si tot ma plimbam din dormitor in bucatarie, pentrua ma asigura ca nu oxidez pranzul pentru ziua urmatoare.

Cand doamna Hensom mi-a spus ca pot sa ma intorc laloc, m-am sitmit usurata ca ma intorceam in spatele clasei, darapoi mi-am amintit ca acolo ma astepta inca o ora langa David.

- Un discurs destul de dragut.M-am intors incet spre David, ca sa ma asigur daca chiar a

fost el cel care mi-a vorbit.- Sunt David. Si mi-a intins mana. I-am strans-o usor si am

raspuns.


4/18

- Bella. Ma bucur ca ti-a placut.Un raspuns destul de patetic dar nu imi venea nimic altceva

in minte pe care puteam sa il spun.- Mi-ai recomanda romanul asta ?

- Probabil. Daca as sti ca citesti.- Daca tu imi vei spune sa o fac, as fi bucuros sa incerc.L-am privit putin nedumerita cum zambea usor, dupa care

am observat ca scria un document lung la calculator. Odata ce aobservat ca priveam spre monitor, a inchis documentul dupa cares-a intors din nou spre mine.

- Te pricepi la informatica ?- Ma pricep doar cu strictul necesar.- Pacat. Aveam nevoie de un sfat la scripting web

Am chicotit iar el a zambit inchizand calculatorul. De treabaDavid asta.

- Stii ceva despre armonia tastelor?- Poftim?- Armonia tastelor. Povestea asezarii tastelor.- Aaa cred ca am mai auzit despre asta.

Si-a lasat capul pe spate si a inceput sa rada fara zgomot.- La urmatoarea ora am sa ti-o povestesc.

In clipa cand a spus asta, doamna Hensom a inceput odescriere deprimanta despre o opera antica. Peste cateva zeci de

minute, ora se terminase. M-am ridicat ingandurata asteptand caDavid sa mai spuna ceva.- La revedere Bella. A zambit in felul lui specific apoi a tras o

ultima privire spre calculatorul la care statuse.Apoi l-am privit iesind din clasa si mi-am dat seama ca

statusem nemiscata cu cartile in mana, in timp ce toti plecasera.Am dat usor din cap si mi-am dorit brusc sa aud povesteaarmoniei tastelor. Ce baiat ciudat.

Capitolul 10Armonia tastelor

-Alo?- Bella?- Hei tata, ce mai faci?


5/18

Ce bine sa ii aud din nou vocea!- Bells, nu prea ai mai dat semne de viata!- Au trecut doar 10 zile Oricum, sunt destul de ocupata cu

facultatea. Ai reusit sa te privezi de o intoxicatie alimentara?-

Ti-am mai spus ca am rezistat 16 ani singur. Dar spune-mi,ti-ai facut prieteni noi? Te descurci? Totul e in regula? Aibani?

- Da, tata, sunt bine. Seattle seamana cu Forks. La clima celputin.

- Nu stiu daca sa ma bucur ca aud asta din partea ta O Bells,mi-e dor de tine!

- Si mie tata. Dar daca totul merge bine sambata asta o satrec prin Forks.

- Oo asta e sansa mea sa pregatesc masa.- Da, cu niste pesti.Era atat de bine sa rad din nou cu Charlie!

- Ei Bells, tocmai a venit Billy. Cu Jacob.- Oh ce mai face batranul Jacob?- De ce nu il intrebi chiar tu?

M-am strambat putin cand am auzit asta, Jacob nu va fi preaincantat sa poarte o discutie cu mine din apartamentul in carelocuiam cu Nicko. El stia toata povestea. Dupa 20 desecunde de liniste, Charlie revenise.

- Jacob e putin ocupat acum, dar il vei suna tu imediat ce veiavea ocazia.- Desigur.- Mai vorbim Bells, ai grija de tine.- Si tu, tata.

Dupa ce am auzit sunetul apelului incheiat, am aruncattelefonul in pat si am oftat. Lumea din Forks parea doar un visindepartat. Parca viata mea de acolo fusese acum 100 de ani.Dupa doar cateva zile in Seattle, mi se facuse dor de vechiiprieteni, de tata, de scartaitul specific al podelei din bucataria luiCharlie Si totusi, toate acestea aduceau aminte de un trecut pecare, pentru binele meu, trebuia sa mi-l scot din minte. Pentru ca,cu fiecare clipa in care ma gandeam la trecut, mi se facea si maidor de Edward. Iar asta insemna doar durere in van.


6/18

Era dupamiaza, Nicko mersese la magazinul din spate ca sacumpere niste mancare. Joi dupamiaza, afara turna cu galeata,perdelele de la geamuri erau trase, nu-mi placea sa vad cumploua.

Cand am auzit soneria aproape ca am fugit la usa.In prag statea Nicko, cu acelasi par castaniu ravasit si

carliontat la varfuri, cu aceeasi privire blanda si intensa in ochi, cuacelasi zambet dulce. Simteam din nou electricitatea.

- Am cumparat sampanie.M-am uitat brusc spre mainile lui. Intr-adevar, tinea in mana

o sticla fumurie cu un capac de pluta.- Cu ce ocazie?- Cu ocazia noii locuinte si a clipelor petrecute alaturi de tine.

L-am luat de mana si am mers spre sufragerie, calcand cugrija pe podeaua lucioasa, pana cand am ajuns cu picioarele pecovorul pufos. M-as asezat turceste, iar el a turnat in paharesampanie spumoasa. Se asezase in fata mea, si am ciocnitpaharele.

Am gustat parfumul sampaniei si am baut cateva pahare,suficient cat sa ma faca sa ma simt putin obosita si distrata. Nicko

era putin distrat de fata mea pierduta in deliciul sampaniei, iarcand am inceput sa sughit usor, s-a tavalit pe jos, la propriu, deras.

- Bella, daca te mai las sa bei inca o picatura o sa trebuiascasa merg la farmacie dupa ceva remedii naturale contramahmurelii.Mi-a luat paharul din fata si a pornit muzica. De atunci, nu

imi mai amintesc decat ca am adormit in bratele lui, dupa multtimp ce ploaia se oprise. Nu stiu daca linistea era din cauza ploiicare chiar se oprise, din cauza betiei mele sau era doar senzatiade pace si calm pe care mi-o inspira Nicko de cate ori aveamnevoie.

Dimineata urmatoare, m-am trezit cu o usoara durere decap. Am gemut usor pentru ca eram sigura ca asa se va intampla.M-am uitat spre partea de pat in care ar fi tebuit sa fie Nicko, dar,


7/18


8/18

- Speram sa te vad pe aici.- Unde altundeva pot sa fiu?- Poate fugi in lume cu iubitul, fara sa iti anunti prietenii- Haha.

Mi-a placut ca s-a gandit la noi ca prieteni. Apoi am mancatin liniste, din cand in cand ascultand glumele celorlalti de lamasa. Nu ne prea bagau in seama, asa ca am realizat ca el stateaacolo doar ca sa nu para un ciudat stand singur. Dar nu ar fi parutciudat.

Ar fi parut ca el e mai dragut decat ceilalti.

Ora pranzului se terminase, asa ca m-am ridicat dezamagitacu gandul aiurea.

- Stii ce ora urmeaza?- Asta incercam sa imi amintesc.

L-am privit cum rade si imi ia geanta de pe umar.- Bella, Bella. Avem engleza.- Asta suna bine.

E placut sa mergi la ora cu David alaturi. E o companie carete calmeaza si iti aduce zambetul pe buze.

Am intrat in clasa si am mers dupa el sa vad unde vom sta.Se asezase in spatele aceluias monitor ca data trecuta. Imi

inapoiase geanta asa ca mi-am scos eseul care trebuia sa ilpregatim pentru azi. M-am uitat in fata lui dar el nu avea niciofoaie, pix, sau ceva de genul.

- Ai uitat de eseu?- Totul este aici batand monitorul calculatorului. Am ridicat o

spranceana zambind si urmarindu-l cum trage la imprimantaeseul lui, care nu avea mai putin de 20.000 de cuvinte, dupacum arata micutul program cu care il deschisese.

Doamna Hensom ne-a cerut eseurile la inceputul orei dupacare a inceput sa noteze neglijent ceva la table, fara a se obosi sase mai intoarca inspre noi. David a profitat de asta.

- Deci, vrei sa auzi povestea Armoniei Tastelor?- Ai reusit sa o inventezi?- O stiu de cand eram mic.- Ma gandesc ce carte.


9/18

- Bella, am compus-o singur.Iar se radea de mine.

Sa aud. Am pus jos pixul, mi-am impreunat mainile si m-am uitatin ochii lui, asteptand sa inceapa povestea lui copilaroasa, pe

care, asteptasem sa o aud de prima data cand am auzit de ea.- Ping si cu Pong, vorbeau intr-un sezlong. Ping era mai tafnos,

Pong era mai veselos, se tot deranjau, mai ales candmancau. Se jucau atat de mult, ca degete si-au rupt, iaracum ramase, doar Ing si Ong., bune de ping-pong.

Desi se certau tot timpul, au ramas prieteni mereu, totusicand au murit, cineva ia gasit, si i-a pus impreuna, pentru ovesnicie cat o tablie. Asa au ajuns I si O pe tastatura, mereuimpreuna, mereu prieteni, mereu de statura.

Nu mai auzisem niciodata ceva atat de ciudat, si m-amabtinut sa nu rad in asa fel incat sa ma auda doamna Hensom.

- Cand ai compus asa ceva?- Cand eram mic. Eram fascinat de tastatura.- Daa dar ce inseamna prieteni de statura?- Probabil ma gandeam ca I e slab si O e mai plinut.- A deci nu ai transformat deloc povestioara de-a lungul

timpului.

- Nu,nu, cum sa fac asta?- Presupun ca nu e gata aici, nu?- Am cate o povestioara la fiecare litera din alfabet.- Am timp. Am spus zambind vesela.- Care din ele vrei sa o auzi?- Ce zici de nu stiu, care era misterul tau cel mai greu de

descrifrat legat de literele de pe tastatura?- Mereu m-am intrebat de ce A nu e langa B.- Oo sa aud.- Stai sa imi amintesc.- Sa stii ca am destul timp.- Anabella si Bella mergeau sub o umbrella.- Heii asta ai inventat-o acum. Am ras.- Nu conteaza. Nu mai tin minte povestea veche.- Si umbrella se rupea- Da siigur


10/18

- Nu ma mai intrerupe.Radeam ca doi neciopliti in spatele clasei, uitand ca eram,

totusi, la ora de engleza.- Deci, umbrela se rupea, Bella se enerva, si Anabella o

tragea, de-o ureche sa nu cada, sa o vada lumea-n treagaMai aveam putin si picam de pe scaun. Nu am realizatcomplet ceea ce faceam.

- Si cum umbrela se rupea mereu, s-au despartit cu greu,totusi dupa ce-au plecat, lumea nu le-a mai uitat. Vecinul nuuitase ca ele erau certate, si le-a despartit din carte.

- Parca era o tastatura.- Cum zici tu.

Radeam cu pofta si am inceput manadoi sa ne sacaim canumele erau putin cam neoriginale, si probabil am fi continuatasa toata ora, daca doamna Hensom nu ar fi ridicat putin tonulatunci cand a inceput sa ne explice un fragment de opera.

La sfarsitul orei, m-am ridicat du David, amandoi cu unzambet pe fata.

- Hei, Bella, ai planuri pentru maine?- Nu chiar.- Daca vrei, putem iesi. Sora mea, Allane, vrea sa iasa la

marginea unei paduri de ceva timp, si imi tot aminteste ca i-ampromis ca vom merge.- Pot aduce un prieten?- Desgiur.- Sti e prietenul meu, Nicko. Ne-am cunoscut cu putin timp

in urma.- Super. Sora-mea e prietenoasa.- Maine dimineata deci?- Dupa ce te trezesti si esti gata, sa ma suni.In timp ce spunea asta imi nota cu pixul pe mana numarul lui.

- O sa iti spun atunci unde trebuie sa mergi exact.- OK.

A plecat facandu-mi cu mana. Am ramas acolo, ca si datatrecuta, urmarindu-l cum merge, si dorindu-mi ca timpul sa treaca


11/18

cat mai repede si sa o cunosc pe sora lui. Ceva imi spunea ca erafoarte draguta.

Mai aveam doar o ora inclusa in program, asa ca peste 60 deminute m-am gasit in camioneta mea, mergand vesela spre

strada Jupsiut, gandindu-ma ca nu am mai iesit undeva de multtimp si ignorand faptul ca aveam de petrecut o lunga dupamiazasingura, studiind, pentru a avea week-end-ul lipsit de obligatii.

Capitolul 11Povesti in tacere

Cand m-am trezit dimineata am aruncat repede o privirespre geam. Iar cand am vazut o lumina puternica galbena, unzambet larg m-i sa intins cu putere pe fata.

- Trezeste-te somnorosu-le!Nicko dormea inca, iar cam mi-am trecut degetele prin

parul lui moale si incalcit si-a deschis ochii incet. A zambit usor sim-a privit intens.

- De cate ori ma trezesc si te vad langa mine m-i se pare cainca visez.

L-am luat de mana calda si i-am sarutato cu blandete.- Un vis frumos. A oftat el.- Vino. Am planuri pentru ziua de azi.- Da?- Iesim in patru.- Care patru?- Noi si David cu sora lui.- Aaa David- Coleg de facultate.- Oh.

Pana sa se ridice el din pat eu eram imbracata. Imi luasemniste blugi, o bluza subtire de un verde pal, si o esarfa.

Apoi am zburat spre bucatarie unde am deschis o cutie decereale si am aruncat lapte in farfurii, scotand aiurea doua linguri.

Nicko a aparut in pragul bucatariei cu o fata obosita. Celputin se imbracase deja.


12/18

- Vino raza de soare. Avem planuri.- Mmm

Am mancat cat de repede am putut, inecandu-ma cand amincercat sa inghit mai mult decat suporta gatul meu. Nicko si-a

ridicat o spranceana.- Cu energia asta, ar trebui sa iesim mai des. Apoi a chicotit.Mh.

- Daca nu vrei sa intarziem ai face bine sa te grabesti.Peste zece minute eram gata amandoi. In timp ce Nicko imi

intindea paltonul maro, a avut timp de cateva clipe o expresienesigura pe fata.

- Dar unde mergem?- Ai sa vezi. Am zambit strengareste, bucuroasa ca pot sa ii

fac o surpriza.Odata ce am invartit cheia in usa de la apartament, am

zbughito pe scari, in jos, fluturand cheile de la camioneta. Nickoma privea cumva amuzat dar tinand pasul cu mine.

Am invartit cu forta cheia, iar motorul camionetei a prinsviata. Grabita, am scos telefonul din buznarul drept si am formatrepede numarul.

- Noi am pornit. Aveam un zambet foarte tamp pe fata, Nickoa inceput sa rada, si in acelsi timp am scapat telefonul dinmana. Dupa ce l-am recuperat, am ascultat cu atentie

indicatiile lui David.Drumul nu a durat mai mult de 15 minute, si odata ce amiesit din oras, drumul a fost plin de gropi. Putin mai tarziu drumulnu mai era nici macar asfaltat, ingreunand mersul camionetei sifacandu-ma sa virez aiurea.

Intre timp Nicko pornise un post de radio cu muzica din anii80 si a inceput sa cante versuri aiurea dand din cap agitat. Am rasde entuziasmul lui, dar cand mi-am amintit ca si eu eram la fel deincatata, am dat din cap dezaprobator. Imi era dor sa ma simtatat de bine.

Am vazut pajistea inainte sa parchez langa copaci si cu oviteza cam accelerata pentru camioneta, am parcat, am deschisusa cu putere si am luat in graba lucrurile pe care le adusesem.

Nici nu am apucat sa ma intorc ca cineva m-a prins demana.

- Ai intarziat.


13/18

- Daca nu vei incerca sa razi mai incet vei goni toate vrabiile.- Haha.

David era la fel de zambaret si misterios in acelasi timp. Siel avea pe fata o expresie incantata.

Nicko a dat mana cu el iar eu in sfarsit am cunoscuto peAllane. Era exact cum mi-o imaginasem: micuta, saritoare, sifoarte zambareata. Intr-un fel mi-a adus aminte de Alice, iarzambetul mi sa largit si mai tare, dar mintea fortandu-se sa nurealizeze ca imi imaginam gresit. Ea nu era Alice, si nici nu

- Bella, ce zici daca am face o mica plimbare?- S-Sigur.

Mi-am lasat paltonul in camioneta si mi-am strans parul laspate. Am privit spre cararuia slab batatorita dintre copaci si nicimacar nu mai eram speriata ca o sa cad in cap si o sa imi ruppicioarele sau ceva. Parca totul era un vis.

Nicko mi-a zambit radiant si m-a luat de mana, din cand incand ridicandu-ma peste radacinile iesite afara si peste muschiialunecosi. Probabil era una dj vu, probabil visam, tot ce stiu eca singurul lucru care m-a tinut treaza in timpul acelei plimbari aufost acele privri pe furis spre chipul lui Nicko, si rasul puternic a luiDavid. Daca nu erau aceste lucruri probabil as fi facut o caderede tensiune. Semana prea mult.

Inapoi in poenita, ne-am tranit toti patru pe jos, in soare.Era o zi foarte calduroasa, parca ireala. Nu mai avusesem partede o asemenea zi de foarte mult timp.

Dupa ce am stat un timp indelungat lungiti la soare sispunand glume idioate, baietii au plecat in padure sa caute nustiu ce copaci buni pentru facut sageti la fel ca la gradinita asaca eu ramasesem singura cu Allane. Intial doream sa stau cu ochiiinchisi si sa ascult doar ciripitul pasarilor, cand m-am decis ca ar fifost putin cam nepolticos sa stam in tacere la prima noastraintalnire.

- David mi-a spus multe despre tine.- Hm? Ce anume mai exact? Am chicotit imaginandu-mi de

cate ori i-a povestit de cazaturile mele prostesti sau dediscursurile mele banale de la facultate.

- Mi-a spus ca vede in ochii tai o gandire plina de regrete.


14/18

Am inghitit in sec si am incercat sa imi alung indoielile. Amras fortat si am fluturat din mana in sensul da de unde

- Da de unde! David observa mai multe decat crede. Ce vreamai exact.

Ea nu a ras. A ramas impietrita, asa ca m-am ridicat pecoate si am urmarit privirea ei. Se uita exact la cicatricea de peincheietura mainii mele, cicatricea pe care James mi-o lasase cuceva timp in urma. Am zambit si mi-am tras maneca pesteincheietura, radicand usor din umeri.

- Cred ca ai aflat si ca sunt foarte impiedicata.Allane ramasese in continuare nemiscata, cu ochii deschisi

brutal. Devenise un fel de scena apocaliptica, in care parul iti esteflutrat in vant iar tu ai ramas fara suflare.

- Ce s-a intamplat?- Cicatricea a soptit.

Am asteptat sa continue, gandindu-ma ca daca stie cevadespre asta am dat-o in bara rau de tot.

- Am am mai vazut. Am Se ineca. A clipit incet si a tras aerin piept cu putere. Cand cand s-a intamplat?

Realizasem ca stie de unde am cicatricea iar acumstateam si ma gandeam cat de mult ar trbeui sa afle. Si minteamea refuza sa ii dea un raspuns ei, mintea mea cautaraspunsurile mele, pe care doream sa le aflu cu cea mai mare

ardoare. Cat de mult stia? Oare avusese si ea legatura cuvampirii?Brusc mi-am amintit fragmente din discutiile cu Carlisle, iar

vocea lui imi vibra in toate cotloanele mintii, ca un bas ce totricosa in toate partile posibile, ca si cum stia ca cu fiecare bataiema impungea si imi tirmitea un tremur. Mi-am stapanit lacrimile sim-am indreptat de spate.

- Stii ceva despre asta? Am spus intr-un ton destul de slab.- Depinde cat de mult stii despre asta dar din moment ce ai

asa ceva pe mana ta, ma gandesc ca stii destul de multe.- A fost demult.- Si.. si cum ai supravietuit?- Am avut niste prieteni destul de niste prieteni buni. Am

zambit amar.


15/18

Odata ce am spus asta si-a deschis ochii spre mine si aratade parca cineva tocmai ii daduse o lovitura fatala direct in cap.Ametitoare.

- A trecut. Dar sper ca David nu va auzi vreun cuvant din

povestea asta.- Nu.- Totusi, cat de multe stie si el despre ei?- Nu stie. A ras de mine cand

Isi privea cu atentie incheieturile si incepuse sa fie foarteagitate.

- Eram mica ma plimbam destul de mult timp singura pealeile intunecoase odata am ramas blocata intr-ofundatura, imi scapsem pe jos cartea care o tineam si m-amaplecat sa o ridic. Insa inainte sa apuc sa o ating, m-amtrezit in fata cu nu pot sa descriu infatisarea sau vocea,stiu doar ca parea a fi un inger sau un demon. Mi-a zambitiar eu am ramas hipnotizata complet.Cand din padure s-a auzit brusc un hohot de ras, sa oprit

brusc. S-a asigurat ca nu venea nimeni si apoi a continuat.- M-a mangaiat pe fata si mi-a spus sa nu ma speriu Apoi

aIncercam cu greu sa nu ii urlu sa continue mai repede, sa

aflu cum arata acel inger, sa aflu mai multe. Incercam sa imi

contorlez bataile inimii care erau mai grele decat pasii ce seauzeau din departare, incercam sa imi controlez respiratia carerefuza sa descurga intr-un mod normal.

- Stii, l-am mai vazut de cateva ori. Dar niciodata nu mi-a maispus ceva. Dar Mereu apucam sa ii vad o cicatrice adancape mana Si seaman perfect cu a ta.Mi-am intors privirea spre urma de pe incheietura mea si

am oftat adnac. Nu a fost el. El nu are nicio cicatrice pe niciunadin maini. Insa oricine ar fi fost, era un vampir care se puteacontrola. Si desi imi era inxplicabil faptul ca s-a aratat fara vreunmotiv Allanei, mi-am indreptat atentia spre convesatia noastra.

- Si ce te face sa Ceva nu era in regula cu povestea ei. Un necunoscut cu

care te intalnesti in copilarie nu iti ramane intiparit in minte atatde mult timp, si nici nu ramai socat cand vezi o cicatriceasemanatoare cu a lui pe mana. Era ceva ce a omis in mica ei


16/18

povestire. Ceea ce am aflat eu, era doar o parte in poveste.Pentru ca stia de unde aveam cicatricea, asta era sigur. Intalnirileei scurte cu cel despre care a vorbit, nu ii puteau garanta naturalui.

- As vrea sa aflu toata povestea.M-a privit neincrezatoare dupa care mi-a zambit usor.- Asa cum spui si tu, a fost demult. As vrea sa trecem peste

asta.- Cum poti sa treci peste asta. Exista o mana de oameni, daca

nu si mai putini care stiu despre asta. Cum poti sa sari pesteasa ceva?

- Pari cam agitata. Sunt curioasa care a fost implicatia ta intoata povestea.

- Asta nu depinde de tine.- Nu, dar eu am aflat totul facand cercetari. Eram mica,

credeam in toate povestile.Nu spunea adevarul, sa crezi in niste povesti nu era de

ajuns ca sa crezi despre cineva ca era un sau ca- Unele povesti mi le-a spus chiar el.

Am inghitit in sec si mi-am indreptat privirea spre chipul eicare era din nou nemiscat.

- Erai un copil.- Pe asta se baza.

Asa ceva nu se intampla niciodata fara ca ceilalti sa nu afle. Stiamla ce ma refer.- Folosea nume false. Dupa cateva zile nu l-am mai vazut

niciodata.- Si cum poti fi sigura ca eu stiu despre ce vorbesti tu?- Te-ai dat singura de gol cand m-ai intrebat alarmata despre

toata povestea. Nu poti sa intrebi pe cineva despre cevainainte sa te prinzi despre ce e vorba.

- M-am inselat.- Nu stii sa minti. Esti usor de citit.

Oare aveam un cosmar sau de ce aveam discutia astatocmai acum, in ziua in carew trebuia sa fiu vesela si triumfatoareca am trecut peste multe intamplari?

Am privito in ochi speriata, cu puslul accelerat si sperand case va sfarsi spunandu-mi ca totula fost o gluma.


17/18

Dar nu am apucat sa intreb daca facea glume pe seamamea sau daca inventa totul dublat in anticipatie.

Baietii s-au intors, iar la gasirea noastra au inceput sa nearate ciupercile gaurite pe care le gasisera sip e care ei

pretindeau ca le puteau manca la cina.Am mai ramas cateva ore, dar nu am mai vorbit cu Allane.Incercam sa ignor toate lucrurile auzite, banuite, pana la urma,Nicko avea dreptate: nu mai era problema mea. Trebuia sa uitdespre asta si sa imi vad de viata ignorand lucrurile referitoare laacest lucru.

Iar el nu imi spunea asta din rautate. Mi-o spunea fiindcastia ca orice intoarcere in tercut imi strica mersul aleator algandurilor, si ma facea sa simt durerea din nou.

Spre seara, am adunat lucrurile. Nicko parea cumva trist caplecam, iar David nu inceta sa imi pormita ca la urmatoarea orade engleza imi va continua povestirile lui. Nu stiam daca glumestesau daca chiar va inventa povesti doar pentru a ma amuza, certera ca odata ce m-am vazut deschizand usa camionetei m-amsimtit usurata.

- Sa stii ca vreau sa aud totul despre asta.M-am intors spre Nicko. Isi sprijinea capul in maini.

- Sa auzi totul despre ce?- Bella, esti naiva daca crezi ca nu am observat schimbarea ta

de temeperament odata ce m-am intors cu David dinpadure.- Nu s-a intamplat nimic.

Si-a intors usor capul spre mine si mi-a zambit stramb.- Dupa cum spuneai tu, asta nu ma mai priveste. Si nu te

priveste nici pe tine.A ramas nemiscat dar nu a realizat despre ce vorbeam, asa

ca am pornit incet spre casa. Oricum va afla curand. Sufletepereche nu isi pot asunder nimic unul fata de celalalt.

Dar pana sa intru inapoi in apartament, m-am convins canu mai era deloc treaba mea, si ca puteam sa intretin prietenia cuAllane fara sa mai vorbim despre asta. Parea suficient deconstineta ca ma deranja subiectul asta.

Eram convinsa ca voi da totul uitarii si ca nu voi mai vorbidespre indoilile intamplaril Allanei, ca nu voi mai cauta niciunindiciu sau urma a Vampirilor. Nu mai imi era teama sa le pronunt


18/18

numele. Era un pas pentru demnitate sa sar peste gauriledureroase din trecut.

Si asta probabil ca era un act de onoare fata de constiinta

mea. Asta daca nu gaseam biletul Allanei din buznarul paltonuluimei, in care ma ruga sa ne intalnim maine seara in cafeneaua dela coltul strazii Mcglur.

Rascruce de Iubiri - Continua Re

Documents

Transcript of Rascruce de Iubiri - Continua Re