RAPORT DE SECURITATE - ANPMapmhd-old.anpm.ro/files/APM Hunedoara/RSrevizuitoct2013.pdf · Raport de...

Sediu: 401151 Turda, str. Dr. I. Ratiu, nr. 101, Cluj Banca: Transilvania Sucursala Turda

Nr. reg. comerţ: J12/840/1998, Cod fiscal: RO 10906991 Cont RO 41 BTRL 0510 1202 5375 13XX

Tel.-Fax: 0264 315464, 0364 146942, 0745 523642 [email protected]

Capital Social: 4000 LEI www.oconecorisc.ro

RAPORT DE SECURITATE

pentru Proiectul minier

,,Exploatarea minereurilor auro-argentifere din perimetrul Certej,

judeţul Hunedoara”

S.C. DEVA GOLD S.A.

ELABORAT: S.C. OCON ECORISC S.R.L.

Ediţia OCTOMBRIE 2013

Consultanţă în domeniul securităţii mediului şi proceselor tehnologice.

Managementul dezastrelor naturale şi antropice.

Companie înscrisă în Registrul Naţional al Elaboratorilor de Studii pentru Protecţia Mediului,

nr. 105/15.12.2009, cu competenţe în elaborarea RM, RIM, BM, RA, RS, EA. Atestat pentru

elaborarea documentaţiilor pentru obţinerea avizului/autorizaţiei de gospodărire a apelor nr.

104/06.08.2013. Atestat ANRM pentru elaborarea documentaţiilor geologice si tehnico-

economice pentru resurse minerale si roci utile nr. 900/24.06.2010.

mailto:[email protected]

http://www.oconecorisc.ro/

Responsabil temă:

Ing. Coşara Gheorghe Viorel

Colectiv de elaborare:

Ing. Kocsis Violeta

Ing. Vana Alexandru Daniel

Ing. Col. (r) Roman Emil Grigore

Dr. Groze Ileana Codruţa

Dr. Ing. Török Zoltán

Consultant:

Prof. Univ. Dr. Ing. Ozunu Alexandru

L.S.

Raport de securitate

,,Exploatarea minereurilor auro-argentifere din

perimetrul Certej, judeţul Hunedoara”

Octombrie

2013

Elaborat de S.C. OCON ECORISC S.R.L., Turda i

Cuprins

Capitol

Pagina

Informaţii generale 1

I. Informaţii asupra sistemului de management şi asupra organizării obiectivului în

vederea prevenirii accidentelor majore 2

A. Politica de prevenire a accidentelor majore 2

B. Sistemul de management al securităţii 3

II. Prezentarea mediului în care este situat amplasamentul 34

A. Descrierea amplasamentului şi a mediului acestuia 34

B. Identificarea instalaţiilor şi a altor activităţi de pe amplasament care

ar putea prezenta un pericol de accident major 51

C. Descrierea zonelor unde poate avea loc un accident major 53

III. Descrierea instalaţiei 60

A. Descrierea activităţilor şi a produselor principale aparţinând acelor

părţi ale amplasamentului care au importanţă din punctul de vedere al

securităţii, surselor de riscuri de accidente majore şi a condiţiilor în

care un astfel de accident major se poate produce, precum şi descrierea

măsurilor preventive propuse

60

B. Descrierea proceselor şi a metodelor de operare 67

C. Descrierea substanţelor periculoase 104

IV. Identificarea şi analiza riscurilor accidentale şi metodele de prevenire 131

A. Descrierea detaliată a scenariilor posibile de accidente majore şi

probabilitatea producerii acestora sau condiţiile în care acestea se

produc

131

B. Evaluarea amplitudinii şi a gravităţii consecinţelor accidentelor

majore identificate 155

C. Descrierea echipamentului şi măsurilor utilizate pentru siguranţa

instalaţiilor 217

V. Măsuri de protecţie şi de intervenţie pentru limitarea consecinţelor unui

accident 222

A. Descrierea echipamentului instalat în obiectiv pentru limitarea

consecinţelor accidentelor majore 222

B. Organizarea alertei şi a intervenţiei 229

C. Descrierea resurselor mobilizabile, interne sau externe 279

D. Rezumatul elementelor descrise la lit. A, B şi C, necesare pentru

elaborarea planului de urgenţă internă 280




Octombrie

2013

Elaborat de S.C. OCON ECORISC S.R.L., Turda ii

ANEXE

Anexa 1.1. Declaraţia privind Politica de prevenire a accidentelor majore.

Anexa 2.1. Harta zonei de amplasare

Anexa 2.2.a Plan de situaţie general.

Anexa 2.2.b Plan de situaţie cu detalii ale incintei.

Anexa 2.3. Secţiuni de securitate

Anexa 2.4. Distanţe între secţiunile de securitate identificate

Anexa 2.5. Distanţe între instalaţiile cu risc din Uzina de procesare

Anexa 2.6. Plan de situaţie uzina de procesare

Anexa 2.7. Plan de situaţie Depozit de exploziv

Anexa 3.1 Schema fluxului tehnologic

Anexa 5.1. Plan general Reţea pentru incendiu

Anexa 5.2. Plan situaţie galerii de deviere, drenuri şi canale de gardă

DOCUMENTE ANEXATE

Fişe cu date de securitate

CERTIFICATE ALE S.C. OCON ECORISC S.R.L.

- Certificat de înregistrare în Registrul Naţional al elaboratorilor de studii pentru

protecţia mediului la poziţia nr. 105/2009

- Certificat de atestare ANRM nr. 900/24.06.2010.

- Certificat de atestare nr. 104/2013 pentru elaborarea documentaţiilor pentru

obţinerea avizului/autorizaţiei de gospodărire a apelor.

- Certificat 1659, Sistem de Management al Calităţii, ISO 9001, 31.01.2011

- Certificat 653M, Sistemul de Management de Mediu, ISO 14001, 31.01.2011

- Certificat 051R, Sistemul de Management al Responsabilităţii Sociale, SA

8000:2008, 31.01.2011

- Certificat 449S, Sistem de Management al Sănătăţii şi Securităţii Ocupaţionale,

OHSAS 18001, 31.01.2011

- Certificat 018SI, Sistem de Management al Securităţii Informaţiei, ISO/CEI 27001,

31.01.2011.




Octombrie

2013

Elaborat de S.C. OCON ECORISC S.R.L., Turda 1

Informaţii generale

Titularul lucrării: S.C. DEVA GOLD S.A. cu sediul administrativ în localitatea

Certeju de Sus, str. Principală nr. 89 jud. Hunedoara, CUI RO 10381352, nr. de ordine în

Registrul Comerţului J20/994/24.12.1997.

Persoana de contact: director general Nicolae Stanca, tel. 0254233680, fax.

0254233682.

Activitate desfăşurată pe amplasament: ,,Exploatarea minereurilor auro-argentifere

din perimetrul Certej, judeţul Hunedoara”.

Autorul atestat al lucrării: S.C. OCON ECORISC S.R.L., Evaluator de Mediu,

Certificat de înregistrare la Registrul Naţional al elaboratorilor de studii pentru protecţia

mediului la poziţia nr. 105.

Tel./fax.: 0264 315464, mail: [email protected].

Denumirea lucrării: Raport de Securitate, S.C. DEVA GOLD S.A., jud. Hunedoara,

pentru Proiectul minier ,,Exploatarea minereurilor auro-argentifere din perimetrul Certej,

judeţul Hunedoara”.

Baza legală: Lucrarea a fost elaborată în conformitate cu cerinţele legale din HG

nr.804 din 25 iulie 2007, privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt

implicate substanţe periculoase, modificată cu HG 79/2009, stipulate în art. 2 şi art. 10 şi

concretizate în Anexa nr. 2 a hotărârii mai sus menţionate. Revizuirea a fost necesară ca

urmare a modificării amplasamentului Uzinei de procesare.

mailto:[email protected]




Octombrie

2013


I. Informaţii asupra sistemului de management şi asupra organizării obiectivului

în vederea prevenirii accidentelor majore

A. Politica de prevenire a accidentelor majore

Politica de prevenire a accidentelor majore este pentru S.C. DEVA GOLD S.A. un

angajament pentru o dezvoltare durabilă orientată către protecţia sănătăţii oamenilor, a

mediului natural şi o economie prosperă. Baza acestei politici este aplicarea unor măsuri

tehnice consacrate pe plan mondial şi fezabile economic pentru o protecţie ridicată a mediului

în întreaga activitate desfăşurată.

Siguranţa în operare reprezintă un obiectiv strategic, care are drept scop reducerea

incidentelor legate de producţie, instalaţiile deţinute, activităţile de pe amplasament şi

activităţile conexe ce se desfăşoară înspre/dinspre propriul amplasament. Pentru conformarea

cu acest obiectiv strategic, se va implementa un sistem propriu de management al siguranţei,

care va fi impus şi partenerilor de afaceri.

În acest context principalele obiective avute în vedere sunt:

- reducerea la minim a potenţialelor riscuri de mediu;

- asigurarea conformării la normele şi reglementările legale;

- pregătirea întregului personal în vederea cunoaşterii riscurilor şi problemelor de

mediu pe care activitatea lor o implică.

Aplicarea acestei politicii este responsabilitatea tuturor compartimentelor societăţii

sub coordonarea responsabilului de mediu care răspunde pentru implementarea şi

comunicarea acesteia către angajaţi. Comunicarea permanentă între compartimentele

funcţionale stă la baza implementării eficiente iar monitorizarea prin audituri de mediu

periodice permite implementarea de eventuale corecţii.

În Anexa 1.1. este prezentată Declaraţia privind Politica de prevenire a accidentelor

majore.

Politica generală pentru prevenirea, pregătirea pentru o eventuală intervenţie şi

responsabilitatea în cazul accidentelor industriale este bazată pe următoarele principii:

- prevenirea care presupune construcţia uzinei şi operarea în aşa fel încât să se

prevină dezvoltarea necontrolată a operaţiilor anormale, consecinţele eventualelor accidente

să fie minime şi în acord cu cele mai bune tehnici de securitate disponibile;




Octombrie

2013


- identificarea şi evaluarea pericolelor majore prin studii sistematice de

periculozitate şi de operabilitate şi analize de securitate detaliate pentru fiecare din cazurile

individuale identificate;

- evaluarea necesităţilor de securitate ierarhizate în funcţie de “tipul şi anvergura

pericolului aşteptat ” pe baza cantităţilor de substanţe periculoase şi a activităţilor industriale

susceptibile şi relevante pentru accidente;

- prioritate pentru protecţia şi salvarea vieţii oamenilor.

În aplicarea acestor principii, S.C. DEVA GOLD S.A. va desfăşura următoarele

activităţi:

- va aloca resursele necesare pentru dezvoltarea sistemelor de management a

securităţii în derularea operaţiunilor sale;

- va comunica în permanenţă cu toate părţile interesate pentru a aplica cele mai bune

tehnologii disponibile pe plan mondial şi fezabile economic pentru a asigura o protecţie

ridicată pentru mediu şi populaţie în întreaga activitate desfăşurată;

- va conştientiza şi disemina în comunitatea locală problemele specifice care pot

genera situaţii de urgenţă, asigurând pregătirea populaţiei pentru o reacţie imediată;

- va avertiza imediat populaţia asupra riscurilor de poluare şi contaminare a zonelor

limitrofe unităţii şi va interveni cu forţele şi mijloacele de care dispun pentru protecţia

populaţiei şi înlăturarea efectelor poluării.

B. Sistemul de management al securităţii

Obiectivul managementului societăţii este obţinerea de performanţe economico-

financiare, în condiţii de protecţie a mediului înconjurător şi de securitate şi sănătate optime

pentru salariaţi şi populaţie, care să asigure prevenirea şi reducerea riscurilor de accidente.

În domeniul Securităţii, managementul S.C. DEVA GOLD S.A. se angajează în

următoarele direcţii de acţiune:

- Conformarea la legislaţia actuală de securitate şi a oricărei evoluţii a acesteia,

referitoare la activităţile desfăşurate;

- Îmbunătăţirea continuă a performanţelor de securitate pentru prevenirea

accidentelor;




Octombrie

2013


- Pregătirea şi conştientizarea întregului personal privind respectarea măsurilor

tehnice şi organizatorice precum şi a legislaţiei în vigoare, ce reglementează activitatea la

fiecare loc de muncă;

- Reducerea sau înlăturarea riscurilor de accidente, prin stabilirea de măsuri

preventive de lucru, asigurându-se o îmbunătăţire permanentă a nivelului de securitate;

- Analiza periodică a activităţii de securitate.

S.C. DEVA GOLD S.A. recunoaşte faptul că, prin natura activităţilor specifice

desfăşurate care implică utilizarea, vehicularea şi depozitarea de substanţe toxice şi potenţial

nocive, obiectivul pe care îl gestionează poate constitui sursa unui accident major cu efecte

negative pentru angajaţi, public, mediul natural şi antropic, fapt pentru care îşi asumă

responsabilitatea luării tuturor măsurilor pentru controlul acestui pericol.

Potenţialul de pericol deosebit al activităţii este generat de:

- existenţa unor tehnologii şi instalaţii care utilizează substanţe nocive sau periculoase

(în special cianuri şi metale grele);

- vehicularea unor cantităţi importante şi existenţa unor stocuri mari de materiale

conţinând substanţe cu potenţial nociv;

- amplasarea iazurilor de decantare la o distanţă destul de mare de uzina de procesare

şi existenţa unor magistrale lungi de hidro-transport al unor substanţe periculoase;

- existenţa de persoane care lucrează zilnic şi posibilitatea erorii umane în operare.

Sistemul de management al securităţii (SMS) este acea parte a sistemului general de

management care include structura organizatorică, responsabilităţile, practicile, procedurile,

procesele şi resursele pentru determinarea şi implementarea politicii de prevenire a

accidentelor majore.

Managementul securităţii acoperă următoarele aspecte: organizare şi personal,

identificarea şi evaluarea pericolelor majore, managementul pentru modernizare, adoptarea şi

punerea în aplicare a procedurilor de identificare a situaţiilor de urgenţă previzibile,

monitorizarea performanţei, controlul operaţional.

a) Organizare şi personal

S.C. DEVA GOLD S.A. este conştientă de importanţa folosirii de resurse suficiente şi

adecvate şi de directa implicare a conducerii la toate nivelele ierarhice, în scopul îndeplinirii

cu succes a obiectivelor de siguranţă.




Octombrie

2013


Cu acest obiectiv conducerea societăţii certifică şi comunică rolurile şi

responsabilităţile, prevede mijloacele necesare şi se asigură că fiecare angajat este conştient

de responsabilitatea sa privind siguranţa. Conducerea dezvoltă şi păstrează permanent

actualizată organigrama societăţii, a listei cu atribuţiuni (fişa postului) pentru fiecare funcţie

implicată în asigurarea siguranţei şi a listei cu responsabilităţi relevante pentru aceste funcţii

şi de asemenea orice posibil instrument de organizare (comitet, grup de lucru, etc.) ce va

participa la implementarea şi menţinerea sistemelor de siguranţă.

Pentru limitarea şi înlăturarea urmărilor situaţiilor de urgenţă S.C. DEVA GOLD S.A.

organizează şi dotează, pe baza criteriilor de performanţă elaborate de Inspectoratul General

pentru Situaţii de Urgenţă, servicii şi formaţiuni proprii de urgenţă. Autorizarea acestor

formaţiuni se va executa pe baza normelor metodologice elaborate de Inspectoratul General

pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobate de Ministrul Administraţiei şi Internelor. Structura de

intervenţie pentru situaţii de urgenţă este integrată în organigrama S.C. DEVA GOLD S.A.,

atribuţiile fiind stipulate şi în ROF şi ROI interne.

Organizarea de urgenţă în cadrul amplasamentului va cuprinde:

- Celula de Urgenţă

- Serviciul Privat pentru Situaţii de Urgenţă

Pentru personalul implicat în managementul şi intervenţia de urgenţă, atribuţiile

specifice care reies şi din organigrama funcţională vor fi detaliate în cap. V.

Atribuţiile şi domeniile de responsabilitate ale personalului care vor desfăşura

activitate pe amplasament în ceea ce priveste securitatea funcţionării fără accidente şi

limitarea posibilelor consecinte, vor fi stabilite la toate nivelurile organizatorice, în cadrul

procedurilor vizând planificarea personalului.

Organizarea personalului va fi realizată conform următoarei organigrame:




Octombrie

2013


ORGANIGRAMĂ




Octombrie

2013


Fiecare membru al personalului angajat va avea roluri şi responsabilităţi bine definite

ce trebuie îndeplinite, toate locurile de muncă urmând să fie ocupate de persoane competente

în ceea ce priveşte pregătirea de bază, instruirea, educaţia şi experienţa.

Conform previziunilor şi experienţei proprii, la S.C. DEVA GOLD S.A vor fi angajate

persoane, constând în manageri, ingineri pe specificul activităţii ce o vor desfăşura, personal

administrativ, laboranţi, operatori şi personal de întreţinere şi logistică.

Regimul de functionare va fi de 360 ore pe an, programul zilnic fiind de 24 ore/zi. În

mod permanent in schimbul I, pe amplasament se vor afla prezenţi la locurile de muncă atât

personalul de operare cât şi personalul administrativ, de conducere şi cel auxiliar.

În perioadele când instalatiile nu se vor afla în functiune (perioadele de revizii

planificate anual, perioadele de opriri pentru reparaţii sau alte cauze), pe amplasament se vor

afla obligatoriu persoanele implicate în executarea lucrărilor de reparaţii, întreţinere şi revizii

. De asemenea, s-a conceput şi se va pune în aplicare un sistem de acoperire a

personalului cheie în situaţii de absenţă, astfel încât, în orice moment, exploatarea instalaţiilor

să se realizeze în deplină siguranţă. Astfel, orice angajat va avea o persoană care, în caz de

absenţă pre-stabilită sau neaşteptată, îi va lua locul. Pentru a asigura nivelul de competentă

tehnică echivalentă în vederea funcţionării acestui sistem de acoperire a absenţelor, personalul

de operare va beneficia de instruire şi pregătire profesională pentru mai multe locuri posibile

de operare.

În continuare se prezintă activităţile şi responsabilităţile principale în situaţia de

operare normală (conform fişei postului) pentru personalul implicat în managementul

situaţiilor de urgenţă (în paranteză se prezintă denumirea corespondentă a funcţiei din

Organigrama de urgenţă):

1. DIRECTOR GENERAL (MANAGER AMPLASAMENT)

-este persoana care reprezintă în mod direct compania, în relaţiile cu toate organismele

statului, cu partenerii de afaceri, cu firmele de consultanţă, cu centrele de proiectări, cu

administraţiile locale, etc.

-coordonează întreaga activitate a companiei (toate secţiile, sectoarele, serviciile,

compartimentele, directorul tehnic, directorul economic şi directorul comercial, sunt în

subordinea acestuia).




Octombrie

2013


-coordonează compartimentele: juridic, comercial, economico-financiar şi resurse

umane.

-coordonează întreaga activitate de producţie şi serviciile tehnice ale companiei.

-are posibilitatea de a verifica orice segment de activitate, în orice moment consideră

că se impune aceasta.

-îndeplineşte funcţia de Şef Celulă de Urgenţă pentru cazurile când se impune

organizarea şi conducerea acţiunilor de intervenţie în caz de situaţii de urgenţă.

-verifică respectarea programelor de instruire a tuturor subordonaţilor şi are dreptul de

a sancţiona orice abatere de la regulament.

- va fi reprezentantul companiei în relaţiile cu Garda de Mediu, Agenţia Teritorială de

Protecţia Mediului, Direcţia Teritorială a Apelor, Administraţia locală, Prefectura judeţului,

Inspecţia Teritorială de Protecţia Muncii, Primaria comunei şi alte instituţii abilitate.

- monitorizează toate acţiunile de simulare programată a situaţiilor de urgenţă, a

verificării reacţiei angajaţilor şi interventiei în cazul unei potenţial accident.

- este persoana responsabilă cu implementarea sistemului de management pentru

modernizare.

- stabileşte responsabilităţi bine definite pentru persoanele cu putere de decizie şi cu

linii de comunicaţie eficace în cadrul forţei de muncă.

- stabileşte persoanele care trebuie să aibă nivelul de autoritate necesar pentru luarea

deciziilor şi iniţierea de acţiuni în situaţii de urgenţă.

- urmăreşte implementarea unei proceduri generale de planificare, de la concepţie la

închidere şi reabilitare, pe baza unei evaluări a riscurilor care maximizează avantajele şi

minimizează răspunderile şi impacturile de mediu.

2. DIRECTOR TEHNIC (responsabil în domeniul managementului securităţii):

- coordonează întreaga activitate de producţie a companiei, începând cu carierele,

lucrărilor miniere auxiliare, construcţia depozitelor de deseuri miniere, procesarea minereului,

extracţia produselor finite.

- coordonează activitatea serviciilor: producţie-tehnic-investiţii-topo;

- coordonarea activitatea de hidrotranspost a sterilelor şi recircularea apelor limpezite

de pe iazuri in procesul tehnologic




Octombrie

2013


- coordonează activitatea de depozitare a sterilelor in haldele de steril şi de menţinere a

stabilităţii

- coordonează şi supraveghează funcţionarea activităţii staţiilor de epurare de pe

amplasament

-coordonează întreaga activitate de intervenţii în caz de reparaţii, revizii, opriri

tehnologice pe instalaţii sau întregul flux

- îndeplineşte funcţia de locţiitor al Şefului Celulei de Urgenţă

- colaborează cu compartimentul de mediu cu privire la monitorizarea evoluţiei

factorilor de mediu în vederea coordonării activităţii de producţie fără posibile efecte

nefavorabile asupra mediului

- colaborează cu compartimentul de protecţia muncii pentru desfăşurarea activităţii

fără incidente/accidente de muncă, pentru asigurarea protecţiei sănătăţii angajaţilor

- ţine permanent legătura cu dispeceratul

- colaborează cu compartimentul administrativ pentru asigurarea materialelor, pieselor

de schimb, materiilor prime pentru o bună desfăşurare a procesului de producţie

- verifică documentele cu privire la coordonarea activităţii de urmărire specială a

comportării în timp a depozitelor de deşeuri industriale , urmărire realizată conform cerinţelor

legislative în vigoare

- va fi responsabil direct cu programul de mediatizare în rândul populaţiei locale, a

factorilor de risc în cazul unor poluări accidentale cât şi a măsurilor de combatere a acestora

- răspunde de buna organizare a construcţiei barajelor şi formarea iazurilor precum şi

construcţia haldelor

- coordonează activitatea de elaborare a programelor de protecţia muncii, protecţie

civilă şi PSI

- are responsabilitati în iniţierea schimbărilor tehnologice , propunerea spre aprobare şi

alocare a resurselor necesare pentru implementarea modificărilor propuse în concordanţă cu

respectarea măsurilor de protecţia mediului şi a muncii

- răspunde de definirea şi documentarea măsurilor de control a impactului

modificărilor propuse asupra mediului şi sigurantei muncii

-în cazul accidentelor de muncă, al avariilor sau situaţiilor deosebite se deplasează la

faţa locului, înştiinţează imediat conducătorul unităţii şi ia măsurile de prim ajutor care se

impun




Octombrie

2013


- este responsabil cu preluarea recomandărilor de la audituri, investigarea incidentelor,

sau de la inspecţiile din partea autorităţilor etc., într-o perioadă dată

- stabilileşte proceduri de răspuns la situaţii de urgenţă, atent elaborată şi exersată în

mod periodic.

3. DIRECTOR UZINA (manager instalatii şi procese)

- desfăşoară activităţi de coordonare şi control în activitatea tehnico-productivă

- îndeplineşte funcţia de membru al Celulei de Urgenţă.

- întocmeşte, implementează şi coordonează programele lunare, trimestriale şi anuale

cu lucrările de producţie şi de investiţii

- urmăreşte şi răspunde de respectarea programului de lucru, de desfăşurarea normală

a activităţii în toate sectoarele productive

- întocmeşte informări cu privire la stadiul realizărilor de producţie la toate sectoarele

şi ia măsuri de combatere şi înlăturare a factorilor ce pot să conducă la orpiri, staţionări

nejustificate

- răspunde de aplicarea celor mai moderne şi eficiente metode de lucru şi organizare a

activităţii în cadrul compartimentului.

- participă la conceparea, verificarea şi execuţia documentaţiilor tehnice necesare

proiectului minier

- ia măsuri operative pentru eliminarea stagnărilor şi pentru utilizarea cât mai eficientă

a capacităţilor de producţie

- întocmeşte chestionare statistice cu date referitoare la activităţile de producţie şi

tehnice de investiţii

- stabileşte angajaţii (persoanele) cu responsabilităţi specifice pentru gestionarea

substanţelor periculoase

- îndrumă activitatea de întocmire a documentaţiilor tehnice, elaborate de către

colectivul de specialişti ai unităţii

- analizează şi întocmeşte situaţii/rapoarte, aducându-şi aportul la soluţionarea

problemelor critice privind aspectele tehnice legate de activitate pentru optimizarea tuturor

proceselor tehnologice

- răspunde de aplicarea tehnologiilor de lucru




Octombrie

2013


- coordonează în mod direct toate reviziile, reparaţiile instalaţiilor a căror activitate o

coordonează

- urmăreşte monitorizarea fluxului tehnologic prin controlul controlul automat (DCS)

şi dispune dacă este nevoie controlul manual al diverselor etape a activităţilor din subordine

- înştiinţează directorul tehnic referitor la orice intervenţie necesar a fi efectuată pe

flux pentru a nu se bloca coordonarea altor activităţi

- coordonează activitatea de aprovizionare şi depozitare a materialelor periculoase

necesare în fluxurile tehnologice

- controlează locurile de muncă, unde lucrează personalul din subordine, răspunde de

asigurarea condiţiilor optime de muncă pentru înlăturarea pericolului de îmbolnăvire şi de

ţinerea la zi a evidenţelor prescrise de NTS

- organizează şi asigură prin personalul tehnic din subordine instruirea muncitorilor la

Cabinetul de Protecţia Muncii

- urmăreşte prin personalul din subordine, menţinerea în bună stare a utilajelor şi

instalaţiilor şi controlează starea de funcţionare a acestora

- asigură introducerea, montarea şi exploatarea tuturor instalaţiilor şi echipamentelor,

astfel încât să se respecte prevederile normelor de protecţia muncii în vigoare

- răspunde direct de organizarea asistenţei tehnice permanente pe toate schimburile de

lucru

- stabileşte sarcini suplimentare pe linie de protecţia muncii pentru personalul din

subordine de câte ori se impune acest lucru

- duce la îndeplinire realizarea măsurilor proprii sau cele stabilite de organele de

control

- prelucrează trimestrial şi de câte ori este nevoie şi intervin schimbări importante în

planul operativ de prevenire şi lichidare a avariilor, iar în caz de avarii tehnice va anunţa

conducerea unităţii

- la controalele efectuate, în situaţiile în care constată abateri de la prevederile

normelor sau situaţii care pot periclita buna funcţionare a fluxului tehnologic şi a instalaţiilor,

ia măsuri operative pentru remedierea deficienţelor, dispoziţiile respective fiind consemnate

în registrul secţiei

- în cazul accidentelor de muncă, al avariilor sau situaţiilor deosebite se deplasează la

faţa locului, înştiinţează imediat directorul tehnic şi ia măsurile de prim ajutor care se impun




Octombrie

2013


4. DIRECTOR MINA (manager administrativ)

- coordonează şi controlează activitatea tehnico-productivă din cadrul secţiei mină

- îndeplineşte funcţia de membru al Celulei de Urgenţă

- verifică şi pune în aplicare programele de exploatare selectivă, în vederea asigurării

alimentării uzinei de procesare cu minereu de calitate

- verifică intrarea în execuţie şi realizarea în termenele stabilite, a proiectelor tehnice

necesare execuţiei obiectivului şi ţine legătura cu toţi proiectanţii, consultanţii şi colaboratorii

implicaţi în implementarea proiectului

- urmăreşte şi răspunde de respectarea programului de implementare a proiectului şi de

desfăşurarea normală a activităţii în toate sectoarele din subordine în funcţiune

- analizează şi întocmeşte situaţii/rapoarte, aducându-şi aportul la soluţionarea

problemelor critice privind aspectele tehnice legate de activitate pentru optimizarea tuturor

proceselor tehnologice

- verifică în teren posibilităţile de execuţie a lucrărilor miniere prevăzute în proiect şi

aduce îmbunătăţiri în acest sens

- analizează şi propune strategii de dezvoltare a activităţii de producţie

- execută analize tehnice şi propune implementarea celor mai potrivite echipamente şi

tehnologii de lucru pentru îmbunătăţirea indicatorilor tehnici de producţie

- întocmeşte informări cu privire la stadiul realizării indicatorilor de producţie şi ia

măsuri de combatere şi înlăturare a factorilor ce pot să conducă la nerealizarea acestora

- răspunde de aplicarea tehnologiilor de lucru şi a metodelor de exploatare în

conformitate cu proiectul tehnic

- răspunde de organizarea activităţii în cadrul secţiei prin aplicarea unor strategii

adecvate

- verifică şi coordonează echipele tehnice de forare – împuşcare

- coordonează activitatea de aprovizionare şi depozitare a materialelor explozive

- controlează locurile de muncă, unde lucrează personalul din subordine, răspunde de

asigurarea condiţiilor optime de munca pentru înlăturarea pericolului de îmbolnăvire şi de








Octombrie

2013


- organizează şi controlează procesul de producţie în vederea asigurării de condiţii

normale de lucru în conformitate cu prevederile normelor de protecţia muncii

- întocmeşte în colaborare cu compartimentele de specialitate din unitate programul

general de exploatare (preliminar) şi planul de prevenire a avariilor

- urmăreşte prin personalul din subordine, menţinerea în bună stare a utilajelor şi

instalaţiilor şi controlează starea de funcţionare a acestora

- asigură introducerea, montarea şi exploatarea tuturor instalaţiilor şi echipamentelor

electromecanice, astfel încât să se respecte prevederile normelor de protecţia muncii în

vigoare


lucru

- asigură aplicarea măsurilor de prevenire a exploziilor, incendiilor şi inundaţiilor

- răspunde de întocmirea, prelucrarea şi însuşirea de către personalul interesat a

instrucţiunilor specifice de protecţia muncii pentru toate tehnologiile de lucru, instalaţiile şi

utilajele utilizate în sector

- stabileşte sarcini suplimentare pe linie de protecţia muncii pentru personalul din

subordine de câte ori se impune acest lucru

- duce la îndeplinire realizarea măsurilor proprii sau cele stabilite de organele de

control

- organizează şi asigură prin personalul tehnic din subordine instruirea muncitorilor la

Cabinetul de Protecţia Muncii

- organizează şi urmăreşte, ţinerea la zi a evidenţelor şi a rapoartelor prevăzute de

norme sau de alte acte normative în vigoare


faţa locului, înştiinţează imediat conducătorul unităţii şi ia măsurile de prim ajutor care se

impun


normelor sau situaţii care pot periclita buna funcţionare a lucrărilor miniere şi a instalaţiilor, ia

măsuri operative pentru remedierea deficienţelor, dispoziţiile respective fiind consemnate în

registrul secţiei.




Octombrie

2013


5. ŞEF SERVICIU: ,,PROTECTIA MUNCII” (inspector de protecţie civilă)

- coordonează şi verifică activitatea de instruire pe linie de protecţia şi securitatea în

muncă a întreg personalului din societate

- realizează inspecţii de teren, verifică sistemul de instrumentaţie, modul în care este

respectată punerea în aplicare a tehnologiei de lucru şi respectarea planului de protecţia şi

securitatea muncii

- verifică modul în care este implementat şi respectat planul de răspuns în caz de

avarii, incidente la locul de munca sau în caz de urgenţă

- îndeplineşte funcţia de locţiitor al Şefului Celulei de Urgenţă în lipsa directorului

tehnic

- organizează discuţii, întâlniri, seminarii cu tematici legate de aspectele ce ţin de

protecţia şi securitatea muncii

- se implică în organizarea şi apoi analizează rezultatele înregistrate cu ocazia

exerciţiilor de alertare a personalului, în condiţiile simulării unor avarii şi accidente şi

procedează la îmbunătăţirea reacţiei acestora

- contribuie hotărâtor la elaborarea planurilor şi rapoartelor periodice pe etape ale

proiectului, cu privire la măsurile de protecţia muncii

- controlează ca elementele de infrastructură să fi marcate printr-un cod de culori sau

prin alte metode pentru identificarea materialelor periculoase (de ex. utilizarea unui cod de

culori la vopsirea conductelor), şi pentru semnalarea unor precauţii speciale necesare

- întocmeşte planul de instruire documentat în legătură cu substanţele periculoase şi

gestionarea acestora, care va fi aplicat tuturor angajaţilor permanenţi, contractorilor şi

angajaţilor temporari

- este responsabil de instruirea angajaţilor cu roluri de conducere, inclusiv cei din

departamentele administrative

- organizează cursuri periodice de actualizare a cunoştinţelor în domeniul protecţiei şi

securităţii muncii

- este reponsabil cu evitarea păstrării echipamentelor de protecţie în locuri încuiate,

pentru a asigura permanent accesul uşor la acestea. Va verifica periodic ca echipamentele de

protecţie şi semnele de informare să fie prezente şi în stare bună

- este responsabil de introducerea iniţială şi continuă a unui program de instruire în

protecţia muncii şi gestionarea cianurilor pentru toţi angajaţii implicaţi în gestionarea




Octombrie

2013


cianurilor, inclusive contractanţi, care au responsabilităţi de conducere, operaţionale sau de

întreţinere, sau care manipulează sau sunt expuşi la cianuri. Aceste programe de instruire vor

acoperi atât rolurile de zi cu zi ale angajaţilor, cât şi modalităţile de răspuns la situaţiile de

urgenţă legate de cianuri

- se consultă cu specialiştii companiei în orice problemă apărută în procesul

tehnologic, pentru elaborarea unor măsuri suplimentare de protecţia muncii, de prevenire şi

stingerea incendiilor, astfel încât lucrările din procesul de producţie să se desfăşoare în

deplină siguranţă.

6. ŞEF SERVICIU PSI (grupa de prevenire şi intervenţie PSI)

- participă la procedurile de organizare pentru apărarea împotriva incendiilor

- asigură identificarea şi evaluarea riscurilor de incendiu din unitate şi asigură

corelarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor cu natura şi nivelul riscurilor

- solicită şi obţine avizele şi autorizaţiile de securitate la incendiu, prevăzute de lege,

şi asigură respectarea condiţiilor care au stat la baza eliberării acestora

- redactează documente specifice activităţii PSI

- stabileşte conţinutul programului de instruire diferenţiat pe nivele de reponsabilităţi

şi specialităţi, luând în considerare aspectele activităţii PSI desfăşurate în cadrul unităţii

- permite, în condiţiile legii, executarea controalelor şi a inspecţiilor de prevenire

împotriva incendiilor

- verifică, respectă şi aplică instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor elaborate

- verifică însuşirea de către salariaţi a normelor specifice PSI

- asigură întocmirea şi actualizarea planurilor de intervenţie şi condiţiile pentru

aplicarea acestora în orice moment

- identifică nivelul de aplicare a măsurilor de PSI, evaluează capacitatea de apărare

împotriva incendiilor, monitorizează evoluţia situaţiei operative din unitate

- asigură utilizarea, verificarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor de apărare

împotriva incendiilor cu personal atestat, conform instrucţiunilor furnizate de proiectant

- antrenează resursele umane specializate în intervenţii PSI

- îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege privind apărarea împotriva

incendiilor.




Octombrie

2013


7. ŞEF SERVICIU: ,,COMPARTIMENT PROTECŢIA MEDIULUI” (manager

protecţia mediului)

- îndeplineşte funcţia de membru al Celulei de Urgenţă

-responsabil cu întocmirea documentaţiilor necesare pentru obţinerea actelor de

reglementare conform legislaţiei în vigoare

- reponsabil cu respectarea condiţiilor de protecţia mediului impuse prin actele de

reglementare obtinute

- responsabil cu revizuirea actelor de reglementare în cazul implementarii unor

modificări tehnologice esenţiale sau modificări legislative

- responsabil cu raportarea datelor solicitate de către autorităţile de mediu (analize,

cantităţi deşeuri, etc.)

- colaborează cu serviciul pentru protecţia muncii pentru respectarea condiţiilor

impuse de manevrarea substanţelor chimice periculoase

- colaborează cu departamentul tehnic pentru conformarea cu BAT a schimbărilor

tehnologice (dacă este cazul)

- gestionează baza de date – analize de laborator (propriu sau extern – laborator

acreditat )- în vederea întocmirii rapoartelor de mediu

- colaboreaza cu reprezentantii autoritatilor de mediu in vederea conformarii activitatii

cu eventualele modificari legislative

- se implică în analizarea rezultatelor înregistrate cu ocazia exerciţiilor de alertare a

personalului, în condiţiile simulării unor avarii şi accidente

- urmăreşte programul de monitorizare de a mediului, pentru a determina în ce măsură

programul este adecvat, şi pentru a recomanda eventuale puncte unde sunt necesare

îmbunătăţiri

- participa la inspecţii periodice pe amplasament pentru a verifica integritatea

sistemelor de monitorizare, inclusiv semnalizările

- participă la revizuirea procedurilor de gestionare a cianurilor, dacă este cazul

- urmăreste registrul non-conformităţilor şi evenimentelor neprevăzute precizează data

şi ora evenimentului, data şi ora acţiunilor corective, tipul de acţiuni întreprinse, rezultatele

acestora, şi interacţiunea cu autorităţile.




Octombrie

2013


8. DIRECTOR COMERCIAL (manager logistică)

- organizează, îndrumă şi controlează activitatea de marketing, planificare,

aprovizionare, desfacere şi transport, export, import

- ţine evidenţa obiectelor de inventar şi propune casarea sau scoaterea lor din uz, în

condiţiile prevăzute de lege

- analizează necesarul de fonduri valutare pentru investiţii şi producţie coordonând

activitatea de obţinere şi utilizare a lor

- propune şi fundamentează analize economico – financiare ce au drept scop

rentabilizarea departamentului logistică

- urmăreşte încadrarea în consumurile normate şi ia măsuri de evitare a risipei

- elaborează şi gestionează eficient bugetul de venituri şi cheltuieli al departamentelor

logistică şi comercial din subordine

- coordonează şi îndrumă activitatea privind prospectarea pieţei interne şi externe

- coordoneaza activitatea de reclamă comercială şi prospectarea pieţei

- titularul postului are rolul de a asigura aplicarea corectă a procedurilor operaţionale

de achiziţii şi aprovizionare

- urmăreşte zilnic activitatea personalului aflat în subordine pentru asigurarea aplicării

corecte a procedurilor operaţionale de achiziţii şi aprovizionare/ livrare

- organizează departamentul Comercial pe criterii de “cost efficiency”, în vederea

optimizării activităţii de aprovizionare/ livrare

- asigură bucla de feed- back în urmărirea aplicării procedurilor comerciale şi a

stocurilor optime

- stabileşte relaţii bune cu furnizorii, pentru rezolvarea în timp util şi în bune condiţii a

tuturor problemelor ocazionale apărute

- răspunde pentru calitatea negocierii contractelor/actelor aditionale cu furnizorii

- îşi asumă responsabilitatea pentru propunerile de noi furnizori, după ce a verificat

poziţia pe piaţa şi standardele serviciilor oferite de către aceştia

- răspunde pentru calitatea activităţii personalului aflat în subordine şi pentru fluxul

operaţional la nivelul departamentului pe care-l conduce

- concepe impreună cu Directorul general strategiile comerciale prioritare

- respectă şi îndeplineşte cu stricteţe normele PSI şi de protecţie a muncii

- îndeplineşte alte atribuţii sau sarcini dispuse de directorul general.




Octombrie

2013


9. COMPARTIMENT DEZVOLTARE MINIERA SI GEOLOGIE (ingineri

principali de teren şi supraveghetori zonali)

- supraveghează amplasarea instalaţiilor de foraj şi echipele de probatori

- interpretează din punct de vedere geologic informaţiile obţinute din zona în care îşi

desfăşoară activitatea

- face propuneri de program, fundamentate din punct de vedere geo-economic

- coordonează în teren echipele ce execută lucrări de explorare geologică

- verifică standardul de calitate a tuturor activităţilor de cercetare geologică executate

- întocmeşte rapoarte şi documentaţii geologice (anuale, semestriale)

- formulează concluzii din rapoarte, cu privire la rezultatele cercetărilor geologice

finalizate sau în aflate stadiu de evaluare

- respectă regulamentul de ordine interioară

- respectă şi îndeplineşte cu stricteţe normele PSI şi de protecţie a muncii

- îndeplineşte şi alte atribuţii sau sarcini dispuse de geologul coordonator, geologul sef

(managerul de explorare) sau directorul general

- prospectează şi cartează probele de suprafaţa

- efectuează cercetări geologice şi cartografieri

- verifică datele înainte de transferul lor în banca centrală de date

- întocmeşte rapoarte de analize şi situaţii statistice

- întocmeşte rapoarte de monitorizare (vizuală şi prin măsurători) a stabilităţii

depozitelor de deşeuri

- gestionează baza de date cu privire la măsurătorile topo a depozitelor de deşeuri.

10. Personal operativ Uzina De Procesare respectiv personal operativ Mina (grupa

de prevenire şi intervenţie PSI, echipa de deblocare-salvare, echipa protecţie CBRN, echipa

de intervenţie tehnologică)

- asigură realizarea ritmică a sarcinilor de plan care au fost programate în preliminarul

de producţie, luând toate măsurile de organizare ştiinţifică a producţiei

- desfăşoară activitatea conform procedurilor tehnologice pentru indeplinirea

planurilor de productie

- respectă şi verifică implementarea procesului de producţie conform specificaţiilor

din proiectul tehnic




Octombrie

2013


- menţine respectarea disciplinei de producţie şi a aplicării tehnologilor de lucru

- verifică realizarea parametrilor calitativi şi cantitativi planificaţi

- asigură şi răspunde de desfăşurarea activităţii de producţie în deplină securitate prin

respectarea integrală a măsurilor de protecţia muncii

- are obligaţia de a transmite pe scară ierarhică, orice sincopă intervenită în procesul

de producţie şi modalitatea de remediere a acesteia

- dau tot concursul responsabililor electromecanici pentru realizarea lucrărilor de

întreţinere, revizii şi reparaţii şi urmăreşte realizarea acestora în termenul planificat

- îşi coordonează activitatea conform planului de prevenire şi lichidare a avariilor

- verifică şi respectă condiţiile de depozitare şi manipulare a substanţelor chimice

periculoase , a materialelor explozive care se utilizează în procesul de producţie

- coordonează şi verifică activitatea de preparare a reactivilor utilizaţi în procesul de

producţie

- asigură constanţa calităţii produselor şi răspunde de realizarea indicatorilor de plan

- îşi controlează locurile de muncă şi răspunde de respectarea condiţiilor de protecţia

muncii pentru înlăturarea pericolului de accidentare, îmbolnăvire

- organizează şi controlează procesul de producţie în vederea asigurării de condiţii

normale de lucru în conformitate cu prevederile normelor de protecţia muncii

- participă în colaborare cu compartimentele de specialitate din unitate la programul

general de exploatare (preliminar) şi planul de prevenire a avariilor

- urmăreşte menţinerea în bună stare a utilajelor şi instalaţiilor şi controlează starea de

funcţionare a acestora


electromecanice, astfel încât să se respecte prevederile normelor de protecţia muncii în

vigoare

- răspunde direct de organizarea asistenţei tehnice permanente, la toate utilajele, pe

toate schimburile de lucru fără a părăsi locul de muncă

- asigură în colaborare cu compartimentul de aeraj, protecţia muncii şi a mediului,

efectuarea măsurătorilor de aeraj şi a determinărilor de pulberi de la locurile de muncă

- asigură aplicarea măsurilor de prevenire a exploziilor, incendiilor şi inundaţiilor

- răspunde de însuşirea instrucţiunilor specifice de lucru, instrucţiunilor pentru

protecţia muncii pentru toate tehnologiile de lucru, instalaţiile şi utilajele utilizate în sectoare




Octombrie

2013


- indeplineşte sarcini suplimentare pe linie de protecţia muncii de câte ori se impune

acest lucru

- duce la îndeplinire realizarea măsurilor stabilite de superiori sau/şi de organele de

control

- participă, conform graficului, la instruirea de la Cabinetul de Protecţia Muncii


faţa locului, înştiinţează imediat superiorul şi ia măsurile de prim ajutor care se impun


normelor sau situaţii care pot periclita buna funcţionare a lucrărilor miniere şi a instalaţiilor,

aplică măsuri operative pentru remedierea deficienţelor, dispoziţiile respective fiind

consemnate în registrul secţiei

- participă la efectuarea instructajului de protecţia muncii, de prevenire şi stingerea

incendiilor.

11. ŞEF LABORATOR: ,,COMPARTIMENT LABORATOR ANALIZE

CHIMICE” (echipa de cercetare-observare)

- îndrumă, coordonează şi controlează pe schimburi întreaga activitate a

compartimentului şi personalului din laborator

- urmăreşte respectarea programului de lucru şi a respectării disciplinei de către tot

personalul din subordine

- verifică şi dispune măsuri pentru respectarea metodologiilor de lucru, a normelor

conform cerinţelor legislative şi a altor sarcini stabilite de conducerea unităţii

- urmăreşte aprovizionarea ritmică a laboratorului cu reactivi necesari

- urmăreşte întreţinerea, calibrarea şi verificarea metrologică a tuturor instrumentelor

şi aparatelor de măsură şi control

- urmăreşte îndeplinirea planului/programului de monitorizare a factorilor de mediu

- colaborează cu compartimentul de mediu pentru furnizarea datelor necesare

întocmirii rapoartelor de monitorizare a calităţii mediului

- răspunde de analiza pe flux continuu a probelor tehnologice şi colaborează cu

departamentul tehnic pentru soluţionarea problemelor

- participă la întocmirea planului operativ de prevenire şi lichidare a avariilor




Octombrie

2013


- controlează locurile de muncă unde lucrează personalul din subordine, răspunde de

asigurarea condiţiilor optime de muncă pentru înlăturarea pericolului de îmbolnăvire şi de








lucru

- răspunde de întocmirea, prelucrarea şi însuşirea de către personal a instrucţiunilor

specifice de protectia muncii pentru toate tehnologiile de lucru, instalaţiile şi utilajele utilizate

în sector.

12. COMPARTIMENT INTRETINERE MINA/UZINA (echipa de intervenţie

tehnologică/ echipa de intervenţie specială)

- răspunde de verificarea stării de funcţionare a tuturor utilajelor şi instalaţiilor

- răspunde de respectarea programărilor şi executării în timp util a reviziilor utilajelor

şi instalaţiilor

- răspunde de întocmirea graficului de revizii şi reparaţii

- intervine imediat în caz de opriri neprogramate, avarii la utilajele şi instalaţiile de pe

fluxul tehnologic

- în cazul constatării unor intervenţii de lungă durată se anunţă imediat prin

intermediul dispecerului şi direct dacă este posibil directorul de uzină/mină/departamentul

tehnic

- dispune oprirea imediată a instalaţiilor, utilajelor a căror funcţionare se constată a fi

neconformă cu specificaţiile tehnologice

- răspunde de trasmiterea necesarului de piese de schimb compartimentului

administrativ- aprovizionare

- aduce la cunoştinţa departamentului tehnic orice neconformitate care ar putea duce la

disfuncţionalităţi ale instalaţiilor şi utilajelor




Octombrie

2013


- participă la toate acţiunile de simulare programată a situaţiilor de urgenţă, a

verificării reacţiei angajaţilor şi intervenţiei în cazul unei potenţial accident




lucru

- răspunde de întocmirea, prelucrarea şi însuşirea instrucţiunilor specifice de protecţia

muncii pentru toate tehnologiile de lucru, instalaţiile şi utilajele utilizate în sector

- se asigură ca toţi angajaţii care desfăşoară activităţi de întreţinere să fie instruiţi la zi

în legătură cu utilizarea cianurilor şi răspunsul la situaţii de urgenţă

- participă la întocmirea planului operativ de prevenire şi lichidare a avariilor

- răspunde de însuşirea instrucţiunilor specifice de lucru, instructiunilor pentru

protectia muncii pentru toate tehnologiile de lucru, instalaţiile şi utilajele utilizate în sectoare.

13. DISPECERATUL

- răspunde de aducerea la cunoştinţa celor implicaţi despre planul intervenţii,

staţionari, revizii, avarii etc.

- colectează datele de producţie

- coordonează activitatea maşinilor de seviciu

- anunţă factorii de decizie privitor la orice neconformitate raportată privitor la

procesul de producţie

- participă la planului operativ de prevenire şi lichidare a avariilor.

14. ŞEFUL SERVICIULUI PRIVAT DE URGENŢĂ

- desfăşoară activităţi de informare şi instruire privind cunoaşterea şi respectarea

regulilor şi a măsurilor de apărare împotriva incendiilor

- verifică modul de aplicare a normelor, reglementărilor tehnice şi dispoziţiilor care

privesc apărarea împotriva incendiilor, în domeniul său de competenţă

- asigură intervenţia pentru stingerea incendiilor, salvarea, acordarea primului ajutor şi

protecţia persoanelor şi a bunurilor periclitate de incendii sau în alte situaţii de urgenţă

- solicită date, informaţii şi documente necesare îndeplinirii atribuţiilor legale privind

apărarea împotriva incendiilor




Octombrie

2013


- stabileşte restricţii ori interzice, potrivit competenţei prevăzute în regulamentul de

organizare şi funcţionare a serviciului, utilizarea focului deschis şi efectuarea unor lucrări cu

substanţe inflamabile, pentru a preveni producerea de incendii ori explozii

- asigură uniformă, echipament de protecţie şi însemne distinctive pentru personalul

din subordine

- evaluează capacitatea de apărare împotriva incendiilor şi înregistrarea datelor

obţinute în urma monitorizării

- evaluează capacitatea de apărare împotriva incendiilor periodic sau ori de câte ori

este nevoie prin compararea nivelului de protecţie asigurat în unitate cu cerinţele formulate în

reglementările din domeniul apărării împotriva incendiilor

- stabileşte necesarul de personal în corelaţie cu specificul şi complexitatea activităţii

desfăşurate pe amplasament

- întocmeşte proceduri de lucru pentru personalul din subordine, atribuie

responsabilităţi specifice corelate cu caracteristicile obiectivului şi nivelul riscului activitatea

desfăşurată pe amplasament

- stabileşte resursele necesare desfăşurării activităţii de apărare împotriva incendiilor şi

eşalonează etapele activităţii de prevenire şi stingere a incendiilor.

Calificare şi şcolarizare

Nivelul de calificarea a personalului este confirmat prin documentele depuse de acesta

la angajare.

Instruirea personalului în domeniul situaţiilor de urgenţă se realizează conform OMAI

712/2005 astfel:

- la angajare prin instructajul introductiv general;

- înainte de începerea efectivă a activităţii prin instructajul la locul de muncă;

- periodic, o dată pe lună, conform programului de instruire;

- în cazul producerii unor modificări sau darea în funcţiune a unor investiţii;

- în cazul unor lucrări speciale care nu se încadrează în operarea obişnuită şi prezintă

un pericol special.

Personalul este instruit de către şeful locului de muncă, în baza unui program de

instruire pe următoarele linii:

- Profesională;




Octombrie

2013


- Securităţii şi Sănătăţii Muncii;

- Apărării împotriva incendiilor;

- Protecţiei Mediului;

- Calităţii produselor.

Activitatea de producţie se realizează conform "Regulamentelor de funcţionare" a

instalaţiilor care conţine proceduri operaţionale ce reglementează modul de acţiune a

personalului de deservire a diferitelor faze de lucru. Sunt prevăzute obligaţiile de respectare a

tehnologiei, a instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă, de apărare împotriva

incendiilor şi de protecţia mediului şi a calităţii produselor. Prin respectarea tuturor

prevederilor sunt evitate scurgerile, deversările, împrăştierile de substanţe periculoase care pot

duce la accidente majore.

În caz de avarii se vor respecta cele stipulate în procedurile de lucru respectiv în

"Planul de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale" şi/sau după caz în "Planul de

urgenţă internă".

Personalul operativ este instruit lunar iar personalul TESA semestrial.

Responsabilitatea instruiri personalului din subordine revine conducerii. La locurile de

muncă sunt afişate instrucţiunile de lucru, de securitatea şi sănătatea în muncă şi de securitate

la incendii. Şefii locurilor de muncă au obligaţia să verifice în permanenţă respectarea tuturor

prescripţiilor şi anume: respectarea procesului tehnologic, respectarea normelor de securitatea

şi sănătatea în muncă şi apărarea împotriva incendiilor şi pentru depistarea eventualelor

nereguli. Şefii locurilor de muncă, de instalaţii sau compartimente, vor lua toate măsurile

necesare înlăturării neregulilor sau defecţiunilor apărute.

Şefii locurilor de muncă testează personalul din subordine în ceea ce priveşte însuşirea

instructajelor efectuate. Personalul este verificat periodic prin simulări de poluări accidentale

sau alte situaţii de urgenţă şi se fac aplicaţii practice pentru verificarea modului de acţionare.

b) Identificarea şi evaluarea pericolelor majore

Identificarea şi evaluarea pericolelor majore presupune depistarea posibilelor pericole

care provin atât din activitatea desfăşurată cât mai ales din proprietăţile substanţelor prezente

în cadrul amplasamentului.

Proprietăţile produselor care vor fi prezente în cadrul amplasamentului ca substanţe




Octombrie

2013


periculoase sunt definite în cadrul fişelor tehnice de securitate care cuprind datele relevante

în domeniul securităţii produselor.

Fişele de securitate sunt explicate salariaţilor în procesul de instruire înainte ca aceştia

să vină în contact cu substanţa periculoasă.

Depozitarea, utilizarea şi vehicularea unor cantităţi mari de materiale periculoase, în

anumite condiţii poate duce la situaţii de risc major care să necesite alarmarea chimică.

Pericolul de accident major este determinat de coexistenţa mai multor factori de risc

prezentaţi în tabelul 1.1.

Tabelul 1.1. Factori de risc

Pericolul Factorul de risc probabil

Chimic - stocare şi vehiculare de substanţe toxice şi potenţial periculoase;

- degajări sau deversări curente şi accidentale de substanţe toxice sau

periculoase pentru mediu pentru mediu.

Explozie - recipientele şi instalaţii sub presiune.

Incendiu - stocare şi utilizare de substanţe combustibile şi inflamabile (cărbune

activ, ambalaje, motorină, CLU, etc.);

- existenţa transformatorilor şi reţelelor electrice.

Trebuie luată de asemenea în considerare posibilitatea producerii unor calamităţi

naturale: activitatea seismică, alunecări de teren, fenomene meteorologice deosebite, precum

şi cea a unor acţiuni teroriste şi atacuri din aer.

Pentru identificarea şi evaluarea riscurilor de accidente în cadrul amplasamentului sunt

utilizate metode calitative (metoda matricei) şi metode cantitative - metode bazate pe

consecinţe cu simularea unor scenarii accidentale considerate relevante. Evaluările realizate

vor fi prezentate în capitolele următoare.

Cu toate că activitatea desfăşurată de S.C. DEVA GOLD S.A. este complexă, prezenţa

cianurilor este aspectul definitoriu al managementului siguranţei şi ca atare concepţia acestuia

se bazează în principal pe un bun management al cianurii.

Cianura este o substanţă chimică foarte periculoasă care trebuie folosită cu mare grijă,

prin utilizarea unor proceduri şi principii care să asigure folosirea eficientă, economică, sigură

şi fără efecte adverse asupra mediului. Managementul ecologic al cianurii înseamnă folosirea

cu responsabilitate a cianurii aşa încât să nu afecteze mediul înconjurător sau lucrătorii, prin

controlul riguros al transportului, depozitării, manevrării şi procedurii de urgenţă, igiena

personală a lucrătorilor şi monitorizarea mediului de lucru. Este de asemenea necesar un




Octombrie

2013


personal bine pregătit şi echipat adecvat care să cunoască modul în care cianura afectează

oamenii şi mediul natural precum şi metodele de tratare în cazul expunerii la cianură.

Principalele principii utilizate în controlul efectelor cianurii asupra mediului sunt:

- folosirea cantităţii minime necesare de cianură pentru extragerea aurului şi

maximizarea reciclării;

- evacuarea cianurii într-un mod care să minimizeze impactul ei asupra mediului;

- monitorizarea tuturor operaţiilor, evacuărilor de cianură şi a mediului pentru a

detecta orice scăpare de cianură şi pentru a interveni pentru minimalizarea efectelor acesteia.

Pentru identificarea şi evaluarea riscurilor a fost luată în considerare şi contribuţia

unor factori externi precum:

- contaminarea istorică şi curentă a mediului în zona de amplasare a instalaţiilor

tehnologice ale obiectivului;

- condiţiile climatice anormale (precipitaţii, temperatură, activitate seismică, vânt,

alunecări de teren, inundaţii);

- reţele de transport în comun, construcţii inginereşti învecinate;

- activităţile industriale şi publice învecinate.

În procesul de identificare şi evaluare a pericolelor majore vor fi utilizate studii de risc

şi de impact asupra mediului şi rezultatele investigaţiilor efectuate urmare a eventualelor

incidente şi accidente similare produse. Se asigură o legătură cât mai clară între riscul

identificat şi măsurile luate, printr-o abordare ierarhică, cu scopul evitării accidentelor majore

sau în ultimă instanţă reducerii la minim a efectelor prin aplicarea de practici de siguranţă la

fiecare loc de muncă.

c) Controlul operaţional

Controlul operaţional în cadrul S.C. DEVA GOLD S.A. va furniza date de intrare

pentru luarea măsurilor necesare în cazul abaterii de la parametrii normali de funcţionare.

Controlul operaţional în cadrul societăţii va cuprinde două laturi principale şi anume

monitorizarea tehnologică şi monitorizarea factorilor de mediu.

Monitorizarea tehnologică constă în măsurarea, controlul permanent şi înregistrarea

parametrilor tehnici ai procesului de operare, în conformitate cu prevederile instrucţiunilor de

operare şi a procedurilor specifice, pentru realizarea performanţelor tehnice impuse precum şi




Octombrie

2013


pentru asigurarea siguranţei în funcţionare. Rezultatele acestei monitorizări permit depistarea

operativă a unor eventuale avarii sau funcţionări anormale ale instalaţiilor şi echipamentelor,

constituind baza unor decizii privind aplicarea de măsuri corective, de oprire parţială sau

totală a activităţii sau chiar la declanşare a procedurilor de alarmare şi intervenţie.

Monitorizarea tehnologică se va axa în special pe controlul strict al cantităţii de

cianură dozată, a pH-ului şi al cianurii libere în fluxul tehnologic.

La fiecare loc de muncă vor fi afişate „Instrucţiunile de lucru” care conţin toţi

parametri de funcţionare normală a instalaţiei sau utilajului respectiv. Personalul care

deserveşte diversele faze de lucru este instruit şi verificat periodic. Instrucţiunile de lucru

prevăd şi modul de acţionare în caz de avarii sau defecţiuni.

Funcţionarea instalaţiilor este monitorizată de dispozitive de măsură şi control şi de

către personalul de operare. În cadrul amplasamentului fiecare loc de muncă are delimitată o

zonă pe care o supraveghează. În situaţia producerii unor evenimente de natură a declanşa

starea de urgenţă personalul de operare de la locurile de muncă alarmează amplasamentul în

vederea iniţierii procedurilor de intervenţie.

Mentenanţa instalaţiilor va fi asigurată în baza unui program de mentenanţă.

Monitorizarea factorilor de mediu constă în efectuarea de analize continue sau

periodice a calităţii apelor şi aerului din zona amplasamentului şi verificarea conformării cu

standardele de mediu. Rezultatele acestei monitorizări permit depistarea operativă a unor

eventuale avarii sau funcţionări anormale şi stau la baza unor decizii privind aplicarea de

măsuri corective sau chiar la declanşarea procedurilor de alarmare chimică şi intervenţie. În

cazul producerii unor avarii soldate cu accidente majore, se realizează o monitorizare continuă

a zonelor afectate, până la eliminarea totală a efectelor acestora.

Determinările se vor efectua de către laboratorul propriu şi periodic (pentru

control/calibrare) de laboratoare acreditate.

d) Managementul pentru modernizare

Managementul pentru modernizare în cadrul S.C. DEVA GOLD S.A. are în vedere

planificarea şi controlul tuturor schimbărilor la nivelul conducerii, angajaţilor, instalaţiilor,

proceselor tehnologice şi a parametrilor de operare, a materialelor şi materiilor prime utilizate,

a echipamentelor tehnice de măsură şi control precum şi a celor de protecţie, a regulamentului




Octombrie

2013


de exploatare şi a instrucţiunilor de lucru, software, şi acolo unde este cazul, a schimbărilor

determinate de circumstanţe externe care sunt capabile să afecteze controlul riscului la

accident major. Se au în vedere schimbările permanente, temporare sau urgente.

Identificarea, comunicarea şi managementul pentru modernizare constituie

responsabilitatea fiecărei persoane implicate. Principiile aplicate pentru implementarea

sistemului de management pentru modernizare adoptat constau în:

- identificarea şi definirea schimbărilor propuse cu reţinerea şi documentarea

aprofundată a celor ce constituie o modificare semnificativă;

- alocarea responsabilităţilor pentru iniţierea schimbărilor şi autorizare (în funcţie de

specificul şi domeniul vizat de schimbarea propusă);

- evaluarea şi prioritizarea implicaţiilor pentru mediu şi siguranţă ale schimbărilor

propuse (cu eventuala colaborare a specialiştilor din afara societăţii);

- definirea şi documentarea măsurilor de control a impactului modificărilor propuse

asupra mediului şi siguranţei;

- aprobarea, alocarea resurselor necesare şi apoi implementarea cu efectuarea

verificărilor post implementare.

În procesul de iniţiere a schimbărilor va fi implicat tot personalul societăţii,

documentarea va fi realizată de personalul tehnic de specialitate din cadrul S.C. DEVA

GOLD S.A., eventual în colaborare cu specialişti externi. Aprobarea şi alocarea resurselor

este atribuţiunea conducerii executive, realizarea efectivă se va face (de obicei) de către

societăţi specializate din afara societăţii iar implementarea (inclusiv informarea, instruirea

personalului de execuţie şi monitorizarea) este sarcina managerului din sectorul de activitate

unde se efectuează schimbarea.

Problemele de siguranţă şi ergonomie în exploatare sunt luate în considerare din

primele stagii ale proiectării, pentru a garanta că modificările sunt proiectate, instalate

şi testate corespunzător pentru a evita riscul unui accident major şi pentru a limita

consecinţele în cazul producerii unui astfel de accident, pe baza unei analize serioase a

riscului.

Evaluarea implicaţiilor pentru mediu şi siguranţă ale schimbărilor propuse se

realizează în cadrul studiilor de impact, realizate de către firme specializate conform

prevederilor legale, în care, prin specificul amplasamentului, capitolul rezervat riscurilor

trebuie să fie bine dezvoltat (funcţie de nivelul de pericol anticipat). Prevederea măsurilor




Octombrie

2013


privind managementul pentru modernizare vizează înlăturarea situaţiilor de incertitudine în

derularea activităţilor şi în pregătirea la nivelul managementului a etapelor premergătoare

schimbărilor necesare. În urma evaluării se adoptă decizii legate de eventuale modificări ale

proiectelor, de continuare a lucrărilor şi de contractare cu furnizorii şi subcontractorii.

O listă a schimbărilor ce pot interveni şi modifica procesele din cadrul S.C. DEVA

GOLD S.A. sunt de natură:

- Legislativă;

- Contractuală cu contractorii şi subcontractorii;

- Schimbări fizice la nivelul instalaţiilor, a proceselor, a fluxului tehnologic prin

implementarea unor investiţii sau renunţarea la anumite activităţi;

- Manifestarea pericolelor naturale şi/sau antropice.

Principiile managementului pentru modernizare enunţate mai sus se aplică inclusiv

schimbărilor efectuate în timpul proiectării şi construcţiei instalaţiilor, proceselor sau

facilităţilor de stocare. Astfel pentru proiectele de noi investiţii se vor implementa tehnici care

să reducă la minim impactul asupra mediului şi riscurile asociate.

Orice schimbare semnificativă implementată în cadrul societăţii implică revizuirea şi

dacă este cazul modificarea sistemului de Management pentru Siguranţă precum şi informarea

autorităţilor competente.

e) Planificare pentru situaţii de urgenţă

Toate planurile în domeniul situaţiilor urgenţă sunt integrate într-un sistem unitar şi

coerent de abordare a managementul de control al riscului producerii unor accidente majore.

Obiectivele stabilite sunt specifice, măsurabile şi pot fi realizate operativ. Se are în

vedere de asemenea necesitatea de revizuire periodică (ori de câte ori este necesar), ţinând

cont de:

- avansarea cunoştinţelor tehnice;

- cunoştinţe acumulate ca rezultat al eventualelor incidente şi accidente produse pe

amplasament sau în afara acestuia;

- lecţii învăţate în perioada de implementare a planurilor de urgenţă;

- schimbări semnificative;

- comportamentul uman ca răspuns la situaţiile de criză.




Octombrie

2013


Se realizează inspecţia periodică a resurselor, echipamentelor şi sistemelor de

intervenţie în caz de urgenţă astfel încât să fie în bună stare de funcţionare în orice moment.

Este prevăzută alocarea de resurse necesare pentru restaurarea şi reconstrucţia

ecologică a zonelor afectate de un eventual accident major.

Prin definirea clară a responsabilităţilor (cine trebuie să facă, ce, când şi cu ce

rezultate) şi verificarea periodică a îndeplinirii acestora succesiv la toate nivelurile de execuţie

şi decizie, se va asigura dezvoltarea, menţinerea şi îmbunătăţirea sistemul de management al

siguranţei.

Planurile pentru situaţii de urgenţă vor avea în vedere identificarea sistematică a

consecinţelor oricărui accident major ce pot apărea, care sunt formulate în scris şi conţin:

• descrierea modului în care este organizată intervenţia la o situaţie de urgenţă;

• modul de furnizare a evidenţelor privind luarea măsurilor necesare la momentul

oportun;

• posibilele urgenţe ce pot apărea, în toate scenariile de producerea a unor accidente;

• modul de coordonare şi comunicare în timpul unei intervenţii la o situaţie de

urgenţă;

• aranjamentele făcute cu alte societăţi sau instituţii pentru asigurarea resurselor

necesare intervenţiei în caz de urgenţă dacă sistemele de intervenţie proprii nu sunt suficiente;

• descrierea resurselor interne şi externe care pot fi mobilizate pentru a limita

consecinţele unui accident major pentru oameni şi mediu;

• modul de asigurare cu suficient personal, într-o perioadă de timp rezonabilă, pentru

a conduce şi acţiona în cadrul planului de urgenţă internă;

• asigurarea echipamentului necesar pentru intervenţie, corespunzător scopului,

disponibil în orice moment şi în perfectă stare de funcţionare;

• asigurarea resurselor necesare pentru monitorizare şi prelevare de probe în

momentul producerii unui accident major;

• modul de mobilizare a serviciilor de urgenţă medicală necesare în cazul răspunsului

la o situaţie de urgenţă.

Planurile pentru situaţii de urgenţă vor fi verificate periodic prin exerciţii proprii şi

comune cu echipele de intervenţie din cadrul ISUJ pe baza unei planificări stabilite în comun.




Octombrie

2013


f) Monitorizarea performanţei

Pentru monitorizarea performanţei sunt instituite proceduri de identificare, inspecţie

şi testare a instalaţiilor, proceselor, utilajelor, construcţiilor şi instrumentelor de măsură critice

precum şi pentru evaluarea conformării cu instruirea, procedurile şi practicile de lucru

importante pentru prevenirea accidentelor majore.

Deciziile privind orice aspect al instalaţiei, echipamentului, etc. şi ce procedură sau

activitate trebuie monitorizată, cu ce frecvenţă şi în ce profunzime, sunt bazate şi pe

consideraţii de risc şi sunt luate de conducerea executivă a societăţii.

Se va realiza o monitorizare activă în relaţie cu activitatea de control a riscurilor

majore, incluzând:

- inspecţia sistematică a instalaţiilor, echipamentelor, instrumentelor şi sistemelor de

control care sunt importante pentru controlul operaţional continuu şi efectiv, în relaţie cu

prevenirea accidentelor majore;

- observarea sistematică şi directă a muncii şi comportamentului angajaţilor pentru

evaluarea conformării cu acele proceduri şi reguli de siguranţă care sunt importante pentru

controlul accidentelor majore;

- examinarea periodică a documentelor de înregistrare a rezultatelor monitorizării

operaţionale şi de mediu pentru a verifica dacă standardele de siguranţă sunt respectate;

- verificarea de către manageri a calităţii activităţii de monitorizare derulată de

personalul din subordine.

Se va realiza şi o monitorizare reactivă a performanţei care oferă oportunitatea de a

învăţa din greşeli şi astfel va conduce la îmbunătăţiri în siguranţă. Pentru aceasta vor fi

înregistrate, cunoscute, raportate şi utilizate în procesul de îmbunătăţire a siguranţei

următoarele aspecte:

- accidentele majore ce vor avea eventual loc;

- orice incidente relevante şi cazuri de îmbolnăviri;

- orice evenimente semnificative care conduc la o agresare a mediului;

-alte incidente (inclusiv comportamente individuale cu potenţial pentru

agresarea mediului şi în special cele cu potenţial de accident major);

- slăbiciuni şi omisiuni în sistemul de control al riscului care sunt importante pentru

prevenirea accidentelor majore.




Octombrie

2013


În evaluarea şi valorificarea rezultatelor monitorizării reactive se va ţine cont de locul

de apariţie, natura şi cauza evenimentului, potenţiale consecinţe, gravitatea acestora şi

costurile induse, iar concluziile vor avea în vedere evoluţia performanţelor (îmbunătăţire sau

înrăutăţire) şi stabilirea măsurilor corective necesare a fi eventual luate.

Monitorizarea culturii pentru siguranţă implementată în cadrul societăţii este o

parte importantă a procesului de monitorizare a performanţei de siguranţă. Aceasta constă în

evaluarea comportamentului angajaţilor de la toate nivelele ierarhice din cadrul societăţii,

privind modul de control, comunicare, cooperare precum şi a competenţelor personalului

implicat în managementul siguranţei.

Investigarea eşecurilor identificate prin monitorizarea activă şi reactivă a performanţei

de siguranţă constă în:

- evaluarea preliminară pentru identificarea riscurilor imediate şi acţiunea promptă în

aceste cazuri (se realizează de către conducătorii locurilor de muncă cu raportarea ulterioară

pe linie ierarhică);

- determinarea cauzelor directe şi a aspectelor de management legate de acestea

(realizează conducătorii compartimentelor executive şi raportează conducerii);

- decizia conducerii societăţii privind aprofundarea investigaţiilor, nivelul de detaliere

şi natura acestora (bazate mai ales pe consideraţii potenţiale decât pe actualul rezultat) precum

şi a responsabilităţilor de realizare.

La investigarea eşecurilor vor fi luate în considerare toate aspectele relevante inclusiv

factorul uman iar rezultatele se vor concretiza sub forma unui raport scris care se prezintă

conducerii executive care dispune acţiunea corectivă necesară îmbunătăţirii performanţei de

siguranţă.

g) Audit, analiză şi revizuire

Auditul are ca scop să stabilească dacă organizarea, procesele şi procedurile realizate

în conformitate cu conceptele stabilite prin politica de prevenire şi cu SMS, respectă

prevederile legale şi prevederile interne ale societăţii. Rezultatele acestui audit sunt folosite

pentru stabilirea modalităţilor de îmbunătăţire a componentelor SMS şi implementarea acestor

modificări.




Octombrie

2013


Un management al securităţii eficient presupune şi o evaluare periodică , sistematică a

politicii de prevenire a accidentelor majore. Această evaluare se realizează prin monitorizare

internă continuă (inclusiv prin controlul operaţional şi monitorizarea factorilor de mediu) dar

şi prin evaluări periodice realizate de auditori independenţi (inclusiv prin inspecţiile

instituţiilor de stat abilitate).

Responsabilitatea pentru programul de audit ca întreg revine conducerii executive şi

pentru fiecare audit din cadrul programului conducerea va desemna un responsabil intern.

Auditurile Sistemului de Management sunt realizate intern, ca audituri primare şi

secundare, dar şi din exterior de către terţi în vederea asigurării eficienţei Sistemului de

Management. Rezultatele sunt discutate cu cadrele de conducere şi cu membrii Comitetului

Executiv, iar acţiunile rezultate ca urmare a activităţii de audit sunt monitorizate continuu.

Auditul va fi realizat de auditori independenţi, autorizaţi legal şi care au făcut dovada

experienţei şi competenţei iar pentru realizarea auditului, societatea alocă toate resursele

materiale şi personalul necesar, ţinând cont de necesităţile de expertiză, independenţa

operaţională şi suport tehnic. Raportarea rezultatelor auditului se va face în scris şi va conţine

procedurile, standardele şi referinţele utilizate, metodologia de lucru, investigaţiile şi

măsurătorile efectuate, concluziile şi recomandările.

Orice audit extern va fi supus analizei de către personalul tehnic al societăţii care va

formula consideraţii asupra justeţii concluziilor rezultate din audit iar apoi unei verificări

independente (de către instituţiile abilitate) pentru a confirma încrederea auditului efectuat.

În final rezultatele auditului sunt folosite în procesul de revizuire a politicii şi

strategiei de prevenire a accidentelor majore şi de control a riscului.




Octombrie

2013


II. Prezentarea mediului în care este situat amplasamentul

A. Descrierea amplasamentului şi a mediului acestuia

1. Informaţii generale

,,Exploatarea minereurilor auro-argentifere şi din perimetrul Certej, judeţul

Hunedoara” prevede dezvoltarea şi extinderea exploatării miniere de aur şi argint din

vecinătatea comunei Certejul de Sus, judeţul Hunedoara, precum şi o serie de alte obiective

legate de dezvoltarea economică a zonei, de protecţia mediului şi de dezvoltarea

infrastructurii.

Importanţa noului obiectiv de investiţii este atât de natură economică cât şi socială.

Singura activitate cu pondere însemnată în zonă a constituit-o activitatea de minerit, aceasta

asigurând populaţiei comunei Certeju de Sus şi din împrejurimile acesteia, mijloacele

necesare unui trai decent.

În 2006 au fost realizate o serie de modele ale carierei. Modelul cel mai favorabil ales,

în baza compoziţiei mineralogico- chimice şi a răspunsului la testele metalurgice şi care a

generat cheltuieli minime de exploatare cuprinde 4 domenii mineralogice distincte şi anume:

1. Vest - Hondol,

2. Central – Coranda,

3. Intermediar – aria cuprinsă între Cariera Certej şi Dealul Grozii

4. Est – Dealul Grozii.

Etapele de desfăşurare a activităţilor din cadrul proiectului sunt:

Etapa de construcţie

Perioada preconizată pentru construcţia obiectivelor proiectului care sunt necesare

pentru începerea producţiei propriu-zise este de aproximativ 3 ani.

Unele activităţi de construcţie vor continua şi în timpul perioadei de operare

(supraînălţarea barajelor celor două iazuri pe măsură ce creşte cota iazurilor de decantare ca

urmare a depozitării sterilelor de procesare, construcţia haldelor de roci sterile prin

depozitarea materialului de descopertă şi a celui steril rezultat la exploatarea minereului util

din carieră).




Octombrie

2013


Etapa de funcţionare

Activităţile propuse pentru exploatarea Certej vor consta în activităţi convenţionale de

exploatare în carieră deschisă cu tehnici de foraj, detonare, încărcare cu excavatoare

hidraulice şi transportul de minereu cu basculante.

Etapa de închidere

Durata prognozată pentru realizarea lucrărilor din etapa de închidere este de 5 ani.

Detalii privind faza de închidere şi post închidere sunt prezentate în „Planul de

închidere şi reabilitare” întocmit de Proiectantul General .

Organizarea arhitectural-urbanistică a suprafeţei studiate este de 456,2 ha, conform

bilanţului teritorial:

- suprafaţa utilizată pentru lucrări aferente proiectului 300,5ha, respectiv 65,87 %;

- suprafaţa utilizată în zona de protecţie perimetrală obiectivului 155,7ha,

respectiv 34,13 % (pe aceasta suprafaţă nu se schimbă folosinţa actuală a terenului).

Folosinţa actuală a terenurilor aferente proiectului este prezentată în tabelul 2.1 iar

folosinţa propusă în tabelul 2.2.

Tabelul 2.1 Folosinţa actuală a terenurilor

FOLOSINŢA SUPRAFAŢA

(ha)

PĂDURI 187, 0

FÂNAŢE 30,7

TERENURI ARABILE 5,3

ZONE PENTRU LOCUINŢE 18,7

CĂI DE COMUNICAŢII 3,2

ZONE INDUSTRIALE 55,6

SUPRAFAŢA TOTALĂ 300,5




Octombrie

2013


Tabelul 2.2. Folosinţa propusă a terenurilor

Nr.

Crt. LOCAŢIA SUPRAFAŢA

(ha)

ZONA INDUSTRIALĂ (INCINTA) PRINCIPALĂ

1. Cariera Certej 62,8

2. Halda Nord 32,6

3. Halda Sud 40,2

4. Incintă - Uzina de preparare 20,9

5. Drumuri acces (în afara uzinei) 6,9

6. Construcţii edilitare (în afara uzinei) 0,2

7. Halde sol vegetal 7,7

8. Zone de protecţie între obiective (zone verzi) 65,3

TOTAL Zona industrială (incinta) principală 236,8

ZONA INDUSTRIALĂ (INCINTA) SECUNDARĂ

9. Iazuri de decantare sterile flotaţie şi sterile CIL 63,6

TOTAL ZONĂ INDUSTRIALĂ 300,5

Zona perimetrală de protecţie 155,7

SUPRAFAŢA TOTALĂ STUDIATĂ 456,2

Coordonatele geografice (ETRS 89) ale amplasamentului (măsurate în centrul carierei

vechi) sunt:

- 45º 59 ' 30,94" latitudine nordică;

- 23º 00 ' 34,82" longitudine estică.

2. Localizarea amplasamentului

Perimetrul minier Certej, jud. Hunedoara este localizat în partea de sud-est a Munţilor

Metaliferi, făcând parte din aşa numitul patrulater aurifer Săcărâmb – Brad - Roşia Montană

-Baia de Arieş şi este situat în aproprierea localităţii Hondol, în partea central-sudică a

bazinului neogen Brad - Săcărâmb, la cca. 20 km NE de municipiul Deva.

Harta zonei de amplasare se prezintă în Anexa 2.1.

Zăcământul din perimetrul Certej se află localizat conform fişei perimetrului, pe

teritoriul administrativ al comunei Certej, localitatea Bocşa, extravilan şi intravilan. Incinta

Certej ce se ia în studiu, este situată în intravilan-extravilan, cu principalele obiective: Cariera

Corandă Certej, incinta uzinei de preparare, drumurile de acces, zone de haldare.

În Anexa 2.2.a se prezintă Plan de situaţie general.

În Anexa 2.2.b se prezintă Planul de situaţie cu detalii ale incintei.




Octombrie

2013


a. Cariera

Cariera Certej se află în intravilanul satului Bocşa Mică, comuna Certej, jud.

Hunedoara, ocupă o suprafaţă de 62,8 ha fiind învecinată la:

Nord – Pădurea Ocolul Silvic Geoagiu,

Est – Pădurea Ocolul Silvic Geoagiu,

Sud – localitatea Bocşa Mică,

Vest - Valea Măcrişului – Pârâul lui Avram.

În Anexa 2.2.b Planul de situaţie cu detalii ale incintei, este figurată cu cifra 1 Cariera.

b. Halda de sterile Nord

Halda va fi amplasată pe Valea Corănzii şi va avea o suprafaţă de 32,61 ha care la ora

actuală este acoperită cu pădure, pâlcuri de arbuşti şi păşune, fiind învecinată la:


Est – Uzina de procesare,

Sud – Cariera,


În Anexa 2.2.b Planul de situaţie cu detalii ale incintei, este figurată cu cifra 2 Halda

Nord.

c. Halda de sterile Sud

Halda va fi amplasată pe valea Băiegii. Va avea o suprafaţă de 40,2 ha, fiind

învecinată la:

Nord – Cariera,


Sud – localitatea Bocşa Mică,


În Anexa 2.2.b Planul de situaţie cu detalii ale incintei, este figurată cu cifra 3 Halda

Sud.




Octombrie

2013


d. Uzina de procesare

Uzina va fi amplasată în vecinătatea carierei. Acest amplasament a fost ales datorită

apropierii de carieră, care va furniza întreaga cantitate de minereu care va fi supus prelucrării,

fiind învecinată la:



Sud – Pădurea Ocolul Silvic Geoagiu,

Vest – Cariera.

Acest amplasament asigură de asemenea păstrarea unor distanţe adecvate faţă de

zonele vulnerabile (zone locuite, cursuri de apă), acces mai facil la infrastructura de transport

şi la reţeaua de energie electrică existente în zonă.

În Anexa 2.2.b Planul de situaţie cu detalii ale incintei, este figurată cu cifra 4 Uzina

de procesare.

e. Iaz de flotaţie

Sterilele de flotaţie se vor depozita în iazul de decantare amplasat pe Valea Măcrişului

la cca. 2 km nord-vest de uzina de preparare şi carieră fiind învecinat la:

Nord – Vest: Iazul CIL,


Sud – Est: Uzina de preparare,

Sud - Halda de sterile Nord.

Accesul la paramentul aval al barajului se realizează prin drumul de acces cu lăţimea

de 8 m, panta între berme fiind de 1:1,4. Dimensiunile şi elementele constructive ale barajului

iazului pentru sterile de flotaţie sunt redate în

În Anexa 2.2.b Planul de situaţie cu detalii ale incintei, este figurată cu cifra 5 Iazul de

flotaţie.

f. Iaz de decantare CIL

Sterilul rezultat de la procedeul ALBION - CIL va fi depozitat în iazul de decantare

CIL amplasat pe Valea Măcrişului, amonte de iazul de decantare a sterilelor de flotaţie fiind

învecinat la:





Octombrie

2013



Sud –Est: Iazul de flotaţie,


Accesul la paramentul aval al barajului CIL se realizează prin drumul de acces, panta

maximă de 10 %, lăţimea părţii carosabile de 8 m.

În Anexa 2.2.b Planul de situaţie cu detalii ale incintei, este figurată cu cifra 6 Iazul

CIL.

g. Depozitul de exploziv

Va fi utilizat depozitul de explozibil existent (reamenajat) care este situat pe Valea

Ciongani (Valea Bocşa Mică), între halda de steril minier Orizont 600 (la vest) şi halda de

steril minier 650 (la est). Vecinătăţile sunt reprezentate de proprietăţi particulare.

În Anexa 2.2.b Planul de situaţie cu detalii ale incintei, este figurată cu cifra 7

Depozitul de explozibil.

h. Depozitul de carburant

Este o construcţie din beton armat cu dimensiunile în plan de 12 x 14 m, cu

capacitatea de 180 mc.

Depozitul conţine trei rezervoare metalice îngropate, fiecare rezervor fiind prevăzut cu

gură de vizitare şi conducte de aerisire.

3. Hidrologie.

Perimetrul propus pentru exploatare, haldare a sterilului şi incinta pentru prepararea

minereurilor şi iazurile de decantare este amplasat pe văile următoarelor pâraie:

- pârâul Valea Măcrişului cu torenţii aferenţi;

- pârâul Corănzii cu torenţii aferenţi;

- pârâul Băiegii cu torenţii aferenţi.

Toate aceste pâraie sunt afluenţi ai pârâului Hondol. Valea Certejului este principalul

colector din zonă, este tributar râului Mureş şi are ca afluenţi principali pe dreapta, pârâul

Făerag şi pârâul Mireşului iar pe stânga pârâul Hondol, pârâul Ciongani şi Valea Nojagului.

Conform PLAM Judeţ Hunedoara, monitorizarea calităţii apelor de suprafaţă pentru perioada

2002-2005 arată că întreg cursul pârâului Certej (18 km) se încadra în categoria degradat.




Octombrie

2013


Cursurile de apă sunt scurte, cu pante repezi, iar debitele medii anuale

nesemnificative. Pe timpul ploilor torenţiale, scurgerea pe versanţi se produce cu repeziciune

şi facilitează, apariţia unor viituri mari, adesea cu efecte catastrofale, ca în anii 1970, 1975 şi

1980.

4. Geologie

Perimetrul de exploatare a Zăcământului Certej – structura Hondol – Băiaga –

Coranda – Dl. Grozii este situată în partea sudică a Bazinului tectono-magmatic “Brad-

Săcărâmb”, între localităţile Hondol, Bocşa Mare şi Bocşa Mică. La alcătuirea geologică

participă formaţiuni vulcanogene bazice şi depozite cretacice – bazimentul mezozoic, precum

şi sedimente vulcanice neogene.

Complexul preneogen este constituit în cea mai mare parte dintr-o secvenţă flişoidă,

grezo-siltică-argiloasă, barremian-aptiană, cu intercalaţii izolate de bazalte, lave spilitice şi

piroclastice asociate. Bazitele aflorează pe arii restrictive, la est de localitatea Hondol. Local,

în depozitul flişoid Coranda Mică- Hondol, forajele au interceptat blocuri exotice de

epimetamorfite sau calcare recifale în facies de Stramberg, local recristalizate.

Sedimentarul neogen, cu o mare răspândire în zonă este consituit din conglomerate,

gresii, marne şi argile miocene-antebadeniene. Acestea suportă suprastructura vulcanică

neogenă, reprezentată prin andezite amfibolice de tip Hondol şi andezite cuarţifere cu

amfiboli de tip Săcărâmb. Vulcanitele sunt reprezentate preponderent prin structuri

subvulcanice şi curgeri de lave.

În zona carierei Coranda-Certej, depozitele flişoide cretacice, sedimentarul detritic

neogen şi andezitele amfibolice de tip Hondol sunt localizate în cupolă sau în jurul unui corp

subvulcanic de compoziţie andezitică, subvulcanul andezitic de Băiaga. Andezitul este

cunoscut prin lucrări miniere şi foraje pe o înălţime de cca.500m.

Activitatea magmatică intruziv-efuzivă, cât şi cea hidrotermală s-au manifestat în

lungul unor aliniamente tectonice paleogen-neogene NV-SE, NE-SV, precum şi mai vechi,

mezozoice, reactivate la nivelul neogenului, E-V, N-S. Suprapunerea şi combinarea efectelor

tectonice şi magmatice au condus la desfăşurarea unor importante procese de brecifiere şi

laminare în pachetul de sedimente cretacice şi neogene, interpuse între ele.

Local întreaga structură prezintă secvenţial, aspecte de melanj tectonic.




Octombrie

2013


Înrădăcinarea Băiaga şi în subsidiar, edificiile vulcanice Hondol şi Dl. Grozii, au

modificat, în condiţiile unei presiuni litostatice reduse, morfologia structurală a

sedimentarului cretacic şi neogen.

Stilul de deformare dinamometamorfică diferă în plan vertical.

Mineralizaţia auro-argentiferă de la Certej are în general o compoziţie simplă, însă

modul de prezentare a mineralelor metalice este extrem de diversificat, tipurile structural-

texturale alternând pe distanţe metrice. Forma dominantă de prezentare este cea de

impregnaţie foarte fină, predominant piritoasă, în general în sedimentele cretacice sau în

zonele de brecii mono-polimictice, sau o impregnaţie grosieră, bogată în plumb şi zinc, în

sedimentarul neogen. Pe acest fond impregnativ, apar filoane centimetrice sau decimetrice şi

cuiburi de minereu, bogate în blendă şi galenă.

Dimensiunile mineralelor variază foarte mult, în funcţie de granulaţia rocilor gazdă.

Litologia complexelor gazdă a introdus în masa mineralizaţiei o omogenitate a distribuţiei

mineralelor metalice.

În zona de brecii, gradul de mineralizaţie este extrem de neuniform, atât datorită

geometriei acestor corpuri, cât şi posibilei levigări a componenţilor metalici, sub acţiunea

apelor meteorice. În zona centrală a depozitului, peste mineralizaţia polimetalică auriferă,

cantonată în general în roci sedimentare, cu un grad de brecifiere variabil, se suprapune o

zonă de mineralizaţie filoniană, predominant auriferă.

Pe verticală, zonalitatea mineralizaţiei este mai puţin evidentă, constatându-se o

creştere în adâncime a procentului de arsenopirită. Aurul prezintă, de asemenea, o tendinţă de

creştere a conţinutului în adâncime.

Mineralele metalice primare sunt pirita, blenda săracă în fier şi galenă, componenţi

minerali vizibili macroscopic. Local, a fost identificată stibina. Microscopic au fost

identificate ca incluziuni pirotina şi arsenopirita în pirită, calcopirita în sfarelit. Celelalte

minerale identificate microscopic sunt asociate, în general mineralelor principale şi sunt

reprezentate prin tetraedrit, bournonit, telururi şi destul de frecvent, aur nativ.

În zona vestică a structurii, mineralizaţiile aurifere alcătuiesc sisteme filoniene. În

acest tip de mineralizaţii, aurul nativ sub formă de paiete şi dendrite este asociat cu cuarţul.




Octombrie

2013


5. Hidrogeologie.

a) Zona exploatării miniere Certej

În zona Certej, activităţile de extracţie minieră a aurului au o vechime de câteva sute

de ani. Lucrările subterane, controlate de statul român, au demarat la începutul anilor 1970 şi

au constat la început din galerii de coastă, direcţionale şi transversale iar apoi au continuat

prin exploatare minieră în carieră.

Lucrările miniere subterane, realizate de-a lungul timpului, au dus la formarea unor

goluri subterane formate din galerii, puţuri, suitori, camere de rambleiere. În timpul lucrărilor

subterane s-a impus scăderea nivelului hidrostatic, iar apa era extrasă prin pompare. Prin

aceste procese, regimul hidro-chimic iniţial a fost perturbat prin mărirea considerabilă a zonei

aerate şi permeabile, favorizând reacţiile chimice de oxidare şi dizolvare ca şi dirijarea

preferenţială a infiltraţiei apelor pluviale spre zonele mai mineralizate. În consecinţă, apele de

mină sunt acide, puternic sulfatate, au conţinuturi mari de Fe, Zn, Mn, Al, Cu, Sr, As, Co, Ni,

Cr. O parte din fierul prezent în cantitate foarte mare precipită sub formă coloidală sau

criptocristalină.

În această zonă nu apar acvifere importante, circulaţia de adâncime a apelor subterane

se desfăşoară la nivelul sistemelor de fracturi. Nivelul apelor subterane rezultate din

infiltraţiile apelor meteorice sunt cu ≈80m sub cota 410 m (puţul Hondol). Debitul de apă din

galeria Nicodim care colectează apele meteorice infiltrate din carieră este mic, sub 1 l/s, iar

apa este puternic mineralizată şi un pH puternic acid ( 2,2 – 3).

Acviferele subterane din zona carierei şi a haldelor de steril sunt de dimensiuni reduse

şi nu constituie surse de alimentare cu apă potabilă.

În situaţia neimplementării proiectului propus, este de aşteptat ca acviferul subteran

să nu sufere modificări calitative importante până la aplicarea unor măsuri de ecologizare.

b) Zona amplasamentului iazurilor de decantare

În această zonă au fost efectuate în iulie 2008 foraje de prospecţiune geologice în

bazinul hidrografic al pârâului Avram (adâncime 60 m), Valea Măcrişului (adâncime 60 m) şi

la confluenţa celor două (adâncime 21 m). Nu a fost interceptat nivelul hidrostatic al apei

subterane până la adâncimea de forare.

Acviferele subterane din zona de amplasament a iazurilor de decantare sunt foarte

probabil de dimensiuni reduse şi nu constituie surse de alimentare cu apă potabilă.




Octombrie

2013


6. Structura tectonică, activitate seismologică

Luând în considerare intensităţile cutremurelor care au avut loc pe perioade lungi de

timp şi studiile de inginerie seismică, au fost elaborate metode de calcul folosite în proiectarea

antiseismică a construcţiilor şi hărţi de zonare seismică. Zonarea seismică constă în

delimitarea arealelor expuse seismelor la nivel naţional sau regional pe baza unor informaţii

de natură istorică, geologică şi geofizică. La realizarea acestei zonări se ţine cont de mărimea

mişcărilor terenului corelate cu reprezentarea geografică determinată pe baza unor parametrii

seismici: intensităţi, acceleraţii, viteze sau deplasări.

Zonarea seismică a teritoriului României, pe scara MSK (SR 11100-1:93) care redă

intensităţile seismice probabile pe teritoriul României în cazul producerii unui cutremur indică

faptul că zona comunei Certeju de Sus este situată într-un areal caracterizat de intensităţi

seismice probabile 6, cel mai scăzut nivel al intensităţii seismice de pe teritoriul naţional (vezi

figura 2.3.).

Figura 2.3. Zonarea seismică a teritoriului României pe baza intensităţilor pe scara

MSK conform SR 11100-1:93 „Zonarea seismică. Macrozonarea teritoriului României”.

Pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor există hărţi speciale cum ar fi cea

prezentată în Codul P.100-1/2006 care redă zonarea teritoriului României pe baza valorilor de

vârf a acceleraţiei orizontale a terenului (vezi figura 2.4).




Octombrie

2013


Figura 2.4. Zonarea valorii de vârf a acceleraţiei terenului pentru cutremure având

perioada de revenire de 100 de ani.

Se observă că zona Certej este localizată într-un areal a cărui valoare de vârf a

acceleraţiei terenului este de 0,08, cea mai mică valoare de pe teritoriul României. În cazul

zonei Certej, mărimea efectelor unui cutremur ipotetic este scăzută, mişcarea fiind simţită în

întregime, producând panică, dar degradările în elementele nestructurale ale construcţiilor

fiind moderate.

7. Solurile

7.1. Procese geomorfologice de degradare a solului

Studiul pedologic special pentru perimetrul CERTEJ-VOIA elaborat de „Oficiul de

studii pedologice şi agrochimice Hunedoara – DEVA”, în anul 2007 a identificat, delimitat şi

reprezentat sub formă grafică, suprafeţele cu învelişul de sol afectat de procese de degradare.

Procesele geomorfologice specifice zonei studiate sunt:

a. Eroziunea de suprafaţă este procesul de desprindere şi transport a particulelor de

sol sub acţiunea apei care se scurge pe versant sub forma de pânză sau de şiroaie instabile.

Este procesul cel mai dezvoltat care afectează solul din cadrul zonei studiate. Eroziunea de

suprafaţă moderată afecteză cca. 97 ha, cea puternică afectează cca. 48 ha, în timp ce solurile




Octombrie

2013


foarte puternic erodate au fost identificate pe o suprafaţă de 5 ha iar eroziunea de suprafaţă

excesivă afectează doar 2,34 ha.

b. Eroziunea de adâncime se datorează scurgerii apei pe versant sub forma unor

şiroaie instabile care determină formarea unor mici canale numite rigole, a căror adâncime

ajunge la 30-40 cm. Prin adâncirea rigolelor se formează ogaşele (0,5- 2m adâncime) şi

ravenele, când adâncimile depăşesc 2 m. In general, aceste forme de eroziune în adâncime

aduc mari pagube, contribuind la scoaterea din circuitul economic a unor suprafeţe întinse. In

arealul analizat eroziunea de adâncime afectează o suprafaţă de cca. 13 ha. Eroziunea de

adâncime are ca factori determinanţi panta terenului şi activitatea antropică (exploatarea

neraţională şi circulaţia necorespunzătoare).

c. Alunecările de teren reprezintă procese de mişcare ale unor mase de pământ sub

acţiunea gravitaţiei, în lungul unor suprafeţe de alunecare, care le separă de partea stabilă a

versantului. Acestea au fost identificate ca procese geomorfologice care acţionează singular

sau în asociere cu eroziunea de suprafaţă. După modul de manifestare, zona este caracterizată

de alunecări vechi, stabilizate, dar şi de alunecări semiactive, în curs de stabilizare.

Alunecările vechi stabilizate au fost identificate pe o suprafaţă de 3,56 ha iar procesele de

alunecare asociate cu eroziunea de suprafaţă afectează cca. 79 ha.

d. Exces de umiditate din precipitaţii şi scurgeri laterale afectează învelişul de sol pe o

suprafaţă totală de cca. 82 ha. Manifestarea excesului de umiditate prezintă intensităţi diferite

de la soluri stanogleizate în adâncime, la soluri slab stanogleizate până la foarte puternic

gleizate. Cele mai mari suprafeţe afectate de excesul de umiditate, respectiv 32 ha corespund

solurilor stanogleizate în adâncime, în timp ce solurile stanogleizate foarte puternic se

regăsesc doar pe 7 ha.

8. Caracterizare climatologică

Zona perimetrului minier Certej are o climă de tip continental temperat, zonele mai

înalte având un microclimat montan cu ierni reci şi căderi de zăpadă importante, care durează

de la 4 până la 6 luni. Primăvara şi toamna sunt reci şi umede, cu cantităţi importante de

precipitaţii. Vara este scurtă, cu treceri gradate între anotimpuri.

Valoarea medie multianuală a temperaturii aerului este de 9,7 oC. Valorile maxime ale

mediei multianuale a temperaturii maxime a aerului au fost înregistrate în lunile iulie şi august

(27,4oC şi respectiv, 27,6

oC), iar valorile minime, în decembrie şi ianuarie (2,9

oC şi




Octombrie

2013


respectiv, 2,3 oC). Cele mai coborâte valori multianuale ale temperaturilor medii minime au

fost înregistrate în perioada decembrie-februarie (între -4,1 oC şi -2,9

oC), iar cele mai ridicate

valori, în iulie şi în august (13,7 oC şi respectiv, 13,6

oC). Mediile anuale ale temperaturilor

medii minime au fost pozitive, situându-se între 4,0 şi 6,3 oC. Temperatura maximă absolută

lunară poate înregistra valori între 15 oC (ianuarie) şi 39,0

oC (iulie). Temperatura minimă

absolută lunară poate înregistra valori între – 25,0 oC (ianuarie) şi 6,2

oC (august).

Frecvenţele medii multianuale ale direcţiilor vântului la Staţia Meteorologică Deva

indică faptul că direcţiile principale ale vântului sunt V (frecvenţa 9,0 %), NV (frecvenţa 8,7

%) şi S (frecvenţa 6,9 %), iar valoarea medie multianuală a frecvenţei calmului atmosferic

este de 60,5 %. Viteza medie a vântului pe direcţii a prezintă valori cuprinse între 2,2 şi 3,7

m/s. Cele mai ridicate valori au fost înregistrate pe direcţiile dominante V şi NV.

Cele mai scăzute valori ale mediilor lunare multianuale ale cantităţilor de precipitaţii

au fost înregistrate în luna februarie la Deva şi la Băiţa (25,7 mm, respectiv, 32,8 mm) şi în

luna martie la Certeju de Sus (27,8 mm). Cele mai ridicate cantităţi de precipitaţii s-au

înregistrat în luna iunie la toate cele trei staţii. Cantităţile anuale de precipitaţii din ultimii 15

ani au variat între 417,5 mm şi 644,2 mm la Deva, între 263,6 mm şi 830,7 mm la Certeju de

Sus şi între 565,4 mm şi 804,8 mm la Băiţa.

Stratul de zăpadă prezintă o variaţie foarte clară în cursul sezonului rece. Astfel,

valorile medii lunare plurianuale cresc din luna noiembrie până în ianuarie/februarie, lună în

care grosimea stratului de zăpadă atinge cele mai mari valori (3,2 cm la Deva, 3,4 cm la

Certeju de Sus, 5,7 cm la Băiţa). Perioada cu căderile cele mai abundente de zăpadă la Certeju

de Sus este ianuarie-februarie când grosimea medie lunară a stratului de zăpadă poate varia,

de la un an la altul, între 1 şi 20 cm.

9. Zone protejate

Conform datelor existente la ora actuală, din verificarea coordonatelor Stereo 1970 ale

componentelor proiectului suprapuse peste limitele ariei naturale protejate de interes

comunitar a rezultat că 3 obiective ale proiectului (cele 2 iazuri de decantare cu barajele

aferente şi cariera de andezit) se regăsesc în situl Natura 2000 ROSPA0132 Munţii Metaliferi,

sit care a fost desemnat prin Hotărârea de guvern nr. 971 din noiembrie 2011 (pentru

modificarea HG nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică în

România).




Octombrie

2013


Amprenta proiectului minier se suprapune pe 179,8 hectare din suprafaţa sitului

Natura 2000 ROSPA 0132 Munţii Metaliferi, pe valea Măcrişului. Această suprafaţă

reprezintă aproximativ 0,4% din suprafaţa sitului. Situl are o suprafaţă de 26 671 hectare.

Un alt sit apropiat de amplasamentul proiectului este situl Natura 2000 este

ROSCI0029 Cheile Glodului, Cibului şi Măzii aflat la aproximativ 7,8 km est de proiect fiind

alimentat de un microbazin hidrografic diferit.

Distanţele dintre zona proiectului şi rezervaţiile de interes naţional sunt:

- Calcarele din Măgurile Băiţei 8,5 km

- Rezervaţia Boholt 6,8 km

- Măgurile Săcărâmbului 3,1 km

- Cheile Măzii 7,5 km

- Cheile Glodului 9,6 km

- Cheile Cibului 12,4 km

10. Istoricul amplasamentului

Zona Certej constituie o arie de desfăşurare a activităţilor de extracţie minieră a

aurului cu o vechime de câteva sute de ani. Pentru perioada medievală există câteva indicaţii

sporadice privind activităţile miniere, însă exploatarea pe scară largă a început în secolul al

XVII-lea. Mineritul a început în zona de est – Săcărâmb – încă din 1745. Activităţile de

explorare şi exploatare sistematice au debutat după 1832, conducând la extinderea zonelor

miniere pe tot cuprinsul perimetrului Certej.

11. Poluarea existentă

Construcţiile miniere şi suprafeţele aferente obiectivelor din cadrul perimetrului

Certej (propus pentru închidere prin documentaţia PIA – Certej) şi preluate de către SC

DEVA GOLD SA sunt după cum urmează în tabelul 2.5:

Tabelul 2.5. Situaţia terenurilor afectate de activităţile anterioare

Nr. Crt. Obiectivul / construcţia

minieră

Suprafaţa

aferentă

(ha)

1 Cariera Coranda 26,06

2 Halda de sterile Nord 11,38




Octombrie

2013


3 Halda de sterile Sud 13,61

4 Galeria Coranda II -

5 Galeria Coranda III -

6 Halda de sterile Coranda

II 0,40

7 Halda de sterile Coranda

III 0,30

8 Galeria Dealu Grozii -

9 Halda Dealu Grozii 0,15

TOTAL SUPRAFAŢĂ AFECTATĂ 51,90

11.1. Calitatea apei

În zona industrială propusă pentru implementarea proiectului, calitatea apei este

afectată de două categorii majore de factori de stres fizici şi chimici:

• evacuarea în mediul natural a unor ape uzate generate de exploatarea minereurilor,

cu aciditate ridicată şi cu un conţinut ridicat de poluanţi (metale grele, sulfaţi, săruri dizolvate,

etc.);

• tipul de mineralizaţie al zonei.

Activităţile de exploatare a minereurilor neferoase generează ape uzate cu caracter

acid, cu concentraţii ridicate de metale grele şi de alţi contaminanţi. În mediu, acest tip de

poluare este identificat sub formă de ape acide de mină. În cazul carierei existente în

amplasamentul proiectului minier propus, din care s-a extras minereu de aur şi argint, apele

acide au fost şi sunt generate de expunerea minereurilor sulfurice la factorii externi. Aceste

ape fie sunt colectate în subteran prin reţeaua de galerii şi evacuate neepurate prin diferite guri

de mină, fie sunt deversate necontrolat în apele de suprafaţă, ca scurgeri de suprafaţă de pe

haldele de roci sterile sau de pe alte suprafeţe decopertate.

Mineralizaţia specifică a zonei conduce la apariţia unor elemente chimice ale căror

concentraţii pot depăşi limitele admise prin reglementările în vigoare privind calitatea apelor

de suprafaţă sau subterane, constituind aşa-numitele niveluri de concentraţie de fond.

Alte surse punctiforme de poluare a apei sunt reprezentate de evacuările necontrolate

de ape uzate menajere provenite de la locuinţele colective sau individuale situate de-a lungul

cursurilor de apă. De asemenea, există o serie de surse difuze de poluare a apelor asociate

activităţilor agricole şi de creştere a animalelor.

Lucrările miniere subterane, realizate de-a lungul timpului, au dus la formarea unor

goluri subterane formate din galerii, puţuri, suitori, camere de rambliere. În timpul lucrărilor




Octombrie

2013


subterane s-a impus scăderea nivelului hidrostatic, iar apa era extrasă prin pompare. Prin

aceste procese, regimul hidro-chimic iniţial a fost perturbat prin mărirea considerabilă a zonei

aerate şi permeabile, favorizând reacţiile chimice de oxidare şi dizolvare ca şi dirijarea

preferenţială a infiltraţiei apelor pluviale spre zonele mai mineralizate. În consecinţă, apele de

mină sunt acide, puternic sulfatate, au conţinuturi mari de Fe, Zn, Mn, Al, Cu, Sr, As, Co, Ni,

Cr şi se scurg liber , fără nici o epurare în pâraiele din zonă.

Perimetrul propus pentru noua investiţie este amplasat pe văile următoarelor pâraie:

- pârâul Valea Măcrişului cu torenţii aferenţi;

- pârâul Corănzii cu torenţii aferenţi;

- pârâul Băiegii cu torenţii aferenţi.

Toate aceste pâraie sunt afluenţi ai pârâului Hondol. Valea Certejului este principalul

colector din zonă, este tributar râului Mureş şi are ca afluenţi principali pe dreapta, pârâul

Făerag şi pârâul Mireşului iar pe stânga pârâul Hondol, pârâul Ciongani şi Valea Nojagului.

Conform PLAM Judeţ Hunedoara, monitorizarea calităţii apelor de suprafaţă arată că întreg

cursul pârâului Certej (18 km) se încadra în categoria degradat.

11.2. Calitatea aerului

Calitatea aerului din zona analizată este influenţată de surse amplasate atât în cadrul

amplasamentului industrial, cât şi în exteriorul acestuia.

Sursele de poluare a atmosferei existente în zona industrială propusă sunt reprezentate

de:

• suprafeţele decopertate ale carierei şi haldele de roci sterile asociate - datorită

faptului că nu au fost reabilitate, acestea sunt expuse eroziunii eoliene şi, deci, surse de

particule;

• surse specifice de emisie din zonele locuite - arderea combustibililor solizi (lemne,

deşeuri lemnoase, deşeuri agricole) în sisteme casnice de încălzire şi de preparare a hranei;

• activităţi agricole specifice desfăşurate în zonă - creşterea păsărilor şi animalelor în

gospodării individuale, culturile de vegetale;

• traficul rutier desfăşurat pe infrastructură rutieră existentă.

Principalii poluanţi asociaţi acestor surse sunt reprezentaţi de: oxizi de azot, oxizi de

carbon, oxizi de sulf, particule, metale grele, etc.




Octombrie

2013


Date fiind magnitudinile reduse ale surselor de poluanţi atmosferici existente,

nivelurile concentraţiilor de poluanţi sunt în prezent reduse, fiind caracteristice zonelor rurale

cu activităţi antropice slab dezvoltate, situate la distanţe mari de surse industriale majore, de

aglomerări urbane sau de căi de trafic deosebit de intens.

Există posibilitatea apariţiei unor concentraţii crescute de particule în perioadele cu

viteze de vânt medii şi mari, ca urmare a antrenării eoliene a prafului de pe suprafeţele active

ale carierei şi ale depozitelor de deşeuri din minerit. De asemenea, în zonele locuite din

localităţile învecinate amplasamentelor propuse pentru dezvoltarea proiectului, în sezonul

rece al anului vor apărea creşteri ale concentraţiilor de particule, monoxid de carbon, oxizi de

azot şi hidrocarburi aromatice policiclice faţă de sezonul cald datorită arderii lemnului pentru

încălzirea locuinţelor.

11.3. Starea florei şi faunei

În zona fostei exploatări miniere dimensiunea (spaţială şi temporală) a impactului, a

avut un impact semnificativ asupra florei şi faunei. Se poate constata că structura

ecosistemelor a fost influenţată de activităţile antropice, valoarea naturală conservativă fiind

astfel mult diminuată.

Principalele mecanisme care au condus la deteriorarea sistemelor ecologice în această

zonă sunt următoarele:

• Impactul asupra ecosistemelor ca rezultat al activităţilor minere. Această situaţie

este caracteristică zonei afectate de lucrări miniere vechi.

• Poluarea şi/sau acţiunea apelor acide ca rezultat al activităţilor miniere. Acest

aspect este cel mai evident la nivelul cursurilor de apă locale, pârâul Certej fiind un ecosistem

mort.

Variabilitatea habitatelor şi ecosistemelor locale a fost fie redusă, fie amplificată prin

implicarea unor forme diverse de folosinţă a terenurilor. Deoarece aceste interacţiuni s-au

produs pe parcursul unei lungi perioade de timp, luând forme dintre cele mai diverse este

foarte dificil să se mai separe natura influenţelor asupra biostratelor.




Octombrie

2013


B. Identificarea instalaţiilor şi a altor activităţi de pe amplasament care ar putea

prezenta un pericol de accident major

Pentru identificarea zonelor din cadrul amplasamentului care ar putea constitui

secţiuni relevante pentru securitate s-a utilizat drept criteriu cantitatea maximă de substanţă

periculoasă care ar putea fi prezentă. Utilizarea acestui criteriu presupune stabilirea unei

valori de prag (cantităţi de prag) pentru fiecare din categoriile de substanţe periculoase

prezente. Ghidul pentru realizarea si verificarea rapoartelor de securitate publicat în cadrul

„Twinning Project RO/2002/IB/EN/02 Implementation of the VOC’s, LCP and Seveso II

Directives” recomandă utilizarea valorii de 5% din cantitatea relevantă specificată în coloana

2 (nivel inferior) din anexa 1 la directiva Seveso (coloana 2 din anexa 1 la HG 804/2007) -

care reglementează măsuri privind prevenirea accidentelor majore în care sunt implicate

substanţe periculoase, precum şi limitarea consecinţelor acestora asupra sănătăţii populaţiei şi

mediului, pentru asigurarea unui nivel înalt de protecţie, într-un mod coerent şi eficient).

Pentru amplasament au fost analizate zonele (locaţiile) în care pot fi prezente

substanţe periculoase aşa cum sunt prezentate în Capitolul III al prezentului raport la punctul

referitor la Descrierea substanţelor periculoase.

Conform prevederilor din HG 804/2007, art. 3, litera f, prin instalaţie se înţelege:

“unitate tehnică din cadrul unui amplasament, unde sunt produse, utilizate, manipulate şi/sau

depozitate substanţe periculoase. Instalaţia cuprinde toate echipamentele, structurile, sistemul

de conducte, utilajele, dispozitivele, căile ferate interne, docurile, cheiurile de descărcare care

deservesc instalaţia, debarcaderele, depozitele sau structurile similare, plutitoare ori de altă

natură, necesare pentru exploatarea instalaţiei.”

În cadrul amplasamentului instalaţiile existente sunt ansambluri de utilaje şi

echipamente destinate să ajute la exploatarea, tratarea şi extragerea minereurilor auro-

argentifere.

Conform Art. 4. această hotărâre nu se aplică:

d) transportului de substanţe periculoase prin conducte, inclusiv în staţii de pompare,

situate în afara amplasamentelor care intră sub incidenţa prevederilor prezentei hotărâri;

e) exploatării, respectiv: explorarea, extracţia şi prelucrarea minereurilor în mine,

cariere sau foraje, cu excepţia operaţiunilor de prelucrare chimică şi termică şi depozitării,




Octombrie

2013


aferente operaţiilor care implică substanţe periculoase, aşa cum sunt prevăzute în anexa nr. 1.

la HG 804/2007;

g) depozitelor de deşeuri, cu excepţia instalaţiilor funcţionale de eliminare a sterilului,

inclusiv iazurile de decantare sau barajele, conţinând substanţe periculoase aşa cum sunt

prevăzute în anexa nr. 1 la HG 804/2007 , în mod special, când sunt folosite la prelucrarea

chimică şi termică a mineralelor.

Pe baza datelor din documentaţia tehnică pusă la dispoziţie şi a informaţiilor primite

de la beneficiar, s-au identificat secţiunile relevante pentru securitate ale amplasamentului

care ar putea constitui zone critice din punct de vedere al riscului de producere a unui accident

major:

1. Cariera

2. Uzina de procesare

3. Iaz sterile de flotaţie

4. Iaz CIL

5. Depozit de exploziv

La acestea se adaugă zona aferentă traseelor de conducte de pe amplasament.

- Conducte hidrotransport sterile de flotaţie

- Conducte hidrotransport sterile CIL-Albion

În Anexa 2.3. Secţiuni de securitate sunt prezentate pe planul de amplasare în zonă al

exploatării zăcământului de minereuri auro-argentifere secţiunile de securitate identificate.

Distanţele între secţiunile de securitate şi între instalaţiile cu risc sunt prezentate în

anexele:

- Anexa 2.4. Distanţe între secţiunile de securitate identificate

- Anexa 2.5. Distanţe între instalaţiile cu risc din Uzina de procesare.




Octombrie

2013


C. Descrierea zonelor unde poate avea loc un accident major.

Din prezentarea făcută anterior rezultă că o serie de zone din cadrul amplasamentului

reprezintă puncte critice (zone cu pericol) identificate ca secţiuni de securitate relevante

privind posibilitatea producerii unui eventual accident major.

În continuare sunt descrise zonele cu pericol.

1. Cariera

Exploatarea în cariera de la Certej se va desfăşura pe locaţia vechii cariere Coranda.,

(care are o suprafaţă de 26 ha) cu dezvoltare spre Vest şi spre Est (se ajunge la o suprafaţă de

62,8 ha). Prin lucrări de cercetare geologică au fost omologate rezerve care confirmă din

punct de vedere economic exploatarea pe viitor a unei cantităţi de 28,2 mil. to minereu extras

industrial.

Metoda de exploatare propusă în cariera Certej este ,,Metoda de exploatare cu

trepte descendente şi transportul rocilor sterile la halda exterioară".

Pregătirea zăcământului Certej pentru exploatarea în carieră se asigură prin săparea

lucrărilor miniere la zi şi anume a tranşeelor de deschidere şi a celor de pregătire. Proiectul

carierei cuprinde două rampe principale de acces cu pantă de 1: 10, una deserveşte zona de

Vest iar cealaltă deserveşte zona Centrală, Intermediară şi de Est. Fiecare din rampele

principale va avea o lăţime de 24 m pentru funcţionarea în deplină siguranţă a basculantelor,

pe două sensuri. În porţiunile mai adânci ale carierei rampele vor fi de 12 m căpătând

configuraţia unui drum cu sens unic.

Zăcământul Certej poate asigura prin exploatarea în carieră, realizarea unor capacităţii

de producţie de până la 3.000.000 t/an extras industrial.


Uzina va fi amplasată în vecinătatea carierei. Acest amplasament a fost ales datorită

apropierii de carieră, care va furniza întreaga cantitate de minereu care va fi supus prelucrării.

Detalii despre amplasarea principalelor instalaţii şi utilaje în cadrul incintei industriale

se prezintă planul de situaţie al uzinei de procesare în Anexa 2.6.

Activităţile propuse pentru prepararea şi prelucrarea minereului cuprind următoarele

etape principale:




Octombrie

2013


Concasare şi haldare: Minereul este sfărâmat cu ajutorul unui concasor giratoriu şi

apoi depozitat în depozitul de minereu;

Măcinare umedă: Minereul depozitat este măcinat în continuare în stare umedă, apoi

este dirijat la instalaţia de flotare;

Flotarea minereului - pentru obţinerea concentratului de pirită auriferă, care în primii

doi ani este valorificat sub această formă iar în următorii ani este un proces de oxidare şi

leşiere cianurică în scopul extracţiei metalelor preţioase sub formă de aliaj Doré;

Leşierea oxidativă a concentratului de pirită auriferă şi adsorbţia metalelor

preţioase din leşia cianurată pe cărbune activ:

Procesul de oxidarea şi recuperare a aurului şi argintului are loc în trei etape majore:

Măcinarea ultrafină la sub 10 microni într-o instalaţie Isamill.

Oxidarea piritei în tancuri de agitare prin insuflare de oxigen.

Recuperarea aurului şi argintului din tulbureala oxidată prin cianurare şi

adsorbţia pe cărbune activ în rezervoarele CIL

Electroliza: Aurul şi argintul se extrag printr-un proces clasic de electroliză în celule

de electroliză, unde aurul va fi depus pe catozi de oţel inoxidabil. Catozii din lama de oţel

încărcaţi vor fi stripaţi manual în celulele de electroextracţie, folosind o lance cu apă la înaltă

presiune. Nămolul aurifer rezultat, depus în celule, va fi filtrat şi dirijat la:

Topire: Nămolul aurifer filtrat se va amesteca cu reactivii fluxului de topire (litargă,

borax, azotat,etc), în vederea topirii şi extracţiei aurului, într-un cuptor cu inducţie. Topitura

de aur va fi turnată sub formă de lingouri.

Neutralizarea cianurii: Extragerea aurului şi argintului se realizează în prezenţa unei

soluţii concentrate de cianură şi reactivi. Datorită concentraţiilor mari de cianură, această apă

poate fi periculoasă dacă pătrunde în mediu. De aceea, după extragerea aurului şi argintului,

apa cu cianură se reciclează, iar şlamul îngroşat se va denociviza într-o instalaţie de

neutralizare a cianurii, înainte de a fi pompat în iazul de decantare a sterilului.

Depozitarea sterilului de procesare: Sterilul rezultat în urma procesării minereului în

uzina de preparare este trimis printr-un sistem de hidrotransport şi depozitat în spatele

barajului în iazul de decantare a sterilului de flotaţie din Valea Măcrişului, respectiv a

sterilului rezultat după procedeul de leşiere cu cianură este prevăzut a fi depozitat în iazul de

decantare steril cianurare (CIL) amplasat tot pe Valea Măcrişului, în amonte de iazul de




Octombrie

2013


decantare pentru sterilul de la flotaţie. Iazurile de decantare sunt situate la cca. 1,5 km de

uzina de preparare.

Pe amplasamentul uzinei de procesare se mai găseşte:

- Uzina de oxigen, care va produce oxigen criogenic folosit în fluxul pentru oxidarea

concentratului de pirită în fluxul Albion, cu dimensiunile în plan de 40 x 85m, furnizat de o

firmă specializată, capacitate 525 t/zi oxigen 100%. Oxigenul criogenic este depozitat în două

rezervoare criogenice.

Rezervoarele de oxigen - sunt două rezervoare criogenice identice, cilindrice

verticale cu înălţimea de 5 m, cu o capacitate maximă de stocare de 60 m3. Rezervoarele au

pereţi dubli între care spaţiul este vacuumat pentru păstrarea temperaturii. Funcţionează la o

presiune maximă de 37 barr.şi sunt prevăzute fiecare cu: 2 supape de siguranţă setate la

presiunea de 37 bari, indicator de nivel, manometru de presiune, sistem de urmărire a

nivelului de la distanţă şi flanşă (disc) de rupere.

- Depozitul de GPL, format dintr-un rezervor gaz petrolier lichefiat - capacitate 5000 l,

se consumă 2 rezervoare pe săptămână, respectiv 20 t/lună.

Rezervorul de stocare GPL –are capacitate de depozitare de 10 t, este amplasat în

aer liber în cuvă de beton, suprateran pe suporţi. Rezervorul este un vase cilindric,

orizontale, construite din oţel şi aflate sub incidenţă ISCIR. Funcţionează la temperatură

ambiantă şi presiunea de vapori a GPL-ului la temperatura din rezervor. Rezervorul este

dotate cu câte 2 supape de siguranţă cu arc, indicator de nivel manometrice şi de sticlă,

termometre manometrice, robinete de secţionare pe traseele de intrare şi ieşire şi sistem

de închidere de siguranţă hidraulic cu acţionare manuală pe traseele de intrare şi ieşire

GPL. Supapele de siguranţă sunt setate la presiunea de 8 bar şi sunt legate la un coş de

dispersie situat în apropierea rezervoarelor.

3. Iaz de decantare a sterilelor de flotaţie

Barajul principal al iazului de flotaţie s-a amplasat pe pr. Măcriş, imediat amonte de

confluenţa acestuia cu afluentul de dreapta, Pârâul lui Avram.

Barajul principal a fost dimensionat pentru susţinerea, în amonte de acesta, a întregii

cantităţi de steril de flotaţie, adică 25 mil t, rezultat de la uzina de preparare a minereului, pe

întreaga perioadă de exploatare a zăcământului.

Barajul principal se va realiza în etape, astfel:




Octombrie

2013


Barajul de iniţiere (starter), cu cota coronamentului = 625,00 mdMN (în faza

de construcţie)

Supraînălţări succesive (vor fi prezentate la faza de operare).

Barajul principal se execută din anrocamente şi are următoarele caracteristici

geometrice:

- înălţime maximă = 169 m

- lungime coronament = 480m

- lăţime coronament = 8,00m

- lăţime berme: 6,00m amonte şi 8,00m aval

- înclinarea taluzurilor amonte şi aval 1: m = 1:1,4 (înclinarea generală,

considerând şi bermele proiectate, este 1:1,9)

- fundare: h med = 3,00m în albie şi 1,00m pe versanţi

Barajul de iniţiere (starter) al iazului de flotaţie se amplasează pe pr. Măcriş, cu axă la

circa 550m amonte de confluenţa dintre pr. Măcriş şi afluentul de dreapta, Pârâul lui Avram.

Barajul se realizează din anrocamente (andezite nedegradabile) în straturi succesive de

(0,50 – 0,75) m care se compactează cu compactor vibrator lis, până la atingerea parametrilor

rezultaţi din pista experimentală.

Taluzul amonte este protejat cu 2 straturi filtrante, şi anume:

- filtru grosier de 1,50 m grosime realizat din piatră spartă

- filtru fin de 1,50 m grosime realizat din pietriş şi nisip

Peste filtrul fin se aşeză un geotextil şi o geomembrană din PEHD, pentru

impermeabilizarea barajului.

În vederea încastrării barajului este necesară curăţirea amprizei prin îndepărtarea

tufişurilor şi arborilor şi a materialului vegetal, precum şi o parte din rocă alterată sau care nu

este bine fixată.

În versant se vor realiza trepte de înfrăţire cu lăţimea de (1,50 – 2,0) m şi înălţimi de

(2,0 – 3,0) m.

4. Iaz de decantare CIL

Barajul principal al iazului de cianuraţie CIL va fi amplasat pe pr. Măcriş, la circa 1,8

km amonte de confluenţa acestuia cu afluentul de dreapta, Pârâul lui Avram.

Pentru cota maximă de supraînălţare s-a estimat că în iaz de va depozita o cantitate de




Octombrie

2013


steril de cianuraţie de 4,5 milioane tone.

Barajul principal se va realiza în etape, astfel:

Barajul de iniţiere (starter),

Supraînălţări succesive care vor fi realizate în perioada de operare.

Barajul are următoarele caracteristici geometrice:

- înălţime maximă = 70m

- lungime coronament = 480m

- lăţime coronament = 8,00m

- lăţime berme: 6,00m amonte şi 8,00m aval

- înclinarea taluzurilor amonte şi aval 1: m = 1:1,4 (înclinarea generală,

considerând şi bermele proiectate, este 1:1,9)

- fundare: h med = 3,00m în albie şi 1,00m pe versanţi

Barajul de iniţiere (starter) al iazului de sterile CIL se amplasează la confluenţa dintre

primele două văi care formează pr. Măcriş, la cota 741,00mdM (Anexa 1.19).



rezultaţi din pista experimentală. Anrocamentele sunt procurate de la cariera amplasată în

ampriza viitorului iaz de flotaţie.






În vederea încastrării barajului este necesară curăţirea amprizei prin îndepărtarea

tufişurilor şi arborilor şi a materialului vegetal, precum şi o parte din rocă alterată.

În versant se vor realiza trepte de înfrăţire cu lăţimea de (1,50 – 2,0) m şi înălţimi de

(2,0 – 3,0) m.

7. Depozitul de explozibil

Pentru depozitarea explozivilor va fi utilizat depozitul de explozibil existent

(reamenajat). Depozitul de materiale explozive din localitatea Bocşa Mică, Comuna Certej

este un depozit subteran independent, proiectat şi autorizat la o capacitate de depozitare de

24,9 t ET (echivalent TNT) în anul 1982, fiind reautorizat în anul 2003 de Ministerul de




Octombrie

2013


Interne – Inspectoratul de Poliţie al judeţului Hunedoara cu Autorizaţia nr. 25164/21.02.2003

pentru o capacitate de 40.000 kg ET

Accesul la depozitul complex de explozivi este asigurat printr-un drum de acces

pietruit, fiind întreţinut astfel încât la această dată se află în bună stare de circulaţie.

Materialele explozive se vor aduce de la furnizor cu ajutorul mijloacelor de transport auto

autorizate dotate corespunzător prevederilor legale conform Acordului european referitor la

transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase (A.D.R.).

Depozitul pentru materii explozive este de tip, complex" (o parte a depozitului este

amenajată ca depozit de bază, iar cealaltă ca depozit de consum) şi este dimensionat astfel

încât să se asigure consumul pe o anumită perioadă fără să se creeze stocuri care să conducă la

depăşirea termenelor de garanţie ale materiilor explozive.

Accesul în depozit se face prin galeria de acces amplasată la cota +630 m şi are o

lungime de 180 m, pe galeria de acces au fost prevăzute nişe de amortizare de 2 şi 3 m

lungime, totalizând 37 m galerie. După al 2-lea cot al galeriei de acces sunt amplasate

camerele de manipulare explozivi şi capse, iar după cotul al 3-lea camerele de depozitare

materiale de iniţiere şi de explozivi. Panta galeriei de acces a fost săpată la 7%0.

Zonele cu restricţii de acces sunt marcate cu semne avertizoare vizibile de la distanţă.

Pentru asigurarea securităţii depozitului s-a prevăzut executarea unei împrejmuiri

simple, de 316 m lungime, din stâlpi de beton armat prefabricaţi şi sârmă ghimpată, având

înălţimea de 2 m. Accesul în incinta depozitului se face prin poarta metalică de 3 m lăţime

pentru mijloacele auto şi pe poarta metalică de 1 m pentru personal.

Platforma astfel amenajată, împreună cu depozitul de explozivi, sunt împrejmuite cu

un gard de plasă înalt de 2 m, prevăzut la partea superioară cu un rând de sârmă ghimpată, pe

care sunt amplasate plăcuţe avertizoare „ZONĂ INTERZISĂ” care marchează o zonă de

protecţie la 3 m de gardul împrejmuitor.

În Anexa 2.7 se prezintă Planul de situaţie al depozitului de explozibil.

Azotatul de amoniu nu se depozitează pe amplasament. Cantităţile de azotat de

amoniu necesare pentru împuşcarea fronturilor de lucru în cariera Certej, vor fi achizitionate

direct de la companiile specializate. În acest caz furnizorul va livra cu mijloace auto,

cantitatea de azotat de amoniu necesară.




Octombrie

2013


8. Trasee de conducte

Sterilul de flotaţie şi sterilul de cianuraţie se transportă la iazurile de decantare în sistem

hidraulic, prin pompare.

a) Conducte hidrotransport sterile de flotaţie

Hidrotransportul sterilelor de la uzina de procesare la iazurile de decantare şi a apelor

limpezite de la iazuri la uzină se realizează prin culoare de conducte metalice supraterane,

montate pe suporţi.

Conducta de hidrotransport a sterilelor de flotaţie de la uzina de preparare la iazul

pentru sterile de flotaţie este o conductă metalică. Sunt prevăzute staţii de pompare din care

una amplasată în uzina de preparare şi celelalte pe traseul conductelor.

b) Conducte hidrotransport sterile Albion-CIL

Hidrotransportul sterilelor de la uzina de procesare la iazurile de decantare şi a apelor

limpezite de la iazuri la uzină se realizează prin culoare de conducte metalice supraterane,

montate pe suporţi.

Conducta de hidrotransport a sterilelor de cianuraţie de la instalaţia DETOX 1 la iazul

CIL este o conductă metalică. Sunt prevăzute staţii de pompare din care una amplasată în

uzina de preparare şi celelalte pe traseul conductelor.




Octombrie

2013


III. Descrierea instalaţiei

A. Descrierea activităţilor şi a produselor principale aparţinând acelor părţi ale

amplasamentului care au importanţă din punctul de vedere al securităţii, surselor de

riscuri de accidente majore şi a condiţiilor în care un astfel de accident major se poate

produce, precum şi descrierea măsurilor preventive propuse

Activităţile desfăşurate în cadrul amplasamentului care au relevanţă din punct de

vedere a securităţii sunt:

1. Cariera

Zăcământul Certej va fi deschis şi pregătit pentru exploatare prin lucrări miniere

specifice exploatării în carieră:

- lucrări de deschidere - amenajarea drumurilor principale industriale de acces şi

transport, precum şi drumurile tehnologice din carieră la treptele în exploatare;

- lucrările de descopertare - vor începe de la cota + 600 în trepte de 10 m după care

se va trece la exploatarea propriu zisă în trepte cu înălţimea de 5 m.;

Zăcământul Certej poate asigura prin exploatarea în carieră, realizarea unor capacităţii

de producţie de până la 3.000.000 t/an extras industrial.

În tabelul următor se prezintă informaţii privind producţia şi necesarul de resurse

energetice:

Tabel 3.1. Producţia şi necesarul de resurse energetice:

Producţia Resurse folosite pentru realizarea producţiei

Denumire Cantitate anuală

(medie)

Denumire Cantitate anuală

(medie)

Minereu prelucrat 3.000.000 tone Motorină 5.400.000 l Rompetrol

Concentrat aurifer 315.000 tone GPL 240 t Rompetrol

Aur în aliaj Doré 5.512 kg Energie electrică 145.194 MWh ENEL

Apa industrială 1.848.960 m3

r. Mureş

Apă potabilă 29.376 m3

captare izvor

Capacitatea de producţie a carierei este corelată cu capacitatea de prelucrare în uzina

de preparare, aceasta prezentându-se în tabelul următor.




Octombrie

2013


Tabelul 3.2. Capacităţi de producţie uzina de preparare

U/M An 1 An 2 An 3 An 4 An 5 An 6 An 7 An 8 An 9 An 10 Total

Minereu

prelucrat

mil. t/an 3,0 3,0 2,99 2,99 3,00 2,99 3,01 3,03 3,06 1,12 28,20

mil. mc/an 1,27 1,27 1,26 1,26 1,27 1,26 1,27 1,28 1,29 0,47 11,90


Procesarea minereului se realizează în trei etape:

etapa I – Prepararea minereului prin flotare cu obţinerea concentratului aurifer;

etapa II – Oxidarea concentratului de pirită auriferă (procesul Albion);

etapa III – Cianurarea concentratului oxidat, eluţia metalelor preţioase şi obţinerea

aurului prin electroextracţie şi turnare în lingouri de aliaj Dore (procesul CIL).

În Anexa 3.1. se prezintă Schema fluxului tehnologic, iar în cele ce urmează se descriu

principalele etape ale procesului tehnologic:

2.1. Etapa I – Prepararea minereului prin flotare cu obţinerea concentratului aurifer

Prepararea minereului constă din următoarele operaţii principale:

▪ concasarea minereului, într-un concasor giratoriu;

▪ depozitarea minereului rezultat după concasare;

▪ măcinarea minereului într-o moară semiautogenă SAG, care lucrează în circuit cu un

concasor conic pentru a sfărâma fracţia critică;

▪ remăcinarea umedă a grobului într-o moară cu bile care lucrează în circuit cu o

baterie de hidrocicloane, bateria de hidrocicloane alimentează agitatorul de condiţionare, din

care se alimentează instalaţia de flotare;

▪ condiţionarea cu reactivi de flotaţie: Sulfat de cupru, Silicat de sodiu şi Xantat

amilic de potasiu;

▪ flotarea minereului şi obţinerea unui concentrat de pirită auriferă şi a sterilului final

de flotaţie;

▪ îngroşarea sterilului de flotaţie într-un îngroşător de mare capacitate. Sterilul

îngroşat este trimis la iazul de decantare, iar apa limpezită rezultată de la îngroşare este

introdusă într-un bazin de stocare, de unde va fi recircuitată în procesul de măcinare.

▪ filtrarea / pompare concentratului rezultat din îngroşător. Concentratul este fie

filtrat (partea solidă fiind depozitată în vederea valorificării ca atare – primii doi ani de




Octombrie

2013


activitate, sau a unei prelucrări ulterioare iar partea lichidă recirculată în proces), fie pompat

direct în instalaţia Albion pentru prelucrare în continuare.

2.2. Etapa II – Oxidarea concentratului de pirită auriferă (Procesul Albion)

Oxidarea concentratului de pirită auriferă constă din următoarele operaţii principale:

măcinarea concentratului de pirită auriferă la fineţe avansată;

oxidarea concentratului aurifer (oxidarea Albion) se realizează la presiune

atmosferică prin injectarea de oxigen gazos, cu menţinerea pH-ului în

domeniul 5,5 - 6 prin adaos de calcar măcinat;

îngroşarea produsului de oxidare într-un îngroşător cu 20 m. Produsul

îngroşat este dirijat la neutralizare, iar apă limpezită din preaplinul

îngroşătorului este pompată şi recirculată la măcinarea şi la oxidarea

concentratului aurifer (procesul Albion);

neutralizarea şi răcirea îngroşatului rezultat de la oxidarea concentratului.

2.3. Etapa III – Procesul CIL

Procesul CIL constă din următoarele operaţii principale:

a. Leşierea cu cianură a tulburelii rezultată de la Albion;

b. Îngroşarea şi pomparea sterilului rezultat de la leşiere;

c. Spălarea acidă, eluţia şi regenerarea cărbunelui activ, extragerea metalelor

preţioase

d. Detoxifierea sterilului de cianuraţie (Detox 1) şi pomparea pe iazul de decantare


Sterilele de flotaţie se vor depozita în iazul de decantare amplasat pe Valea Măcrişului

la nord-est de uzina de preparare şi carieră.

În Tabelul 3.3 se prezintă prognoza cantităţilor de steril de flotaţie ce va fi depozitat

în iazul decantare a sterilelor de flotaţie:




Octombrie

2013


Tabelul nr. 3.3 Cantitatea de steril de flotaţie depozitat pe ani în iazul decantare

Specificaţie U.M. An 1 An 2 An 3 An 4 An 5 An 6 An 7 An 8 An 9 An 10 Total

Steril flotaţie mii t 2.788 2.784 2.754 2.732 2.706 2.732 2.760 2.737 2.826 1.032 25.851

Tulbureala rezultată din flotaţie este constituită dintr-un amestec de particule minerale

solide şi apă industrială. Faza solidă a amestecului, după îngroşare reprezintă cca. 60 % din

tulbureală (372.4 mc/h tulbureală cu 349,1 t/h fracţia solidă - steril de flotaţie şi 232,7 m3/h

fracţia lichidă-apă).

Compoziţia sterilelor rezultate de la flotaţie diferă în funcţie de zona de provenienţă a

minereului prelucrat (tipurile de minereu din cele patru domenii ale Carierei Certej - Vest,

Central, Intermediar şi Est) în funcţie de caracteristicile rocilor din fiecare domeniu, de

greutatea specifică a sterilului.

S-au efectuat analize ale tulburelilor rezultate la teste de flotaţie efectuate în Grecia,

în laboratorul S.C. CEPROMIN S.A. Deva în luna noiembrie 2006, aceleaşi probe fiind

analizate şi în laboratorul INCD ECOIND –Bucureşti în luna ianuarie 2007.

Analizând rezultatele determinărilor efectuate în laboratorul INCD ECOIND –

Bucureşti în luna ianuarie 2007 pentru:

1. Sterilul de flotaţie/fracţia solidă (Raport de încercare nr. 26/EVMT din 14.02.2007)

se constată:

- sterilele de flotaţie rezultate din prelucrarea zăcămintelor VEST şi EST prezintă

caracter acid (pH= 3,14 3,63);

- sterilul din zona de EST este mai puţin încărcat cu sulfaţi şi mangan decât celelalte

sterile;

- în general se regăsesc conţinuturi mici de Ni, Cu, Cr, Cd;

- As se găseşte similar în EST şi Intermediar. (42 mg/l);

- Conţinutul de Fe este redus: 0,5 0,6% s.u.

2. Fracţia lichidă - apa limpezită (Raport de încercare nr. 26/EVMT din 14.02.2007)

se constată:

- probele din cele patru zăcăminte prezintă un caracter acid (pH=2,56 4,42);

- determinările efectuate asupra caracteristicilor fazelor lichide rezultate din prelucrarea

zăcămintelor din cele patru domenii au demonstrat conţinutul mare în sulfaţi;




Octombrie

2013


- fracţia limpezită rezultată din prelucrarea zăcămintelor din EST şi INTERMEDIAR

prezintă un conţinut mai ridicat de Fe decât cele din VEST şi CENTRAL;

- fracţia limpezită rezultată din prelucrarea zăcământului din EST este mai puţin

încărcată cu mangan decât fracţiile limpezite rezultate din celelalte zăcăminte.

4. Iaz de decantare CIL

Sterilul rezultat de la procedeul ALBION - CIL va fi depozitat în iazul de decantare

CIL amplasat pe Valea Măcrişului, amonte de iazul de decantare a sterilelor de flotaţie.

Sterilul este constituit dintr-un amestec de particule minerale solide şi apă (faza solidă a

amestecului, reprezintă 50 – 60 %). Înainte de pompare pe iazul de decantare, acest steril este

denocivizat în vederea reducerii concentraţiei cianurii WAD în instalaţia DETOX 1 aflată în

incinta uzinei de preparare.

Cantităţile de steril de cianurare ce vor fi eliminate anual din fluxul tehnologic, sunt

prezentate în Tabelul 3.4

Tabelul nr. 3.4 Cantităţile de steril de cianurare ce vor fi eliminate din fluxul tehnologic

Specificaţie U.M. An 1 An 2 An 3 An 4 An 5 An 6 An 7 An 8 An 9 An 10 Total

(steril

Albion+CIL) mii t - - 535,54 606,95 688,82 611,52 577,39 670,89 536,38 181,68 4.409

Tulbureala rezultată după procesul ALBION - CIL, este constituită dintr-un amestec

de particule minerale solide şi apă industrială, în care faza solidă a amestecului, reprezintă

60%. Înainte de a intra în Staţia de tratare DETOX 1, tulbureala este diluată cu apă limpezită

recirculată din iazul CIL. În urma diluţiei realizate, tulbureala tratată în DETOX 1 prezintă 40

% faza solidă şi un debit de cca. 114.1 m3/h.

Compoziţia chimică a tulburelii de cianuraţie denocivizată (fracţia solidă şi fracţia

lichidă) rezultat din DETOX 1 este redată în Tabelele 3.5 şi 3.6 (Teste de neutralizare

realizate în laboratoarele SGS Lakefield în anul 2006 / 2007).




Octombrie

2013


Tabelul nr. 3.5 Compoziţia chimică a fazei solide

Nr

crt Încercare executată UM Conţinuturi - steril de cianuraţie

(fracţia solidă)

1 Floruri % <0,005

2 Cloruri % <0,01

3 Sulfaţi % 39

4 Mercur % 0,0003

5 Arsen % 0,19

6 Bariu % 0,01

7 Cadmiu % 0,0043

8 Crom % 0,0011

9 Cupru % 0,06

10 Molibden % 0,002

11 Nichel % 0,014

12 Plumb % 0,33

13 Amoniu % 0,047

14 Seleniu % 0,0012

15 Zinc % 0,94

Nu există informaţii referitoare la conţinutul de cianuri din steril şi a indicatorului pH.

Tabelul nr. 3.6 Calitatea fazei lichide din tulbureala denocivizată

Nr. Test pH

Concentraţia (Faza lichidă din tulbureală )

mg/l

CNT

CN

WA

D

CN

WA

D

aci

d p

icri

c

Cu Fe Zn Ni

SC

N

Alimentare* 10,2 165 165 n.a. 82,3 <0,1 9,7 <0,3 80

CND 1.2 9,2 11,4 n.a. 8 17,0 <0,2 n.a. n.a. n.a.

CND 1.3 8,9 6,6 n.a. 2 8,6 1,3 0,11 0,67 77

Alimentare** 10,2 108 n.a. n.a. 53 <0,1 6,3 <0,2 52

CND 1.4 9,0 5,1 n.a. 3 4,85 0,07 n.a. n.a. 50

CND 1.5 8,7 3,9 3,6 1,3 3,52 <0,05 <0,02 0,42 43

Calitatea fazei lichide din tulbureala denocivizată, care va fi dirijată şi depozitată în

iazul de decantare CIL, depinde de procentul de solid din tulbureala supusă denocivizării

(Alimentare* - 40 % solid din tulbureală; Alimentare** - 30 % solid din tulbureală) şi de

cantitatea de metabisulfit utilizat la neutralizarea primară (DETOX 1) (1,14 kg - 0,93 kg

echivalent SO2/ mc tulbureală).




Octombrie

2013


Caracterizarea sterilului de cianurare ca deşeu acceptat într-o anumită clasă de „depozit

de deşeuri”- conform Ord. 95 MMGA /2005, s-a realizat pe baza testului de levigare pe

tulbureala denocivizată (CND 1.5.) în conformitate cu standardul SR EN 12457 - 2.

În Tabelul 3.7 sunt prezentate rezultatele obţinute în urma testului de levigare efectuate

la SGS Lakefiel.

Tabelul nr. 3.7. Rezultatele testului de levigare SGS Lakefiel 2007

Nr

Crt Indicator analizat UM

Valori limită admise

Ord. 95 MMGA /2005

Tab. 3.1. Nepericuloase

Cantitate levigată de

pe steril cianurat şi

denocivizat

1 Floruri mg/Kg 150 1,0

2 Cloruri mg/kg 15.000 <20

3 Sulfaţi mg/kg 20.000 16.000

4 Carbon Organic Dizolvat mg/l 800 19

5 Total solide dizolvate (TDS) mg/kg 60.000 23.800

6 H2S mg/kg - 2,8

7 Mercur mg/kg 0,2 <0,001

8 Arsen mg/kg 2 0,022

9 Bariu mg/kg 100 0,5062

10 Cadmiu mg/kg 1 0,6571

11 Crom mg/kg 10 <0,003

12 Cupru mg/kg 50 0,031

13 Molibden mg/kg 10 0,001

14 Mangan mg/kg - 1,65

15 Nichel mg/kg 10 0,202

16 Plumb mg/kg 10 0,0034

17 Stibiu mg/kg 0,7 0,018

18 Seleniu mg/kg 0,5 0,25

19 Zinc mg/kg 50 18,5

20 pH - - 7,06

Nu există informaţii referitoare la conţinutul de cianuri şi sulfocianuri din levigat.

Rezultatele testului de levigare indică încadrarea sterilului de cianurare denocivizat,

care se va depozita în iazul CIL, în categoria deşeurilor nepericuloase. Deoarece, acest steril

provine de la cianurare, chiar dacă înainte de deversare în iaz va fi neutralizat în instalaţia

DETOX 1, este indicat ca sterilul să fie încadrat în categoria „deşeu periculos” care poate fi

acceptat în depozite de deşeuri nepericuloase.




Octombrie

2013


B. Descrierea proceselor şi a metodelor de operare

1. Cariera

Tehnologia de exploatare în carieră cu trepte de înălţime 10 m, constă în principal din:

- forarea pentru puşcarea primară - găuri cu diametre de 165 mm- cu foreze.

- forarea pentru puşcarea secundară, cu perforatoare şi ciocane de abataj.

- puşcarea găurilor încărcate. Explozivii utilizaţi: nitramon (exploziv de bază, obţinut

prin amestecul dintre azotatul de amoniu şi motorină care se realizează chiar la locul de

puscare), buster şi dinamită (explozivi de iniţiere) pentru împuşcarea masei miniere şi

dinamita DII pentru sfărmarea secundară.

- încărcarea masei miniere derocate cu excavatoare şi autoîncărcătoare.

- transportul masei miniere la uzină cu basculante.

Înălţimea treptei a fost stabilită în corelaţie cu caracteristicile utilajelor care vor intra

în dotarea tehnică iniţială a carierei.

Cele 16 trepte din zona Vestică şi cele 29 din zona Centrală, Intermediară şi de Est

asigură exploatarea corespunzătoare a substanţei minerale utile din carieră fără a se impune

lucrări de pregătire speciale. Lăţimea bermei de lucru a treptei a fost stabilită la 30 m, iar

lăţimea bermei de siguranţă la 2 - 5 m.

Raportul de descopertă este în medie de 3 t/t pentru total masa minieră extrasă cea ce

presupune generarea unei cantităţi importante de rocă sterilă care va fi transportată la cele

două halde de sterile.

Apele de şiroire de pe treptele carierei sunt colectate în incinta carierei de unde sunt

dirijate prin pompare la staţia de epurare a apelor acide situată în incinta uzinei.

Prepararea amestecului simplu tip AM-1 se va face mecanizat în instalaţii mobile cu

utilaje omologate şi avizate; prepararea amestecului se va realiza în frontul de lucru în cariera

Certej unde urmează să se execute puşcarea.

Cantitatea maximă de azotat de amoniu ce poate exista pe amplasament la un moment

dat este de 8 t. Aceasta este dată de cantitatea maximă de azotat de amoniu ce poate fi

consumată zilnic în viitoarea carieră Certej, şi a fost calculată funcţie de producţia maximă de

minereu şi steril propusă a fi realizată. Se cunoaşte faptul că raportul de descopertă mediu

este de 3:1 fapt pentru care la o tonă minereu extras se vor extrage trei tone de steril.




Octombrie

2013


Din calculele efectuate în proiectul de execuţie s-a determinat că la producţia maximă

de masă minieră (minereu + steril) de 15.000.000 tone/an este necesar de exploatat 42.857 t/zi

masă minieră, din care 10.489 t/zi minereu iar restul de 32.369 t/zi steril.

La acestă producţie maximă, cantitatea maximă de azotat de amoniu necesară

efectuării puşcărilor este de 8 tone.

Aceaste cantităţi de azotat de amoniu vor fi livrate direct la frontul de lucru din cariera

Certej, de către furnizor, pe măsura utilizării acestuia în frontul de împuşcare.


2.1. Etapa I – Prepararea minereului prin flotare cu obţinerea concentratului aurifer

a. Concasarea şi măcinarea minereului

Minereul este livrat de la carieră cu basculante de 65 t în regim de 24 h/zi, 7

zile/săptămână, 360 zile/an.

Minereul este basculat direct în buncărul de minereu brut, dar poate fi basculat şi în

depozitul de minereu brut din apropiere. Acest buncăr are o capacitate nominală de 71 m3 (98

t) şi este protejat cu un grătar fix cu ochiuri de 900x900mm. Buncărul este confecţionat din

tabla din oţel carbon, rigidizata corespunzător, căptuşit cu blindaje din oţel manganos (Hardox

400), asamblate cu şuruburi cu cap înecat. Supragabaritele reţinute pe grătar, sunt sparte cu un

ciocan hidraulic, montat pe un suport articulat rotativ, care acoperă toată suprafaţa de lucru.

Dimensiunile depozitului de minereu brut din apropierea buncărului sunt 20m x 30m,

având capacitatea de depozitare de cca. 2400 t. Din depozit se va alimenta buncărul de

minereu cu ajutorul unui încărcător frontal.

Din buncăr, minereul trece pe un alimentator cu bare vibrante cu capacitate de 434 t/h,

cu deschiderea de 100 mm, care descarcă refuzul, printr-un jgheab căptuşit cu blindaje, în

concasorul cu fălci. Trecerea este dirijată, prin jgheaburi căptuşite cu blindaje, direct pe banda

colectoare de sub concasor. Alimentatorul cu bare are viteza reglabilă manual pentru controlul

debitului de alimentare.

Concasorul cu fălci 1500 x 1070mm este de tipul cu o singură falcă mobilă şi poate

prelua roca cu dimensiunea maximă de 1000 mm şi o aduce la dimensiunea de 100 mm, cu o

productivitate de 434 t/h. Concasorul are rol de a produce un material sfărâmat la cca 80% -

100mm.




Octombrie

2013


Roca concasată este dirijată printr-un jgheab căptuşit cu blindaje, pe banda

transportoare colectoare, cu capacitatea de 520 t/h, lăţimea de 1000 mm. Toate echipamentele

fluxului tehnologic sunt montate pe o structură metalică, care asigură montajul în cascadă a

utilajelor.

Întreaga structură este montată într-o cuvă betonată, în trepte, cu placa de bază

amenajată cu pante spre un jomp colector al apelor de scurgere. Evacuarea din acest jomp se

face cu o pompă verticală cu debitul de 50 m3/h şi H = 27m, în canalele de drenaj ale

amplasamentului.

De pe banda transportoare nr.1, roca este descărcată, printr-un jgheab căptuşit cu

blindaje, pe o altă bandă transportoare, cu capacitatea de 520 t/h, lăţimea de 1000 mm, care

transportă minereul în depozitul de minereu sfărâmat. Pe traseul acestei benzi este montat un

cântar de bandă pe o singură rolă echipat cu celule de sarcină cu instrument de precizie de

măsurare tensiune, furnizat într-un integrator preasamblat în cadru de greutate, cu senzori

digitali de viteză a benzii şi role de calitate a cântăririi, care monitorizează cantitatea de rocă

prelucrată.

Pentru a preveni pătrunderea de corpuri metalice în depozitul de minereu sfărâmat, pe

traseul acestei benzi este prevăzut un electromagnet desupra benzii şi un detector de metale.

Piesele metalice reţinute vor fi descărcate alături de banda într-un recipient metalic. Ambele

benzi transportoare sunt montate pe pasarele suspendate, susţinute pe stâlpi metalici montaţi

în fundaţii din beton armat, prevăzute cu culoar de circulaţie pe o parte.

Pentru monitorizarea funcţionării utilajelor din flux sunt prevăzute o serie de

echipamente, conectate la sistemul de control al procesului sau la sistemul de control

distribuit, astfel:

- Camera de luat vederi deasupra buncărului de minereu brut.

- Sistem de control al nivelului în buncărul de minereu brut cu indicarea prin

semnal semaforizat a permiterii basculării de rocă şi a pornirii alimentatorului cu bare.

- Camera de luat vederi deasupra zonei de alimentare a concasorului.

- Cabluri de decuplare, detectori de alunecare şi aliniere la transportoarele cu

bandă.

- Camera de luat vederi la descărcarea benzii în depozitul de minereu sfărâmat

- Sistem de semnalizare şi transmitere la distanţă a blocării jgheaburilor de

descărcare a transportoarelor.




Octombrie

2013


Pentru a preveni poluarea cu praf a zonei de lucru este prevăzut un sistem de

desprăfuire folosind jeturi de apă la:

- Punctul de basculare a camioanelor

- Intrarea în concasor

- Ieşirea din concasor

- Evacuarea transportorului de colectare

- Evacuarea transportorului de transfer al minereului sfărâmat în depozit

Sistemul de desprăfuire, de tip cu stropire, operează automat. Alimentarea cu apă a

punctelor de desprăfuire se face pe conducte din oţel carbon zincate, cu dimensiuni

descrescătoare spre aval de la Dn 40 la Dn 25. Reglajul debitului de apă se face cu vane de

reglare acţionate cu aer instrumental.

Depozitul de minereu sfărâmat

Depozitul de minereu sfărâmat are o formă circulară cu diametrul de 35m, este

descoperit şi are capacitatea utilă de 6800 t, asigurând o capacitate pentru 18 ore pentru moara

SAG. Aceasta se bazează pe un unghi de extragere natural, iar capacitatea totală inclusiv

încărcătura neactivă este de 46.000 t. Încărcătura neactivă poate fi împinsă în alimentatoare cu

un încărcător, dacă este necesar.

Sub depozit este amenajat un tunel din elemente de beton prefabricate, cu

dimensiunile interioare L = 78 m, H = 5,2 m, B = 3,5 m, prevăzut la partea superioară cu 2

guri cu dimensiunile de 5,5 m x 1,5 m, prin care se alimentează cele 2 alimentatoare cu plăci.

Placa de bază a tunelului este amenajata cu pante spre un jomp colector al apelor de

scurgere.

Evacuarea din acest jomp se face cu o pompă verticală cu debitul de 50 m3/h şi H = 27

m, în sistemul de colectare a scurgerilor de la măcinare.

Alimentatoarele cu plăci, montate în dreptul gurilor, preiau minereul măcinat, prin

intermediul unor jgheaburi şi îl transferă pe o bandă transportoare cu capacitatea de 600 t/h,

cu lăţimea de 1000 mm, lungă de circa 143 m, cu pantă de coborâre de 10,7 m, care descarcă

în jgheabul de alimentare al morii semiautogene.

Alimentatoarele au capacitatea variabilă între 190 şi 400 t/h şi au lungimea de 6,7 m şi

lăţimea de 0,9 m.

Alimentatoarele cu plăci au viteză variabilă, controlată prin debitul de alimentare al

morii, măsurat cu un cântar de bandă şi condusă de programul de control al morii.




Octombrie

2013


Pentru monitorizarea funcţionării utilajelor din flux sunt prevăzute o serie de

echipamente, conectate la sistemul de control al procesului sau la sistemul de control

distribuit, astfel:

- Camera de luat vederi a depozitului de minereu măcinat.

- Camera de luat vederi a zonei de funcţionare a fiecărui alimentator.

- Cabluri de decuplare, detectori de alunecare şi aliniere la transportorul cu

bandă.

- Sistem de semnalizare şi transmitere la distanţă a blocării jgheaburilor de

alimentare a alimentatoarelor.

Pentru a preveni poluarea cu praf a zonei de lucru este prevăzut un sistem de

desprăfuire folosind jeturi de apă la punctele de descărcare pe alimentatoare.

Sistemul de desprăfuire, de tip cu stropire, operează automat, cu funcţionarea

alimentatorului asociat.

Sistemul de desprăfuire constă dintr-un rezervor de stocare a apei brute, cu volumul de

1,4 m3 (Ø1,6 m x 1,9 m), alimentat printr-o vană cu funcţionare automată cu sistem de

menţinere a nivelului cu plutitor.

Din rezervor, apa este preluată cu o pompă centrifugală, cu Q = 5 m3/h, H = 13 m.

Legătură de la rezervor la pompă se face cu ţeava Dn 40mm, din oţel zincat, iar

refularea cu acelaşi tip de ţeavă.

Această pompă alimentează şi circuitul de desprăfuire de la concasarea primară.

Alimentarea cu apă a punctelor de desprăfuire se face pe conducte din oţel carbon

zincate, cu dimensiuni descrescătoare spre aval de la Dn 40 la Dn 25.

Reglajul debitului de apă se face cu vane de reglare acţionate cu aer instrumental.

Tunelul este echipat cu un ventilator pentru a furniza aer proaspăt.

Circuitul de măcinare primară cuprinde o moară semiautogenă – SAG echipată cu un

motor cu viteză variabilă de Recuperare a Energiei de Alunecare (SER), o moară cu bile cu

viteză fixă, care funcţionează în circuit închis cu hidrocicloane şi un sistem de recircuitare a

materialului grob. Moara semiautogenă are dimensiunile 7,92m x 3,05m, iar moară cu bile

4,72 m x 7,32 m. Ambele mori sunt echipate cu un motor de 3000 kW pentru piese de schimb

comune. Moara SAG (semiautogenă) este alimentată din depozitul de minereu sfărâmat de

două alimentatoare cu plăci cu viteză variabilă, acţionate hidraulic. Debitul de alimentare al




Octombrie

2013


morii semiautogene este controlat de un program de control al morii prin modificarea vitezei

alimentatoarelor. În mod normal, ambele alimentatoare vor fi în funcţie dar fiecare

alimentator are capacitate suficientă pentru a alimenta singur această moară. Transportorul de

alimentare a morii SAG are lăţimea de 1000mm şi este echipat cu un cântar de bandă pentru

controlul debitului de alimentare a morii. Minereul care nu este măcinat la dimensiunile

corespunzătoare, este recircuitat. Moara semiautogenă – SAG este prevăzută cu un sistem de

recircuitare a fracţiei critice. Capacitatea acestui sistem este de 113 t/h. Sistemul cuprinde 2

transportoare cu bandă cu lăţimea de 600mm urmate de un transportor Flexowell. Al doilea

transportor cu bandă este echipat cu un cântar de bandă pentru a măsura sarcina de

recircuitare. Transportorul Flexowell descarcă direct pe transportorul de alimentare a morii

SAG.

Minereul măcinat în moară este evacuat în ciurul Trommel al morii, de unde trecerea

ciurului este evacuată printr-un sistem de jgheaburi în bazinul de alimentare al pompei

centrifuge de tulbureală, iar refuzul ciurului, constând din fracţia nemăcinată cu dimensiunea

peste 12 mm, este descărcată în circuitul de concasare şi redirecţionat în alimentarea morii.

Circuitul de sfărâmare constă dintr-un transportor cu bandă nr.1 cu lăţimea de 650

mm, cu jgheab, cu lungimea de 17 m, montat perpendicular pe axul morii. Aceasta bandă

alimentează o altă bandă (nr.2), montată paralel cu axul morii, cu lungimea de 38 m, care va

descărca într-un jgheab de direcţionare. Jgheabul de direcţionare este folosit şi pentru a

direcţiona fierul detectat de detectorul de metale la capătul transportorului flexibil. De pe

transportorul nr.2, bulgării sfărâmaţi sunt descărcaţi pe transportorul nr.3, cu lăţimea de 650

mm, cu jgheab pentru bulgări, montat perpendicular pe axul morii, care descarcă pe

transportorul cu bandă principal (lăţimea de 1000 mm) de alimentare a morii semiautogene.

Tulbureala rezultată din mori este preluată de câte un jgheab pentru fiecare moară, este

deversată într-un jgheab colector, care descarcă direct în bazinul pompelor, prevăzut cu 2

compartimente. Jgheabul colector este prevăzut cu 2 vane cauciucate, care permit descărcarea

în ambele compartimente, sau succesiv în fiecare compartiment al bazinului. Toate

jgheaburile sunt cauciucate. Legătura de la fiecare compartiment al bazinului la pompă, se

face cu un tronson scurt de ţeavă Dn 500, din oţel carbon, căptuşit cu cauciuc sau HDPE.

Pompă de tulbureală este de tipul orizontală, centrifugală, cu carcasa cauciucată şi

rotor din oţel aliat, cu etanşare cu spălare cu apă, având Q = 1729 m3/h, H = 31m. Refularea

pompei se va face cu o ţeava scurtă din oţel carbon, Dn 500, căptuşită cu cauciuc sau HDPE,




Octombrie

2013


la care se va cupla un furtun armat de 1,5 m şi în continuare printr-o ţeavă din HDPE 80 (12,5

bari).

Menţinerea constantă a nivelului în bazinele pompelor se face prin bucla de reglare a

turaţiei pompei.Pardoseala suprafeţei pe care se montează moară semiautogenă şi moară cu

bile, este amenajată cu pantă spre un jomp, de unde scurgerile sunt preluate cu o pompă

verticală şi alimentate în bazinul de la evacuarea morilor sau direct la bazinul pompelor de

alimentare a îngroşătorului de steril. La fel şi pardoseala suprafeţei pe care se montează moară

de remăcinare, este amenajată cu pantă spre un jomp, de unde scurgerile sunt preluate cu o

pompă verticală şi alimentate direct la bazinul pompelor de alimentare a îngroşătorului de

steril.

Morile lucrează în circuit închis cu o baterie de 8 hidrocicloane de 500mm, 7 în

funcţiune şi unul în rezervă. Grobul de la hidrocicloane este recircuitat la moară cu bile care a

fost proiectată pentru o sarcină de recircuitare de 250 %. Suprascurgerea hidrocicloanelor

ajunge gravitaţional în agitatorul de condiţionare a flotaţiei primare. Moară cu bile descarcă

tulbureala obţinută prin măcinare în acelaşi bazin de colectare cu cel de la moară

semiautogenă. La moară cu bile este adăugat silicat de sodiu care are rol de depresant al

mineralelor de gangă în procesul de flotaţie. Bilele sunt adăugate în ambele mori din butoaie.

Butoaiele sunt ridicate folosind un dispozitiv de ataşare a butoaielor la macara, manipulându-

le până la jgheabul de alimentare cu bile, unde conţinutul unui butoi este basculat direct în

moară. Bilele sunt depozitate lângă instalaţia de măcinare pe platformă.

Sisteme de control:

Moara SAG este echipată cu detector de sarcină prin presiunea în lagăre şi detectarea

zgomotului. Controlul funcţionarii morii se face prin transmisie de date printr-un PLC

conectat la sistemul de control al uzinei DCS. Viteza morii va fi reglată manual. Apa de

diluţie din alimentarea morii SAG va fi controlată automat, proporţional cu debitul de

alimentare cu minereu a morii SAG.

Apa de diluţie în bazinul pompelor este controlată prin menţinerea unei valori a

densităţii tulburelii de intrare în hidrocicloane, iar nivelul din bazinul pompelor principale este

controlat prin reglarea turaţiei pompei.

Pentru alimentarea hidrocicloanelor, sunt prevăzute 2 pompe – 1 în funcţiune şi 1 în

rezervă (pentru cazul defectării uneia dintre ele).




Octombrie

2013


Hidrocicloanele sunt echipate cu vane comandate. Hidrocicloanele sunt reglate manual

online cu referire la presiunea de intrare în hidrociclon care este monitorizată în DCS.

Este măsurată şi înregistrată în computerul central atât alimentarea cu minereu a morii

SAG cât şi debitul de alimentare cu bulgări recirculaţi.

Granulometria suprascurgerii hidrociclonului este măsurată de un granulometru în flux

continuu.

Legături tehnologice

La morile de măcinare se alimentează în circuit apă recircuitată (rezultată din

decantarea sterilului de flotaţie), reactiv (silicat de sodiu) pentru moară cu bâle şi bile de

măcinare. Apa recircuitată este dozată în alimentarea morii semiautogene şi a morii cu bile, la

stropirea ciurului Trommel, în bazinul pompelor principale. Apa dozată la mori se distribuie

pe conducte din oţel carbon, cu diametre descrescătoare, spre aval, de la Dn 250 mm, la 150

mm în alimentarea morilor şi la Dn 50 mm pentru stropirea pe ciururi. Circuitele de

alimentare sunt prevăzute cu sistem de reglare a debitului şi cu sistem de control şi

transmitere la distanţă a parametrilor de lucru.

b. Flotarea minereului şi obţinerea concentratului de pirită auriferă

Minereul clasat în instalaţia de hidrociclonare este evacuat gravitaţional, pe o conductă

din PE 80 (8 bari) cu diametrul exterior de 315 mm, în agitatorul de condiţionare, cauciucat,

cu volumul util de circa 130 m3 (Ø 5,5 m x 6,3 m), cu timp de retenţie de circa 11 minute,

existent în hala flotaţiei.

Mecanismul de agitare este echipat cu 2 rotoare, compuse din segmenţi care sunt

amplasaţi pe o spirală ascendentă, cu diametrul de 1900 mm.

Granulometria atât a alimentării primare (suprascurgerea hidrocicloanelor de la

măcinarea primară) cât şi suprascurgerea hidrocicloanelor de la remăcinare este probată şi

măsurată cu analizorul de granulometrie în flux continuu. Sunt instalate pompe de transfer a

probelor la analizorul granulometric. Va fi prevăzut un sistem de filtrare pentru a furniza

probe compuse pentru analiza de laborator.

Din agitator, tulbureala este evacuată gravitaţional în prima celulă a liniei de flotaţie

primară, care este compusă din 5 celule de flotaţie de 130 m3, montate în cascadă în gruparea

1+2+2, cu cutie de golire după fiecare treaptă.




Octombrie

2013


Concentratul (spuma), colectat în jgheaburi, este evacuat gravitaţional într-un bazin de

7,8 m3, de unde este preluat de pompe şi trimis în alimentarea liniei de celule de îmbogăţire 1.

Sterilul, colectat în cutia de golire a ultimei trepte, este evacuat gravitaţional, într-un

bazin de 11,5 m3, de unde este preluat cu pompe şi trimis la bazinul pompelor de alimentare a

îngroşătorului de steril.

Linia de celule de îmbogăţire 1 este compusă din 4 celule de flotaţie de 30 m3, montate

în cascadă în gruparea 2+2, cu cutie de golire după fiecare treaptă.




bazin de 11,5 m3, de unde este preluat cu pompe şi trimis în alimentarea hidrocicloanelor de la

moară de remăcinare, amplasată în hala de măcinare.





Sterilul, colectat în cutia de golire a ultimei trepte, este evacuat gravitaţional, în

alimentarea liniei de celule de îmbogăţire 1.




3,0 m3, de unde este preluat de pompe şi trimis în alimentarea îngroşătorului de concentrat.

Sterilul, colectat în cutia de golire a ultimei trepte, este evacuat gravitaţional, direct, în

cutia de alimentare a liniei de celule de îmbogăţire 2.

Tulbureala remăcinată şi clasată în hidrocicloanele morii de remăcinare este

alimentată, gravitaţional, în cutia de alimentare a liniei de celule de curăţire.

Linia de celule de curăţire este compusă din 4 celule de flotaţie de 30 m3, montate în

cascadă în gruparea 2+2, cu cutie de golire după fiecare treaptă.




bazin de 11,5 m3, de unde este preluat cu pompe şi trimis la bazinul de 11,5 m

3 al pompelor




Octombrie

2013


de alimentare a îngroşătorului de steril.

Toate bazinele pompelor sunt construite din oţel şi sunt cauciucate.

Toate celulele de flotaţie sunt de tipul cu insuflare de aer la 0,5 bari, produs de către 2

suflante cu debitul de 248 Nm3/min, una pentru celulele de 130 m

3 şi una pentru celelalte

celule.

Reactivii de flotaţie se dozează în cutiile de alimentare.

Pentru măcinarea sterilului de la linia de celule de îmbogăţire 1, s-a optat pentru moara

turn convenţională, tip Metso Vertmill 1000-VTM.

Moara constă dintr-un corp inferior, de formă cilindrică, cu diametrul de 3200 mm şi

înălţimea de 4800 mm, căptuşit cu blindaje, în care se roteşte un arbore cu elice care ridică

partea grobă şi bilele, spre partea superioară.

Tulbureala este alimentată pe la partea superioară, la fel şi bilele de măcinare cu

diametrul de 12 mm, iar prin aruncarea centrifugală se realizează măcinarea la 0,045 mm.

Tulbureala măcinată este evacuată pe la partea superioară în bazinul pompei verticale,

de unde, partea grobă este preluată de pompă şi trimisă la recircuitare în moară, iar partea

fină, colectată în jgheabul bazinului, este evacuată gravitaţional într-un bazin, preluată de

către pompe şi trimisă în alimentarea instalaţiei de hidrociclonare compusă din 6

hidrocicloane de 375 mm, 4 în funcţiune şi 2 de rezervă.

Grobul de la hidrocicloane este alimentat gravitaţional în moară turn, iar

suprascurgerea hidrocicloanelor (80% -0,045 mm) ajunge prin gravitaţie la linia de celule de

curăţire.

De la bazinul celulelor de îmbogăţire 3, concentratul este trimis cu ajutorul pompelor,

la îngroşătorul de concentrat, împreună cu returnările de probe şi scurgerile din jompul secţiei

de flotare. Concentratul este îngroşat într-un îngroşător de mare productivitate. Îngroşătorul

constă dintr-o cuvă cilindrică, din oţel, cu diametrul de 10m şi înălţimea la partea cilindrică de

3m, cu fundul conic, în care se roteşte, cu turaţie redusă, un mecanism cu raclete la partea

inferioară.

Tulbureala alimentată în îngroşător, din cutia de alimentare, este distribuită central, iar

prin agitarea redusă din cuvă, se realizează îngroşarea prin decantare a concentratului din

tulbureală. Pentru a favoriza decantarea, în îngroşător se dozează floculant, care este preparat

în instalaţia care alimentează uzina de flotatie.




Octombrie

2013


Apa rezultată, este colectată la partea superioară, într-un jgheab, şi descărcată

gravitaţional într-un bazin cu capacitatea utilă de 30 m3 (Ø3,4m x 4,3m), de unde este preluată

de către pompe (una activă, una rezervă, Q = 89 m3/h, H = 24 m) şi trimisă la bazinul de apă

reciclată la un debit mediu de 73,80 m3/h.

Legătură de la jgheabul îngroşătorului, la bazinul de apă limpezită se face cu ţeava Dn

150, din oţel carbon, iar legătura de la bazin la pompa se face cu ţeavă Dn 150, din oţel

carbon, respectiv, refularea pompelor se face pe ţevi din oţel carbon, Dn 100.

Pompă de suprascurgere a îngroşătorului este cu viteză variabilă controlată de nivelul

din rezervorul suprascurgerii îngroşătorului.

Materialul îngroşat este colectat spre centrul cuvei şi evacuat prin pâlnia centrală de

evacuare, de unde este preluat de 2 pompe (una activă, una rezervă, Q = 46 m3/h, H = 10m) şi

alimentat la moară ISAMILL, în cantitate controlată, surplusul este trimis prin bypas înapoi în

cuvă.

Viteza pompei pentru îngroşatul de la îngroşător este controlată prin densitatea pulpei

îngroşate măsurată de un instrument de densitate. Grosimea patului din îngroşător, nivelul

patului şi torsiunea sunt monitorizate cu senzorii prevăzuţi de furnizorul îngroşătorului.

Nivelul patului poate fi folosit pentru a controla debitul de floculant prin DCS-ul uzinei

folosind pompa cu viteză variabilă de alimentare cu floculant.

Mecanismul de agitare poate fi ridicat, automat, pe verticală, reglându-se astfel

concentraţia fluidului evacuat.

Rotorul cu racleţi este susţinut de un pod suport şi este prevăzută o pasarelă cu

balustrade pentru accesul personalului la partea centrală. Există sistem de măsurare a înălţimii

de reglaj a racletelor faţă de fundul cuvei, cu sistem de transmitere la distanţă la sistemul de

control distribuit (DCS) al uzinei. Deasemenea există sistem de măsurare şi transmitere la

distanţă a momentului de torsiune a arborelui de acţionare, pentru prevenirea blocării.

Tot ansamblul este montat pe o structură de susţinere din oţel.

Pardoseala suprafeţei pe care se va monta îngroşătorul de concentrat, va fi amenajată

cu pantă spre un jomp, amplasat la extremitatea suprafeţei de montaj, în apropierea bazinului

de apă decantată, de unde scurgerile sunt preluate cu o pompă verticală (Q = 50 m3/h, H =

13m) şi pompate direct la cutia de alimentare a îngroşătorului.

De la bazinul de steril de la flotarea primară, sterilul de flotaţie este pompat la bazinul

de alimentare a îngroşătorului de steril împreună cu returnările de probe şi diferitele scurgeri




Octombrie

2013


de la pompe. Sterilul este îngroşat într-un îngroşător cu diametrul de 20m de mare

productivitate. Acesta constă dintr-o cuvă cilindrică, din oţel, cu diametrul de 20m şi

înălţimea la partea cilindrică de 3,5 m, cu fundul conic, în care se roteşte, cu turaţie redusă, un

mecanism cu raclete la partea inferioară.

Pentru a favoriza decantarea, în îngroşător se dozează floculant, care este preparat în

instalaţia care alimentează uzina de flotaţie.

Apa separată este colectată la partea superioară într-un jgheab şi descărcată

gravitaţional într-un bazin din oţel (Ø10 m x 5 m), cu capacitatea utilă de 338 m3. Bazinul de

apă de recircuitare poate să asigure stocarea pentru un timp de 0,5 ore, pentru a asigura

debitul necesar în cazul scurtelor opriri ale pompelor de apă returnată de la iazul de decantare

amplasat la distanţă. Cu debitul preconizat de apă returnată de la iazul de decantare, nivelul

rezervorului va coborî cu o viteză de cca 0,6 m/h dacă pompa de la iazul de decantare se

opreşte.

Din bazin, apa este utilizată ca apă recircuitată, prin preluarea de către 2 pompe (una

activă, una rezervă, Q = 782 m3/h, H = 19m), pe 2 circuite independente, unul care

alimentează măcinarea primară, moară Isamill, prepararea reactivilor, iazul de decantare

sterile de flotaţie şi alte 2 pompe (una activă, una rezervă, Q = 234 m3/h, H = 24m), care

alimentează liniile de flotaţie.

Legătura de la jgheabul îngroşătorului, la bazinul de apă limpezită se face cu ţeava Dn

350mm, din oţel carbon. Legătura de la bazin la circuitul nr.1 de pompe se face cu ţeava Dn

350, din oţel carbon, iar refularea pompelor se face pe ţevi din oţel carbon, Dn 250, respectiv

legătura de la bazin la circuitul nr.2 de pompe se face cu ţeava Dn 90, din oţel carbon, iar

refularea pompelor se face pe ţevi din oţel carbon, Dn 150.

Pompele de apă de recircuitare sunt cu turaţie fixă cu o buclă parţial închisă pentru a

asigura un debit minim cerut de pompă.

La începutul funcţionării uzinei, pe durata câtorva luni de funcţionare nu va fi apă

recircuitată de la iazul de decantare şi toată apa de completare va fi de la alimentarea cu apă

brută.

Materialul îngroşat este colectat spre centrul cuvei şi evacuat prin pâlnia centrală de

evacuare, de unde este pompat la iazul de decantare flotaţie.

Viteza pompei pentru îngroşat este controlată prin densitatea pulpei îngroşate

măsurată de un instrument nuclear de densitate. Grosimea patului din îngroşător, nivelul




Octombrie

2013


patului şi torsiunea sunt monitorizate cu senzorii furnizaţi de vânzătorul îngroşătorului.



Rotorul cu racleţi este susţinut de un pod suport şi este prevăzută o pasarelă cu

balustrade pentru accesul personalului la partea centrală.

Există sistem de măsurare a înălţimii de reglaj a racletelor faţă de fundul cuvei, cu

sistem de transmitere la distanţă la sistemul de control distribuit (DCS) al uzinei.

Deasemenea există sistem de măsurare şi transmitere la distanţă a momentului de

torsiune a arborelui de acţionare, pentru prevenirea blocării.

Tot ansamblul este montat pe o structură de susţinere din oţel.

Pardoseala suprafeţei pe care se montează îngroşătorul de steril, este amenajată cu

pantă spre un jomp, amplasat la extremitatea suprafeţei de montaj, în apropierea bazinului de

apă colectată, de unde scurgerile sunt preluate cu o pompă verticală (Q = 50m3/h, H = 14m) şi

pompate direct la cutia de alimentare a îngroşătorului.

Fluxul de aer comprimat

Pentru realizarea unei flotaţii corespunzătoare a concentratului în celulele de flotaţie,

în acestea se insuflă aer la 0,5 bari, produs de către 2 suflante cu debitul de 248 Nm3/min, una

pentru celulele de 130 m3 şi una pentru celelalte celule. Toate conductele pe care circulă

fluide tehnologice (aer suflante, apa tehnologică, reactivi) sunt prevăzute cu robineţi de

reglare cu comandă la distanţă, acţionaţi cu aer instrumental.

Aerul instrumental este produs în 2 compresoare (unul în rezerva) cu debitul de 935

Nm3/h, la presiunea de 8 bari. Atât suflantele, cât şi compresoarele, sunt montate într-o incintă

izolată la transmiterea zgomotului spre exterior, amplasată într-o travee în incinta clădirii

flotaţiei.

Controale

Pentru prevenirea apariţiei poluării cu praf a unor puncte din fluxul tehnologic, este

prevăzut un sistem de desprăfuire folosind jeturi de apă în urmăroarele puncte:

Punctul de basculare a camioanelor

Intrarea în concasor

Ieşirea din concasor

Evacuarea transportorului de colectare




Octombrie

2013


Evacuarea transportorului de transfer al minereului sfărâmat în depozit

În tunelul prin care trece alimentatorul care transportă minereul spre moara

semiautogenă. În acest tunel există şi cu un ventilator simplu pentru a furniza aer proaspăt

Pentru măsurarea nivelului minereului din buncărul de minereu brut pentru a indica

dacă există capacitate pentru bascularea unei autobasculante sunt prevăzute semafoare

conectate la buncărul de minereu.

Pentru a monitoriza punctul de alimentare a depozitului sunt prevăzute camere TV.

Echipamentul este monitorizat şi controlat prin sistemul de măsură şi control integrat al uzinei

fie din camera principală de control fie de la ecranul prevăzut într-o cabină lângă concasor.

Debitul de alimentare a concasorului este controlat prin reglarea manuală a vitezei

alimentatorului cu bare. Există un detector de blocare a jgheabului de la alimentarea

concasorului. Transportoarele sunt echipate cu cabluri de decuplare de siguranţă, detectori de

alunecare, comutatoare de aliniere şi detectoare de uzură.

Alimentatoarele cu plăci au viteză variabilă controlată prin debitul de alimentare al

morii, măsurat cu un cântar de bandă şi condusă de programul de control al morii.

Transportorul de alimentare a morii semiautogene - SAG este echipat cu cabluri de decuplare

şi detectoare de alunecare, aliniere şi uzură a benzii.

Moara SAG este echipată cu detector de sarcină prin presiunea la lagăre şi sistem de

detectare a zgomotului. Detectorul este conectat la sistemul de măsură şi control integrat al

uzinei prin magistrala de date. Viteza morii va fi reglată manual. Nu a fost inclus un sistem

expert pentru moment din motive de costuri dar acesta poate fi adăugat în viitor.

Apa de diluţie din alimentarea morii SAG este controlată proporţional cu debitul de

alimentare a morii semiautogene - SAG. Hidrocicloanele sunt echipate cu vane comandate şi

sunt reglate manual cu referire la presiunea de intrare în hidrociclon care este monitorizată în

sistemul de măsură şi control integrat al uzinei.

Este măsurată şi înregistrată atât alimentarea morii SAG cât şi debitul de alimentare cu

fracţie critică. Granulometria atât a alimentării primare (suprascurgerea de la cicloanele de la

măcinarea primară) cât şi suprascurgerea cicloanelor de la remăcinare este probată şi măsurată

cu analizorul de granulometrie în flux continuu.

Sunt instalate pompe de transfer al probelor la analizorul granulometric. Va fi prevăzut

un sistem de filtrare pentru a furniza probe compuse pentru analiza de laborator.




Octombrie

2013


Toate grupurile de celule de flotaţie (1 şi 2 celule per grup) au debit de aer controlat şi

control al nivelului în celulă. Toate jompurile de concentrat şi steril sunt controlate prin

pompele cu viteză variabilă.

Densitatea din alimentarea cicloanelor de la remăcinare controlează debitul apei de

diluţie din jompul de alimentare a cicloanelor, în timp ce nivelul jompului este controlat prin

viteza pompei. Presiunea de intrare în ciclon este monitorizată prin sistemul de măsură şi

control integrat al uzinei.

Viteza pompei pentru îngroşatul de la îngroşător de concentrat cât şi de la îngroşătorul

de steril este controlată prin densitatea pulpei îngroşate măsurată de un instrument nuclear de

densitate. Grosimea patului din îngroşător, nivelul patului şi torsiunea sunt monitorizate cu

senzori. Nivelul patului poate fi folosit pentru a controla debitul de floculant prin sistemul de

măsură şi control integrat al uzinei, folosind pompa cu viteză variabilă de alimentare cu

floculant.

Pompă de suprascurgere a îngroşătorului este cu viteză variabilă controlată de nivelul

din rezervorul suprascurgerii îngroşătorului.

Pompă de apă de recircuitare de la îngroşătorul de steril este cu viteză fixă cu o buclă

parţial închisă pentru a asigura un debit minim cerut de pompă. Pompă de recuperare de la

iazul de decantare al flotaţiei şi pompa de recuperare de la iazul de decantare sunt oprite şi

pornite de către nivelul din rezervorul de apă recuperată pentru a menţine rezervorul aproape

plin. Apă brută este folosită ca şi completare pentru a menţine nivelul în rezervor dacă

pompele de recuperare a apei din iazul de decantare nu pot menţine nivelul. Pe durata câtorva

luni de funcţionare a uzinei nu va fi apă recircuitată de iazul de decantare şi toată apa de

completare va fi de la alimentarea cu apă brută.

2.2. Etapa II – Oxidarea concentratului de pirită auriferă (Procesul Albion)

a. Măcinarea concentratului

Concentratul de flotaţie îngroşat la 60% solid este pompat la un debit de 39,1 m3/h cu

pompa de transfer al concentratului la rezervorul de alimentare a morii IsaMill. În rezervorul

de alimentare al morii IsaMill tulbureala este diluată la 45% solid cu apă de recircuitare.

Corpurile de măcinare IsaMill, cuprinzând bile ceramice Keramax de 2mm, sunt alimentate

continuu la cca 34 kg/h din buncărul de alimentare cu corpuri de măcinare IsaMill cu un




Octombrie

2013


alimentator elicoidal în rezervorul de alimentare IsaMill. Buncărul de alimentare cu bile este

amplasat sub moară IsaMill astfel că acesta acţionează ca un receptor când încărcătura morii

este golită permiţând ca bilele să fie recuperate cu uşurinţă. Moara IsaMill este alimentată din

rezervorul de alimentare IsaMill cu pompa de alimentare. Tulbureala de la evacuarea morii

curge în bazinul de alimentare al leşierii Albion de unde este pompată în tancurile de leşiere

cu ajutorul unei pompe de alimentare. Această pompă este cu turaţie variabilă controlând

nivelul în rezervorul de alimentare a leşierii Albion.

b. Oxidarea Albion

Leşierea Albion oxidează sulfurile din concentrat prin insuflarea de oxigen la presiune

atmosferică. Nu este necesară oxidarea completă.

Prin leşierea Albion se tratează 40 t/h de concentrat măcinat la o fineţe de 80% -9

microni cu 30% solid într-o serie de 5 tancuri cu agitare la presiune atmosferică la un timp

total de retenţie de 30 ore. Leşierea operează la 90o C şi oxidarea sulfurilor este realizată prin

injectarea de oxigen prin numeroase duze aproape de baza tancurilor pentru a menţine

concentraţia necesară de oxigen dizolvat în soluţie. Oxidarea eliberează acid sulfuric şi pH-ul

este controlat în fiecare tanc menţinându-se la 5,5 prin adaos de calcar măcinat. Reacţia este

exotermă dar temperatura este controlată prin vaporii de apă din gazul care părăseşte tancul

împreună cu pierderea de căldură prin pereţii tancului. Gazul emis, la cca 96o C, din tancuri

este sărac în oxigen şi bogat în bioxid de carbon format prin reacţia calcarului cu acidul

sulfuric. Pe motive de siguranţă, tancurile sunt acoperite toate şi fiecare echipat cu un

ventilator şi un coş de tiraj cu înălţimea de 7 m deasupra tancurilor pentru a controla emisia

gazelor evacuate departe de personal. Fiecare tanc are un diametru de 11,5m şi o înălţime

totală de 15,4m cu o capacitate utilă de 1500m3. Tancurile sunt din oţel carbon cu trei

deflectoare şi un ridicător şi sunt fabricate din LDx2101 pentru protecţie acidă. Tancurile se

golesc în nişte jgheaburi de scurgere acoperite, în formă de U, din LDx2101 cu capace

rabatabile pentru uşurinţa îndepărtării depunerilor de material. Toate tancurile pot fi

scurtcircuitate prin şuberele de pe jgheab pentru întreţinere. Fiecare tanc este echipat cu o

elice dublă de 225 kW. Elicea de la bază este mai înaltă pentru a îmbunătăţi transferul de

oxigen, iar elicea superioară este portantă pentru a menţine solidele în suspensie. Oxigenul

este injectat la 3,2570 Nm3/h în fiecare tanc prin 24 duze de oxigen la 6,5 bari. Oxigenul este

furnizat cu puritate de 95% O2 de către fabrica de oxigen la un debit de 533 t/zi. Cele 5% din




Octombrie

2013


gaz care nu este oxigen contribuie la gazul de ieşire şi prin urmare la răcirea tulburelii din

tancuri prin evaporarea de apă.

PH-ul este măsurat în fiecare tanc şi controlat prin adaosul de calcar de la conductă

inelară de calcar. Pentru neutralizare şi control al pH-ului la 5,5 este necesar un total de cca 30

t/h de calcar.

Leşierea operează la 30% solid şi alimentarea de la IsaMill este diluată cu apă de

procesare de la suprascurgerea îngroşătorului Albion. Suprascurgerea îngroşătorului CIL care

conţine 200-300 ppm CNT nu va fi folosită ca apă de diluţie în procesul Albion din cauza

riscului de siguranţă datorat apariţiei de HCN în leşie. Din acest motiv completarea de apă în

procesul Albion se poate face în caz de necesitate doar cu apa recuperată de la iazul de

decantare CIL care se presupune că are un conţinut de până la 4 ppm CNT funcţie de

degradarea naturală din iaz.

Datorită adaosului de calcar şi oxidării sulfurilor există o creştere a masei solidelor în

procesul Albion. Tonajul de solide în reziduul Albion este de 2,16 ori tonajul concentratului

alimentat şi de 1,22 ori tonajul combinat din concentrat şi calcar adăugat. Această creştere

constă în ghips şi mai mult, deşi concentratul a fost măcinat la 80% -9 microni, distribuţia

granulometrică a reziduului Albion este foarte grobă la cca 80% -80 microni datorită creşterii

cristalelor de ghips în leşie.

Există o pierdere de apă în gazele de la ventilaţie de la leşierea Albion. Aceasta este

înlocuită cu apa conţinută în şlamul de calcar şi prin adaos de apă de procesare Albion în

fiecare tanc.

Suprafeţele fierbinţi vor fi protejate fie cu balustrade fie izolate pentru a evita arderea.

c. Îngroşarea produsului de oxidare Albion

Reziduul de la ultimul tanc în funcţiune de la leşierea Albion curge în bazinul de

evacuare şi de aici în bazinul de alimentare a îngroşătorului Albion împreună cu scurgerile

dacă există. Reziduul este îngroşat într-un îngroşător cu diametrul de 21m de mare

productivitate echipat cu un acoperiş şi ventilat, în care se adaugă floculant Magnafloc 1011

în consum de 40 g/t de reziduu. Floculantul este preparat într-o instalaţie specială de preparare

a floculantului de unde se dozează şi la îngroşătorul CIL. Floculantul este dozat la îngroşător

cu pompa şi este diluat în flux cu apa recircuitată de la iazul de decantare CIL pentru a obţine

o soluţie dozată cu concentraţia de 0,05% floculant.




Octombrie

2013


Soluţia din suprascurgerea îngroşătorului este pompată cu pompa de suprascurgere la

alimentarea leşierii Albion pentru a menţine diluţia corectă în timp ce se reţine căldura.

Completarea apei se face cu apa recircuitată de la iazul de decantare CIL. Această apă este

adăugată în jgheabul de la îngroşător pentru a reduce saturarea gipsului cât mai curând posibil

pentru a reduce crustele din conductele de apă. Îngroşatul de la îngroşător cu 60% solid este

pompat la turnul de răcire a tulburelii.

Suprafeţele îngroşătorului şi ale tancurilor care intră în contact cu soluţia sunt din

LDx2101. Conductele de tulbureală sunt din oţel căptuşit cu cauciuc. Suprafeţele fierbinţi vor

fi protejate fie cu balustrade fie prin izolare pentru a evita arderea.

d. Neutralizarea şi răcirea îngroşatului Albion

Reziduul îngroşat de la leşierea Albion are un pH de 5,5 şi cca 980C. Pentru CIL, pH-

ul tulburelii trebuie ridicat la cca 10,5 şi temperatura redusă la 450C şi tulbureala diluată la

40% solid. Diluarea se face cu suprascurgere de la îngroşătorul CIL care conţine de obicei

100 – 300 mg NaCN/l. În consecinţă, pentru a evita emisia de HCN, tulbureala trebuie să fie

neutralizată înainte să se facă diluarea. Diluarea trebuie făcută înainte ca tulbureala să curgă

prin ciurul de rebuturi CIL.

Îngroşatul de la îngroşător este neutralizat cu văr de la conductă inelară cu lapte de văr

în tancul cu agitare pentru neutralizarea tulburelii Albion. PH-ul este ridicat la cca 10,5,

ajustări în continuare putând fi făcute la CIL. Tancul este făcut din oţel carbon şi are un timp

de retenţie de 30 minute.

Reziduul neutralizat de la leşierea Albion este pompat în turnul de răcire a tulburelii

Albion. Turnul de răcire este un turn gol cu insuflare de aer în circuit deschis fabricat din

GRP cu căptuşeală PPH pentru a reduce depunerea de piatră. Turnul are separatoare de

picături din plastic pentru a reduce pierderile prin antrenare. Tulbureala răcită la o

temperatură sub 450C este diluată la 40% solid pentru CIL folosind apa de la suprascurgerea

îngroşătorului CIL adăugată la baza turnului de răcire. Tulbureala răcită şi diluată curge din

turn pe un ciur de rebuturi cu ochiurile de 600 microni şi apoi în bazinul pompei de alimentare

CIL. Din acest bazin, tulbureala este pompată prin aparatul de probare a alimentării CIL în

primul tanc CIL. La baza turnului de răcire există un şuber pentru etanşare pentru a nu se

pierde aer pe la bază.




Octombrie

2013


Tulbureala este distribuită în turn printr-o conductă inelară cu duze rezistente la

colmatare.

Crustele se vor acumula în turnul de răcire atât pe separatoarele de picături cât şi pe

pereţi. Separatoarele superioare pot fi ridicate în exteriorul turnului cu o macara mobilă pe un

cadru suport unde sunt spălate de solide din când în când. Este prevăzut un set de rezervă de

separatoare pe un al doilea suport cadru lângă turnul de răcire pentru a înlocui setul scos

pentru curăţire. Pentru a curăţa pereţii, este coborâtă în turn o instalaţie specială de detartrare.

Depunerea este curăţată manual de pe pereţii din această instalaţie. Crusta cade la baza

turnului şi se evacuează printr-o conductă într-o chiblă. Turnul de răcire, cadrele suport a

separatoarelor de picături şi chibla pentru crustă sunt amplasate într-o îngrădire separată

pentru a localiza crusta într-o singură zonă. Deoarece aceasta crustă conţine metale preţioase,

periodic se reintroduce în circuitul de măcinare la moară SAG.

Se estimează că detartrarea va dura până la 6 ore, probabil la fiecare două săptămâni.

Pentru a minimaliza efectul asupra producţiei uzinei, îngroşătorul Albion este dimensionat să

cuprindă un îngroşat pentru 6 ore. Turnul de răcire şi procesele din aval sunt dimensionate să

permită o capacitate suplimentară de 10% pentru ca acest stoc din îngroşător să fie redus în

timp pentru următoarea operaţie de detartrare.

Toate utilajele din procesul Albion sunt amplasate în cuve betonate pentru evitarea

scurgerilor în afara incintelor, iar scurgerile accidentale sunt recuperate în jompurile

amplasate în fiecare incintă şi repompate în flux.

2.3. Etapa III – Procesul CIL

a. Leşierea cu cianură

Tulbureala oxidată, îngroşată, neutralizată şi răcită rezultată din procesul Albion este

dirijată la pompa de alimentare CIL printr-un aparat de probare transversal pe alimentarea

CIL, la primul tanc, la un debit de 87 t/h solid, 40% conţinut de solid şi 450C. Conţinutul în

alimentarea CIL este în medie de 8 g/t Au şi 45 g/t Ag dar în anii când sunt prelucrate

minereuri cu conţinut mare de argint acesta se poate schimba la cca 6 g/t Au şi 81g/t Ag.

Proiectul de bază pentru procesul CIL a fost făcut pe baza testării CIL într-o instalaţie pilot.

Încărcarea cu carbon din proiect a fost de 7000 g/t Au+Ag pe baza testelor finale de absorbţie

a cărbunelui la care s-au obţinut 8000 g/t Au+Ag. Această încărcare este normală pentru un

raport argint/aur moderat de ridicat în leşie dar este mai degrabă mică pentru o alimentare cu




Octombrie

2013


conţinut mare. Din cauza aceasta şi a conţinutului de argint relativ mare, viteza de mişcare a

cărbunelui este mare şi circuitul de eluţie este relativ mare pentru producţia de aur.

Reacţia chimică ce are loc în procesul de cianuraţie este următoarea:

4 Au + 8(NaCN) +O2 + 2 H2O = 4 NaAu (CN)2 + 4 NaOH

CIL cuprinde o serie de şase tancuri din oţel carbon, cu agitare, montate în serie.

Fiecare tanc are un volum util de 830 m3, un diametru de 10,1 m, o înălţime totală de 11,1 m,

4 deflectoare şi un timp de retenţie de 5 ore. Timpul total de retenţie în CIL este prin urmare

30 ore. Fiecare tanc este echipat cu un agitator dublu de 55 kW, cu ambele agitatoare

căptuşite cu cauciuc. Oxigenul este adăugat la baza agitatoarelor prin duze de presiune joasă.

Fiecare tanc este echipat cu un ciur interstadial de tip MPS (P) cu deschiderea

ochiurilor de 0,8 mm din lamele de oţel inox. Prin ciururile interstadiale tulbureala este

evacuată din fiecare tanc în jgheaburi prevăzute cu şubere care permit scurtcircuitarea oricărui

tanc pentru întreţinere. Tancurile CIL sunt aranjate cu toate părţile superioare şi inferioare la

aceeaşi cotă, iar gradienţii hidraulici vor fi asiguraţi prin acţiunea de pompare din ciururile

interstadiale care sunt prevăzute cu pompe. Ciururile interstadiale prevăzute cu pompe au fost

selectate după o evaluare a costului suplimentar de construcţii implicate comparativ cu soluţia

fără astfel de ciururi cu pompare. Sunt folosite două palane pe mono-şină deasupra tancurilor

pentru a îndepărta ciururile interstadiale pentru curăţire şi pompele de cărbune pentru

întreţinere. Îndepărtarea agitatoarelor se va face cu o macara mobilă.

Cărbunele se mişcă între stadii cu ajutorul pompelor de cărbune verticale cu rotorul

încastrat. Acestea sunt dimensionate pentru a pompa până la 22 t de cărbune pe zi folosind

toate pompele în funcţionare simultană. Această deplasare va fi necesară pe durata perioadelor

cu conţinuturi mari de argint, perioade în care vor fi făcute două eluţii pe zi, 6 zile pe

săptămână. Atunci mişcarea cărbunelui va avea loc 20 ore/zi, 6 zile/săptămână.

În perioadele cu conţinuturi medii, va fi necesară numai 1 eluţie pe zi şi mişcarea

cărbunelui poate fi făcută într-o perioadă mai scurtă de timp sau poate fi pompat intermitent,

mai degrabă decât să funcţioneze toate pompele simultan, permiţând oarecum cărbunelui să se

încarce mai mult. Pompă de cărbune din tancul 1, sau dacă tancul 1 este scurtcircuitat, pompa

din tancul 2 refulează la ciurul vibrant pentru cărbune încărcat cu ochiuri de 0,5mm. Trecerea

ciurului se întoarce la primul tanc CIL, iar refuzul este colectat într-un rezervor de cărbune

încărcat. Acest rezervor este un rezervor căptuşit cu cauciuc, conic şi deschis la partea

superioară care poate înmagazina 11 tone de cărbune. Din acest rezervor cărbunele este




Octombrie

2013


pompat în şarje de 11 tone la coloana de spălare acidă cu pompa de transfer a cărbunelui.

Acest rezervor este necesar pentru colectarea cărbunelui deoarece la 2 eluţii pe zi va fi un

timp insuficient să se descarce cărbunele încărcat direct în coloana de spălare acidă. Vărul

poate fi adăugat la tancul CIL din amonte pentru a ajusta pH-ul la 10,5 dacă este cazul, deşi

majoritatea varului va fi adăugat în tancul de neutralizare în zona de răcire a tulburelii. Soluţia

de cianură de sodiu se va adăuga la oricare tanc CIL după cum este necesar. Debitul de

cianură este măsurat şi monitorizat pe DCS-ul uzinei. În cadrul procesului CIL este prevăzut

un analizor în flux continuu care măsoară pH-ul şi concentraţia de cianură liberă în tancul 2 şi

6. Datele din acest analizor sunt monitorizate de DCS-ul uzinei şi utilizate la optimizarea

dozajului cianurii.

Reziduul de la ultimul tanc curge pe un ciur vibrant de control al cărbunelui cu

deschidere a ochiurilor de 0,6mm pentru a recupera orice scăpări de cărbune grosier. Trecerea

ciurului de control curge la bazinul de alimentare a îngroşătorului de steril CIL.

Soluţia recircuitată de la circuitele de eluţie şi electroextracţie şi diferitele scurgeri

sunt pompate la începutul CIL. Deoarece debitul de soluţie de la eluţie este mare comparativ

cu debitul de alimentare proaspătă de la CIL, debitele maxime ale acestor curgeri sunt

comparabile cu debitul mediu prin CIL. Prin urmare pentru a evita şocurile şi nevoia unor

ciururi interstadiale mai mari, soluţiile recircuitate sunt colectate în rezervorul de recircuitare

a soluţiei CIL din care acestea sunt pompate cu un debit constant în tancul primar CIL. Un

comutator de nivel scăzut în acest rezervor opreşte pompa. Turaţia pompei este fixată manual

de către operatorul DCS în funcţie de nivelul din rezervor.

Aerul pentru CIL şi pentru neutralizarea cianurii este furnizat de compresoarele CIL.

Sunt prevăzute 3 compresoare cu şurub din care 2 sunt normal în funcţiune şi 1 va fi de

rezervă.

Este prevăzută o pompă de rezervă pentru cărbune şi un ciur de rezervă interstadial.

Este prevăzută o pompă submersibilă pentru drenarea tancului de leşiere pentru a evacua cât

de mult este posibil din conţinutul tancului într-un tanc în funcţiune când se goleşte un tanc

pentru întreţinere.

Principalele controale în CIL sunt:

Aparatul de probat alimentarea CIL acţionat la intervale de timp

Adaosul de var controlat prin pH

Adiţia şi măsurarea debitului de cianură controlate prin punctul de reglare




Octombrie

2013


manuală, dar cu potenţial de a fi controlate de la analizorul de cianură

Măsurarea cianurii şi pH-ului în tancurile 2 şi 6

Alarme de nivel în fiecare tanc CIL

Debitul de aer la fiecare tanc măsurat şi controlat prin punctele de reglare

manuală

Debitul soluţiei recircuitate controlat prin pompa cu viteză variabilă de

recircuitare a soluţiei la CIL cu un punct de reglare manuală

Nivelul de cărbune monitorizat în rezervorul de cărbune încărcat.

b. Îngroşarea şi pomparea sterilului CIL

Îngroşătorul sterilului CIL este prevăzut în flux pentru a recupera cianura în vederea

reutilizării la CIL prin recircuitarea suprascurgerii îngroşătorului şi de a reduce de asemenea

consumul de reactivi pentru neutralizarea cianurii. Trecerea ciurului de control al cărbunelui

de la CIL curge în bazinul de alimentare a îngroşătorului de steril CIL împreună cu scurgerile

şi ocazional cu nămolul Detox 2. Sterilul este îngroşat într-un îngroşător cu diametrul de 17m

de mare productivitate cu adăugarea de Magnafloc 1011 la un consum de 36 g/t de concentrat.

Floculantul este pregătit într-o instalaţie specială de pregătire a floculantului amplasată lângă

îngroşător. Floculantul este livrat în saci de 25 kg la pâlnia de alimentare a instalaţiei de

preparare floculant şi apoi este dozat automat la un rezervor de amestec cu apă brută pentru a

da o soluţie 0,5%. Soluţia de floculant este depozitată într-un rezervor de stocare. Floculantul

este dozat prin conducte la îngroşător cu pompa de alimentare şi diluarea în flux cu apă de la

suprascurgerea de la îngroşător pentru a obţine o soluţie cu concentraţia de 0,05% floculant.

Această instalaţie de dizolvare a floculantului alimentează şi îngroşătorul Albion.

Suprascurgerea de la îngroşător este pompată cu pompa de suprascurgere în primul

rând la CIL ca apă de diluţie a alimentării CIL, dar este de asemenea folosită pentru stropirea

ciurului de control al cărbunelui CIL şi pentru diluarea floculantului. Dacă este nevoie de apă

de completare pentru suprascurgerea îngroşătorului aceasta este furnizată ca apă recircuitată

de la iazul de decantare CIL. Totuşi, bilanţul de apă arată că va fi un surplus de apă în

suprascurgere şi acest surplus va fi pompat la INCO Detox 1 pentru neutralizarea cianurii.

Îngroşatul de la îngroşător este pompat la 60% solid la INCO Detox 1 pentru

neutralizarea cianurii. Densitatea pulpei din îngroşatul îngroşătorului nu este critică deoarece

aceasta este diluată în alimentarea INCO Detox 1.




Octombrie

2013


Turaţia pompei pentru îngroşatul de la îngroşător este controlată de densitatea pulpei

îngroşate măsurată de un instrument de densitate. Grosimea patului din îngroşător, nivelul

patului şi torsiunea sunt monitorizate cu senzorii furnizaţi de furnizorul îngroşătorului.



Sistemul de preparare a floculantului este controlat cu sistemul de control al

furnizorului şi monitorizat în DCS-ul uzinei.

Pompa pentru suprascurgerea îngroşătorului are viteză fixă. Nivelul în rezervorul

pentru suprascurgerea îngroşătorului este controlat mai jos de un nivel maxim prin

deschiderea vanei de control de pe conducta spre Inco Detox 1 şi peste un nivel minim prin

controlarea unei vane de pe conducta de completare cu apă recircuitată la iazul CIL.

Toate utilajele din procesul CIL sunt amplasate în cuve betonate pentru evitarea


amplasate în fiecare incintă şi repompate în punctele din flux aşa cum este arătat pe planşele

corespunzătoare.

c. Spălarea acidă, eluţia şi regenerarea cărbunelui acid

Secţia de eluţie este proiectată să proceseze două şarje de cărbune încărcat pe zi la 11 t

cărbune per şarjă. Proiectul se bazează pe o funcţionare de 24 h/zi, 6 zile/săptămână. Cu

producţia folosită pentru proiectare, în perioadele cu conţinut mare de argint, vor fi tratate cca

624 de şarje pe an cu până la 2 şarje/zi. În medie, pe durata de viaţă a exploatării, vor fi tratate

411 şarje/an necesitând o medie de 1,3 şarje/zi, astfel că pe durata conţinutului scăzut de

argint va fi tratată numai 1 şarjă/zi.

Din cauza conţinutului mare de argint şi a nevoii de a manipula multiple şarje/zi, a fost

selectat un circuit divizat de eluţie AARL. Cu acest circuit, ultima porţiune din eluatul de la

coloana de eluţie este recircuitată la tancul de soluţie pentru preumectare. Acest lucru reduce

volumul de soluţie încărcată care trebuie tratată prin electroextracţie, creşte conţinutul

acesteia şi reduce consumul de căldură. Din cauza numărului mare de şarje, pentru a încerca

să se reducă consumul de apă potabilă, există posibilitatea de a folosi parte din electrolitul

epuizat pentru ciclul de stripare în circuitul de eluţie. Pentru acest scop, electrolitul epuizat

este stocat în tancul de electrolit epuizat. Va fi întotdeauna folosită apă potabilă pentru ultima

parte a ciclului de stripare pentru a spăla cărbunele şi a răci coloana. Totuşi proiectul permite




Octombrie

2013


folosirea de apă potabilă în loc de soluţie epuizată pe tot ciclul de eluţie dacă se preferă aşa.

Ciclul global de spălare acidă şi eluţie inclusiv transferul cărbunelui înăuntru şi

înafară, durează până la 12 ore. În rezumat secvenţa este:

Pomparea până la 11 t de cărbune încărcat din rezervorul de cărbune încărcat

într-o coloană goală de spălare acidă

Spălarea acidă a cărbunelui cu acid clorhidric diluat la temperatura mediului şi

la presiune atmosferică.

Spălarea acidului epuizat

Transferul cărbunelui spălat acid şi limpezit la coloana de eluţie

Preumectarea cărbunelui la 1300C cu o soluţie de preumectare de cianură şi

sodă caustică urmată de striparea la 1300C cu electrolit epuizat şi apă tratată

Stocarea soluţiei încărcate de la etapa de eluţie în unul din cele două rezervoare

de soluţie încărcată în vederea electroextracţiei

Regenerarea cărbunelui eluat în cuptorul pentru cărbune la 7500

C

Recircuitarea cărbunelui eluat şi regenerat la tancul 6 CIL împreună cu

cărbunele proaspăt necesar

Electroextracţia şarjei de electrolit, recircuitarea electrolitului epuizat în

rezervorul de electrolit uzat pentru reutilizare sau la rezervorul tampon de recircuitare a

soluţiei CIL, după cum este necesar.

Operaţiile de spălare acidă, eluţie şi transfer al cărbunelui sunt programate în secvenţe

automate de DCS-ul uzinei. Este de asemenea posibilă operarea semiautomată şi manuală prin

DCS.

Spălarea acidă

Spălările acide sunt realizate în şarje de 11 t de cărbune/şarjă. Spălarea acidă poate fi

făcută pe o şarjă în timp ce şarja spălată anterior este la eluţie. Coloana de spălare acidă este

recipient cu fundul conic din oţel carbon căptuşit cu cauciuc cu inserţii de sită de plastic

pentru a reţine cărbunele. Spălarea acidă se face la temperatura ambientală folosind o soluţie

3% de acid clorhidric (HCl). Cărbunele spălat este transferat din coloana de spălare acidă la

coloana de eluţie cu pompa de cărbune. HCl este furnizat uzinei ca acid cu concentraţia de

32%, livrat de o cisternă. Volumele selectate de acid concentrat sunt pompate în rezervorul de

circulaţie acidă ca parte a unei operaţii programate în timp. Ciclul automat de spălare acidă,




Octombrie

2013


inclusiv transferul cărbunelui din coloană, durează cca 5,5 ore şi funcţionează după cum

urmează:

Cărbunele încărcat este pompat în coloana de spălare acidă folosind apă de transfer.

Apa antrenată cu cărbunele se scurge pe la baza coloanei în rezervorul de apă de transport.

Durata nominală este de 0,9 ore.

În acelaşi timp este pregătită o şarjă care cuprinde 1 volum de pat (BV) de 3% HCl

prin pomparea unui volum fixat de acid concentrat într-o şarjă de apă brută în rezervorul de

circulaţie acidă. Cantităţile de apă şi acid sunt controlate de DCS prin măsurarea nivelului în

rezervorul de circulaţie acidă. Volumul de apă adăugată este controlat de creşterea nivelului în

rezervorul de circulaţie acidă. Volumul de acid concentrat adăugat este controlat prin timpul

de pompare a pompei de transfer a acidului concentrat şi de un factor de calibrare a pompei.

Această etapă de completare durează cca 0,6 ore.

Pompa pentru circulaţie acidă este pornită şi refulează acid diluat la un debit

regulat de 2 BV/oră timp de 1,5 ore prin coloană şi înapoi în rezervorul de circulaţie până

când spălarea acidă este terminată.

Pompa de circulaţie acidă este oprită şi cărbunele este spălat printr-un debit

regulat de apă brută livrată la baza coloanei de spălare acidă. Parte din acidul epuizat poate fi

reîntors în rezervorul de circulaţie acidă dacă se constată că acidul epuizat poate fi refolosit.

Spălăturile rămase sunt direcţionate la rezervorul de neutralizare a acidului. Curgerea apei

brute continuă în timpul programat până când cărbunele a fost complet limpezit de orice acid

rezidual (curgere 2BV/oră pe o durată de cca 2 ore).

Cărbunele este pompat din coloana de spălare acidă cu apa de transport ca

diluţie în coloana de eluţie într-un timp programat până când coloana de spălare acidă este

goală (durata nominală 0,9 ore).

Coloanele de spălare acidă şi de eluţie sunt lăsate să se dreneze înapoi în

rezervorul de apă de transport (durata nominală 0,5 ore).

Echipamentul de spălare acidă este amplasat într-o zonă îndiguită rezistentă la acid,

deservită de o pompă specială pentru scurgeri. Este prevăzut un duş de siguranţă. Rezervorul

de HCl concentrat este amplasat în exterior şi este ventilat printr-un scruber de coloană.

Rezervorul de circulaţie acidă este ventilat în exteriorul clădirii cu ventilatorul spălării acide.

Acidul epuizat nu este direcţionat la sterilul CIL deoarece instalaţia Inco Detox 1 este

proiectată să îndepărteze cianura numai până la <10mg/l şi există riscul de emanare de HCN




Octombrie

2013


dacă s-ar adăuga acid. În schimb, acidul epuizat este neutralizat cu văr din conductă inelară de

văr din instalaţie cu controlul pH-ului. Pompă de evacuare a acidului refulează acidul

neutralizat la îngroşătorul sterilului de flotaţie pentru deversare eventuală în iazul de

decantare al flotaţiei. Mai mult, această procedură previne depăşirea limitei de emisie în

cursurile de apă de 500 ppm Cl- pentru apa recircuitată de la iazul CIL care s-ar aplica dacă ar

fi utilizată Detox 2.

Spălarea acidă este controlată periodic de DCS-ul uzinei.

Circuitul de eluţie

Este prevăzut un circuit de eluţie AARL divizat. Acesta este proiectat să elueze o şarjă

de 11 t de cărbune la 1300C, deşi este de aşteptat să fie suficient 110 – 120

0C. Durata ciclului

de eluţie, inclusiv transferul cărbunelui din coloană va fi de cca 6,5 ore.

Coloana de eluţie este un vas de presiune din oţel inox de 316 l cu inserţii de sită din

inox pentru a reţine cărbunele. Conducta la eluţie este din inox. Coloana de eluţie, conducta

fierbinte, tancul de preumectare, tancul de soluţie epuizată şi rezervoarele de soluţie încărcată

sunt izolate şi blindate cu inox pentru a reduce pierderea de căldură şi a proteja personalul.

Eluantul este încălzit indirect de un încălzitor alimentat cu LPG (240 t/an) care

încălzeşte fie fluidul termic fie apă sub presiune recircuitată printr-o placă a schimbătorului de

căldură. Este folosit un încălzitor cu combustibil în loc de unul electric pentru a evita

adăugarea unei puteri instalate sesizabile în sistemul electric. O placă de recuperare a

schimbătorului de căldură răceşte soluţia încărcată care părăseşte coloana de eluţie încălzind

soluţiile care intră.

Sunt prevăzute filtre cu sită dublă ca şi capcane pentru cărbune după coloana de eluţie.

Soluţia de preumectare cuprinde soluţia încărcată cu conţinut redus de la capătul

ciclului anterior, pregătită la 2,0% NaOH şi 3,0% NaCN. Soluţia de stripare pentru prima

parte a ciclului de stripare poate cuprinde electrolitul epuizat de la rezervorul cu electrolit

epuizat. Pentru partea finală a circuitului de stripare este folosită apă de eluţie pentru răcirea

cărbunelui. Această apă cuprinde apă potabilă cu conţinut scăzut de clor, deşi există

prevederea de a folosi apă brută ca apă de completare dacă nu va fi suficientă apă potabilă.

Apa brută nu trebuie folosită pentru eluţie în mod regulat deoarece conţinutul de clor

din râul Mureş este prea mare şi ar conduce la corodarea echipamentului din oţel inox.




Octombrie

2013


Zona de eluţie este într-o cuvă prevăzută cu un jomp pentru pompă. Este prevăzut un

duş de siguranţă.

Ciclul de eluţie este complet automatizat cu operarea valvelor, pornire/oprire şi control

al încălzitorului eluantului, a pompei de eluţie, a distribuţiei apei de eluţie, pompele de apă

pentru eluant şi apă de transport fiind programate în timp de DCS-ul uzinei.

Mai jos este dat un sumar al etapelor de operare executate pe durata ciclului de eluţie:

Prepararea soluţiei de preumectare

Este pregătit 1,3 BV de soluţie din soluţia încărcată cu conţinut scăzut de la capătul

ciclului anterior. La aceasta este adăugată soluţie de NaOH cu pompa de dozare a sodei

caustice şi cianură cu pompa de dozare a cianurii pentru a obţine o soluţie cu concentraţia de

2% NaOH şi până la 3% NaCN. Cantitatea de cianură necesară de fapt va fi stabilită în uzină.

În practică adesea este nevoie de o concentraţie mică. Pregătirea soluţiei este parte a secvenţei

controlate de DCS. Umplerea rezervorului cu apă, dacă nu a fost reţinută soluţie încărcată cu

conţinut redus din ciclurile anterioare, durează 1 oră.

Umplerea coloanei, încălzirea şi umectarea (durata nominală de 1 oră)

Soluţia de preumectare este pompată în coloana de eluţie cu ajutorul unei pompe din

rezervorul de preumectare prin schimbătoarele de căldură cu încălzitorul de eluţie pornit. Pe

durata acestei operaţii valvele automate sunt setate să recircuiteze soluţia care iese din

schimbătorul de căldură înapoi la rezervorul de preumectare, realizând astfel un circuit închis.

Circulaţia este continuată un timp programat, 1 oră la 2 BV/oră. Pe durata încălzirii, valva de

reglare a presiunii de pe latura de ieşire a circuitului controlează presiunea în coloană pentru a

preveni stropirea.

Striparea (durata nominală 2 – 2,6 ore)

Odată ce temperatura soluţiei de umectare care rezultă de la schimbătorul de căldură

este suficient de înaltă (de obicei 110 – 1200C), începe striparea cărbunelui folosind soluţia

epuizată din rezervorul de soluţie epuizată folosind aceeaşi pompă de eluţie şi încălzitorul de

soluţie care controlează temperatura eluţiei. Valvele schimbă traseul soluţiei încărcate la

rezervorul selectat de soluţie încărcată. Sunt prevăzute două rezervoare de soluţie încărcată

pentru a permite două electroextracţii pe zi lăsând un rezervor să primească eluantul în timp

ce celălalt alimentează celulele de electroextracţie.

Striparea este realizată prin pomparea până la 5BV de soluţie epuizată la 2 BV/oră

prin sistem în rezervorul de soluţie încărcată. A fost prevăzută flexibilitate în volumul total al




Octombrie

2013


soluţiei de stripare folosită pentru a permite schimbări în cinetica eluţiei datorate variaţiilor în

raportul Au: Ag. La terminarea stripării încălzitorul de eluţie este decuplat.

Această treaptă de stripare poate fi realizată cu apă de eluţie în loc de soluţie epuizată

dacă este nevoie. Dar nu se aşteaptă să fie suficientă apă potabilă din surse municipale pentru

a înlocui complet utilizarea de soluţie epuizată, chiar pentru 1 eluţie/zi.

Răcirea coloanei (durata nominală 1 oră)

Încălzitorul de eluţie este decuplat şi este folosită pompa de eluţie pentru a pompa apă

de eluţie tratată (apă potabilă rece) prin coloană şi urmând circuitul până la rezervorul de

soluţie încărcată. În baza unui timp presetat valvele schimbă direcţionarea soluţiei încărcate

spre rezervorul de preumectare.

Prin coloana de eluţie este pompat un volum total de cca 2 BV de apă de eluţie la o

viteză de 2 BV/h. După un timp care asigură folosirea suficientă a eluţiei şi cu condiţia ca

temperatura în soluţia încărcată să coboare sub 950C înainte că vâna de reglare să fie închisă,

pompa de eluţie este decuplată şi coloana de eluţie este ventilată.

Transferul cărbunelui eluat (durata nominală 0,9 ore)

Coloana de eluţie este presurizată cu apa de transport şi cărbunele este transferat sub

presiune la ciurul de desecare a cărbunelui eluat la începutul circuitului de regenerare a

cărbunelui. Trecerea ciurului ajunge gravitaţional în rezervorul cu apa de transport. Cărbunele

eluat şi desecat este descărcat de un ciur în rezervorul de cărbune eluat.

Drenarea coloanei de eluţie (durata nominală 1 oră)

După ce a trecut un timp suficient astfel încât coloana de eluţie să fie golită de

cărbune, pompa de apă de transport este oprită şi coloana drenată. Apa de transport drenată

din coloana de eluţie ajunge la jompul pompei de eluţie şi este refulată la rezervorul tampon al

recircuitării soluţiei CIL pentru pompare la începutul circuitului.

Eluţia este controlată secvenţial de DCS-ul uzinei. Coloana de eluţie este protejată la

presiunile ridicate atât de supapa de presiune cât şi de membrană de explozie. Încălzitorul de

eluţie va fi controlat de PLC-ul furnizorului cu conectare la DCS-ul uzinei prin legarea în

serie pentru a monitoriza alarmele de avarie şi a permite încălzitorului să fie cuplat şi decuplat

ca parte a secvenţei de eluţie.




Octombrie

2013


Regenerarea cărbunelui

Cărbunele transferat de la coloana de eluţie este desecat pe un ciur vibrant cu ochiurile

de 0,6mm înainte de a fi descărcat în bazinul de cărbune eluat.

Bazinul de cărbune eluat conţine 17 t (1,5 BV) de cărbune, asigurând o capacitate

tampon în circuitele de eluţie şi regenerare.

Cărbunele este recuperat din bazinul de cărbune eluat la un debit de 1000 kg/h de un

alimentator elicoidal cu viteză variabilă. Cărbunele se descarcă de pe alimentator într-un

cuptor orizontal de regenerare a cărbunelui încălzit electric la 1100kW cu funcţionare

continuă. Cuptorul este prevăzut cu un motor de urgentă DC acţionat cu o baterie.

Cuptorul conţine o secţiune de preîncălzire a cărbunelui şi zone de încălzire care

operează la 7500C. Temperatura din cuptor este controlată de PLC-ul furnizorului şi

monitorizată de DCS-ul uzinei. Gazele evacuate din cuptor ajung la un scruber pentru

îndepărtarea prafului.

Cărbunele regenerat este descărcat la < 4500C din cuptor direct într-un tanc de stingere

umplut cu apă care este capabil să primească 2 t de cărbune. Cărbunele proaspăt va fi adăugat

de asemenea ocazional în tancul de stingere la un debit de cca 100 kg/zi.

Cărbunele va fi pompat din tancul de stingere pe un ciur cu deschiderea de 1mm în

şarje intermitente controlate de secvenţa de timp. Trecerea ciurului care conţine cărbune fin

cu conţinut scăzut va fi evacuată cu o pompă de transfer a şlamurilor de cărbune la rezervorul

Inco Detox pentru evacuare la iazul CIL. Cărbunele granulat şi regenerat care se descarcă de

pe refuzul ciurului trece într-un tanc de cărbune regenerat cu capacitatea de 11 t. Cărbunele va

fi pompat intermitent din acest tanc la coada circuitului CIL de pompă de transfer a cărbunelui

regenerat ca parte a secvenţei globale de mişcare a cărbunelui.

Cuptorul poate fi ocolit prin direcţionarea cărbunelui eluat care iese din coloana de

absorbţie direct pe ciurul de clasare a cărbunelui.

Rezervorul cu apa de transport este alimentat pentru completare de apă de eluţie tratată

printr-o vană plutitoare. Ocazional, cărbunele fin acumulat poate fi drenat din rezervor şi

deoarece aceste şlamuri pot conţine cărbune încărcat este colectat într-un sac de recuperare a

cărbunelui, dacă se doreşte.

Regenerarea este controlată secvenţial de DCS-ul uzinei. Cuptorul de regenerare va fi

controlat de PLC-ul vânzătorului cu conectare la DCS-ul uzinei prin legătură în serie pentru a

monitoriza temperaturile şi starea de funcţionare.




Octombrie

2013


Extragerea electrolitică şi topirea

Soluţia încărcată produsă în procesul de eluţie este colectată în unul din cele două

rezervoare de soluţie încărcată pentru electroextracţie. De obicei vor fi 5,5-6 BV de soluţie

încărcată per şarjă, dar rezervoarele de soluţie încărcată asigură până la 8 BV de soluţie per

şarjă. Ciclul de electroextracţie este de aşteptat să dureze între 8 şi 10 ore per şarjă. Cele două

rezervoare de soluţie încărcată sunt prevăzute în aşa fel ca electroextracţia să poată funcţiona

cu un rezervor în timp ce circuitul de eluţie umple al doilea rezervor.

Circuitul este proiectat spre a fi capabil să opereze fie cu recircuitarea electrolitului

prin celule înapoi la rezervoarele de soluţie încărcată, fie cu o singură trecere.

Electroextracţia metalelor preţioase se face în patru celule de electroextracţie de 340 l

de tip « cu sedimentare » aranjate în două rânduri paralele de 2 celule în serie amplasate în

camera de aur. Celulele sunt din inox cu căptuşeli din polipropilenă şi sunt echipate fiecare cu

33 catozi din ţesătură de inox. Hotele celulelor sunt conectate la un ventilator pentru evacuare

în exteriorul clădirii. Fiecare celulă este alimentată de un redresor dedicat.

La completarea ciclului de eluţie va fi un total de 5,5 – 8 BV de soluţie la 90 – 950C în

rezervorul de soluţie încărcată. Soluţia încărcată este pompată prin aparatul de probare în

circuitul de electroextracţie. Debitul de soluţie este monitorizat, iar valvele setate în aşa fel

încât soluţia să fie divizată uniform între cele două baterii de celule.

La părăsirea celulelor de electroextracţie, electrolitul epuizat curge gravitaţional la

pompa de transfer de unde va fi pompat prin aparatul de probare a electrolitului epuizat la

rezervorul de soluţie încărcată. Electroextracţia va continua prin recircuitare până când

conţinutul electrolitului epuizat are o astfel de valoare încât încă o trecere asigură gradul de

epuizare dorit. Electrolitul epuizat este apoi direcţionat la rezervorul de soluţie epuizată până

când se umple şi apoi la tancul de recircuitare al soluţiilor de la începutul circuitului CIL.

Dacă este folosită funcţionarea cu o singură trecere, electrolitul epuizat prima dată umple

rezervorul de electrolit epuizat şi apoi ceea ce rămâne este pompat la rezervorul de returnare a

soluţiilor de la începutul instalaţiei CIL.

Aurul şi argintul electroextras formează un sediment care se desprinde uşor de pe

catozi şi un nămol la fundul celulelor de electroextracţie. Celulele vor fi curăţate manual de

două ori pe săptămână.

Curăţirea celulelor presupune pentru început îndepărtarea soluţiei de electrolit înainte

de îndepărtarea nămolului cu metale preţioase. Majoritatea electrolitului este îndepărtat din




Octombrie

2013


celulă printr-o vană de golire în filtrul de nămol cu metale preţioase şi pompat prin

intermediul unei pompe în rezervorul de nămol de la electroextracţie. Acest fapt permite

accesarea catozilor pentru spălare. Nămolul de metale preţioase este apoi spălat de pe catozi”

în situ” cu un jet de apă sub presiune şi este pompat la filtrul de metale preţioase.

Turta care rezultă de la filtrul de metale preţioase este uscată şi apoi topită într-un

cuptor de inducţie cu fondanţi şi cu o cantitate de zgură sfărâmată de la topirea anterioară.

Dore-ul este turnat în lingouri de 1000 oz folosind forme de turnare în cascadă. Lingourile

sunt curăţate, probate, cântărite şi apoi depozitate în tezaur. Zgura de la topire este sfărâmată

manual şi o parte este returnată la moară SAG. Fiind folosiţi catozii de inox va fi puţin oxid

de fier în topitură şi cantitatea de zgură va fi mică.

Este prevăzut un filtru cu saci pentru a curăţa cuptorul de topire şi zona de turnare de

gazul rezultat.

Secţia de electroextracţie şi topire este situată în interiorul camerei de aur care este o

zonă de securitate cu acces controlat şi monitorizare CCTV. Sunt prevăzute două palane

pentru a manipula anozii şi catozii celulelor de electroextracţie. Pardoseala camerei de aur de

sub celule şi filtrul pentru aur este înclinată spre un jomp de scurgeri unde este prevăzută o

pompă. Orice scurgere şi apa de la spălarea pardoselii sunt pompate la primul tanc CIL sau la

rezervorul de nămol.

d. Detoxifierea sterilului de cianuraţie (Detox 1)

Tulbureala sterilă îngroşată rezultată de la îngroşătorul CIL este pompată la Staţia de

epurare DETOX 1, pentru neutralizarea cianurii, înainte de evacuare la iazul de decantare

CIL.

Staţia de epurare Detox 1 este compusă din:

instalaţie de neutralizare INCO care îndepărtează cianura din tulbureală sterilă CIL

prin oxidare cu aer şi SO2 (furnizat de metabisulfitul de sodiu) folosind cupru drept

catalizator. Tulburela sterilă neutralizată fiind apoi dirijată la iazul de decantare prin

intermediul staţiei de pompare steril CIL;

instalaţie de dizolvare a metabisulfitului de sodiu, dozat sub formă de soluţie.

Staţia de epurare Detox 1 a fost proiectată să reducă nivelul CNWAD sub 10 mg/l,

testele efectuate în Laboratoarele SKG Lakefild, au condus la reducerea concentraţiei CNWAD

sub 5 mg/l (3,9 mg CNWAD/l).




Octombrie

2013



Pentru amenajarea iazului se va executa un baraj de iniţiere (starter) din arocamente,

după care se realizează o etapă de supraînălţare a barajului cu diguri de anrocamente în trepte

succesive cu extindere spre aval şi o etapă de supraînălţare cu diguri de anrocamente în trepte

succesive în axul vertical cu extindere spre aval. Aceste etape de supraînălţare a digului se

realizează pe măsură ce nivelul iazului creşte ca urmare a depunerii sterilului de procesare,

astfel permanent să fie asigurată o înălţime de gardă de minim 1,5 m.

Exfiltraţiile şi precipitaţiile colectate de pe paramentul aval al barajului sterile de

flotaţie sunt stocate în bazinul de colectare de unde sunt repompate în iaz. În aval de bazinul

de colectare ape exfiltrate se va realiza un baraj pentru intercepţia apelor de exfiltraţie având

aceeaşi configuraţie ca şi barajul de închidere amonte iaz sterile de flotaţie. Se estimează că

exfiltraţiile din iaz prin filtrele dinspre paramentul amonte să reprezinte 100 mc/zi.

6. Iaz de decantare Albion - CIL

Pentru amenajarea iazului de decantare CIL se va executa un baraj de iniţiere (starter)

Etapa următoare constă în supraînălţarea barajului în axul vertical al starterului cu extindere

spre aval şi în final o etapă de supraînălţare prin executarea de diguri de anrocamente cu

retragere înspre amonte. Aceste etape de supraînălţare a digului se realizează pe măsură ce

nivelul iazului creşte ca urmare a depunerii sterilului de procesare, astfel permanent să fie

asigurată o înălţime de gardă de minim 1,5 m. În figura următoare se prezintă grafic curba

dependenţei volumului de steril acumulat în iaz (V) şi respectiv a suprafeţei iazului (S) funcţie

de cota sterilului acumulat.

Exfiltraţiile şi precipitaţiile colectate de pe paramentul aval al barajului sterile CIL

sunt stocate în bazinul de colectare de unde sunt repompate în iaz.

Detalii privind construcţia barajului principal şi sistemul de management al apelor

pentru iazul de decantare a sterilelor CIL au fost prezentate în cap. 1.

7. Depozitul de explozibili

Toată activitatea din această zonă este strict reglementată, deci nu pot exista nici un

fel de interpretări sau abateri. În continuare o prezentare sumară a acestor aspecte:

Activitatea de depozitare se va executa numai de persoane autorizate conform legii, în

spaţii special amenajate. În timpul activităţii de descărcare, transport şi depozitare se vor




Octombrie

2013


respecta cu stricteţe prevederile Legii nr. 126/1995 cu modificările şi completările ulterioare

şi dispoziţiile interne (Hotărârea 536/2002, Legea nr. 262/2005, Hotărârea nr. 804/2007).

În încăperile (camerele) de depozitare se vor executa numai operaţiile necesare pentru

introducerea, depozitarea sau scoaterea materiilor explozive, ambalate aşa cum au fost livrate

de producător. Operaţiile de despachetare şi distribuire se execută în încăperile destinate

acestui scop.

Zonele cu restricţii de acces sunt marcate cu semne avertizoare vizibile de la distanţă.

Camerele pentru manipulare şi depozitare materiale explozive au profiluri astfel

construite încât după mobilarea cu rafturi de depozitare şi mese de manipulare să se respecte

distanţele legale între rafturi.

8. Traseele de hidrotransport

Hidrotransportul sterilelor de la uzina de procesare la iazurile de decantare se va

realiza prin conducte metalice supraterane, montate pe suporţi, prin pompare. Punctele de

deversare a tulburelilor sterile vor fi amplasate pe toată lungimea coronamentelor celor două

baraje începând de la cota coronamentului barajelor de iniţiere. Pompele sunt amplasate în

staţii de pompe, descrise în continuare.

Staţia de pompare tulbureală la iazul sterile de flotaţie

Traseul de hidrotransport al amestecului are lungimea de 2.544 m şi este compus din

conducte de oţel cu diametrul nominal de 200 – 250 mm.

Staţia de pompare tulbureală la iazul sterile de flotaţie va fi amplasată pe platforma

incintei uzinei de la cota + 575 m. Staţia va fi destinată pompării sterilelor de flotaţie la iaz.

Vor fi folosite 5 pompe centrifugale, înseriate, primele două montate în cuva

îngroşătorului de sterile, iar următoarele trei în cuva staţiei propriu-zise.

Specificaţiile tehnice necesare ale pompelor sunt

- debitul, Q = 353 mc/h;

- înălţimea de pompare, H = 76,2 mCA;

- puterea absorbită, Pu = 169 kW.

Pentru cazul defectării uneia sau a mai multe pompe a fost prevăzută o linie paralelă

de rezervă, formată tot din 5 pompe de acelaşi tip. Pentru colectarea eventualelor scurgeri, în

cele două cuve au fost prevăzute rigole de colectare şi jompuri dotate cu pompe submersibile;

aceste pompe sunt prevăzute pentru debitul de 100 mc/h şi înălţimi de pompare de 12 mCA.




Octombrie

2013


În apropierea staţiei de pompare a fost prevăzut un batal de avarie în care se va putea

goli conţinutul conductei de hidrotransport în cazul întreruperii activităţii. Batalul de avarie

este amplasat pe platforma de la cota +575 m şi este executat din beton monolit hidroizolat

16,6 x 7,6 x 1,8m.

Staţia pompare ape limpezite iaz sterile de flotaţie

Apele limpezite, după sedimentarea fracţiei solide în iaz, sunt preluate de staţia de

pompare amplasată pe barje plutitoare şi vor fi transportate la rezervorul apă recircuitată de la

Staţia de epurare ape limpezite iaz flotaţie din incinta uzinei. De aici o parte va fi preluată în

fluxul tehnologic, surplusul va fi dirijat la staţia de epurare şi apoi evacuată în emisar.

Apa din lacul ce se formează în iazul de la flotaţie este pompată în rezervorul din

incinta uzinei prin intermediul a 2 electropompe centrifugale (1 în funcţionare + 1 de rezervă)

montate pe o barjă plutitoare, la care este acces prin intermediul unui ponton de la mal.

Principalele caracteristici tehnice ale electropompelor centrifugale pentru recircuitarea

apei de la iazul de la flotaţie sunt:

- Debit 188 mc/h

- Înălţime 174 mCA

- Diametrul nominal de aspiraţie/refulare 150 mm

- Acţionare electrică P = 160 kW; n = 1450 rot/min; U = 380/660 V; f = 50 Hz

Barja poate fi deplasată pe suprafaţa iazului prin intermediul unor cabluri de tracţiune

acţionate de trolii manuale montate pe maluri opuse ale lacului. Poziţionarea barjei şi a

pontonului de acces se face cu ancore. Pentru manevre la mal a barjei se utilizează şi o barcă

de serviciu pentru 10 persoane.

Principalele caracteristici tehnice ale barjei plutitoare sunt:

- Lungimea 8,0 m

- Lăţimea 4,0 m

- Înălţimea 0,9 m

- Pescaj 0,364 m

- Masa neta 3258 kg

Barja este formată din 4 module care se prind între ele prin şuruburi.

Conducta de transport apă limpezită este conductă metalică Dn 150mm, Pn 25 bari

pozată îngropat pe cea mai mare parte a traseului şi suprateran pentru a putea alimenta




Octombrie

2013


rezervorul de apă de recirculare şi în zonele depresionare. Lungimea totală a traseului este de

2.800 m.

Apa de recircuitare este pompată din iazul de la flotaţie de electropompe centrifugale

prin conducte metalice montate pe barja plutitoare şi furtun de refulare montat pe pontonul de

acces până la mal unde se face legătura cu conducta de hidrotransport apa limpezita din iaz.

Traseul conductei de transport a apei de recircuitare are o porţiune în care conducta

este montată îngropat apoi suprateran pentru a putea alimenta rezervorul de apă de

recircuitare. Pe porţiunea de montare îngropat conducta de transport va fi izolată anticoroziv.

Pe traseu, conducta de transport a apei de recircuitare întâlneşte 4 zone depresionare,

datorate unor pâraie, unde traseul va fi suprateran. Pe porţiunile de traseu suprateran conductă

va fi montată pe suporţi, fiind izolată termic împotriva îngheţului.

Pe traseul unde conducta subtraversează zone circulabile auto, ea este pozata printr-o

ţeavă metalică de protecţie.

La cea mai înaltă cotă, conducta este montată într-un cămin betonat, prevăzut cu

supapa de aerisire, pentru eliminarea pungilor de aer.

În caz de avarie, o parte din conductă rămâne umplută cu apa, pentru care este

prevăzută o instalaţie de golire conductă, care constă dintr-un cămin betonat, care are 2

compartimente ce comunica între ele, într-un compartiment este traseul de golire cu un

robinet cu sertar, iar al doilea compartiment este bazinul tampon pentru o electropompă

submersibila, care refulează apa din bazin la rezervorul de recircuitare prin intermediul unui

furtun.

Staţia de pompare tulbureală la iazul CIL

Staţia de pompare tulbureală la iazul CIL va fi amplasată pe platforma incintei uzinei

de la cota + 575 m, lângă îngroşătorul de sterile CIL şi staţia de epurare DETOX 1. Este

destinată pompării sterilelor CIL la iaz.

Traseul de transport al hidroamestecului CIL în lungime de 4.250 m este compus din

conducte de oţel cu diametrele cuprinse între 150 – 200 mm.

Ca şi în cazul sterilelor de flotaţie vor fi folosite tot 5 pompe centrifugale, înseriate,

toate montate în cuva staţiei propriu-zise.

Pentru cazul defectării uneia sau a mai multe pompe a fost prevăzută o linie paralelă

de rezervă, format tot din 5 pompe de acelaşi tip.




Octombrie

2013


Specificaţiile tehnice necesare ale pompelor sunt:

- debitul, Q = 161 mc/h;

- înălţimea de pompare, H = 87,5 mCA;

- puterea absorbită, Pu = 106 kW.

Pentru colectarea eventualelor scurgeri, în cuva staţiei a fost prevăzută o rigolă de

colectare cu jomp. Golirea jompului se va face cu o pompă submersibilă având următoarele

caracteristici: debitul de 100 mc/h şi înălţimea de pompare de 12 mCA.

În apropierea staţiei de pompare a fost prevăzut un batal de avarie în care se va putea

goli conducta de hidrotransport pentru cazul întreruperii activităţii. Capacitatea batalului este

calculată să asigure preluarea volumul hidroamestecului aflat pe conductă (cca. 100 mc).

Staţia pompare ape limpezite iaz sterile Albion – CIL.

Apele limpezite, după sedimentarea fracţiei solide în iaz, vor fi preluate de staţiile de

pompare amplasate pe barje plutitoare şi vor fi dirijate prin conducte la rezervorul apă

recircuitată DETOX 2; de aici va fi reintrodusă în fluxul tehnologic; în cazul unor debite mari

(datorate unor cantităţi mari de precipitaţii), la depăşirea cantităţii necesare în flux această apă

se epurează în staţia DETOX 2 şi va se evacuează în emisar.

Apa din lacul ce se formează în iazul de decantare CIL este pompată în rezervorul din



Principalele caracteristici tehnice ale electropompelor centrifugale pentru recircuitarea

apei de la iazul CIL sunt:

- Debit 115 mc/h

- Înălţime 92 mCA

- Diametrul nominal de aspiraţie/refulare 150 mm

- Acţionare electrică P = 55 kW; n = 1450 rot/min; U = 380/660 V; f = 50 Hz

Barja poate fi deplasată pe suprafaţa iazului prin intermediul unor cabluri de tracţiune

acţionate de trolii manuale montate pe maluri opuse ale lacului. Poziţionarea barjei şi a

pontonului de acces se face cu ancore. Pentru manevre la mal a barjei se utilizează şi o barcă

de serviciu pentru 10 persoane.

Principalele caracteristici tehnice ale barjei plutitoare sunt:

- Lungimea 8,0 m

- Lăţimea 4,0 m




Octombrie

2013


- Înălţimea 0,9 m

- Pescaj 0,364 m

- Masa neta 3258 kg

Barja este formată din 4 module care se prind între ele prin şuruburi.

Conducta de transport apă limpezită este conductă metalică Dn 150mm, Pn 25 bari

pozată îngropat pe cea mai mare parte a traseului şi suprateran pentru a putea alimenta

rezervorul de apă de recirculare şi în zonele depresionare. Lungimea totală a traseului este de

4.230 m.

Apa de recircuitare este pompată din iazul CIL de electropompe centrifugale prin

conducte metalice montate pe barja plutitoare şi furtun de refulare montat pe pontonul de

acces până la mal unde se face legătura cu conducta de hidrotransport apa limpezita din iaz.

Traseul conductei de transport a apei de recircuitare are o porţiune în care conducta

este montată îngropat apoi suprateran pentru a putea alimenta rezervorul de apă de

recircuitare. Pe porţiunea de montare îngropat conducta de transport va fi izolată anticoroziv.

Pe traseu, conducta de transport a apei de recircuitare întâlneşte 7 zone depresionare, datorate

unor pâraie, unde traseul va fi suprateran. Pe porţiunile de traseu suprateran conductă va fi

montată pe suporţi, fiind izolată termic împotriva îngheţului.

Pe traseul unde conducta subtraversează zone circulabile auto, ea este pozata printr-o

ţeavă metalică de protecţie.

La cea mai înaltă cotă, conducta este montată într-un cămin betonat, prevăzut cu

supapa de aerisire, pentru eliminarea pungilor de aer.

În caz de avarie, o parte din conductă rămâne umplut cu apa, pentru care este

prevăzută o instalaţie de golire conductă, care constă dintr-un cămin betonat, care are 2

compartimente ce comunica între ele, într-un compartiment este traseul de golire cu un

robinet cu sertar, iar al doilea compartiment este bazinul tampon pentru o electropompă

submersibila, care refulează apa din bazin la rezervorul de recircuitare prin intermediul unui

furtun.




Octombrie

2013


C. Descrierea substanţelor periculoase

1. Inventarul substanţelor periculoase

În tabelul 3.8 de mai jos, sunt prezentate substanţele sau preparatele chimice utilizate,

specifice procesului de extracţie al metalelor preţioase din minereu care pot fi prezente în

cadrul amplasamentului.

Tabelul 3.8. Inventarul substanţelor periculoase

Nr

crt Denumire

Număr

CAS

Mod de

stocare/

Localizarea

Capacitate

a totală de

stocare (t)

Starea fizică Încadrare în HG

804/2007

Condiţii de

stocare

Periculozitate

Fraze de

risc*

Clasificare

ADR**

1

Cianură de

sodiu (solidă

şi soluţie)

0143-33-9

Rezervor

metalic/

Depozit

NaCN

276 Soluţie

(Solid)

Anexa 1

Partea a 2 a

Pct. 1

Pct. 9

- în aer liber

- în cuva de

retenţie

impermea -

bilizată

Foarte toxic/

periculos

pentru mediu

R26/27/28-32

50/53

2

Acid

clorhidric

(soluţie)

7647-01-0

Rezervor

polstif /

Hala CIL

zona eluţie

87

Soluţie 32 %

Nu se încadrează

- în interiorul

halei

- în cuvă de

retenţie

Coroziv

R 34 -37

3 Hidroxid de

sodiu 1310-73-2

Big-bag

Magazie

reactivi

Rezervoare

metalice/

Hala CIL

zona eluţie

27 Solid

Soluţie 20 %

Nu se încadrează

- în interiorul

halei

-în cuvă de

retenţie

Coroziv

R 35

4 Metabisulfit

de sodiu 7681-57-4

Big-bag/

Magazie

reactivi

159 Solid Nu se încadrează

- în interior

Nociv, iritant

R22-31-41

5 Sulfat de

cupru

7758-99-8

Big bag/

Magazie

reactivi

25 Solid

Anexa 1

Partea a 2 a

Pct. 9

-în interior

Nociv/

periculos

pentru mediu

R22-36/38-

50/53

6

Apă

oxigenată

(soluţie 50

%)

7722-84-1 Rezervor 1 Soluţie 50 %

Anexa 1

Partea a 2 a

Pct. 3

-în aer liber

-în cuvă de

retenţie

Oxidant/

coroziv

R8-35-20/22




Octombrie

2013


7 Oxigen 7782-44-7

Vas tampon

+ trasee/

Instalaţia

de oxigen

154 Gaz

lichefiat

Anexa 1

Partea a I a

Substanţă

nominalizată

- în interior Oxidant

R 8

8

Exploziv de

iniţiere -

dinamita

6484-52-2

(azotat de

amoniu);

În ambalaje

originale/

Depozit

explozivi

10 Solid

Anexa 1

Partea a 2 a

Pct. 5

- în interior,

magazie

subterană

Exploziv

R2-6-44

ADR/RID:

1.1D

9 GPL 68476-85-

7

Rezervor

cilindric

orizontal/

Instalaţia

CIL-eluţie

10 Gaz

lichefiat

Anexa 1

Partea a 1 a

Substanţă

nominalizată

- în aer liber

Extrem de

inflamabil

F+ ; R12

10 Azotat de

amoniu 6484-52-2 Saci PE 8 Solid

Anexa 1

Partea a 1 a

Substanţă

nominalizată

- în mijloace

auto pe

timpul

transportului

Oxidant,

iritant R8-

36/37/38

11 Motorină 68476-34-6

Rezervoare

îngropate/

Depozit

carburant

153 Lichid

Anexa 1

Partea a 1 a

Substanţă

nominalizată

- în exterior Inflamabil

R10-40-36/37

Notă: * Frazele de risc menţionate sunt conform fişelor de securitate eliberate de

producător (documente anexate). Acestea includ frazele de risc alocate conform HG

1408/2008, anexa nr. 2, (lista substanţelor periculoase).

** HG 804/2007 în anexa 1 Partea a 2 a, clasifică substanţele explozive în funcţie de

clasificarea UN/ADR***: cele care se încadrează sub UN/ADR secţiunea 1.4 cu o cantitate

relevantă de 200 t, sau cele care se încadrează sub oricare din UN/ADR grupa: 1.1, 1.2, 1.3,

1.5 sau 1.6, (cele care au frazele de risc asociate R2, R3).

Conform HG 804/2007: “Dacă o substanţă sau preparat este clasificată atât de

UN/ADR, cât şi de frazele de risc R2 sau R 3, clasificarea UN/ADR are prioritate”.

*** UN/ADR - Acordul european privind transportul rutier internaţional al mărfurilor

periculoase din 30 septembrie 1957, aşa cum a fost amendat şi transpus în Directiva

Consiliului 94/55/CE.




Octombrie

2013


Semnificaţia frazelor de risc R (conform HG 1408/2008) este următoarea:

R 2 – Risc de explozie la şoc, frecare, foc sau alte surse de aprindere.

R 6 – Pericol de explozie în contact sau fără contact cu aerul.

R 8- Contactul cu materiale combustibile poate provoca incendiu.

R 10 - Inflamabil

R 12 – Extrem de inflamabil.

R 22- Nociv în caz de înghiţire.

R 31 – La contactul cu acizii degajă gaze toxice.

R 32- La contact cu acizii degajă gaze foarte toxice.

R 34 – Provoacă arsuri.

R 35 - Provoacă arsuri severe.

R 37 – Iritant pentru sistemul respirator

R 40 – Posibil efect cancerigen – dovezi insuficiente

R 41 – Risc de leziuni oculare grave.

R 44 – Risc de explozie dacă este încălzit în spaţiu închis.

R 20/22 – Nociv prin inhalare şi prin înghiţire.

R 36/37 – Iritant pentru ochi şi sistemul respirator.

R 36/38 – Iritant pentru ochi şi pentru piele

R 50/53 – Foarte toxic pentru organismele acvatice, poate provoca efecte adverse pe

termen lung asupra mediului acvatic.

R 26/27/28 - Foarte toxic prin inhalare, în contact cu pielea şi prin înghiţire.

R 36/37/38 – Iritant pentru ochi, sistemul respirator şi pentru piele.

2. Descrierea substanţelor periculoase

Specificul procesului de extracţie al metalelor preţioase din minereu, presupune

existenţa pe amplasament a următoarelor substanţe şi preparate încadrate în HG 804/2007:

1. Cianură de sodiu

- Masa moleculară: 49,01;

Caracteristici fizico-chimice

- Aspect: solid alb;

- Miros: distinct, asemănător cu migdala amară;




Octombrie

2013


- Temperatura de topire: 562°C

- Temperatura de fierbere 1497°C

- Densitatea, g/cm3: - 1,6 (la 20°C);

- Densitatea în vrac: 750 – 950 kg/m3

( pudră, granule, compactă)

- Solubilitate în apă: ca. 370 g/l (20°C )

- Nu este inflamabil, exploziv sau combustibil;

- Toxicitate pentru peşti LC50:0,042 mg/l / 96 h

Alte cianuri prezente în preparatele existente

Cianura de calciu, Ca(CN)2 este uşor solubilă în apă, dizolvarea în apă făcându-se cu

degajare treptată de HCN. Face parte din categoria cianurilor libere.

Cianura de cupru, CuCN este relativ insolubilă în apă (log Ks = -15,9) şi intră în

categoria cianurilor totale şi uşor eliberabile (CNue).

Cianura de zinc, Zn(CN)2 este relativ insolubilă în apă (log Ks = -19,5) şi intră în

categoria cianurilor totale şi uşor eliberabile.

Cianura de nichel, Ni(CN)2 este relativ insolubilă în apă (9,1 x 10-4 g/ 100 g apă la

25°C) şi intră în categoria cianurilor totale şi uşor eliberabile.

Cianuri complexe:

Cianuri complexe slabe:

- [Cd(CN)4]2- este un complex slab (log Ke = 17,9) şi intră în categoria cianurilor

totale şi uşor eliberabile.

- [Zn(CN)4]2- este un complex slab (log Ke = 19,6) şi intră în categoria cianurilor

totale şi uşor eliberabile, toxicitatea pentru peşti fiind LC50 = 0,18 mg/l.

Cianuri complexe moderate:

- [Ni(CN)4]2- este un complex cu tărie moderată (log Ke = 30,2) şi intră în categoria

cianurilor totale şi uşor eliberabile, toxicitatea pentru peşti fiind LC50 = 0,42 mg/l.

- [Cu(CN)2]1- este un complex cu tărie moderată (log Ke = 16,3) şi intră în categoria

cianurilor totale şi uşor eliberabile.


cianurilor totale şi uşor eliberabile, toxicitatea pentru peşti fiind LC50 = 0,71 mg/l la o

expunere de 24 h.






Octombrie

2013


- [Ag(CN)2]1- este un complex cu tărie moderată (log Ke = 20,5) şi intră în categoria


Cianuri complexe tari:

- [Fe(CN)6]4- este un complex puternic (log Ke = 35,4) şi intră în categoria cianurilor

totale, toxicitatea pentru peşti fiind la lumină LC50 = 35 mg/l iar la întuneric LC50 = 860-940

mg/l.

- [Fe(CN)6]3- este un complex puternic (log Ke = 43,6) şi intră în categoria cianurilor

totale, toxicitatea pentru peşti fiind la lumină LC50 = 35,2 mg/l iar la întuneric LC50 = 860-

1210 mg/l

- [Au(CN)2]1- este un complex puternic (log Ke = 38,3) şi intră în categoria cianurilor

totale.

- [Co(CN)6]4- este un complex puternic.

2. Sulfat de cupru

Caracteristici fizico-chimice:

- Aspect: cristale albastre

- Densitatea specifică (20°C): 2,29 g/cmc

- Solubilitate in apă la 20°C: 317g/l

- Alte solubilităţi: solubil in metanol, glicerină;

- Densitate în vrac: 900 -1200 kg/mc

- Descompunere termică: 88-245 °C - pierde apa de cristalizare

Caracteristici toxicologice şi eco-toxicologice:

Toxicitate

- Cancerogeneză: Nu este clasificată.

- Efecte acute: Iritant al mucoaselor, membranelor, pielii şi ochilor.

- Efecte cronice: Prin contactul direct cu ochii poate provoca tulburări oculare. Praful

determină apariţia conjunctivitelor. Prin ingerare provoacă dureri gastrice, diaree, tahicardii,

aciditate.

- LD 50 oral şobolan: > 2000 mg/kg;

- LD 50 dermal şobolan: 960mg/kg;




Octombrie

2013


Ecotoxicitate

- Efecte asupra organismelor acvatice: Foarte toxic pentru organismele acvatice, poate

cauza efecte nefavorabile pe termen lung asupra mediului acvatic.

- Persistenţă şi degradabilitate: Metodele de determinare nu sunt aplicabile

substanţelor anorganice.

- Alte efecte adverse: Ionul de cupru devine toxic pentru organismele acvatice la o

concentraţie sub 1 mg/l.

- LC 50 peşte: 0,1- 2,5 mg/l-96 h-(subst. anhidra);

- EC 50 Daphnia magna: 0,024 mg/l - 48h - (subst. anhidră).

Comportamentul fizic şi chimic:

- Stabilitate: Este stabil la temperatura camerei în recipiente închise, în condiţii

normale de depozitare şi de manipulare.

- Reactivitate: Sulfatul de cupru pentahidrat poate fi deshidratate prin încălzire.

Containerele etanse utilizate la depozitare se pot rupe daca sunt incalzite, datorita eliberarii si

apoi evaporarii apei de cristalizare.

Serveşte ca agent slab oxidant. Sarea hidratata este puternic redusă de hidroxilamina,

care se poate aprinde.

- Incompatibilităţi: Umiditatea, aer, gazul de acetilenă, metale sub formă de praf fin,

hidroxilamină, magneziu, hidrazină, nitrometanului. Soluţia apoasă de sulfat de cupru este

acida. Incompatibil cu baze puternice, hidroxilamină, magneziu. Contactul cu magneziu

metalic poate genera niveluri periculoase de hidrogen gazos.

- Produse de descompunere periculoase: La temperaturi peste 600 °C se descompune

in oxid cupric si dioxid de sulf.

- Riscul de incendiu: Literatura de specialitate indică faptul că acest compus este

neinflamabil.

3. Apă oxigenată

- Denumire chimică: Peroxid de hidrogen;


- Aspect: lichid incolor;

- Miros: înţepător;

- Punct de fierbere: 125 °C;




Octombrie

2013


- Inflamabilitate: neimflamabil

- Densitate (20°C), g/cm3: 1,23;

- Solubilitate în apă: 100%

- Punct de topire/îngheţare: -560C


Toxicitate

a) Inhalare: produsul este iritant şi coroziv pentru sistemul respirator superior şi

inferior. Inhalarea de vapori poate provoca iritaţia ochilor, nasului, gâtului, tuse, dureri de cap,

respiraţie dificilă, cianozarea feţei şi buzelor, ameţeală, slăbirea forţei musculare. Expunerea

la concentraţii mari de noxe poate duce la ulceraţii ale membranei mucoasei nazale, edem

pulmonar, insomnie, tremurări şi amorţeală, pierderea cunoştinţei şi posibil moarte.

b) Contactul cu pielea: este corosiv şi foarte iritant pentru piele şi toate ţesuturile vii.

Contactul cu substanţa poate cauza iritaţie sau senzaţie de arsură, urmată de colorarea

temporară în alb a zonei afectate. Concentraţii mai mari produc inflamaţii, arsuri şi băşici

dureroase, afecţiuni profunde ale ţesuturilor.

c) Contactul cu ochii: este extrem de iritant şi coroziv pentru ochi. Contactul cu ochii

produce înţepături, senzaţie de arsură, lăcrimare şi inflamarea pleoapelor, opacitatea şi

ulcerarea corneii care duce la tulburarea vederii şi posibil pierderea ei.

d) Înghiţire: se pot produce iritaţii şi arderea buzelor, gurii şi gâtului. Simptomele care

apar sunt: salivaţie puternică, sete, inflamarea gâtului, ameţeli şi vărsături, relaxare stomacală

(datorită eliberării de oxigen) şi risc de perforare a stomacului, convulsii, comă, posibil edem

cerebral şi moarte.

e) Efecte cronice: expunerea prelungită poate cauza dermatite, eczeme, conjunctivite,

edem pulmonar, pneumonie chimică, pierderea vederii şi afecţiuni permanente ale ţesuturilor

care apar la concentraţii peste 50%.

- LD50, oral – şobolan: 1232 mg/kg pentru H2O2 35%.

- LD50, oral - şobolan: 841 mg/kg pentru H2O2 60%.

- LD50,dermal - iepure: >2000 mg/kg pentru H2O2 35%.

- LD50, inhalare – şobolan: 2000 mg/m3/ 4 h..




Octombrie

2013


Ecotoxicitate:

Solubilitatea mare în apă şi presiunea de vapori scăzută indică faptul că peroxidul de

hidrogen va fi găsit cu preponderenţă în mediul acvatic. Prezintă o bună capacitate de

infiltrare în sol.

- Toxicitate acvatică:

Peşti - LC50, Pimephales promelas: 16,4 mg/l; 96h

- LC50, Channel catfish: 37,4 mg/l; 96h

Crustacee - EC50, Daphnia magna,: 7,7 mg/l; 24h

- EC50, Daphnia pulex, 4h: 2,4 mg/l.

Alge - EC50, Nitzchia closterium: 0,85 mg/l. 96h (în apă sărată)

Comportamentul fizic şi chimic:

- Stabilitate: este stabilă în condiţii normale de temperatură şi presiune. Soluţiile sale

apoase complet libere de impurităţi sunt relativ stabile atunci când sunt păstrate în recipienţi

inerţi şi riguros curăţaţi.

- Reactivitate: Chiar şi soluţiile apoase comerciale stabilizate se descompun uşor

eliberând oxigen sub acţiunea a numeroşi factori, ca de exemplu:

- contaminarea cu diverse produse: un mare număr de produse chiar şi urme,

catalizează descompunerea; mai active sunt metalele grele şi sărurile lor, etc.

– pH-ul: soluţiile apoase de peroxid sunt mai puţin stabile în mediu alcalin decât în

mediu acid. Stabilitatea maximă se situează la pH 3,5 – 4,5.

- temperatura: creşterea temperaturii favorizează descompunerea

- radiaţiile: radiaţiile UV şi radiaţiile ionizante activează descompunerea.

Descompunerea este puternic exotermă. Ea poate fi energică în cazul soluţiilor

concentrate.

Este un oxidant puternic. Reacţia poate fi violentă (combustie spontană, detonare) cu

unele produse organice (acetonă, acetataldehidă, acid formic, alcool,). Soluţiile concentrate de

peroxid formează amestecuri explozive cu materiale organice (huilă, grăsime, kerosen). Ele

pot provoca aprinderea spontană a materialelor ca: lemn, paie, bumbac.

Este de asemenea un agent reducător pentru alţi oxidanţi mai puternici (hipoclorit de

sodiu, permanganat de potasiu).

- Riscul de incendiu: Produsul ca atare nu este inflamabil.




Octombrie

2013


În prezenţa catalizatorilor, în special metale sau săruri metalice, peroxidul se poate

descompune rapid cu eliberarea de oxigen şi căldură. Practic, toate materialele solide

combustibile conţin suficiente impurităţi catalitice pentru accelerarea acestei descompuneri,

mai ales dacă acestea sunt soluţii concentrate. Aprinderea poate surveni rapid sau după mai

multe ore cu soluţii relativ diluate (> =25%), dacă produsul rămâne în contact cu materialul

combustibil.

În caz de incendiu, agentul de stingere recomandat este apa.

- Riscul de explozie: În condiţii riguroase de stocare la temperatura ambiantă soluţiile

comerciale nu explodează. Amestecul peroxidului cu materiale organice, în special în cazul

soluţiilor concentrate de peroxid poate exploda. Explozia amestecului poate surveni după o

perioadă de inducţie sub efectul unui şoc sau o creştere a temperaturii.

În anumite condiţii se pot forma vapori explozivi (similare cu cele obţinute când se

aduce la fierbere o soluţie de peroxid de 75%). Detonarea unei soluţii concentrate este

posibilă numai în prezenţa unei surse de aprindere puternice.

4. Oxigen - lichid criogenic

- Stare fizică la 200C: lichid criogenic

- Culoare: albăstrui

- Miros: inodor

- Punct de topire (0C) -219

- Punct de fierbere (0C) -183

- Temperatura critică (0C) -118

- Densitate relativă, în stare lichidă (apa=1): 1,1;

- Densitate relativă, în stare gazoasă (aer=1): 1,1;

- Solubilitate în apă: 39 mg/l.


Nu există efecte toxice pentru acest produs.

Efectul de răcire intensă poate provoca degerarea vegetaţiei.

Stabilitate şi reactivitate:

- Reactivitate: Reacţionează violent la contactul cu substanţele inflamabile şi agenţii

reducători. Oxidează violent materialele organice




Octombrie

2013


- Incompatibilităţi: Grăsimile şi uleiurile sunt un factor de risc important. Hainele,

sculele, mâinile vor fi menţinute curate. Presiunea ridicata si temperatura favorizeaza

aprinderea.

La temperatura oxigenului lichid materialele isi pierd proprietatile elastice si devin

casante. Incaltamintea celor care se deplaseaza in zone racite cu oxigen lichid se deterioreaza,

ceea ce poate provoca accidente. Izolatia cablurilor electrice se poate distruge provocand

scurtcircuite sau electrocutari. Obiectele din otel carbon racite cu o cantitate suficienta de

lichid criogenic (conducte, suporti, recipienti, stalpi, acoperisuri metalice, etc) cedeaza la cele

mai mici eforturi mecanice. Extrem de periculoasa este patrunderea oxigenului lichid in

conducte din otel carbon destinate gazului sub presiune (chiar joasa) deoarece racirea acestora

la temperaturi foarte joase poate produce cu mare probabilitate explozia lor cu formarea de

bucati de metal (schije) foarte periculoase pentru personalul de exploatare.

- Riscul de explozie: Oxigenul lichid manifestă tendinţa de a se dizolva sau impregna

în anumite substanţe dintre care cele mai comune sunt lemnul, asfaltul, cărbunii. Amestecul

rezultant este un exploziv puternic care poate detona « spontan ».

O cantitate de oxigen lichid criogenic închisă într-o incintă se va vaporiza în totalitate

dacă incinta nu este izolată termic şi este expusă condiţiilor termice atmosferice. Presiunea

poate creşte la valori suficient de mari pentru a produce distrugerea incintei (exemplu: o

cantitate de oxigen lichid izolată într-o conducta exterioară, între doi robineţi închişi, dacă nu

există intercalată o supapă de siguranţă).

5. Explozibili

a. Dinamita GOMA 2 ECO/Ligamită/AmmoniteE/Supergel/Elexit

- Compoziţie (funcţie de tipul produsului):

- 60-70% azotat de amoniu, CAS: 6484-52-2;

- 26-31% nitroglicol,

- 0,5-3% nitroceluloză,

- combustibili 2-6%


- Aspect: pastă solidă, albă argintie

- Densitatea 1,48 gr/cm3




Octombrie

2013


- Rezistenţa la apă: completă

- Temperatura de descompunere: ≥ 80 °C

- Temperatura de explozie, °C: ≥200 °C

- Sensibilitatea la şoc 6,8 J


Toxicitate

- Contactul cu pielea: nitroglicolul în contact cu pielea poate provoca iritaţii, usturimi

şi fisuri ale pielii.

- Contactul cu ochii: poate provoca iritaţii ale mucoasei oculare.

- Nu provoacă toxicitate cronică.

- Valoare limitei de expunere în atmosferă recomandată: nitroglicol: 0,3 mg/m3

Ecotoxicitate

- produsul se dizolvă parţial în apă. Dacă produsul penetrează în sol, va prezenta

mobilitate şi este posibil să contamineze pânza freatică.

Stabilitate şi reactivitate:

- Stabilitate: Explozivii sunt instabili putând exploda în caz de şocuri puternice

cauzate de loviri, frecări, de un detonator auxiliar, sau de o explozie prealabilă. Cu toate că

unii explozivi conţin substanţe foarte explozive a căror comportament este greu de controlat

(cum este nitroglicerina), prin amestecurile realizate care conţin substanţe stabilizatoare şi

absorbante acest risc este mult diminuat, fiind redus în condiţiile respectării stricte a măsurilor

de siguranţă. Un pericol în acest sens îl constitue faptul că nitroglicerina are în timp tendinţa

de a părăsii absorbantul şi a se separa sub formă de picături, fenomenul poartă numele de

exudaţie. În cazul apariţiei acestui fenomen întreg lotul se declară necorespunzător şi va fi

distrus.

- Produse de descompunere periculoase: Gazele degajate din explozie sunt toxice,

totuşi datorită cantităţii reduse nu sunt considerate ca fiind un pericol major pentru om sau

mediu mai ales dacă explozia este în mediu deschis.

Unii explozivi conţin substanţe toxice (trinitrotoluen), sau foarte toxice (nitroglicol şi

nitroglicerină) care pot avea efecte negative asupra personalului. Datorită conţinutului relativ

redus a acestor substanţe, modului de ambalare şi mai ales măsurilor de siguranţă la

manipulare şi utilizare (datorate caracterului exploziv) riscul toxicologic este redus. Totuşi în

cazul manipulării şi utilizării explozivilor, mai ales la schimbarea ambalajelor deteriorate sau




Octombrie

2013


la recuperarea unor eventuale împrăştieri, în cadrul depozitului, trebue să se ţină cont de

faptul că unii explozivi conţin substanţe toxice.

- Riscul de incendiu: În principiu explozivii nu sunt substanţe inflamabile (nu ard ci

explodează) însă în cazul implicării într-un incendiu explozia este iminentă.

- Riscul de explozie: Acest risc este datorat prezenţei în compoziţie a substanţelor

foarte explozive (nitroglicerina şi pentrita), explozive (nitroglicol şi trinitrotoluen) precum şi a

substanţelor oxidante (azotat de amoniu sau azotat de sodiu). Prezenţa unor combustibili (ex.

motorina) face de asemenea ca o substanţă cum este azotatul de amoniu să devină un

exploziv. Explozia se poate produce şi în condiţii de umiditate ridicată (inclusiv sub apă). Prin

explozie se produce o degajare puternică de energie (suflul exploziei, unda de şoc) datorată

descompunerii şi combustiei ultrarapide în produşi simpli: oxid şi bioxid de carbon şi oxizi de

azot. Combustia este posibilă chiar în absenţa aerului datorită oxigenului produs în procesul

de descompunere.

6. GPL (Gaz petrolier lichefiat)

Denumirea conţinutului: Amestec complex de hidrocarburi constând în primul rând

din propan (C3) şi butan (C4) plus mai puţine hidrocarburi înalte. Pot fi prezente cantităţi mici

de sulf, hidrogen sulfurat şi mercaptani. Poate conţine în concentraţii extrem de reduse 1,3-

butadiena.

Stare de agregare: gaz lichefiat

Culoare: incolor

Miros: distinct şi neplăcut dacă este odorizat, fără miros dacă este neodorizat.

Punct de fierbere: cca. 200C

Presiunea de vapori: cca. 660 kPa la 200C

Densitate: cca. 540 kg/m3 la 15

0C

Densitate de vapori (aer=1) cca. 1,75 la 150C

Punct de inflamabilitate: -600C

Limita inferioară de explozie 1,8% (V/V)

Limita superioară de explozie 9,5% (V/V)

Temperatura de autoaprindere: >4300C

Proprietăţi explozive: în timpul utilizării poate forma amestecuri inflamabile

/explozive vapori-aer.




Octombrie

2013



Datele de toxicitate nu au fost determinate special pentru acest produs. Informaţiile

furnizate se bazează pe datele existente pentru componenţii produsului şi ai produşilor

similari.

a) Inhalare: LC50>5 mg/l (Gaz)

b) Înghiţirea: Nu există date

c) Contactul cu pielea: nu există date.

d) Contactul cu ochii: Nu este iritant. Lichidul cauzează degerături.

Ecotoxicitate:

Datele ecotoxicologice nu au fost determinate specific pentru acest produs.

Informaţiile furnizate se bazează pe datele referitoare la componenţii produsului şi la

alte substanţe similare.

- Toxicitate scăzută asupra mamiferelor

- Se evaporă extrem de rapid din apă şi de pe sol. Se dispersează rapid în aer.

- Este oxidat rapid prin reacţii fotochimice în aer.

- Din perspectiva ratei mari de evaporare din soluţie, este puţin probabil ca produsul

să reprezinte risc pentru viaţa acvatică.

Stabilitate/reactivitate

- Stabilitate: GPL- ul este un gaz lichefiat păstrat în rezervoare la presiunea proprie de

vapori. Presiunea de vapori creşte o dată cu temperatura şi la temperaturi foarte mari (de

ordinul sutelor de grade) presiunea creşte foarte mult ajungând la zeci de atmosfere. Acest

fenomen (chiar în cazul implicării într-un incendiu) este mai puţin probabil la rezervoare

unde cantitatea este foarte mare şi vaporizarea puternică (gazele putând fii evacuate prin

supapele de siguranţă) şi foarte probabilă la butelii, care fiind etanşe, în cazul implicării într-

un incendiu puternic, în mod cert vor exploda.

- Produse de descompunere periculoase: În cazul scurgerilor de GPL acesta se va

vaporiza în timp foarte scurt (vara instantaneu) gazul rezultat se va dispersa în atmosferă.

Fiind gaze mai grele ca aerul, componentele GPL - ului vor rămâne la suprafaţa solului în

straturile inferioare de aer. Acest fenomen este mai accentuat pe timp ceţos şi atmosferă

stagnantă. Pe timp însorit se formează curenţi ascendenţi de aer care dispersează GPL - ul în

straturile înalte ale atmosferei. În spaţii închise dispersia este limitată la volumul încăperii

gazul fiind evacuat prin ventilaţie.




Octombrie

2013


- Riscul de incendiu: În cazul contactului cu o sursă de foc sau scânteie gazele se vor

aprinde putând exploda. Incendiile de GPL se propagă foarte rapid arzând practic în toată

masa de gaz datorită inflamabilităţii foarte ridicate. Aceasta se datorează temperaturii de

inflamabilitate foarte reduse (-60 C la butan, - 105 C la propan) şi stării de gaz, ceea ce face

ca energia minimă de aprindere să fie foarte mică, aprinderea putând avea loc şi de la o

scânteie. Datorită acestui fapt aprinderea GPL- ului poate avea loc şi iarna la temperaturi

foarte scăzute (practic se poate aprinde la orice temperatură ambiantă).

- Riscul de explozie: Exploziile pot avea loc prin două fenomene: prin supra-

presurizarea recipientelor fiind proprie buteliilor şi rezervoarelor şi prin explozia scurgerilor

când amestecul de gaz-aer se află în limitele de explozie fiind proprie spaţiilor relativ închise

(care limitează dispersia). În cazul exploziilor va fi afectat personalul şi bunurile prin

presiunea produsă de explozie (unda de şoc), prin energia degajată („fire ball” - mingea de

foc) sau prin lovire mecanică de resturile aruncate de suflul exploziei.

7. Azotat de amoniu

În amestec cu motorina este utilizat ca exploziv industrial.

- Aspect şi miros: cristale solide, incolore, higroscopice, fără miros

- Solubilitate în apă: 118,3 g/100 cm3 apă la 0

0C

- Punct de fierbere: 2100C

- Punct de topire 169,60C


Azotatul de amoniu nu este periculos pentru sănătate dacă este manipulat corect.

- contactul prelungit cu pielea poate produce iritaţii;

- poate produce iritarea ochilor la contact prelungit sau repetat;

- ingestia în cantităţi mici nu are efecte toxice, iar în cantităţi mari poate cauza

deranjamente gastro–intestinale, şi în cazuri extreme (mai ales la copii) formarea

metahemoglobinemiei, aşa zisul sindrom „blue baby” şi poate cauza apariţia cianozei

(sesizată prin albăstrirea buzelor).

- inhalare: concentraţii mari de praf cuprinzând acest produs pot cauza iritaţii ale

nasului şi ale căilor respiratorii având ca simptome dureri de gât şi tuse.

- efecte pe termen lung: nu se cunosc reacţii adverse;




Octombrie

2013


- produse de descompunere termică: inhalarea gazelor rezultate prin descompunere

termică, conţinând oxizi de azot şi amoniac, poate provoca iritaţii ale sistemului respirator.

Toxicitate LC50 (şobolan oral) = 4820 mg/kg


- Stabilitate: Azotatul de amoniu are o mare rezistenţă la detonare; această rezistenţă

scade în prezenţa contaminanţilor/ sau la temperaturi ridicate. În condiţii normale de

depozitare, manipulare şi utilizare, este stabil

- Reactivitate:

- este un agent oxidant puternic care reacţionează cu bazele tari eliberând amoniac

- poate reacţiona puternic cu materiale reducătoare

- se aprinde în contact cu bicromatul de amoniu, bicromatul de potasiu, cromatul de

potasiu, sărurile cromului hexavalent , clorura de sodiu, şi azotatul de potasiu.

- poate reacţiona violent sau exploziv cu apa fierbinte, uree, rumeguş, azotat de bariu,

sulfura de cupru şi fier, anhidrida actică + acid azotic, clorura de amoniu + apa + zinc şi sulfat

de amoniu + potasiu.

- azotatul de amoniu topit reacţionează violent sau exploziv , la 2000C cu metale sub

formă de pudre cum ar fi: aluminiu, antimoniu, bismut, cadmiu, brom, cobalt, cupru, fier,m

plumb, magneziu, mangan, nichel, zinc, cositor şi alama.

- azotatul de amoniu formează amestecuri explozive cu hidrocarburi, nemetale, uleiuri

organice, zahăr, permanganat de potasiu, acid acetic, aluminiu+azotat de

calciu+formaldehida, cloruri, oxizi metalici + cărbune activ.

- este un agent oxidant care prin încălzire la temperaturi mari în spaţii închise (ex. ţevi,

etc.) care permit realizarea unor presiuni ridicate, poate conduce la reacţii violente sau

explozii, în special dacă sunt contaminate cu substanţe periculoase (materiale combustibile şi

lubrifianţi, agenţi reducători, acizi, baze, sulfuri, coloranţi, cloruri, cromaţi, nitraţi,

permanganaţi, pulberi metalice).

- Produse periculoase de descompunere: Gazele rezultate prin descompunere termică,

conţinând oxizi de azot şi amoniac, pot provoca iritaţii ale sistemului respirator.

- Condiţii de evitat: contactul cu căldura, sursele de aprindere şi substanţele organice.

Dacă este contaminat cu aceste materiale incombustibile, poate fi considerat un exploziv

capabil de detonaţie prin combustie sau prin şocuri ale explozivilor adiacenţi.

- Riscul de incendiu: Nu este inflamabil dar poate întreţine combustia.




Octombrie

2013


8. Motorina


- Compoziţie: Conţine hidrocarburi aromatice policiclice şi compuşi cu sulf.

Conţinutul de hidrocarburi aromatice policiclice este de max. 11% (m/m), iar conţinutul total

de sulf este de max. 10 mg/kg.

- Stare fizică lichid

- Culoare: galbenă

- Miros: miros specific de produs petrolier;

- Punct de inflamabilitate: min > 55° C;

- Caracteristici de explozivitate: - Limita inferioară de explozie: 0,6% v/v;

- Limita superioară de explozie: 7,5% v/v.

- Densitate: - max. 845 kg/m3 la 15

0C

- Solubilitate în apă: neglijabil;

- Interval de fierbere: 180-365° C


Toxicitate:

a) Inhalarea: inhalarea excesivă a aerosolilor sau ceţii poate provoca iritaţia căilor

respiratorii, cefalee, ameţeli, greaţă, vărsături şi pierderea coordonării, în funcţie de

concentraţia şi durata expunerii. Odată evacuate din zona de expunere, de obicei, persoanele

afectate îşi revin complet. Inhalarea poate provoca euforie, aritmie cardiacă, stop respirator şi

efecte toxice asupra sistemului nervos central. Efectele secundare pot include hipoxie

(insuficient oxigen în celule), infecţie şi disfuncţie pulmonară cronică.

b) Ingestia poate produce iritarea gastrointestinală, vomă, diaree şi în cazuri

severe depresia sistemului nervos central, progresând către comă şi moarte.

c) Contactul cu pielea: contactul cutanat prelungit poate irita foliculii părului şi bloca

glandele sebacee, producând o erupţie de pustule de acnee, de obicei pe braţe şi pe picioare.

e) Toxicitate cronică: contactului repetat cu pielea poate provoca dermatita.

- Motoria a fost clasificată ca o substanţă carcinogenă categoria 3.

Ecotoxicitate:

- Este periculos pentru ecosistemul acvatic

- În cazul deversării în apa formează o pelicula ce împiedică contactul cu atmosfera,

ducând la perturbarea vieţii acvatice. Este poluant şi prin aspectul de murdărie.




Octombrie

2013


- In cazul scurgerii în sol, formează o peliculă impermeabilă la suprafaţa solului , care

împiedică circulaţia apei în sol şi împiedică schimbul de oxigen dintre sol şi atmosferă,

provocând asfixierea rădăcinilor, de asemenea aportul suplimentar de hidrocarburi în sol

modifică raportul natural de C/N, influenţând negativ activitatea microbiologică şi nutriţia

plantelor cu azot.

- Produsul este recuperat şi tratat în instalaţiile de epurare a apelor uzate, iar în sol,

biodegradabilitatea are loc în mod lent, şi prin metode de tratament specifice.

- DL50 (şobolan, ingestie) >2000mg/kg. – slab toxic

- LC50 (şobolan inhalare ) >5000mg/m3. – slab toxic

- DL 50( iepure , contact cu pielea) >2000mg/kg. – slab toxic


- Stabilitate: Din punct de vedere chimic, produsele petroliere sunt stabile în condiţii

normale. Produsele petroliere sunt substanţe lichide în condiţii normale de presiune şi

temperatură. Presiunea de vapori este nesemnificativă la motorină, din această cauză nu se

degajă cantităţi mari de vapori în caz de scurgeri.

- Incompatibilităţi: Contactul cu substanţele oxidante.

- Riscul de incendiu: Temperatura de inflamabilitate este puţin peste temperatua

ambiantă la motorină aceasta putându-se aprinde cu un aport suplimentar de căldură şi o

sursă de foc. Temperatura de autoaprindere este relativ mare, peste temperatura maximă de

distilare ceea ce face ca în cazul unui incendiu acesta să se propage în principal prin contactul

direct al vaporilor cu sursa de foc. Puterea calorică a produselor petroliere prezente este mare,

(fiind utilizate drept combustibili auto, industriali sau casnici), fiind în jur de 10000Kcal/kg

pentru combustibilii lichizi ceea ce face ca incendiile să fie deosebit de violente cu degajări

mari de căldură.

- Riscul de explozie: Exploziile se pot produce în interiorul recipientelor cu

combustibili şi numai în cazuri excepţionale în conducte, pompe sau în atmosferă. Exploziile

pot avea loc dacă conţinutul de substanţe inflamabile se încadrează în limitele de explozie,

temperatura este peste punctul de inflamabilitate şi în prezenţa unei surse de foc. La motorină

limita superioară de explozie este scăzută (7,5%) ceea ce face ca posibilitatea producerii unei

explozii în recipientele care conţin combustibili să fie mai redusă, exploziile putând avea loc

în special în recipientele goale şi incomplet curăţate.




Octombrie

2013


- Condiţii ce trebuie evitate:

- depozitarea în locuri fără o buna ventilaţie;

- depozitarea în apropierea surselor de căldură şi de aprindere;

- contactul cu materiale oxidante;

- formarea electricităţii statice.

- Materiale ce trebuie evitate: materiale oxidante, halogenii, acizii tari, substanţele

alcaline;

- Produse de descompunere periculoase: - hidrocarburi cu masă moleculara mică,

monoxid de carbon, dioxid de carbon şi oxizi de sulf.

3. Comportamentul fizic şi chimic al cianurilor, în condiţii normale de utilizare şi în

condiţii previzibile de accident

Cianura este foarte reactivă formând săruri simple cu cationii metalelor alcaline şi

complexe ionice de diferite tării cu mai mulţi cationi metalici. Solubilitatea acestor săruri este

influenţată de cation şi de pH. Cianurile alcaline de sodiu, potasiu şi calciu sunt toxice,

deoarece sunt foarte solubile în apă, deci se dizolvă repede pentru a forma cianură liberă.

Dimpotrivă, cianurile metalelor grele sunt, în general, insolubile, excepţie făcând cianura

mercurică Hg(CN)2, care este o combinaţie covalentă, solubilă. Dat fiind caracterul slab acid

al acidului cianhidric, cianurile în soluţii apoase sunt stabile numai în domenii de pH puternic

alcaline.

Cianura formează complecşi ionici de stabilitate variată cu diverse metale. Compuşii

slabi sau moderat de stabili cum ar fi cei ai cadmiului, cuprului şi zincului sunt clasificate ca

putând fi descompuse de acizii slabi (WAD). Deşi compuşi de metal-cianură în sine sunt mai

puţin toxici decât cianura liberă, descompunerea lor eliberează atât cianura liberă cât şi

cationul care poate fi de asemenea toxic. Chiar şi în domeniul de pH neutru a majorităţii

apelor de suprafaţă, compuşi cianură-metal WAD se pot descompune suficient pentru a fi

periculoase pentru mediu dacă sunt în cantităţi suficient de mari. În tabelul 3.9 se prezintă

valoarea constantei de disociere şi concentraţia aproximativă a cianurii libere la diferite

concentraţii iniţiale ale complexului cianuric:




Octombrie

2013


Tabelul 3.9 Valoarea constantei de disociere şi concentraţia aproximativă a cianurii libere

Nr.

crt.

Complexul

Constanţa de

disociere

Concentraţia iniţială a complexului [mg/1]

1 10 100 1000

Concentraţia de CN- liber [mg/1]

1 Ag(CN) -2 1x10

-21 1.23x10

-6 2.66x10

-6 5.73 x10

-6 12.4 x10

-6

2 Cu(CN)2-

3 5x10 -28

2.65 x10-4

4.71 x10-4

8.37 x10-4

14.9 x10-4

3 Cd(CN)2-

4 1.4x10 -12

1.6 1.2 3.16 5.0

4 Zn(CN)2-

4 1.3x10 -17

1.04 1.89 2.8 4.7

Cianura formează compuşi cu aurul, mercurul, cobaltul, fierul care sunt foarte stabili în

condiţii de aciditate scăzută. Complecşii cianurilor feroase sunt de o importanţă deosebită

datorită abundenţei fierului prezent în soluri şi datorită stabilităţii extreme a acestui complex

în cele mai variate condiţii de mediu. Cu toate acestea, cianurile feroase sunt supuse

descompunerii fotochimice şi vor elibera cianuri atunci când sunt expuse luminii ultraviolete.

Complecşii metalelor cu cianuri formează de asemenea compuşi de tip săruri cu

cationii metalelor precum ferocianură de potasiu (K4Fe(CN)6) sau ferocianura de cupru

(Cu2[Fe(CN)6]), solubilitatea cărora variază cu cianura metalică şi cu cationul. Aproape toate

sărurile alcaline ale cianurilor metalice sunt foarte solubile, după dizolvare aceste săruri duble

se descompun şi complexul de cianură metalică eliberat poate produce cianură liberă.

Complecşii cu cianuri de fier formează precipitaţi insolubili cu fierul, cuprul, nichelul,

manganul, plumbul, zincul, cadmiul, staniul şi argintul. Aceste săruri netoxice rămân stabile

pe o gamă a pH-ului de la 2 la 11. Cianurile complexe ale fierului au în general o stabilitate

mare. Deşi ionul hexacianoferit (III), denumit şi fericianură [Fe(CN)6]3-

, este mai stabil decât

ionul hexacianoferat (II) numit şi ferocianură [Fe(CN)6]4-

, constantele lor de stabilitate fiind

de 1044

, respectiv 1037

, echilibrul: [Fe(CN)6]n

< _

>

Fe6-n

+ 6CN- este atins mult mai repede

în primul caz, decât în al doilea. Astfel, ionul [Fe(CN)6]4-

este mult mai inert şi din această

cauză netoxic, spre deosebire de ionul [Fe(CN)6]3-

deşi valorile constantei de stabilitate ar

indica o comportare inversă.

Cianura reacţionează cu unele specii de sulf pentru a forma tiocianatul mai puţin toxic.

Sursele potenţiale de sulf includ minerale cu sulf şi sulfaţi precum calcopirita, calcozina şi

pseudomorfoza de pirită sau de marcasit după pirotină, precum şi produsele lor de oxidare,

cum ar fi polisulfidele şi tiosulfaţii. SCN se descompune în condiţii de aciditate scăzută, dar în

mod normal nu este considerată WAD deoarece are proprietăţi asemănătoare cu ale

complecşilor cianurii. HSCN aste de aproximativ 7 ori mai puţin toxic decât HCN dar este




Octombrie

2013


foarte iritantă pentru plămâni, deoarece SCN se oxidează chimic şi biologic în carbonat, sulfat

şi amoniac.

Oxidarea cianurii, fie prin proces natural sau prin tratarea efluenţilor care conţin

cianură, poate produce cianat OCN. Cianatul este mai puţin toxic decât HCN, şi se

hidrolizează repede în amoniac şi dioxid de carbon. Oxidarea cianurii în cianat, care e mai

puţin toxic, necesită de obicei un puternic agent oxidant precum ozonul, apa oxigenată sau

hipocloritul. Cu toate acestea, absorbţia cianurii în substanţele organice şi anorganice în sol

pare să încurajeze oxidarea acesteia în condiţii naturale.

Cianurile şi complecşii cianurilor metalice sunt absorbiţi de constituenţii organici şi

anorganici în sol, incluzând oxizi de aluminiu, fier şi mangan, anumite tipuri de argile şi

carbon organic. Deşi puterea reţinerii cianurilor pe materiale anorganice este incertă, cianurile

sunt puternic legate de materia organică.

În condiţii aerobe, activitatea microbiană poate degrada cianura în amoniac, care apoi

se oxidează în nitrat. Acest proces s-a dovedit eficient la concentraţii ale cianurii de până la

200 ppm. Deşi degradarea biologică apare, de asemenea, în condiţii anaerobe, concentraţii ale

cianurii mai mari de 2 ppm. sunt toxice pentru aceste micro-organisme. Oxidarea biologică

descompune cianurile libere în HCO3- şi NH3 producând prin nitrificări ulterioare NO2

- si

NO3-. Alţi produşi de degradare cum ar fi SCN

- sunt de asemenea supuşi degradării biologice

şi producerii de HCO3- , HSO4

- si NH3.

Pe măsură ce pH-ul descreşte, HCN poate fi supus hidrolizei rezultând acid formic sau

formiat de amoniu. Deşi această reacţie nu este rapidă, poate fi semnificativă în apa freatică

unde există condiţii anaerobe.

Una dintre cele mai importante reacţii ce afectează concentraţia de cianuri libere este

volatilizarea HCN şi care are o importanţă deosebită în ceea ce priveşte pericolul în caz de

accidente. Cianura liberă nu este rezistentă în majoritatea apelor de suprafaţă deoarece pH-ul

acestor ape este de obicei sub 8, deci HCN se volatilizează şi se dispersează. Cantitatea de

cianură pierdută pe această cale creşte odată cu descreşterea pH-ului şi cu creşterea

temperaturii.

Degajarea HCN gazos din soluţiile conţinând cianuri libere depinde foarte mult şi de

salinitatea acestora. În figura de mai jos se prezintă dependenţa de pH şi de salinitate a

hidrolizei ionului cian. Semnificaţia simbolului “I” este tăria ionică sau salinitate. De notat că




Octombrie

2013


se formează cu atât mai mult HCN gazos cu cât pH-ul soluţiei este mai mic decât pKa.

Corelaţia dintre pKa şi salinitate este:

I = 0 0,1 0,5 1 3 5

Pka = 9,22 9,05 8,95 8,95 9,22 9,66

Formarea HCN gazos este iniţial diminuată de creşterea salinităţii dar la salinităţi peste

3 este favorizată. Deci în soluţii foarte saline, HCN gazos se formează chiar la valori de pH

mai mari. O salinitate de 0,5 la 1 asigură posibilitatea de a se lucra la pH-uri ceva mai mici,

cu aceeaşi cantitate de HCN volatilizat, deci condiţii mai sigure de operare.

Dependenţa de pH şi de salinitate a hidrolizei ionului cian

Efectul cianurilor asupra sănătăţii populaţiei

Cianura este o substanţă chimică industrială foarte folosită şi foarte valoroasă şi cu

siguranţă este o otravă care acţionează rapid şi care în lipsa primului ajutor poate ucide în

câteva minute. Cianura este eliminată din organism cu ajutorul ficatului şi nu se ştie să

producă cancer. Oamenii care suferă intoxicaţii nefatale îşi revin complet repede, iar

experienţa arată că dacă oamenii nu sunt expuşi unor concentraţii mult peste limitele impuse




Octombrie

2013


pentru perioade mai lungi de timp, nu există efecte pe termen lung. Deşi este o substanţă

chimică foarte toxică care trebuie folosită cu mare grijă, este rareori cauza morţii accidentale.

HCN lichid sau gazos poate pătrunde în corp prin inhalare, ingestie sau contactul

acesteia cu pielea. Gradul de absorbţie al pielii creşte, în cazul în care aceasta prezintă tăieturi,

asperităţi sau e umedă. Sărurile cianurice inhalate sunt foarte repede dizolvate şi întră în

contact cu mucoasele umede. Toxicitatea HCN la oameni depinde de natura expunerii.

Datorită variabilităţii efectelor doză-răspuns între indivizi, toxicitatea este exprimată ca fiind

concentraţia sau doza care este letală pentru 50% din polupaţia expusă (LC50 sau LD50). LC50

pentru HCN gazos este 100-300 ppm. Inhalarea unei concentraţii de cianuri situată în acest

interval, moartea survine în 10-60 minute, iar acest timp se reduce o dată cu creşterea

concentraţiei de cianuri. Prin inhalarea unei cantităţi de 2000 ppm de HCN, moartea survine

într-un minut. LD50 pentru ingestie este de 50-200 mg, sau 1-3 mg per kg din greutatea

corpului. Pentru contactul cu pielea, LD50 este de 100 mg (ca HCN) per kg din greutatea

corpului.

Neţinând cont de modul de expunere, acţiunea biochimică a cianurilor, odată pătrunse

în organism, este la fel. Din momentul în care acestea pătrund în sânge, cianurile formează

complecşi stabili cu citocromoxidaza, iar enzimele care contribuie la transferul electronilor în

mitocondria celulelor în timpul sintezei de ATP. Fără o funcţionare corespunzătoare a

citocrom oxidazei, celulele nu pot utiliza oxigenul prezent în sânge, obţinându-se hipoxia

citotoxică sau asfixierea celulară. Lipsa oxigenului necesar duce la schimbarea

metabolismului din aerobic în anaerobic, pe măsura acumulării de lactate în sânge. Efectul

combinat al hipoxiei şi acidoza lactică este depresurizarea sistemului nervos central, care

poate opri respiraţia şi, apoi, survine moartea individului. La o doză letală mai ridicată,

cianurile otrăvesc şi afectează alte organe şi sisteme din organism, chiar şi inima.

Iniţial, simptomele otrăvirii cu cianuri pot surveni datorită expunerii la o concentraţie

a HCN de 20-40 ppm, şi acestea pot fi identificate prin dureri de cap, somnolenţă, ameţeală,

slăbiciune şi puls ridicat, respiraţie adâncă şi rapidă, înroşirea feţei, greaţă şi vomă. Aceste

simptome pot fi urmate de convulsii, dilatarea pupilelor, piele umedă, puls scăzut şi foarte

rapid, respiraţie insuficientă. În final, bătăile inimii devin lente sau neregulate, scade

temperatura corpului, buzele, faţa şi extremităţile se albăstresc, individul intră în comă, şi

survine moartea. Aceste simptome pot să apară şi la expunerea la concentraţii aflate sub doza




Octombrie

2013


letală, dar acestea vor fi diminuate şi corpul va fi detoxificat şi acestea se vor elimina sub

formă de tiocianaţi.

Fiziopatologia intoxicaţiei cu cianuri este datorată întreruperii sistemului enzimatic

citocrom ce duce la oprirea producţiei celulare de ATP, acidoză metabolică şi scăderea

consumului de oxigen. Aceste schimbări duc la alterarea sistemului cardiovascular şi a

sistemului nervos central. Intoxicaţia acută cu cianuri duce la comă şi convulsii alături de

aritmii cardiace. În urma expunerii cronice la cianuri s-a observat apariţia iritaţiilor pielii,

dermatite, iritaţii ale căilor aeriene superioare, iar în urma expunerii la nivele crescute de

cianuri au apărut tulburări aeriene mici.

Sistemul nervos central reprezintă unul dintre organele ţinta sub aspectul toxicităţii

cianurilor. Cianurile reduc memoria concomitent cu reducerea nivelelor de dopamina si 5-

hidroxitriptamina in hipocamp. Acest efect este amplificat în condiţiile unei malnutriţii care

precede administrarea cianurii.

Corpul are anumite mecanisme care detoxifică cianurile. Majoritatea cianurilor

reacţionează cu tiosulfaţi în reacţii catalizate de către alte enzime pentru a forma tiocianaţi.

Tiocianaţii sunt eliminaţi prin urină în câteva zile. Deşi cianurile sunt cu câteva ordine de

mărime mai toxice decât tiocianaţii, dacă creştem concentraţia de tiocianaţi din corp, în urma

unei expuneri cronice la cianuri, aceasta duce la îmbolnăvirea tirodei. Cianurile prezintă o

mare afinitate pentru metemoglobină decât pentru citocrom oxidaze, şi va prefera să formeze

cianmethemoglobina. Dacă aceste sau alte mecanisme de detoxificare au loc când doza şi

timpul de expunere nu sunt mari, ele pot preveni o otrăvire acută cu cianuri de a deveni fatal.

Unii antidoţi prezintă avantaje faţă de mecanismele naturale de detoxificare ale

organismului. Tiosulfatul de Na administrat intravenos face ca sulful eliberat să intensifice

transformarea cianurilor în tiocianaţi. Nitriţii de amil, Na şi dimetilaminofenolul (DMAP)

sunt folosite pentru creşterea cantităţii de methemoglobină în sânge, care apoi se leagă cu

cianurile pentru a forma cianmethemoglobina care nu este toxică. Compuşii cobaltului sunt,

de asemenea, folosiţi pentru a forma complecşi cianurici stabili, netoxici, dar alături de nitriţi

şi DMAP, Co este el însuşi toxic.

Cianurile nu se acumulează sau depun, şi de aceea, expunerea cronică la concentraţii

subletale nu cauzează moartea individului. Însă, expunerea cronică devine periculoasă când

dieta individului cuprinde plante ce conţin cian, cum ar fi maniocul. Expunerea cronică la




Octombrie

2013


cianuri este legată de leziuni ale nervului optic, atrofiere optică, şi funcţionarea defectuoasă a

tiroidei.

Nu există dovezi că expunerea cronică la cianuri poate avea efecte carcinogene,

teratogene şi mutagene.

Efectul cianurilor asupra mediului înconjurător

Cianura, în mediu, este produsă pe cale naturală de către diverse bacterii, alge, fungi şi

numeroase specii de plante incluzând boabe (cafea, năut), fructe (seminţe şi sâmburi de mere,

cireşe, pere, caise, piersici, prune şi migdale), legume din familia verzei şi rădăcinoase

(cartofi, ridichii, napi). Combustia incompletă din timpul incendiilor forestiere este

considerată o sursă principală de cianuri în mediu. Activităţile industriale incluzând producţia

de aur au potenţialul de a elibera cianuri în mediu, în concentraţii mult mai mari decât cele

provenite din surse naturale. Deşi cianura reacţionează rapid în mediu şi degradează sau

formează complecşi şi săruri cu stabilităţi diferite, aceasta poate avea efecte adverse asupra

organismelor vii.

a) Efectul asupra organismele acvatice

Cianura este o otravă care acţionează foarte rapid şi împiedică utilizarea oxigenului la

nivel celular. Puternica toxicitate a cianurilor asupra vieţii acvatice a fost mult timp studiată şi

astfel s-a descoperit că molecula HCN este principala cauză a toxicităţii cianurilor.

Toxicitatea majorităţii soluţiilor cu complexe cianurate testate asupra peştilor este atribuita în

special HCN rezultat din disoluţia formelor complexe. Deşi nivelele acute ale toxicităţii

variază în funcţie de anumiţi parametri cum ar fi anotimpul, specia, alţi parametrii acvatici

ele, concentraţiile de cianuri libere de 0,005 – 0,003 mg/l sunt considerate nepericuloase

pentru organismele acvatice.

Gradul de disociere al diferiţilor complecşi de metalo-cianuri, la echilibru, creşte cu

scăderea concentraţiei şi a pH-ului. Complecşii de cianuri-zinc şi cianuri-cadmiu se disociază

aproape total în soluţii foarte diluate, astfel că aceşti complecşi pot fi foarte toxici pentru peşti

la orice pH. La aceeaşi diluţie disociaţia complecşilor nichel-cianuri este mult mai redusă., iar

cei mai stabili complecşi de cianuri sunt cei care se formează cu cuprul. Toxicitatea acută la

peşti a soluţiilor diluate care conţin anioni ai formelor complexe de argint-cianură sau cupru-

cianură poate fi datorată mai ales sau în întregime de ionii nedisociaţi, cu toate că ionii

complecşi sunt mult mai puţin toxici decât HCN.




Octombrie

2013


Ionii complecşi de fer-cianura sunt foarte stabili şi netoxici. La întuneric nivele de

toxicitate acuta ale HCN se înregistrează doar în soluţii nu prea diluate. Cu toate acestea

aceşti complecşi sunt subiectul unei fotolize rapide şi extinse, cu formare de HCN ca urmare a

expunerii directe la soare a soluţiilor diluate. Descompunerea sub influenţa luminii depinde de

expunerea la radiaţii ultraviolete şi este redusă dacă apa este iluminată slab în apele adânci, cu

turbiditate mare sau cele care se găsesc în zone umbrite.

Peştii şi nevertebratele acvatice sunt deosebit de sensibile la expunerea la cianuri.

Concentraţiile cianurilor libere între 5,0 şi 7,2 μg/l, reduc performanţa de înot şi capacitatea

de reproducere la majoritatea speciilor de peşti. Alte efecte adverse includ mortalitatea

întârziată, patologia, respiraţie întreruptă, disturbări osmoregulatorii şi algoritmi de creştere

alteraţi. Concentraţiile situate între 20-70 μg/l de cianuri libere determină moartea multor

specii, iar nivelele de peste 200 μg/l sunt foarte toxice pentru majoritatea speciilor de peşti.

Nevertebratele suferă efecte adverse neletale la 18-43 μg/l de cianuri libere şi efecte letale la

30-100 μg/l (deşi nivelele între 3 şi 7 μg/l au determinat moartea la amfipozi (Gammarus

pulex).

Algele şi macrofitele pot tolera nivele mult mai ridicate de cianuri libere decât peştii şi

nevertebratele şi nu prezintă efecte adverse la 160 μg/l sau mai mult. Plantele acvatice nu sunt

afectate de cianuri la concentraţii care sunt letale multor specii de apă dulce, peştilor marini şi

nevertebratelor. Cu toate acestea, sensibilităţile diferite la cianură pot rezulta în schimbări ale

structurii comunităţii plantelor, cu expuneri la cianuri care duc la dominarea comunităţii

plantelor de către specii mai puţin sensibile.

Sensibilitatea organismelor acvatice la cianuri este specifică fiecărei specii în parte şi

este afectată şi de pH-ul apei, temperatura acesteia şi conţinutul de oxigen, precum şi de

stadiul de viaţă şi condiţia organismului.

b) Efectul asupra păsărilor

LD50 orală raportată pentru păsări variază de la 1,43 mg/kg de greutate corporală (raţă

sălbatică) până la 11,1 mg/kg de greutate corporală (pui domestici). Simptomele cum sunt

gâfâitul, clipitul ochilor, salivarea şi letargia apar în 1-5 minute de la ingerare la speciile mai

sensibile şi până la 10 minute la speciile mai rezistente. Expunerile la dozele ridicate au

condus la îngreunarea respiraţiei urmată de înghiţituri repetate la toate speciile. Mortalitatea

apare în general în 15-30 minute; cu toate acestea, păsările care supravieţuiesc mai mult de o




Octombrie

2013


jumătate de oră îşi revin, probabil datorită metabolizării rapide al cianurilor în tiocianat şi

datorită eliminării sale rapide.

Ingerarea de cianură WAD de către păsări poate determina mortalitate întârziată. Se

pare că păsările beau apă care conţine cianură WAD care nu este fatală imediat, dar care se

declanşează în condiţiile de aciditate din stomac şi produce nivele suficient de ridicate de

cianură pentru a fi toxică.

Efectele sub nivelul letal ale expunerii păsărilor la cianură, precum creşterea

susceptibilităţii lor faţă de prădători, nu au fost investigate amănunţit.

c) Efectul asupra mamiferelor

Efectul cianurii asupra mamiferelor este obişnuit datorită numărului mare de plante de

nutreţ cu conţinut de cianuri precum sorgul, iarba de Sudan şi porumbul. Condiţiile de

cultivare a acestora în mediu uscat favorizează acumularea de glicozide cianogenice în

anumite plante şi sporesc utilizarea acestor plante ca şi nutreţ.

LD50 orală raportată pentru mamifere variază între 2,1 mg/kg de greutate corporală

(coiot) şi 10,0 mg/kg de greutate corporală (şobolani de laborator). Simptomele de otrăvire

acută incluzând excitabilitatea iniţială cu tremurul muşchilor, salivarea, lăcrimarea, defecaţia,

urinarea şi respiraţia grea, urmate de neconcordanţă musculară, gâfâit şi convulsii, apar în

special la 10 minute după ingerare. În general, sensibilitatea la cianuri a şeptelului scade de la

cirezile de vite la turmele de oi, la cai şi porci. Căprioarele sunt foarte rezistente la cianuri.

d) Prezenţa cianurilor în sol

Aproape toate cianurile din solurile afectate de poluarea cu cianuri sunt sub formă de

complecşi cu fierul, predominant ca cianuri feroferice. Cianurile libere nu sunt detectabile în

aceste soluri, decât imediat după producerea poluării. Cianurile feroferice sunt adesea stabile

şi nu sunt prea mobile, în special în condiţiile acide asociate de obicei cu solurile din astfel de

amplasamente, avâd o toxicitate redusă. Cianurile feroferice devin solubile odată cu creşterea

pH-ului (pH peste 6), dar ionul de hexacianoferat rezultat va avea de asemenea o toxicitate

redusă, datorită disocierii nesemnificative în cianuri libere. Alţi complecşi sau săruri de

metalo-cianuri nu sunt asociate cu solurile din aceste amplasamente în cantităţi semnificative

pentru a produce o creştere a interesului pentru toxicitate. Deşi razele UV pot transforma

cianurile complexate cu fier în cianuri libere foarte toxice, nu se cunoaşte încă cinetica acestei

fotodegradări în soluri. Chiar şi aşa, fotodegradarea este relevantă numai la suprafaţa solului,

iar gazul rezultat se va dilua rapid şi va fi dispersat în aer până la nivele non-toxice.




Octombrie

2013


Deşi prezentă în mediu şi disponibilă în multe specii de plante, toxicitatea cianurilor

nu este foarte larg răspândită datorită unui număr de factori semnificativi. Cianura are o

persistenţă redusă în mediu şi nu este acumulată sau stocată în nici un mamifer studiat. Nu s-a

raportat nici o dezvoltare biologică a cianurii în lanţul trofic. Cu toate că intoxicaţia cronică

cu cianuri există, cianura are o toxicitate cronică redusă. Dozele sub-letale repetate de cianură

determină efecte adverse cumulate. Multe specii pot tolera cianura în cantităţi substanţiale,

dar în doze sub-letale intermitente pe perioade lungi de timp.




Octombrie

2013


IV. Identificarea şi analiza riscurilor accidentale şi metodele de prevenire

A. Descrierea detaliată a scenariilor posibile de accidente majore şi probabilitatea

producerii acestora sau condiţiile în care acestea se produc

Pentru a analiza riscurile asociate unor accidente potenţiale în interiorul

amplasamentului s-au imaginat o serie de scenarii în care sunt implicate substanţe periculoase,

cu o evaluare a cauzelor, efectelor şi o evaluare calitativă a probabilităţii de producere precum

şi a gravităţii consecinţelor, pentru fiecare din aceste scenarii, în faza de operare a procesului.

1. Zona de exploatare minieră - Cariera

a. Explozii accidentale a explozivilor în timpul manipulării. Probabilitatea ca

amestecul exploziv să detoneze de la sine este redusă, Nitramonul fiind puţin sensibil la

şocuri mecanice. În anumite condiţii de depozitare sau utilizare, cum ar fi expunerea

îndelungată la o sursă de căldură, acesta poate detona accidental prin creşterea sensibilităţii de

detonaţie dar aceste cazuri sunt extrem de rare.

Gravitatea producerii unui asemenea accident este destul mare deoarece se poate

solda cu pierderi de vieţi omeneşti.

b. Explozia necontrolată a explozivului rămas nedetonat după puşcare are o

probabilitate redusă. Cu toate că există posibilitatea de producere a rateurilor, acestea sunt

detectate la verificarea frontului care se execută întotdeauna după operaţia de împuşcare de

către artificier. Probabilitatea de a nu detecta eventualele rateuri la verificarea frontului este

medie. În cazul depistării acestora se face un plan de lichidare al lor, fie prin perforarea unor

alte găuri apropiate de acestea care prin detonare vor produce şi distrugerea explozivului din

aceste găuri, fie prin aplicarea unor încărcături deasupra găurilor, în cazul sfărâmării

secundare a supra-gabaritelor. Pe de altă parte, artificierii sunt selectaţi corespunzător la

angajare, când urmează cursurile speciale care le permite lucrul cu exploziv şi sunt verificaţi

periodic din punct de vedere psihologic.

În cazul în care rămân totuşi găuri nedetonate care explodează necontrolat,

accidentul produs poate fi grav, soldându-se vătămarea personalul şi pagube materiale.




Octombrie

2013


c. Accidente (vibraţii, zgomot, unde seismice), datorate utilizării explozivilor la

operaţiile de derocare, care pot genera riscuri pentru sănătatea umană şi construcţiile din zonă.

Puşcările în carieră se fac după scheme bine stabilite, cu cantităţi de exploziv calculate

corespunzător pentru derocare, în aşa fel încât ca unda seismică generată să nu afecteze

structurile din zonă.

Posibilitatea ca detonarea explozivilor să genereze efecte distructive asupra

construcţiilor este redusă dar în zona nord-estică a perimetrului carierei (cea mai apropiată

de uzină) este recomandat ca operaţiile de descopertă să fie mai atent controlate.

d. Surpări ale frontului de lucru în carieră pot apărea în următoarele cazuri:

- Utilizarea unei cantităţi prea mari de exploziv. Este puţin probabilă datorită faptului

că împuşcările în cariere se realizează după scheme bine stabilite şi în conformitate cu

condiţiile din teren.

- Existenţa unui gol subteran sub treapta carierei. Este posibilă, datorită necunoaşterii

în totalitate a vechilor lucrări miniere subterane de pe amplasament.

- Apariţia unor fisurări ale masivului sau a unor intercalaţii friabile care să determine

„ruperea” unei cantităţi mult mai mari de rocă decât cea prevăzută iniţial. Are o probabilitate

redusă , deoarece roca din masiv a fost investigată şi se cunosc caracteristicile sale geo-

mecanice, iar topografii şi geologii vor inspecta zilnic frontul de lucru, pentru detectarea

apariţiei fisurilor.

- Apariţia acviferului sau precipitaţii abundente în zona de exploatare şi neasigurarea

captării şi evacuării eficiente a apelor. Are o probabilitate destul de redusă.

Probabilitatea de apariţie a surpărilor este mică în condiţiile respectării tehnologiei

de exploatare şi efectuării prospecţiunilor înaintea începerii unui nou front de lucru şi prin

utilizarea corectă a tehnologiilor de împuşcare.

Consecinţele pot fi moderate şi constau în accidente umane pentru muncitorii care se

află în frontul de lucru, avarierea utilajelor din carieră şi eventuale scurgeri accidentale de

carburanţi pe sol, avarierea unor conducte sau cabluri electrice a căror trasee se află în zona

afectată sau în vecinătate, surparea drumurilor de acces, deci întreruperea lucrărilor de

extracţie a minereului până la refacerea căilor de acces.




Octombrie

2013


e. Accidente rutiere şi de muncă produse în cadrul lucrărilor de exploatare în carieră

(transport al materialelor, foraje, puşcare, manipulare, etc.) sunt specifice acestui tip de

activitate şi au o probabilitate medie, datorită organizării riguroase a tuturor acestor lucrări, a

instruirii permanente a personalului de execuţie şi a dotării cu utilaje şi mijloace de protecţie

adecvate.

Aceste accidente pot produce rănirea mai mult sau mai puţin gravă a unuia sau mai

multor muncitori.

II. Uzina de procesare

a. Distrugerea totală a instalaţiilor uzinei prin atac terorist, atac cu arme clasice sau

nuclear. Probabilitatea de producere este foarte redusă deoarece obiectivul nu prezintă

importanţă strategică, iar declanşarea unui asemenea atac presupune de obicei existenţa unui

conflict anterior şi deci anticiparea unui asemenea eveniment, ceea ce asigură timpul necesar

opririi instalaţiilor cu eliminarea surselor toxice. Atacul terorist este un eveniment cu

probabilitate foarte redusă (chiar dacă mai mare ca a atacului armat) dar neputând fi anticipat

va produce efecte deosebite.

Dacă în urma acestui accident se realizează contactul acidului cu soluţiile conţinând

cianuri, se generează cantităţi mari de acid cianhidric care se volatilizează şi ajunge în aerul

atmosferic din zona uzinei. Funcţie de condiţiile atmosferice, zona afectată cu concentraţii

letale şi periculoase de HCN se poate extinde la distanţe mari, putând produce intoxicarea sau

chiar decesul persoanelor surprinse de norul toxic fără protecţie.

b. Avarierea gravă a rezervorului de stocare a cianurii de sodiu soluţie, soldată cu

scurgerea întregului conţinut al acestuia. Se poate produce în caz de atac terorist, fisurarea

peretelui rezervorului datorită unor solicitări mecanice foarte mari sau a unor defecte de

material. Probabilitatea de producere este mică, având în vedere că rezervorul este amplasat

într-o incintă închisă iar rezervorul este proiectat şi executat în conformitate cu exigenţele de

rezistenţă şi stabilitate pentru sarcinile statice, dinamice şi seismice.

Chiar dacă are loc scurgerea întregii cantităţi de cianură de sodiu soluţie conţinută de

rezervorul de stocare, deversarea acesteia se face în cuva de retenţie impermeabilă care este

proiectată să asigure colectarea integrală a rezervorului de stocare. De asemenea cuva de

retenţie este prevăzută cu un jomp şi o pompă submersibilă care permit repomparea

scurgerilor în circuitul tehnologic. O astfel de scurgere poate genera (mai ales în condiţii de




Octombrie

2013


temperatură ridicată) degajări de HCN în aerul din imediata apropiere a zonei afectate de

scurgere. De asemenea pot fi stropite persoanele prezente în zona avariei.

c. Spargerea unui container (Big-bag) cu cianură solidă, soldată cu deversarea

conţinutului acestuia. Se poate produce în timpul transportului intern sau a manipulării.

Are o probabilitate mică deoarece vor fi implementate proceduri specifice de

management al cianurii atât în ceea ce priveşte utilajele folosite cât şi instruirea personalului.

Spargerea unui container cu cianură solidă nu este gravă, totuşi poate afecta

persoanele aflate în imediata apropiere şi în anumite circumstanţe (ploi, etc.) poate duce la

scurgeri relativ reduse cantitativ de cianuri pe suprafaţa adiacentă.

d. Spargerea unui container cu soluţie de acid clorhidric, soldată cu scurgerea

conţinutului acestuia. Se poate produce în timpul transportului sau manipulării. Are o

probabilitate medie deoarece manipularea se realizează cu mijloace mecanice iar materialul

din care este confecţionat containerul este relativ fragil. Soluţia scursă va fi colectată în cuva

de retenţie aflată în imediata apropiere a rezervorului de NaOH ceea ce permite neutralizarea

operativă în caz de necesitate.

Scurgerea acidului clorhidric duce la degajare de vapori de HCl corozivi în zonă,

provocând eventual intoxicarea persoanelor aflate în imediata apropiere, dar aceste

intoxicaţii sunt de obicei puţin grave, iar aspectul de ceaţă şi mirosul pătrunzător avertizează

asupra pericolului. Prin modul de amplasare a zonei de depozitare şi manipulare a acidului

clorhidric , contactul cu soluţiile conţinând cianură este practic exclus.

e. Avarierea gravă a unuia sau a tuturor tancurilor de leşiere CIL, soldată cu scurgerea

întregului conţinut. Se poate produce în caz de atac terorist, fisurarea peretelui rezervorului

datorită unor solicitări mecanice foarte mari (seism, contracţii/dilatări importante ale

materialului de construcţie al rezervorului la temperaturi anormal de scăzute/ridicate).

Probabilitatea de producere este redusă, având în vedere că tancurile sunt proiectate

şi executate în conformitate cu exigenţele de rezistenţă şi stabilitate pentru sarcinile statice,

dinamice şi seismice..

Scurgerea întregii cantităţi de tulbureală cu cianuri conţinută de tancul/tancurile de

leşire duce la deversarea acesteia în cuva de retenţie. Dacă nu se iau sau nu se pot lua

măsuri de repompare sau debitele de pompare sunt insuficiente, este posibil ca volumul de




Octombrie

2013


retenţie al cuvei să fie insuficient pentru preluarea întregii cantităţi de tulbureală scurse şi ca

urmare va fi inundată treptat suprafaţa de teren betonată alăturată, în final fiind posibilă

scurgerea surplusului spre carieră. O astfel de scurgere poate genera (mai ales în condiţii de

temperatură ridicată) degajări de HCN în aerul din imediata apropiere a lichidului scurs, dar

nu vor fi atinse concentraţii toxice (datorită alcalinităţii şi a concentraţiei relativ reduse de

cianură liberă).

f. Avarierea gravă a îngroşătorului CIL, soldată cu scurgerea întregului conţinut al

acestuia. Se poate produce în caz de atac terorist, fisurarea peretelui rezervorului datorită unor

solicitări mecanice foarte mari (seism, contracţii/dilatări importante ale materialului de

construcţie al rezervorului la temperaturi anormal de scăzute/ridicate, ruperea ştuţului de

golire). Probabilitatea de producere este mică, având în vedere că este proiectat şi construit

în conformitate cu exigenţele de rezistenţă şi stabilitate pentru sarcinile statice, dinamice şi

seismice.

Scurgerea de tulbureală cu cianuri este colectată în cuva de retenţie. O astfel de

scurgere poate genera (mai ales în condiţii de temperatură ridicată) degajări de HCN în

aerul din imediata apropiere a lichidului scurs, dar nu vor fi atinse concentraţii toxice

(datorită alcalinităţii şi a concentraţiei reduse de cianură liberă). Pot fi stropite sau rănite

persoanele prezente în zona avariei.

g. Avarierea gravă a instalaţiei de decianurare DETOX 1, soldată cu scurgerea

întregului conţinut al vaselor de reacţie. Se poate produce în caz de atac terorist, fisurarea

peretelui rezervorului datorită unor solicitări mecanice foarte mari. Probabilitatea de

producere este mică, având în vedere că utilajele sunt proiectate şi construite în conformitate

cu exigenţele de rezistenţă şi stabilitate pentru sarcinile statice, dinamice şi seismice.

Scurgerea întregii cantităţi de tulbureală cu cianuri conţinută în vasele de reacţie

duce la deversarea în cuva de retenţie. O astfel de scurgere poate genera (mai ales în condiţii

de temperatură ridicată) degajări de HCN în aerul din imediata apropiere a lichidului scurs,

dar nu vor fi atinse concentraţii toxice (datorită alcalinităţii şi a concentraţiei foarte reduse

de cianură liberă). Pot fi stropite persoanele prezente în zona avariei.

h. Avarierea gravă a rezervorului de stocare a soluţiei bogate, soldată cu scurgerea

întregului conţinut al acestuia. Se poate produce în caz de atac terorist, fisurarea peretelui




Octombrie

2013


rezervorului datorită unor solicitări mecanice foarte mari. Probabilitatea de producere este

mică, având în vedere că traficul auto în zonă este redus iar bordura din jurul platformei nu

permite accesul mijloacelor auto până la rezervor , rezervorul este proiectat în conformitate cu

exigenţele de rezistenţă şi stabilitate pentru sarcinile statice, dinamice şi seismice.

Scurgerea întregii cantităţi de soluţie bogată (cu cianuri) conţinută în rezervor duce la

deversarea în cuva de retenţie. O astfel de scurgere poate genera (mai ales în condiţii de

temperatură ridicată) degajări de HCN în aerul din imediata apropiere a lichidului scurs, dar

nu vor fi atinse concentraţii toxice (datorită alcalinităţii şi a concentraţiei foarte reduse de

cianură liberă). Pot fi stropite persoanele prezente în zona avariei.

i. Avarierea gravă a rezervorului de stocare a hidroxidului de sodiu soluţie, soldată cu

scurgerea întregului conţinut al acestuia şi/sau a vasului de dizolvare. Se poate produce în caz

de atac terorist, fisurarea peretelui rezervorului datorită unor solicitări mecanice foarte mari.

Probabilitatea de producere este mică, având în vedere că rezervorul este amplasat

într-o incintă închisă şi este proiectat în conformitate cu exigenţele de rezistenţă şi stabilitate

pentru sarcinile statice, dinamice şi seismice.

Chiar dacă are loc scurgerea întregii cantităţi de hidroxid de sodiu soluţie conţinută de

rezervorul de stocare , deversarea acesteia se face în cuva de retenţie impermeabilă care este

proiectată să asigure colectarea integrală a rezervorului de stocare a şi a vasului de dizolvare.

Pot fi stropite persoanele prezente în zona avariei.

j. Avarierea gravă a unuia sau a tuturor tancurilor de leşiere Albion, soldată cu

scurgerea întregului conţinut. Se poate produce în caz de atac terorist, fisurarea peretelui

rezervorului datorită unor solicitări mecanice foarte mari (seism, contracţii/dilatări importante

ale materialului de construcţie al rezervorului la temperaturi anormal de scăzute/ridicate).

Probabilitatea de producere este redusă, având în vedere că tancurile sunt proiectate

şi executate în conformitate cu exigenţele de rezistenţă şi stabilitate pentru sarcinile statice,

dinamice şi seismice şi sunt amplasate în interiorul halei deci puţin expuse.

Scurgerea întregii cantităţi de tulbureală conţinută de tancul/tancurile de leşire duce

la deversarea acesteia în cuva de retenţie. Dacă nu se iau sau nu se pot lua măsuri de

repompare sau debitele de pompare sunt insuficiente, este posibil ca volumul de retenţie al

cuvei să fie insuficiente pentru preluarea întregii cantităţi de tulbureală scurse şi ca urmare va

fi inundată treptat suprafaţa de teren betonată alăturată.




Octombrie

2013


k. Avarierea gravă a unuia sau a mai multor celule de flotaţie, soldată cu scurgerea

întregului conţinut. Se poate produce în caz de atac terorist, fisurarea pereţilor datorită unor

solicitări mecanice foarte mari. Probabilitatea de producere este redusă, având în vedere că

sunt proiectate şi executate în conformitate cu exigenţele de rezistenţă şi stabilitate pentru

sarcinile statice, dinamice şi seismice şi sunt amplasate în interiorul halei deci puţin expuse.

Scurgerea întregii cantităţi de tulbureală conţinută duce la deversarea acesteia în cuva

de retenţie. Dacă nu se iau sau nu se pot lua măsuri de repompare sau debitele de pompare

sunt insuficiente, este posibil ca volumul de retenţie al cuvei să fie insuficient pentru

preluarea întregii cantităţi de tulbureală scurse şi ca urmare va fi inundată treptat suprafaţa de

teren betonată alăturată.

l. Avarierea gravă a îngroşătorului de sterile de flotaţie, soldată cu scurgerea întregului

conţinut al acestuia. Se poate produce în caz de atac terorist, fisurarea peretelui rezervorului

datorită unor solicitări mecanice foarte mari. Probabilitatea de producere este mică, având în

vedere că este proiectat şi construit în conformitate cu exigenţele de rezistenţă şi stabilitate


Scurgerea de tulbureală este colectată în cuva de retenţie dar pot fi eventual rănite

persoanele prezente în zona avariei, deci consecinţele sunt minore.

m. Avarii la rezervorul de stocare/dozare a soluţiei de CuSO4 , soldată cu scurgerea

conţinutului acestuia. Se poate produce în caz de atac terorist, fisurarea peretelui rezervoarelor

datorită unor solicitări mecanice foarte mari. Probabilitatea de producere este mică, având în

vedere că rezervoarele sunt proiectate şi executate în conformitate cu exigenţele de rezistenţă

şi stabilitate pentru sarcinile statice, dinamice şi seismice.

Consecinţele unui asemenea incident sunt minore deoarece rezervorul este amplasat în

interiorul cuvei de retenţie care asigură colectarea integrală a soluţiei scurse. Datorită

acidităţii acestei soluţii, o astfel de scurgere poate genera degajări minore de HCN în aerul din

imediata apropiere a zonei afectate de scurgere, dacă ajunge în contact cu tulbureală care

conţine cianuri. De asemenea pot fi stropite persoanele prezente în zona avariei.

n. Avarierea gravă a rezervorului de stocare a apei de proces, soldată cu scurgerea






Octombrie

2013


mică, având în vedere că rezervorul este proiectat în conformitate cu exigenţele de rezistenţă


Scurgerea apei de proces conţinută de rezervorul de stocare, duce la deversarea

acesteia în cuva de retenţie de unde este reintrodusă în circuitul tehnologic.

o. Avarierea decantorului staţiei de epurare ape acide soldată cu scurgerea întregului

conţinut al acestuia. Se poate produce în caz de atac terorist sau armat ori datorită unor

solicitări mecanice foarte mari. Probabilitatea de producere este mică, având în vedere că

decantorul este proiectat şi construit în conformitate cu exigenţele de rezistenţă şi stabilitate


Scurgerea soluţiei conţinută în decantor duce la deversarea acesteia în cuva de retenţie

de unde este reintrodusă în circuitul tehnologic. Pot fi rănite doar persoanele prezente în zona

avariei deci consecinţele sunt minore.

p. Avarierea gravă a rezervorului de stocare a laptelui de var, soldată cu scurgerea



mică, având în vedere că este proiectat şi construit în conformitate cu exigenţele de rezistenţă


Scurgerea va fi colectată în cuva de retenţie. Pot fi stropite persoanele prezente în

zona avariei.

r. Accidente în zonele de depozitare a reactivilor. Depozitarea reactivilor se realizează

în magazii special destinate, dotate cu sisteme de prevenire şi intervenţie, în ambalajele

originale cu respectarea regulilor privind incompatibilităţile, ca atare accidentele de acest gen

au o probabilitate mică de producere iar eventualele consecinţe sunt minore.

s. Incendii la rezervorul de GPL (produs extrem de inflamabil). sunt posibile în cazul

producerii de scurgeri (scăpări) în contact cu o sursă de foc sau scânteie sau ca urmare a unei

explozii prealabile.

O particularitate a posibilităţii de aprindere a scurgerilor de gaze este faptul că acestea

se pot aprinde din surse de foc aflate la distanţă, chiar în afara obiectivului, în zona de

dispersie a gazului aflat la concentraţii peste limitele de inflamabilitate.




Octombrie

2013


În cazul incendierii unei scurgeri sub presiune, incendiul va fi sub forma unui “JET

FIRE ” (incendiu tip „jet de foc”) pentru incendierea unor conducte de GPL sub presiune şi

„FLASH FIRE” pentru aprinderea unei scurgeri de gaze.

Direcţia jetului de foc va fi funcţie de locul fisurii: în plan orizontal, vertical sau

oblic, puterea jetului fiind în funcţie de presiunea sursei de alimentare. Cele mai periculoase

sunt cele cu jet orizontal şi oblic, ele pot fi însă uşor oprite şi “întoarse” de obstacole.

Producerea unui incendiu la rezervoarele de depozitare GPL are o probabilitate

medie, eventualele scurgeri de GPL ar fi repede sesizate de aparatura de detecţie şi sursele de

aprindere pot fi prezente doar în cazul nerespectării unor reguli PSI elementare.

ş. Exploziile la rezervorul de GPL se pot produce prin formarea de amestecuri

explozive gaz – aer, tip CVE (“Confined vapor cloud explosion”) şi explozii prin

suprapresurizare tip BLEVE („boiling liquid expanding vapour explosion”),

Explozia CVE se poate produce în cazul scurgerilor de GPL cu formare de atmosferă

explozivă, în contact cu o sursă de foc sau scânteie. Explozia unui amestec, în limitele de

explozie, gaz-aer (vapori de GPL-aer) într-un spaţiu limitat (constrâns) sunt de tip CVE-

“Confined vapor cloud explosion” explozie de vapori într-un spaţiu închis (constrâns).

Explozia tip BLEVE, explozie prin expansiunea vaporilor unui lichid în fierbere, este

tipică la gazele lichefiate cum este cazul GPL- ul, depozitate la o temperatură superioară celei

de fierbere şi este însoţită de „fireball”, mingea de foc, o zonă incendiată cu energie deosebit

de mare.

Exploziile tip BLEVE la rezervorul de GPL se pot produce prin două mecanisme:

- ca urmare a unei depresurizări bruşte datorită unei fisuri importante fără implicarea

într-un incendiu, ca urmare a coroziunii sau unor solicitări mecanice foarte mari : „BLEVE

rece”;

- ca urmare a unei depresurizări datorită unei fisuri importante cauzate de implicarea

într-un incendiu a părţilor de instalaţie (rezervoare, cisterne, autocisterne, pompe, porţiuni de

conductă) care conţin GPL şi care sunt închise : „BLEVE cald”, când datorită încălzirii se va

produce slăbirea materialului şi suprapresurizarea incintei urmată de ruperea materialului de

construcţie;

Astfel de evenimente au o probabilitate medie deoarece:

- rezervorul se verifică periodic de către ISCIR efectuându-se probe de presiune la

presiuni superioare celor de lucru şi se verifică cordoanele de sudură şi grosimea pereţilor.




Octombrie

2013


- rezervorul este poziţionat în cuva de retenţie care nu permite apropierea unor

utilaje de rezervoare;

- riscul seismic al zonei este unul redus.

- rezervorul de GPL este situat în aer liber, constrângerea spaţiului este mică şi se

datorează construcţiilor din jurul acestuia.

În cazul exploziilor va fi afectat personalul şi bunurile aflate în zonă, prin presiunea

produsă de explozie (unda de şoc), prin energia degajată („fire ball”, mingea de foc) sau prin

lovire mecanică de resturile aruncate de suflul exploziei.

t. Avarii la instalaţia de producere şi distribuţie a oxigenului, constând în explozii ale

vaselor tampon şi/sau a traseelor de vehiculare aflate sub presiune, se pot produce doar în

condiţiile blocării sau defectării supapelor de siguranţă şi sunt evenimente cu probabilitate

redusă datorită echipamentelor speciale care o compun, a proiectării, execuţiei şi controlului

speciale în conformitate cu prescripţiile ISCIR.

Acest gen de avarii pot produce răni grave dar numai persoanelor aflate în zona

avariei.

ţ. Explozia unui rezervor criogenic de oxigen se poate produce prin supra-presurizarea

rezervorului peste limita de rupere a acestuia. Creşterea presiunii poate avea loc ca urmare a

încălzirii rezervorului prin implicarea acestuia într-un incendiu sau ca urmare a pierderii

izolaţiei criogenice rezultate în urma pătrunderii aerului în spaţiul de izolare în care există

vacuum (pierderea vacuumului). La creşterea presiunii în rezervor peste valoarea reglată a

supapelor de siguranţă acestea se vor declanşa. Dacă evacuarea prin supape nu va putea

asigura menţinerea presiunii în rezervor se poate produce ruperea flanşei de rupere cu care

este dotat rezervorul. În cazurile cele mai grave, când sistemele de siguranţă (supape de

siguranţă, disc de rupere) nu funcţionează corect, depresurizarea bruscă a rezervoarelor cu

oxigen lichid va putea produce explozia BLEVE (fără “fire ball”) a acestora.

Explozia rezervoarelor de oxigen este puţin probabilă deoarece:

- orice pierdere a vacuumului şi încălzirea rezervorului este repede sesizată prin

răcirea suprafeţei exterioare a acestuia (apariţia de gheaţă pe rezervor) ceea ce permite luarea

de măsuri operative şi în ultimă instanţă de golire a rezervorului;

- pierderea vacuumului are loc de regulă prin fisuri reduse (mici neetanşeităţi) şi deci

încălzirea are loc încet existând timp de intervenţie;




Octombrie

2013


- implicarea rezervoarelor într-un incendiu este posibilă doar în cazul depozitării unor

substanţe combustibile în zonă, ceea ce este interzis. Chiar în cazul implicării rezervoarelor

într-un incendiu datorită izolaţiei criogenice cel puţin un timp conţinutul acestora este

protejat, doar echipamentele exterioare fiind expuse direct (conducte, supape, mantaua

exterioară);

- dimensionarea supapelor de siguranţă şi a flanşei de rupere este în aşa fel realizată

încât să se evite explozia rezervoarelor;

- atât rezervorul propriu zise cât şi echipamentele aferente sunt proiectate şi construite

ţinând cont de condiţiile de temperatură şi presiune la care lucrează;

- rezervoarele şi echipamentele sunt autorizate şi verificate periodic conform

prescripţiilor ISCIR;

În cazul rezervorului de oxigen o explozie va afecta personalul şi bunurile prin

presiunea produsă de explozie (unda de şoc), sau prin lovire mecanică de resturile aruncate de

suflul exploziei. Degajarea unei mari cantităţi de oxigen va duce la îmbogăţirea în oxigen a

zonei din apropierea rezervorului putând provoca incendierea sau explozia substanţelor

organice eventual prezente. De asemenea explozia va provoca scurgerea oxigenului lichefiat,

nevaporizat în cadrul exploziei.

u. Avarii la sistemele de vehiculare a soluţiei de cianură (conducte, armături, pompe)

soldate cu scurgeri, se pot produce pe toată perioada de operare şi au o probabilitate medie

(ceva mai mare la pornirea pompelor şi în zonele prevăzute cu sisteme de etanşare-presetupe,

flanşe).

O astfel de scurgere poate genera (mai ales în condiţii de temperatură ridicată) degajări

minore de HCN în aerul din imediata apropiere a avariei , dar nu se vor atinge concentraţii

toxice (datorită alcalinităţii ridicate şi a cantităţilor reduse). De asemenea pot fi stropite

persoanele prezente în zona avariei.

v. Avarii la sistemele de vehiculare a soluţiei de acid clorhidric (conducte, armături,

pompe) soldate cu scurgeri, se pot produce pe toată perioada de operare şi au o probabilitate

medie (ceva mai mare la pornirea pompelor şi în zonele prevăzute cu sisteme de etanşare-

presetupe, flanşe).

Scurgerea acidului clorhidric duce la degajare de vapori de HCl corozivi în zonă, dar

în acest tip de avarii cantităţile scurse sunt foarte mici deci eventuala intoxicare a persoanelor




Octombrie

2013


aflate în apropiere este foarte puţin probabilă iar aceste intoxicaţii sunt de obicei puţin grave,

aspectul de ceaţă şi mirosul pătrunzător avertizând asupra pericolului. Mai grav poate fi

eventualul contact al acidului cu cianurile eventual existente pe suprafaţa afectată de scurgere,

când se poate produce degajare de HCN (în cantităţi foarte mici), cu eventuala afectare a

persoanelor aflate în imediata apropiere.

x. Avariile la sistemele de vehiculare a soluţiilor/suspensiilor cu conţinut de cianuri

(conducte, armături, pompe) soldate cu scurgeri , se pot produce pe toată perioada de operare

şi au o probabilitate medie (ceva mai mare la pornirea pompelor şi în zonele prevăzute cu

sisteme de etanşare-presetupe, flanşe).

Aceste scurgeri constau în cantităţi relativ mici de material care se produce numai în

zone protejate de suprafeţe impermeabile (cu excepţia conductelor de pe estacade de

intrare/ieşire din uzină) cu captarea şi dirijarea lor la bazinul de avarie. Datorită conţinutului

relativ redus de cianuri şi a pH-ului ridicat degajările de HCN sunt practic excluse (cu

excepţia contactului accidental cu acid clorhidric sau alte soluţii acide). Datorită alcalinităţii

ridicate şi a conţinutului de cianuri stropirea operatorilor din zona avariei poate avea

consecinţe destul de grave.

y. Avariile la sistemele de vehiculare a soluţiei de hidroxid de sodiu (conducte,

armături, pompe) soldate cu scurgeri, se pot produce pe toată perioada de operare şi au o

probabilitate medie (ceva mai mare la pornirea pompelor şi în zonele prevăzute cu sisteme

de etanşare-presetupe, flanşe).

Scurgerea de soluţie de NaOH pe pardoseli nu prezintă decât riscul stropirii

operatorilor aflaţi eventul în zonă, eventuala rănire a acestora putând fi destul de gravă dacă

stropii corozivi ajung în ochi şi nu se iau imediat măsuri de spălare şi prim ajutor.

z. Avariile la sistemele de vehiculare şi/sau preparare a tulburelii de steril (conducte,

armături, pompe) soldate cu scurgeri, se pot produce pe toată perioada de operare şi au o

probabilitate medie (ceva mai mare la pornirea pompelor şi în zonele prevăzute cu sisteme

de etanşare-presetupe, flanşe).

Aceste scurgeri nu prezintă decât un pericol foarte redus , fiind în cantitate redusă care

este colectată pe suprafeţe betonate şi dirijate la bazinul de avarie (cu excepţia conductelor de




Octombrie

2013


pe estacade de intrare/ieşire din uzină). Eventuala stropire a operatorilor din zona avariei nu

poate provoca decât efecte minore.

w. Erori de operare şi/sau defecţiuni ale sistemelor de măsură şi control, soldate cu

scăderea pH-ului tulburelii în tancurile de leşiere, îngroşător şi/sau DETOX. Sunt puţin

probabile datorită controlului automat dublat de efectuarea periodică a analizei parametrilor

fizico-chimici ai tulburelii în laborator şi a monitorizării continue a conţinutului de HCN în

aer.

Efectele unei astfel de avarii pot fi destul de grave datorită creşterii concentraţiei de

HCN în aerul din zona de deasupra tancurilor de leşiere ( mai ales în condiţii de temperatură

ridicată) cu afectarea operatorilor aflaţi în hală. Reducerea pH-ului se poate produce (chiar în

lipsa totală a dozării de lapte de var) foarte lent datorită volumului foarte mare de lichid din

fiecare tanc, atingerea unor valori de pH periculoase având loc în câteva ore în primul tanc de

leşiere, timp în care avaria este practic imposibil să nu fie depistată şi remediată, deci

eventualele efecte sunt de gravitate medie şi de scurtă durată.

aa. Erori de operare şi/sau defecţiuni ale sistemelor de epurare a apelor uzate evacuate,

soldate cu depăşirea conţinutului de poluaţi maxim admis în apele uzate evacuate în emisar.

Au o probabilitate redusă datorită unui controlul permanent şi automat al parametrilor

fizico-chimici ai apelor tratate.

Tratarea necorespunzătoare a apelor evacuate poate genera efecte minore şi pe termen

scurt, constând în afectarea calităţii apelor de suprafaţă din aval. Ceva mai gravă este situaţia

în care avaria se produce la staţia de tratare a apelor evacuate de pe iazul CIL, dar în acest caz

este posibilă întreruperea imediată a pompărilor spre staţie, şi deci eventualele efecte negative

vor fi de scurtă durată.

ab. Erori de operare şi/sau defecţiuni la instalaţia DETOX 1. Au o probabilitate mică

datorită controlului continuu şi periodic (cu senzori redox şi prin analize de laborator) al

parametrilor fizico-chimici ai tulburelii sterile înainte de evacuare spre iazul de decantare.

Tratarea necorespunzătoare a tulburelii sterile evacuate (un conţinut prea mare de

cianuri) nu poate genera efecte grave datorită diluţiei unei cantităţi relativ reduse de lichid în

volumul foarte mare de apă existent în iaz.




Octombrie

2013


ac. Erori de operare, soldate cu spălarea insuficientă a cărbunelui activ înainte de

spălarea acidă. Au o probabilitate medie datorită lipsei unui control automat al conţinutului

remanent de cianură în cărbunele activ supus spălării acide.

Spălarea insuficientă a cărbunelui activ poate duce la degajarea unor cantităţi mici de

HCN în momentul contactului acestuia cu acidul de spălare, dar acest fenomen se produce în

interiorul coloanei de spălare care este prevăzută cu ventilaţiei, cu evacuarea gazelor la coşul

de dispersie.

ad. Avarii ale sistemului de alimentare şi distribuţie a curentului electric, constând în

scurtcircuite şi/sau supraîncălziri urmate de aprinderea izolaţiei conductorilor sau chiar a

transformatoarelor. Sunt evenimente cu probabilitate mică, proiectarea şi realizarea

sistemului fiind realizate în baza standardelor de siguranţă impuse de reglementările în

domeniu, materialele utilizate sunt de calitate, există sisteme automate de siguranţă şi control

care asigură scoaterea de sub tensiune (parţial sau total) imediat ce se produce o dereglare a

parametrilor normali de funcţionare a sistemului.

Singurul eveniment de acest gen care poate avea consecinţe grave constând în pagube

materiale importante este incendierea staţiilor de transformare, când poate avea loc şi rănirea

personalului de intervenţie.

ae. Întreruperea furnizării de energie electrică din motive exterioare societăţii este un

eveniment cu probabilitate mică, având loc doar în situaţii deosebite apărute în sistemul

energetic naţional.

Întreruperea neplanificată a furnizării de energie electrică poate avea consecinţe destul

de grave dar de obicei de scurtă durată. În cazul unei întreruperi de mai lungă durată în

perioade cu temperaturi foarte scăzute se poate produce congelarea unor soluţii pe traseele de

vehiculare ceea ce creşte probabilitatea producerii unor avarii la repornirea instalaţiilor.

af. Accidentele de muncă produse în cadrul lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau de

intervenţie au o probabilitate redusă, datorită organizării riguroase a tuturor acestor lucrări

care se execută sub directa supraveghere a personalului tehnic de specialitate, a instruirii

permanente a personalului de execuţie şi a dotării cu mijloace de protecţie individuală şi cu

unelte şi dispozitive de lucru adecvate şi de calitate.




Octombrie

2013


Accidentele de muncă produse în cadrul lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau de

intervenţie specială pot produce rănirea sau intoxicarea mai mult sau mai puţin gravă a mai

multor muncitori.

III. Depozitul de explozibil

a. Explozie în depozit. Întrucât în depozitul de exploziv sunt asigurate condiţii

specifice de pază şi securitate, manipularea explozivilor se face conform unor proceduri

speciale şi numai de către personal autorizat, probabilitatea de producerea unei astfel de

explozii foarte mică.

Eventuala explozie a întregii cantităţi de material exploziv existentă în depozit va fi

deosebit de puternică, producând rănirea sau chiar decesul persoanelor aflate în apropiere

dar fără a afecta construcţii sau persoane aflate înafara amplasamentului depozitului.

b. Explozia autovehiculului care realizează transportul explozivului. Se poate produce

pe timpul transportului la depozit, în timpul operaţiilor de descărcare/încărcare sau pe timpul

transportului de la depozit la carieră. Probabilitatea de producere a unui astfel de accident

este mică deoarece viteza de transport în incintă este reglementată iar autovehiculele care

realizează transportul intern sunt special destinate acestui scop.

Consecinţele pot fi grave deoarece cantitatea implicată este relativ mare şi un astfel

de accident va produce cu siguranţă rănirea sau chiar decesul persoanelor aflate în

apropiere şi va afecta structurile construite şi utilajele eventual aflate pe traseul de transport,

în apropierea locului unde se produce deflagraţia.

IV. Iaz de decantare a sterilelor de flotaţie

a. Ruperea totală a barajului se poate produce în caz de atac terorist sau atac cu arme

clasice sau nucleare. Probabilitatea de producere este foarte redusă pentru atacul armat

deoarece obiectivul nu prezintă importanţă strategică, iar declanşarea unui asemenea atac

presupune de obicei existenţa unui conflict anterior şi deci anticiparea unui asemenea

eveniment ceea ce asigură timpul necesar opririi activităţii şi luării de măsuri de reducere la

minim a cantităţii de apă stocată. Atacul terorist rămâne un eveniment cu probabilitate foarte

redusă (chiar dacă mai mare ca a atacului armat) dar care nu poate fi anticipat.

Un asemenea accident poate avea consecinţe grave constând în formarea unei unde

de viitură formată din apa scursă din iaz împreună cu sterile antrenate care poate afecta




Octombrie

2013


semnificativ suprafeţe importante de teren şi calitatea apei emisarilor din aval, la care se

adaugă pagube materiale importante şi eventual afectarea sănătăţii populaţiei din aval.

b. Formarea de breşe în baraj poate avea drept cauze fenomene naturale extreme, cum

sunt cutremurele deosebit de puternice şi/sau precipitaţiile excepţionale. Mecanismele

potenţiale de cedare a iazului de decantare sunt:

- Evenimente seismice. Activitatea seismică este foarte redusă în zonă iar la

proiectarea sistemului iazului de decantare s-au luat în calcul parametri pe deplin acoperitori

pentru riscul seismic ce caracterizează zona în cauză. Parametrii seismici de proiectare

adoptaţi în cazul sistemului iazului de decantare egalează sau depăşesc factorul de siguranţă

de 1.1, considerat suficient, conform standardelor naţionale şi europene pentru proiectarea

amenajărilor de acest gen.

- Supraîncărcarea. Proiectul are în vedere construcţia barajului în etape, astfel încât să

fie asiguraţi parametri de siguranţă (gardă şi plajă minime) care să permită existenţa unei

rezerve de capacitate în caz de precipitaţii excepţionale calculată pentru probabilitatea de

apariţie de 1/1000.

- Defecte structurale, cedarea fundaţiei. Modalitatea de realizare a fundaţiei şi

structura proiectată a barajului asigură o foarte bună stabilitate, făcând extrem de puţin

probabilă o avarie datorată unei cedări a fundaţiei sau unei defecţiuni structurale. Din punct de

vedere al siguranţei, soluţia constructivă adoptată (baraj de anrocamente) este superioară

tehnicilor aplicate în cazul majorităţii iazurilor de decantare din lume iar structura terenului în

zona de amplasare a barajului a fost cercetată prin studii geotehnice detaliate. O atenţie

deosebită se va acorda execuţiei galeriei de deviere şi drenaj care traversează barajul.

- Sufoziune. Având în vedere particularităţile constructive ale barajului (în principal

utilizarea anrocamentelor), producerea acest fenomen se poate produce doar în cazul unor

imperfecţiuni de construcţie.

- Eroziune şi instabilitatea taluzelor. Fenomenele de eroziune pot să se manifeste sub

influenţa apelor de precipitaţii/şiroire care cad/se scurg pe taluzul barajului. Barajul fiind

construit din anrocamente, cu fragmente de dimensiuni mari, influenţa erozională a apelor de

precipitaţii/şiroire este nesemnificativă.

Probabilitatea unui asemenea accident este foarte redusă având în vedere că barajul

este inclus în clasa II-a de importanţă iar proiectul a fost realizat ţinând cont de condiţiile de

siguranţă impuse de normele în vigoare şi de practica inginerească.




Octombrie

2013


Consecinţele unui asemenea accident vor consta în scurgeri de apă cu sterile

antrenate cu afectarea semnificativă a unor suprafeţe importante de teren şi a calităţii apei

emisarilor din aval, la care se pot adăuga pagube materiale şi eventual afectarea sănătăţii

populaţiei din aval. Aceste consecinţe sunt cu atât mai grave cu cât dimensiunile breşei

formate este mai mare.

c. Avariile soldate cu deversarea peste coronamentul barajului (prin canalele de

emergenţă) au o probabilitate foarte redusă ţinând cont de faptul că prin proiect este

asigurată o capacitate de stocare a apei în iazul de decantare pentru precipitaţia maxim

posibilă calculată pentru un grad de asigurare se 0,1 %. Pot avea loc doar în condiţiile

nerespectării sistematice şi pe termen lung a parametrilor de exploatare (plajei şi a gărzii

minime) şi / sau apariţia unor avarii de lungă durată la sistemul de drenaj şi la sistemul de

evacuare a apei decantate din iaz corelate cu situaţii meteorologice deosebite (precipitaţii

abundente).

Aceste avarii au consecinţe cu gravitate destul de redusă, deoarece apele scurse au un

conţinut destul de redus de substanţe periculoase care pot afecta calitatea apelor din aval.

d. Fisurarea galeriei de deviere şi drenaj soldată cu infiltrarea apelor drenate din iaz în

galerie are o probabilitate redusă dacă se respectă prevederile proiectului de execuţie.

Consecinţele constau în impurificarea cu metale a apelor evacuate în emisar şi deci

degradarea calităţii apelor de suprafaţă din aval. Deoarece debitele infiltrate şi conţinutul de

poluanţi sunt relativ reduse, gravitatea unui asemenea accident poate fi considerată redusă.

e. Colmatarea galeriei de deviere şi drenaj soldată cu imposibilitatea evacuării apei

colectate este un eveniment cu probabilitate redusă dacă se respectă prevederile proiectului

de execuţie.

Consecinţele pot fi grave şi constau în diminuarea capacităţii de retenţie a iazului,

toate apele provenite din amonte de baraj fiind reţinute în iaz. Consecinţe mai grave are

colmatarea produsă chiar în zona barajului urmată de fisurarea galeriei şi exfiltrarea apelor

colectate, când poate avea loc o erodare treptată în corpul barajului şi în final cedarea

acestuia, cu consecinţele menţionate anterior.




Octombrie

2013


f. Ruperea sau fisurarea conductelor de distribuţie a tulburelii sunt evenimente cu

probabilitate moderată datorită eroziunii, iar în condiţiile unor temperaturi foarte reduse

această probabilitate creşte.

Acest gen de accidente are efecte minore şi în general pe termen scurt, producând

deversarea de tulbureală de steril pe zonele adiacente şi în continuare în iaz.

g. Avariile grave la sistemul de pompare a apelor limpezite colectate de pe iaz spre

uzină constând în defecţiuni ale pompelor, întreruperea curentului electric, spargerea sau

ruperea conductei de recirculare, au o probabilitate moderată de apariţie.

Produc efecte pe termen scurt şi iar gravitate este moderată doar în condiţiile în care

se produc simultan cu precipitaţii excepţionale soldate cu creşterea nivelului în iaz peste

limita de funcţionare în siguranţă.

h. Avariile sistemului de alimentare şi distribuţie a curentului electric, sunt evenimente

cu probabilitate redusă, proiectarea şi realizarea sistemului fiind realizate în baza

standardelor de siguranţă impuse de reglementările în domeniu.

Întreruperea neplanificată a furnizării de energie electrică poate avea consecinţe

moderate constând în întreruperea pompărilor de apă decantată pentru scurt timp

(generatoarele de curent acţionate cu motor Diesel asigură furnizarea energiei de avarie

necesare).

i. Accidentele de muncă produse în cadrul lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau de


care se execută sub directa supraveghere a personalului tehnic de specialitate, a instruirii




intervenţie specială pot produce rănirea unuia sau mai multor muncitori şi pot fi considerate

ca evenimente cu consecinţe minore.

V. Iaz de decantare CIL

a. Ruperea totală a barajului se poate produce în caz de atac terorist sau atac cu arme

clasice sau nucleare. Probabilitatea de producere este foarte redusă pentru atacul armat




Octombrie

2013


deoarece obiectivul nu prezintă importanţă strategică, iar declanşarea unui asemenea atac

presupune de obicei existenţa unui conflict anterior şi deci anticiparea unui asemenea

eveniment ceea ce asigură timpul necesar opririi activităţii şi luării de măsuri de reducere la

minim a cantităţii de apă stocată. Atacul terorist rămâne un eveniment cu probabilitate foarte

redusă (chiar dacă mai mare ca a atacului armat) dar care nu poate fi anticipat.

Un asemenea accident poate avea doar consecinţe minore constând în scurgeri de

material care vor fi colectate în zona de retenţie dintre barajul iazului CIL şi barajul de

închidere a iazului de decantare a sterilelor. În anumite situaţii excepţionale scurgerile pot

trece peste barajul de închidere şi vor fi preluate în interiorul iazului de decantare a sterilelor

de flotaţie.

b. Formarea de breşe în baraj poate avea drept cauze fenomene naturale extreme, cum

sunt cutremurele deosebit de puternice şi/sau precipitaţiile excepţionale. Mecanismele

potenţiale de cedare a iazului de decantare sunt :

- Evenimente seismice. Activitatea seismică este foarte redusă în zonă iar la

proiectarea sistemului iazului de decantare s-au luat în calcul parametri pe deplin acoperitori

pentru riscul seismic ce caracterizează zona în cauză.

- Supraîncărcarea. Proiectul are în vedere construcţia barajului în etape, astfel încât să

fie asiguraţi parametri de siguranţă (gardă şi plajă minime) care să permită existenţa unei

rezerve de capacitate în caz de precipitaţii excepţionale calculată pentru probabilitatea de

apariţie de 1/1000.

- Defecte structurale, cedarea fundaţiei. Modalitatea de realizare a fundaţiei şi

structura proiectată a barajului asigură o foarte bună stabilitate, făcând extrem de puţin

probabilă o avarie datorată unei cedări a fundaţiei sau unei defecţiuni structurale. Din punct de

vedere al siguranţei, soluţia constructivă adoptată (baraj de anrocamente) este superioară

tehnicilor aplicate în cazul majorităţii iazurilor de decantare din lume iar structura terenului în

zona de amplasare a barajului a fost cercetată prin studii geotehnice detaliate. O atenţie

deosebită se va acorda execuţiei galeriei de deviere şi drenaj care traversează barajul.

- Sufoziune. Având în vedere particularităţile constructive ale barajului (în principal

utilizarea anrocamentelor), producerea acest fenomen se poate produce doar în cazul unor

imperfecţiuni de construcţie.

- Eroziune şi instabilitatea taluzelor. Fenomenele de eroziune pot să se manifeste sub

influenţa apelor de precipitaţii/şiroire care cad/se scurg pe taluzul barajului. Barajul fiind




Octombrie

2013


construit din anrocamente, cu fragmente de dimensiuni mari, influenţa erozională a apelor de

precipitaţii/şiroire este nesemnificativă.

Probabilitatea unui asemenea accident este foarte redusă având în vedere că barajul

este inclus în clasa II-a de importanţă iar proiectul a fost realizat ţinând cont de condiţiile de

siguranţă impuse de normele în vigoare şi de practica inginerească.

Consecinţele unui asemenea accident vor consta în scurgeri de apă cu sterile

antrenate care vor fi colectate în zona de retenţie dintre barajul iazului CIL şi barajul de

închidere a iazului de decantare a sterilor sau în cel mai rău caz în iazul de decantare a

sterilelor de flotaţie.

c. Avariile soldate cu deversarea peste coronamentul barajului (prin canalele de

emergenţă) au o probabilitate foarte redusă ţinând cont de faptul că prin proiect este

asigurată o capacitate de stocare a apei în iazul de decantare pentru precipitaţia maxim

posibilă calculată pentru un grad de asigurare de 0,1 %. Pot avea loc doar în condiţiile

nerespectării sistematice şi pe termen lung a parametrilor de exploatare (plajei şi a gărzii

minime) şi / sau apariţia unor avarii de lungă durată la sistemul de drenaj şi la sistemul de

evacuare a apei decantate din iaz corelate cu situaţii meteorologice deosebite (precipitaţii

abundente).

Aceste avarii au consecinţe cu gravitate destul de redusă, deoarece apele scurse vor fi

colectate în zona de retenţie dintre barajul iazului CIL şi barajul de închidere a iazului de

decantare a sterilor sau în cel mai rău caz în iazul de decantare a sterilelor de flotaţie.

d. Fisurarea galeriei de deviere şi drenaj soldată cu infiltrarea apelor drenate din iaz în

galerie are o probabilitate redusă dacă se respectă prevederile proiectului de execuţie.

Consecinţele constau în impurificarea cu metale şi cianuri a apelor evacuate în

emisar şi deci degradarea semnificativă a calităţii apelor de suprafaţă din aval. Deoarece

debitele infiltrate şi conţinutul de poluanţi sunt relativ reduse, gravitatea unui asemenea

accident poate fi considerată moderată.

e. Colmatarea galeriei de deviere şi drenaj soldată cu imposibilitatea evacuării apei

colectate este un eveniment cu probabilitate redusă dacă se respectă prevederile proiectului

de execuţie.




Octombrie

2013


Consecinţele constau în diminuarea capacităţii de retenţie a iazului, toate apele

provenite din amonte de baraj fiind reţinute în iaz. Consecinţe mai grave are colmatarea

produsă chiar în zona barajului urmată de fisurarea galeriei şi exfiltrarea apelor colectate,

când poate avea loc o erodare treptată în corpul barajului şi în final cedarea acestuia, cu

consecinţele menţionate anterior.

f. Ruperea sau fisurarea conductelor de distribuţie a tulburelii sunt evenimente cu

probabilitate moderată datorită eroziunii, iar în condiţiile unor temperaturi foarte reduse

această probabilitate creşte.

Acest gen de accidente are efecte minore şi în general pe termen scurt, producând

deversarea de tulbureală de steril pe zonele adiacente şi în continuare în iaz.

g. Avariile grave la sistemul de pompare a apelor limpezite colectate de pe iaz spre

uzină şi la staţia de pompare a exfiltraţiilor constând în defecţiuni ale pompelor, întreruperea

curentului electric, spargerea sau ruperea conductelor, au o probabilitate moderată de

apariţie.

Produc efecte pe termen scurt şi iar gravitatea este redusă chiar dacă se produc

simultan cu precipitaţii excepţionale.

h. Formarea de aerosoli toxici de HCN la suprafaţa iazului se produce permanent,

cantitatea degajată în atmosferă fiind dependentă atât de caracteristicile fizico-chimice ale

soluţiei pompate şi existentă pe iaz , cât şi de condiţiile meteorologice.

În perioadele de insolaţie puternică şi temperatură ridicată creşte cantitatea de HCN

degajată la suprafaţa iazului dar dacă pH-ul se păstrează în limitele tehnologice normale,

concentraţia de HCN din aerul atmosferic nu va atinge concentraţii periculoase, nici chiar pe

suprafaţă iazului. Ca atare consecinţele sunt nesemnificative (detalii privind dispersia HCN

format la suprafaţa iazului CIL au fost prezentate în subcapitolul 4.2).

i. Avariile sistemului de alimentare şi distribuţie a curentului electric, sunt evenimente

cu probabilitate redusă, proiectarea şi realizarea sistemului fiind realizate în baza

standardelor de siguranţă impuse de reglementările în domeniu.

Întreruperea neplanificată a furnizării de energie electrică poate avea consecinţe

moderate constând în întreruperea pompărilor de apă decantată şi a exfiltraţiilor din corpul




Octombrie

2013


barajului pentru scurt timp (generatoarele de curent acţionate cu motor Diesel asigură

furnizarea energiei de avarie necesare).

j. Accidentele de muncă produse în cadrul lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau de


care se execută sub directa supraveghere a personalului tehnic de specialitate , a instruirii




intervenţie specială pot produce rănirea unuia sau mai multor muncitori şi pot fi considerate

ca evenimente cu consecinţe minore.

VI. Culoar conducte hidrotransport

a. Fisurarea/ruperea conductei de hidrotransport a tulburelii de la flotaţie datorită

uzurii sau eroziunii (mai ales în zonele sensibile - coturi, flanşe, compensatori, vane) are o

probabilitate medie. Utilizarea unor conducte cu grosime corespunzătoare, inspecţiile

permanente şi realizarea de expertize tehnice periodice a acesteia reduce substanţial această

probabilitate.

Acest gen de avarii produc scurgeri de material nepericulos şi în cantităţi mici, cu

afectarea unor suprafeţe reduse de teren, adiacente culoarului, deci efectele sunt

nesemnificative.

b. Fisurarea/ruperea conductei de vehiculare a apei decantate de la iazul de decantare a

sterilor de flotaţie spre uzină are o probabilitate redusă datorită lipsei suspensiilor care să

genereze eroziune. Totuşi există un risc ceva mai mare în zona flexibilă (între barjă şi

conducta fixă de pe sol) datorită unor eventuale fluctuaţii rapide şi mari ale nivelului

lichidului liber pe iaz.

Acest gen de avarii produc scurgeri de lichid nepericulos şi în cantităţi mici, cu


nesemnificative.

c. Fisurarea/ruperea conductei de hidrotransport a tulburelii de la procesul CIL datorită

uzurii sau eroziunii (mai ales în zonele sensibile - coturi, flanşe, compensatori, vane) are o




Octombrie

2013


probabilitate medie. Utilizarea unor conducte cu grosime corespunzătoare, inspecţiile

permanente şi realizarea de expertize tehnice periodice a acesteia reduce substanţial această

probabilitate.

Acest gen de avarii produc scurgeri de material periculos dar în cantităţi mici, cu


nesemnificative.

d. Fisurarea/ruperea conductei de vehiculare a apei decantate de la iazul CIL spre

uzină are o probabilitate redusă datorită lipsei solidelor care să genereze eroziune. Totuşi

există un risc ceva mai mare în zona flexibilă (între barjă şi conducta fixă de pe sol) datorită

unor eventuale fluctuaţii rapide şi mari ale nivelului lichidului liber pe iaz.

Acest gen de avarii produc scurgeri de lichid periculos dar în cantităţi mici, cu


nesemnificative.

e. Accidentele de muncă produse în cadrul lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau de

intervenţie la conducte sau facilităţile aferente au o probabilitate medie, datorită organizării

riguroase a tuturor acestor lucrări care se execută sub directa supraveghere a personalului

tehnic de specialitate, a instruirii permanente a personalului de execuţie şi a dotării cu

mijloace de protecţie individuală şi cu unelte şi dispozitive de lucru adecvate şi de calitate.

Accidentele de muncă pot produce rănirea unuia sau mai multor muncitori şi pot fi

considerate ca evenimente cu consecinţe minore.

VII. Activitatea de transport

a. Accidentele rutiere şi de muncă produse în cadrul transportului intern al minereului

de la cariere la uzina de procesare precum şi a sterilului la halde, au o probabilitate medie,

datorită organizării riguroase a tuturor acestor lucrări, a amenajării corespunzătoare a

drumurilor, a instruirii permanente a personalului de execuţie şi a dotării cu utilaje şi mijloace

de lucru şi de protecţie adecvate.

Aceste accidente pot produce rănirea mai mult sau mai puţin gravă a unuia sau mai

multor muncitori şi eventual daune materiale, deci consecinţele pot fi considerate

nesemnificative.




Octombrie

2013


b. Incendii, şi/sau scurgeri de substanţe periculoase asociate cu accidentele de

transport externe amplasamentului pot avea loc la defectarea echipamentelor, erori umane,

condiţii meteo deosebite, condiţii de trafic etc. Probabilitatea de producere este redusă date

fiind măsurile de securitate adoptate de către companie (inclusiv utilizarea de transportatori

autorizaţi şi cu experienţă ).

Gravitatea evenimentului depinde de locul de producere, de natura şi cantitatea

substanţei transportate dar având în vedere că toate substanţele periculoase se transportă cu

mijloace de transport şi ambalaje special destinate, consecinţele pot fi considerate moderate.

Măsurile de intervenţie prevăzute în caz de accident contribuie la reducerea efectelor

deversărilor de combustibili/substanţe chimice. Punctele vulnerabile de pe traseu sunt

reprezentate de aglomerările urbane, proximitatea staţiilor de alimentare cu carburanţi,

cursurile de apă.

c. Explozia azotatului de amoniu (NA) pe timpul transportului

În afara situaţiilor de atac aerian sau terorist poate avea loc ca urmare a unui lanţ de

erori umane care să conducă la detonarea azotatului de amoniu: spargerea mai multor saci cu

azotat de amoniu, scurgerea unui combustibil lichid pe azotatul de amoniu, incendiu cu foc

deschis în zona în care există amestec de azotat cu combustibil lichid sau producerea de unde

de şoc puternice, explozia materialelor explozive în apropiere. Se poate produce explozia

azotatului de amoniu în timpul transportului, pe drum sau în carieră, pe fondul existenţei unei

contaminări prealabile a azotatului cu substanţe organice sau ca urmare a existenţei de

materiale combustibile în spaţiul de manipulare. O posibilă sursă de contaminare sunt

combustibilii folosiţi de către autovehiculele de transport, care folosesc drept combustibil

motorină. În cazul producerii unor defecţiuni cu pierderi, scurgeri de combustibili, se creează

condiţii favorabile pentru incendii.

Producerea unei explozii a azotatului de amoniu pe timpul transportului are o

probabilitate medie, datorită respectării condiţiilor de transport şi manipulare. Efectele

distructive ale exploziei se datorează suprapresiunii în frontul undei de şoc, fluxului radiaţiei

termice produsă de explozie pentru persoanele expuse şi formarea unui nor contaminat cu

oxizi de azot.




Octombrie

2013


B. Evaluarea amplitudinii şi a gravităţii consecinţelor accidentelor majore

identificate

1. Evaluarea calitativă. Matricea de evaluare a riscurilor

Pentru evaluarea amplitudinii şi a gravităţii consecinţelor accidentelor majore

specifice amplasamentului, s-a procedat la o evaluare calitativă a riscului asociat scenariilor

de accidente prezentate anterior.

Analiza calitativă are ca obiectiv principal stabilirea listei de hazarduri posibile, face

posibilă ierarhizarea evenimentelor în ordinea riscului şi prezintă primul pas în metodologia

de realizare a analizei riscurilor. Evaluarea calitativă a riscului se realizează prin calculul

nivelului de risc ca produs între nivelul de gravitate şi cel de probabilitate ale evenimentului

analizat.

a. Măsura calitativă a consecinţelor este realizată prin încadrarea în cinci nivele de

gravitate, care au următoarea semnificaţie:

1. Nesemnificativ

• Pentru oameni (populaţie): vătămări nesemnificative

• Emisii: fără emisii;

• Ecosisteme: Unele efecte nefavorabile minore la puţine specii sau părţi ale

ecosistemului, pe termen scurt şi reversibile

• Socio-politic: Efecte sociale nesemnificative fără motive de îngrijorare.

2. Minor

• Pentru oameni (populaţie): este necesar primul ajutor;

• Emisii: emisii în incinta obiectivului reţinute imediat;

• Ecosisteme: daune neînsemnate, rapide şi reversibile pentru puţine specii sau parţi

ale ecosistemului, animale obligate să-şi părăsească habitatul obişnuit, plantele sunt inapte să

se dezvolte după toate regulile naturale , calitatea aerului creează un disconfort local, poluarea

apei depăşeşte limita fondului pentru o scurtă perioadă;

• Socio-politic: Efecte sociale cu puţine motive de îngrijorare pentru comunitate.

3. Moderat

• Pentru oameni (populaţie): sunt necesare tratamente medicale;

• Economice: reducerea capacităţii de producţie;




Octombrie

2013


• Emisii: emisii în incinta obiectivului reţinute cu ajutor extern;

• Ecosisteme: daune temporare şi reversibile, daune asupra habitatelor şi migraţia

populaţiilor de animale, plante incapabile să supravieţuiască, calitatea aerului afectată de

compuşi cu potenţial risc pentru sănătate pe termen lung, posibile daune pentru viaţa acvatică,

contaminări limitate ale solului şi care pot fi remediate rapid;

• Socio-politic: Efecte sociale cu motive moderate de îngrijorare pentru comunitate.

4. Major

• Pentru oameni (populaţie): vătămări deosebite;

• Economice : întreruperea activităţii de producţie;

• Emisii: emisii în afara amplasamentului fără efecte dăunătoare;

• Ecosisteme: moartea unor animale, vătămări la scară largă, daune asupra speciilor

locale şi distrugerea de habitate extinse , calitatea aerului impune “refugiere în siguranţă” sau

decizia de evacuare, remedierea solului este posibilă doar prin programe pe termen lung;

• Socio-politic: Efecte sociale cu motive serioase de îngrijorare pentru comunitate

5. Catastrofic

• Pentru oameni (populaţie): moarte;

• Economice: oprirea activităţii de producţie;

• Emisii: emisii toxice în afara amplasamentului cu efecte dăunătoare;

• Ecosisteme: moartea animalelor în număr mare, distrugerea speciilor de floră,

calitatea aerului impune evacuarea, contaminare permanentă şi pe arii extinse a solului;

• Socio-politic: Efecte sociale cu motive deosebit de mari de îngrijorare.

b. Măsura probabilităţii de producere este realizată tot prin încadrarea în cinci nivele,

care au următoarea semnificaţie:

1. Rar (improbabil) - se poate produce doar în condiţii excepţionale;

2. Puţin probabil s-ar putea întâmpla cândva;

3. Posibil - se poate întâmpla cândva;

4. Probabil - se poate întâmpla în multe situaţii;

5. Aproape sigur - se întâmplă în cele mai multe situaţii.

Utilizând informaţiile obţinute din analiză, riscul este plasat într-o matrice de forma

următoare (tabelul 4.1.):




Octombrie

2013


Tabelul 4.1. Matrice pentru evaluarea riscurilor

Consecinţe

Nesemnificative Minore Moderate Majore Catastrofice

1 2 3 4 5

Pro

bab

ilit

ate

Improbabil 1 1 2 3 4 5

Izolat 2 2 4 6 8 10

Ocazional 3 3 6 9 12 15

Probabil 4 4 8 12 16 20

Frecvent 5 5 10 15 20 25

Nivele de risc Definiţie Acţiuni ce trebuie întreprinse

1 – 3 Risc foarte scăzut Conducerea acţiunilor prin proceduri obişnuite , de

rutină 4 – 6 Risc scăzut

7 – 12 Risc moderat Se acţionează prin proceduri standard specifice, cu

implicarea conducerii de la locurile de muncă

13 – 19 Risc ridicat

Acţiuni prompte , luate cât de repede permite

sistemul normal de management, cu implicarea

conducerii de vârf

20 – 25 Risc extrem

Fiind o situaţie de urgenţă, sunt necesare acţiuni

imediate şi se vor utiliza prioritar toate resursele

disponibile

Pentru evaluarea riscurilor asociate activităţii desfăşurate în cadrul amplasamentului,

s-a procedat la atribuirea unor valori numerice pentru fiecare nivel de gravitate a consecinţelor

şi de probabilitate a producerii eventualului accident imaginat, riscul asociat fiecărui scenariu

fiind reprezentat de produsul dintre cele două valori atribuite. La stabilirea valorilor asociate

nivelelor de probabilitate şi de gravitate se ţine cont de impactul potenţial şi de măsurile de

prevenire prevăzute.

Pentru o mai sugestivă prezentare a concluziilor rezultate din analiza riscurilor

accidentale specifice activităţii din cadrul amplasamentului se prezintă în continuare matricea

de cuantificare a riscurilor, întocmită pe baza scenariilor de accidente posibile descrise

anterior (tabelul 4.2).




Octombrie

2013


Tabelul nr. 4.2. Matricea de cuantificare a riscurilor

Nr.

crt. Pericolul Probabilitate Gravitate Risc

I. Carieră

a Explozii accidentale a explozivilor 2 4 8

b Explozia necontrolată a explozivului rămas nedetonat 2 3 6

c Vibraţiile datorate exploziilor 4 1 4

d Surpări ale frontului de lucru 2 3 6

e Accidente rutiere şi de muncă 3 2 6

II. Uzina de procesare

a Distrugerea totală a instalaţiilor uzinei 1 5 5

b Avarierea rezervorului de stocare a cianurii 2 2 4

c Spargerea unui container cu cianură solidă 2 2 4

d Spargerea unui container cu soluţie HCl 3 1 3

e Avarierea tancurilor de leşiere CIL 2 2 4

f Avarierea îngroşătorului CIL 2 2 4

g Avarierea instalaţiei DETOX 1 2 2 4

h Avarierea rezervorului de stocare a soluţiei bogate 2 2 4

i Avarierea rezervorului de stocare a NaOH 2 1 2

j Avarierea tancurilor de leşiere Albion 2 2 4

k Avarierea celulelor de flotaţie 2 1 2

l Avarierea îngroşătorului de sterile de flotaţie 2 1 2

m Avarii la rezervorul cu soluţie de CuSO4 2 2 4

n Avarierea rezervorului cu apă de proces 2 2 4

o Avarierea decantorului staţiei de epurare ape acide 2 2 4

p Avarierea rezervorului cu lapte de var 2 1 2

r Accidente în depozitul de reactivi 1 2 2

s Incendii la rezervorul de GPL 2 3 6

ş Explozii la rezervorul de GPL 2 4 8

t Avariile la instalaţia de producere oxigen 2 3 6

ţ Explozia rezervorului criogenic de oxigen 2 4 8

u Avarii la sistemele de vehiculare a soluţiei de cianură 2 2 4

v Avarii la sistemele de vehiculare a soluţiei de acid

clorhidric 2 1 2

x Avariile la sistemele de vehiculare a soluţiilor/

suspensiilor cu conţinut de cianuri 3 2 6

y Avariile la sistemele de vehiculare a soluţiei de hidroxid

de sodiu 2 2 4

z Avariile la sistemele de vehiculare şi/ sau preparare a

tulburelii de steril 3 1 3

w Erori de operare şi/sau defecţiuni ale sistemelor de

măsură şi control 2 2 4

aa Erori de operare şi/sau defecţiuni ale sistemelor de

epurare a apelor uzate 2 2 6

ab Erori de operare şi/sau defecţiuni la instalaţia DETOX 1 2 2 4

ac Erori de operare, soldate cu spălarea insuficientă a

cărbunelui activ înainte de spălarea acidă. 3 1 3

ad Avarii ale sistemului de alimentare şi distribuţie a

curentului electric 2 2 4

ae Întreruperea furnizării de energie electrică 2 2 4

af Accidentele de muncă 3 2 6

III. Depozitul de explozibil

a Explozie în depozit 1 4 4

b Explozia autovehiculului care realizează transportul

explozivilor 2 4 8




Octombrie

2013


IV. Iazul de decantare TMF

a Ruperea totală a barajului 1 4 4

b Formarea de breşe în baraj 1 4 4

c Deversarea peste coronamentul barajului 1 3 3

d Fisurarea galeriei de deviere şi drenaj 2 2 4

e Colmatarea galeriei de deviere şi drenaj 2 3 6

f Ruperea sau fisurarea conductelor de distribuţie a

tulburelii 3 1 3

g Avariile grave la sistemul de pompare a apelor limpezite 3 2 6

h Avariile sistemului de alimentare şi distribuţie a


i Accidentele de muncă 3 2 6

V. Iaz de decantare CIL

a Ruperea totală a barajului 1 3 3

b Formarea de breşe în baraj 1 2 2

c Deversarea peste coronamentul barajului 1 2 2

d Fisurarea galeriei de deviere şi drenaj 2 3 6

e Colmatarea galeriei de deviere şi drenaj 2 2 4

f Ruperea sau fisurarea conductelor de distribuţie a

tulburelii 3 2 6

g Avariile grave la sistemul de pompare a apelor limpezite 2 2 4

h Formarea de aerosoli toxici de HCN la suprafaţa iazului 4 1 4

i Avariile sistemului de alimentare şi distribuţie a


j Accidentele de muncă 3 2 6

VI. Culoar conducte hidrotransport

a Fisurarea/ruperea conductei de hidrotransport a tulburelii

de la flotaţie 3 1 3

b Fisurarea/ruperea conductei de vehiculare a apei limpezite

de la iazul TMF 2 1 2

c Fisurarea/ruperea conductei de hidrotransport a tulburelii

de la procesul CIL 3 2 6

d Fisurarea/ruperea conductei de vehiculare a apei limpezite

de la iazul CIL 2 2 4

e Accidentele de muncă 3 2 6

VII. Activitatea de transport

a Accidentele rutiere şi de muncă produse în cadrul

transportului intern 3 2 6

b Incendii, explozii şi/sau scurgeri de substanţe periculoase

asociate cu accidentele de transport extern 2 3 6

c Explozia azotatului de amoniu pe timpul transportului 2 3 6

În figura 4.3. se prezintă centralizat rezultatele analizei calitative de risc. În zonele

delimitate de grilă sunt menţionate indicele zonei de securitate şi numărul scenariului:




Octombrie

2013


Figura 4.3. Analiza calitativă de risc - Faza de operare

PR

OB

AB

ILIT

AT

EA

Frecvent

Probabil Ic, Vh

Ocazional IId-z-ac, IVf,

VIa

Ie, IIx-af, IVg-i, Vf-j,

VIc-e, VIIa

Izolat IIi-k-l-p-v, VIb

IIb-c-e-f-g-h-j-m-n-

o-u-y-w-aa-ab-ad-ae,

IVd-h, Ve-g-i, VId

Ib-d,IIs-t,

IVe, Vd,

VIIb, VII c

Ia, IIş-ţ,

IIIb

Improbabil IIr, Vb-c IVc, Va IIIa,IVa-b IIa

Nesemnificative Minore Moderate Majore Catastrofice

EFECTE (GRAVITATEA)

Rezultatele analizei calitative de risc pentru faza de operare arată că majoritatea

scenariile de accident luate în considerare prezintă un risc scăzut sau foarte scăzut, doar

exploziile accidentale în carieră şi la manipularea/transportul explozibililor, explozia

rezervorului de GPL şi explozia rezervorului de oxigen criogenic, prezintă un risc moderat,

care implică aplicarea unor proceduri speciale de intervenţie. De asemenea exploziile în

interiorul depozitului de explozivi, ruperea sau formarea de breşe în barajul iazului de

decantarea TMF şi emisiile de acid cianhidric datorate contactului între cianură şi acidul

clorhidric în cazul unui accident major în uzină pot avea consecinţe majore, chiar dacă

probabilitatea de producere este foarte mică. Ca atare se consideră utilă şi necesară o analiză

mai detailată, bazată pe evaluarea cantitativă a riscurilor, pentru aceste scenarii de accident,

care pot fi considerate accidente potenţial majore.

2. Analiza detaliată a riscurilor de accidente relevante.

Pentru evaluarea riscului asociat accidentelor potenţial majore identificate prin analiza

calitativă de risc, este utilizată şi metodologia "bazată pe consecinţe", numită şi "abordare

deterministă" care se bazează pe evaluarea consecinţelor unor posibile accidente, fără a se

cuantifica probabilitatea de producere a acestor accidente, evitând astfel incertitudinile

inerente care apar la cuantificarea explicită a frecvenţelor de producere a accidentelor

potenţiale.

Această metodă are o bază raţională similară cu "cel mai grav scenariu imaginat". Se

consideră că dacă, pentru cel mai grav scenariu de accident imaginat sunt luate suficiente

măsuri pentru protejarea populaţiei atunci, pentru fiecare accident posibil, mai puţin grav

decât cel mai grav vor fi, de asemenea, suficiente măsurile pentru protejarea populaţiei.




Octombrie

2013


Pentru identificarea scenariului cel mai grav posibil, sunt definite mai multe „scenarii

(ipoteze) de referinţă", se evaluează consecinţele ce derivă din producerea acestora, se

identifică "scenariul cel mai grav" care se ia în calcul în scopul analizei zonei de amplasare a

unităţii generatoare de risc.

Consecinţele accidentelor sunt luate în considerare cantitativ, prin calculul distanţei în

care mărimea fizică ce descrie consecinţele (de ex. concentraţia toxică) atinge o valoare (prag)

limită corespunzător începutului manifestării efectelor nedorite.

Pe lângă distanţa corespunzătoare valorii prag letale a mărimii fizice care descrie

consecinţele, se mai estimează şi o altă distanţă, corespunzătoare începutului "efectelor

ireversibile". Această distanţă este utilizată pentru separarea zonelor cu populaţie sensibilă

(şcoli, spitale) sau a zonelor dens populate de sursele de pericol.

Efectele generate de producerea unui accident depind de tipul scenariului care

defineşte accidental analizat şi valoarea indicatorului specific determinat.

2.1. Riscuri asociate emisiilor de HCN în atmosferă

Emisia HCN gazos produs prin amestecul cianurii de sodiu cu acid clorhidric

Analiza calitativă prezentată anterior a arătat că "cel mai grav scenariu imaginat"

pentru emisia de acid cianhidric (dispersie toxică) este accidentul în care ar avea loc scurgerea

simultană a soluţiei de cianură şi a celei de acid clorhidric şi amestecul acestor două scurgeri.

Deoarece probabilitatea de avarie simultană a vaselor de stocare a cianurii şi acidului

clorhidric soldată cu amestecul celor două soluţii este extrem de mică (datorită distanţelor

mari între amplasamentul de depozitare al acidului clorhidric faţă de amplasamentul de

depozitare a cianurii), a fost considerat un "scenariu maxim posibil" care constă în spargerea

unui container de transport al acidului clorhidric când cei 1000 l de acid clorhidric se scurg şi

se amestecă cu o cantitate echimoleculară de soluţie de cianură de sodiu. În această situaţie se

poate considera că întreaga cantitate de HCN formată trece instantaneu în formă gazoasă şi se

dispersează în aerul atmosferic din zona avariei. Cea mai nefavorabilă situaţie este cea în care

iniţial se scurge acidul clorhidric, peste care are loc scurgerea de cianură, când cantitatea de

acid cianhidric degajat este maximă. În această situaţie se produce neutralizarea acidului de

către hidroxidul de sodiu şi cianura de sodiu până la epuizarea acidului după care soluţia este

diluată de excesul de cianură. Degajarea maximă de acid cianhidric are loc în perioada iniţială




Octombrie

2013


când cantitatea de căldură degajată din reacţia exotermă de neutralizare încălzeşte puternic o

cantitate relativ mică de lichid.

Considerând o concentraţie a soluţiei de acid clorhidric de 36 % şi o densitate de 1,15

kg/l, cantitatea maximă de HCl pur conţinută în soluţia scursă este de 414 kg.

Soluţia de cianură de sodiu 23 % are o densitate de 1,25 kg/l, şi mai conţine cantităţi

variabile de hidroxid de sodiu (1-3 %) şi carbonat de sodiu (0,5 – 2,5 %). Pentru calcule vom

considera că soluţia are un conţinut de doar 1 % NaOH.

În aceste condiţii, un amestec perfect al celor două soluţii presupune iniţial

neutralizarea acidului clorhidric cu hidroxidul de sodiu din soluţia de cianură pe baza reacţiei

NaOH + HCl = NaCl + H2O

când sunt consumate cca. 5 % din HCl iar restul reacţionează cu cianura de sodiu

formând acid cianhidric:

NaCN + HCl = HCN + NaCl

Cantitatea de HCN formată în aceste condiţii este de 290 kg consumându-se 528 kg

NaCN pur adică cca. 1,84 mc soluţie 23 %.

Pentru analiza consecinţelor unui astfel de accident, s-a procedat la simularea

dispersiei în atmosferă a celor 290 kg de HCN astfel format, considerând că „balta de soluţie”

acumulată are o suprafaţă de cca. 200 mp.

Pentru evaluarea modului în care se produce dispersia HCN în atmosferă, s-a procedat

la modelarea dispersiei acestuia utilizând modelul matematic SLAB care simulează dispersia

atmosferică a emisiilor gazoase mai dense decât aerul. Versiunea iniţială a acestui model a

fost dezvoltată de Morgan , dezvoltarea ulterioară a modelului fiind finanţată de USAF

Engineering and Services Center (din 1968) şi de American Petroleum Institute (din 1987).

Versiunea curentă a modelului SLAB poate trata diverse situaţii cum ar fi: emisii instantanee,

cu durată finită sau continue din diverse surse: baltă de lichid ce se evaporă la nivelul solului,

jet orizontal sau jet vertical poziţionat la diverse înălţimi deasupra solului (situaţia coşurilor

de evacuare) sau emisii instantanee la nivelul solului.

Modelul matematic SLAB se bazează pe teoria stratului superficial. Descrierea

variaţiei concentraţiei din pana de gaz are loc printr-un sistem de ecuaţii diferenţiale bazate pe

conservarea masei totale şi pe componenţi, a energiei şi a impulsului pe cele 3 direcţii. Acest

model matematic este completat de ecuaţii ce descriu forma penei de gaz precum şi de ecuaţii

pentru modelarea proprietăţilor fizice ale gazelor. Simularea dispersiei gazelor prin modelul

SLAB are loc prin integrarea ecuaţiilor modelului matematic pe direcţia vântului.




Octombrie

2013


Rezolvarea modelului SLAB permite doar calcularea concentraţiei medii pe direcţia

vântului. Calcularea distribuţiei concentraţiei pe direcţiile perpendiculare y şi z (lăţime,

respectiv înălţime pană de gaz) are loc prin considerarea unui model de distribuţie.

Programul SLAB View este interfaţa Windows pentru Modelul SLAB de simulare a

dispersiei în aer a gazelor mai dense decât aerul şi a fost realizat de compania canadiană

Lakes Environmental Software.

Pentru ca expunerea la acid cianhidric să aibă efecte asupra sănătăţii, o persoană ar

trebui să stea în zona în care s-a produs scurgerea, în interiorul unui nor toxic, fără protecţie

respiratorie o anumită perioadă de timp, efectele fiind cu atât mai grave cu cât această

perioadă de expunere este mai mare.

Valorile de prag* utilizate pentru efectul asupra populaţiei sunt următoarele:

LC50 – (Lethal concentration with 50% death of victims) este o valoare a concentraţiei

substanţei toxice în aerul atmosferic exprimată în ppm sau mg/mc, calculată sau determinată

experimental pentru o anumită durată de expunere (de obicei 30 min), peste care efectele sunt

considerate letale. Pentru cid cianhidric LC50 este 100 ppm. În aria delimitată de acest prag

de concentraţie este definită Zona cu mortalitate ridicată (Zona I).

IDLH (Immediately Dangerous to Life or Health Air Concentration Values – Pericol

Imediat pentru Viaţă şi Sănătate)) este concentraţia atmosferică a oricărei substanţe toxice,

corosive sau asfixiantă care prezintă o ameninţare imediată pentru viaţã sau poate să cauzeze

efecte nefavorabile irevocabile sau întârziate asupra sănătăţii ori să intervină asupra capacităţii

individuale de a scăpa dintr-o atmosferă periculoasă. Este exprimată în ppm sau mg/mc şi este

determinată pentru o durată de expunere de 30 min. Pentru acid cianhidric IDLH este 50 ppm.

În aria delimitată de valoarea IDLH este definită Zona cu daune asupra sănătăţii (ZonaII).

Notă: *Valorile de prag definesc zone în care viaţa (zona I) respectiv sănătatea

populaţiei(zona II) poate fi pusă în pericol.

Iniţial s-a procedat la o analiză a efectele pe care le au diverşi parametri asupra

rezultatelor dispersiei, în vederea alegerii condiţiilor în care efectele sunt maxime. În acest

sens au fost realizate o serie de simulări, pentru diverse situaţii posibile, concluziile fiind

următoarele:

- variaţia temperaturii soluţiei din care are loc degajarea de HCN (pe un interval

cuprins între -20 0C şi + 50

0C) nu are un efect semnificativ asupra rezultatelor dispersiei, ca




Octombrie

2013


atare am adoptat o temperatură de 25 0C (temperatura de fierbere a HCN) pentru toate

simulările efectuate;

- forma în care se află lichidul din care se produce emisia de HCN (în ceea ce priveşte

suprafaţa şi grosimea stratului) nu are efecte asupra dispersiei;

- caracteristicile suprafeţei terenului deasupra căruia are loc dispersia influenţează

semnificativ dispersia, ca atare în simulare au fost considerate caracteristicile terenului ca

fiind terenuri relativ libere, cu construcţii rare şi de mică înălţime;

- înălţimea de măsurare (faţă de nivelul solului) a concentraţiei HCN nu are efecte

semnificative asupra dispersiei (în zona considerată ca „atmosfera respirabilă” pe intervalul 0

la 4 m), ca atare reprezentarea rezultatelor se face pentru concentraţiile calculate la înălţimea

de 2 m deasupra solului.

- viteza vântului influenţează semnificativ caracteristicile norului toxic, în sensul că o

viteză mare generează un nor alungit, care se propagă repede la o distanţă relativ mare, cu o

diminuare relativ rapidă a concentraţiilor iar o viteză mică generează un nor mai larg, care se

propagă încet pe o distanţă mare, cu o diminuare lentă a concentraţiilor. Ariile afectate de

concentraţii şi timpi de expunere mari sunt mai întinse în cazul vitezelor mici ale vântului şi

ca atare această situaţie este mai periculoasă. În simulările prezentate s-a utilizează o viteză de

0,5 m/s (mult mai mică decât media multianuală specifică zonei);

- stabilitatea atmosferică este alt factor care influenţează major dispersia , starea de

stabilitate atmosferică fiind cea mai defavorabilă şi ca atare utilizată în simulările prezentate;

- umiditatea relativă a aerului nu influenţează semnificativ dispersia şi ca atare am

utilizat valoarea de 80 %;

- temperatura atmosferică este unul din parametrii care nu influenţează semnificativ

dispersia, chiar dacă o temperatură ridicată este favorabilă dispersiei. Ca atare am utilizat în

simulările prezentate o temperatură de 20 0C.

Norul toxic se formează deasupra “bălţii de lichid” (la nivelul solului) prin evaporarea

HCN rezultat din soluţia de cianură amestecată cu acidul clorhidric şi apoi se deplasează pe

direcţia vântului.

Evoluţia concentraţiei momentane a HCN calculate prin simulare în funcţie de distanţa

de sursă se prezintă în figura 4.4:




Octombrie

2013


Figura 4.4. Evoluţia concentraţiei momentane a HCN

În figura 4.5 se prezintă zonele afectate de concentraţii peste LC50 respectiv IDLH

(durate de expunere de 30 minute) şi care reprezintă zonele de siguranţă care trebuie luate în

considerare în cazul unui astfel de accident:

Figura 4.5. Zonele de siguranţă care trebuie luate în considerare în cazul unei emisii

de HCN




Octombrie

2013


Se observă că:

- zona cu mortalitate ridicată se întinde pana la cca. 170 m de sursă

- zona cu daune asupra sănătăţii se întinde până la cca. 365 m

ceea ce înseamnă că în cazul producerii unui asemenea accident, o mare parte din persoanele

surprinse de norul toxic neprotejate vor avea de suferit efecte semnificative.

Analizând aceste rezultate în contextul amplasării în zonă a sursei toxice, se constată

că vor fi afectate de concentraţii toxice doar suprafeţe de teren din perimetrul industrial

(incinta uzinei) şi o parte din terenul adiacent.

Volatilizarea este o sursă de pierdere a cianurii în procesul CIL, dar prin menţinerea

unui pH suficient de ridicat (peste 10,5) emisiile în atmosferă sunt minime şi nu se ating

concentraţii periculoase în zona de lucru. Un scenariu de accident în care se poate produce o

emisie semnificativă de acid cianhidric în atmosferă este cel în care are loc o scădere

semnificativă a pH-ului în tancurile de leşiere CIL datorită unor defecţiuni ale sistemelor de

control a pH-ului. Pentru evaluarea riscurilor asociate unui astfel de accident s-a procedat la

calculul cantităţii de HCN posibil a fi emis de pe suprafaţa celor 6 tancuri CIL considerând că

suspensia cianurată are o concentraţie maximă de CN liberă (300 mg/l) iar pH-ul scade la sub

9,2 când practic toată cantitatea de HCN formată se volatilizează şi este emisă în atmosferă

(emisia este maximă).

Calculul ratei de emisie a fost efectuat utilizând recomandările din “Emission

Estimation Technique Manual for Gold Ore Processing”,1999, National Pollutant Inventory

(NPI), Australia:

Formula de calcul:

E = ({0.013 * [HCN(aq)] + 0.46} * A * T / 106) * 1000

unde:

E = Emisia de HCN (kg)

[HCN(aq)] = [NaCN] * 10(9,.2 - pH)

[NaCN] = Concentraţia de NaCN în tancurile CIL (mg/l)

pH = pH în tancurile CIL

A = Aria suprafeţei (m2) totale a tancurilor CIL (m

2)

T = Perioada de emisie (ore)




Octombrie

2013


Date de intrare:

Suprafaţa de emisie = 6 x 78,5 = 471 m2

Diam. tanc = 5 m

Suprafaţă tanc = 78,5 m2

Concentraţia medie a cianurii libere în tancuri:

300 mg/l CN = 565,4 mg/l NaCN

pH = 9,2

T = 1 oră

Rata de emisie calculată este de 2,053 kg/h HCN.

Cu toate că abaterea de la pH-ul normal de operare nu poate dura foarte mult (pe lângă

sistemul de control automat se prelevează periodic şi probe de laborator) vom considera că

această emisie poate dura maxim 10 ore.

Simularea dispersiei HCN în atmosferă a fost realizată similar cu cazul precedent,

singura diferenţă fiind înălţimea la care are loc emisia (12 m –deasupra tancurilor). Evoluţia

concentraţiei momentane a HCN calculate prin simulare funcţie de distanţa de sursă se

prezintă în figura 4.6:

Figura 4.6. Evoluţia concentraţiei momentane a HCN (12 m –deasupra tancurilor)

Rezultatul simulărilor arată că în acest caz nu se ating concentraţii toxice în aerul

atmosferic la nivelul de respiraţie peste LC50 respectiv IDLH pentru durate de expunere de

30 minute chiar dacă concentraţii momentane maxime în norul toxic peste nivelul de 100 ppm

respectiv 50 ppm. se înregistrează până la distanţe de 90 m respectiv 160 m.




Octombrie

2013


Deci în cazul unui astfel de accident este necesară doar instituirea unei zone de atenţie

în incinta uzinei.

2.2. Riscuri asociate rezervorului de GPL

Consecinţele accidentelor sunt luate în considerare cantitativ, prin calculul distanţei în

care mărimea fizică ce descrie consecinţe (radiaţia termică, energie, suprapresiune în frontul

undei de şoc) atinge o valoare (prag) limită corespunzător începutului manifestării efectelor

nedorite. Trebuie menţionat că în legislaţia naţională nu sunt adoptate încă astfel de valori,

pragurile utilizate în prezenta lucrare sunt conform legislaţiei din alte ţări ale UE (valorile

nu sunt unitare la nivel de UE).

Efectele generate de producerea unui accident depind de tipul scenariului care

defineşte accidentul analizat şi valoarea indicatorului specific determinat.

- Daunele produse funcţie de intensitatea radiaţiei termice sunt prezentate sumar în

tabelul 4.7.

Tabelul 4.7. Daunele produse funcţie de intensitatea radiaţiei termice

Intensitatea radiaţiei termice

(kW/m2)

Tipul daunei

37.5

Distrugerea echipamentelor de proces. 100 % decese la

expunere de 1 min , 1% decese pentru expunere de 10

secunde

25.0

Energia minimă pentru aprinderea pădurii la o expunere

îndelungată fără flacără. 100 % decese la expunere de 1 min

, leziuni (răniri) serioase pentru expunere de 10 secunde

12.5

Energia minimă pentru aprinderea pădurii la expunere cu

flacără. 1 % decese la expunere de 1 min , arsuri de gradul I

pentru expunere de 10 secunde

4,5

Dureri cauzate dacă expunerea este mai mare de 20 sec dar

ulceraţiile (băşicarea) sunt puţin probabile

1,6

Cauzează disconfort de scurtă durată pentru expuneri de

lungă durată

Valorile de prag* utilizate pentru efectul asupra populaţiei sunt următoarele:

Pentru valoarea radiaţiei termice la incendiu:

- 12,5 kW/m2 pentru zona cu mortalitate ridicată (zona I);

- 5 kW/m2 pentru zona cu leziuni ireversibile (zona II).




Octombrie

2013


Pentru valoarea energiei la explozii BLEVE**:

- Raza fire ball pentru zona cu mortalitate ridicată

- 200 kJ/m2 pentru zona cu leziuni ireversibile

Conform metodologiei franceze, cele două praguri sunt:

- 1800[(kW/m2)4/3

]·s , pentru zona cu mortalitate ridicată

– 600 [(kW/m2)4/3

]·s , pentru zona cu efecte ireversibile

Pentru valoarea concentraţiei gazului în dispersie la incendiile tip flash fire:

- LEL*** (zona I)

- 0,5 LEL (zona II)

Notă: *Valorile de prag definesc zone în care viaţa(zona I) respectiv sănătatea


** În unele ţări ale UE se utilizează pentru exploziile BLEVE aceleaşi valori de prag

ca pentru radiaţia termică la incendiu. Valorile prezentate sunt conform legislaţiei italiene în

care valorile de prag pentru BLEVE sunt în unităţi de energie. Utilizarea valorilor de prag

pentru energia radiantă, în care se ţine cont de durata fire ball, are ca rezultat raze pentru

zonele relevante sensibil mai reduse decât dacă s-ar utiliza pragurile pentru radiaţia termică

(căldura radiantă). Cu toate acestea s-a considerat această abordare ca fiind mai realistă

deoarece efectele radiaţiei termice depind de durata expunerii, care în cazul exploziilor

BLEVE este foarte scurtă (de la câteva secunde la circa 30 sec), aşa cum va rezulta şi din

simulările efectuate.

*** LEL „Lower Explosive Limits” – limita inferioară de explozie

Ruperea rezervoarelor

Exploziile tip BLEVE se pot produce prin două mecanisme:

- prin spargerea rezervorului ca urmare a coroziunii sau unor solicitări mecanice foarte

mari: „BLEVE rece”;

- în cazul implicării într-un incendiu a părţilor de instalaţie (rezervoare, cisterne,

autocisterne, pompe, porţiuni de conductă) care conţin GPL şi care sunt închise: „BLEVE

cald”, când datorită încălzirii se va produce slăbirea materialului şi suprapresurizarea incintei

urmată de ruperea materialului de construcţie.

Calcularea efectelor suflului exploziv şi a fragmentării rezervorului în cazul

exploziei se poate împărţii în două etape. În prima etapă se calculează energia disponibilă, iar

în a doua etapă se calculează efectele, luând în considerare energia calculată în prima etapă:




Octombrie

2013


Eav = eav · Mfl (J) (1)

unde: Eav – energia totală eliberată (J)

eav – lucrul specific efectuat de lichidul în expansiune (J/kg)

Mfl – masa fazei eliberate (kg)

Nu există metode precise pentru calcularea numărului de fragmente aruncate în

aer în urma unei explozii BLEVE. În literatură pot fi găsite estimări bazate pe investigaţii ale

accidentelor. În cazul reducerii rezistenţei locale a rezervoarelor, numărul de fragmente este

estimat la 2 bucăţi, iar în cazul suprapresurizării numărul fragmentelor depinde de forma

rezervorului: pentru cilindri 2 sau 3 bucăţi, pentru sfere între 10 şi 20 bucăţi. În cazul multor

fragmente, masa acestora - Mv în (kg), se calculează folosind masa medie. Viteza

fragmentelor, vi, se poate calcula cu formula empirică a lui Baum [10]:

v

avke

iM

EAv

2 (m/s) (2).

Fracţia de energia eliberată, Ake (-), care se transformă în energie cinetică, în cazul

fenomenelor BLEVE este estimată la 4 % din energia totală [10].

Pentru calculul acestor indicatori a fost utilizat programul EFFECTS, Enviromental

and Industrial Safety care este elaborat pentru analiza efectelor accidentelor industriale şi

analiza consecinţelor. Programul a fost realizat de firma TNO Built Environment and

Geosciences- Olanda iar modelele programului se bazează pe „Yellow Book”, recunoscută

internaţional ca standard în elaborarea analizelor de risc.

Pentru simularea unor accidente potenţiale sau utilizat următoarele modele:

- pentru explozii la rezervoarele de GPL s-a utilizat modelul „BLEVE” cu formarea

„ball fire”.

- pentru incendii, luând în considerare specificul amplasamentului şi evoluţia

previzibilă a unui eventual accident s-a utilizat modelul de scenariu „JET FIRE” (incendiu tip

„jet de foc”) pentru incendierea unor conducte de GPL sub presiune şi „FLASH FIRE”

pentru aprinderea unei scurgeri de gaze.

Simularea s-a efectuat cu considerând că rezervorul conţine propan.

Pentru simulări au fost imaginate scenariile de referinţă prezentate în continuare care

au fost considerate semnificative pentru situaţia din amplasament.




Octombrie

2013


Scenariul 1. Explozie tip BLEVE a rezervorului de GPL de 10 tone

În urma implicării într-un incendiu a rezervorului de GPL, ca urmare a expuneri la

foc, se produce creşterea presiunii în rezervor şi slăbirea materialului de construcţie, ceea ce

produce explozia BLEVE a rezervorului.

În continuare se prezintă rezultatele obţinute prin simulare cu programul EFFECTS.

Intrări

Denumirea substanţei Propan (YAWS)

Masa totală din rezervor(kg) 10000

Temperatura iniţială în rezervor (°C) 51,2

Presiunea de rupere a rezervorului (bar) 17,6

Distanţa max. în grafice (m) 1500

Luarea în considerare a efectelor de protecţie ale îmbrăcămintei Nu

Rezultate

Durata fireball (s) 9

Diametrul max. al fireball (m) 124,96

Înălţimea max. a fireball (m) 187,44

Factor maxim de vizibilitate a Fire Ball (%) 28,076

Transmisivitatea atmosferică max. (%) 73,253

Puterea maximă de emisie pe suprafaţă a fire ball(kW/m2) 400

Radiaţia max. de căldură (kW/m2) 73,374

Doza radiaţiilor de căldură (s*(kW/m2)^4/3) 1059,8

Procentul mortalitate datorită arsurilor de gr. I (%) 100

Procentul mortalitate datorită arsurilor de gr. I I (%) 75,468

Procentul mortalitate datorită arsurilor de gr. III (%) 51,233

Prima zonă cu mortalitate ridicată este dată de raza fire ball, care este de 62,4m. În

figura 4.8. este reprezentat diametrul fire ball funcţie de timp.




Octombrie

2013


Figura 4.8. Diametrul Fire Ball funcţie de timp

Diameter of the Fire Ball vs. Time

Session 1

Time [s]9,08,07,06,05,04,03,02,01,00,0

Dia

me

ter

of

the

Fire

Ba

ll [m

]

130

120

110

100

90

80

70

60

50

40

30

20

10

0

Conform metodologiei franceze, care ţine cont de timpul de expunere (se calculează

sarcina termică funcţie de distanţă) se obţin următoarele distanţe:

PRAG 1 – corespunzător zonei cu mortalitate ridicată, 1800[(kW/m2)4/3

]·s = 73,2 m

Notă: Acest prag este practic echivalent cu raza fire ball.

PRAG 2 – zona cu efecte ireversibile, 600 [(kW/m2)4/3

]·s = 133,2 m




Octombrie

2013


Figura 4.9. Sarcina termică în funcţie de distanţă

Heat load vs. distance

Session 1

Distance [m]300250200150100500

He

at

loa

d [

s*(

kW

/m2

)^4

/3]

6.500

6.000

5.500

5.000

4.500

4.000

3.500

3.000

2.500

2.000

1.500

1.000

500

0

În figura 4.10. sunt reprezentate pe hartă suprafeţele afectate iar în graficul din figura

4.11. se prezintă evoluţia arsurilor în funcţie de distanţă.




Octombrie

2013


Figura 4.10. Harta zonelor afectate în caz de explozie a rezervorului de GPL




Octombrie

2013


Figura 4.11. Evoluţia arsurilor la persoanele expuse în funcţie de distanţa de sursă

Session 1 - First Degree Burns Session 1 - Second Degree BurnsSession 1 - Third Degree (Lethal) Burns

Distance [m]200100

Bu

rns [

%]

90

80

70

60

50

40

30

20

10

0

Din reprezentarea pe hartă se observă că zona 1 cuprinde instalaţia de eluţie, camera

de aur, depozitul de acid clorhidric şi o parte din îngroşătorul de sterile. Pe lângă obiectivele

menţionate la zona 1, zona doi mai include instalaţia ALBION integral, zona de preparare a

reactivilor pentru eluţie, depozitul de reactivi solizi, îngroţătorul CIL şi o parte din instalaţia

de flotare.

Efectele pot fi totuşi considerate ca fiind de gravitate redusă deoarece în aceste zone

persoanele lucrează în cea mai mare parte a timpului în interiorul clădirilor, fiind astfel

protejaţi de radiaţia termică generată de un astfel de accident.

Scenariul 2. Incendiu produs prin aprinderea unei scurgeri de GPL din conductă

(jet fire)

Se consideră producerea unei scurgere printr-o conductă ruptă, urmată de aprinderea

scurgerii sub presiune şi producerea un incendiu tip „Jet fire”, lungimea şi diametrul flăcării

fiind funcţie de presiunea scurgerii şi dimensiunea acesteia.

Pentru a putea efectua simularea de incendiu s-a efectuat mai întâi o simulare de

scurgere a GPL-ului pe o conductă cu Dn 80mm, considerând presiunea din rezervor egală

cu presiunea de vapori a GPL-ului la 20 0C. Rezultatele obţinute se prezintă în continuare:




Octombrie

2013


Date de intrare


Paşii reprezentativi care se folosesc Întâi o medie de 20% (inflamabilă)

Tipul deversării Deversare din rezervor printr-o (un orificiu

în ) conductă

Lungimea conductei (m) 1

Diametrul conductei (mm) 80

Diametrul orificiului (mm) 80

Rotunjimea orificiului Marginile rotunjite

Coeficientul de emisie (-) 1

Diferenţa de înălţime între intrarea şi ieşirea din

conductă(m) 0

Înălţimea scurgerii deasupra fundului rezervorului (m) 0

Temperatura iniţială în rezervor (°C) 20

Volumul rezervorului (m3) 25

Tipul rezervorului Cilindru orizintal

Lungimea cilindrului (m) 7,6

Gradul de depunere (%) 80

Presiunea determinată în interiorul rezervorului Se utilizează presiune de vapori

Presiune iniţială (absolută) în rezervor (bar) 8,3568

Tipul calculării Calculează până se goleşte echipamentul

Rezultate

Masa iniţială în rezervor (kg) 10109

Timpul necesar pentru golirea rezervorului (s) 352,2

Masa totala deversata (kg) 10051

Presiunea în rezervor la sfârşitul scurgerii (bar) 1,0151

Temperatura în rezervor la sfârşitul scurgerii (°C) -43,601

Masa lichidului în vas la sfârşitul scurgerii (kg) 0

Masa vaporilor în rezervor la sfârşitul scurgerii (kg) 58,633

Debitul masic maxim (kg/s) 37,01

Debitul reprezentativ (kg/s) 36,689

Durata de deversare reprezentativă (s) 274

Temperatura reprezentativă (°C) 8,8639

Presiunea reprezentativă la ieşire (bar) 6,1572

Fracţia masică de vapori reprezentativă (%) 3,2795

În urma simulării a rezultat un debit de curgere maxim de 37,01 kg/sec cu care s-a

efectuat în continuare simularea de incendiu, ale cărei rezultate se prezintă în continuare:

Date de intrare


Debitul de scurgere (kg/s) 37,01

Distanţa de la locul deversării (Xd) (m) 100

Direcţia vântului predefinită N

Rezultate

Lungimea flăcării (m) 62,718

Lăţimea flăcării (m) 7,8398

Radiaţia de căldură Xd=100m (kW/m2) 4,1179

Fracţia de mortalitate (%) 0




Octombrie

2013


Din simularea incendiului rezultă următoarele:

- nu există o zonă cu mortalitate ridicată, doar flacăra propriu-zisă care are o lungime

de 62,71 m poate produce leziuni importante persoanelor expuse direct;

- lungimea zonei cu leziuni ireversibile (radiaţie termică mai mare de 12,5kW/m2):

70,75m.

În figurile următoare se prezintă evoluţia căldurii radiante funcţie de distanţa faţă de

sursă şi respectiv gravitatea arsurilor produse persoanelor expuse funcţie de distanţa faţă de

sursă.

Figura 4.12 Evoluţia căldurii radiante cu distanţa

Heat radiation vs. distance

Session 4

Distance [m]1009080706050403020100

He

at

rad

iatio

n [

kW

/m2

]

20

19

18

17

16

15

14

13

12

11

10

9

8

7

6

5

4

3

2

1

0




Octombrie

2013


Figura 4.13. Gravitatea arsurilor produse funcţie de distanţa faţă de sursă

Session 4 - Lethal burns Session 4 - Second degree burnsSession 4 - First degree burns

Distance [m]1009080706050403020100

Bu

rns [

%]

100

90

80

70

60

50

40

30

20

10

0

2.3. Riscuri asociate exploziei rezervorului de oxigen criogenic

Scenariu care a fost imaginat este cel în care, în urma unei avarii la mantaua exterioară

a rezervorului, se produce pierderea bruscă a vacumului (şi deci pierderea izolaţiei termice a

ezervorului criogenic) urmată de o creştere a temperaturii din interiorul rezervorului simultan

cu creşterea rapidă a presiunii din rezervor, fisurarea şi explozia BLEVE a acestuia.

Pentru explozia la rezervorul de oxigen s-a utilizat modelul BLEVE cu rupere de

rezervor al programului EFFECTS iar rezultatele obţinute se prezintă în continuare:

Intrări

Denumirea substanţei Oxygen (YAWS)

Cauza rupturii rezervorului Presiunea gazului lichefiat, BLEVE

Tipul rezervorului Cilindru

Raportul lungime/diametrul a rezervorului 5

Presiunea de rupere a rezervorului (bar) 37

Volumul vasului (m3) 57

Gradul de depunere (%) 95

Energia eliberată (kJ) 1,1902E06

Temperatura ambientală (°C) 20

Fracţia de energie eliberată care se transformă în energie

cinetică (%) 4




Octombrie

2013


Distribuţia fragmentelor 2 capace şi corp

Masa rezervorului gol (kg) 3000

Masa fiecărei piese (când corpul rezervorului s-a rupt în

3)(kg) 2000

Pragul de suprapresiune (mbari) 70

Rezultate

Suprapresiunea vârfului la Xd (mbar) 14,245

Impulsul presiunii la Xd (Pa*s) 27,274

Masa celui mai greu fragment (F1)(kg) 2000

Viteza iniţialăa F1(m/s) 60,749

Intervalul maxim al F1 (m) 279,41

Masa celui mai uşor fragment (F2)(kg) 500

Viteza iniţială a F2 (m/s) 60,749

Intervalul maxim al F2 (m) 308,51

Daune (descriere generală) la Xd Fără daune sau daune minore

Daune pentru casele din cărămidă la Xd

Daune la acoperişuri, plafoane, crăpături

minore în tencuieli, mai mult de 1% daune

la panouri de sticlă (1-1,5kPa)

Daune pentru casele tipice în stil American la Xd Fără daune sau daune foarte reduse

Daune pentru structuri (empiric) la Xd Fără daune sau daune foarte reduse

Rezultatele obţinute atată că zona cu mortalitate ridicată (Zona I cu suprapresiune

peste 300 mbari) este în interiorul unui cerc cu raza de 59 m iar zona cu leziuni ireversibile

(Zona II cu suprapresiune peste 70 mbari) este în interiorul unui cerc cu raza de 128 m.

În figura 4.14 este reprezentată evoluţia suprapresiunii funcţie de distanţă iar în figura

4.15 harta cu reprezentarea zonelor de risc asociate acestui scenariu.

Figura 4.14. Suprapresiune în funcţie de distanţă

Overpressure vs Distance

Session 17

Distance from centre of vessel [m]1009080706050403020100

Ove

rpre

ssu

re [

mb

ar]

35.000

32.500

30.000

27.500

25.000

22.500

20.000

17.500

15.000

12.500

10.000

7.500

5.000

2.500

0




Octombrie

2013


Figura 4.15. Harta suprafeţelor afectate

Se observă că în zona 1 se află doar fabrica de oxigen şi o parte din staţiile de epurare

ape acide şi ape iaz flotaţie iar zona 2 mai include şi restul celor două staţii de epurare, o parte

din incinta depozitului de explozibili, depozitul de reactivi solizi, instalaţia Albion, o parte din

îngroşătorul de sterile şi o bună parte din instalaţia CIL inclusiv staţia de compresoare.

Având în vedere că majoritatea persoanelor ce se pot afla în interiorul acestor zone

lucrează în interiorul unor construcţii, efectele pot fi considerate puţin grave, doar persoanele

aflate în imediata apropiere a rezervorului implicat în accident vor avea de suferit leziuni mai

grave.

2. 4. Riscuri asociate materialelor explozive

a. Explozia amestecului AMFO în carieră

Efectul seismic al exploziilor este caracterizat prin viteza de oscilaţie a particulei

materiale. Viteza de oscilaţie depinde de o mulţime de factori: caracteristicile fizico-mecanice




Octombrie

2013


ale formaţiunilor traversate de unda seismică, succesiunea şi extinderea acestora,

deranjamentele structurale ale rocilor (mărimea, succesiunea şi orientarea acestora), distanţa

parcursă de unda seismică (distanţa dintre focarul exploziei şi punctul de măsurare)

tehnologia lucrărilor de împuşcare şi distribuţia încărcăturii şi mărimea încărcăturii de

explozie.

Această viteză se determină prin măsurători în teren sau utilizând relaţiile furnizate de

literatura de specialitate. Formula utilizată pentru calculul vitezei de oscilaţie este:

V = k(Q/R3)1/2

în care:

- k- coeficient care depinde de caracteristicile materialului(solului)din zonă;

- Q - cantitatea de exploziv implicată în explozie (kg echiv TNT);

- R - distanţa până la locul exploziei

Din experienţa unor lucrări de puşcare efectuate în condiţii relativ similare (când s-au

făcut măsurători ale vitezei de oscilaţie) s-a determinat o valoare medie pentru coeficientul k

= 30 care va fi adoptată şi pentru calculele următoare, deci formula pentru calculul vitezei de

oscilaţie în cazul puşcărilor din perimetrul Certej va fi:

V(cm/s) = 30(Q/R3)1/2

Pentru evaluarea efectelor exploziilor asupra obiectivelor din zonă s-au adoptat

prevederile normativului german DIN 4150/83 prezentate în tabelul 4.16:

Tabelul 4.16. Prevederile normativului german DIN 4150/83 pentru evaluarea

efectelor exploziilor asupra obiectivelor din zonă Tip de clădire Viteza (mm/s)

< 10 Hz 10-50 Hz 50-100 Hz

Sedii şi clădiri de fabrici 20 20-40 40-50

Clădiri rezidenţiale 5 5-15 15-20

Monumente istorice 3 3-8 8-10

Se observă că valoarea cea mai mică este de 3 mm/s, şi care o vom considera viteza

maximă admisă pentru cazul cel mai defavorabil pentru eventuale accidente produse pe

traseul de transport al explozibilului. Pentru accidentele din incinta carierei vom considera

viteza maximă admisă pentru clădiri de fabrici, respectiv 20 mm/s.




Octombrie

2013


Suprapresiunea în frontul undei de şoc este de asemenea un parametru care permite

evaluarea efectelor exploziilor asupra construcţiilor şi a oamenilor.

Conform metodologiei de calcul a distanţelor de siguranţă din “Normele tehnice

privind deţinerea, prepararea, experimentarea, distrugerea, transportul, depozitarea, mânuirea

şi folosirea materiilor explozive utilizate în orice alte operaţiuni specifice în activităţile

deţinătorilor, precum şi autorizarea artificierilor şi a pirotehniştilor” aprobate prin HG 536 din

4 iulie 2002 ANEXA Nr. 3 a), distanţele minime de siguranţă faţă de obiectivele exterioare

înconjurătoare se vor stabili după valoarea suprapresiunii din frontul undei de şoc, calculată

după relaţia:

Δpf = 0,84 λ λ 2 + 7 λ

3,

în care:

Δpf = suprapresiunea din frontul undei de şoc (kg/cm2);

λ 1/3

/R,

în care:

q = cantitatea de materii explozive exprimată în echivalent trotil, al cărei efect

distrugător se extinde pe cea mai mare distanţă (kg);

R = distanţa măsurată de la focar până la obiectivul considerat (m).

Daunele produse în cazul unor explozii funcţie de suprapresiunea în frontul undei de

şoc sunt prezentate sumar în tabelul următor, extras din Anexa nr. 3b la HG 536/2002

modificată prin HG 1207/2005 (Normă materiale explozive) (Tabel.4.17):




Octombrie

2013


Tabel.4.17 Extras din Anexa nr. 3b la HG. 536-2002

a. Explozia unei încărcături rămase nedetonate

A fost luat în calcul acest scenariu deoarece amestecul exploziv AMFO este preparat

din azotat de amoniu şi motorină direct la locul utilizării (deci AMFO poate fi implicat într-un

eventual accident doar în incinta carierei) iar explozia propriu-zisă care realizează derocarea

nu poate fi considerată accident.

Pentru calculul efectului exploziilor accidentale la puşcarea unui bloc s-a luat în calcul

ipoteza implicării în accident a unei cantităţii de exploziv echivalentă cu cea utilizată pentru

un bloc de descopertă (care este acoperitoare şi pentru blocurile de exploatare). Cantitatea

maximă de exploziv în echivalent TNT implicată în explozie va fi de:

980 kg nitramon * 0,733 kg TNT/ kg nitramon + 4 kg dinamită * 1,3 kg TNT/kg

dinamită = 724 kg echivalent TNT.

S-au calculat vitezele de oscilaţie la diferite distanţe faţă de focarul exploziei în cazul

unei încărcături de 724 kg echiv. TNT detonate instantaneu.

Rezultatele obţinute sunt prezentate în tabelul 4.18.:




Octombrie

2013


Tabelul nr. 4.18 Vitezele de oscilaţie la diferite distanţe faţă de focarul exploziei în

cazul unei încărcături de 724 kg echiv. TNT detonate instantaneu

Nr. crt Distanţa până la centrul

exploziei [m]

Viteza de oscilaţie

[mm/s]

1 25 65

2 50 23

3 55 20

4 75 12,4

5 100 8

6 125 5,8

7 150 4,4

Rezultă că în cazul exploziei instantanee (accidentale) a unei încărcături de 724 kg

echiv. TNT valoarea maxim admisă a vitezei de oscilaţie va fii depăşită doar la distanţe mai

mici de 55 m faţă de focarul exploziei. Deoarece un asemenea accident se poate produce doar

în incinta carierei, efectele pot fi considerate semnificative doar pentru personalul şi utilajele

aflate în imediata apropiere a focarului.

Efectele suprapresiunii în frontul undei de şoc calculate utilizând relaţiile prezentate

anterior, asupra clădirilor industriale şi personalului, în cazul unei explozii accidentale a 724

kg echiv TNT sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Efectele suprapresiunii în frontul undei de şoc calculate utilizând relaţiile prezentate

anterior, asupra clădirilor industriale şi personalului, în cazul unei explozii accidentale a 724

kg echivalent TNT sunt prezentate în tabelul 4.19.:

Tabelul nr. 4.19 Efectele suprapresiunii în frontul undei de şoc în cazul unei explozii

accidentale a 724 kg echivalent TNT

Nr

crt

Suprapresiunea

kg/cm2

Distanţa faţă de

focarul exploziei

m

Efecte asupra

clădirilor industriale

cu schelet metalic

Efecte asupra

personalului

1 1 24,81 Distrugere totală Traumatisme grave practic

incompatibile cu viaţa

2 0,8 27,77 Distrugere totală Traumatisme grave practic

incompatibile cu viaţa

3 0,5 35,75 Distrugeri puternice Traumatisme grave

(fracturi,hemoragii interne)

4 0,3 48,3 Distrugeri medii Traumatisme

mijlocii(contuzii, surditate)

5 0,2 62,81 Distrugeri uşoare

Traumatisme uşoare

(contuzii uşoare, ţiuitul

urechilor)

6 0,1 103,79

Avarii neînsemnate

(spargerea completă a

geamurilor)

Traumatisme neînsemnate




Octombrie

2013


Rezultă că efectul suprapresiunii undei de şoc în cazul exploziei accidentale a unei

încărcături de 724 kg echivalent TNT sunt neînsemnate la distanţe de peste 104 m, atât asupra

clădirilor cât şi asupra personalului.

b. Explozia azotatului de amoniu (Nitrat de Amoniu - NA)

În condiţii normale de depozitare, manipulare şi utilizare, NA este stabil.

Totuşi NA este un agent oxidant care prin încălzire la temperaturi mari în spaţii

închise (ex: ţevi, etc.) cu realizarea unei presiuni ridicate, poate conduce la reacţii violente sau

explozii, în special dacă sunt contaminate cu substanţe periculoase (materiale combustibile şi

lubrifianţi, agenţi reducători, acizi, baze, sulfuri, coloranţi, cloruri, cromaţi, nitraţi,

permanganaţi, pulberi metalice).

Îngrăşământul are o mare rezistenţă la detonare, dar această rezistenţă scade în

prezenţa contaminanţilor sau la temperaturi ridicate. NA poate întreţine combustia.

NA are un comportament foarte complex şi de aceea a fost cercetat în mod deosebit.

Sunt trei hazarduri principale asociate cu NA:

- Instabilitatea la descompunere;

- Incendiul (datorat naturii sale oxidante);

- Explozia;

Parametrii cei mai importanţi care influenţează prezenţa hazardurilor sunt: mărimea

particulelor, densitatea particulelor, porozitatea, puritatea, conţinutul de nitrogen, temperatura

ambiantă.

NA în sine nu arde şi nu este combustibil. Ca substanţă oxidantă poate întreţine

arderea şi poate intensifica un incendiu chiar şi în lipsa aerului, dar numai atâta timp cât este

prezent combustibilul sau materialul inflamabil. Pe timpul arderii se descompune în oxizi de

azot şi amoniac, ambele toxice. Într-adevăr, efectele toxice ale gazelor produse, din care cel

mai toxic este bioxidul de azot, reprezintă riscul dominant deoarece riscul producerii unei

explozii este considerat ca fiind mai scăzut. În plus temperatura de topire a NA în stare pură

este de 169,6 oC. Pe timpul procesului de topire sunt absorbite o parte din energiile primite şi

adesea produsul topit se scurge şi eliberează energiile în exterior.

Soluţia fierbinte de NA, ca şi azotatul în stare solidă pot constitui un pericol de

incendiu. Soluţia fierbinte de NA poate iniţia aprinderea materialelor textile sau lemnoase.

Hainele impregnate cu NA lăsate pe o suprafaţă fierbinte se pot aprinde în timp.




Octombrie

2013


Incendiile în care este implicat NA nu pot fi stinse prin sufocare, deoarece NA poate

produce oxigenul necesar întreţinerii arderii. Apa este cea mai potrivită pentru stingerea

incendiilor în care este implicat NA, cea mai eficientă metodă fiind inundarea efectivă cu apă

a zonei cuprinse de incendiu.

NA poate produce explozie prin una din următoarele trei modalităţi:

încălzire în spaţii închise;

reacţii accelerate de descompunere – autoîncălzire prin descompunere termică;

detonare – iniţiere prin şoc de către un alt exploziv sau impact mecanic.

Încălzirea în spaţii închise devine un risc în cazul în care ventilaţia este neadecvată.

Descompunerea rapidă a NA duce la o creştere considerabilă a presiunii care eventual

poate cauza explozia. De asemenea, NA în stare topită este mult mai sensibil la iniţiere decât

materialul solid. O reacţie accelerată de descompunere este atinsă când căldura generată de

reacţie excede căldura pierdută de limitele extrem de periculoase. Pentru NA pur aceste

condiţii sunt dificil de realizat datorită ratei scăzute de descompunere şi efectului endotermic

când acesta este neîngrădit.

NA necontaminat este foarte dificil de detonat. Nici flacăra, nici scânteia, nici frecările

nu pot declanşa o detonare. Iniţierea prin undă de şoc necesită o cantitate uriaşă de energie.

Sensibilitatea la iniţiere prin şoc creşte odată cu temperatura, prezenţa combustibililor,

substanţelor reactive şi prezenţa golurilor şi bulelor în substanţă. NA cu densitate mică fiind

poros este semnificativ mai sensibil decât îngrăşământul cu densitate mare. Impactul produs

de obiecte în cădere nu degajă suficientă energie pentru iniţierea unei explozii.

Un alt factor foarte important este dimensiunea minimă sau diametrul încărcăturii de

NA. Pe măsură ce creşte mărimea grămezii de azotat, creşte şi riscul de explozie.

Diametrul critic al încărcăturii este diametrul minim necesar pentru realizarea unei

explozii. NA cu densitate mare are un diametru critic al încărcăturii foarte mare făcând ca

explozia în întreaga masa de substanţă să fie foarte dificilă, > 7m la densitate a grămezii de

1,0 g/cm3.

Există o oarecare confuzie şi incertitudine în literatură şi în rapoartele de securitate cu

privire la puterea de explozie a îngrăşământului. Aceasta poate fi urmărită până la întrebarea –

se poate ca o stivă de îngrăşământ să fie detonată sau numai deflagrată? Experimentele au

arătat că, nu se poate produce nici una de mai sus, numai dacă cel puţin o parte din stiva

respectivă este încălzită peste punctul său de topire. Detonarea, care este caracterizată printr-o




Octombrie

2013


undă de presiune supersonică care se deplasează prin material, poate să apară numai dacă

dimensiunile explozibilului sunt mai mari decât o valoare particulară cunoscută ca diametru

de sarcină critică. Pentru îngrăşământul solid, acest diametru este de aproape 3 m ceea ce

implică faptul că o cantitate mai mică de 300 t este puţin probabil că va detona. Diametrul

care corespunde NA topit este de numai 10 cm.

NA cu densitate redusă este relativ mult mai sensibil la detonare. Are un diametru

critic al încărcăturii mult mai redus şi ca urmare este suficientă o încărcătură de iniţiere mai

mică pentru detonare. Conţinutul de NA afectează potenţialul exploziv. Cercetările au arătat

că riscul de explozie este redus dacă conţinutul de NA este limitat la, de exemplu, 90%

(31,5% N) cu o altă reducere dacă această limită este scăzută la 80% (28% N). Oricum,

trebuie recunoscut faptul că riscul potenţial de explozie - de altfel oarecum redus - rămâne

totuşi.

Deflagraţia nu este constrânsă de dimensiuni şi se consideră când unda de presiune

generată de o combustie subsonică se deplasează prin material. În anumite condiţii, energia

eliberată şi daunele produse de cele două procese (detonarea şi deflagraţia) într-o probă de

NA poate fi diferită, dar într-o analiză a hazardului, nu se obişnuieşte să se facă distincţia între

acestea şi să se facă referire numai la o explozie.

Fenomenul de deflagraţie şi tranziţie la detonare se poate dezvolta în condiţiile unui

foc mare sau o descompunere violentă în masă, prin crearea condiţiilor necesare. Oricum,

ambele – substanţa curată sau contaminată (sau cu combustibili) de NA necesită existenţa

unei presiuni foarte mari pentru apariţia acestui fenomen. Este puţin probabil ca aceste

condiţii să fie întrunite în condiţii normale de depozitare. Nu în ultimul rând, este important

de menţionat faptul că şi în aşa-zisele condiţii normale de depozitare, descompunerea NA

poate să apară.

Părerea generală privind hazardurile ce implică NA este aceea că, în cazul unui

incendiu extins la un depozit de îngrăşăminte, o baltă de NA lichid se va forma la capătul

stivei cel mai aproape de foc. Dacă această baltă este lovită de un proiectil cu viteză mare (ex:

un obiect care cade sau o parte a unui tambur care a explodat) atunci are loc o explozie locală

care va transmite o undă de şoc în stiva principală de îngrăşământ care nu s-a topit. Dacă

această stivă conţine mai puţin de 300 t, nu va suporta o detonare, dar va deflagra şi, făcând

acest lucru, va elibera o cantitate de energie echivalentă cu 41 t de TNT. Această cifră este

calculată pe baza unei echivalenţe TNT a NA cu o putere a exploziei de 55% şi o eficienţă de




Octombrie

2013


25%. Domeniul hazardului de suprapresiune de 6,9∙103 Pa (= 1 psi = 0,069 bar) pentru o

asemenea explozie este de 600 m.

Se presupune că stivele de NA în aer liber nu sunt capabile să explodeze deoarece

probabilitatea ca o explozie să atragă după sine prăbuşirea unei grinzi într-o baltă topită este

foarte redusă.

Aplicarea modelului TNT pentru calcularea puterii explozive

Deoarece o explozie este o conversie rapidă a unui solid într-un gaz la o temperatură

ridicată, parametrii esenţiali care guvernează câmpul exploziv reprezintă cantitatea de gaz

produsă şi căldura eliberată prin reacţie, care determină temperatura maximă atinsă.

Cantitatea de gaz produsă este de obicei exprimată ca un volum (V0) la 0 oC şi

presiune de 1 atm pe 1 kg de exploziv. V0 este calculat din ecuaţia chimică care reprezintă

reacţia explozivă, tratând gazele ca gaze ideale.

Căldura exploziei reprezintă cantitatea de căldură eliberată în timpul descompunerii.

Se determină prin ecuaţia chimică care reprezintă reacţia de explozie în care produsele

explozive din partea dreaptă sunt într-o stare fizică corespunzătoare unor condiţii de presiune

şi temperatură ridicate ale exploziei. Apa formată este în stare de vapori.

2NH4NO32 N2 +4H2O + O2 + 118 kJ/mol

Căldura unei explozii, măsurată pe unitate de masă de explozibil este desemnată Qv şi

este aproximată prin căldura de reacţie. Cu toate acestea, nu există o modalitate unică de

determinare a lui Qv şi relaţiile termodinamice diferite produc rezultate diferite.

În concluzie, nu are rost să se depună eforturi mari pentru o acurateţe bună în

calcularea câmpului exploziv deoarece nu numai că starea termodinamică finală a produselor

este incertă, dar şi starea fizică a condiţiilor de etanşare şi stocare poate avea un efect marcant

asupra energiei eliminate.

Calculele şi experimentele au determinat energia de explozie a celor mai obişnuiţi

explozivi, dar în practică nu toată energia care putea fi teoretic eliberată este convertită într-o

undă de şoc. Există numeroase motive pentru aceasta, dar principalul este acela că numai o

fracţie a masei de exploziv explodează în realitate – restul se dispersează. Raportul dintre

energia reală eliminată şi cea teoretic disponibilă este considerat de obicei ca eficienţa

exploziei.

Energia eliberată de o explozie este de aceea produsul dintre masa explozibilului – M

(kg), energia exploziei – Es (J) la 1 kg de substanţă şi eficienţa exploziei. Energia specifică a




Octombrie

2013


exploziei este de obicei măsurată în termeni de energie de detonare a TNT şi este considerată

ca putere explozivă:

Puterea Explozivă = Es / ETNT

unde: Es - Energie de descompunere a unui kg de substanţe (J)

ETNT - Energia de detonare a 1 kg de TNT (J).

Deoarece consecinţele exploziilor sunt documentate în termeni de masă a TNT,

consecinţele exploziilor altor substanţe sunt cel mai convenabil determinate prin calcularea

unei mase echivalente a TNT. Aceasta este definită ca:

Echivalent TNT = M x (Putere explozivă) x (eficienţă).

Odată ce echivalentul TNT (EQTNT) al unei substanţe a fost stabilit, efectul unei

explozii de M kg din acea substanţă este uşor determinat prin referire la efectele studiate ale

unei explozii a unei cantităţi echivalente de TNT.

O problemă generală privind aplicabilitatea modelului TNT pentru un material cum

este NA este aceea a lipsei de informaţii (ştiinţifice) privind valorile care trebuie utilizate

pentru puterea de explozie şi eficienţa. O a doua problemă o reprezintă comportamentul ne-

ideal al NA cu privire la proprietăţile de detonare. Ca rezultat, exploziile pe scară largă vor

arăta probabil efecte (la scară) diferite de testele din teren la cea mai mică scară. În tabelul

4.20 este prezentată o trecere în revistă a unor valori oferite de Executivul pentru Sănătate şi

Siguranţă din Marea Britanie (HSE UK). Tabelul indică de asemenea şi valorile pentru

îngrăşământul cu densitate mare (FGAN) şi gradul tehnic redus al densităţii (TGAN) aşa cum

este utilizat de diverse companii din UE.

Tabel 4.20. Puterea, eficienţa şi echivalentul exploziei NA

Numele subst. Puterea explozivă Eficienţa Echivalentul TNT Sursă bibliografică

Azotat de amoniu 55 % 25 % 14 % HSE, UK

FGAN 30 % 10 % 3 % Diverse

TGAN 40 % 25 % 10 % Diverse

În principiu, echivalentul TNT al unui material poate fi determinat din consideraţii

teoretice, din teste la scală „mică” şi incidente. Echivalentul TNT care a rezultat în urma

daunelor observate în cazul accidentului de la Toulouse este aproximativ 7,5-20%. În

interpretarea acestui domeniu trebuie avut în vedere faptul că acestea se referă întotdeauna la

un tip specific de material. În cele din urmă, dar nu lipsit de importanţă este faptul că,




Octombrie

2013


deoarece NA este un exploziv ne-ideal, caracteristicile şocului (presiunea de vârf, durata, etc.)

diferă de un şoc de la o explozie de TNT. Aceasta afectează şi numărul de echivalenţă.

Greutatea echivalentă a TNT în cazul unui eveniment exploziv este guvernată atât de

puterea explozivă a materialului (echivalenţa TNT) cât şi de eficienţa procesului. Echivalentul

TNT şi eficienţa explozivă a NA variază de la o sursă bibliografică la alta.

De exemplu, în cazul NA, dacă eficienţa unei explozii ar fi 100%, atunci echivalenţa

TNT ar fi de 0,55. Cu toate acestea, eficienţa este variabilă şi depinde de factorii care includ

cantitatea de retenţie şi dimensiunea modului de iniţiere.

Pentru NA stocat în grămezi întinse, unii experţi din industrie acceptă în prezent că

0,32 este factorul care trebuie multiplicat cu cantitatea de TNT. Ca exemplu, presupunând că

sunt stocate 100 t de NA pur, greutatea echivalentă a TNT ar fi de 32 t. În cazul exploziei a

32000 kg de TNT ar fi necesară o distanţă de protecţie faţă de clădirile ocupate din afara

amplasamentului de aproximativ 705 metri. Se poate ca această distanţă să poată fi substanţial

redusă prin stocarea NA într-o asemenea manieră încât să nu permită o explozie solidară a

depozitării totale.

Pentru efectuarea simulării, a fost considerat următorul scenariu: Explozia unei

cantităţi de 8 t azotat de amoniu în timpul transportului în carieră.

În continuare se prezintă rezultatele simulărilor efectuate utilizând programul

EFFECTS, Enviromental and Industrial Safety care este elaborat pentru analiza efectelor

accidentelor industriale şi analiza consecinţelor. Programul a fost realizat de firma TNO Built

Environment and Geosciences- Olanda iar modelele programului se bazează pe „Yellow

Book”, recunoscută internaţional ca standard în elaborarea analizelor de risc.

Valorile de prag (suprapresiunea în frontul undei de şoc ) utilizate pentru efectul

asupra populaţiei sunt următoarele:

- 0,3 bar - pentru zona cu mortalitate ridicată (zona I);

- 0,07 bari - pentru zona cu leziuni ireversibile (zona II).

Valorile de prag definesc zone în care viaţa (zona I) respectiv sănătatea


În Figura 4.21. se prezintă suprapresiunea în funcţie de distanţă pentru Explozia

unei cantităţi de 8 t nitrat de amoniu.




Octombrie

2013


Figura 4.21. Suprapresiune în funcţie de distanţă – 8 tone NA


8 tone

Distance from center mass of explosive cloud [m]300250200150100500

Ove

rpre

ssu

re [

mb

ar]

6.000

5.500

5.000

4.500

4.000

3.500

3.000

2.500

2.000

1.500

1.000

500

0

Zona cu mortalitate ridicată (Zona I cu suprapresiune peste 300 mbari) este în

interiorul unui cerc cu raza de 68 m iar zona cu leziuni ireversibile (Zona II cu suprapresiune

peste 70 mbari) este în interiorul unui cerc cu raza de 184 m.

În acest caz am considerat că accidentul se produce în zona în care drumul parcurs de

camionul cu explozibil spre carieră trece prin incinta care conţine atelierul de întreţinere şi

reparaţii pentru utilajele din carieră care este singurul obiectiv cu sensibilitate mai mare de pe

tot traseul. În figura 4.22 se prezintă harta cu reprezentarea zonelor de risc asociate acestui

scenariu.




Octombrie

2013


Figura 4.22. Harta cu reprezentarea zonelor de risc

Se observă că un astfel de accident poate afecta deosebit de serios persoanele aflate în

zona 1 care include atelierul de întreţinere a utilajelor din carieră, anexa tehnico-socială a

acestuia, depozitul de carburanţi cu pereonul pompelor de distribuţie precum şi o parte din

platforma de spălare a utilajelor şi din parcare. Efecte destul de grave pot fi înregistrate şi la

persoanele aflate în zona 2 care include şi laboratorul de analize fizico-chimice, clădirea

administrativă cu grupul social, staţia de epurare ape menajere şi platforma de la concasarea

primară. mare parte din personalul aflat în zonă deoarece lucrările de reparaţii pentru utilajele

foarte mari se realizează de obicei în afara clădirilor. Ca atare, pentru a reduce la minim

eventualele efecte nedorite, transportul explozibilului se va face înafara orelor de program

pentru schimbul 1 iar pe perioada trecerii camionului cu explozibil prin această zonă,

personalul care lucrează în schimburi va fi avertizat şi se va adăposti în clădiri adecvate.




Octombrie

2013


2.5. Riscuri asociate iazului de decantare a sterilelor

Evaluarea calitativă a riscului pentru iazul de decantare a sterilelor a pus în evidenţă

faptul că riscul cel mai mare este asociat formării de breşe în corpul barajului, care poate duce

la pierderea necontrolată în mediu a apei conţinute şi a unei părţi de steril.

Cuantificarea riguroasă a riscului necesită stabilirea probabilităţilor de apariţie a unor

avarii care provoacă pierderea necontrolată a conţinutului iazului precum şi evaluarea mărimii

consecinţelor unor asemenea evenimente. Procesul de cuantificare este însă dificil şi de multe

ori imprecis, datorită insuficienţei datelor de bază şi dificultăţii de definire a unor unităţi de

măsură pentru consecinţe.

Pentru depăşirea acestui inconvenient se poate recurge la evaluarea empirică a riscului

sau a componentelor sale prin indici proporţionali cu riscul. În cadrul acestei metode iazul

este privit ca un sistem. Componentele iazului care au implicaţii în declanşarea unor

mecanisme de cedare sunt identificate, pe baza arborilor evenimentelor adverse. Măsura în

care avarierea sau neîncadrarea în specificaţiile date ale unei componente poate contribui la

ruperea iazului este caracterizată printr-un indice de gravitate IG:

IG = CM. PC. DC

unde: -CM este un indice parţial care exprimă ponderea defectării componentei în

declanşarea ruperii;

-PC - indice parţial care exprimă probabilitatea de defectare a componentei;

-DC - indice parţial care exprimă măsura în care defectarea componentei poate

fi detectată în avans.

Fiecare indice parţial este apreciat pe o scară de la 1 la 5. Valoarea maximă a indicelui

de gravitate IG = 125 corespunde componentei a cărei defectare sau neîncadrarea în

specificaţii are efect deosebit de important în declanşarea unui mecanism de cedare (CM = 5),

a cărei defectare (sau abatere de la condiţiile de siguranţă) este foarte probabilă (PC = 5) şi de

asemenea este foarte greu de depistat în avans (DC = 5).

Componentele identificate ca fiind potenţial iniţiatoare a formării unei breşe au fost:

garda, plaja, panta taluzului aval, granulometria materialului, sistemul de colectare a apei

limpezite, drenajul, evacuarea apelor colectate. Indicii parţiali au fost determinaţi prin

consultări şi medieri succesive realizate de specialiştii implicaţi în elaborarea studiului. A

rezultat, spre exemplu, că nerespectarea gărzii conduce aproape sigur la ruperea digului (CM




Octombrie

2013


= 5) şi că probabilitatea de apariţie a unei asemenea situaţii este medie (PC = 3) dar că

depistarea situaţiei se face cu uşurinţă (DC = 1). În ceea ce priveşte sistemul de colectare a

apei limpezite, cedarea acestuia conduce aproape sigur la ruperea iazului prin lipsa de control

a apelor acumulate (CM = 5), probabilitatea de cedare este medie (PC = 3) iar depistarea în

avans, care să permită intervenţii utile este destul de facilă (DC = 2). În mod asemănător s-au

stabilit indicii şi pentru celelalte componente. Sinteza este prezentată în tabelul 4.23.

Tabelul nr. 4.23 Sinteza indicilor parţiali determinaţi

Parametru sau componenta CM PC DC IG=CM PC DC

Garda

Lăţimea plajei

Panta taluzului aval

Calitatea materialului în corpul barajului

(permeabilitate , stabilitate)

Sistemul de evacuare al apei limpezite

Sistemul de drenaj

5

4

5

3

5

3

3

3

2

2

3

3

1

1

1

2

2

3

15

12

10

12

30

27

Din această evaluare rezultă ierarhizarea necesară a măsurilor de creştere a siguranţei.

După cum se observă, sistemul de colectare al apei limpezite are indicele de gravitate maxim.

În aceeaşi ordine de prioritate intră şi instituirea controlului periodic al stării galeriei de

deviere şi drenaj. Urmează apoi, în ordinea indicelui de gravitate, pachetul de parametri de

exploatare (gardă, plaje, calitatea materialului din corpul barajului, pante) care necesită

monitorizarea atentă printr-un sistem adecvat şi controlul prin măsuri de exploatare.

Pierderea rapidă şi necontrolată a conţinutului iazului de decantare poate avea

următoarele categorii de consecinţe:

- pierderi de vieţi omeneşti;

- efecte asupra mediului biologic şi fizic;

- pagube materiale aduse terţilor din zona afectată;

- pagube directe aduse DEVA GOLD, prin costul lucrărilor de reparaţii şi prin

întreruperea producţiei pe durata remedierilor;

- efecte asupra imaginii societăţii (cotaţie la bursă, regimul autorizării, etc).

Cuantificarea acestor consecinţe este foarte dificilă datorită faptului cu unele

consecinţe nu au expresie bănească, aşa cum sunt pierderile de vieţi omeneşti, iar altele sunt

extrem de greu de evaluat în unităţi monetare, aşa cum sunt efectele asupra mediului sau

efectele asupra imaginii societăţii.




Octombrie

2013


Aşezările omeneşti sunt situate relativ departe de baraj şi deci pierderile de vieţi

omeneşti foarte puţin probabile. Efectele asupra mediului şi asupra proprietăţilor sunt posibile

dar limitate în special datorită periculozităţii reduse a materialului depozitat în acest iaz, iar

pagubele produse firmei şi afectarea imaginii acesteia în caz de accident se vor produce

aproape sigur.

Arealul posibil a fi afectat, în situaţia foarte puţin probabilă de cedare a barajului ar

include, până la confluenţa cu Mureşul, satele Hondol (598 loc) şi Certeju de Sus (1795 loc)

aparţinătoare comunei Certejul de Sus, precum şi satul Bârsău (529 loc) comuna Hărău.

În urma investigaţiilor de teren, viiturile de tip ‘’flash-flood’’ şi/sau ,,mud-flood’’ care

ar putea rezulta în urma cedării barajului iazului de decantare a sterilelor ar putea fi eventual

afectate aproximativ 50 de gospodării din localitatea Hondol, 40 din Certeju de Sus şi circa 80

din satul Bârsău, o serie de obiective socio-economice (amplasamentul SC MINVEST SA din

Certeju de Sus, Şcoala Generală din Hondol) precum şi o suprafaţă semnificativă de terenuri

arabile aval de localitatea Certeju de Sus. În figura 4.24. se prezintă harta cu figurarea zonelor

posibil a fi afectate.




Octombrie

2013


Figura 4.24 Harta cu figurarea zonelor posibil a fi afectate de viituri

O influenţă pozitivă în cazul unui astfel de accident (regularizarea viiturii, stoparea

unei cantităţi de steril) ar putea exercita zăvoaiele dezvoltate în albia pârâului Măcriş şi

vecinătatea acesteia, aval de locaţia iazului propus, alcătuite din exemplare destul de

viguroase de Alnus glutinosa, Salix caprea, Carpinus betulus, Fraxinus excelsior etc., care

realizează o densitate apreciabilă în acel areal.

Arealele critice identificate în urma investigaţiilor sunt centrul satului Hondol în

locaţia în care râul Hondol subtraversează drumul DJ 761 şi cea mai mare parte a vetrei

satului Bârsău dezvoltată pe partea stângă a pârâului Certej. De menţionat faptul că

obiectivele din satele menţionate nu sunt aparate de lucrări de îndiguire sau acumulări,

pârâurile fiind doar amenajate pe unele sectoare prin lucrări de recalibrare şi rectificare




Octombrie

2013


(ieşire Certeju de Sus, Bârsău) menite sa crească viteza de scurgere a apei şi să scadă nivelul

la acelaşi debit pentru a limita revărsările.

Evaluarea cantitativă a riscurilor asociate iazurilor de decantare a sterilelor face

obiectul unui studiu separat efectuat de UTCB Bucureşti in 2010 şi anume: “Studiu de risc

pentru barajele iazurilor de decatare de la exploatarea minereurilor auro argentifere

din perimetrul Certej”.

„Evaluarea impactului cumulat pentru proiectele Roşia Montană şi Certej şi

consecinţele producerii unui accident simultan cu posibile efecte transfrontieră” este un

de asemenea un studiu realizat în 2010 de un consorţiu format din:

AMEC – S.C. AMEC Earth& Envionmetal S.R.L, România

UTCB – Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti

UBB – Universitatea Babes – Bolyai, Cluj Napoca,

OCON ECORISC – S.C. OCON ECORISC S.R.L, Turda

MARILENA PATRASCU – expert Evaluarea Impactului asupra Mediului

PAUL WHITEHEAD – Profesor Oxford University

WESTAGEM – S.C. WESTAGEM S.R.L., Bucuresti.

3. Identificarea şi evaluarea riscurilor asociate realizării investiţiei pe terenuri

contaminate prin activitatea minieră anterior desfăşurată, în care nu s-au executat lucrări de

reconstrucţie ecologică.

În ceea ce priveşte Calitatea cursurilor de apă din zona exploatării, la ora actuală

există o poluare semnificativă a pârâului Coranda aval de actuala haldă de sterile Nord şi a

pârâului Băiaga aval de actuala haldă de sterile Sud.

Aceste două văi se varsă în pârâul Macrişului care devine şi el poluat semnificativ aval

de confluenţa cu pârâul Coranda, poluare ce se manifestă în continuare în aval pe pârâul

Hondol şi apoi Certej până la vărsarea în Mureş.

În urma comparării rezultatelor obţinute din analizele de laborator a probelor de apă

prelevate, pentru poluanţii relevanţi în raport cu exploatările miniere auro-argintifere, cu

limitele impuse prin Ordinul nr. 161/2006 s-a evidenţiat o poluare masivă pe cursurile

inferioare de apă pârâul Corănzii, pârâul Băiegii, şi pe colectori, respectiv Valea Hondol şi

Valea Certej, la acesta din urmă constatându-se o oarecare diluţie în condiţiile în care are un

debit mai mare.




Octombrie

2013


Primele două cursuri de apă traversează vechi depozite miniere de steril şi roci

decopertate bogate în sulfuri şi metale neferoase. Reacţia oxigenului din aer cu rocile ce

conţin sulfuri conduce la formare de acid, condiţii în care metalele prezintă o solubilitate

ridicată, iar indicatorii relevanţi cum ar fi pH-ul, sulfaţi şi majoritatea metalelor situează apele

în clasa V de calitate. Valea Hondol şi Valea Certej sunt emisarii care recepţionează apele

uzate având de asemenea o încărcătură ridicată de poluanţi.

Aceasta poluare consta intr-o valoare scazuta a pH-ului (2,7-2,9) in zona Coranda,

Baiaga, Macris, apoi valori ceva mai mari (4,5 – 5) pe Certej. De asemenea valori ridicate ale

concentratiilor la unele metale (Zn, Cu, Mn , Fer, Cd, Pb, Ni) si la sulfati.

Cursurile de apă neinfluenţate de vechile exploatări miniere (pârâul lui Toader, cursul

superior al Văii Băiegii şi pârâul Valea Măcrişului amonte de confluenţa cu Valea Corănzii)

prezintă indicatori de calitate mult mai buni.

Practic în clasa V de calitate pentru indicatorii relevanţi se situează doar cursul

superior al Văii Băiegii la indicatorul zinc în situaţia în care spală pe o mică porţiune un vechi

depozit de steril.

Pe Figura 4.25. este reprezentat cu roşu porţiunea din cursurile de apă de suprafaţă

afectate de actuala poluare.




Octombrie

2013


Figura 4.25 Harta cu cursurile de apă de suprafaţă afectate de actuala poluare

Cauzele acestei poluări istorice sunt apele acide generate de oxidarea mineralelor cu

conţinut de sulfuri din cariera Certej (cu activitate închisă în acest moment), din cele două

halde de sterile aferente carierei şi din apele de mină evacuate din galeriile fostelor exploatări

în subteran.




Octombrie

2013


Conform informaţiilor disponibile, la ora actuală sunt evacuate ape de mină din

următoarele galerii:

- Galeria Tunel Nicodim, cota + 403,6 m, cu debite de apă acide de cca. 0,2 l/s;

- Galeria Coranda II, cota + 452 m , cu debite de apă acide de cca. 0,2 l/s.;

- Galeria Coranda III, cota + 492 m, cu debite de apă acide de cca. 0,1 l/s.

Proiectul minier propus de către SC Deva Gold SA prevede reamenajarea actualelor

halde de sterile si realizarea unui sistem de colectare a tuturor apelor potential acide in bazine

de colectare de unde sunt pompate la statia de tratare , fiind deversate in emisari doar ape care

corespund normelor privind calitatea apelor uzate evacuate in emisari naturali (NTPA 001).

Pe Anexa 2.2.a “Plan de situaţie general” sunt figurate toate amenajările din cadrul

proiectului minier Certej, inclusiv canalele şi bazinele de colectare apelor potenţial acide, cu

conductele şi staţiile de pompare aferente şi staţia de tratare din incinta Uzinei de preparare:

- Canale de gardă

Canalele de gardă ce s-au proiectat la halda Nord vor fi de formă trapezoidală şi în

funcţie de apele ce le vor prelua şi apoi descărca au fost calculate hidrotehnic pe tronsoane cu

secţiuni şi lungimi diferite după cum urmează:

- tronson cu o lungime de 220 m cu următoarele dimensiuni: b=0,7 m, B=1,73 m,

h=0,9 m,


h=0,9 m,


h=0,6 m.

Apele ce se aduna pe aceste tronsoane sunt ape ce se vor scurge de pe halda nord şi

vor fi conduse în aval către bazinul de colectare ape acide nr 1 al haldei nord.

- tronson cu o lungime de 262 m şi cu următoarele dimensiuni: b=0,5 m, B=1,3 m,

h=0,7 m.

- tronson cu o lungime de 368 m având următoarele dimensiuni: b=0,7 m, B=1,85 m,

h= 1,0 m,

- tronson cu o lungime de 165 m şi cu următoarele dimensiuni: b=0,5 m, B=1,48 m,

h=0,85 m.

Apele ce se aduna în aceste tronsoane de canal sunt ape curate de pe versant şi ca atare

vor fi dirijate către zona canalizată pe sub halda spre pârâul Corănzii.




Octombrie

2013


- tronson cu o lungime de 309 m având dimensiunile: b=0,5 m, B=1,0 m, h=0,5 m .

Apele colectate de acest tronson de canal vor fi descărcate în pârâul Măcriş.

Canalele de gardă ce s-au proiectat la Halda Sud vor fi de formă trapezoidală şi în

funcţie de apele ce le vor prelua şi descarca, au fost calculate hidrotehnic pe patru tronsoane

cu secţiuni şi lungimi diferite după cum urmează :

- tronson cu lungime de 443 m având urmatoarele dimensiuni: b=0,5 m B=1,54 m ,

h=0,9 m,

- tronson cu lungime de 416 m şi următoarele dimensiuni: b=0,7 m, B=1,74 m, h=0,9

m,

- tronson cu lungime de 385 m şi dimensiunile: b=0,7 m, B=1,97 m, h=1,1 m şi

tronson cu lungime de 330 m cu următoarele dimensiuni: b=0,5 m, B=1,37 m, h=0,75 m.

Apele colectate de aceste tronsoane de canal sunt ape pluviale ce se scurg de pe halda

si ele vor fi dirijate spre aval la bazinul de colectare ape acide al acestei halde .

- Bazine de sedimentare şi de stocare ape acide pentru Halda Nord

Pe baza calculelor de dimensionare efectuate au fost prevăzute a se executa două

bazine de colectare a scurgerilor de ape acide. Aria de captare pentru Halda de Steril Nord

poate fi împărţită în două arii separate, întrucât sunt situate două pâraie în cadrul amprentei

sale. Aria 1 este de 155.000 m2, în timp ce Aria 2 este de 675.000 m

2. Apa de scurgere din

Aria 1 va fi colectată în bazinul nr.1 al Haldei de Steril Nord în timp ce apă de scurgere din

Aria 2 va fi colectată în bazinul nr.2 al Haldei de Steril Nord.

Apa din scurgeri care rezultă din halda de steril Nord va fi direcţionată prin

intermediul canalelor de gardă într-un bazin de decantare a sedimentelor care va micşora

viteza apei de scurgere şi va permite sedimentarea. Bazinul de decantare va avea adâncimea

de 3 m, lungimea de 20 m şi lăţimea de 10 m. Bazinul de decantare va fi din beton, necesitând

întreţinere periodică pentru îndepărtarea sedimentelor accumulate. Sedimentele vor fi

transportate în iazul de decantare sterile de flotaţie. Preaplinul bazinului de decantare va fi

colectat prin intermediul canalului de evacuare în bazinul de stocare ape nr. 1.

Bazinul de stocare nr.1 al haldei de steril Nord va avea capacitatea maximă de 16.000

m3, cota minimă a barajului va fi de 420 m şi maximă de 430 m. Barajul va fi construit în

etape şi va avea înălţimea la coronament de aproximativ 10 m, lăţimea coronamentului de 5

m iar lungimea coronamentului de 46 m. Barajul va fi construit preponderent din rocă




Octombrie

2013


rezultată de la săparea canalelor de gardă.

Bazinul nr. 2 al haldei de steril Nord va avea capacitatea maximă de 4.000 mc, cota

minimă 435 m şi maximă 442 m. Barajul va fi construit în etape şi va avea înălţimea la

coronament de aproximativ 7 m, lăţimea coronamentului va fi de 5 m iar lungimea

coronamentului va fi de 33 m. Barajul va fi construit preponderent din rocă rezultată de la

săparea canalelor de gardă.

Ambele bazine vor fi protejate pe ampriza lor şi pe faţa din amonte a digului pentru a

preveni exfiltraţiile de ape acide cu geomembrană HDPE 2mm şi geotextil protector sub

geomembrană. Suprafaţa totală ce va fi izolată este de 5.000 m2 pentru bazinul 1 şi 3.000 m

2

pentru bazinul 2.

- Bazine de sedimentare şi de stocare ape acide pentru Halda Sud

Pe baza calculelor de dimensionare efectuate la Halda Sud (care are o arie de captare

de 650.000 m2) a fost prevăzut a se executa un bazin de colectare a scurgerilor de ape acide.

Apa din scurgeri care rezultă de pe halda de steril Sud va fi direcţionată prin

intermediul canalelor de gardă într-un bazin de decantare a sedimentelor care va micşora

viteza apei de scurgere şi va permite sedimentarea. Bazinul de decantare va avea adâncimea

de 3 m, lungimea de 20 m şi lăţimea de 10 m. Preaplinul bazinului de decantare va fi colectat

prin intermediul canalului de evacuare în bazinul de stocare ape halda Sud. Bazinul de

decantare va fi din beton, necesitând întreţinere periodică pentru îndepărtarea sedimentelor

acumulate.

Bazinul de stocare ape acide al haldei de steril Sud va avea capacitatea maximă de

15.000 mc, cota minimă 385 m şi maximă 393 m. Barajul va fi construit în etape, va avea

înălţimea la coronament de aproximativ 8m, lăţimea coronamentului va fi de 5 m iar lungimea

coronamentului va fi de 76 m. Barajul va fi construit preponderent din rocă rezultată de la

săparea canalelor de gardă.

Bazinul va fi protejat pe ampriza lui şi pe faţa din amonte a barajului pentru a preveni

exfiltraţiile de ape acide cu geomembrană HDPE 2mm şi geotextil protector sub

geomembrană. Suprafaţa totală ce va fi acoperită este de 4.600 m2.

- Sistemul de pompare a apelor acide la staţia de epurare

Apele acide din cele două bazine de stocare sunt conduse prin intermediul unei

instalaţii de pompare la staţia de epurare din incinta de la cota +605m.




Octombrie

2013


Apa acidă din bazinul de stocare nr. 1 Halda Nord este pompată la staţia de tratare a

apelor acide printr-o conductă Dn 150 mm în lungime totală de 2.300 m, pozată îngropat.

Apa acidă colectată de pe halda Sud este pompată la staţia de tratare a apelor acide

printr-o conductă Dn 150mm, în lungime de 2.850 m, pozată îngropat.

Toate zonele pentru depozitarea substantelor periculoase sunt prevazute cu platforme

betonate impermeabile, iar rezervoarele de stocare a substantelor periculoase lichide (inclusiv

solutia de cianura de sodiu, solutiile bogate si tulbureala de cianuratie) sunt amplasate in

interiorul unor cuve de retentie din beton astfel dimensionate incat sa asigure retinerea intregii

cantitati de solutie continuta in cazul producerii unor avarii la aceste rezervoare. Ca atare nu

se pune problema contactului dintre apele acide colectate în aval de cele doua halde de sterile

si solutii cu continut de cianuri nici chiar in cazul producerii unor accidente.

In ceea ce priveşte contactul dintre apele acide colectate aval de cele două halde de

sterile şi apele cu conţinut de cianuri existente în iazul CIL, un asemenea scenariu de accident

este extem de puţin probabil datorită sistemului constructiv al barajului iazului CIL

(exfiltraţiile prin baraj sunt colectate şi repompate în iaz) iar eventualele deversări accidentale

peste coronamentul barajului sunt colectate iniţial în iazul de decantare a sterilelor de flotaţie

(unde sunt diluate prin amestecul cu apa fără cianuri conţinută de acesta) şi abia apoi pot

eventual trece şi peste coronamentul barajului TMF ajungând în cursul natural Macriş şi

putând eventual intra în contact cu apele acide.

Datorită consecinţelor deosebit de grave pe care un eventual accident la barajele

iazurilor de decantare le poate avea, în 2010 a fost realizat de către UTCB “Studiu de risc

pentru barajele iazurilor de decatare de la exploatarea minereurilor auro argentifere

din perimetrul Certej”. Acest studiu de risc a realizat cuantificarea probabilităţilor de

cedare – cedarea fiind definită ca „pierderea de ape contaminate şi steril în aval de barajul

iazului TMF” - şi a probabilităţilor de apariţie a unor incidente cu efecte în aval.

Evenimentele declanşatoare a scenariilor de cedare critice au fost precipitaţiile catastrofale,

cutremurele puternice şi lichefierea statică. Pentru barajul iazului TMF a fost inclusă şi

deversarea de ape şi steril din iazul CIL, în cazul cedării acestuia.

Evaluarea rezultatelor studiului a pus în evidenţă că:

-Nici o secvenţă de evenimente critice care să conducă la cedare nu are o probabilitate

de realizare mai mare de 10-7

(unu în 10 milioane de ani).




Octombrie

2013


-Probabilităţile maxime de realizare a cedării sunt mai mici cu un ordin de mărime

decât limitele stabilite de normativul românesc privind „ Analiza şi evaluarea riscului asociat

barajelor”.

-Probabilităţile de cedare şi cele de apariţie a unor incidente cu efecte în aval sunt mai

mici decât cele uzual folosite drept criteriu pentru barajele de retenţie a apei sau pentru alte

structuri inginereşti.

Siguranţa deosebită a ansamblului barajelor de la exploatarea minieră Certej se

datorează tipurilor de iaz, realizării corpului barajelor din anrocamente de carieră de foarte

bună calitate, compactate după practica de la barajele de retenţie, gărzilor capabile să reţină

volumele de apă provenite din precipitaţia maximă credibilă şi a sistemului de monitoring

prevăzut prin proiect.

Pentru a evalua un scenariu maxim posibil, a fost imaginată o deversare care ar rezultă

dintr-un eveniment care ar produce rupturi succesive ale barajelor celor doua iazuri de sterile

ale Proiectului minier Certej. Evenimentul declanşator într-un astfel de scenariu a fost

considerată o viitură care apare în bazinul hidrografic local datorită unei precipitaţii maxime

probabile (PMP). Rezultatul va consta într-o deversare de 350.000 m3 de apă într-un interval

de cca. 6 ore, care va determina un debit de deversare de 16,2 m3/s. Concentraţia de cianură ar

fi de 0,46 mg/l; aceasta concentraţie reprezentând valoarea generată după diluţia apei din cele

două iazuri de către volumul de apă din viitură.

Cantitatea de cianură conţinută în această deversare ar fi de 161 kg adică 0,8 % din

valoarea de prag (cantitate relevantă = 20 to) din coloana 3 a anexei 1 partea a 2-a, peste

care se consideră că este vorba de unităţi SEVESO de nivel superior - upper-tier

establishments (respectiv 3,22 % din valoarea de prag (cantitate relevantă = 5 to) din coloana

2 a anexei 1 partea a 2-a peste care se consideră că este vorba de unităţi de nivel inferior –

minor lower-tier establishments) stabilită de HG 804/2007 pentru substanţe foarte toxice, deci

mult sub valoarea de 5 % (care ar reprezenta 1000 kg de cianură) menţionată de către HG

804/2007 pentru care IGSU are obligaţia de a notifica Comisiei Europeană un accident.

(Conform HG. 804/2007, ANEXA Nr. 6 CRITERII DE NOTIFICARE A UNUI

ACCIDENT MAJOR, “IGSU are obligaţia de a notifica Comisiei Europeană orice accident

care intră sub incidenţa paragrafului 1..... 1. Substanţe periculoase implicate. Orice incendiu

sau explozie ori eliberare accidentală a unei substanţe periculoase implicând o cantitate de cel

puţin 5 % din cantitatea relevantă stabilită în coloana 3 din anexa nr. 1.”




Octombrie

2013


Din acest punct de vedere se poate considera că scenariul imaginat nu ar trebui

considerat ca fiind un accident major.

In condiţiile în care un astfel de accident ar putea avea loc (precipitaţii extreme) este

posibil ca nici bazinele de colectare a apelor acide să nu facă faţă şi ca atare aceste ape vor

deversa peste baraje şi se vor scuge în pârâul Măcriş. Totuşi, datorită diluţiei importante

aceste ape vor avea o aciditate moderată şi deci efectul asupra apelor cu cianuri nu va fi

semnificativ, mai ales că debitul viiturii va probabil foarte mare.

Se poate totuşi imagina faptul că, în contact cu apele acide, întreaga cantitate de

cianură se transformă în acid cianhidric. Datorită solubilităţii extrem de ridicate (100000

mg/l) a acestuia în apă, nu tot acidul cianhidric format se volatilizeaza iar degajarea în

atmosferă se face relativ lent şi treptat (literatura de specialitate arată durate de la minim 3 ore

la cca. 3 zile).

Considerând că intreaga cantitate de acid cianhidric se formează instantaneu, pe

masură ce unda de viitură ajunge în zona bazinelor de colectare ape acide (161 kg : 6 ore =

26,8 kg/oră) iar degajarea în atmosferă se face rapid (în cca. 4 ore), emisia de acid cianhidric

se va face cu o rată de cca. 7,26 kg/h, pe cursul pârâului Măcriş, aval de confluenţa cu pârâul

Coranda.

Efectul dispersiei acidului cianhidric conform scenariului de accident imaginat a fost

evaluat prin simulare, rezultatele fiind prezentate în continuare:

DATE CHIMICE:

Denumire chimica: CIANURA DE HIDROGEN Masa moleculara: 27.03 g/mol

AEGL-1(60 min): 2 ppm AEGL-2(60 min): 7.1 ppm AEGL-3(60 min): 15 ppm

IDLH: 50 ppm LEL: 60000 ppm UEL: 410000 ppm

Punct de fierbere: 25.5° C

Presiunea vaporilor la temperatura ambientala: 0.81 atm

Concentratia de saturatie: 808,230 ppm sau 80.8%

DATE ATMOSFERICE:

Vant: 1 metru/secunda la 3 metri

Rugozitate a solului: urban sau padure Nebulozitate: 5 zecimi

Temperatura aerului: 20° C Clasa de stabilitate: B

Fara inaltime de inversiune Umiditate relativa: 75%




Octombrie

2013


TARIA/INTENSITATEA SURSEI:

Sursa directa: 7.26 kilograme/ora Inaltimea sursei: 0

Durata degajarii: 60 minute

Viteza de degajare: 121 grame/min

Cantitate totala degajata: 7.26 kilograme

ZONA DE RISC:

Model: Gaussian

Rosu : 17 metri --- (50 ppm = IDLH)

Galben: 38 metri --- (10 ppm = ERPG-2)

Deci efectele periculoase se pot manifesta până la maxim 17 m de sursă.

Considerand că volatilizarea s-ar produce instantaneu, imediat după formarea acidului

cianhidric, rezultatele simularilor se prezintă astfel :

DATE CHIMICE:







DATE ATMOSFERICE:






Sursa directa: 26.8 kilograme/ora Inaltimea sursei: 0

Durata degajarii: 60 minute

Viteza de degajare: 447 grame/min

Cantitate totala degajata: 26.8 kilograms

ZONA DE RISC:

Model: Gaussian





Octombrie

2013



Deci efectele periculoase se pot manifesta până la maxim 33 m de sursă.

A fost analizat şi un scenariu de accident care este practic imposibil şi anume emisia

instantanee a întregii cantităţi de acid cianhidric care se poate forma, iar rezultatele

simularilor se prezintă astfel :

DATE CHIMICE:







DATE ATMOSFERICE:






Sursa directa: 161 kilograme Inaltimea sursei: 0

Durata degajarii: 1 minut

Viteza de degajare: 2.68 kilograme/sec

Cantitate totala degajata: 161 kilograme

ZONA DE RISC:

Model: Gaussian



În acest caz efectele periculoase se pot manifesta la distanţe mult mai mari (până la

453 m de sursă) dar fără a putea ajunge în zonele locuite (vezi figura 4.26).

Ca atare nu poate fi vorba de un accident major nici în această situaţie

imaginată.




Octombrie

2013


Figura 4.26 Harta cu zonele de risc

4. Identificarea şi evaluarea riscurilor asociate efectului "Domino" între instalaţiile din

zonele de securitate identificate

În Ghidul „Implementarea art. 8 (Directiva SEVESO)-Efectul de Domino”

(Twinning Project RO 2002/ IB / EN-02 „IMPLEMENTAREA Directivelor VOC, LCP

si SEVESO”), definiţia efectului de Domino este: ”Efectul Domino reprezintă interacţiunile

dintre întreprinderile învecinate sau legate prin amenajări comune.”

Ord. Nr. 1299 din 23 decembrie 2005 privind aprobarea Procedurii de inspecţie

pentru obiectivele care prezintă pericole de producere a accidentelor majore în care sunt

implicate substanţe periculoase defineste efectul Domino astfel:

- creşterea probabilităţii producerii unui accident major sau agravarea consecinţelor

acestuia prin amplasarea a cel puţin două obiective, dintre care unul este "obiectiv cu risc

major", la distanţe suficient de mici ca să se influenţeze reciproc.




Octombrie

2013


Ca atare, în spiritul acestor definiţii nu se pune problema unui efect de „Domino” în

relaţie cu amplasamentul SEVESO care face obiectul prezentului Plan de Urgenţă Internă.

Totuşi „Ghidului de aplicare al directivei Seveso în domeniul amenajării teritoriului

şi urbanismului” pe site-ul IGSU în 2010, menţionează la cap. 7.4.3. că “în zone cu o

cantitate mare de instalaţii Seveso, este bine ca operatorii să evalueze efectul domino,

asigurând o coordonare adecvată”. Ca atare , în continuare se prezintă o evaluare a efectului

Domino intern, considerând că uzina de preparare este împărţită funcţional în mai multe

instalaţii.

De menţionat că în legislaţia naţională nu sunt prevăzute valori de prag (limită) pentru

delimitarea zonelor pe care poate avea loc un efect de Domino.

A. Valori de prag pentru efect de Domino sunt recomandate în cadrul „Ghidului de

aplicare al directivei Seveso în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului” şi

„Ghidului de evaluare a rapoartelor de securitate” , ambele publicate pe site-ul IGSU dar

fără a fi adoptate prin vre-un act de reglementare.

Valorile prevăzute în aceste ghiduri sunt cf. Tabelului 4.27.

Tabelul 4.27 Valori prag

NOTĂ: Se observă faptul că nu este definită o valoare de prag pentru emisiile toxice (se consideră

probabil că emisiile toxice nu pot genera un eventual efect de Domino).




Octombrie

2013


B. Ghidul „Implementarea art. 8 (Directiva SEVESO)-Efectul de Domino”

(Twinning Project RO 2002/ IB / EN-02 „IMPLEMENTAREA Directivelor VOC, LCP

si SEVESO”) din Iunie 2004 recomandă drept criterii-limite posibile pentru stabilirea

efectului de Domino:

- Toxicitate: Dispersia gazelor toxice cu depasirea valorii ERPG-II *

sau a valorii

IDLH **

- Incendii: Radiaţie termică peste 5,0 kW/m2

(cedarea îmbrăcării simple cu sticlă,

topire după 10 secunde de influenţă)

- Explozii: Suprapresiune peste 0,14 bar (deteriorarea zidurilor, a tocurilor ferestrelor

şi deteriorări uşoare ale zugrăvelii )

* ERPG: Emergency Response Planning Guideline

are la baza:

- timp de expunere 1 h

- expunere fara echipament de protectie

- influentele de scurta durata asupra sanatatii, fara a produce efecte ireversibile sau serioase

asupra sanatatii, se accepta

- capacitatea de a putea lua singur masuri de protectie nu este slabita

** IDLH: Immediately Dangerous to Life or Health

- concentratia maxima pentru cazul in care mai este posibila fuga in decursul a 30 min in cazul

defectarii aparatului de protectie a respiratiei (rsp. nu exista unul), fara a produce efecte care impiedica

fuga sau efecte ireversibile asupra sanatatii.

După cum se poate observa exista diferenţe foarte mari între cele două recomandări.

Ca atare abordarea efectului de Domino a fost realizată utilizând varianta A deoarece

reprezintă cea mai recentă abordare (ghiduri publicate pe site-ul IGSU în 2010).

Pentru evaluarea efectului de Domino, a fost extinsă analiza pentru scenariile de

accidente analizate în capitolul IV.B utilizând următoarele valori de prag pentru efectul

Domino:

-Pentru incendii - radiaţia termică staţionară (Kw/m2):

- 37,5 / 12,5 kW/m2 pentru daune aduse structurilor / echipamentului metalic (oţel)

- Pentru explozii - suprapresiunea (bar):

- 0,6 bari pentru daune aduse rezervoarelor sub presiune; letalitate sporită pentru

persoanele aflate în spaţii deschise.




Octombrie

2013


În continuare se prezintă rezultatele acestor evaluări, concretizate în definirea zonelor

unde este posibil efect de Domino, în conformitate cu definiţia dată de HG 804/2007 :

1. Riscuri asociate rezervorului de GPL

- Incendiu produs prin aprinderea unei scurgeri de GPL din conductă (jet fire)

În graficul din figura 4.28 se prezintă „Evoluţia căldurii radiante cu distanţa”

urmare a simulărilor efectuate

Figura 4.28 Graficul cu evoluţia căldurii radiante cu distanţa

Se observă că valoarea corespunzătoare primului prag (37,5 kW/m2) nu este atinsă iar

distanţa corespunzătoare celui de-al doilea prag (12,5kW/m2) este de 71 m.

În figura 4.29 de mai jos se prezintă Harta cu reprezentarea zonei în care s-ar putea

eventual produce un efect Domino:




Octombrie

2013


Figura 4.29 Harta cu reprezentarea zonei în care s-ar putea eventual produce un efect

Domino

Conform informaţiilor din literatura de specialitate, o radiaţie termică de :

- 37,5 kW/m2

produce distrugerea echipamentelor de proces, 100 % decese la

expunere de 1 min şi 1% decese pentru expunere de 10 secunde;

- 25 kW/m2

reprezintă energia minimă pentru aprinderea pădurii la o expunere

îndelungată fără flacără, 100 % decese la expunere de 1 min şi leziuni (răniri) serioase

pentru expunere de 10 secunde;




Octombrie

2013


- 12,5 kW/m2 reprezintă energia minimă pentru aprinderea pădurii la expunere cu

flacără, 1 % decese la expunere de 1 min , arsuri de gradul I pentru expunere de 10 secunde.

Din reprezentarea pe hartă se observă că această zonă cuprinde instalaţia de eluţie,

camera de aur, depozitul de acid clorhidric şi o parte din îngroşătorul de sterile.

Ca atare efectul generat de accidentul la rezervorul de GPL nu poate declanşa un alt

accident la niciuna din aceste instalaţii deoarece nu exista substanţe inflamabile şi nici

combustibile.

În consecinţă, în conformitate cu definiţia dată de HG 804/2007, nu există

posibilitatea producerii unui efect de „Domino” în cazul acestui scenariu de accident.

2. Riscuri asociate exploziei rezervorului de oxigen criogenic

În graficul de la figura 4.30 se prezintă „Suprapresiune în funcţie de distanţă ”

urmare a simulărilor efectuate.

Figura 4.30. Graficul cu Suprapresiune în funcţie de distanţă


Session 17

Distance from centre of vessel [m]1009080706050403020100

Ove

rpre

ssu

re [

mb

ar]

35.000

32.500

30.000

27.500

25.000

22.500

20.000

17.500

15.000

12.500

10.000

7.500

5.000

2.500

0




Octombrie

2013


Se observă că distanţa corespunzătoare pragului (0,6 bar) este de 37 m.

În figura 4.31. se prezintă Harta cu reprezentarea zonei în care s-ar putea eventual

produce un efect Domino:


Domino

Se observă că în zona cu posibil efect Domino nu se află nici o altă instalaţie la

care efectele generate de accidentul analizat să poată eventual produce un alt accident.

3. Riscuri asociate materialelor explozive

a.) Explozia unei încărcături rămase nedetonate

Aşa cum reiese din Tabelul nr. 4.19 Efectele suprapresiunii în frontul undei de şoc în

cazul unei explozii accidentale a 724 kg echivalent TNT, la o suprapresiune de 0,6 bar,

distanţa faţă de focarul exploziei are o valoare de cca. 32 m. Deoarece un asemenea accident




Octombrie

2013


se poate produce doar în incinta carierei, în zona cu posibil efect Domino nu se află nici o

altă instalaţie la care efectele generate de accidentul analizat să poată eventual produce

un alt accident.

b.) Explozia azotatului de amoniu

A fost analizata prin simulare Explozia unei cantităţi de 8 t nitrat de amoniu.

În graficul de la figura 4.32 se prezintă „Suprapresiune în funcţie de distanţă ”

urmare a simulărilor efectuate.

Figura 4.32 Graficul cu Suprapresiune în funcţie de distanţă

Zona unde este atins pragul pentru efect de Domino este în interiorul unui cerc cu raza

de 42 m.

În figura 4.33 se prezintă Harta cu reprezentarea zonei în care s-ar putea eventual

produce un efect Domino, considerând că accidentul se produce în zona în care drumul

parcurs de camionul cu explozibil spre carieră trece prin incinta care conţine atelierul de




Octombrie

2013


întreţinere şi reparaţii pentru utilajele din carieră care este singurul obiectiv cu sensibilitate

mai mare de pe tot traseul.


Domino

Zona cu posibil efect Domino cuprinde o parte din incinta atelierului de întreţinere,

dar fără a include depozitul de carburant care conţine trei rezervoare metalice îngropate. Deci

în zona cu posibil efect Domino nu se află nici o altă instalaţie la care efectele generate

de accidentul analizat să poată eventual produce un alt accident, chiar dacă o serie de

structuri construite din cadrul atelierului de întreţinere utilaje carieră şi peronul pompelor de

distribuţie pot suferi daune materiale importante.




Octombrie

2013


C. Descrierea echipamentului şi măsurilor utilizate pentru siguranţa instalaţiilor

1. În etapa de desfăşurare a activităţilor de producţie pe amplasament

Pentru evitarea producerii unor evenimente susceptibile să declanşeze un accident

major, fiecare salariat poate îndeplini atribuţiunile de serviciu, numai după ce a fost instruit şi

şi-a însuşit temeinic următoarele:

- regulamentul intern al societăţii;

- instrucţiunile de lucru specifice locului de muncă;

- instrucţiunile de protecţia muncii, de apărare împotriva incendiilor şi protecţie

civilă, specifice locului de muncă;

- cunoaşterea caracteristicilor substanţelor toxice utilizate la locul de muncă şi a

echipamentelor individuale de protecţie şi de lucru necesare eliminării sau diminuării

efectelor posibile ale acestor substanţe asupra organismului.

- noţiuni de acordare a primului ajutor.

Instalaţiile din cadrul S.C. DEVA GOLD S.A. sunt proiectate şi realizate în scopul

lucrului cu substanţe toxice şi periculoase. Toate utilajele sunt construite din materiale

corespunzătoare mediului de lucru.

Instalaţiile sunt dotate cu aparatură de măsură şi control care este întreţinută şi reparată

de către personalul specializat. Această aparatură este verificată metrologic de către

laboratoare autorizate.

Rezervoare criogenice de oxigen au pereţi dubli între care spaţiul este vacuumat

pentru păstrarea temperaturii. Sunt prevăzute supape de siguranţă setate la presiunea de lucru,

indicator de nivel, manometru de presiune, sistem de urmărire a nivelului de la distanţă şi

flanşă (disc) de rupere.

Rezervorul de GPL, este amplasat în aer liber în cuvă de beton, este construite din

oţel şi aflate sub incidenţă ISCIR. Este dotate cu supape de siguranţă cu arc setate la

presiunea de 8 bar, indicator de nivel manometrice şi de sticlă, termometre manometrice,

robinete de secţionare pe traseele de intrare şi ieşire şi sistem de închidere de siguranţă

hidraulic cu acţionare manuală pe traseele de intrare şi ieşire GPL.

Rezervoarele de motorină sunt îngropate, sunt construite cu pereţi dublii pentru a

evita poluarea solului în caz de spargere şi sunt prevăzute cu gură de vizitare şi conducte

de aerisire.




Octombrie

2013


În toate instalaţiile se respectă programul de mentenanţă pentru utilaje şi aparatura de

măsură şi control.

Orice intervenţie la instalaţiile electrice din dotarea obiectivelor se execută numai de

către personal specializat (electrician).

Pentru asigurarea funcţionării în condiţii de siguranţă a instalaţiilor se efectuează

lucrări de revizie a acestora în baza unor liste de lucrări tehnologice, mecanice, electrice, de

automatizări şi de protecţia muncii şi P.S.I.

Intervenţiile şi reparaţiile necesare la obiectivele societăţii se efectuează numai în baza

permiselor specifice întocmite conform legislaţiei în vigoare şi în baza cărora se dispun şi se

realizează măsurile necesare prevenirii oricăror evenimente nedorite.

Periodic se verifică etanşeitatea flanşelor şi ventilelor. În cazul constatării

neetanşeităţilor se iau măsuri imediate: transvazarea produsului în alt vas sau remedierea pe

loc dacă acest lucru este posibil.

Se verifică periodic, prin control nedestructiv, grosimea pereţilor rezervoarelor şi

conductelor.

Se efectuează la termen reviziile pentru utilajele aflate sub incidenţa ISCIR.

Exploatarea instalaţiilor se realizează în conformitate cu prevederile Regulamentelor

de Funcţionare, existente la fiecare instalaţie. Aceste regulamente cuprind, în afara procesului

tehnologic şi a Instrucţiunilor de lucru pe faze şi Instrucţiuni de protecţia muncii, de apărare

împotriva incendiilor şi de protecţie civilă.

Zona de depozitare a cianurii este marcată şi sunt afişate vizibil indicaţii avertizoare

pentru produs toxic.

2. In etapele de încetare a activităţii, reconstrucţie ecologică şi post închidere

In etapele de încetare a activităţii, de reconstrucţie ecologică a perimetrului şi post -

închidere nu vor exista pe amplasament substanţe periculoase ca atare nu se pune problema

abordării acestor etape in Raportul de securitate.

În continuare se prezintă principalele operatii necesare pentru evacuarea in siguranta a

substantelor de pe amplasament, cum anume se va pune in siguranta iazul CIL, cum vor fi

indepartate deseurile periculoase de pe amplasament pentru a nu periclita sanatatea populatiei

si a preveni accidentele majore:




Octombrie

2013


Toate substantele periculoase de pe amplasament ramase neutilizate, se inventariaza si

se returneaza la cei de la care au provenit sau vor fi trimise la un centru autorizat de eliminare

a substanţelor chimice; transportul acestora se va face cu firme autorizate pentru transportul

materialelor periculoase;

Instalatiile in care au fost folosite substante periculoase inainte de demontare se spala ,

apa rezultata poluata cu substante periculoase se va evacua pe iazul CIL (ex. apa de spalare a

instalatiilor Albion si CIL, DetoxI)

La incetarea activitatii miniere se au in vedere urmatoarele obiective care pot fi

rezumate după cum urmează:

- Configuraţia finală a terenurilor după încetarea activităţii miniere să fie sigură,

stabilă, durabilă şi să nu polueze;

- Terenurile amenajate şi zonele degradate de activitatea minieră vor fi prinse în

proiectul tehnic pentru a fi integrate în ecosistemul înconjurător la închidere;

- Configuraţia terenurilor după minerit trebuie să fie compatibilă cu ecosistemele

locale şi pe cât posibil să fie flexibilă la impacturile, formele de utilizare şi efectele ce pot

apare în ecosistemele locale;

- Politica de reabilitare progresivă trebuie menţinută şi trebuie să asigure că doar o

mică parte a perimetrului minier va mai necesita reabilitare atunci când activitatea minieră va

înceta;

- Scopul planificării, proiectării, exploatării şi închiderii zonelor respective ale

proiectului este de a se alinia cu obiectivele respectivelor Politici de Mediu şi Durabilitate;

- Aşteptările factorilor interesaţi vor fi luate în considerarea la stabilirea priorităţilor

privind rezultatele reabilitării minei;

Principalele lucrări care trebuie executate la închiderea iazului CIL sunt menite să

pună în siguranţă iazul, să reducă riscul de producere a unor evenimente nedorite la iazul de

decantare si implicit de evitare a poluarii ecosistemelor.

La baza elaborării documentaţiei de inchidere vor sta normativele în vigoare.

Lucrările ce fac obiectul închideri iazului CIL sunt:

lucrări de reconfigurare a suprafeţei iazului sunt:

- lucrări de amenajare a suprafeţei iazului

- acoperirea în totalitate a depozitului cu un strat de pământ vegetal în grosime de 20

cm




Octombrie

2013


- lucrări de redare in circuitul silvic prin împădurire a plajei cu specii din zonă

(salcâm, mesteacăn, cătină)

- lucrări de monitorizare a obiectivului pe perioada de execuţie a lucrărilor de

închidere, de garanţie (2 ani) şi pe perioada post – închidere (30 ani).

acoperirea în totalitate a depozitului cu geomembrană

aşternerea cu două straturi de pământ (strat de pământ argilos cu nisip/pietriş,

grosime de 0,30 m; strat de sol vegetal cu grosimea de 0,20 m)

Astfel, pentru desecarea totală a suprafeţei iazului de decantare, se va utiliza

metoda ”Pionier„ prin depunerea materialului de umplutură cu înaintare către aval şi asecarea

apei din lacul format.

Verificarea si consolidarea daca este cazul a canalelor de gardă pe conturul

iazurilor, pentru evitarea încărcării iazurilor cu excedent de ape pluviale de pe versanti

lucrări de ecologizare prin înierbare a plajei (vegetaţie erbacee si arborescenta -

salcâm , cătina, mesteacăn); Replantarea vegetaţiei se va face folosind specii importante din

punct de vedere funcţional (pentru controlul eroziunii, de exemplu , sau pentru fixarea

azotului), specii cu valoare estetică, şi orice alte specii care sunt importante pentru

conservarea biodiversităţii, fiind practică instaurarea acesteia dar în acelaşi timp asigurând

protecţie împotriva introducerii speciilor exotice / non-native care ar putea prolifera în lipsa

unui control adecvat;

consolidarea taluzului barajului, aval prin lestare cu piatră brută

executarea de terase şi gărduleţe de coastă pe taluzele barajului iazului

aşternerea cu pământ vegetal a taluzelor din zona amonte şi aval a barajului

iazului

implementarea unui sistem de monitorizare a obiectivului pe perioada de

execuţie a lucrărilor de închidere, de garanţie (2ani) şi pe perioada post – închidere (30 ani);

lucrări de monitorizare - executarea de lucrări geotehnice şi de construcţii pentru controlul

stabilităţii iazurilor (montarea de tuburi piezometrice şi borne topografice)

Lucrări de reconfigurare suprafaţă iaz

Amenajarea suprafeţei iazului consta în realizarea unei pante de 5 ‰ pe direcţia axului

longitudinal al suprafeţei iazului catre aval şi 5 ‰ în secţiune transversală pentru dirijarea




Octombrie

2013


apelor meteorice, căzute pe suprafaţa iazului, din centrul iazului către canalele de gardă de pe

cei doi versanţi.

Crearea acestor pante se va realiza prin nivelarea suprafeţei iazului înlăturând

proeminentele şi umplând golurile (lucrări de debleu şi rambleu). Realizarea acestor lucrări

constituie un obiectiv major de asigurare a stabilităţii iazului, prin aceea că se asigură o bună

scurgere a apelor meteorice de pe suprafaţa iazului, evitându-se în acest fel producerea

fenomenului de acumulare al apei pe suprafaţa iazului în cazul unor precipitaţii excepţionale.

Inainte de începerea lucrărilor de amenajare a suprafeţei iazului se vor lua toate

măsurile necesare care să ducă la eliminarea în totalitate a apei de pe plaja iazului şi la

impiedicarea fenomenului de refulare a terenului, de scufundare, asigurând astfel o stabilitate

şi o compresibilitate foarte bună a zonei desecate.

Astfel, pentru desecarea totală a suprafeţei iazului de decantare, se va utiliza metoda

”Pionier„ prin depunerea materialului de umplutură cu înaintare către aval şi asecarea apei din

lacul format prin pomparea acesteia în DETOX II.

Lucrări de impermeabilizare a suprafeţei iazului care constau în acoperirea cu strat de

geomembrană şi cu două straturi de pământ (strat de pământ argilos cu nisip/pietriş, grosime

de 0,30 m; strat de sol vegetal cu grosimea de 0,20 m)

După nivelare pământul vegetal se va însămânţa cu ierburi perene şi uda de minim 3

ori pentru încolţire sigură la intervale de 5-6 zile, în zonele unde nu se poate împăduri.

Planul de închidere a minei care va încorpora aspecte privind atât reabilitarea fizică cât

şi stabilitatea socio-economică, va fi o parte integrantă a ciclului de viaţă a proiectului pentru

a asigura urmatoarele:

• Siguranţa şi sănătatea publică sa nu fie compromise pentru viitor,

• Resursele de mediu sa nu fie supuse deteriorării fizice şi chimice,

• Folosirea terenului după închiderea minei să fie benefică şi durabilă pe termen lung,

• Orice impacturi socio-economice cu efect negativ sa fie reduse, şi toate beneficiile

socio-economice sa fie maximizate.




Octombrie

2013


V. Măsuri de protecţie şi de intervenţie pentru limitarea consecinţelor unui

accident

A. Descrierea echipamentului instalat în obiectiv pentru limitarea consecinţelor

accidentelor majore

1. Sistemul de apă de incendiu

Instalaţia de apă pentru stins incendii

- Toate platformele uzinei sunt prevăzute cu reţea exterioară de stins incendiu

alimentată de la rezervorul de apă industrială, unde este o rezervă de incendiu de 250 m3.

Reţeaua pentru incendii este prezentată în Anexa 5.1.

- Apă pentru stingerea incendiilor la depozitul de explozibil este asigurată de un

hidrant Dn 100 mm subteran, montat la intrarea în incinta depozitului.

Acest hidrant este legat la reţeaua exterioară de stins incendiu şi asigură un debit de 10

l/s pentru un timp de trei ore. După caz, de la acest hidrant se va putea interveni direct, în ca

de incendiu, sau prin intermediul unei autospeciale care se va alimenta de la acest hidrant.

2. Iazuri de decantare

2.1. Iazul de decantare a sterilelor de flotaţie

a. Baraj principal

Barajul principal a fost dimensionat pentru susţinerea, în amonte de acesta, a întregii

cantităţi de steril de flotaţie, adică 25 mil t, rezultat de la uzina de preparare a minereului, pe

întreaga perioadă de exploatare a zăcământului.

Barajul de iniţiere (starter) cu cota coronamentului = 625,00 mdMN (în faza de

construcţie) se execută din anrocamente (andezite nedegradabile) în straturi succesive de











Octombrie

2013


Supraînălţările barajului principal, pentru realizarea iazului de retenţie a deşeurilor

rezultate din procesul de flotaţie, se realizează din anrocamente (andezite nedegradabile) în

straturi succesive de (0,50 – 0,75) m care se compactează cu compactor vibrator lis, până la

atingerea parametrilor rezultaţi din pista experimentală.

La supraînălţările pe verticală (cote 670 – 707,0 m) se va prevedea un geotextil de

separaţie între tranşele de supraînălţare.

Apele de exfiltraţie din iaz vor fi colectate într-un canal la baza barajului (canal C1) şi

evacuate spre un bazin de stocare situat în aval, amonte de confluenţa cu pârâului Măcriş cu

parâul lui Avram. Din bazinul de stocare apele vor fi pompate înapoi în iazul de flotaţie, de

unde, împreună cu apa decantată din iaz, vor fi recircuitate în incinta uzinei de preparare.

Colectarea şi evacuarea apelor pluviale provenite din scurgerile de pe versanţi se va

face pe canalele C2, pe versantul stâng şi C3, pe versantul drept. Evacuarea apelor pluviale se

face direct în albia pr. Măcriş.

b. Baraj de închidere laterală iaz sterile flotaţie

Barajul de închidere a unei zone cu cote sub nivelul iazului de flotaţie (între cotele 670

şi 707 m) se va amplasa pe versantul stâng, la obârşia primului afluent al pr. Măcriş situat

imediat amonte de barajul principal.

Barajul de închidere laterală este format din:

- Barajul de iniţiere cu H = 10m

- 4 supraînălţări de câte 5m şi o supraînălţare de 7m ale barajului, cu ridicarea

succesivă a coronamentului la cotele: 685,00 m, 690,00 m, 695,00m, 700,00 m, şi 707,00 m.

Supraînălţările barajului de închidere laterală se realizează din anrocamente (andezite

nedegradabile) în straturi succesive de (0,50 – 0,75) m, care se compactează cu compactor

vibrator lis, până la atingerea parametrilor rezultaţi din pista experimentală. La supraînălţările

pe verticală, în amonte (cote 685.0 – 707,0 m) se va prevedea un geotextil de separaţie.

c. Baraj închidere amonte iaz flotaţie

Barajul de de închidere amonte iaz de flotaţie se amplasează pe pr. Măcriş, la circa

950 m distanţă de barajul principal, măsurată pe firul apei.







Octombrie

2013


2.2. Iaz de decantare CIL

Barajul principal al iazului de cianuraţie CIL pentru cota maximă de supraînălţare s-a

estimat că în iaz se va depozita o cantitate de steril de cianuraţie de 4,5 milioane tone.

Barajul de iniţiere (starter) al iazului de sterile CIL se amplasează la cota 741,00mdM.



rezultaţi din pista experimentală. Anrocamentele sunt procurate de la cariera amplasată în

ampriza viitorului iaz de flotaţie.






Supraînălţările barajului se realizează din anrocamente (andezite nedegradabile) în

straturi succesive de (0,80 – 1,00) m care se compactează cu compactor vibrator lis, până la

atingerea parametrilor rezultaţi din pista experimentală. Anrocamentele sunt procurate de la

cariera amplasată în chiuveta viitorului iaz de flotaţie.




- filtru de protecţia antierozională de 1,5 m grosime

La supraînălţările pe verticală (cote 790 – 810,0 m) se va prevedea un geotextil de

separaţie.

2.3. Amenajari comune celor două iazuri

Taluzele amonte ale treptelor de supraînălţare se protejează cu filtru invers şi strat de

protecţie împotriva eroziunii. În zona de suprapunere a treptelor, în plan orizontal se montează

membrana de geotextil.

Sterilul de flotaţie şi sterilul de cianuraţie se transportă la iazurile de decantare în sistem

hidraulic, prin pompare.




Octombrie

2013


2.4. Sistemul de recircuitare ape limpezite

Iaz sterile de flotaţie

Apa din lacul ce se formează în iazul de la flotaţie este pompată în rezervorul din



Iazul CIL

Apa din lacul ce se formează în iazul de decantare CIL este pompată în rezervorul din



2.5. Amenajări hidrotehnice speciale

Perimetral iazurilor de decantare sterile de flotaţie şi CIL (la o cotă corespunzătoare

nivelului maxim ce se atinge de sterilele depuse în fiecare iaz) se construiesc canale de gardă

placate cu dale turnate monolit şi cu secţiuni variabile ale canalelor, acestea vor fi construite

în perioada imediat premergătoare intrării în funcţionare a celor două iazuri şi le vor deservi şi

pe perioada de închidere şi post-închidere. Acestea vor prelua apele pluviale formate în

bazinele hidrografice din amonte de cele două iazuri pe care le dirijează înafara amprizei spre

emisari fie direct în cazul iazului de sterile fie prin galeriile subterane de preluare a apelor

paraului Măcriş în cazul iazului CIL.

În cazul precipitaţiilor excepţionale când, din anumite cauze tehnice –imposibilitatea

recircuitării apei limpezite- şi naturale -galeriile de deviere şi drenaj nu pot prelua aportul

suplimentar de debit- nivelul apei în iazuri depăşeşte nivelul de garda (1.5 m), pentru

evitarea deversărilor necontrolate peste coronamentul barajului, este prevăzută realizarea de

zone de deversare la nivelul fiecărei trepte de supraînălţare şi canale deschise în versanţi

pentru preluarea debitelor posibile să se formeze începând de la cota coronamentului barajului

de iniţiere şi în continuare pentru fiecare treaptă de supraînălţare a barajelor.

Toate aceste amenajări sunt conforme cu prevederile BAT. Detalii sunt prezentate în

Anexa 5.2. Plan situaţie galerii de deviere, drenuri şi canale de gardă.

3. Instalaţii de tratare a apelor reziduale

3.1.Staţie de epurare ape acide carieră + halde.

Apele acide colectate în Carieră vor fi evacuate prin pompare la staţia de epurare a

apelor acide amplasată în incinta uzinei de preparare, împreună cu apele potenţial acide




Octombrie

2013


colectate de canalele de gardă ale haldelor de steril în bazinele colectoare. Epurarea acestor

ape (potenţial acide) se va realiza prin tehnologia clasică «activă» de neutralizare a

acidităţii şi precipitarea metalelor grele cu var urmând ca apele rezultate să fie utilizate în

procesul tehnologic, iar excedentul evacuat în emisar (pârâul Ciongani).

Staţia de epurare ape acide- fundaţie monobloc pe care sunt amplasate următoarele:

tanc tratare apă acidă, Vu = 159 m3, diametru 5,9 m (prevăzut cu sistem de agitare); agitator

pentru tancul tratare apa acidă, cu diametrul de 2100 mm; ciur/cutie de alimentare tanc tratare

ape acide; cuvă/tanc clarificator apă acidă, cu diametrul de 16 m şi h perete = 3,9 m (prevăzut

cu mecanism – pod raclor); tanc suprascurgere clarificator apă mină ARD, Vu = 22 m3,

diametrul 3,5 m; pompă la jompul zonei clarificatorului apă acidă, Q = 36 m3/h, H = 9 m;

pompă suprascurgere clarificator apă acidă, Q = 185 m3/h, H = 74 m; pompă evacuare

îngroşat clarificator apă acidă, Q = 15 m3/h, H = 12 m.

3.2. Staţie de epurare ape iaz flotaţie

Apele limpezite după sedimentarea fracţiei solide în iazul de decantare a sterilelor de

flotaţie sunt recirculate la uzina de preparare fiind stocate în rezervorul tampon amplasat pe

platforma cota +605. Din acest rezervor apa se va dirija gravitaţional, fiind recirculată în cea

mai mare parte în fluxul tehnologic al uzinei de preparare iar excedentul se va epura în Staţia

epurare ape iaz Flotaţie după care va fi evacuată în emisar (Pârâul Ciongani).

Staţie de epurare ape iaz flotaţie – fundaţie monobloc pe care sunt amplasate

următoarele: tanc de tratare a apei - Vutil = 85 m3; Ø 4,8 m (prevăzut cu sistem de agitare);

agitator mecanic Ø 1700 mm; ciur şi cutie de alimentare a tancului de tratare; decantor radial

Ø12 m, echipat cu mecanism raclor montat pe pod mecanism → raclete, turbină, braţe de

raclete, conductă de alimentare, pasarela; pompa evacuare nămol îngroşat Q =15 m3/h; tanc de

stocare lapte de var - Vutil = 51 m3, Ø 4,4 m (cu sistem de agitare); agitator mecanic Ø 1400

mm; pompe pentru lapte de var - Q = 10m3/h; pompa la jompul din zona decantorului - Q =

36 m3/h; pompa la jompul din zona tancului de stocare var- Q = 50 m

3/h.

3.3. Staţie de epurare ape limpezite iaz CIL – DETOX 2

Apele limpezite după sedimentarea fracţiei solide în iazul CIL sunt recirculate integral

la uzina de preparare fiind stocate în rezervorul tampon (cu capacitate de 300 mc) amplasat

pe platforma cota +575 lângă staţia de epurare Detox 1. Din acest rezervor apa se va recircula

integral în fluxul tehnologic al uzinei de preparare (instalaţia CIL, staţia de epurare DETOX




Octombrie

2013


1). În situaţii deosebite (precipitaţii excepţionale care duc la creşterea nivelului apei în iaz

peste nivelele impuse de asigurarea siguranţei barajului) se impune evacuarea excedentului de

apă în emisar (pârâul Grozii). Datorită conţinuturilor de metale grele şi eventual cianuri din

aceste ape, se impune epurarea lor înaintea deversării în receptorul natural într-o staţie de

epurare (DETOX 2) care va fi amplasată în incinta uzinei de preparare tot pe platforma cota

+575, aval de depozitul de cianură şi depozitul de var. Tehnologia de epurare a apelor

evacuate din iazul de decantare CIL constă în oxidarea cianurilor cu apă oxigenată în prezenţa

unui catalizator (cupru), cu formare de cianat, în condiţii specifice de operare (Procedeul

Degussa). Calitatea apelor evacuate se va încadra în limitele prevăzute de NTPA-001/2005.

Staţie de epurare ape limpezite iaz CIL – DETOX 2 construcţia se dezvoltă la nivelul

terenului şi constă în realizarea unei platforme betonate cu dimensiunile în plan de 23,50 x

16,50 m, formând astfel o incintă împrejmuită cu un perete din beton armat de 1,50 m

înălţime. Peretele împrejmuitor de 1,5 m înălţime va putea reţine în interiorul staţiei 330 mc

amestec, această soluţie nu prezintă agresivitate pentru betonul din pereţi şi pardoseli.

3.4. Staţie de epurare ape menajere

Pentru epurarea apelor menajere s-au prevăzut:

- Staţie de epurare ape menajere de tipul BIO CLEANER 75 incinta carieră pe

platforma +575 m, capacitate 7,5 mc/h, parametri de evacuare NTPA001/2002,

echipamentele tehnologice sunt montate într-un bazin de polipropilenă montat subteran care

rezistă la împingerea pământului, evacuarea ape epurate se va face în canalul ce deviază

pâraiele Grozii, Ciongani şi Borzei .

- Staţie de epurare ape menajere incinta administrativă pe platforma +575 m de tipul

ECO CLEANER VFL AT 100, capacitate 13,5 mc/zi, parametri de evacuare NTPA001/2002,

echipamentele tehnologice sunt montate într-un bazin de polipropilenă montat subteran.

Evacuarea ape epurate se va face în canalul ce deviază pâraiele Grozii, Ciongani şi Borzei .

4. Staţie neutralizare cianuri DETOX 1

Staţie de epurare DETOX 1 - preia tulbureala sterilă îngroşată rezultată de la

îngroşătorul CIL, pentru neutralizarea cianurii, înainte de evacuare la iazul de decantare CIL.

Platforma pentru staţia de epurare este împrejmuită cu un perete de beton armat de

2,20 m înălţime, iar accesul în interiorul platformei se face pe scări de beton care depăşesc

înălţimea împrejmuirii; sunt prevăzute canale colectoare şi jomp cu pompare pentru cazuri de




Octombrie

2013


avarii şi pentru ape meteorice.

5. Alte sisteme sau amenajări pentru securitate

- Perimetrul uzinei de retratare a sterilelor şi depozitul de explozibili sunt împrejmuite

cu gard, accesul fiind permis doar persoanelor şi autovehiculelor autorizate. Paza este

asigurată prin personal propriu în regim permanent.

- Locurile de muncă la care există pericolul degajării de gaze sau vapori toxici sunt

prevăzute cu instalaţii pentru captarea, epurarea, evacuarea şi dispersia poluanţilor şi

detectoare automate de acid cianhidric cu funcţionare continuă.

- Utilizarea drumurilor de acces în perimetrul Proiectului va fi restricţionată prin porţi şi

prin semnalizare corespunzătoare. Se mai are în vedere:

Batal Avarie – secţiune 16,6 x 7,6 x 1,8m, din beton monolit hidroizolat, dimensionat

să preia zestrea conductelor de hidrotransport sterile iaz flotaţie, în caz de avarie (220 mc).

Batal Avarie - secţiune 16,6 x 7,6 x 1,8m, din beton monolit, dimensionat să preia

zestrea conductelor de hidrotransport sterile iaz CIL în caz de avarie.

- Toate utilajele din procesul CIL vor fi amplasate în cuve betonate pentru evitarea


amplasate în fiecare incintă şi repompate în punctele din flux.

- Vor fi realizate cuve de retenţie impermeabilizate pentru toate rezervoarele de

depozitare a substanţelor periculoase utilizate.

- În incinta uzinei de preparare şi în apropierea punctelor cu cel mai redus nivel al

conductelor de hidrotransport vor fi realizate bazine de avarie impermeabile pentru

colectarea conţinutului conductelor de hidrotransport în caz de necesitate.

- Toate utilajele generatoare de pulberi din uzina de preparare vor fi amplasate în

încăperi închise sau vor fi carcasate iar sursele fixe de emisii în atmosferă vor fi dotate cu

sisteme de reţinere şi/sau dispersie a noxelor.




Octombrie

2013


B. Organizarea alertei şi a intervenţiei

Organizarea alertei şi a intervenţiei se realizează în conformitate cu Planul de urgenţă

internă şi Planul de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale.

1. Definiţii utilizate

1. Accident major - producerea unei emisii importante de substanţă, a unui incendiu

sau a unei explozii, care rezultă dintr-un proces necontrolat în cursul exploatării oricărui

amplasament, care intră sub incidenţa HG 804/2007 şi care conduce la apariţia imediată sau

întârziată a unor pericole grave asupra sănătăţii populaţiei şi/sau asupra mediului, în interiorul

sau în exteriorul amplasamentului, şi în care sunt implicate una sau mai multe substanţe

periculoase;

2. Alarmare - transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare a personalului şi

populaţiei despre iminenţa producerii sau producerea unor evenimente excepţionale cu

consecinţe grave;

3. Amplasament - zona aflată sub controlul aceluiaşi operator în care, în una sau mai

multe instalaţii, inclusiv în activităţile şi infrastructurile comune, sunt prezente substanţe

periculoase;

4. Avarie/incident - eveniment care nu generează consecinţe majore asupra sănătăţii

populaţiei şi/sau asupra mediului, dar care are potenţial să producă un accident major;

5. Depozit - prezenţa unei cantităţi de substanţe periculoase în scop de înmagazinare,

păstrare în condiţii de siguranţă sau/şi de menţinere în stoc;

6. Echipe de intervenţie: echipe constituite din personal instruit în vederea limitării şi

înlăturării urmărilor situaţiilor de urgenţă.

7. Evacuarea - măsură de protecţie luată în cazul ameninţării iminente de producere a

unui accident major care constă în scoaterea din zonele afectate sau potenţial a fi afectate, în

mod organizat, a unor categorii sau grupuri de persoane ori bunuri şi dispunerea acestora în

zone care asigură condiţii de protecţie;

8. Factori de risc - factorii (proprietăţi fizice, chimice, stări, procese, fenomene)

proprii substanţelor şi proceselor din amplasament, care pot deveni cauze/surse ale unor

accidente majore;




Octombrie

2013


9. Intervenţia - acţiunile desfăşurate în timp oportun, de către structurile specializate,

în scopul prevenirii agravării unei avarii, incident sau accident, limitării sau înlăturării după

caz, a consecinţelor acestora;

10. Lichidare - acţiune de înlăturare a urmărilor situaţiei de urgenţă care s-a produs,

prin izolarea cauzelor, eliminarea focarului şi a pericolului de extindere;

11. Localizare - acţiunea de restrângere sau limitare a avariei declanşate într-un

anumit loc sau pe o suprafaţă, controlând extinderea acesteia în timp;

12. Managementul unei situaţii de urgenţă - ansamblul activităţilor desfăşurate şi

procedurilor utilizate de factorii de decizie privind: evaluarea informaţiilor şi analiza situaţiei,

elaborarea de prognoze, stabilirea variantelor de acţiune şi implementarea acestora,

înştiinţarea factorilor interesaţi, avertizarea populaţiei, limitarea, înlăturarea sau contracararea

factorilor de risc, precum şi a efectelor negative şi a impactului produs de evenimentele

excepţionale respective, în scopul restabilirii situaţiei de normalitate;

13. Mobilizare - acţiune prin care personalul din amplasament se deplasează la

locurile stabilite în vederea constituirii structurilor din cadrul organizării interne pentru situaţii

de urgenţă;

14. Notificare, înştiinţare - activitatea de transmitere a informaţiilor autorizate despre

iminenţa producerii sau producerea unor evenimente grave către autorităţi, populaţia şi

societăţilor învecinate, în scopul evitării surprinderii şi al realizării măsurilor de protecţie;

15. Pericol/hazard - proprietatea intrinsecă a unei substanţe periculoase sau a unei

situaţii fizice, cu potenţial de a induce efecte negative asupra sănătăţii populaţiei şi/sau

mediului;

16. Protecţie CBRN – protecţie chimică, biologică, radiologică şi nucleară;

17. Starea de alertă - se declară potrivit legislaţiei şi se referă la punerea de îndată

în aplicare a planurilor de acţiuni şi măsuri de prevenire, avertizare a populaţiei, limitare şi

înlăturare a consecinţelor situaţiei de urgenţă;

18. Substanţă periculoasă - o substanţă, un amestec sau un preparat, prevăzute în

HG 804/2007, anexa nr. 1, partea 1, sau care îndeplinesc criteriile din anexa nr. 1, partea a 2-

a, şi care sunt prezente sub formă de materii prime, produse, produse secundare, reziduale sau

intermediare, inclusiv acele substanţe despre care se presupune că pot fi generate în cazul

producerii unui accident.




Octombrie

2013


2. Organigrama de urgenţă

Figura 5.1. Organigrama de urgenţă a S.C. DEVA GOLD S.A.

Notă:

Echipele de intervenţie tehnologică cuprind personalul de operare echivalent cu a

unui schimb. În caz de necesitate numărul de personal din aceste echipe poate fii dublat prin

mobilizarea a două schimburi pentru efectuarea intervenţiei.

Dispeceratul se constituie in vederea gestionarii apelurilor de urgenta si monitorizării

sistemelor automate de protecţie

2.1. Celula de Urgenţă

Celula de urgenţă este o structură de management pentru situaţii de urgenţă şi îşi

desfăşoară activitatea conform prevederilor „REGULAMENTULUI PRIVIND

ORGANIZAREA, ATRIBUŢIILE ŞI FUNCŢIONAREA CELULEI DE URGENŢĂ”.




Octombrie

2013


Componenţa Celulei de Urgenţă este stabilită prin decizia managerului amplasamentului

care este şi Şeful Celulei de Urgenţă.

Atribuţii:

- Identifică şi gestionează tipurile de riscuri generatoare de dezastre din cadrul unităţii.

- Execută pregătirea de protecţie civilă (generală şi de specialitate/teoretică şi practică

şi prin participare la exerciţiile de alarmare publică). Instruirea salariaţilor privind protecţia

civilă se asigură împreună cu instructajele de prevenire şi stingere a incendiilor. Pregătirea

preventivă a salariaţilor va avea ca obiective: informarea cu privire la pericolele la care sunt

expuşi, măsurile de autoprotecţie ce trebuie îndeplinite, mijloacele de protecţie puse la

dispoziţie, drepturile şi obligaţiile ce le revin conform prevederilor legii protecţiei civile,

precum şi obligaţiile ce le revin şi modul de acţiune pe timpul situaţiilor de urgenţă.

Participarea salariaţilor la instruire constituie sarcina de serviciu.

- Asigură iniţierea, calificarea, perfecţionarea sau specializarea inspectorului de

protecţie civilă, a membrilor celulei de urgenţă, a şefului serviciului de urgenţă şi a altor

persoane cu atribuţii în domeniul protecţiei civile prin cursuri, convocări, instructaje etc.,

iniţiate de Centrul Naţional de Pregătire pentru Managementul Situaţiilor de Urgenţă, prin

centrele zonale ale acestuia.

- Stabileşte metode şi procedee specifice de protecţie a salariaţilor şi a populaţiei (în

cazul în care în incinta unităţii este zilnic un aflux masiv de cetăţeni), precum şi a bunurilor

materiale proprii.

- Asigura mijloacele financiare şi materiale necesare construirii, amenajării,

întreţinerii, modernizării: punctelor de comandă (de conducere), a adăposturilor de protecţie

civilă, a sistemului de înştiinţare - alarmare, mijloacelor de protecţie, intervenţie, a

mijloacelor necesare procesului de pregătire, organizând evidenţa, depozitarea, conservarea şi

întreţinerea acestora.

- Constituie rezervele financiare şi tehnico - materiale specifice în situaţii de urgenţă

sau de conflict armat.

- Asigură aplicarea măsurilor de mascare şi de camuflare a surselor luminoase şi

calorice.

- Studiază şi stabileşte modul de adaptare şi folosire a mijloacelor tehnice şi

utilajelor proprii pentru nevoi de protecţie civilă.

- Organizează şi asigură starea de operativitate şi capacitatea de intervenţie optimă a

serviciului de urgenţă privat (voluntar), pentru limitarea şi înlăturarea oportună a efectelor




Octombrie

2013


dezastrelor şi a efectelor atacurilor din aer pe timpul conflictelor armate, reducerea pierderilor

de vieţi omeneşti şi restabilirea utilităţilor afectate.

- Informează oportun inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean (centrul

operaţional) şi celelalte organisme cu responsabilităţi în domeniul managementului situaţiilor

de urgenţă despre: stările potenţiale generatoare de situaţii de urgenţă sau despre producerea

unei situaţii de urgenţă în cadrul unităţii.

- Evaluează situaţiile de urgenţă produse, stabilind măsuri şi acţiuni specifice pentru

gestionarea acestora şi urmăreşte îndeplinirea lor.

- Organizează şi asigură evacuarea salariaţilor şi a bunurilor materiale proprii în

situaţii speciale. în conformitate cu prevederile planurilor întocmite în acest scop.

- Elaborează ,, planuri de acţiuni şi măsuri de prevenire, avertizare a salariaţilor

(populaţiei) şi de gestionare a situaţiilor de urgenţă specifice tipurilor de risc la care poate fi

expusă unitatea şi de pe raza localităţii /judeţului".

- Îndeplineşte şi alte atribuţii referitoare la protecţia civilă, potrivit legislaţiei în

vigoare.

Activităţi:

Celula de Urgenţă se mobilizează şi intră în acţiune după raportarea producerii unui

eveniment de natură a produce o situaţie de urgenţă.

- Dispune determinarea naturii accidentului şi intervenţia echipelor;

- Stabileşte caracteristicile focarului şi gravitatea situaţiei apărute:

- amplasarea exactă a locului de producere a avariei sau accidentului;

- cantitatea de substanţă periculoasă implicată;

- mărimea zonelor afectate;

- evoluţia previzibilă a accidentului.

- Analizează situaţia creată şi dispune declanşarea alarmei funcţie de clasa de urgenţă;

- Dispune şi asigură aducerea în unitate a personalului component al echipelor. În caz

de necesitate dispune suplimentarea echipelor de intervenţie pentru lichidarea urmărilor

situaţiei apărute.

- Asigură prin colaborare cu firme specializate utilaje şi echipamente suplimentare

necesare intervenţiei;

- Coordonează, prin membrii Celulei de Urgenţă acţiunea tuturor echipelor care

intervin în focar şi în zonele afectate pentru lichidarea avariei şi limitarea efectelor acesteia.




Octombrie

2013


- Stabileşte direcţiile de evacuare şi dispune funcţie de necesitate evacuarea

personalului din zonele afectate.

- Asigură cu mijloacele de transport disponibile din cadrul societăţii, evacuarea

personalului şi transportarea accidentaţilor la unitatea sanitară cea mai apropiată. Solicită prin

Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă mijloace de transport suplimentare.

- Dispune oprirea parţială sau totală a instalaţiilor în cazurile deosebit de grave, când

se preconizează întârzieri în lichidarea avariei.

- Înştiinţează şi notifică producerea situaţiei de urgenţă (avariei/incidentului sau

accidentului) autorităţilor cu responsabilităţi în domeniul situaţiilor de urgenţă;

- Alarmează populaţia şi societăţile învecinate, localităţile pe raza cărora s-a produs

accidentul sau care pot fii afectate de acesta colaborând cu organele locale (Primărie, Poliţie,

Prefectură, Jandarmerie, Pompieri, etc.).

- Participă împreună cu autorităţile la cercetarea zonei afectate din afara

amplasamentului, în vederea stabilirii măsurilor pentru limitarea efectelor produse.

- Dirijează activitatea echipelor de salvare şi sanitare pe teritoriul unităţii, solicită şi

asigură acordarea de măsuri suplimentare de prim ajutor, transport a răniţilor şi intoxicaţilor.

- Alarmează, organizează şi coordonează activitatea paznicilor care au sarcina să

asigure blocarea căilor de acces, limitarea accesului în perimetrul afectat şi paza zonei.

- Coordonează activitatea echipelor proprii cu cele externe pentru lichidarea efectelor

accidentului.

- Dispune reîntoarcerea personalului la locurile de muncă, reintrarea în programul

normal de lucru şi aducerea instalaţiilor la parametrii normali de funcţionare, după înlăturarea

situaţiei de avarie apărute şi atunci când concentraţia toxicelor a scăzut sub valorile admise.

- Asigură în bugetul propriu, fonduri pentru cheltuieli necesare desfăşurării

activităţilor pentru situaţii de urgenţă.

În situaţia producerii unui accident major (care are cel puţin una din consecinţele

conform criteriilor de notificare din Anexa nr. 6 la HG 804/2007), notifică producerea

acestuia, imediat sau cel târziu în cursul săptămânii următoare, autorităţilor publice teritoriale

cu responsabilităţi în domeniile protecţiei civile, protecţiei mediului, protecţiei muncii,

administraţiei publice şi sănătăţii.

După încetarea situaţiei de urgenţă va elabora un Raport privind analiza accidentului

care va fi transmis următoarelor instituţii (după caz):




Octombrie

2013


- Agenţia pentru Protecţia Mediului Hunedoara;

- I.S.U. al Judeţului Hunedoara;

- Comisariatul Judeţean Hunedoara al Gărzii Naţionale de Mediu.

- ITM Hunedoara;

- SGA Hunedoara;

2.2. Coordonatorul răspunsului în caz de urgenţă

(Responsabilul cu Managementul Securităţii)

Atribuţii

- Asigură permanent coordonarea planificării şi a realizării activităţilor şi măsurilor de

protecţie şi pregătire pentru situaţii de urgenţă, participă la pregătirea serviciilor de urgenţă, a

salariaţilor şi asigură coordonarea celulelor de urgenţă.

- Asigură identificarea, monitorizarea şi evaluarea factorilor de risc specifici,

generatori de evenimente periculoase;

- Organizează şi dotează, pe baza criteriilor de performanţă elaborate de Inspectoratul

General pentru Situaţii de Urgenţă, formaţiunile proprii de urgenţă;

- Participă la exerciţii şi aplicaţii de protecţie civilă şi conduc nemijlocit acţiunile de

alarmare, evacuare, intervenţie, limitare şi înlăturare a urmărilor situaţiilor de urgenţă

desfăşurate de unităţile proprii;

- Organizează instruirea şi pregătirea personalului încadrat în muncă în domeniul

situaţiilor de urgenţă;

- Prevăd, anual, în bugetul propriu, fonduri pentru cheltuieli necesare desfăşurării

activităţilor de protecţie civilă;

- Înştiinţează persoanele şi organismele competente asupra factorilor de risc şi le

semnalează, de îndată, cu privire la iminenţa producerii sau producerea unei situaţii de

urgenţă civilă la nivelul instituţiei;

- Stabilesc şi transmit către subcontractori regulile şi măsurile de protecţie specifice,

corelate cu riscurile previzibile la utilizare, manipulare, transport şi depozitare;

- Încheie contracte, convenţii sau protocoale de cooperare cu alte servicii de urgenţă

profesioniste sau voluntare;




Octombrie

2013


- Menţin în stare de funcţionare mijloacele de transmisiuni-alarmare, spaţiile de

adăpostire şi mijloacele tehnice proprii, destinate adăpostirii sau intervenţiei, ţin evidenţa

acestora şi le verifică periodic;

- Relaţii de reprezentare şi cooperare; stabilirea unor relaţii de colaborare cu

autorităţile administraţiei publice locale din zona de dislocare, cu serviciile profesioniste de

intervenţie în a căror zonă de competenţă se desfăşoară activitatea, alte instituţii şi organisme

care au ca obiect de activitate prevenirea, pregătirea şi intervenţia în situaţii de urgenţă.

Cerinţe specifice funcţiei:

- să cunoască în detaliu prevederile prezentului document precum şi a tuturor

planurilor standard şi specifice de operare, pregătire şi intervenţie în situaţii de urgenţă;

- să cunoască echipamentele, forţele, mijloacele şi orice alt tip de resurse care pot fi

utilizate pentru intervenţie în situaţii de urgenţă, locul de dispunere şi modul de utilizare a

acestora

- să cunoască toate substanţele chimice, materialele, deşeurile, fluxul acestora şi locul

lor de depozitare incidentele care pot să apară pe timpul transportului, manipulării, depozitării

sau pe timpul fluxului de producţie, precum şi măsurile imediate care trebuie luate în caz de

accident:

- să cunoască toate operaţiile ce se desfăşoară în zona de producţie, în zonele auxiliare,

în zona de extracţie sau în zone unde se amenajează amplasamentul;

- să cunoască componenţă echipelor de intervenţie şi a resurselor de care acestea

dispun;

- să cunoască personalul de întreţinere şi cel productive care are atribuţii în procesele

critice de funcţionare a activităţilor de pe amplasament;

- să cunoască disponibilităţile de intervenţie în caz de urgenţă din mediul extern: agenţi

economici, organizaţii publice sau private la nivel local, regional, naţional servicii de urgenţă

profesioniste, voluntare sau private din zona de responsabilitate;

- să cunoască dispunerea personalului în zonele care pot fi afectate în caz de accidente.

Activităţi:

- Asigură permanent coordonarea planificării şi a realizării activităţilor şi măsurilor de

protecţie şi intervenţie pentru situaţii de urgenţă, asigură coordonarea celulei de urgenţă.




Octombrie

2013


- Stabileşte şi urmăreşte îndeplinirea măsurilor şi a acţiunilor de prevenire şi de

pregătire a intervenţiei;

- Asigură gratuit forţelor de intervenţie chemate în sprijin în situaţii de urgenţă

echipamentele, substanţele, mijloacele şi antidoturile adecvate riscurilor specifice;

- Asigură alarmarea populaţiei din zona de risc creată ca urmare a activităţilor proprii

desfăşurate;

- Organizează şi pregăteşte personalul pentru a asigura răspunsul la urgenţă în

interiorul amplasamentului;

- Răspunde de luarea deciziilor iniţiale despre tipul de răspuns care va fi acordat

situaţiei specifice de urgenţă creată, realizând astfel încadrarea în nivelul de urgenţă şi

evaluând resursele necesare intervenţiei.

- Desemnează Comandantul acţiunii în caz de urgenţă funcţie de situaţia creată, din

cadrul persoanelor special pregătite pentru această activitate.

2.3. Comandantul Acţiunii

Atribuţii

Comandantul acţiunii este persoana responsabilă de acţiunile îndeplinite la locul

accidentului, coordonarea unitară acţiunii tuturor forţelor stabilite pentru intervenţie ,

adoptând decizii cu privire la resursele necesare, şi comunicând cu cei aflaţi în afara locului

accidentului. Funcţia de Comandant al Acţiunii este temporară se ocupă numai pe timpul

situaţiilor de urgenţă.

Comandantul acţiunii va fi desemnat de către Celula de urgenţă la propunerea

Coordonatorul răspunsului pentru situaţii de urgenţă, în funcţie de personalul de intervenţie

pentru situaţii de urgenţă, prezent pe amplasament şi în funcţie de tipul şi amploarea situaţiei

create. Pentru exercitarea atribuţiilor acestei funcţii este necesară o pregătire specială privind

modul de organizare a intervenţiei în situaţii de urgenţă. Această pregătire se execută

centralizat sub directa coordonare a Coordonatorului răspunsului în situaţii de urgenţă pe baza

unui program de pregătire. Această pregătire se va completa cu o instruire specifică în funcţie

de locul de desfăşurare a activităţii şi a tipului de incident care se poate produce în perimetrul

respective Potenţialii comandanţi de incident vor fi selecţionaţi din rândul inginerilor,

tehnicienilor, şefilor de secţii, ateliere, instalaţii, depozite, puncte de lucru etc., precum şi şefii

echipelor de intervenţie proprii.




Octombrie

2013


Coordonatorul urgenţei trebuie să ţină evidenţa personalului instruit pentru a îndeplini

funcţia de comandant al incidentului în funcţie de tipul de incident înregistrat şi locul de

manifestare a acestuia.

Comandantul Acţiunii asigură coordonarea unitară acţiunii tuturor forţelor stabilite

pentru intervenţie şi este responsabil alături de şefii echipelor de intervenţie în situaţii de

urgenţă pentru executarea oportună şi operativă a intervenţiei - oprirea şi retenţia scurgeriilor,

asigurarea serviciilor medicale, stingerea incendiilor şi operaţiunile de salvare.

Pe timpul executării atribuţiilor comandantul acţiunii se subordonează nemijlocit

coordonatorului urgenţei. Va ţine în permanenţă legătura cu acesta şi va furniza datele despre

situaţia reală creată, acţiunile de intervenţie desfăşurate, pagubele produse, numărul

victimelor, necesarul de forţe şi mijloace de intervenţie suplimentare. De asemenea pe timpul

intervenţiei va coopera cu toate categoriile de forţe venite în sprijin pentru limitarea şi

lichidarea urmărilor negative ale situaţiei de urgenţă, asigurând acestora toate informaţiile şi

mijloacele necesare pentru intervenţie.

Comandantul Acţiunii este de obicei şeful Serviciului privat pentru situaţii de urgenţă.

organiza prin Decizia Managerului Amplasamentului.

În anumite situaţii, comandantul Incidentului poate fi o altă persoană selectată de către

Şeful Celulei de Urgenţă, în funcţie de personalul de intervenţie pentru situaţii de urgenţă

prezent pe amplasament, de obicei dintre şefii sectoarelor unde se produce accidentul.

Activităţi

Comandantul Acţiunii este responsabil alături de şefii echipelor de intervenţie în

situaţii de urgenţă cu: intervenţia, oprirea emisiilor şi retenţia scurgerilor, asigurarea

serviciilor medicale, stingerea incendiilor şi operaţiunile de salvare.

Comandantul Acţiunii, după ce este desemnat, se va îndrepta spre locul accidentului

împreună cu echipa de intervenţie. Comandantul Acţiunii va:

contacta persoanele care au asigurat primul răspuns la urgenţă pentru a primi

informaţii precise privind incidentul

în colaborare cu Şeful Celulei de Urgenţă, va decide dacă clasificarea incidentului

este cea potrivită

verificarea secundară privind declanşarea alarmării corespunzătoare şi iniţierea

sistemelor de alarmare potrivite, dacă acest lucru nu a fost realizat deja.




Octombrie

2013


controla toate forţele de răspuns la urgenţă, dirijând activităţile angajaţilor şi a

echipelor de intervenţie.

colabora îndeaproape şi va comunica cu echipele de intervenţie din amplasament şi

cu cele externe (poliţie, pompieri, alte organizaţii externe de răspuns la urgenţă sau contractori

care sosesc la locul incidentului)

evalua riscul de producere sau de extindere a incendiilor, exploziilor sau

deversărilor de substanţe chimice, etc.

dispune monitorizarea scurgerilor, a generării de gaze, echilibrul de presiuni în

instalaţii, ruperea valvelor, ţevilor sau cedarea altor echipamente.

rămâne să controleze zona până se consideră încheiată urgenţa, moment de la care

controlul va fi preluat de către Şeful Celulei de Urgenţă.

în plus faţă de comunicarea cu cei care răspund la urgenţe şi angajaţii din zonă,

Comandantul Acţiunii va continua să comunice doar cu Şeful Celulei de Urgenţă.

Comunicarea cu alţii trebuie evitată până când urgenţa este declarată încheiată.

Comandantul Acţiunii va iniţia de obicei evacuarea facilităţilor şi va decide dacă

este nevoie de o evacuare locală, a întregului obiectiv sau a populaţiei învecinate.

Comandantul Acţiunii va decide care echipament de răspuns la urgenţă, fie din

amplasament, fie din afara sa, şi care echipament de operare este necesar pentru a răspunde

adecvat urgenţei. Comandantul Acţiunii va controla utilizarea echipamentului de către cei

care răspund la urgenţă.

Comandantul Acţiunii şi cei care răspund la urgenţe sunt responsabili numai cu

răspunsul din timpul urgenţei, adică oprirea emisiilor şi reţinerea deversărilor, servicii

medicale, stingerea incendiilor sau operaţii de salvare. Operaţiile de curăţare şi decontaminare

de după urgenţă reprezintă responsabilitatea altor departamente, organizaţii sau colaboratori.

După declararea încetării situaţiei de urgenţă, Comandantul Acţiunii va sprijini

Şeful Celulei de Urgenţă în:

Documentarea incidentului;

Începerea investigaţiei, raportării şi înregistrării urgenţei;

Începerea curăţării;

Tratarea, stocarea sau îndepărtarea deşeurilor recuperate, solului sau apei de

suprafaţă contaminate sau a oricăror materiale rezultate în urma incidentului.




Octombrie

2013


2.4. Serviciului Privat pentru Situaţii de Urgenţă

Atribuţiile

În conformitate cu ORDINUL MINISTERULUI ADMINISTRAŢIEI ŞI

INTERNELOR nr. 158 din 22 februarie 2007 pentru aprobarea Criteriilor de performanţă

privind constituirea, încadrarea şi dotarea serviciilor private pentru situaţii de urgenţă, în

cadrul S.C. DEVA GOLD S.A, se constituie - serviciu de categoria a V-a - având în formaţia

de intervenţie, salvare şi prim ajutor echipe specializate pe tipuri de riscuri, inclusiv de

supraveghere şi punere în funcţiune a instalaţiilor speciale de prevenire şi stingere a

incendiilor.

Membrii echipelor de intervenţie în caz de avarie/accident în care sunt implicate

substanţe periculoase vor fi disponibili pe amplasament şi vor acţiona conform instrucţiunilor

date de către Comandantul acţiunii, în situaţii care implică: scurgeri de substanţe periculoase

incendii-explozii şi dezastre naturale. Aceştia vor fi instruiţi în ce priveşte manipularea şi

caracteristicile substanţelor periculoase şi a compuşilor acestora ce se pot forma în diferite

reacţii în interiorul amplasamentului.şi în ce priveşte intervenţia în situaţii de urgenţă.

Responsabilităţile principale ale membrilor Serviciul de urgenta privat sunt, realizarea

periodică a inspecţiilor şi testelor echipamentelor de răspuns la urgenţe care implică substanţe

periculoase şi asigură menţinerii tehnicii de intervenţie în stare de funcţionare, după

regulamentul stabilit;

Serviciul Privat pentru situaţii de Urgenţă acţionează cu formaţiile de intervenţie şi are

următoarele atribuţii principale:

- asigură răspunsul imediat la locul incidentului;

- acţionează pentru remedierea incidentului şi evacuarea persoanelor din zona

contaminată;

- executa cercetarea pentru stabilirea gradului de contaminare, delimitarea zonei

afectate si estimarea numărului de persoane afectate;

- delimitează, marchează şi izolează perimetrul contaminat;

- funcţie de situaţie şi de ordinele primite, pot îndeplini si alte misiuni ca: participarea

la acţiunile de salvare, de prim ajutor si transport al răniţilor, sau alte activităţi în zona fectată

de distrugeri;

- participarea la înlăturarea urmărilor dezastrelor si reabilitarea zonei din punct de

vedere al decontaminării;




Octombrie

2013


- participă la recoltarea probelor din sectorul infectat (apa, produse animale, produse

vegetale);

- participa la acţiunile de limitare si lichidare a focarului creat, executând la ordin

decontaminarea aparaturii, mijloacelor de transport intervenţie si de protecţie.

În afara perioadei situaţiilor de urgenţă responsabilităţile principale ale membrilor

Serviciul Privat pentru Situaţii de Urgenţă sunt:

- asigurarea pregătirii personalului pentru răspuns în situaţii de urgenţă;

- realizarea periodică a inspecţiilor şi testelor echipamentelor de răspuns la urgenţe

care implică substanţe periculoase şi menţinerii tehnicii de intervenţie în stare de funcţionare,

după regulamentul stabilit;

Formaţiile de intervenţie vor acţiona conform planului de urgenţă şi instrucţiunilor

date de către Celula de Urgenţă, în situaţii care implică incendii şi/sau explozii, deversări sau

scurgeri de substanţe chimice, dezastre naturale sau antropice. Aceştia vor fi instruiţi şi în

ceea ce priveşte manipularea şi caracteristicile substanţelor periculoase prezente şi a celor

care se pot forma în caz de accident.

Serviciul Privat pentru Situaţii de Urgenţă se subordonează Celulei de Urgenţă.

a) Grupa (echipa) de prevenire şi intervenţie PSI

Membrii echipei de intervenţie PSI vor fi disponibili pe amplasament şi vor acţiona

conform instrucţiunilor date de către Comandantul Acţiunii, în situaţii care implică: incendii

şi/sau explozii, situaţii de accidente cu substanţe chimice periculoase, deversări sau scurgeri

de substanţe chimice, materiale periculoase sau deşeuri.

Aceştia vor fi instruiţi şi în ceea ce priveşte manipularea şi caracteristicile substanţelor

periculoase şi a compuşilor acestora ce se pot forma în diferite reacţii în interiorul

amplasamentului.

Membrii echipei de intervenţie PSI vor fi pregătiţi pentru a interveni pe amplasament

în caz de incendii şi/sau explozii şi în situaţii de accidente cu substanţe chimice periculoase.

Membrii echipei de intervenţie PSI trebuie să cunoască modul de acţiune şi intervenţie

pentru pericolele ce pot surveni în urma accidentelor pe amplasament, putând îndeplini mai

multe responsabilităţi în timpul unei situaţii de urgenţă în situaţii deosebit de complexe.

Echipei de intervenţie PSI poate acţiona împreună cu celelalte formaţii de intervenţie

sau independent în toate tipurile de situaţii de urgenţă care pot apărea pe amplasament.




Octombrie

2013


Echipei de intervenţie PSI se subordonează Coordonatorului Răspunsului în Situaţii de

Urgenţă iar pe timpul intervenţiilor în situaţii de urgenţă Comandatului Acţiunii.

In cazul unei situaţii de urgenţă echipele de intervenţie PSI acţionează conform

instrucţiunilor şi planurilor existente la locul de desfăşurare a activităţii sub comanda şefilor

de sectoare.

La auzul semnalului de alarma, membrii formatiei de intervenţie se echipează,

pregătesc materialele şi mijloacele de protectie şi de intervenţie şi aşteaptă ordinul

Dispecerului.

Acţionează pentru lichidarea incidentului şi evacuarea persoanelor din zona afectată şi

limitarea urmărilor negative;

Participă la executarea cercetării zonei afectate, delimitarea, marcarea şi izolarea

acesteia, estimarea numărului de persoane afectate şi stabilirea nevoilor de intervenţie;

In funcţie de ordinul primit, formaţia de pompieri intervine pentru limitarea propagării

norului toxic sau pentru a stinge incendiul survenit ca urmare a avariei.

Şeful formaţiei va comunica şefilor de grupă de la fiecare maşină de intervenţie, datele

focarului, căile de acces şi amplasarea fiecărui utilaj la locul intervenţiei.

Funcţie de situaţie şi de ordinele primite, pot îndeplini şi alte misiuni ca: participarea

la acţiunile de salvare, de prim ajutor şi transport al răniţilor, sau alte activităţi în zona

afectată de distrugeri;

Participă la înlăturarea urmărilor dezastrelor şi reabilitarea zonei;

Participă la acţiunile de limitare şi lichidare a focarului creat, executând la ordin

decontaminarea aparaturii, mijloacelor de transport intervenţie şi de protecţie.

b) Atribuţiile echipei de deblocare – salvare

La raportarea unei avarii echipa de deblocare -salvare se echipează şi se deplasează la

locul avariei. Funcţie de atribuţiile de serviciu primii vor acţiona operatorii locurilor de muncă

urmând ca pe măsura mobilizării să participe la intervenţie în cadrul echipei pompierii civili,

personal de întreţinere, alte persoane membre ale echipei.

- acţionează în zona afectată şi pe căile de acces pentru determinarea situaţiei de la faţa

locului şi transmite informaţii în vederea declanşării alarmei;

- controlează sectorul afectat pentru depistarea accidentaţilor şi scoaterea acestora din

zona periculoasă, acordă primul ajutor accidentaţilor până la preluarea acestora de către

cadrele medicale.




Octombrie

2013


- ajută la evacuarea personalului prezent la locul avariei şi care nu este implicat în

acţiunea de intervenţie;

- utilizează mijloacelor de primă intervenţie: stingătoare, lopeţi, nisip, găleţi etc.;

- utilizează mijloacele de intervenţie: hidranţi de apă şi spumă, tunuri de apă, instalaţii

fixe de stingere;

- operarează echipamentele pentru oprirea fluxurilor de combustibili care alimentează

avaria: oprirea pompelor, închideri de robineţi, schimbări de garnituri, blindări, oprirea

curentului electric etc.;

- îndepărtează materialele combustibile din zonele afectate;

- după înlăturarea cauzelor şi efectelor imediate ale avariei fac o cercetare la faţa

locului pentru evaluarea pagubelor şi solicită încetarea stării de urgenţă;

La încetarea alarmei (situaţiei de urgenţă) şeful echipei verifică personalul,

echipamentul, materialele şi întocmeşte un raport al intervenţiei. Materialele şi echipamentele de

intervenţie se curăţă şi se depun în spaţiile de depozitare.

c) Atribuţiile echipei de Protecţie CBRN

Membrii echipei de intervenţie în caz de accident cu substanţe periculoase vor fi

disponibili pe amplasament şi vor acţiona conform instrucţiunilor date de către Comandantul

Acţiunii, în situaţii care implică: deversări sau scurgeri de substanţe chimice, materiale

periculoase sau deşeuri.

Aceştia vor fi instruiţi în ce priveşte manipularea şi caracteristicile substanţelor

periculoase şi a compuşilor acestora ce se pot forma în diferite reacţii în interiorul

amplasamentului.

Echipa de CBRN acţionează în cadrul formaţiei de intervenţie, are următoarele

misiuni principale:

- asigură răspunsul imediat la locul incidentului;

- acţionează pentru limitarea şi înlăturarea efectelor incidentului şi evacuarea

persoanelor din zona contaminată;

- execută cercetarea pentru stabilirea gradului de contaminare, delimitarea zonei

afectate şi estimarea numărului de persoane afectate;

- delimitează, marchează şi izolează perimetrul contaminat;




Octombrie

2013


- funcţie de situaţie şi de ordinele primite, pot îndeplini şi alte misiuni ca: participarea

la acţiunile de salvare, de prim ajutor şi transport al răniţilor, sau alte activităţi în zona

afectată de distrugeri;

- participarea la înlăturarea urmărilor dezastrelor şi reabilitarea zonei din punct de

vedere al decontaminării;

- participă la recoltarea probelor din sectorul infectat (apa, produse animale, produse

vegetale);

- participă la acţiunile de limitare şi lichidare a focarului creat, executând la ordin

decontaminarea aparaturii, mijloacelor de transport intervenţie şi de protecţie.

- intervine în vedere limitării şi anihilării efectului nociv al unor situaţii de urgenţă

asupra mediului.

Situaţiile de urgenţă care implică intervenţii sunt: accidente tehnice soldate cu emanţii

de gaze toxice sau deversarea unor substanţe chimice periculoase sau combustibile, incendii

sau explozii urmate cu degajări masive de gaze arse şi fum, prăbuşiri de clădiri, amenajari

sau instalaţii sau cutremure de pământ urmate de deversarea de substanţe chimice

periculoase;

Intervenţia se realizează prin: evacuarea substanţelor periculoase din zonă, depoluarea

şi decontaminarea zonei în cazul în care s-a produs deversarea de produse periculoase

(colectarea substanţelor deversate în zonă), curăţarea substanţelor periculoase din canalele de

scurgere a apei pluviale, utilizarea unor substanţe neutralizatoare. Acţiunea este realizată cu

salariaţi ai secţiei unde are loc evenimentul;

Echipa este pregătită să desfăşoare şi activităţi de:

- decontaminarea terenului şi a clădirilor, în zona în care îşi desfăşoară acţiunea

formaţiile de întervenţie;

- decontaminarea personalului, echipamentului, mijloacelor de transport, utilajelor,

instalaţiilor, etc.;

- determinarea cantitativă şi calitativă a probelor contaminate;

- cercetarea chimică şi de radiaţie a terenului, clădirilor, etc.

Funcţie de situaţie şi de ordinele primite, pot îndeplini şi alte misiuni ca: participarea

la acţiunile de salvare, de prim ajutor şi transport al răniţilor, de aprovizionare cu apă, hrană,

sau cu alte bunuri materiale necesare în zona de distrugeri




Octombrie

2013


Părăsirea sectorului în care se acţionează este permisă numai atunci când misiunea a

fost îndeplinită şi echipa nu a primit alte dispoziţii sau atunci când securitatea personală este

direct ameninţată şi nu există altă soluţie.

La încetarea stării de alarmă, membrii echipelor de cercetare vor depune în dulapul de

intervenţie mijloacele de protecţie şi de detecţie şi va întocmi raportul de intervenţie.

d) Atribuţiile echipei de cercetare – observare

La declanşarea stării de urgenţă echipa de cercetare se mobilizează şi se pune la

dispoziţia Celulei de Urgenţă; La ordin, echipa de cercetare echipată cu mijloacele de

protecţie individuală şi cu aparatura din dotare, se deplasează în sectorul producerii urgenţei

unde vor efectua atribuţiuni specifice pentru determinările de noxe.

- Cercetează zona afectată pentru a stabili limitele de acţiune ale avariei (analize de

aer, sol, apă pentru determinarea concentraţiilor de noxe etc.);

- Cercetează zona limitrofă perimetrului afectat (vecinătăţi) pentru a stabilii

eventualele efecte în aceste zone La efectuarea determinărilor în zone limitrofe perimetrului

afectat, se utilizează de regulă maşina de intervenţie.;

- Efectuează determinări de noxe pentru a stabili zona cu pericol de intoxicare,

incendiu sau explozie;

- Efectuează determinări analitice în caz de scurgeri în sistemul de canalizare.

Membrii echipei de cercetare fac observări, determinări, evaluări până la dispariţia

pericolului şi comunică comandantului intervenţiei şi celulei de urgenţă, prin toate mijloacele

posibile evoluţia evenimentelor şi situaţiile create.

Părăsirea sectorului în care se acţionează este permisă numai atunci când misiunea a

fost îndeplinită şi echipa nu a primit alte dispoziţii sau atunci când securitatea personală este

direct ameninţată şi nu există altă soluţie.

La încetarea stării de alarmă membrii echipei de cercetare vor depune în dulapul de

intervenţie mijloacele de protecţie şi de detecţie şi se va întocmi raportul de intervenţie.

e) Atribuţiile echipei sanitare

Membrii echipei sanitare vor fi disponibili pe amplasament pentru a răspunde

situaţiilor de urgenţă ce implică răniri, îmbolnăviri sau moartea angajaţilor, vizitatorilor sau

colaboratorilor aflaţi la amplasament.




Octombrie

2013


În caz de alarmă membrii echipei sanitare se mobilizează şi la dispoziţia Celulei de

Urgenţă organizează punctul de acordare a primului ajutor în afara zonei afectate de avarie. Ei

vor acţiona conform instrucţiunilor date de Comandantul Acţiunii.

- se echipează cu echipament de protecţie şi se deplasează având la ei mijloace de

salvare şi prim ajutor (targă, truse sanitare) spre locul avariei pentru a prelua eventualii

accidentaţi;

-organizează şi amenajează punctele de adunare răniţi şi intoxicaţi (în afara zonei

toxice);

-asigură preluarea accidentaţilor de la echipele de salvatori şi acordă primul ajutor

până când aceştia trec sub supravegherea cadrelor medicale;

- transportă accidentaţi la punctul de acordare a primului ajutor, în caz de necesitate

acordă pe loc primul ajutor victimelor;

- transportă accidentaţi până la punctul de întâlnire cu echipajul salvării;

-asigură funcţie de necesitate, transportul accidentaţilor în stare mai gravă (care

necesită tratament de specialitate ) la dispensarul medical sau la spital;

- acordă primului ajutor celor accidentaţi până la sosirea medicului;

-la dispoziţia Comandantului Acţiunii şi funcţie de dotare participă la acţiunea de

depistare a accidentaţilor.

- la dispoziţia Celulei de Urgenţă se deplasează în afara amplasamentului pentru a

acorda primul ajutor persoanelor eventual accidentate;

- la încetarea alarmei şeful echipei verifică echipamentul şi întocmeşte un raport al

intervenţiei

- raportează Comandantului acţiunii situaţia existentă şi solicită ajutor în cazul când

există un număr mare de accidentaţi.

Funcţie de situaţie si de ordinele primite, pot îndeplini si alte misiuni sau alte activităţi

în zona afectată de distrugeri:

- participarea la asigurarea nevoilor de apa, hrana si medicamente;

- participarea la înlăturarea urmărilor dezastrelor si reabilitarea zonei;

- asigura recoltarea probelor din sectorul infectat;

- participă la acţiunile de limitare si lichidare a focarului creat, executând la ordin

decontaminarea aparaturii, mijloacelor de transport si a mijloacelor de protecţie si stabilirea

regimului de întrebuinţare a produselor din zona contaminată;




Octombrie

2013


La încetarea stării de alarmă se depun la magazia de intervenţie materialele folosite şi

se raportează despre principalele probleme ivite în timpul alarmei.

f) Atribuţiile echipei de transmisiuni - alarmare

Echipa de transmisiuni - alarmare este destinată să realizeze, exploateze şi să menţină

în stare de funcţionare sistemele de transmisiuni şi alarmare, în scopul înştiinţării şi alarmării

populaţiei.

Acţionează în cadrul formaţiei de intervenţie, îndeplinind următoarele misiuni:

- asigurară legăturile cu forţele de intervenţie cu care se colaborează, precum şi cu cele

ale serviciului privat, aplicând măsurile de protecţie a forţelor, mijloacelor şi legăturilor;

- execută cercetarea de transmisiuni;

- preia din sistemul de telecomunicaţii teritorial mijloacele, căile şi liniile planificate a

fi incluse în sistenul de transmisiuni propriu;

- asigură primirea şi transmiterea cu prioritate a semnalelor de înştiinţare şi alarmare a

salariaţilor şi populaţiei din zonele invecinate, privind iminenţa producerii unor situaţii de

urgenţă pe amplasament, folosind sistemul de alarmare existent sau alte mijloace avute la

dispoziţie;

- introduce la ordin semnalele de alarmare pe amplasament şi asigură înştiinţarea

populaţiei şi indreprinderilor din vecinătatea amplasamentului;

- reface şi asigură funcţionarea normală a sistemelor de transmisiuni şi alarmare în

cazul dezorganizării acestora ca urmare a atacurilor aeriene, calamităţilor şi catastrofelor;

- execută întreţinerea şi repararea tehnicii de transmisiuni-alarmare, precum şi

exploatarea corectă a acestora

g) Atribuţiile echipei de logistică

Echipa de suport logistic are următoarele misiuni principale:

-asigurarea cu alimente şi hrană a formaţiunilor de intervenţie;

-asigurarea echipamentului de schimb, pe timp de vară sau iarnă;

-asigurarea mijloacelor de transport răniţi;

-asigurarea aprovizionării formaţiunilor de intervenţie;

-asigurarea completării dotării formaţiunilor de intervenţie.




Octombrie

2013


Toate echipele vor executa pe lângă activităţile specificate mai sus, în funcţie de

situaţia concretă din amplasament, alte activităţi funcţie de natura evenimentelor constatate şi

de dinamica în timp a acestora.

h) Atribuţiile dispecerului

Centralizează informaţiile privind situaţiile de urgenţă sau care necesită alarmarea pe

teritoriul societăţii. În caz de necesitate este cel care anunţă operativ şi mobilizează membrii

celulei de urgenţă şi în toate schimburile preia atribuţiile comandamentului general până la

sosirea membrilor acestuia în unitate.

Semnalează situaţiile deosebite de pericol apărute, care vizează alarmarea şi le

notează în raportul de serviciu. La primirea anunţului sau sesizării despre degajări sau

scurgeri de substanţe periculoase sau situaţii de avarie solicitată telefonic şi notează în

registru :

-denumirea substanţei degajate sau a evenimentului periculos;

-mărimea avariei, cantitatea de substanţă depozitată în instalaţie, cisterne, pe

traseul avariat, iazul de decantare, etc;

-locul cu amplasarea exactă a sursei de degajare/deversare a substanţei (focarul

chimic) şi identificarea sursei toxice, incendiu sau de explozie;

-cauzele producerii degajării sau avariei (dacă se cunosc);

-numele, funcţia şi locul de muncă al celui care face comunicarea.

Până la sosirea membrilor celulei de urgenţă alarmează, mobilizează şi coordonează

activitatea tuturor echipelor de intervenţie constituite la nivelul societăţii.

Anunţă pe Şeful Celulei de Urgenţă sau pe locţiitorul acestuia despre situaţia apărută,

măsurile luate în primă urgenţă şi asigură aducerea acestora în unitate.

Analizează atent situaţia apărută şi decide dacă este necesară declanşarea alarmei şi

stabileşte tipul de alarmă (locală sau generală). Pentru fundamentarea deciziei va ţine cont de:

-amplasarea exactă a focarului şi a sursei nocive;

-cantitatea de substanţă existentă în instalaţia avariată;

-cantitatea de substanţă evacuată (aproximativ);

-direcţia de propagare a norului toxic sau undei de poluare;

-obiectivele afectate sau care pot fi afectate în funcţie de distanţa şi poziţia în care se

află.




Octombrie

2013


Ţine legătura prin orice mijloace cu echipele de intervenţie pentru a cunoaşte stadiul

de realizare al limitării şi lichidării avariei.

Stabileşte sectoarele de pe amplasament, unităţile şi localităţile învecinate care pot fi

afectate şi le alarmează direct şi/sau prin organele de protecţie civilă, pentru luarea măsurilor

necesare conform planului propriu de urgenţă internă.

Asigură marcarea perimetrului afectat şi limitarea accesului în zonă.

Alarmează serviciul de pază şi dispune prin posturile de pază interzicerea accesului în

zona afectată (exceptând personalul de intervenţie dotat cu echipament de protecţie adecvat)

şi a circulaţiei pe drumurile exterioare unităţii care se află în zona afectată sau potenţial

afectată.

În cazul expandărilor de produse care generează pericolul de incendiu sau explozie

dispune comandamentelor locale:

-stingerea imediată a tuturor surselor de foc;

-oprirea alimentării cu energie electrică la utilajele din zonă;

-oprirea mijloacelor de transport aflate în zonă;

-evacuarea rapidă a personalului spre locurile de adunare.

În cazul avariilor grave când se preconizează întârzieri în lichidarea avariei cu

mijloace proprii poate dispune:

-intervenţia pompierilor în obiectiv;

-oprirea parţială sau totală a instalaţiilor;

-comunică situaţia apărută Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă şi solicită

după caz, ajutorul acestuia.

Asigură mobilizarea tuturor mijloacelor de transport disponibile în cadrul unităţii şi

solicită prin Direcţia Sanitară mijloacele de transport suplimentare pentru transportarea

accidentaţilor la unităţile sanitare şi prin Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă pentru

evacuarea personalului de la locurile de refugiu.

În caz de necesitate dispune suplimentarea forţelor de intervenţie în focar de la

comandamentele locale din zonele neafectate.

Conform dispoziţiei Şefului celulei de urgenţă, după lichidarea avariei, anunţă

încetarea stării de alertă şi reîntoarcerea personalului la locurile de muncă pentru continuarea

activităţilor.




Octombrie

2013


La încetarea stării de alarmă întocmeşte un raport de activitate cu descrierea

evenimentului periculos care a determinat declanşarea alarmei chimice şi toate acţiunile şi

intervenţiile efectuate până la lichidarea stării de pericol.

2.5. Atribuţiile echipei de intervenţie tehnologică

Echipele de intervenţie tehnologică se constituie pe formaţiunile de lucru şi/sau faze

de fabricaţie, din personalul prezent la serviciu, prin grija comandantului incidentului.

Fiecare persoană nominalizată ca membru a echipei de intervenţie este obligată să se

instruiască cu prevederile şi sarcinile din planul de alarmare.

Participarea la echipele de intervenţie este obligatorie pentru fiecare salariat

nominalizat.

În caz de alarmă, echipele de intervenţie tehnologică continuă supravegherea

funcţionării instalaţiilor sau execută manevrele de oprirea acestora conform instrucţiunilor de

lucru şi dispoziţiilor comandantului incidentului.

Membrii echipei de intervenţie tehnologică sunt obligaţi să cunoască în detaliu

instalaţiile tehnologice pe care le deservesc, modul de acţiune în cazuri de avarie şi ordinea

corectă de desfăşurare a manevrelor de oprire parţială sau totală a acestora.

Membrii echipei de intervenţie tehnologică sunt obligaţi să cunoască în detaliu din

punct de vedere constructiv şi al utilizării, mijloacele de protecţie şi de intervenţie din dotarea

secţiei, să cunoască utilizarea aparaturii de salvare individuală şi echipamentului individual de

protecţie.

Membrii echipei de intervenţie tehnologică sunt obligaţi să participe la exerciţiile de

alarmare şi să-şi însuşească corect modul de acţionare în caz de alarmă.

În situaţia când avaria se produce în alt sector de activitate, echipele de intervenţie

tehnologică asigurară în continuare funcţionarea instalaţiilor sau vor proceda la oprirea

parţială sau totală a acestora conform dispoziţiilor primite.

În cazul când avaria se produce în sectorul propriu de activitate echipele de intervenţie

tehnologică în cooperare cu echipele de intervenţie specială conduse de comandamentul local

vor executa următoarele operaţiuni:

-izolarea sursei periculoase prin închideri de ventile, punerea de blinduri sau chiar

oprirea instalaţiilor;

-golirea instalaţiilor, utilajelor, traseului sau recipientului respectiv;




Octombrie

2013


-întreruperea curentului electric (prin acţionarea întrerupătoarelor, scoaterea de

siguranţe, interblocări etc).

- remedierea avariilor.

Membrii echipei vor ţine permanent legătura cu şeful de secţie, şef de schimb sau şef

formaţie raportând orice anomalie apărută.

Părăsirea sectorului se face numai în cazuri grave când securitatea personală este

direct ameninţată şi numai după îndeplinirea sarcinilor ce revin din planul de alarmare. Se

interzice părăsire zonei de acţiune de către membrii echipelor de intervenţie tehnologică din

motive de teamă, frică, etc.

După oprirea totală a instalaţiilor şi efectuarea operaţiunilor tehnologice care să

asigure siguranţa instalaţiilor, la dispoziţia comandamentului incidentului părăsesc zona spre

locul de adunare precizat sau conform dispoziţiilor vor participa la sprijinirea celorlalte echipe

care acţionează în cadrul alarmei.

La încetarea stării de alarmă se vor depune în dulapul de intervenţie toate mijloacele şi

materialele folosite şi se va întocmi raportul de intervenţie.

2.6. Atribuţiile echipei de intervenţie specială

Echipa de intervenţie specială este formată din personalul încadrat în structurile

specializate de asistenţă, service şi întreţinere în cadrul amplasamentului.

Echipa va acţiona conform instrucţiunilor date de către Şeful Celulei de Urgenţă, în

situaţii care implică incendii şi/sau explozii, situaţii de accidente cu substanţe chimice

periculoase. deversări sau scurgeri de substanţe chimice, materiale periculoase sau deşeuri.

Echipa de intervenţie specială poate acţiona împreună cu celelalte formaţii de

intervenţie sau independent în toate tipurile de situaţii de urgenţă care pot apărea pe

amplasament;

În caz de alarmă, echipa de intervenţie acţionează pentru izolarea, limitarea şi

lichidarea avariei.

În caz de alarmă membrii echipei de intervenţie specială se vor prezenta în cel mai

scurt timp, la dispoziţia Celulei de Urgenţă echipaţi cu mijloacele de protecţie individuală şi

cu materialele de intervenţie din dotare, la locul de producerea a urgenţei.

Pe toată durata intervenţiei se va ţine permanent legătura cu Celula de Urgenţă,

raportând modul de desfăşurare a intervenţiei, durata aproximativă a intervenţiei, greutăţile

întâmpinate şi se vor solicita, după caz, forţe şi mijloace suplimentare.




Octombrie

2013


Membrii componenţi ai echipei sunt obligaţi să anunţe prin toate mijloacele posibile

dacă au depistat persoane accidentate sau intoxicate pe drumul parcurs spre focar sau în zona

focarului incidentului.

Intervenţiile pentru lichidarea avariilor se execută prin cooperarea cu celelalte echipe

de intervenţie şi personalul de deservire din sectorul de producere a urgenţei.

Înaintea intervenţiei propriu-zise se verifică atent zona focarului şi se iau, în funcţie

de mărimea avariei şi modul de cooperare cu echipele de intervenţie următoarele măsuri:

- izolarea sursei periculoase prin măsuri specifice sau chiar oprirea instalaţiei

producătoare a incidentului;

- decuplarea angrenajelor care prin funcţionarea lor pot crea o situaţie periculoasă;

- asigurare materiale, scule sau dispozitive ajutătoare pentru intervenţie operativă;

- oprirea mijloacelor de transport din zonă în cazul scăpărilor de produse inflamabile

sau explozive;

- întreruperea curentului electric (prin acţionarea întrerupătoarelor, scoaterea de

siguranţe, inter-blocări etc. );

- stingerea surselor de foc în zonă;

- pentru surse amplasate în spaţii închise se asigură ventilaţia naturală (prin deschideri

de uşi sau de ferestre ) sau mecanică numai dacă există siguranţă că aceasta este

corespunzătoare şi nu se generează un pericol mai mare;

- intervenţia cu substanţe neutralizante sau apă dacă acestea sunt aproape de focar şi

pot fi aduse cu uşurinţă la locul avariei.

La intervenţia efectuată în focar se vor respecta cu stricteţe normele de tehnica

securităţii muncii prin:

- utilizarea de scule corespunzătoare (antiex, bine împănate, păstrate în truse uşor de

transportat etc.);

- la înălţime se vor folosi scări rezistente şi centuri de siguranţă bine ancorate;

- în timpul lucrului este obligatorie purtarea şi utilizarea corectă a echipamentului

individual de protecţie va fi bine strâns pe corp;

- evitarea blocării căilor de acces.

Încheierea intervenţiei se va raporta Celulei de Urgenţă şi din dispoziţia acestuia se va

interveni şi în alte sectoare de activitate.




Octombrie

2013


Părăsirea locului în care se efectuează intervenţia este permisă numai atunci când

avaria a fost lichidată şi echipa nu a primit alte dispoziţii sau securitatea personală este direct

ameninţată şi nu există altă soluţie de salvare.

2.7. Personalul din serviciul de pază

Atribuţii

Persoanele din serviciul de pază trebuie să cunoască bine modul de organizare al

societăţii.şi modul de alarmare şi înştinţare în caz de producere a unei situaţii de urgenţă;

Trebuie să participe la instruirea teoretică şi practică organizată la nivel de unitate, la

exerciţiile de alarmare şi trebuie să-şi însuşească modul corect de acţionare în caz de urgenţă.

În raport de specificul şi particularităţile situaţiilor prevăzute în plan se anunţă şeful de

obiectiv, conducerea societăţii, şefii de secţii, ateliere, depozite, precum şi formaţiunile

special organizate (pichetul P.S.I. protecţia muncii, instalatorii, electricienii de serviciu etc,

organul de poliţie, jandarmii, pompierii, salvarea, protecţia civilă) şi alte instituţii sau forţe, în

funcţie de competenţa pe care o au în raport cu evenimentul.

Toate activităţile care privesc paza, supravegherea şi apărarea obiectivului, a bunurilor

şi valorilor sunt conduse de şeful de obiectiv, de comun acord cu persoanele din conducerea

societăţii de resortul cărora sunt situaţiile respective,

Pentru realizarea conducerii şi a cooperării cu organele, forţele şi instituţiile care au în

competenţă paza obiectivelor, bunurilor şi valorilor, intervenţia la acestea şi ordinea publică

în situaţii deosebite, şeful de obiectiv va folosi instalaţiile şi mijloacele tehnice de pază,

supraveghere, legatură şi alarmare din dotare, de comun acord cu conducerea societăţii.

Activităţi

În cazul producerii unei situaţii de urgenţă acţionează pentru:

- asigurarea perimetrului şi evitarea pătrunderii de persoane în zona afectată

(exceptând personalul de intervenţie).

- în caz de nevoie pot participa la evacuarea persoanelor, bunurilor şi valorilor, precum

şi paza acestora.

- îndrumarea circulaţiei pe drumurile exterioare ale unităţii sau interzicerea accesului

autovehiculelor pe aceste drumuri prin montarea barierelor şi asigurarea pazei (exceptând

autovehiculele de intervenţie);




Octombrie

2013


-degajarea drumurilor interioare şi căilor de acces sau crearea unor culoare de trecere

funcţie de necesitate.

-sprijină acţiunile de transportare a accidentaţilor, salvarea de bunuri materiale sau

vieţi omeneşti, de regulă în exteriorul zonei de acţiune a norului toxic.

-raportează prin orice mijloc de comunicare posibil, problemele deosebite ivite pe

timpul alarmei.

-retragerea personalului are loc în cazul când securitatea personală este direct

ameninţată şi nu există altă posibilitate, informând în acest sens prin orice mijloc de

comunicare posibil. Retragerea se efectuează cu orice mijloc de transport posibil spre locul

de refugiu stabilit.

-la încetarea situaţiei de alarmă se raportează modul de îndeplinire a misiunii şi

principalele probleme ivite în timpul alarmei.

2.8. Persoane individuale necuprinse în sistemul de management al urgenţei

Atribuţii

Prin persoană individuală se înţelege orice persoană care a intrat pe teritoriul societăţii

şi care în situaţie de alarmare se află într-o zonă periculoasă, este expusă factorilor nocivi şi

nu participă direct la acţiunile din planul de alarmare.

Persoanele surprinse de incident în cadrul amplasamentului şi care nu desfăşoară

activităţi specifice de intervenţie în astfel de situaţii au următoarele obligaţii:

Orice persoană care intră pe teritoriul obiectivului trebuie informată asupra riscurilor

la care se expune şi a modului de acţiune în caz de alarmă. Informarea se face prin :

-instruire sumară la intrare pentru persoanele din exterior, delegaţi etc;

-instructaj introductiv general la Cabinetul de Protecţia Muncii pentru elevi, studenţi,

sau personalul unităţilor care fac servicii şi lucrări pe teritoriu;

-instructaj specific la locul de muncă pentru celelalte persoane din cadrul societăţii.

Orice persoană individuală trebuie să recunoască semnalul de alarmare şi

modul cum sunt marcate şi amplasate locurile de adunare.

Activităţi

În situaţiile de alarmare percepute auditiv se procedează astfel:

- Se ascultă cu atenţie semnalul de alarmă locală sau generală şi se identifică tipul

alarmei;




Octombrie

2013


-Se orientează pe teren către cel mai apropiat loc de adunare (departe de zonele

afectate sau periculoase) unde se strâng deja oameni;

-Se ascultă şi respectă indicaţiile şi ordinele celui care conduce locul de adunare şi/sau

se face evacuarea în alte zone indicate de acesta;

- Personalul altor societăţi care desfăşoară lucrări pe teritoriul amplasamentului pe

bază de contracte de prestări servicii şi alte categorii de persoane aflate temporar pe teritoriul

societăţii (delegaţi, elevi practicanţi, studenţi, vizitatori etc.), se grupează şi respectă

indicaţiile reprezentanţilor Comandamentului pentru Situaţii de Urgenţă din sectorul în care se

găsesc;

- În caz de emisii toxice se încercă să se stabilească direcţia predominantă a vântului şi

direcţia din care vine pericolul toxic (după orientarea mânecilor de vânt, direcţia vaporilor, a

fumului etc.);

- Se aplică masca contra gazelor pe figură şi se merge perpendicular pe direcţia

vântului spre cel mai apropiat loc de adunare;

- Personalul surprins de norul contaminat fără mască, va căuta să iasă din zona

afectată, mergând la pas, cu respiraţia rărită. Căile respiratorii se acoperă cu mijloace

improvizate (batista, mâneca, etc.);

- Nu se aleargă, nu se părăseşte zona în direcţii necunoscute.

2.9. Atribuţii specifice ale contractorilor ce desfăşoară activităţi pe amplasament

Orice subcontractant care îşi desfăşoară activitatea în interiorul sau în jurul

amplasamentului şi observă sau este avertizat privind manifestarea unei situaţii de urgenţă, va

trebui să acţioneze imediat.

Prima acţiune pe care trebuie să o facă este de a anunţa dispecerul, folosind orice

mijloc de comunicaţie disponibil. În continuare persoana respectivă îşi va anunţa şeful direct.

Personalul aflat pe amplasament are obligaţia să:

Rămână la locurile lor de muncă până vor fi instruiţi prin intermediul unui sistem

de comunicaţii sau alarmă

Să nu se apropie de zona afectată de urgenţă decât dacă au primit instrucţiuni clare

în acest sens

Să se pregătească să evacueze zona şi să urmeze procedurile de evacuare




Octombrie

2013


Să fie pregătiţi pentru a sprijini eforturile celorlalţi la solicitarea Comandantului

Acţiunii sau alt personal de intervenţie.

Relaţiile contractuale cu furnizorii de servicii sunt reglementate prin contracte

concepute în scopul atingerii obiectivelor de siguranţă în toate fazele de construcţie şi apoi în

operare.

2.10. Atribuţiile specifice ale altor compartimente

Atribuţiile compartimentului de mediu sunt:

Compartimentul de Mediu are următoarele responsabilităţi specifice:

Asistă Coordonatorul Urgenţei în determinarea naturii şi efectelor pe care le poate

avea funcţie de datele deţinute sau rezultate în urma analizelor incidentului:

- compartimentul va evalua natura şi cauzele urgenţei şi a ramificaţiilor ei şi va

determina gama consecinţelor posibile dăunătoare omului şi mediului înconjurător, cu accent

pe prevenirea consecinţelor dăunătoare;

- compartimentul va acţiona imediat pentru a micşora impacturile negative existente

şi va crea strategii şi tactici de control pentru a preveni şi a reduce riscul de consecinţe

viitoare pentru mediu;

Asigurarea imediată a sprijinului tehnic în teren:

- compartimentul va asigura evaluarea tehnică şi interpretarea informaţiilor

disponibile pentru Coordonatorul Urgenţei şi Comandantul Ac’iunii în formularea problemei

şi va asista echipa de răspuns la urgenţă în elaborarea unui răspuns eficient;

- compartimentul va asigura Coordonatorului cu Comunicaţiile interpretarea

informaţiilor pentru managementul situaţiei, pregătirea declaraţiilor de presă sau alte activităţi

legate de relaţiile cu comunitatea. Compartimentul de mediu se va ocupa de pregătirea

rapoartelor specifice activităţii de comunicare şi poate coordona monitorizarea proprie privind

factorii de mediu afectaţi precum şi legătura cu autorităţile de mediu (APM, SGA, GNM).

Notificarea situaţiilor de urgenţă:

- compartimentul va anunţa imediat Managerul S.C. DEVA GOLD S.A. dacă se

produc evenimente a căror gravitate necesită raportarea;

- eliberarea de deşeuri periculoase care depăşesc CMA stabilite, necesită anunţarea

reprezentanţilor autorităţilor (Notificarea externă). Compartimentul de Mediu va iniţia şi va




Octombrie

2013


conduce această procedură de notificare. Această comunicare cu agenţiile va fi documentată

prin Raportul de Notificare;

- Compartimentul va stabili legături cu Agenţiile de Mediu din zona arondată, pentru a

demonstra faptul că situaţia este administrată într-o manieră potrivită cerinţelor legale;

Strângerea de probe din mediul înconjurător şi evaluarea analitică a rezultatelor

analizelor de laborator efectuate:

- compartimentul va conduce strângerea de probe din mediul înconjurător, din

materialele care ar putea fi periculoase pentru sănătatea umană şi/sau mediu;

- analiza de bază a probelor va fi realizată de laboratoare autorizate. Compartimentul

va asigura transportul probelor la laborator şi va fi responsabil pentru asigurarea şi controlul

calităţii;

- informaţiile primite privind rezultatele testelor iniţiale şi a testelor de laborator

ulterioare vor fi folosite în determinarea măsurilor de control adecvate şi a acţiunilor

corective.

3. Proceduri de acţiune pe clase de urgenţă

3.1. Urgenţe clasa A

Nu se utilizează semnale sonore pentru alarmare în afara amplasamentului.

Urgenţele în care sunt implicate zone limitate din interior, care nu au efecte în

exteriorul amplasamentului şi pot fi rezolvate în timp scurt prin forţe proprii: urgenţe clasa A,

necesită doar alarmarea celulei de urgenta, serviciului de paza si a serviciului privat de

urgenta.

Personalul de la locul de muncă anunţă şeful de schimb şi ia primele măsuri tehnice

specifice fiecărui loc de muncă în caz de avarie.

Membrii echipei de intervenţie se deplasează la locul producerii evenimentului

generator a urgenţei , înlătură cauzele şi efectele evenimentului utilizând mijloacele de primă

intervenţie. În acelaşi timp este alertat Serviciul de pompieri daca este cazul.

Funcţie de evoluţia evenimentelor şeful de compartiment unde urgenţa este localizată

se deplasează la locul de producere a urgenţei pentru coordonarea acţiunilor de intervenţie,

dispunerea întreruperii temporare a activităţii până la remedierea avariei, comunicare de date

suplimentare şi eventual solicitarea de forţe suplimentare pentru efectuarea intervenţiei.




Octombrie

2013


Se raportează Şefului Celulei de Urgenţă evenimentele produse şi măsurile luate.

In caz de afectare a unui factor de mediu se raportează prin departamentul de mediu

conducătorului unităţii şi autorităţilor locale de mediu cu precizarea masurilor întreprinse

imediat pentru stoparea scurgerilor/poluării, a masurilor de decontaminare, de monitorizare

după caz.

Reluarea activităţii se va face numai după verificarea instalaţiilor, utilajelor,

remedierea situaţiei şi aducerea în starea iniţială.

3.2. Urgenţe clasa B

Se utilizează semnale sonore de alarmare: 5 sunete a 16 secunde fiecare, cu pauză de

10 secunde între ele. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune din 5 sunete a 8

secunde fiecare, cu pauză de 5 secunde între ele.

Urgenţe care au efecte pe zone mari în interiorul amplasamentului, care pot avea

efecte si in exteriorul amplasamentului şi nu pot fi lichidate imediat cu forţe proprii: urgenţe

clasa B, se mobilizează Celula de Urgenţă şi se alarmează serviciile publice de urgenţă la tel.

112.

Personalul de la locul de muncă anunţă dispecerul sau şeful de schimb şi ia primele

măsuri tehnice specifice fiecărui loc de muncă în caz de avarie sau accident.

Şeful echipelor de intervenţie se deplasează la locul accidentului, clasifică urgenţa şi

solicită, funcţie de situaţie, mobilizarea echipelor de intervenţie specială, de salvare, de

cercetare şi sanitară. În caz de necesitate solicită intervenţia serviciilor de urgenţă externe (tel.

112). Echipele de intervenţie se deplasează la locul evenimentului şi încep acţiunea de

înlăturare a urgenţei.

Echipa sanitară se deplasează la locul incidentului pentru evacuarea şi salvarea

răniţilor şi acordarea primului ajutor.

Echipa din serviciul de pază se deplasează la porţile obiectivului pentru a permite

evacuarea, a restricţiona accesul şi a dirija echipele externe de intervenţie.

Personalul care nu participă la managementul urgenţei se evacuează. Deplasarea

personalului se face în ordine pe căile de evacuare stabilite.

Sub coordonarea şefului de compartiment echipele prezente lichidează cauzele şi

efectele accidentului, la sosirea comandantului acţiunii acesta preia conducerea intervenţiei.

Funcţie de natura urgenţei se dispune seful celulei de urgenta ia decizia declarării

urgentei şi introducerea semnalului de alarmă clasa B, se alarmează populaţia şi societăţile




Octombrie

2013


învecinate, se înştiinţează şi se notifică autorităţile cu responsabilităţi în domeniul situaţiilor

de urgenţă, conform schemei de alarmare.

3.3. Urgenţe clasa C

Se utilizează semnale sonore de alarmare: 5 sunete a 16 secunde fiecare, cu pauză de

10 secunde între ele. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune din 5 sunete a 8

secunde fiecare, cu pauză de 5 secunde între ele.

Urgenţe care au efecte pe zone mari în interiorul amplasamentului, care pot avea

efecte si in exteriorul amplasamentului şi nu pot fi lichidate imediat cu forţe proprii: urgenţe

clasa B, se mobilizează Celula de Urgenţă şi se alarmează serviciile publice de urgenţă la tel.

112.

Personalul de la locul de muncă anunţă dispecerul sau şeful de schimb şi ia primele

măsuri tehnice specifice fiecărui loc de muncă în caz de avarie sau accident.

Şeful echipelor de intervenţie se deplasează la locul accidentului, clasifică urgenţa şi

solicită, funcţie de situaţie, mobilizarea echipelor de intervenţie specială, de salvare, de

cercetare şi sanitară. În caz de necesitate solicită intervenţia serviciilor de urgenţă externe (tel.

112). Echipele de intervenţie se deplasează la locul evenimentului şi încep acţiunea de

înlăturare a urgenţei.

Echipa sanitară se deplasează la locul incidentului pentru evacuarea şi salvarea

răniţilor şi acordarea primului ajutor.

Echipa din serviciul de pază se deplasează la porţile obiectivului pentru a permite

evacuarea, a restricţiona accesul şi a dirija echipele externe de intervenţie.

Personalul care nu participă la managementul urgenţei se evacuează. Deplasarea

personalului se face în ordine pe căile de evacuare stabilite.

Sub coordonarea şefului de compartiment echipele prezente lichidează cauzele şi

efectele accidentului, la sosirea comandantului acţiunii acesta preia conducerea intervenţiei.

Funcţie de natura urgenţei se dispune seful celulei de urgenta ia decizia declarării

urgentei şi introducerea semnalului de alarmă clasa B, se alarmează populaţia şi societăţile

învecinate, se înştiinţează şi se notifică autorităţile cu responsabilităţi în domeniul situaţiilor

de urgenţă, conform schemei de alarmare.




Octombrie

2013


4. Înştiinţarea – alarmarea

Sistemul de înştiinţare - alarmare cuprinde forţele şi mijloacele aparţinând

operatorului economic.

Sistemul de înştiinţare –alarmare este organizat pe două nivele independente, astfel:

- primul nivel se situează la nivelul operatorului economic sursă de risc;

- al doilea nivel este organizat şi controlat de Inspectoratul Judeţean pentru

Situaţii de Urgenţă.

În cazul producerii unui eveniment ale cărui efecte pot depăşi limitele obiectivului,

unitatea este obligată să notifice autorităţile teritoriale de Protecţia Mediului şi de Protecţie

Civilă din cadrul Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă care, în funcţie de

gravitatea situaţiei şi de măsurile impuse, înştiinţează comitetele locale pentru situaţii de

urgenţă şi alarmează populaţia din zona posibil a fii afectată.

Înştiinţarea şi alarmarea autorităţilor şi populaţiei se va executa prin:

o mijloace acustice: sirene electronice, electrice, sonerii;

o mijloace radio: staţii fixe si mobile;

o linii telefonice, fax şi e-mail;

o alte mijloace.

In cazul unor evenimente deosebite, anunţurile sunt dublate prin mass-media. Este

foarte important ca populaţia şi salariaţii să aplice măsurile de prevenire şi protecţie să

respecte regulile de comportare şi restricţiile impuse de autorităţi in astfel de situaţii.

Schema de înştiinţare – alarmare este prezentată în de mai jos:




Octombrie

2013


Figura 5.2 Schema de înştiinţare – alarmare la S.C. DEVA GOLD S.A.

4.1. Alarmarea pe clase de urgenţă

În funcţie de clasa de gravitate alarmarea se efectuează după cum urmează:

- Alarmarea în cazul unei urgenţe din clasa A, fiind o urgenţă de gravitate redusă se

limitează la înştiinţarea/alarmarea Celulei de Urgenţă, a serviciului de pază şi a Serviciului

Privat pentru situaţii de Urgenţă. În cazul în care urgenţa nu este lichidată imediat cu mijloace

proprii, urgenţa se clasifică la clasa B.

- Alarmarea în cazul unei urgenţe din clasa B, fiind o urgenţă cu o gravitate mai

ridicată care poate avea efecte limitate şi în exteriorul amplasamentului, presupune

mobilizarea Celulei de Urgenţă, alarmarea şi aducerea în unitate de personal suplimentar din

cadrul SPSU şi înştiinţarea/alarmarea centrelor de urgenţă externe:

- Serviciile publice de urgenţă: tel. 112

- I.S.U. "Iancu de Hunedoara" al Judeţului Hunedoara;




Octombrie

2013


- Agenţia pentru Protecţia Mediului Hunedoara;

- Comisariatul Judeţean Hunedoara al Gărzii Naţionale de Mediu;

- Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara (dacă există victime);

- Societăţi şi populaţie învecinată, personal aflat ocazional pe terenul din zonă;

Mesajul de alarmare se transmite prin telefon. Funcţie de localizarea urgenţei şi

efectele în exterior se alarmează societăţile şi populaţia învecinată precum şi primăriile

localităţilor pe raza cărora are loc urgenţa:

În situaţia când există pericolul de poluare a unor cursuri de apă se alarmează SGA

Hunedoara.

Populaţia şi societăţile învecinate se alarmează prin semnale sonore odată cu

personalul din interiorul obiectivului şi prin telefon.

- Alarmarea în cazul unei urgenţe din clasa C, fiind o urgenţă de mare gravitate care

poate provoca afectarea gravă a unei arii din exteriorul amplasamentului, presupune

alarmarea/înştiinţarea, în plus faţă de cazul urgenţelor din clasa A şi B a următoarelor:

- Prefectura judeţului Hunedoara

- Primăriile localităţilor afectate

- Direcţia de Sănătate Publică Hunedoara;

Funcţia de situaţia creată se dispune suplimentarea echipelor de intervenţie cu personal

disponibil.

Mesajul de alarmare se transmite de către şeful Celulei de urgenţă prin telefon şi va

cuprinde în mod obligatoriu: locul, momentul producerii şi amploarea evenimentului, natura

şi cantitatea substanţei periculoase şi alte date utile asigurării protecţiei.

5. Notificarea unei situaţii de urgenţă

Raportarea unei situaţii de urgenţă se face de către orice persoană din cadrul

amplasamentului sau din afara lui care observă producerea unui eveniment de natură a

declanşa situaţia de urgenţă şi se transmite prioritar către personal de serviciu SPSU,

dispecer, şeful locului de muncă unde s-a produs urgenţa.

Raportarea trebuie să cuprindă următoarele:

- Identitatea celui care raportează: nume, prenume, funcţie în cadrul amplasamentului;




Octombrie

2013


- Identificarea şi localizarea evenimentului: descrierea pe scurt a evenimentului-tip, loc

de producere, efecte imediate;

- Personal afectat: descrierea pe scurt a efectelor asupra personalului prezent pe

amplasament;

- Descrierea măsurilor luate imediat.

Autoritatea pentru introducerea stării de urgenţă în amplasament o are Şeful Celulei de

Urgenţă.

Evenimentele care necesită o decizie de declarare a urgenţei sunt următoarele:

- Atac terorist sau atac din aer;

- Acţionarea persoanelor neautorizate;

- Fenomene meteorologice grave: cutremure, furtuni, inundaţii;

- Avarii la utilaje şi echipamente;

- Accidente cu incendii, explozii, scurgeri de substanţe periculoase.

La producerea unei situaţii de urgenţă (accident sau avarie/incident potenţial

generatoare de accident) Şeful SPSU dispune înştiinţarea telefonică în maxim 2 ore de la

producere a autorităţilor cu responsabilităţi în domeniul situaţiilor de urgenţă:

- Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Hunedoara;

- Agenţia de Protecţia Mediului Hunedoara;

- Comisariatul Judeţean Hunedoara al Gărzii Naţionale de Mediu.

Înştiinţarea telefonică va fi completată cu o notificare scrisă. Conţinutul notificării şi

informaţiile transmise vor fi conform Anexei nr. 2.1. din Ordinul MAPAM 1084/2003. Pe

parcursul desfăşurării evenimentelor informaţiile vor fi completate prin înştiinţări şi notificări

succesive.

În situaţia când în urma accidentului există victime, înştiinţarea şi notificarea va fi

transmisă şi Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara.

În situaţia în care există pericolul de poluare a apelor de suprafaţă sau/şi a stratului

acvifer înştiinţarea şi notificare va fi transmisă şi la Sistemul de Gospodărire a Apelor

Hunedoara.

6. Acţiuni întreprinse după încetarea situaţiei de urgenţă

Situaţia de urgenţă încetează odată cu înlăturarea cauzelor şi efectelor imediate ale

avariei pe toată suprafaţa amplasamentului şi a zonelor învecinate. În cazul în care alarmarea




Octombrie

2013


s-a făcut şi de către Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă în cadrul alarmei generale, se

aşteaptă semnalul de încetare a stării de urgenţă dat de acesta.

După încetarea stării de urgenţă, Celula de Urgenţă va dispune prin toate mijloacele de

informare posibile revenirea personalului la locurile de muncă.

Întrucât în timpul stării de urgenţă echipele de intervenţie vor efectua numai lucrări

operative de primă urgenţă, după ridicarea stării de urgenţă se vor efectua lucrări de remediere

definitivă de către echipe specializate şi lucrări de refacerea a mediului:

- curăţirea de deşeuri rezultate în urma scurgerilor;

- decontaminarea spaţiilor afectate de produse toxice;

- reparaţii la construcţii şi echipamente deteriorate în urma accidentului;

- revizia mijloacelor de protecţie şi a utilajelor utilizate la intervenţie;

- completarea stocurilor de materiale de intervenţie: produse de neutralizare, saci cu

steril, conducte, materiale sanitare, etc. conform baremurilor;

- neutralizarea şi/sau distrugerea deşeurilor periculoase rezultate în urma accidentului;

- decontaminarea solului afectat de accident.

După încetarea stării de urgenţă fiecare conducător al compartimentelor operative

participante va întocmi un raport detailat al activităţii desfăşurate. Pe baza acestor rapoarte şi

în urma analizei accidentului Şeful Celulei de Urgenţă va dispune elaborarea variantei finale

a Notificării privind producerea avariei/accidentului care va fi înaintat autorităţilor.

7. Proceduri de intervenţie pe tipuri de scenarii (scenariile descrise în cap. 4)

7.1. Acţiunile echipelor de intervenţie în caz de scurgeri de substanţe periculoase:

Aceste acţiuni sunt aplicabile pentru următoarele scenarii:

- zona II. Uzina de procesare, scenariile b-r şi u-z;

- zona IV. Iazul de decantare TMF , scenariile b-f;

- zona V. Iazul de decantare CIL, scenariile b-f;

- zona VI. Conducte de hidrotransport, scenariile a-d;

- zona VII. Activitatea de transport, scenariile a-b.

În caz de scurgeri de substanţe periculoase se iau următoarele măsuri:

- Izolarea şi oprirea sau diminuarea fluxului de substanţă periculoasă prin închideri de

ventile, punerea de blinduri sau chiar oprirea pompelor sau a întregii instalaţii.




Octombrie

2013


- În caz de necesitate când oprirea fluxului de substanţă periculoasă evacuată nu se

poate realiza sau când prezenţa substanţei periculoase în instalaţia, utilajul, traseului sau

recipientului avariat creează o stare de pericol în continuare, se trece la golirea controlată a

acestora, în utilajele de rezervă, cuvele de retenţie, bazinul de avarie, iazuri de avarie, polderul

de retenţie.

- În cazul scurgerilor de acid clorhidric se urmăreşte ca acestea să nu ajungă în zonele

aferente soluţiilor cu cianuri: canalele de scurgere şi cuva de retenţie a tancurilor CIL, zona

pompelor pentru soluţii cu cianuri.

- În situaţia când în urma scurgerii au loc degajări de gaze toxice intervenţia se va

realiza pe partea opusă deplasării norului toxic şi cu utilizarea de echipament suplimentar de

protecţie: măşti de gaze şi măşti izolante.

- Echipa de cercetare face determinări de noxe pentru a stabilii nivelul de poluare şi

limitele sectorului afectat.

- Echipa de salvare cercetează locul avariei scoate eventualii accidentaţi din zonă, le

acordă primul ajutor până la sosirea echipei specializate(echipa de prim ajutor) sau a

echipajului salvării. În caz de necesitate asigură deplasarea accidentaţilor la locul de acordare

a primului ajutor sau la locul de întâlnire cu echipajul salvării.

- După oprirea scurgerilor zona afectată se va curăţa prin colectarea scurgerilor în

recipienţi special pregătiţi şi se va decontamina cu substanţe de neutralizare până la scăderea

concentraţiei substanţei periculoase deversate sub limitele maxim admise. Scurgerile colectate

se vor transporta şi depozita temporar, în condiţii de securitate pentru mediu, în vederea

recuperării sau, după caz, a neutralizării sau distrugerii substanţelor poluante.

- Echipa de cercetare face determinări de noxe până la revenirea parametrilor de mediu

la valorile normale.

- După încheierea intervenţiei fiecare echipă va face un raport al intervenţiei pe care îl

va preda Comandamentului pentru Situaţii de Urgenţă.

7.2. Acţiunile echipelor de intervenţie în cazul formării unor breşe în digul iazului de

decantare


- zona IV. Iazul de decantare TMF, scenariile a-c;

- zona V. Iazul de decantare CIL, scenariile a-c;




Octombrie

2013


În cazul apariţiei unei spărturi în digul iazului de decantare se presupune, conform

Sistemul pentru urmărirea comportării construcţiei (sistemul UCC), că s-a intrat în starea de

alertă. (Urgenta de tip C.)

În situaţia de intrare în stare de alertă Celula de Urgenţă dispune următoarele măsuri:

- Intensificarea măsurilor de supraveghere a parametrilor de funcţionare a iazului şi a

situaţiei meteorologice;

- Oprirea alimentării cu tulbureală a iazului;

- Pomparea la debit maxim a soluţiei limpede către staţia de epurare;

- Mobilizarea de mijloace suplimentare de intervenţie la faţa locului: saci cu steril,

material de umplere, conducte de scurgere, utilaje auto: excavatoare, macarale, încărcătoare,

buldozer, motopompă, etc.;

- Suplimentarea stocului de combustibil pentru utilaje;

- Asigurarea iluminatului suplimentar pe timp de noapte pe coronamentul digului;

- Asigurarea de posturi permanente de observaţie;

- Verificarea stării polderului de retenţie, a stăvilarului şi a conductelor de evacuare;

- Suplimentarea şi organizarea echipelor de intervenţie, deplasarea acestora la faţa

locului în regim de program prelungit;

- Alarmarea populaţiei şi a autorităţilor publice din zonă;

- Alarmarea Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Hunedoara, Agenţiei pentru

Protecţia Mediului Hunedoara şi Sistemului de Gospodărire a Apelor Hunedoara;

În situaţia când cu toate măsurile luate se produce o breşă în digul iazului se iau

următoarele măsuri:

- Se evacuează utilajele, persoanele eventual prezente. Se supraveghează zona pentru a

interzice accesul persoanelor neautorizate;

- Se interzice accesul persoanelor pe drumul de legătură între iazul şi staţia de

epurare;

- La dispoziţia Celulei de Urgenţă se trece la lichidarea avariei prin evacuare

controlată în bazinul de retenţie apa exfiltrate şi închiderea spărturii prin umplerea cu steril;

- După umplerea completă a breşei (până la coronamentul digului), se face nivelarea

cu material de umplutură şi tasarea cu buldozerul;

- După închiderea spărturii şi diminuarea pericolului se închid pe rând conductele de

evacuare;




Octombrie

2013


- Pe tot timpul acţiunii de închidere a spărturii se observă cu atenţie taluzul sau

paramentului aval digului pentru a depista eventualele scurgeri şi orice anomalii în

comportament a acestuia;

- Supravegherea suplimentară a iazului şi prezenţa permanentă a echipelor cu efectiv

maxim continuă până la ieşirea din starea de alertă;

- Scurgerile se pompează înspre înapoi în iaz (după remedierea avariei). În caz de

necesitate scurgerile se pot pompa şi în bazinul de retenţie apă exfiltrate (până la capacitatea

acestuia);

- După evacuarea apelor din bazinul de retenţie apă exfiltrate, Celula de Urgenţă

dispune monitorizarea calităţii solului din zonă şi a pânzei de apă freatică pentru a stabilii

nivelul de poluare şi limitele zonei afectate. În colaborare cu autorităţile se vor lua măsuri de

monitorizare a stratului acvifer şi în afara amplasamentului;

- Pe tot timpul stării de urgenţă Celula de Urgenţă transmite informaţii organismelor

implicate:

- Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Hunedoara;

- Agenţiei pentru Protecţia Mediului Hunedoara;

- Sistemului de Gospodărire a Apelor Hunedoara;

- În colaborare cu autorităţile locale se va informa populaţia despre pericolele

existente în zonă;

- Pe măsura scăderii gradului de pericol, după ieşirea din stare de alertă, efectivul

personalului mobilizat se diminuează; Urgenţa încetează după ieşirea din starea de alertă;

- După încetarea stării de urgenţă Celula de Urgenţă notifică încetarea stării de urgenţă

organismelor interesate şi demobilizează echipele.

7.3. Acţiunile echipelor de intervenţie în cazul producerii şi degajării de acid cianhidric

Aceste acţiuni sunt aplicabile pentru următoarele scenarii (descrise în cap. 4):

- zona II. Uzina de procesare, scenariile a-h, u-x, w şi ab-ac;

- zona V. Iazul de decantare CIL, scenariul h;

- zona VII. Activitatea de transport, scenariul b.




Octombrie

2013


a) Emisii de acid cianhidric prin reacţia accidentală a scurgerilor de acid clorhidric cu

cianura

Persoana care depistează o degajare de acid cianhidric anunţă prin orice mijloace şeful

de schimb şi personalul aflat în zonă pentru a părăsii zona periculoasă. Deplasarea se face cu

vântul în faţă sau lateral prin îndepărtare de sursa de degajare (focar);

La dispoziţia şefului celulei de urgenta se mobilizează membrii echipei de intervenţie

care fac rapid următoarele operaţiuni:

- se echipează cu mijloace de protecţie (măşti de gaze, mască izolantă);

- în situaţia când sunt persoane accidentate aceştia se scot imediat din zonă şi li se

administrează antidot. Se anunţă serviciile de urgenţă pentru tratament de specialitate;

- opresc pe cât posibil fluxul de acid. De regulă acesta provoacă degajarea, soluţiile cu

cianuri putând fi prezente în cantităţi mici în zone deschise: cuvă de retenţie a tancurilor de

leşiere, canalele de scurgere, zona pompelor pentru soluţii cu cianuri;

- echipa de cercetare face determinări de noxe pentru a stabilii nivelul de poluare şi

limitele sectorului afectat;

- acţionează în focar, echipaţi cu echipament de protecţie (mască de gaze, mască

izolantă), cu substanţe de neutralizare: var praf, lapte de var sau alte substanţe alcaline. Prin

reacţia rapidă cu acidul clorhidric şi alcalinizarea zonei se va provoca oprirea degajării de

noxă;

- echipa de salvare cercetează locul avariei scoate eventualii accidentaţi din zonă, le

acordă primul ajutor până la sosirea echipei specializate(echipa de prim ajutor) sau a

echipajului salvării. În caz de necesitate asigură deplasarea accidentaţilor la locul de acordare

a primului ajutor sau la locul de întâlnire cu echipajul salvării;

- persoanele care execută intervenţia vor fi atent supravegheate, în caz de necesitate

trebuind să fie rapid scoase din zona toxică.

Obs: Succesul intervenţiei în astfel de cazuri depinde în mare măsură de rapiditatea

intervenţiei şi păstrarea calmului şi lucidităţii, a „sângelui rece”. Personalul selectat pentru

intervenţie în focar trebuie să aibă aceste calităţi.

În situaţia când există suspiciuni că în zone din exteriorul amplasamentului pot fi

afectate persoane, acestea se evacuează se delimitează zona şi se asigură prin interzicerea

accesului.




Octombrie

2013


După neutralizare şi oprirea degajării de noxe zona se ventilează (dacă este la interior),

se verifică prin determinări concentraţia noxei şi numai după ce aceasta a scăzut sub limitele

periculoase se trece la curăţare şi denocivizare.

- Echipa de cercetare face determinări de noxe până la revenirea parametrilor de mediu

la valorile normale.

b) Emisii masive de acid cianhidric prin reacţia acidului clorhidric cu cianura

Emisii masive de acid cianhidric pot avea loc dacă cantităţi mari de acid clorhidric şi

cianuri vin în contact. Aşa cum s-a arătat aceasta se poate produce în caz de atac terorist sau

atac din aer. Se presupune că în acest caz societatea şi populaţia din zona a fost alarmată de

către personalul din interior inclusiv prin declanşarea semnalelor de alarmă sau/şi de către

autorităţile locale. Urgenţa se clasifică la clasa C şi semnalele de alarmare vor fi

corespunzătoare acestei clase.

În această situaţie se procedează astfel:

Se mobilizează Celula de Urgenţă şi echipele de intervenţie care nu au fost prezente pe

amplasament în momentul producerii urgenţei (cu efectiv redus deoarece o parte din persoane

pot fi afectate de emisia toxică). Este posibil ca deplasarea în obiectiv să nu se poată face

datorită norului toxic. Adunarea în acest caz va avea loc într-o locaţie stabilită de comun

acord cu autorităţile locale într-o zonă ferită de pericol (situată pe partea opusă direcţiei de

deplasare a norului de gaz toxic).

Celula de Urgenţă stabileşte parametrii posibili ai accidentului şi comunică

autorităţilor date despre:

- numărul de personal aflat în obiectiv la momentul producerii accidentului;

- amplasarea exactă a focarului chimic;

- cantitatea totală de cianură şi acid clorhidric existente pe amplasament;

- cantitatea de gaz toxic evacuat (aproximativ) şi concentraţia;

- direcţia şi viteza de propagare a norului toxic;

- cantitatea şi natura substanţelor de neutralizare necesare precum şi locaţia acestora în

obiectiv;

Dacă este posibil membrii echipelor de intervenţie participă împreună cu echipele de

intervenţie specială la efectuarea intervenţiei. Aceştia cunosc cel mai bine situaţia de la faţa

locului.




Octombrie

2013


Personalul aflat în amplasament se presupune că va fi grav afectat de emisia toxică.

Funcţie de situaţia meteorologică şi direcţia de deplasare a norului toxic o parte din personal

este posibil să nu fie afectat: în caz de vânt constant dintr-o direcţie stabilă personalul surprins

pe partea opusă direcţiei de deplasare a norului toxic. Acţiunea persoanelor din obiectiv,

neafectate de norul toxic, pentru salvarea accidentaţilor şi luarea primelor măsuri de

intervenţie sunt esenţiale pentru diminuarea efectelor accidentului. Conştientizarea întregului

personal al societăţii despre modului de acţionare în astfel de situaţii este important.

Personalul din obiectiv, neafectat de efectele accidentului, va proceda astfel:

- Se va echipa cu masca de gaze sau dacă este posibil cu masca izolantă şi va scoate

accidentaţii din zona afectată acordându-le primul ajutor.

- Va lua legătura cu Celula de Urgenţă şi cu serviciile de intervenţie(tel 112) şi va

comunica date despre accidentul produs, situaţia existentă şi măsurile luate.

- La Dispoziţia Celulei de Urgenţă va declanşa semnalele de alarmare pentru alarmă la

dezastre tip C.

- Va acţiona în zona afectată prin împrăştiere de substanţe de neutralizare: praf de var,

lapte de var, soluţii alcaline.

- Pe măsura identificării de noi date le va comunica Celulei de Urgenţă şi autorităţilor.

- Personalul surprins în interiorul clădirilor, dacă nu este sigur că zona exterioară nu

este afectată de noxă, va proceda la izolarea în interior utilizând orice mijloace aflate la

îndemână: cârpe, prosoape, bandă adezivă etc. Dacă este posibil va observa situaţia din

exterior, va lua legătura cu autorităţile, va comunica datele pe care le cunoaşte şi va aştepta

indicaţiile acestora.

7.4. Acţiunile echipelor de intervenţie în cazul producerii unor cutremure


- zona II. Uzina de procesare, scenariile a-b, e-t, u şi ad-ae;

- zona IV. Iazul de decantare TMF, scenariile a-h;

- zona V. Iazul de decantare CIL, scenariile a-g şi i;


- zona VII. Activitatea de transport, scenariile a-d.




Octombrie

2013


Efectele unui cutremur în cazul obiectivului sunt în special legate de posibilitatea

apariţiei unor fisuri la traseele de conducte, rezervoare, construcţii, anomalii în funcţionarea

iazurilor: tasări sau alunecări ale materialului în diguri. Acestea pot fi urmate în cazuri grave de

scurgeri de substanţe periculoase sau/şi evacuări de noxe. Urgenţa se clasifică în funcţie de

efectele produse. Celula de Urgenţă se mobilizează şi dispune:

-Cercetarea întregului amplasament pentru salvarea răniţilor şi evaluarea pagubelor;

-Evaluarea funcţionării digurilor şi după caz trecerea în stare de alertă;

-Mobilizarea echipelor funcţie de necesităţile de intervenţie;

-Deblocarea căilor de acces;

-Combaterea fenomenului de panică prin apeluri la calm şi comunicarea cu personalul;

-Oprirea funcţionării echipamentelor, utilajelor sau a întregii instalaţii dacă prin

funcţionare acestea creează o stare de pericol. În cazul întreruperii alimentării cu energie

electrică, recuplarea se va face după o cercetare amănunţită pentru a nu crea o stare suplimentară

de pericol;

-Evacuarea personalului care nu participă la managementul urgenţei şi se află într-o

situaţie de pericol potenţial;

-Înlăturarea efectelor cutremurului asupra echipamentelor şi utilajelor tehnologice,

instalaţiilor şi iazurilor şi efectuarea intervenţiei funcţie de avariile existente (scurgeri de

produse, evacuări de noxe, spărturi în diguri).

După restabilirea situaţiei de normalitate dispune revenirea personalului la locurile de

muncă.

7.5. Acţiunile echipelor de intervenţie în cazul acţiunii persoanelor neautorizate (atac

terorist - ameninţare cu bombă)

Aceste acţiuni sunt aplicabile pentru următoarele:

- zona II. Uzina de procesare, scenariile a-b, e-h, r, ş-u, x şi ad-ae;

- zona IV. Iazul de decantare TMF , scenariile a-b şi e-h;

- zona V. Iazul de decantare CIL, scenariile a-b, e-g şi i;



a) Evenimentul nu s-a produs, există o înştiinţare privind posibilitatea producerii.

Se alarmează serviciilor de urgenţă (tel. 112) de către dispecer pentru a trimite

echipele specializate;




Octombrie

2013


Se transmit Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă date referitoare la cantităţile de

produse periculoase prezente pe amplasament şi la măsurile luate;

Se mobilizează Celula de Urgenţă şi echipele;

Se opreşte activitatea şi se iau măsuri de evacuare a personalului în zone sigure, în

afara obiectivului, până la sosirea echipelor specializate ale M.I., în obiectiv rămân numai

echipele de intervenţie echipate cu echipament de protecţie;

Se iau măsuri suplimentare de pază;

Se pregăteşte echipamentul de intervenţie, stocurile de apă şi substanţe de neutralizare;

Se suplimentează stocurile de substanţe de neutralizare în punctele sensibile: rezervoarele de

cianură, tancurile de leşiere, containerele cu acid clorhidric;

Se pregătesc mijloacele de salvare şi materiale sanitare: tărgi, truse sanitare, antidot;

După sosirea echipelor de intervenţie ale MI acestea preiau conducerea operaţiunilor.

b) Evenimentul s-a produs

În cazul producerii unui atac terorist sau unui atac din aer se presupune existenţa unor

distrugeri masive cu scurgeri de substanţe periculoase şi evacuări de noxe, urgenţa

clasificându-se de regulă la clasa C. Modul de acţiune al Celulei de Urgenţă este cel specific

acestei clase de urgenţă. Acţiunile echipelor sunt funcţie de natura şi amplitudinea urgenţei.

7.6. Acţiunile echipelor de intervenţie în caz de scurgeri de lichide combustibile


- zona VII. Activitatea de transport, scenariile a-b.

Scurgerile de lichide combustibile constituie elemente ale scenariilor de urgenţă

deoarece, constituie zone vulnerabile pentru incendii şi explozii, sunt periculoase pentru

mediu prin poluarea solului dar mai ales pentru ape dacă ajung în sistemul de canalizare, sunt

surse de COV.

În cazul scurgerilor de lichide combustibile se iau măsuri de oprire a alimentării

acestora prin:

- Izolarea sectoarelor sparte ale conductelor şi golirea acestora;

- Oprirea, izolarea şi repararea pompelor, echipamentelor sau traseelor avariate;

- Golirea rezervoarelor sau cisternelor sparte;

- Înlocuirea garniturilor, furtunelor şi robineţilor avariaţi.




Octombrie

2013


În cazul scurgerilor minore acestea se înlătură prin absorbţie în nisip sau substanţe

absorbante speciale, amestecul format se depozitează şi se poate distruge prin incinerare în

unităţi specializate.

În cazul scurgerilor mai mari zona se izolează utilizând baraje (din nisip, pământ sau

alte materiale), lichidele se colectează şi se depozitează în vederea valorificării ulterioare. În

cazul scurgerilor majore se urmăreşte reţinerea lor în bazinele de retenţie, utilizarea de baraje

suplimentare, închiderea canalizărilor şi pomparea în rezervoare, cisterne, butoaie, etc.

Nu este permisă deversarea produselor petroliere în canalizare, în caz de necesitate

(suprasolicitarea separatorului de produse petroliere) canalizarea trebuie închisă utilizând

orice mijloace aflate la dispoziţie şi alertate autorităţile.

În timpul intervenţiilor personalul va acţiona pe cât posibil pe partea dinspre care bate

vântul pentru a nu fi expuşi pericolului de intoxicare; În zona afectată de scurgeri şi în zonele

limitrofe în care există pericolul de prezenţă a vaporilor inflamabili se va opri circulaţia

autovehiculelor (se opresc imediat motoarele acestora), se delimitează zona, se montează

plăcuţe avertizoare, se interzice orice prezenţă cu foc deschis şi accesul auto.

În general se interzice orice activitate generatoare de scântei, se utilizează numai

echipamente antiex (scule, dispozitive) şi îmbrăcăminte antistatică. Decuplarea curentului

electric se efectuează prin întrerupere la distanţă în zone neafectate de scurgerea de vapori

inflamabili

7.7. Acţiunile echipelor de intervenţie în caz de scurgeri de gaze


- zona II. Uzina de procesare, scenariile s şi t;


- În caz de scurgeri de gaze din conducte se opresc fluxurilor de gaze prin: oprirea

pompelor, închideri de robinete, schimbări de garnituri, blindări, manşonări. Zonele avariate

de pe traseul conductelor vor fi izolate în aşa fel încât cantitatea de gaz rămasă liberă să fie

minimă.

- În caz de scurgeri direct din rezervoare dacă nu este posibilă oprirea scurgerii prin

închiderea robinetelor de pe racorduri, se va proceda la golirea rezervorului avariat într-un

rezervor gol. În acelaşi timp se va proceda la diminuarea scurgerilor utilizând orice mijloace

aflate la îndemână: dopuri de lemn, manşoane, blinduri fără ca prin aceasta să se creeze un

pericol suplimentar de incendiu.




Octombrie

2013


- Cercetează zona avariei înregistrând parametri acesteia şi scot împreună cu membri

echipei de salvare eventualii accidentaţi.

- Intervenţia se va efectua pe partea opusă direcţiei de deplasare a norului de gaz

pentru a evita intoxicarea personalului. În cazul când există pericol de intoxicare se vor utiliza

aparate izolante. Pe tot parcursul efectuării intervenţiei personalul de intervenţie va fi

supravegheat pentru a putea fi scos în caz de pericol din zonă.

- Pe tot parcursul efectuării intervenţiei pentru oprirea scurgerilor vor fi pregătite

mijloace de intervenţie pentru stins incendiu care să poată fi utilizate imediat în caz de nevoie.

Amplasarea mijloacelor de intervenţie se va face pe partea opusă direcţiei de deplasare a

norului de gaz.

- Pe timpul efectuării intervenţiei, în zona norului de gaz, până la dispariţia

pericolului, se vor evita manevre care să creeze un pericol de incendiu şi explozie

suplimentar: porniri de mijloace auto, întreruperi sau cuplări ale curentului electric, utilizarea

de echipament, scule şi dispozitive care pot produce sântei. Dacă astfel de măsuri sunt absolut

necesare ele vor fi luate numai în momentul dispariţiei suspiciunii că sunt periculoase.

- Se va interzice accesul persoanelor străine, care nu participă la managementul

urgenţei în zona afectată. Se va urmării în mod deosebit depistarea şi înlăturarea surselor de

foc deschis sau scântei în zona cu pericol atât în interiorul cât şi în exteriorul obiectivului.

- Dacă scurgerea a avut loc în spaţii închise se vor lua măsuri suplimentare de

ventilaţie cu respectarea măsurilor de siguranţă.

7.8. Acţiunile echipelor de intervenţie în caz de incendii de gaze


- zona II. Uzina de procesare, scenariul s;


În principal în caz de incendiu efortul se concentrează pe limitarea extinderii

incendiului, controlul şi lichidarea acestuia concomitent cu salvarea şi evacuarea persoanelor

şi bunurilor.

- Cercetează zona avariei înregistrând parametrii acesteia şi scot împreună cu membrii

echipei de salvare eventualii accidentaţi.

- Se va opri fluxul de gaz care alimentează incendiul. Niciodată nu se va stinge total focul

dacă nu s-a oprit fluxul de gaz, aceasta poate duce la reaprinderea necontrolată a acestuia.




Octombrie

2013


- Se vor proteja cu apă pulverizată atât rezervoarele de depozitare şi zonele aferente cât şi

personalul de intervenţie, răcirea cu apă va duce la scăderea presiunii. Nu se va pulveriza apă

direct pe gazul lichefiat, aceasta va duce la răspândirea incendiului.

- Pentru stingerea incendiilor se vor utiliza mijloace de stingere cu bioxid de carbon sau

cu pulbere. Dacă nu există pericol de extindere a incendiului şi nu se provoacă pagube

suplimentare este preferată o ardere controlată a gazului scurs.

7.9. Acţiunile echipelor de intervenţie în caz de explozii de gaze


- zona II. Uzina de procesare, scenariile ş şi ţ;


În cazul producerii unei explozii se presupune că efectele sunt grave atât asupra

personalului cât şi a instalaţiilor şi echipamentelor.

- Cercetează zona avariei şi scot împreună cu membri echipei de salvare eventualii

accidentaţi. Datorită gravităţii accidentului este necesar efectuarea unui apel a tuturor angajaţilor

pentru a depista eventualii dispăruţi.

- Cercetează în amănunt zona instalaţiilor pentru depistarea şi oprirea fluxurilor de gaze

rezultate în urma avariilor. Toate rezervoarele de depozitare şi instalaţiile vor fi închise şi oprită

orice activitate care implică manipularea gazului. În caz că această activitate este necesară (de

exemplu pentru golirea unui rezervor avariat), operaţiunea se va efectua numai după lichidarea

tuturor focarelor de incendiu şi după o minuţioasă verificare.

- Alimentarea cu energie electrică va fi întreruptă. Repornirea se va efectua gradual pe

fiecare circuit numai după o verificare amănunţită şi cu luarea măsurilor de siguranţă.

- Rezervoarele de depozitare împreună cu echipamentele aferente vor fi răcite cu apă

pulverizată până la revenirea la normal a temperaturii şi presiunii.

- Personalul care nu participă la managementul urgenţei va fi evacuat.

- Se va delimita zona afectată şi se va interzice accesul persoanelor străine.

După terminarea intervenţiei şi încetarea stării de urgenţă şeful echipei de intervenţie va

efectua un raport al intervenţiei în care va consemna activitatea desfăşurată.




Octombrie

2013


7.10. Acţiunile echipelor de intervenţie în cazul unui incendiu sau explozie la

rezervoarele de combustibili


- zona II. Uzina de procesare, scenariile s-ş;


Intervenţia în caz de incendiu se realizează în conformitate cu „Planul de intervenţie în

caz de incendiu”, care este elaborat în cadrul amplasamentului şi avizat de Inspectoratul

pentru Situaţii de Urgenţă.

În principal în caz de incendiu efortul se concentrează pe limitarea extinderii

incendiului, controlul şi lichidarea acestuia concomitent cu salvarea şi evacuarea persoanelor

şi bunurilor. În cazul incendierii unui rezervor, dacă incendiul nu este stins rapid în interior cu

instalaţia fixă de stingere cu spumă, se poate produce deteriorarea capacului cu arderea

combustibilului pe suprafaţa rămasă liberă a rezervorului. În cazuri grave când incendiul nu

poate fi controlat şi rezervorul nu este răcit la exterior se poate produce avarierea mantalei

rezervorului cu deversarea combustibilului incendiat în exterior şi provocarea unui incendiu

extrem de violent. Arderea unor cantităţi mari de produselor petroliere în exterior este extrem

de periculoasă deoarece suprafaţa incendiată se măreşte considerabil, cu dificultăţi mari de

stingere şi sunt expuse direct toate rezervoarele existente în cuva de retenţie, cu posibilitatea

producerii de explozii şi extinderii incendiului inclusiv la alte rezervoare din zonă.

Utilizarea instalaţiilor fixe de stingere, precum şi o intervenţie rapidă şi eficientă

inclusiv pentru protecţia rezervoarelor şi zonelor învecinate, diminuează considerabil riscul

amplificării unor astfel de accidente.

7.11. Acţiunile echipelor de intervenţie

a. În cazul unui accident la instalaţia de producere oxigen


- zona II. Uzina de procesare, scenariile t-ţ.

Riscurile specifice în caz de accident sunt asociate cu favorizarea arderii.

- Daca este posibil, se opresc scurgerile de gaz, se izolează zona si se asigură răcirea

continuă a instalaţiilor dintr-o poziţie protejată având grija ca zona respectivă sa fie udată

continuu pentru a se izola un eventual incendiu. Se va evita intrarea apei în recipiente.

- Cercetează zona avariei înregistrând parametri acesteia şi scot împreună cu membri

echipei de salvare eventuali accidentaţi.




Octombrie

2013


- Pe tot parcursul efectuării intervenţiei pentru oprirea scurgerilor vor fi pregătite

mijloace de intervenţie pentru stins incendiu care să poată fi utilizate imediat în caz de nevoie.

- Se va evacua zona. Se va asigura ventilarea adecvata. Se va elimina orice sursa de

foc. Acţiunea focului asupra recipientului poate cauza spargerea/ explozia acestuia. Gazul nu

este inflamabil dar faţă de oxigen aproape toate materialele devin combustibile, cele mai

reactive fiind cele organice. Se va purta echipament de protecţie.

- Se va interzice accesul persoanelor străine, care nu participă la managementul urgenţei

în zona afectată. Se va urmării în mod deosebit depistarea şi înlăturarea surselor de foc deschis

sau scântei în zona cu pericol atât în interiorul cât şi în exteriorul obiectivului.

- Dacă scurgerea a avut loc în spaţii închise se vor lua măsuri suplimentare de ventilaţie

cu respectarea măsurilor de siguranţă.

b. În cazul unor accidente la rezervorului criogenic de oxigen:

- In contact direct cu pielea, oxigenul lichid produce distrugerea ţesuturilor. La

temperatura oxigenului lichid materialele îşi pierd proprietăţile elastice şi devin casante.

Încălţămintea celor care se deplasează în zone răcite cu oxigen lichid se deteriorează, ceea ce

poate provoca accidente.

- Oxigenul lichid manifestă tendinţa de a se dizolva sau impregna în anumite substanţe

dintre care cele mai comune sunt lemnul, asfaltul, cărbunii. Amestecul rezultant este un

exploziv puternic care poate detona « spontan ». Împotriva acestui factor de risc se vor lua

măsuri speciale de prevenire prin îndepărtarea acestor tipuri de materiale.

- Daca se constata neetanşeităţi, remedierea lor se poate face numai după

depresurizarea tronsonului respectiv, iar daca nu este posibil a întregii instalaţii. Este interzisă

strângerea şuruburilor, piuliţelor olandeze sau a altor elemente de etanşare la părţi din

instalaţie aflate sub presiune, în special dacă ele conţin şi lichid criogenic.

- In caz de avarie urmată de scurgerea certă şi inevitabilă a oxigenului lichid se iau

măsuri de semnalizare şi interdicţie a accesului oricărei persoane în zona afectată până la

dispariţia oricărei urme de lichid şi încălzirea materialelor afectate.

- Personalul din echipele de intervenţie care a lucrat un timp suficient de lung într-o

atmosferă oxigenată astfel încât exista supoziţia ca echipamentul de lucru şi parul ar putea fi

impregnate cu oxigen, vor sta la aer curat cel puţin 30 min. In acest timp nu vor fuma, nu se

vor apropia de flăcări şi vor evita să se apropie de orice sursă de scântei. In general se vor lua

măsuri severe de interzicere a oricărei surse de flacără, daca se presupune ca există o




Octombrie

2013


atmosfera oxigenata, în special dacă aceasta se află într-o incintă închisă. Nu se admite ca o

persoana singură să lucreze în aceste condiţii de risc, mai ales daca utilizează flacăra deschisă.

- Grăsimile şi uleiurile sunt un factor de risc important. Hainele, sculele, mâinile vor fi

menţinute curate. Nu interveniţi asupra instalaţiilor care lucrează în oxigen sub presiune

(conducte, robinete). Presiunea ridicata şi temperatura favorizează aprinderea.

- Persoanele din echipele de intervenţie care acţionează în instalaţiilor la care există

scurgeri de oxigen este nerecomandabilă purtarea îmbrăcămintei din materiale sintetice. Este

recomandabil bumbacul, încălţămintea uşor detaşabilă, mănuşi de piele, ochelari sau viziera

din plexiglas, casca de protecţie.

- Echipamentul va fi astfel purtat încât sa nu permită reţinerea lichidului pe lângă corp

la stropiri accidentale Acest pericol poate sa apără dacă se poartă pantalonii introduşi în

cizme, salopete largi, etc. Pielea si echipamentul vor fi uscate.




Octombrie

2013


C. Descrierea resurselor mobilizabile, interne sau externe

Pentru prevenirea şi înlăturarea cauzelor apariţiei unor urgenţe societatea are

organizate/deţine o serie de facilităţi şi dotări astfel:

- Celulă de Urgenţă organizată în cadrul amplasamentului pentru managementul

situaţiilor de urgenţă, formată din conducătorii principalelor compartimente funcţionale ale

societăţii şi responsabilii cu siguranţa;

- Serviciul Privat pentru Situaţii de Urgenţă organizat în cadrul amplasamentului din

personalul de operare de la locurile de muncă şi pompieri profesionişti.

- Instalaţie de stins incendii cu reţele inelare de hidranţi şi rezervoare pentru apa de

incendiu;

- Mijloace de primă intervenţie;

- Agenţi de neutralizare.

În cazul producerii unei situaţii de urgenţă pot fii mobilizate echipele de intervenţie

din cadru ISUJ Hunedoara.




Octombrie

2013


D. Rezumatul elementelor descrise la lit. A, B şi C, necesare pentru elaborarea

planului de urgenţă internă în conformitate cu art. 12.

Planul de urgenţă internă va fi elaborat în conformitate cu prevederile Ord. MAI

647/2005.

În cadrul Planului de urgenţă internă se vor prelua datele rezultate din evaluările de

risc prezentate în cadrul Raportului de Securitate.

În cadrul Planului de urgenţă internă se vor prelua şi dezvolta capitolele referitoare la:

înştiinţare, notificare, alarmare şi intervenţie.

RAPORT DE SECURITATE - ANPMapmhd-old.anpm.ro/files/APM Hunedoara/RSrevizuitoct2013.pdf · Raport de...

Documents

Transcript of RAPORT DE SECURITATE - ANPMapmhd-old.anpm.ro/files/APM Hunedoara/RSrevizuitoct2013.pdf · Raport de...