UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINÃ VETERINARÃ BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

PROIECT

BIOSECURITATEA PE FILIERA

PRODUCERII LAPTELUI

ELABORATORI:BÃDESCU DANIELANASTASÃ ELENA-VIRGINIAPEPTINE TUDOREL-ALINPREDA VICTORDUMITRU ŞTEFAN ALEXANDRU

BUCUREŞTI, 2012

CUPRINS

pagina

Capitolul I. Ce reprezinta biosecuritatea? ........................................ 3

1.1Introducere .................................................................................... 3

1.2 Ce înseamnă biosecuritate? .......................................................... 3

1.3 De ce ar trebui sa ne preocupe pe toţi biosecuritatea? ................. 3

1.4 Ce include biosecuritatea? ........................................................... 5

Capitolul II. Structura Agenţiei de Identificare a Şeptelului din

Canada ................................................................................................. 9

2.1 Nivelul naţional ............................................................................ 9

2.2 Nivelul provincial ........................................................................ 9

2.3 Nivelul individual ........................................................................ 10

Capitolul III. Sugestii de luat în considerare pentru un program

de biosecuritate .................................................................................... 11

Capitolul IV. Recomandări pentru bunăstarea bovinelor .............. 14

4.1 Instruirea angajaţilor ..................................................................... 14

4.2 Inspecţia animalelor ...................................................................... 15

4.3 Manevrarea bovinelor ................................................................... 15

4.4 Transportul bovinelor ȋn afara fermei ........................................... 16

4.5 Marcarea bovinelor ....................................................................... 16

4.6 Supravegherea stării de sănătate a bovinelor ................................ 16

4.7 Şchiopăturile ................................................................................. 17

4.8 Animalele bolnave ........................................................................ 17

4.9 Hrănirea şi adăparea ...................................................................... 18

4.10 Cazarea bovinelor ....................................................................... 19

4.11 Ventilaţia, temperatura şi iluminarea .......................................... 20

CONCLUZII ....................................................................................... 21

BIBLIOGRAFIE ................................................................................. 22

2

Capitolul I. Ce reprezintă biosecuritatea?

1.1 Introducere

Biosecuritatea se poate aplica la diverse niveluri, de exemplu o singură

clădire, o regiune geografică, o întreagă ţară sau părţi ale unor ţări vecine. Această

prezentare se va concentra asupra nevoii de biosecuritate în sensul cel mai larg şi nu

se va limita la o anumită fermă sau un anumit tip de afacere.

1.2 Ce înseamnă biosecuritate?

În biologie este definită drept „cunoştinţe referitoare la organismele vii şi

procesele vitale” (Webster, 1991). Webster defineşte securitatea ca fiind „măsuri luate

pentru protecţia împotriva spionajului sau sabotajului, criminalităţii, unui atac sau

unei evadări” (Webster, 1991). Această definiţie a securităţii este deosebit de plină de

sens, deoarece include conceptele opozabile de protecţie împotriva unui atac, ca şi

împotriva unei evadări.

Biosecuritatea trebuie să privească spre protejarea securităţii biologice a

operaţiunii, ca şi prevenirea răspândirii de riscuri biologice în cadrul operaţiunii, sau

evadarea lor din cadrul unei operaţiuni. Problemele de securitate reprezintă ameninţări

la adresa industriei de lactate în integralitatea ei, ca şi asupra unor părţi din lanţul

industrial, luate individual. Aceste ameninţări pot fi infecţioase sau chimice.

1.3 De ce ar trebui să ne preocupe pe toţi biosecuritatea?

În mod tradiţional, biosecuritatea este discutată în termeni de protecţie a

sănătăţii şeptelului luat individual. Biosecuritatea pentru cireada individuală

reprezintă încă o preocupare legitimă. Introducerea unei boli noi într-o cireadă care nu

a mai avut astfel de boală poate impacta negativ asupra productivităţii cirezii, ca şi

asupra bunăstării economice a proprietarului.

Mulţi agenţi patogeni infecţioşi, inclusiv Mycobacterium paratuberculosis

(boala lui Johne), Virusul diareei bovine, Virusul Rinotraheitei invecţioase la bovine,

Salmonella spp şi virusul leucozei bovine, deşi endemice în cadrul cirezii, nu sunt

prezente la multe dintre fermele individuale. O biosecuritate inadecvată, care implică

adăugiri făcute cirezii, pune în pericol sănătatea cirezii aborigene.

3

Consolidarea industriei lactate în ultimii 15 până la 20 de ani a rezultat deseori

din combinarea câtorva cirezi de mici dimensiuni într-o singură cireadă mare. Mulţi

producători din industria lactatelor se pot gândi la situaţii în care o cireadă proaspăt

formată a experimentat probleme de mastită contagioasă, cauzată de Streptococcus

agalactiae sau Staphylococcus aureus, pneumonie enzootică sau avorturi şi

infertilitate.

Dar biosecuritatea este importantă mult dincolo de cireada individuală. Unele

boli ale şeptelului reprezintă o zoonoză, adică pot provoca boli la oameni.

Salmoneloza este exemplul clasic şi există numeroase exemple în Alberta de membri

de familie sau angajaţi la fermă care s-au îmbolnăvit după ce animale infectate cu

Salmonella spp au fost introduse în cireadă. Sănătatea publică ar putea fi pusă în

pericol de către contaminarea şeptelului sau a produselor alimentare cu chimicale

precum dioxinele sau medicamentele.

Epidemiile naţionale, regionale sau la fermele individuale au potenţialul de a

impacta asupra accesului pe piaţă. În ultimii 5-10 ani, bolile animalelor au reprezentat

o parte din ce în ce mai importantă a acordurilor comerciale, atât în ce priveşte

deplasarea animalelor vii, cât şi a produselor animaliere. Japonia a exprimat o

îngrijorare crescândă în legătură cu importul de şeptel canadian, care mai apoi s-a

dovedit pozitiv pentru boala lui Johne. Encefalopatia bovină spongiformă (BSE) a

devastat industria cărnii de vită în Regatul Unit, din cauza grijilor pe care şi le-au

făcut consumatorii, atât din ţară, cât şi din străinătate, în ceea ce priveşte siguranţa

cărnii de vită din Marea Britanie. Contaminarea hranei şeptelului cu dioxine în 1999 a

costat industria şeptelului din Belgia peste 510 milioane de dolari americani în mai

puţin de şase luni.

Canada a trăit permanent cu riscul apariţiei unei boli străine la animale. Boala

Picioarelor şi a Gurii (FMD), care a dus la distrugerea a aproximativ 10 milioane de

capete de şeptel în Marea Britanie în 2001, a avut loc pentru ultima oară în Canada în

1952. Din fericire, acea epidemie a avut loc în mijlocul ierni din Saskatchewan. A

implicat 3980 de animale din 42 de locaţii. Luaţi în considerare impactul potenţial pe

care acelaşi virus al FMD l-ar avea în Canada astăzi.

Un număr estimat de 40000 de capete de vite sunt transportate în orice

moment în Alberta (Miles Belsheim, Producătorii de carne de vită din Alberta,

comunicare personală). Este posibil ca o incursiune a FMD să se extindă în alte locaţii

înainte de a fi detectată în Canada. Este exact scenariul care a avut loc în epidemia din

4

Regatul Unit. Simularea tripartită a FMD, făcută de Agenţia de Inspectare a Hranei

din Canada (CFIA) în 2000 a estimat că aproape 800000 de capete de vite ar fi în

mod direct afectate de FMD în mai puţin de 6 săptămâni.

O evaluare de impact economic, solicitată de Coaliţia pentru Sănătate Animală

din Canada în 2002 a estimat că pătrunderea FMD în Canada ar costa economia

canadiană între 14 şi 45 de miliarde de dolari americani. Aproximativ 10 milioane de

capete de vite ar trebui distruse, iar industria de profil canadiană ar avea nevoie de 4-6

ani pentru a-şi recâştiga pieţele de export (Schlacter and Associates, 2002).

Distribuţia la nivel mondial a FMD ilustrează faptul că America de Nord poate

fi văzută ca o insulă pentru sănătatea şeptelului. Începând cu data de 15 februarie

2003, Organization International des Epizooties (OIE) a recunoscut doar 54 din cele

162 de ţări membre ca neprezentând risc de FMD fără vaccinare (OIE, 2003a).

O mulţime de produse intră acum zilnic în Canada cu avionul, camionul sau

vaporul, din întreaga lume. Călătorii sosesc pe aeroporturile noastre internaţionale în

12-24 de ore de la părăsirea oricărui punct de pe glob, mult în limita de supravieţuire

a multor agenţi patogeni animalieri, inclusiv a virusului FMD. Globalizarea şi

călătoriile internaţionale în permanentă dezvoltare au crescut gradul de dificultate al

protejării graniţelor noastre contra incursiunii bolilor, atât celor umane, cât şi a celor

animaliere.

Bioterorismul poate fi definit drept utilizarea intenţionată a microorganismelor

sau toxinelor derivate de la organismele vii pentru a cauza moartea sau îmbolnăvirea

oamenilor, animalelor sau plantelor din locaţiile civile (Wells, 2000). Utilizarea de

agenţi biologici, inclusiv bacterii, viruşi, fungi şi toxine ca arme a fost înregistrată de-

a lungul istoriei. Încercări anterioare de stopare a programelor ofensive de creare a

armamentului biologic au inclus ratificarea Convenţiei împotriva Armelor Biologice

şi Toxinelor, în 1975. Această ratificare nu a pus capăt ameniţărilor de atac (Wells,

2000) şi evenimentele de pe 11 septembrie, ca şi cele următoare, au crescut teama ca

armele biologice să fie utilizate în scopuri teroriste. Ceea ce este cu adevărat

deconcertant este uşurinţa cu care astfel de arme pot fi produse şi lansate chiar şi fără

necesitatea existenţei unor laboratoare de cercetare sofisticate. Tehnologii disponibile

la nivel comercial sunt acum la dispoziţie pentru producerea la scară largă a agenţilor

biologici (Ashford et al, 2000).

Atacurile ar putea fi sub acoperire, făcând să fie dificilă diferenţierea între o

epidemie neintenţionată şi un atac terorist. Deoarece industria şeptelului din Canada

5

reprezintă un contributor major în economia naţională, industria agricolă ar putea

reprezenta o ţintă atractivă. Multe boli, inclusiv FMD, sunt endemice în alte părţi ale

lumii, dar nu au ocurenţă în America de Nord. Ca urmare, şeptelul nord american este

lipsit de imunitate şi vulnerabil la infecţii cu un mare număr de agenţi patogeni.

1.4 Ce include biosecuritatea?

Un plan de biosecuritate trebuie să fie bazat pe decizii şi flexibil, pentru a se

adapta la evenimente unice şi neaşteptate (Wells, 2000). Planurile de biosecuritate

reprezintă eforturi reunite, care necesită suportul tuturor celor implicaţi şi ar trebui să

ia în considerare următoarele puncte:

Să determine scopurile şi produse importante ale operaţiunii dvs,

Să evalueze riscurile pentru unitatea de producţie. Să identifice şi să

prioritizeze bolile şi riscurile cheie,

Să evalueze riscul de transmitere a bolii, inclusiv introducerea intenţionată de

agenţi patogeni şi chimicale,

Să identifice modificările necesare pentru a implementa un program de

biosecuritate şi să cântărească beneficiile şi costurile implementării unui plan.

Întrebările la care ar trebui găsit răspuns în evaluarea riscurilor includ următoarele:

Câtă expunere există pentru operaţiunea mea în urma intrărilor, precum

adăugirile aduse cirezii, hranei şi surselor de apă?

Reprezintă animalele sălbatice, păsările sau insectele un risc?

Vor fi rozătoarele, animalele de casă (pisici, câini) o sursă de infecţie sau

mijloace de răspândire a acesteia?

Cine-mi vizitează afacerea şi păstrez o formă de înregistrare a momentului în

care mă vizitează şi a locaţiei unde au fost? Ştiu unde au fost în ultimele două

săptămâni, ce precauţiuni sanitare şi-au luat înainte de a-mi vizita locaţia?

Pot împiedica indivizii neautorizaţi să intre în locaţie sau să aibă acces la părţi

ale ei, de exemplu la staulul pentru viţei sau mulgătoare?

Cum previn transmiterea bolii de la o parte a operaţiunii la alta? De exemplu,

unul dintre scopurile cele mai importante pentru controlul bolii lui Johne este

de a preveni împrăştierea paratuberculozei M. de la animalele adulte

purtătoare la puii meniţi a le înlocui. Identificarea felului în care

paratuberculoza M. s-ar putea răspândi la o fermă individuală reprezintă un

pas esenţial în dezvoltarea biosecurităţii acelei ferme şi

6

Păstrez înregistrări actualizate care vor facilita o investigaţie retrospectivă sau

o revizionare, în cazul în care aceasta va fi necesară?

Un program de siguranţă alimentară la fermă este în realitate parte a unui plan

de biosecuritate. Previne extinderea în afara fermei a pericolelor, precum reziduurile

antibiotice şi agenţii infecţioşi. Planurile de biosecuritate trebuie dezvoltate în mod

individual şi croite pentru a corespunde cu tipul de afacere dezvoltat. Cu toate că

principiile sunt asemănătoare, planul de biosecuritate rezultat pentru o fermă de

produse lactate poate fi diferit de cel al fermei vecine. Iar măsurile de biosecuritate

instituite de o moară pentru furaje sau o clinică veterinară locală s-ar putea aştepta să

fie unice, substanţial diferite de cele ale clienţilor lor.

Pe lângă prevenţie, biosecuritatea include, de asemenea, recunoaşterea în timp

util, tratamentul şi, posibil, raportarea ocurenţei bolilor. Fermierul are o sarcină

extrem de grea, deoarece va trebui să fie, cel mai probabil, prima persoană care să

observe un animal bolnav. Un motiv pentru care recenta epidemie de FMD din

Regatul Unit a fost atât de gravă a constat în faptul că fermierii nu au căutat asistenţa

veterinară atunci când animalele s-au îmbolnăvit.

Consecinţele acestei inacţiuni au fost evidente. Orice moarte neexplicată, o

descreştere bruscă şi inexplicabilă în producţia de lapte a cirezii sau animalele

bolnave ar trebui raportate veterinarului cirezii respective. Un diagnostic coret şi un

tratament instituit, precum şi măsuri de control luate cât mai curând posibil vor reduce

impactul unei boli asupra cirezii şi, în mod potenţial, asupra altor persoane implicate

în acest domeniu.

Este important să recunoaştem că nu este posibil să prevenim complet

introducerea unei boli într-o cireadă sau într-o ţară. Izolarea completă a unei ţări sau a

unei afaceri în agricultură ar exclude comerţul sau deplasarea produselor în interiorul

sau în afara domeniului de afaceri. În consecinţă, orice plan de biosecuritate trebuie să

includă un plan de urgenţă, care să aibă de-a face cu o boală sau toxină, în situaţia în

care aceasta apare. Cum aţi elimina cireada dvs, în cazul în care ar fi contaminată cu o

substanţă chimică sau o boală precum FMD? Ce măsuri aveţi în vigoare pentru a

minimiza impactul asupra vecinilor dvs. sau asupra consumatorilor produselor dvs.?

Aveţi registre care ar contribui concret la o revizuire eficientă?

Formarea Agenţiei de Identificare a Şeptelului din Canada este un exemplu de

industrie din domeniu care dezvoltă un sistem practic pentru urmărirea unui animal

7

până la ferma de origine, în cazul unei probleme legate de siguranţa alimentară sau de

o boală.

Capitolul II. Structura Agenţiei de Identificare a Şeptelului din

Canada

Agenţia de Identificare a Şeptelului din Canada este structurat in 3 nivele dupa

cum urmează:

8

2.1 Nivel naţional

Legislaţia federală are o listă cu 32 de boli raportabile în Canada, iar CFIA are

o strategie de a face faţă fiecăreia dintre ele. Multe dintre aceste boli sunt alogene

Canadei. Dacă se suspectează apariţia unei boli raportabile, trebuie să se înainteze

imediat un raport către CFIA, în aşa fel încât strategia de control/eradicare să poată fi

instituită în timp util. La nivel naţional, Agenţia Canadiană a Vămilor şi Venitului

Asociat (CCRA) şi CFIA sunt responsabile pentru protejarea graniţelor canadiene de

introducerea unor boli animaliere străine şi a unor contaminanţi alimentari.

Produselor alimentare şi celor de origine animală le este permis accesul în

Canada după o evaluare a riscului pentru această ţară în ceea ce priveşte producţia

proprie. De exemplu, carnea de vită nu are acces liber în Canada din ţări care nu pot

demonstra eradicarea BSE. Vă amintiţi precauţiile luate la punctele de intrare în

Canada în 2001, când FMD a izbucnit în Regatul Unit şi în Olanda. Importul de

produse alimentare din ţări care se confruntă cu FMD nu este permis şi agenţii CCRA

sau CFIA vor inspecta obiectele personale ale acelor călători suspectaţi a aduce aceste

materiale în ţară. Şeptelul exportat în Statele Unite trebuie să dea rezultate negative la

testele pentru limbă albastră şi anaplasmoză înainte de a intra în Canada.

2.2 Nivel provincial

Departamentul pentru Dezvoltare Agricolă, Alimentară şi Rurală din Alberta

(AAFRD) este preocupat de boala lui Johne şi, în 2002, a implementat programul de

Certificare Voluntară a Cirezii pentru boala lui Johne, în parteneriat cu industria cărnii

de vită şi a lactatelor. Scopul acestui program este să crească conştientizarea, în cadrul

domeniului, asupra bolii lui Johne şi să minimizeze extinderea sa în cadrul şeptelului

din Alberta.

Ca parte a planului de Suport pentru Eradicarea Bolilor Animaliere Străine din

Alberta (FADES), Alberta este decisă să asiste CFIA, în cazul în care ar apărea o

epidemie de boală animalieră alogenă în provincie. Biosecuritatea reprezintă o parte

importantă a planului de urgenţă pentru FMD al AAFRD. Detalii în legătură cu

acţiunile care vor fi necesare şi cine le va desfăşura vor reprezenta o parte integrantă

din planul de urgenţă, atunci când acesta va fi finalizat.

2.3 Nivel individual

9

Fiecare element al industriei lactatelor are responsabilitatea de a dezvolta şi

implementa măsuri eficiente de biosecuritate şi planuri de urgenţă, în cazul în care

planul de biosecuritate. Producătorii de lapte ar trebui să discute cu veterinarul şi să

încorporeze biosecuritatea şi planificarea managementului de urgenţă ca parte a

programului de sănătate preventivă a cirezii. Toţi vizitatorii la fermă au

responsabilitatea să solicite programul de biosecuritate a fermei. În situaţia în care nu

există unul, vizitatorii trebuie să-şi ia precauţii proprii pentru a nu afecta securitatea

fermei.

Companiile alimentare trebuie să asigure procurarea, manufacturarea şi

distribuirea în siguranţă a hranei, mai ales a acelui tip de hrană care conţine produse

de origine animală. O companie alimentare are obligaţia de a se asigura că

ingredientele utilizate nu au parte de contaminarea chimica şi microbiană şi sunt

depozitate şi mânuite în mod corect. Atunci când se fac livrări, o companie alimentară

trebuie să respecte programele de biosericuritate ale fermei şi ale clienţilor săi.

Veterinarii au obligaţia profesională de a preveni bolile. Ei şi consultanţii lor

trebuie să ia măsuri speciale de precauţie pentru a evita să fie responsabili cu

răspândirea bolilor de la fermă la fermă. Veterinarii sunt responsabili cu dezvoltarea

de protocoale pentru tratament sanitar şi cu informarea producătorului asupra

riscurilor potenţiale de transmitere a bolii. Veterinarii sunt adeseori implicaţi în

supravegherea bolii, programele de monitorizarea şi supravegherea carcaselor, acolo

unde este responsabilitatea lor directă să identifice şi să raporteze boli specifice pe

care le descoperă. Bolile raportabile la nivel federal şi provincial sunt exemple de boli

care, dacă sunt suspicionate, trebuie raportate de către veterinar şi de către

proprietarul şeptelului autorităţilor îndrituite.

Capitolul III. Sugestii de luat în considerare pentru

un program de biosecuritate

Sunt listate unele sugestii pentru reducerea riscului de contaminare şi

răspândire a bolii, de exemplu:

Vizitatorii:

10

Asiguraţi clădirile, încuiaţi staulul şi mulgătoria;

Postaţi semne care să direcţioneze vizitatorii către biroul principal. Aflaţi unde

au fost în ultimele două săptămâni. Asiguraţi-vă că vizitatorii străini au luat

măsurile necesare de precauţie pentru a nu aduce cu ei agenţi patogeni, mai

ales cei din ţări cu FMD. Păstraţi înregistrări precise şi corecte ale acestor

vizite;

Furnizaţi încălţăminte sau pantofi chirurgicali curaţi şi de unică folosinţă

pentru vizitatori, notaţi unde se duc în locaţia dvs;

Prezentaţi tuturor oaspeţilor (veterinari, vizitatori etc) planul dvs. de

biosecuritate. Puneţi-l în aplicare;

Furnizaţi băi cu dezinfectant pentru picioare şi o zonă de curăţare pentru toţi

vizitatorii;

Păstraţi rozătoarele sub control. Preveniţi accesul păsărilor sălbatice la clădiri

şi zona de hrănire;

Ţineţi-vă la curent în ceea ce priveşte riscurile de contaminare şi învăţaţi cum

să le identificaţi.

Vehiculele:

Stabiliţi o schemă de trafic, pentru a preveni accesul întâmplător în locaţia

dvs;

Furnizaţi facilităţi pentru spălarea şi dezinfectarea anvelopelor, aripilor de

protecţie etc.;

Asiguraţi-vă că şoferii de camion au curăţat şi dezinfectat vehiculul înainte de

a vă transporta animalele;

Curăţaţi-vă şi dezinfectaţi-vă propriul vehicul după ce aţi vizitat alte şepteluri.

Animalele:

Preveniţi contactul cu şeptelul din vecinătate, aveţi în vedere dublarea gardului

despărţitor;

Investigaţi starea de sănătate a unei cirezi, înainte de a achiziţiona animale din

aceasta;

Puneţi în carantină cel puţin 2-3 săptămâni noi achiziţii, inclusiv animalele

rezidente care au fost în afara fermei;

11

Schimbaţi hainele, spălaţi şi dezinfectaţi încălţămintea înainte şi după

contactul cu animalele aflate în carantină;

Monitorizaţi îndeaproape sănătatea cirezii;

Faceţi vaccinări de rutină împotriva bolilor prevalente în zonă. Vaccinaţi noii

membri ai cirezii înainte de a-i adăuga acesteia;

Izolaţi animalele bolnave şi dezinfectaţi orice echipament cu care au intrat în

contact;

Menţineţi animalele bolnave complet separate de cele tinere;

Îngrijiţi-vă animalele tinere înaintea celor bătrâne;

Îndepărtaţi animalele morate imediate şi îndepărtaţile în conformitate cu

reglementările pentru Distrugerea şi Îndepărtarea Animalelor Moarte

(www.qp.gov.ab.caldocuments/Regs/2000_229.cfm?frm_isbn=O77328 9585).

Hrana şi apa:

Cumpăraţi hrană de la furnizori demni de încredere, pentru a minimiza riscul

de contaminare cu chimicale şi bacterii, precum Salmonella spp;

Sursele de alimente şi apă nu ar trebui să fie accesibile străinilor;

Stocaţi alimentele în containere rezistente la agenţi patogeni şi animale

dăunătoare;

Folosiţi, pentru mânuirea alimentelor sau apei, echipament special dedicat

acestui scop;

Curăţaţi şi dezinfectaţi echipamentul pentru alimente şi furnizare de apă în

mod regulat;

Menţineţi o zonă separată de hrănire şi adăpare pentru animalele bolnave.

Gunoiul de grajd:

Curăţaţi şi dezinfectaţi echipamentul contaminat cu gunoi de grajd, înainte de

utilizarea acestuia;

Schimbaţi aşternutul de paie şi dezinfectaţi în mod regulat zonele comune;

Nu aruncaţi gunoi de grajd pe pământ îngheţat, pentru că se va produce

împrăştierea şi ar putea fi contamintă proprietatea vecinului ;

Evitaţi scăparea animalelor adulte din ţarcuri;

Împiedicaţi intrarea în incinta dvs. a animalelor fugite de la alte ferme.

12

Angajaţii :

Investigaţi unde au lucrat anterior noii angajaţi;

Angajaţii trebuie să respecte şi să pună în aplicare planul de biosecuritate.

Aflaţi dacă au vizitat alte şepteluri în zilele libere;

Dezvoltaţi un plan de pregătire a angajaţilor;

Purtaţi încălţăminte chirurgicală şi lăsaţi-o în staul sau zona de lucru. Nu

purtaţi acea încălţăminte în zona de locuit sau de birouri.

Capitolul IV. Recomandări pentru bunăstarea bovinelor

În general, cu cât este mai mare dimensiunea sau productivitatea unei ferme,

cu atât este nevoie ca personalul să fie mai competent şi să aibă mai multă grijă pentru

a preveni apariţia problemelor de bunăstare. Nu trebuie să se facă nici o modificare a

modului de întreţinere a animalelor, a echipamentului sau a modului de producţie

până când nu se iau în calcul posibilele efecte asupra bunăstării animalelor.

13

Biosecuritatea se referă la reducerea riscului de apariţie şi diseminare a

anumitor boli şi se poate realiza printr-un bun management, o bună igienă, reducerea

stresului şi programe eficace de deparazitare şi de vaccinare.

4.1 Instruirea îngrijitorilor

Legislaţia de protecţie a animalelor se aplică atât proprietarilor, cât şi oricăror

altor persoane care îngrijesc bovinele. Managerii fermei trebuie să se asigure că

personalul care îngrijeste animalele este în număr suficient şi cunoaste cerinţele de

bunăstare ale bovinelor.

Îngrijitorii pot influenţa cel mai mult bunăstarea animalelor şi de aceea trebuie

să li se asigure o instruire adecvată, atât practică, cât şi teoretică. Îngrijitorii din

fermele de bovine trebuie să stăpânească următoarele operaţiuni:

- Manevrarea animalelor;

- Identificarea animalelor prin aplicarea de crotalii auriculare;

- Prevenirea şi tratarea cazurilor de şchiopături uşoare;

- Administrarea medicamentelor;

- Acordarea primului ajutor pentru bovinele rănite sau bolnave;

- Ecornare;

- Mulgere;

Este deosebit de important ca îngrijitorii să poată acorda ajutor vacilor care

fată. Îngrijitorii care se ocupă de igiena copitelor trebuie să primească o instruire

adecvată.

Viţeii trebuie să vină în contact direct cu îngrijitorii în mod periodic, pentru

că, în cazul în care vor fi ulterior duşi pe păsune, să poată fi manipulaţi cu uşurinţă.

Grupurile de animale nu trebuie amestecate, în special dacă unele dintre animale nu

au fost ecornat.

4.2 Inspecţia animalelor

Animalele din sistemele intensive de creştere trebuie să fie inspectate

amănunţit cel puţin o dată pe zi. Toţi îngrijitorii trebuie să fie familiari cu

comportamentul normal al bovinelor si să observe semnele de boală sau de stres.

Aceste semne includ:

Nelinişte;

Separare de grup;

Comportament anormal;

14

Scăderea greutăţii corporale;

Pierderea apetitului;

Scăderea bruscă a apetitului;

Scăderea bruscă a producţiei de lapte;

Constipaţie;

Diaree;

Lipsa rumegării;

Scurgeri din nări sau din ochi;

Hipersalivaţie;

Tuse persistentă;

Respiraţie neregulată sau accelerată;

Odihnă în poziţii anormale;

Articulaţii inflamate;

Şchiopătură;

Mastită.

4.3 Manevrarea bovinelor

Bovinele trebuie să fie lăsate să se deplaseze în propriul lor ritm, fără a fi

grăbite de îngrijitori, câini sau vehicule.Trebuie tratate cu blândeţe, în special în

zonele alunecoase sau lângă colţuri. Îngrijitorii nu trebuie să strige la animale, să le

ameninţe sau să le lovească. Dacă se folosesc beţe pentru ghidarea animalelor, acestea

nu trebuie să fie ascutite. Folosirea bastoanelor electrice în cazul bovinelor adulte

trebuie evitată cât mai mult posibil.

Suprafaţa pe care se mişcă bovinele trebuie inspectată pentru ca animalele să

nu se rănească în timpul deplasării. Suprafeţele din ciment nu trebuie să fie

alunecoase.

Pentru manevrarea animalelor se pot folosi boxe de contenţie, porţi mobile şi culoare

special amenajate. Aceste culoare ar trebui să fie curbe, nu cu unghiuri drepte.

4.4 Transportul bovinelor în afara fermei

Animalele nu trebuie să fie suspendate prin mijloace mecanice, nici ridicate de

coarne, de cap, de picioare sau de coadă.

Nici o persoană nu trebuie să folosească forţă excesivă pentru a controla

animalele. Pentru încărcarea şi descărcarea animalelor, îngrijitorii trebuie să cunoască

15

următoarele principii:

Folosirea câmpurilor vizuale (bovinele au un câmp vizual larg, dar au o zonă

oarbă în spatele lor) şi a zonelor de retragere ;

Folosirea zonelor luminoase (bovinele preferă să se deplaseze de la lumină

spre ȋntuneric).

Transportul bovinelor reprezintă un risc pentru transmiterea de boli infecţioase.

De aceea, bovinele trebuie transportate numai în vehicule care au fost curăţate si

dezinfectate riguros. La cumpărarea unui animal trebuie obţinute informaţii exacte în

privinţa vaccinărilor şi deparazitărilor care s-au efectuat.

4.5 Marcarea bovinelor

Legea impune aplicarea de crotalii auriculare tuturor bovinelor, de către o

persoană competentă, pentru ca animalul să nu sufere inutil. La aplicarea crotaliilor

trebuie să se respecte regulile de igienă. Crotaliile trebuie poziţionate corect,

evitându-se vasele mari de sânge şi marginile cartilajului.

Dacă se folosesc benzi sau lanţuri poziţionate în jurul gâtului, acestea trebuie

poziţionate în aşa fel încât să nu rănească animalul. Dacă se folosesc vopseluri pentru

marcarea temporară, acestea trebuie să fie netoxice.

4.6 Supravegherea stării de sănătate a bovinelor

Printre măsurile necesare pentru menţinerea stării de sănătate a animalelor se

numără şi igiena adăposturilor, management-ul corect, ventilaţia eficientă şi

vaccinarea pentru anumite boli.

În anumite zone geografice în care există deficienţe în anumite minerale,

trebuie să se suplimenteze dieta animalelor cu elementele necesare. Bovinele trebuie

să primească supliment de magneziu la începutul primăverii sau în momentul

înţărcării.

4.7 Şchiopăturile

Şchiopătura la animale este un semn de disconfort şi o manifestare a durerii la

nivelul membrului respectiv. Acest fenomen afectează atât bunăstarea animalului, cât

şi nivelul productei. De aceea, bovinele cu şchiopături grave nu trebuie să fie cazate

pe pardoseli de ciment, ci pe asternut. Dacă un procent mare din totalul efectivelor de

16

vaci manifestă schipături severe, aceasta poate reprezenta un indicator al bunăstării

precare la nivelul fermei.

Vacile care şchioapătă trebuie să fie consultate de către un veterinar, iar dacă

şchiopătura nu poate fi tratată este preferabil ca animalul să fie sacrificat decât să

sufere în continuare. Dacă transportul animalului la abator i-ar cauza acestuia mai

multă durere, atunci este de preferat să se facă sacrificarea în interiorul fermei. De

asemenea, vacile care nu pot sta în picioare fără ajutor sau care nu pot face sprijin pe

toate patru membrele în staţiune sau în mers, nu trebuie să fie transportate în afara

fermei.

4.8 Animalele bolnave

Animalele bolnave trebuie să primească îngrijire imediată si, dacă este nevoie,

să fie izolate în adăposturi speciale, amenajate cu asternut uscat. Trebuie exclusă

posibilitatea ca animalul să sufere de o boală infectioasă declarabilă. Animalele

bolnave izolate trebuie inspectate în mod periodic. Trebuie să li se ofere apă la

discretie si hrana necesară. Vacile trebuie mulse dacă este cazul.

Dacă un animal aflat în stare gravă nu răspund ela tratament, acesta trebuie

sacrificat în fermă prin mijloace care să-i provoace cât mai putină suferintă.

Animalele care suferă de boli incurabile, cum ar fi bola mucoaselor, care au fost

otrăvite sau au dureri cronice, trebuie să fie sacrificate.

Când o vacă este incapabilă să se ridice, perioada de boală poate fi scurtată

dacă se acordă îngrijiri adecvate. Zona în care vaca stă culcată trebuie să fie acoperită

cu asternut uscat. Vaca trebuie să primească apă si hrană la discretie. Trebuie să fie

întoarsă de pe o parte pe alta în mod frecvent, pentru a preveni rănile decubitale. Nu

trebuie să se încerce ridicarea animalului înainte ca acesta să fie consultat de către

medicul veterinar, deoarece miscarea ar putea agrava suferinta animalului.

Nici un animal nu va fi transportat dacă nu este apt pentru călătoria

respectivă, dacă nu s-au luat măsuri pentru îngrijirea sa în timpul călătoriei si la

destinatie, precum si dacă transportul i-ar putea cauza suferintă.

Se consideră că un animal este inapt pentru o călătorie dacă este bolnav, rănit,

infirm sau epuizat, dacă este posibil să fete în timpul călătoriei, dacă a fătat în cele 48

de ore anterioare călătoriei sau dacă este nou-născut cu buricul nevindecat.

Un animal inapt de a călători nu poate fi transportat decât dacă este dus la un

veterinar pentru tratament sau la cel mai apropiat abator pentru a fi sacrificat, dar si în

17

aceste situatii numai dacă transportul nu cauzează suferintă animalului.

În situatii de urgentă poate fi necesară sacrificarea imediată a animalului aflat

în suferintă. Este preferabil ca animalul să fie sacrificat de către o persoană special

instruită si în orice caz trebuie ca sacrificarea să se facă cu minim de suferintă.

În situatii care nu sunt urgente, dar care impun sacrificarea animalelor în

fermă, aceasta trebuie făcută numai de către persoane special instruite si prin metode

admise.

Aceste metode includ:

Asomarea prin folosirea unui pistol cu bolt captiv sau a unui asomator electric,

după care se poate face jugularea animalului.

Împuscarea, caz în care animalul trebuie omorât cu un singur glont în cap.

Trebuie să existe registre privind toate tratamentele administrate animalelor,

precum si toate cazurile de mortalităti.

4.9 Hrănirea şi adăparea

Animalele trebuie să primească hrană în conformitate cu cerintele lor

fiziologice, în funcie de vârstă si de specie si în cantitate suficientă pentru a le

mentine o stare de întretinere bună.

Toate animalele trebuie să aibă acces la hrană la intervale care să fie în

conformitate cu cerintele fiziologice ale speciei lor, în afar faptului în care un medic

veterinar recomandă altceva.

Toate animalele trebuie să aibă acces la o sursă de apă si să primească

suficientă apă zilnic pentru a-si asigura necesarul de fluide.

Trebuie urmărit ca furajele de volum pentru bovine să existe în cantitate

suficientă, iar suplimentele nutritive să nu se administreze în exces. Orice schimbare

în dietă trebuie făcută în mod treptat. Trebuie să existe suficient furaj de volum pentru

a reduce riscul împăstării sau al laminitelor.

Vasele pentru apă trebuie amplasate în zone în care să fie ferite de murdărire,

în care există un risc scăzut ca apa să înghete în anotimpul rece, si într-un spatiu

suficient de larg pentru ca mai multe bovine să se poată adăpa confortabil la un

moment dat. Aceste vase trebuie curătate zilnic si verificate pentru fisuri. Adăpătorile

automate trebuie de asemenea verificate zilnic.

Pentru bovinele aflate la păsunat, trebuie să existe adăpători de dimensiuni mai

mari, în număr suficient, amplasate în zone nealunecoase si neaccidentate.

18

4.10 Cazarea bovinelor

Standardele privind bunăstarea animalelor trebuie luate în considerare atunci

când se construiesc noi cladiri sau se modifică unele clădiri deja existente. În unele

sisteme de crestere intensive există clădiri specializate si echipamente mecanice si

electrice complexe, care necesită un nivel crescut de pregătire tehnică a personalului

pentru a asigura respectarea standardelor de bunăstare a bovinelor.

Bovinele aflate în stabulatie permanentă au nevoie de atentie specială. Cu cât

spatiul în care sunt cazate animalele este mai limitat, cu atât animalele au mai putin

posibilitatea de a evita situatiile care nu le sunt favorabile.

Suprafetele interioare ale adăposturilor pentru bovine trebuie construite din

materiale care să poată fi usor curătate si dezinfectate, sau să se poată înlocui usor

atunci când este necesar. Aceste suprafete nu trebuie să aibă margini ascutite sau

deformări care ar putea provoca răni animalelor.

Întretinerea pardoselii este de maximă importantă. Zona în care se culcă

bovinele trebuie mentinută curată si uscată, iar zona în care urinează si defecă trebuie

drenată în mod eficient. Pardoselile din ciment, în special atunci când sunt prost

întretinute, pot cauza probleme grave, cum ar fi schiopături sau leziuni la nivelul

membrelor. În aceste cazuri, animalele trebuie să fie consultate de către un veterinar.

Panta pardoselii nu trebui sa fie mai mare de 10%, deoarece ar putea provoca

probleme la nivelul membrelor, alunecări si căzături. Podelele cu stinghii trebuie să

nu fie alunecoase, iar spatiul dintre stinghii să nu permită rănirea animalelor. Podelele

trebuie mentinute curate.

Pe suprafetele la care au acces bovinele nu trebuie să se aplice vopseluri sau

alte substante chimice care pot fi toxice pentru animale.

Indiferent de durata perioadei pentru care sunt cazate bovinele, ele trebuie să

aibă posibilitatea de a se misca si de a interactiona unele cu altele. Trebuie să existe

suficient spatiu pentru ca un animal subordonat să se poată îndepărta de un animal

dominant. Este important de asemenea să se asigure o zonă confortabilă în care

bovinele să se poată odihni.

Tăurasii la îngrăsat trebuie tinuti în grupuri mici, de maxim 20 de animale. Nu

trebuie să se introducă tăurasi noi în grupuri deja formate si nici nu trebuie amestecate

grupurile pentru a fi trimise la abator. Grupurile de tăurasi trebuie mentinute la

distantă de grupurile de juninci.

19

4.11 Ventilaţia, temperatura şi iluminarea

Supraîncălzirea adăpostului sau pierderile excesive de căldură ar trebui

prevenite prin izolarea peretilor externi, a acoperisului si a podelelor si prin asigurarea

de asternut adecvat. Este foarte important să existe ventilatie eficientă în toate

clădirile si să se evite producerea curentilor de aer. Ar trebui să se instaleze un sistem

de alarmă independent de principalele surse de energie electrică, care să avertizeze

îngrijitorii în cazul în care echipamentele automate nu mai functionează.

Pe timpul zilei, nivelul de lumină din adăpost trebuie să fie suficient pentru a

permite ca toate bovinele să poată fi vazute clar. Trebuie să existe permanent

posibilităti de iluminare adecvată pentru a permite inspectarea animalelor în orice

moment al zilei sau al noptii. Când lumina naturală din adăposturi nu este suficientă

pentru a asigura nevoile fiziologice si etologice ale animalelor, trebuie să se asigure

lumină artificială suplimentară. De asemenea, trebuie să se asigure o perioadă de

întuneric pentru odihna animalelor.

Se poate cere sfatul unor experti pentru a stabili nivelul corect al temperaturii,

ventilatiei, umiditătii si iluminării.

CONCLUZII

Biosecuritatea reprezintă responsabilitatea unei întregi industrii de produse

lactate, de la ferma individuală, prin intermediul diverselor părţi ale industriei, până la

nivelul guvernamental provincial sau federal. Nu poate exista un singur plan de

biosecuritate care să îndeplinească necesităţile tuturor fermelor şi afacerilor din

domeniul agricol. Fiecare afacere trebuie să evalueze riscurile potenţiale şi să dezvolte

un plan flexibil şi practic de biosecuritate, croit conform necesităţilor respectivei

afaceri. Deoarece este puţin probabil ca toate riscurile să fie diminuate, un plan de

20

biosecuritate trebuie să includă şi situaţii de rezervă sau un plan de urgenţă pentru

afacere, în situaţia în care ar apărea o contaminare de tip microbian sau chimic.

BIBLIOGRAFIE

1. Lucrare Biosecuritate Canada

2. Ordinul 389/2002 al Ministerului Agriculturii, Padurilor si Apelor

3. http://www.infolapte.ro/documents/calitatea_laptelui.pdf

4. Ordinul 1106/2003, http://www.infolapte.ro/documents/calitatea_laptelui.pdf

5. http://www.agrowebcee.net/fileadmin/subnetwork/awsee/fawro/DOCS/

Bovin/bovine1%28ro%29.pdf

21

22