Consiliul pentru Drepturile Omului

A treizeci și patra sesiune

Elementul 3 al Agendei

Promovarea și protejarea tuturor drepturilor omului, a drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale, inclusiv dreptul la dezvoltare

Raport al raportorului special pentru problemele minorităților, realizat în timpul misiunii ei în Republica Moldova

Nota Secretariatului

Raportorul Special pentru problemele minorităților, Rita Izsák-Ndiaye, a efectuat o vizită oficială în Republica Moldova în perioada 20-29 iunie 2016.

Republica Moldova este o societate multi-etnică, interreligioasă și multiculturală, cu un cadru legal considerabil pentru

protecția drepturilor minorităților; cu toate acestea, lipsa atenției instituționale și a prevederilor bugetare specifice, agravate de recenta criză economică, rămân obstacole majore pentru implementarea corespunzătoare a acestuia.

Raportorul Special a observat că problemele legate de limbă, mai ales în contextul educației, au avut un rol proeminent în cadrul consultărilor organizate. Folosirea limbii materne este extrem de importantă și emotivă pentru multe comunități și

reprezintă un aspect esențial al identității personale și comunitare. Au fost exprimate în mod universal îngrijorări privind

calitatea slabă a predării limbii de stat în școlile cu predare în limbile minorităților.

Consultările cu minoritățile religioase au arătat că, în cea mai mare parte a țării, predomină relații inter-religioase

pașnice, cu toate că au fost raportate unele incidente cu profil rasial și atacuri motivate religios împotriva comunităților

musulmane și evreiești. S-a observat, de asemenea, că mass media nu par să reflecte diversitatea inerentă a țării și, în unele

cazuri, propagă stereotipuri negative și defăimătoare cu privire la unele grupuri minoritare, în special, în cazul comunităților

de musulmani și de romi.

Comunitățile de romi continuă să se confrunte cu marginalizarea economică, socială și politică, înrădăcinate în societate, și sunt adesea victime ale discriminării, în special, când vine vorba de obținerea accesului la piața forței de muncă, educație și servicii de îngrijire a sănătății.

Raport al raportorului special pentru problemele minorităților, realizat în timpul misiunii ei în Republica Moldova*

Cuprins

Pagina I. Introducere .................................................................................................................................................... 3 II. Metodologie .................................................................................................................................................. 5 III. Drepturile minorităților: cadrul legal și instituțional .................................................................................... 6 IV. Domenii specifice de interes în ceea ce privește drepturile lingvistice ......................................................... 8 A. Educație ....................................................................................................................................................................... 8 B. Administrație publică ................................................................................................................................................... 9 C. Nume și denumiri ....................................................................................................................................................... 10 D. Sănătate ...................................................................................................................................................................... 10 V. Minorități religioase .................................................................................................................................... 10 VI. Romi ........................................................................................................................................................... 13 A. Copii romi .................................................................................................................................................................. 14 B. Femei și fete rome ...................................................................................................................................................... 15 C. Mediatori ai comunității rome .................................................................................................................................... 16 VII. Participarea publică a minorităților ............................................................................................................. 17 VIII. Mass Media ................................................................................................................................................. 17 IX. Regiunea transnistreană a Republicii Moldova .......................................................................................... 18 X. Concluzii și recomandări ............................................................................................................................ 19

*Difuzat doar în limba de depunere/prezentare și în rusă

I. Introducere

1. Raportorul Special pentru problemele minorităților a efectuat o vizită oficială în Republica Moldova, în perioada 20-29 iunie 2016, la invitația Guvernului. Ea a vizitat Chișinăul și diverse regiuni și localități cu populații minoritare, inclusiv Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia, Bălți, Chetrosu, Edineț, Hincăuți, Orhei, Otaci, Schinoasa, Soroca, Taraclia și regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Ea a avut consultări la scară largă cu sute de părți interesate, inclusiv miniștri și oficiali guvernamentali de rang înalt de la Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Educației, Ministerul Justiției, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Culturii, bașcanul adjunct al Găgăuziei și autoritățile de facto din regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Ea s-a întâlnit cu reprezentanți ai Biroului Relații Interetnice, Consiliului Egalității, Biroului Avocatului Poporului, Procuraturii Generale, Biroului Național de Statistică și ai Curții Constituționale. Ea a avut consultări cu reprezentanți ai societății civile și ai comunităților de minorități, lideri religioși, actori politici, membri ai comunității diplomatice, reprezentanți ai agențiilor Organizației Națiunilor Unite și cu alți actori naționali și internaționali. 2. Raportorul Special s-a întâlnit cu reprezentanți ai diferitelor comunități etnice, inclusiv cu cei care se identifică

drept armeni, azeri, belaruși, bulgari, găgăuzi, germani, georgieni, turci, polonezi, romi, români, ruși și ucraineni. Ea

a avut consultări cu membri și reprezentanți ai comunităților religioase, inclusiv adventiști, baptiști, catolici, evrei,

membri ai Mitropoliei Basarabiei, Falun Dafa și Biserica Unificării. De asemenea, ea a avut consultări cu o serie de

comunități relativ noi, cum ar fi afro-descendenții și musulmanii. Ea s-a întâlnit, de asemenea, cu mulți dintre cei

care se identifică în mod clar ca majoritate în Republica Moldova și cu liderii Bisericii Ortodoxe din Moldova pentru

a obține punctele lor de vedere. Ea mulțumește Guvernului pentru deschidere și discuții sincere, precum și tuturor

celor cu care a avut consultări și care au oferit informații valoroase.

3. Lipsa resurselor financiare sau resursele financiare limitate pentru implementarea măsurilor referitoare la drepturile minorităților au fost amintite aproape în toate cazurile în cadrul consultărilor cu interlocutori de la administrația centrală, autoritățile locale și reprezentanți ai minorităților. În ciuda pașilor importanți pentru reducerea sărăciei, care au dus la o scădere semnificativă a ratei sărăciei naționale de la 68 la sută în 2000 la 11,4 procente în 20141, Republica Moldova rămâne una dintre cele mai sărace țări din Europa, ocupând locul 107 din 188 de țări în Indicele Dezvoltării Umane2. Ratele înalte ale emigrării în scop de muncă3, mai ales în țările vecine, au dus la pierderea de lucrători tineri și calificați, iar numeroasele mărturii primite în timpul vizitei au indicat că minoritarii tineri pot fi afectați în mod deosebit de migrație. 4. Înrăutățirea condițiilor economice și scandalurile de corupție au condus la nemulțumiri și la o neîncredere generală în politicieni și în structurile politice. Este esențial să se ia în considerare dimensiunea economică a situației actuale și ca Guvernul să implementeze măsurile pentru garantarea egalității și a drepturilor sociale, economice și culturale, precum și să combată corupția și gestionarea incorectă a resurselor, ca mijloc de creștere a încrederii în conducerea politică. Raportorul Special constată că, în timp ce constrângerile economice ar putea avea un impact asupra disponibilității resurselor, acest lucru nu ar trebui să fie utilizat ca justificare pentru lipsa alocării de fonduri, inclusiv pentru măsuri de asigurare a drepturilor minorităților. 5. Recunoscând că fiecare stat poate să decidă asupra modului în care să implementeze drepturile minorităților în

practică, Raportorul Special subliniază faptul că realizarea drepturilor minorităților nu este doar un mijloc esențial

pentru a preveni apariția tensiunilor, dar, de asemenea, un element instrumental al bunei guvernări și al prevenirii

conflictelor. În plus, implementarea progresivă a drepturilor economice, sociale și culturale este o obligație pozitivă

și incontestabilă a statului în conformitate cu legislația internațională în domeniul drepturilor omului și, prin urmare,

orice regres privind aceste drepturi se va ridica la nivel de încălcare a legii. Acestea sunt motive întemeiate pentru a

face din protecția și promovarea drepturilor minorităților o parte solidă a agendei Guvernului privind drepturile

omului.

1 A se vedea Grupul Băncii Mondiale, "Evaluarea sărăciei în Republic Moldova 2016, reducerea sărăciei și prosperitatea partajată în Republic

Moldova: Progrese și perspective" (2016), p. X. Disponibil la http://documents.worldbank.org/curated/en/168451467995808859/pdf/105722-WP-

P151472-PUBLIC-Moldova-Poverty-Assessment-2016.pdf. 2 Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Raportul Dezvoltării Umane 2015 (New York, 2015). 3 A se vedea Grupul Băncii Mondiale, "De la aspiratii la profesii: Rolul informației în deciziile privind educația și piața muncii din Republica

Moldova" (2016), p. 7. Disponibil la http://documents.worldbank.org/curated/en/508751468195577069/pdf/106494-WP-P152911-PUBLIC-From-Aspirations-to-Occupations.pdf

6. Rezultatele unui recensământ efectuat în 2014 încă nu au fost făcute publice. Datele recensământului din 20044 se

referă la componența etnică a Republicii Moldova, după cum urmează - 75,8 la sută moldoveni; 8,4 la sută ucraineni;

5,9 la sută ruși; 4,4 la sută găgăuzi; 2,2 la sută români și 1,9 la sută bulgari, în timp ce alte naționalități reprezentă mai

puțin de 1 la sută din populație. În ceea ce privește afilierea religioasă, 93,3 la sută aparțin Bisericii Ortodoxe din

Republica Moldova, în timp ce grupurile religioase minoritare includ baptiști (1 la sută), adventiști de ziua a șaptea

(0,4 la sută), penticostali (0,3 la sută), creștini de rit vechi (0,15 la sută), creștini evanghelici (0,15 la sută) și altele

(1,1 la sută). Din numărul total al respondenților de recensământ, 1,4 la sută s-au declarat atei sau non-religioși.

7. Raportorul Special s-a întâlnit cu reprezentanți ai Biroului Național de Statistică care au informat-o că 30 la sută

dintre datele recensământului din 2014 au fost deja prelucrate, iar rezultatele complete ale recensământului din anul

2014 urmează să fie făcute publice în martie 2017. Ea salută faptul că recensământul din 2014 a oferit persoanelor

posibilitatea de a se auto-identifica și de a își exprima multiple identități, iar rezultatele finale vor furniza date

defalcate, printre altele, pe gen, etnie, limbă și apartenență religioasă. Ea subliniază importanța datelor defalcate pentru

a dezvălui statutul minorităților în raport cu alte grupuri și pentru a permite legislatorilor și factorilor de decizie să

stabilească programe specifice pentru acestea pe baza statutului lor de minoritate, a indicatorilor socio-economici, de

gen și alte caracteristici. Ea subliniază faptul că nicio amânare nejustificată nu ar trebui să împiedice ca astfel de date

importante să fie puse la dispoziția publicului pentru că, în absența unor astfel de date, pot exista speculații și

manipulări legate de dimensiunea anumitor grupuri.

8. Republica Moldova a fost de-a lungul istoriei o societate multi-etnică, inter-religioasă și multiculturală. Identitățile

individuale ale persoanelor care aparțin minorităților sunt adesea complexe și dinamice. Identitățile minoritare constau

din mai multe straturi atunci când minoritățile etnice aparțin unui alt grup lingvistic minoritar. Sunt multe persoane

care au multiple identități minoritare datorită căsătoriilor mixte. În unele cazuri, grupurile minoritare nu doar

caracteristici specifice, dar, de multe ori, au diviziuni și fracturi în cadrul comunităților, cu puncte de vedere și

preocupări diferite, exprimate de anumite sub-grupuri sau segmente ale comunităților.

9. Majoritatea minoritarilor și alți reprezentanți consultați în toate locațiile vizitate au descris o situație a relațiilor

interetnice și interreligioase, în general, pașnice, recunoscând, în același timp, existența unor diviziuni ale grupurilor

pe criterii etnice, religioase și lingvistice. Violența, intimidarea sau agresiunea pe baza identității naționale, etnice,

lingvistice sau religioase a minorităților sunt rare. Cu toate acestea, unele comunități și membrii lor au amintit

experiențele legate de discriminare în anumite sfere ale vieții, iar multe grupuri au raportat confruntări cu cazuri

specifice de stigmatizare în privința lor.

10. Este clar faptul că gestionarea unei astfel de diversități poate fi complexă și provocatoare. Raportorul Special consideră că diversitatea Republicii Moldova trebuie să fie evaluată și promovată ca un atu important și o forță a țării,

și, în această privință, este de acord cu evaluarea făcută de către Raportorul Special pentru libertatea de religie sau

convingeri în urma vizitei sale în țară în 2011.5 Ea salută decizia Guvernului de a adopta Ziua de Comemorare a Victimelor Holocaustului pe data de 27 ianuarie ca zi oficială pentru a comemora victimele Holocaustului, precum și

existența unor festivaluri regulate, sărbători și zile dedicate care sunt organizate pentru a aprecia cultura, limba,

literatura sau folclorul diferitelor comunități etnice. Ea consideră că, în timp ce aceste măsuri poartă o semnificație simbolică importantă, perspectiva asupra drepturilor minorităților trebuie să fie consolidată în mod considerabil cât

privește conceperea și implementarea politicilor și măsurilor. Cadrul legislativ și de poliție ar trebui să permită recunoașterea diversității inerente în Republica Moldova și ar trebui să ofere informații pentru formularea politicilor

de trans-integrare.

II. Metodologia 11. Analiza Republicii Moldova făcută de Raportorul Special se bazează pe Declarația privind drepturile persoanelor

care aparțin minorităților naționale sau etnice, religioase și lingvistice și pe alte standarde internaționale din care ea a

identificat patru domenii de interes: (a) protejarea supraviețuirii unei minorități prin combaterea violenței împotriva

ei și prevenirea genocidului; (b) protejarea și promovarea identității culturale a grupurilor minoritare, precum și dreptul

4 A se vedea Biroul Național de Statistică, Recensământul Populației, 2004, disponibil la

www.statistica.md/pageview.php?l=en&idc=263&id=2208. 5 A se vedea A/HRC/19/60/Add.2, paragrafele 31, 43 și 63.

de a se bucura de identitatea lor colectivă și de a respinge asimilarea forțată; (c) garantarea drepturilor la nediscriminare

și egalitate, inclusiv eliminarea discriminării structurale sau sistemice și promovarea acțiunii pozitive atunci când este

necesar; și (d) garantarea dreptului la participarea efectivă a minorităților la viața publică, în special, în ceea ce privește

deciziile care le afectează. Ea aplică o perspectivă de gen în toate domeniile muncii sale.

12. Raportorul Special observă cu îngrijorare faptul că termenul "minoritate" era privit ca fiind "derogatoriu" și "discriminatoriu" de către unii dintre interlocutorii cu care a avut consultări în timpul vizitei sale. Ea scoate în evidență faptul că nu există o definiție legală, convenită la nivel internațional, a termenului "minoritate" și că, în lipsa unei definiții formale, existența unui grup minoritar poate fi evaluată pe baza unor criterii obiective și subiective elaborate de către experții independenți ai Organizației Națiunilor Unite pe baza standardelor internaționale.6 Criteriile obiective includ caracteristici comune ale grupului, cum ar fi etnia, originea națională, cultură, limbă sau religia. Criteriile subiective se concentrează pe principiul auto-identificării și dorința de a păstra identitatea de grup. Mai mult decât atât, ea constată că protecția minorităților oferă persoanelor aparținând acestor grupuri drepturi specifice, impunând obligații concrete pentru state în vederea asigurării supraviețuirii și dezvoltării continue a identității culturale, religioase și sociale a minorităților.7

13. Raportorul Special își concentrează activitatea asupra grupurilor naționale, etnice, religioase și lingvistice, ale căror poziții, în general, non-dominante și defavorizate, din cadrul societății necesită măsuri care să le permită să-și exercite toate drepturile, inclusiv drepturile minorităților, la maxim. Ea recunoaște că noțiunile de "majoritate" și "minoritate" pot fi schimbătoare și dependente de un context anume, deoarece un grup care poate constitui o majoritate dominantă la nivel național sau regional poate fi numeric inferior și non-dominant într-o altă regiune. Prin urmare, standardele privind drepturile minorităților trebuie să fie, de asemenea, aplicate celor care constituie minorități de facto în localitățile în care trăiesc. III. Drepturile minorităților: cadrul legal și instituțional

14. Republica Moldova este un stat parte la tratatele internaționale de bază privind drepturile omului, care sunt cele

mai relevante pentru drepturile minorităților, inclusiv Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și Convenția internațională privind

eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială. Republica Moldova este membru al Consiliului Europei și a fost

un stat parte la Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale din 1996. Ea a semnat, dar încă nu a ratificat

Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare. Articolul 4.2 din Constituția Republicii Moldova impune ca

prioritate să se acorde legislației internaționale în situații de conflict sau în caz de neconcordanță între dispozițiile

naționale și internaționale privind drepturilor omului.

15. Constituția stabilește principiul egalității și nediscriminării, inclusiv pe motive de rasă, naționalitate, origine etnică,

limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau origine socială (art. 16.2). Aceasta conține, de asemenea,

dispoziții privind drepturile tuturor cetățenilor la păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității lor etnice, culturale,

lingvistice și religioase (art. 10.2).

16. Articolul 13.1 prevede că limba de stat este limba moldovenească, dar Statul recunoaște și protejează dreptul la

păstrarea, dezvoltarea și utilizarea limbii ruse și a altor limbi vorbite pe teritoriul statului (art. 13.2). Legea nr. 3465

privind funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova (1999) recunoaște în articolul 3 că limba de stat

cu alfabet latin este singura limbă oficială și că limba rusă este limba de comunicare inter-etnică. Articolul 4 din Lege

garantează utilizarea limbilor ucraineană, rusă, bulgară, ebraică, idiș, a limbii romani și a limbilor altor grupuri etnice

care trăiesc pe teritoriul Republicii Moldova pentru satisfacerea necesităților național-culturale.

17. Legea nr. 382-XV cu privire la drepturile persoanelor aparținînd minorităților naționale și statutul juridic al

organizațiilor lor a fost adoptată în 2001. Aceasta definește minoritățile naționale ca persoane care au reședința pe

teritoriul Republicii Moldova, au cetățenia Republicii Moldova, posedă caracteristici etnice, culturale și lingvistice

care diferă de majoritatea populației (moldoveni) și se consideră a fi de o altă origine etnică (art. 1). Legea nr. 382-

6 A se vedea, printre altele, Comitetul pentru Drepturile Omului, Comentariul general nr. 23 privind drepturile minorităților; și comentariul Grupului

de lucru pentru minorități referitor la Declarația Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor care aparțin minorităților naționale

sau etnice, religioase și lingvistice, E / CN.4 / Sub.2 / AC.5 / 2005/2. 7 A se vedea Comitetul pentru Drepturile Omului, Comentariul general nr. 23, alin. 9.

XV conține prevederi relevante în ceea ce privește drepturile minorităților, inclusiv principiul egalității și

nediscriminării pentru persoanele aparținînd minorităților naționale (art. 4); dreptul la educație în limba

moldovenească și rusă, precum și crearea condițiilor pentru educație în limba maternă pentru alte grupuri, inclusiv

ucraineni, găgăuzi, bulgari și evrei (art 6.); obligația administrațiilor locale cu grupuri minoritare considerabile de a

publica actele administrative în limba minorităților (art. 8); dreptul persoanelor aparținând minorităților naționale de

a comunica cu instituțiile publice în limbile moldovenească și rusă și de a obține un răspuns în aceeași limbă de

comunicare (art 12.); dreptul la libertatea religioasă a minorităților (art. 14); dreptul de a folosi numele, prenumele și

patronimicile lor, în documentele oficiale (art 16.); precum și numirea Departamentului de Relații Interetnice în

calitate de agenție responsabilă pentru promovarea politicii de stat în domeniul relațiilor interetnice și a Consiliului de

Coordonare ca organ consultativ (art. 25).

18. Biroul Relații Interetnice, creat în 1991, este organismul responsabil pentru coordonarea politicii Guvernului cu privire

la minoritățile naționale. Reprezentanții Biroului au subliniat necesitatea consolidării lor instituționale pentru a-și îndeplini

în mod adecvat mandatul important pe care îl au și au menționat că, în trecut, atunci când instituția avea statutul de

departament guvernamental, obișnuia să acopere un portofoliu mai larg, inclusiv grupurile minoritare religioase și

comunitățile din diaspora . În special, s-a constatat că instituția a fost insuficient de dotată ca personal și nu avea fonduri

suficiente.

19. În ultimii ani, Republica Moldova a făcut pași importanți în vederea consolidării protecției și promovării drepturilor

minorităților prin adoptarea de legi relevante, stabilirea planurilor și crearea unor instituții ad-hoc. În 2012, a fost adoptată

Legea nr. 121 privind asigurarea egalității. Aceasta oferă un cadru cuprinzător pentru combaterea discriminării și, în 2013,

a servit drept ghid pentru crearea unui organism specializat, Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurarea egalității ("Consiliul Egalității").

20. Raportorul Special a fost informat că, deși Consiliul Egalității nu a avut un mandat specific pe probleme ale minorităților,

ca organ de specialitate mandatat să combată discriminarea a jucat un rol esențial în protejarea drepturilor persoanelor care

aparțin minorităților. Cu toate acestea, reprezentanții săi au remarcat faptul că organismului nu i-a fost acordată puterea de a

îndeplini anumite funcții specifice, care ar fi necesare pentru a realiza pe deplin sarcinile, inclusiv competențe efective de

sancționare, posibilitatea de a efectua investigarea cazurilor în domeniu și capacitatea de a prezenta cazuri Curții

Constituționale. În plus, reprezentanții Consiliului au menționat alocarea insuficientă de resurse pentru instituție, ceea ce

poate duce la constrângeri semnificative în vederea exercitării în mod eficient a funcțiilor care îi revin, precum și nevoia de

sprijin în ceea ce privește serviciile de traducere. Ei și-au exprimat îngrijorarea cu privire la locul în care este localizat

Consiliul, precum și condițiile inadecvate ale biroului actual din punct de vedere al securității, sănătății și accesibilității.

21. În urma expirării Planului național de acțiuni pentru drepturile omului 2011-2014, la momentul scrierii acestui raport, era

conceput un nou plan de acițiuni pentru drepturile omului 2017-2020 și este de așteptat ca acesta să fie finalizat la începutul

anului 2017. Raportorul Special a fost informat că a fost propus un organism de supraveghere care să monitorizeze

implementarea noului Plan. Deși salută planul, Raportorul Special subliniază necesitatea alocării unor fonduri suficiente pentru

implementarea corespunzătoare a Planului și pentru ca drepturile minorităților să fie reflectate ca o componentă esențială a

acestuia.

22. Planul de acțiuni pentru susținerea populației de etnie romă pentru anii 2016-2020 a fost adoptat în aprilie 2016, în

urma expirării Planului de acțiuni pentru susținerea populației de etnie romă pentru anii 2011-2015. Multe părți interesate

care au fost consultate au declarat că, în ciuda faptului că Planul de acțiuni pentru susținerea populației de etnie romă a fost

o evoluție pozitivă pentru protecția și promovarea drepturilor romilor, reforma de descentralizare, care a plasat

responsabilitatea implementării unui număr mare de măsuri în mâinile administrațiilor locale, precum și lipsa de fonduri

suficiente, printre alți factori, a avut ca rezultat slaba implementare, monitorizare și evaluare a Planului. Au fost exprimate

îngrijorări că, având în vedere lipsa de prevedere a bugetului, planul actual s-ar confrunta cu provocări similare. Comitetul

pentru Drepturile Omului, în observațiile sale de încheiere, a recomandat în mod explicit alocarea resurselor umane și

financiare suficiente pentru a implementa în mod eficient noul Plan de acțiuni pentru susținerea populației de etnie romă

pentru anii 2016-2020.8

23. În Programul de Acțiuni al Republicii Moldova pentru anii 2016-2018, un întreg capitol și mai multe prevederi sunt

8 A se vedea CCPR/C/MDA/CO//3, alin. 12 (b)

dedicate minorităților naționale, inclusiv elaborarea și implementarea unei strategii pentru consolidarea relațiilor inter-

etnice pentru anii 2017-2027. Raportorul Special a fost informat că, la momentul vizitei sale, strategia încă era în curs de

adoptare. Ea salută inițiativa și recomandă ca strategia să respecte pe deplin Declarația privind drepturile persoanelor care

aparțin minorităților naționale sau etnice, religioase și lingvistice. Mai mult decât atât, ea a fost informată că o strategie

națională de dezvoltare culturală, intitulată "Cultura 2020", a fost aprobată pentru conservarea diversității culturale și

protejarea identității culturale și etnice a minorităților naționale.

24. Raportorul Special constată că există un cadru legal și instituțional în general favorabil cu privire la drepturile

minorităților în Republica Moldova. Ea a remarcat, totuși, că fragmentarea cadrului existent și absența unor prevederi bugetare adecvate pentru implementarea politicilor relevante și a planurilor de acțiuni ar putea constitui obstacole

importante pentru o bună implementare a protecției drepturilor minorităților.

IV. Domenii specifice de interes privind drepturile lingvistice

A. Educație

25. Problemele lingvistice, în special în contextul educației, au fost evocate în mod proeminent în cadrul consultărilor

organizate. Era evident că folosirea limbii materne este extrem de importantă, reprezintă un element emotiv pentru

multe comunități și este un aspect esențial al identității personale și comunitare. După cum a afirmat un reprezentant

minoritar, "dacă pierzi limba, îți pierzi identitatea". Grupurile minoritare cu care s-a întâlnit Raportorul Special și-au

exprimat în mod clar dorința de a menține și de a își proteja drepturile lor lingvistice și capacitatea de a folosi limba

maternă. Rusa este vorbită de o parte considerabilă a populației în Republica Moldova, inclusiv de multe grupuri

minoritare, care au susținut că lor ar trebui să li se permită să o folosească în mod liber, în privat și public, fără

discriminare.

26. Raportorul Special a fost informat cu privire la cele trei modalități de școli cu predare într-o limbă a minorităților:

(a) cele în care limba rusă este limba de predare, frecventate în mod tradițional de către minoritățile naționale; (b) cele

în care limba rusă este limba de predare, iar ucraineana, găgăuza și bulgară sunt predate ca discipline de trei ori pe

săptămână și unde istoria, cultura și tradițiile rușilor, ucrainenilor, găgăuzilor și bulgarilor sunt, de asemenea, predate

o dată pe săptămână; și (c) gimnazii experimentale și liceele în care învățământul primar și secundar se desfășoară în

limba ucraineană sau bulgară ca învățământ în limbă maternă.

27. Persoanele care aparțin grupurilor minoritare, inclusiv bulgari, găgăuzi, ruși și ucraineni, și-au exprimat dorința

de a avea parte de învățământ în limba maternă în școli și au semnalat, cu profundă îngrijorare, faptul că dispozițiile

din Codul Educației din 2014 garantează doar limba de stat ca limba de predare, cauzând îngrijorări că învățământul

în limbile minorităților va ajunge, în cele din urmă, dependent de disponibilitatea resurselor financiare. La Bălți,

reprezentanții minorităților vorbitoare de limba rusă regretă profund faptul că noul Cod al Educației ar putea duce la

pierderea de către limba rusă a statutului de obiect obligatoriu în școlile cu predare în limba de stat.

28. Unii interlocutori au subliniat faptul că procesul de reformă privind optimizarea școlară a avut, în continuare, un impact asupra dreptului lor de a beneficia de învățământ în limba maternă, având în vedere cerința pentru un anumit

număr de elevi pentru a menține învățământul în limba minoritară. Unii au făcut referire la reforma de optimizare ca având un impact disproporționat asupra școlilor cu predare în limba rusă în condițiile în care mai multe dintre ele au

fost închise.

29. Raportorul Special a aflat, de asemenea, că reforma de optimizare școlară afecta școlile cu predare în limba de stat, cum ar fi liceul din or. Otaci, acolo unde orele cu predare în de limba de stat urmau să fie întrerupte din cauza faptului că numărul minim de elevi necesar pentru a menține clasele, 15, nu au fost întrunit. Elevii și părinții afectați și-au exprimat regretul lor profund privind această decizie care ar însemna că ei trebuie să călătorească circa 30 de kilometri până la cea mai apropiată școală cu predare în limba de stat. 30. În Găgăuzia, Raportorul Special a fost informat că, deși învățământul este, în principal, în limba rusă, gagauza este un subiect obligatoriu în curriculumul școlar și Legea din 2016 cu privire la limba găgăuză și învățământul în limba

găgăuză, adoptată de către Adunarea Populară a Găgăuziei, are ca scop extinderea domeniului de aplicare a găgăuzei pentru ca aceasta să fie limba de predare pentru anumite discipline curriculare. Raportorul Special salută primele proiecte-pilot privind educația bilingvă în Găgăuzia și subliniază faptul că educația bilingvă și multilingvă ar putea fi o soluție pe termen lung pentru a garanta dreptul la educație în limba maternă, asigurând în același timp învățarea limbii de stat. 31. Importanța învățării și posedării a unei bune cunoașteri a limbii de stat a fost declarată în mod universal de către toți

reprezentanții minorităților consultate. Mulți interlocutori și-au exprimat îngrijorarea că predarea limbii de stat în școlile

cu predare în limba minorităților este de o calitate scăzută și că profesorii responsabili de acest subiect nu au avut

calificările dorite pentru a oferi o predare de înaltă calitate a limbii. Ei au subliniat în continuare consecințele negative

ale fluenței sărace în limba de stat, inclusiv dificultăți în obținerea accesului la învățământul universitar – deoarece

examenul de absolvire a liceului are un examen specific privind cunoașterea limbii de stat - și pe piața forței de muncă,

precum și limitarea oportunităților din administrația publică, deoarece cunoașterea limbii de stat a reprezentat o cerință

pentru cei care vor să dețină funcții publice.

32. Raportorul Special a primit mai multe plângeri de la diverși interlocutori cu privire la concursul pentru angajarea directorilor, care este gestionat în limba de stat, cu toate că această cerință a fost eliminată în Găgăuzia, acolo unde solicitanții li s-a permis să ia examenul în limba rusă. 33. Reprezentanții Ministerului Educației au subliniat faptul că educația în limba maternă a fost o prioritate și, deși a notat adoptarea unui plan pentru îmbunătățirea calității profesorilor care predau limba de stat pentru minorități, a recunoscut dificultatea de implementare a acestuia având în vedere constrângerile financiare.

B. Administrație publică 34. Alte probleme lingvistice reliefate puternic pe parcursul vizitei au inclus posibilitatea de a utiliza limba rusă în abordarea administrației publice. Mulți interlocutori s-au plâns de cazuri în care observațiile lor scrise în limba rusă, inclusiv în instanțele judecătorești, au primit răspuns fie în limba de stat sau au fost direct respinse. De fapt, reprezentanții Consiliului Egalității au remarcat faptul că dintre cele peste 100 de decizii emise de Consiliu, până în prezent, care a constatat o discriminare, mai mult de 10 cazuri s-au referit la o încălcare a drepturilor lingvistice, în principal, refuzul instanțelor de a accepta reclamații depuse în limba rusă. 35. Unii interlocutori au subliniat faptul că anumite site-uri guvernamentale nu au fost disponibile în limba rusă, inclusiv cele ale Ministerelor Culturii și Afacerilor Internelor, precum și al Poliției, printre alte agenții. 36. Raportorul Special a ascultat plângerile înaintate de unii oficiali guvernamentali în ceea ce privește costul traducerii documentelor în limbile minorităților naționale, care au fost, în unele cazuri, considerate ca fiind o "povară". Ea ar dori să reamintească studiul ei tematic din 2012 privind drepturile minorităților lingvistice, în care a remarcat faptul că abilitatea minorităților de a implica instituții și organe administrative în limbile minoritare a asigurat capacitatea lor de a-și exprima punctul de vedere, de a participa la procesul de consultare și de a influența politicile naționale care le afectează pe ele și regiunile în care trăiesc.9 Mai mult decât atât, ea a subliniat faptul că există numeroase metode rentabile pentru realizarea drepturilor lingvistice, inclusiv traducerea informațiilor cheie, resurse online destinate minorităților și politici de promovare a formării minorităților și recrutarea acestora la nivel național și local în instituțiile publice.10 C. Nume și denumiri 37. Ca urmare a unor modificări la Legea cu privire la documentele de identitate și sistemul național de pașapoarte,

Raportorul Special a fost informat că sistemul actual de înregistrare a prenumelor și a numelor a fost permis doar în

limba de stat și în grafia latină, prin urmare, având un impact negativ asupra unor limbi minoritare. De exemplu,

deoarece alfabetul găgăuz conține litere care sunt pronunțate în mod diferit de limba de stat, înregistrarea numelui de

multe ori duce la greșeli de scriere și/sau pronunție greșită a numelor și prenumelor găgăuze. Mai mult decât atât, unii

membri ai minorităților vorbitoare de limba rusă au declarat că persoanele fizice nu mai puteau insera numele lor

patronimic - care face parte din tradiția culturală rusă - în buletinul lor de identitate.

9 A se vedea A/HRC/22/49, alin. 57. 10 Ibid., alin. 77.

D. Sănătate

38. Unii interlocutori au subliniat problemele lingvistice în domeniul îngrijirii sănătății. De exemplu, în Găgăuzia,

Raportorul Special a fost informat că prospectele medicamentelor erau disponibile doar în limba de stat. Ei i-a fost,

de asemenea, adus la cunoștință procesul actual de reorganizare administrativ-teritorială în conformitate cu care

centrul de asistență telefonică pentru îngrijirea de urgență din Comrat va fi mutat la Cahul, în afara Unității Teritoriale

Autonome Găgăuzia. Au fost exprimate îngijorări precum că o asemenea măsură ar putea reprezenta un risc pentru

sănătate, pentru că un centru de asistență telefonică în afara Găgăuziei nu va fi în măsură să proceseze apelurile

telefonice efectuate în găgăuză, așa cum acestea au loc în prezent.

V. Minorități religioase

39. Republica Moldova găzduiește o gamă largă de religii și grupuri de credință și drepturile minorităților religioase par să fie, în mare măsură, respectate. Majoritatea reprezentanților religioși consultați au indicat că există o conviețuire pașnică între grupurile religioase, deși au admis că a existat o lipsă de cunoaștere reciprocă și schimb între ei.11

40. Au fost exprimate îngrijorări cu privire la poziția dominantă a Bisericii Ortodoxe din Moldova și influența sa în determinarea moralei și a valorilor sociale. Unii interlocutori au regretat faptul că, deși Constituția Republicii Moldova consacră în articolul 31 un stat laic, Biserica Ortodoxă pare să beneficieze de un tratament preferențial, inclusiv prin scutiri de taxe și donații de proprietate publică pentru a construi locașuri. S-a observat că recunoașterea explicită în Legea din 2007 cu privire la libertatea de conștiință, gândire și credință "a importanței deosebite și a rolului primordial al religiei creștine-ortodoxe și, respectiv, al Bisericii Ortodoxe din Moldova în viața, istoria și cultura Republica Moldova "(art. 15.5), a fost văzut ca fiind un element ce justifică tratamentul privilegiat al Bisericii Ortodoxe din Moldova față de alte grupuri religioase.12

41. Unii interlocutori au criticat în continuare interferența politică a reprezentanților Bisericii Ortodoxe din Moldova și au reamintit faptul că, pe 27 aprilie 2016, Mitropolitul Bisericii Ortodoxe din Moldova a fost invitat în Parlament, unde a cerut abolirea Legii Egalității.13

42. Raportorul Special s-a întâlnit cu reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe din Moldova pentru a obține punctele lor de vedere. Ei au afirmat că Biserica Ortodoxă nu a primit nici o contribuție din partea Guvernului pentru a construi locașuri și că finanțarea lor a venit din donații și evenimente de strângere de fonduri. Aceștia au subliniat opoziția fermă față de Legea privind egalitatea și a subliniat că, în opinia lor, Biserica Ortodoxă, în ciuda faptului că este majoritară în țară, este cea discriminată de grupuri minoritare. 43. Mai mulți membri ai diferitelor minorități religioase și-au exprimat îngrijorarea privind portretizarea lor negativă în mass-media, prin generalizări largi ale caracteristicilor percepute ca fiind ale grupului ca întreg. Unii dintre ei au remarcat, de asemenea, cazuri de discurs de ură și s-au referit la lipsa de sancționare corespunzătoare a discursului urii, pe care au descris-o ca fiind o practică comună. 44. Un studiu cu privire la percepții ale egalității și atitudini față de aceasta în Republica Moldova14 a relevat faptul că comunitatea musulmană este una dintre cele care suferă cel mai mult din cauza stereotipurilor severe, inclusiv identificarea lor ca "agresivi", "fanatici", "teroriști" și "extremiști". Raportorul Special a primit rapoarte de la unii reprezentanți ai comunității musulmane privind incidente cu substrat religios cu implicarea unor reprezentanți ai

11 Raportorul Special a fost informat cu privire la un proiect numit "Surse de toleranță", organizat de Centrul pentru Educație Informală

“Diversitate” și niște parteneri, constând dintr-o tabără de vară interetnică anuală, care reunește tineri din diferite comunități minoritare, cu scopul de a promova toleranța între grupuri și cunoștințele cu privire la diversitatea etnică și religioasă a Republicii Moldova. Ea salută inițiativa ca un

exemplu de bune practici și subliniază necesitatea unor astfel de măsuri în contextul moldovenesc. 12 A se vedea, de asemenea, A/HRC/19/60/Add.2, alin. 28. 13 Transcrierea discursului este disponibil în limba moldovenească la adresa

http://parliament.md/LinkClick.aspx?fileticket=oXEckM3h3es%3D&tabid=128&mid=506&language =en-UShttps://promolex.md/1489-

declaratie-cu-privire-la-neadmiterea-declaratiilor-discriminatorii-in-cadrul-sedintelor-parlamentului-republicii-moldova/?lang=en. 14 A se vedea Biroul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR), PNUD și Consiliul Egalității, "Studiu asupra

percepții și atutitudini privind egalitatea în Republica Moldova" (2015), p. 60, disponibil la

http://md.one.un.org/content/unct/moldova/en/home/publications/joint-publications/studiul-privind-percepiile-i-atitudinile-fa-de-egalitate-in- repu.html

forțelor de ordine atunci când persoane care au vizitat Arabia Saudită în scopuri de pelerinaj au fost supuse unor percheziții și le-au fost confiscate cărți la aeroport la întoarcerea lor în țară.15

45. Reprezentanți ai comunității musulmane au afirmat, de asemenea, că ei se confruntă cu obstacole în ceea ce privește obținerea permisiunii de a construi moschei, în ciuda faptului că nu există niciun impediment legal. Până în prezent, nu există nicio moschee în Republica Moldova, lucru care are un impact negativ asupra dreptului musulmanilor de a-și exercita libertatea lor de religie. S-a afirmat că musulmanii se bazează pe locuri informale, inclusiv cele ale organizațiilor și asociațiilor non-guvernamentale, ca să se întâlnească și să se roage. 46. Reprezentanții comunității evreiești au raportat creșterea actelor de vandalism în cimitirele evreiești, cazurile de furturi în sinagogi, inclusiv în sinagoga din Orhei în martie 2016, și graffiti-uri anti-semite. S-a observat că nu toți autorii acestor crime au fost arestați și judecați. 47. Reprezentanții Falun Dafa și-au exprimat profunda îngrijorare față de situația organizației lor. Ei au raportat că,

în 2014, o hotărâre judecătorească a declarat simbolul Falun (o svastică) din manualele lor ca fiind "extremist", în

conformitate cu Legea privind combaterea activității extremiste, ceea ce a dus la dizolvarea organizației. Curtea

Supremă de Justiție a menținut această decizie. În 2015, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională prevederea

din Legea cu privire la anti-extremism, care a dus la dizolvarea organizației (făcând, astfel, dizolvarea nefondată) și,

la momentul scrierii acestui raport, cazul era în așteptare la Curtea Supremă de Justiție pentru revizuire.16

48. Reprezentanții Bisericii Unificării au raportat cazul a doi dintre liderii săi care au fost arestați în baza acuzațiilor

de trafic de persoane și se află în arest preventiv din octombrie 2015. Potrivit reprezentanților, acuzațiile au fost aduse

de către membrii nemulțumiți ai Bisericii care încercau să preia conducerea organizației. S-a notat că Biserica

Unificării a fost înregistrată ca o organizație religioasă în 2008 și că, până în 2015, și-a desfășurat activitățile fără

probleme majore, cu excepția articolelor denigratoare, difuzate periodic în mass-media. S-a arătat, în continuare, că

arestarea celor doi lideri a fost folosită de unii jurnaliști pentru a răspândi informații eronate și atacuri împotriva

Bisericii Unificării. Un raport din 2016 al organizației Drepturile Omului Fără Frontiere și Forumul pentru Libertatea

Religioasă-Europa privind acest caz a concluzionat că acuzațiile la adresa liderilor erau nefondate.17

49. Reprezentanții Bisericii Catolice s-au referit la un caz în așteptare intentat împotriva Guvernului în ceea ce privește

proprietățile Bisericii care au fost expropriate atunci când țara era parte a Uniunii Sovietice și au declarat că a existat

o lipsă de voință politică pentru a găsi o soluție.

50. Reprezentanții Mitropoliei Basarabiei l-au informat pe Raportorul Special despre procesul dificil și de durată prin

care au trecut pentru a fi înregistrați ca organizație religioasă, inclusiv procesul împotriva statului moldovenesc la

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere refuzul repetat al autorităților moldovene de a înregistra

Biserica. În hotărârea sa din 2001, Marea Cameră a Curții18 a constatat încălcarea de către stat a dreptului la libertatea

religioasă a Mitropoliei Basarabiei, ceea ce a deschis calea spre înregistrarea Bisericii.

51. Îngrijorările exprimate de reprezentanții Mitropoliei Basarabiei au inclus Hotărârea Guvernului nr. 740 din 2002

în ceea ce privește administrarea de clădiri religioase considerate monumente arhitecturale. S-a observat că, în temeiul

deciziei, 650 de biserici care aparțin Mitropoliei Basarabiei au fost transferate Bisericii Ortodoxe din Moldova.

Reprezentanții au subliniat, de asemenea, îngrijorarea lor că arhivele Bisericii au fost considerate proprietate de stat

și că ei nu au fost în măsură să recupereze proprietățile naționalizate care aparțin Bisericii. Ei au recomandat adoptarea

unei legi care să reglementeze restituirea proprietății, în conformitate cu recomandarea făcută de către Raportorul

Special privind libertatea religiei sau credinței.19

15 Contrar recomandărilor Comitetului pentru Drepturile Omului în observațiile sale de încheiere (a se vedea CCPR/C/MDA/CO/3, alin. 11 și 12

(c)). 16 A se vedea, de asemenea, prezentarea de către Grupul de Resurse pentru Drepturile Omului pentru revizuirea periodică universală a Republicii

Moldova din 2006, disponibil la www.soros.md/files/publications/documents/UPR_Human%20Rights_2016.pdf. 17 A se vedea https://forefeurope.files.wordpress.com/2016/03/2016-hrwf-foref-report-religious-freedom_moldova-in-the-dock.pdf. 18 A se vedea Mitropolia Basarabiei și alții contra Moldovei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, nr. cerere 45701/99, 13 Decembrie 2001,

disponibil la http://hudoc.echr.coe.int/eng# {"Itemid":. [" 001-59985 "]}. 19 A se vedea A/HRC/19/60, alin. 63 și 76.

52. Unii reprezentanți ai minorităților și-au exprimat regretul că procesul de înregistrare a unei organizații religioase

în țară continuă să fie unul de lungă durată și împovărător. Ei au raportat persistența unor prevederi discriminatorii

împotriva non-cetățenilor din Legea cu privire la libertatea de conștiință, gândire și de credință, deoarece este nevoie

de un minim de 100 de semnatari, cetățeni ai Republicii Moldova, pentru a declanșa înregistrarea unei organizații

religioase.

VI. Romi

53. Pe parcursul vizitei, Raportorul Special a avut ocazia de a se întâlni cu diferite comunități de romi din diferite localități, inclusiv Soroca, Otaci, Schinoasa și Chetrosu. 54. Nu există un număr exact al populației rome din Republica Moldova. Conform datelor recensământului din 2004, romii reprezintă 0,4 la sută din populație, ceea ce este în jur de 12.000 de persoane. Acest număr nu este considerat ca fiind reprezentativ, având în vedere reticența romilor de a se autoidentifica ca atare, din cauza stigmatizării puternice și a potențialelor deficiențe la recensământul din 2004. Conform estimărilor Biroului Relații Interetnice, există 20.000 de romi, în timp ce unele estimări neoficiale ale unor lideri romi ridică acest număr la 250.000. Lipsa de cifre exacte referitoare la romii din Republica Moldova reprezintă o provocare serioasă pentru planificarea și punerea în aplicare a unui răspuns guvernamental adecvat la problemele existente. 55. Reprezentanții romilor au raportat marginalizarea economică, socială și politică a romilor și cazurile de discriminare și xenofobie la adresa comunităților lor. Raportorul Special a primit, de asemenea, acuzații sânjenitoare privind cazuri de abuz și discriminare ale romilor de către angajați ai forțelor de ordine. O persoană de etnie romă a declarat: "Suntem în continuare tratați ca cetățeni de rangul doi". 56. Rapoartele indică faptul că, pe lângă discriminarea privind accesul la piața forței de muncă și cea de la locul de

muncă, etnicii romi pot fi discriminați atunci când vine vorba de educație și instituții de asistență medicală.

Comunitățile de romi sunt, de asemenea, în mod disproportionat afectate de sărăcie, cu mai mult de 50 de procente

din gospodăriile rome fiind clasate în segmentele cu cea mai mică avere a populației.

57. Persistența stereotipurilor și prejudecăților înrădăcinate împotriva romilor, inclusiv în mass-media, a fost raportată

ca fiind unul dintre principalii factori care conduc la prejudecăți, stigmatizare și discriminare. De fapt, percepțiile

negative ale romilor de către populație sunt larg răspândite: aproape 67 la sută dintre respondenții la un sondaj

susțineau părerea că majoritatea romilor nu au de lucru, dar au câștigat bani în mod ilegal, inclusiv prin traficul de

persoane și de droguri; aproximativ 78 la sută erau de părere că romii caută, de obicei, modalități ușoare de a câștiga

bani, inclusiv prin trucuri și înșelăciune; și 55 la sută au considerat că romii nu au trimis copiii la școală ca o chestiune

de principiu, din cauza tradițiilor.

58. Un alt studiu a concluzionat că acceptarea persoanelor de etnie romă a scăzut de la 21 de procente, în 2010, la 12

procente, în 2014, ceea ce înseamnă că doar 12 procente dintre respondenți ar accepta persoane de etnie romă ca

vecini, colegi, prieteni sau membri ai familiei. Acel studiu a arătat că un sfert dintre respondenți au considerat că romii

ar trebui să fie forțați să trăiască în zone izolate, din cauza percepției că ei nu s-au integrat, iar o cincime a declarat că

romilor ar trebui să le fie interzis accesul în unele clădiri. De fapt, în timpul consultărilor care au avut loc, Raportorul

Special a fost informat cu privire la un caz în care unui bărbat de etnie romă i-a fost refuzat accesul la o piscină publică

în localitatea Drochia. El s-a adresat în instanță și a avut câștig de cauză.

59. Lipsa documentelor de înregistrare a proprietății municipale și a actelor de identitate au fost amintite în mod repetat

de către interlocutori ca având un impact negativ asupra capacității comunităților de romi de a-și exercita drepturile,

inclusiv la capitolele educație, asistență medicală și servicii sociale. Raportorul Special a fost informat că, deși au fost

luate unele măsuri pentru a rezolva problema, inclusiv emiterea temporară gratuită a documentelor de identitate pentru

persoanele de etnie romă, problema încă persistă.

60. În urma finalizării Planului de acțiuni pentru persoanele de etnie romă pentru anii 2011-2015, care a stabilit o serie

de domenii prioritare pentru protejarea drepturilor persoanelor de etnie romă și promovarea integrării acestora în

societate, inclusiv domenii precum educație, sănătate, cazare, ocuparea forței de muncă, cultură, mass-media și

administrație publică, în aprilie 2016, a fost adoptat Planul de acțiuni pentru persoanele de etnie romă pentru anii

2016-2020.

61. Mai multe părți interesate cu care Raportorul Special a avut consultări au afirmat că, în ciuda faptului că Planul

de acțiune pentru persoanele de etnie romă anterior a reprezentat o evoluție pozitivă pentru protecția și promovarea

drepturilor romilor, reforma de descentralizare, care a plasat responsabilitatea implementării a unui număr mare de

măsuri în mâinile administrațiilor locale și lipsa de fonduri suficiente, ca să amintim unii dintre factori, au rezultat

într-un mod deficitar de implementare, monitorizare și evaluare a Planului. De fapt, o evaluare a Biroului Relații

Interetnice a arătat că doar 37 la sută dintre prevederile acestuia au fost efectiv implementate. Au fost exprimate

îngrijorări că, având în vedere lipsa de prevedere a bugetului, Planul actual s-ar confrunta cu provocări similare.

A. Copiii romi

62. Situatia copiilor romi este deosebit de îngrijorătoare. Potrivit UNICEF20, copii romi, alături de cei mai săraci copii

și de copiii cu dizabilități, sunt în cea mai gravă situație în Republica Moldova. Un copil dintr-o comunitate de romi

este mai puțin probabil să aibă acces la serviciile de sănătate și există o mare probabilitate ca acesta să moară tânăr. De fapt, Raportorului Special i-au fost aduse la cunoștință unele cazuri grave în ceea ce privește copiii romi și ea a

fost tulburată să afle despre un anume caz al unui copil de etine romă cu o afecțiune cardiacă, care a murit după ce i-a refuzată o operație pentru că nu a fost înregistrat.

63. Există diferențe foarte mari în accesul la asistență medicală între grupurile de romi și ne-romi. Conform

Organizației Mondiale a Sănătății21, copii romi sunt mai puțin imunizați, iar 11 la sută dintre copiii romi sub 14 ani nu au fost vaccinați deloc, în comparație cu 3 la sută dintre copiii non-romi. Motivele menționate de respondenții romi

includ lipsa de asigurări de sănătate și de informații. De fapt, rapoartele arată că ratele de acoperire cu asigurare pentru

grupurile de romi sunt mici, aceste grupuri nu au acces la medicamente și raportează dificultăți în a consulta un medic atunci când au nevoie.22

64. În domeniul educației, Raportorul Special a fost informat că există probleme în ceea ce privește înscrierea la

școală, deoarece unii copii romi nu merg la școală în mod regulat dată fiind activitatea sezonieră a părinților lor în străinătate, iar unii nu au fost niciodată înmatriculați. Ratele de abandon în rândul elevilor romi au fost raportate ca

fiind semnificativ mai ridicate. Conform datelor UNICEF, în cazul copiilor romi există cea mai mare probabilitate de a fi nonșcolarizați în Republica Moldova, cu 43 la sută dintre copiii romi, cu vârste cuprinse între 7-15, care nu sunt

înscriși la vreo școală.23

65. Raportorul Special a primit mărturii credibile de discriminare a copiilor romi la școală, inclusiv plasarea lor în partea din spate a clasei si transformarea acestora în ținte ale tratamentului degradant din partea profesorilor, a

colegilor de școală ne-romi și a părinților acestora. Ea a fost, de asemenea, informată cu privire la situația copiilor

romi cu dizabilități, care reprezintă o preocupare deosebită, având în vedere lipsa de conștientizare a nevoilor specifice ale acestora și provocările cu care se confruntă, precum și sprijinul financiar insuficient care le este oferit.24 66. Raportorul Special a fost informat că, în anumite localități, copiii vulnerabili, inclusiv copiii romi, sunt scutiți de

taxele de grădiniță și primesc un mic dejun gratuit. Astfel de măsuri au fost puse în aplicare, de exemplu, în Otaci și au avut un impact pozitiv în creșterea ratelor de participare școlară. Inițiativa ar trebui promovată în continuare într-o

manieră sistemică.

67. Raportorul Special a fost încântat să afle despre inițiative importante care au fost implementate pentru a combate

discriminarea copiilor romi și a îmbunătăți accesul acestora la educație. În special, ea ar dori să salute eforturile întreprinse de către autoritățile locale, comunitățile de romi și instituțiile Organizației Națiunilor Unite, inclusiv

OHCHR, de a desegrega școlile și de a promova participarea copiilor romi în sistemul școlar împreună cu elevii ne-

romi în condițiie de egalitate. Ea a vizitat liceul Otaci, acolo unde această inițiativă s-a dovedit a fi una de succes în atingerea unor rate de participare mai mari la școală și a servit pentru a combate stereotipurile și pentru a favoriza

20 UNICEF Moldova, "Copiii Moldovei", disponibil la www.unicef.org/moldova/Children_of_MD_for_web.pdf. 21 A se vedea, Organizația Mondială a Sănătății, Bariere și factori care facilitează accesul la serviciile de sănătate în Republica Moldova,

(Copenhaga, 2012) p. 53. Disponibil la www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0018/183510/e96775-final.pdf. 22 A se vedea D. Mihailov, Starea de sănătate a comunităților de romi: analiza datelor de la PNUD / Banca Mondială / Sondajul regional al CE

privind romii, (PNUD, 2012). Disponibil la www.undp.org/content/dam/rbec/docs/The-health-situation-of-Roma-communities.pdf. 23 Ibid. 24 A se vedea, de asemenea, Raportul Raportorului Special privind drepturile persoanelor cu dizabilități, în misiunea ei în Republica Moldova,

A/HRC/31/62 / Add.2, alin. 40.

înțelegerea reciprocă. Ea încurajează autoritățile să continue eforturile pentru a realiza desegregarea completă a

școlilor din întreaga țară.

B. Femei și fete de etnie romă

68. Femeile și fetele de etnie romă au fost descrise ca fiind unul dintre grupurile cele mai lipsite de putere din Republica Moldova.25 Ele prezintă niveluri mai scăzute de educație, rate mai ridicate ale șomajului, niveluri mai scăzute de venit și o stare de sănătate mai proastă decât restul populației. Femeile rome sunt supuse unor multiple forme de discriminare, atât pe bază de gen cât și pe baza etniei lor. 69. Rapoartele26 demonstrează că, în timp ce obstacolele în obținerea accesului la educație sunt semnificative pentru toți copiii romi, unele aspecte cu privire la lipsa realizării dreptului la educație sunt în mod clar legate de gen. Căsătoria copiilor există în multe comunități de romi și adolescentele de etnie romă case se căsătoresc abandonează adesea școală și adoptă un rol servil în familie, ceea ce duce la faptul că fetele rome sunt deosebit de expuse abandonului școlar și se confruntă cu rate mai mici de educație, cu excluziunea socială și cu efecte asupra sănătății. 70. Reprezentanții romilor și-au exprimat îngrijorarea față de faptul că romii sunt în mare parte absenți din procesele de luare

a deciziilor și din viața publică, atât la nivel local și central. Acest lucru este deosebit de acut în cazul femeilor rome.27 Deși

au existat unele progrese încurajatoare, inclusiv alegerea în 2015 a primelor două femei rome ca și consilieri locali, partici-

parea femeilor rome este extrem de scăzută în comparație cu cea a bărbaților romi și a comunităților non-rome. C. Mediatori pentru comunitatea romă

71. Una dintre măsurile cheie ale precedentului Plan de acțiuni pentru romi, care este inclusă și în cea actuală, a fost crearea unei rețele de mediatori pentru comunitatea romă în peste 40 de comunități țintă cu populație semnificativă de romi, care aveau drept sarcină să faciliteze interacțiunea și construirea unor punți între comunitățile de romi și autoritățile publice. În timpul vizitei, s-a precizat că mediatorii comunitari au avut un rol în facilitarea integrării sociale a comunităților de romi. În general, s-au bucurat de un grad ridicat de acceptare și au fost respectați de către romi și autoritățile locale, iar munca lor părea să fi condus la rezultate concrete. 72. Raportorul Special a fost profund impresionat de dăruirea și determinarea mediatorilor romi în vederea îmbunătățirii condițiilor pentru comunitățile de romi. În Otaci, ea a primit rapoarte potrivit cărora, datorită muncii efectuate de către mediator, părinții romi au început să își ducă copiii la grădiniță și a avut loc o creștere a numărului de elevi romi care merg la școală. La Chetrosu, activitatea de mediator împreună cu părinții romi si autoritatile locale a avut ca rezultat faptul că toți copiii romi din localitate au fost înmatriculați la școala din localitate. Ea a primit informații similare în ceea ce privește mediatorii care lucreaza la Bălți și Schinoasa. 73. Cu toate acestea, mediatorii se confruntă cu provocări serioase în îndeplinirea funcțiilor lor. De fapt, deși iniția s-a planificat ca numărul de mediatori pentru comunitatea romă să fie de 48, numărul total al acestora nu a ajuns niciodată la acel prag stabilit inițial. Mai mult decât atât, numărul de mediatori a scăzut semnificativ în ultimii ani. Mulți interlocutori au afirmat că reforma de descentralizare a lăsat puterea de a decide cu privire la angajarea mediatorilor în mâinile municipalităților locale, care suferă, în prezent, de constrângeri bugetare severe, înțelegere și voință politică neadecvată pentru integrarea romilor, ceea ce rezultă în micșorarea numărului de mediatori angajați. În plus, salariile pe care primesc mediatorii sunt extrem de mici, ceea ce face ca locul respectiv de muncă să nu fie atractiv având în vedere provocările conexe. La momentul vizitei, erau mai puțin de 10 mediatori remunerați cu normă întreagă care lucrau cu comunitățile de romi din țară. 74. Raportorul Special subliniază rolul instrumental al mediatorilor comunitari în construirea de punți între comunitățile de romi și ne-romi și facilitarea incluziunii sociale a romilor, subliniind necesitatea de a lua măsuri pentru ocuparea tuturor posturilor vacante și alocarea fondurilor suficiente pentru a asigura salariile, astfel încât aceștia să își poată îndeplini pe deplin și în mod eficient funcțiile lor.

25 Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (United Nations-Women), UNDP și OHCHR, "Studiu privind

situația femeilor și fetelor de etnie romă din Republica Moldova" (2014), disponibil la www.un.md/ docsandpub. 26 Ibid. 27 A se vedea observațiile finale ale Comitetului pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor ale rapoartele periodice patru și cinci combinate ale Republicii Moldova (CEDAW / C / MDA / CO / 4-5), alin. 23

VII. Participarea publică a minorităților 75. Participarea deplină și egală a minorităților în viața publică, inclusiv participarea politică la nivel național, regional și local, este un pilon fundamental al drepturilor minorităților. 76. O problemă esențială, subliniată de marea majoritate a interlocutorilor, a fost subreprezentarea minorităților în instituțiile politice, în special, în Guvern, și ceea ce a fost descris de unii ca fiind marginalizarea și excluderea regiunilor cu populații mino-ritare din procesele de luare a deciziilor la nivel național. 77. Un număr de interlocutori din regiunile minoritare dens populate, inclusiv Găgăuzia și Taraclia, s-au plâns de lipsa de con-sultații și informații din partea Guvernului în ceea ce privește procesele importante ale reformelor care îi afectează, inclusiv reforma teritorial-administrativă. 78. În Taraclia, unde bulgarii reprezintă aproape 70% din populație, Raportorul Special a luat notă de preocupările unui număr mare de părți interesate cu privire la posibilitatea de a pierde statutul de raion și de percepția acestora că îngrijorările lor nu au fost luate în considerare de către autorităţile centrale ale statului. Mai mult decât atât, unii intervievați regretă lipsa reprezentării bulgare în cadrul Guvernului central. 79. Reprezentanți ai unor organizații ale societății civile rome au luat act de o aproape inexistentă participare a romilor la nivel politic și și-au exprimat regretul cu privire la desființarea poziției de "consilier pentru problemele romilor", care era parte a Biroului Primului Ministru. 80. Raportorul Special a solicitat informații cu privire la componența personalului diferitelor instituții publice, inclusiv ministere și alte agenții guvernamentale, și a aflat că, în general, a existat o lipsă de date care să permită evaluarea în deplină conformitate cu standardele de protecție a datelor cu caracter personal și viața privată a compoziției etnice, lingvistice și religioase a forței de muncă. Ea ar dori să încurajeze agențiile guvernamentale și instituțiile publice să efectueze anchete interne pentru a examina componența personalului lor, în scopul de a evalua dacă diversitatea populației este reflectată și să ia măsuri corespunzătoare. 81. Raportorul Special a aflat că a fost creat un grup de lucru format din membri ai Parlamentului Republicii Moldova și ai Adunării Populare a Găgăuziei pentru a discuta chestiuni de interes comun. Ea speră că inițiative similare ale dialogului dintre Guvern și regiunile cu o prezență relevantă a minorităților pot fi repetate și utilizate în continuare pentru a promova dialogul și a consolida încrederea și pentru a aborda probleme de interes reciproc.

VIII. Mass Media

82. Mulți dintre interlocutorii consultați și-au exprimat îngrijorarea că mass media nu par să reflecte diversitatea inerentă a Repu-blicii Moldova în ceea ce privește minoritățile. Deși existența unor programe difuzate în limbile minoritare a fost recunoscută, a

fost, de asemenea, remarcat faptul că numărul de ore alocate este insuficient, cu o medie de două ore alocate la fiecare două

săptămâni pentru programele minoritare la postul public de televiziune Moldova 1.

83. O altă problemă deosebit de importantă face referire la diferitele rapoarte primite în cursul vizitei cu privire la propagarea stereotipurilor negative și înjositoare în mass-media la adresa unor grupuri minoritare, în special, comunitățile musulmane și

de romi. Accentul pe fundalul etnic sau religios al unei persoane responsabile pentru o infracțiune a fost descris atât ca fiind

ceva comun cât și ca factor care contribuie la percepții negative și generalizări.

84. În ceea ce îi privește pe romi, Raportorul Special a fost informat că, în multe cazuri, aceștia au fost prezentați ca "cerșetori" și "criminali" în mass-media, ceea ce alimentează sentimentele anti-romi. Unii dintre romii intervievați au fost de părere că ar

trebui să existe mai multe povești de succes ale minorității pentru a reflecta realitatea. În opinia unor interlocutori, Consiliul

Coordonator al Audiovizualului, însărcinat, printre altele, cu drept de sancționare în caz de încălcări ale legislației audiovizua-

lului, ar trebui să ia măsuri concrete pentru a aborda și a preveni discriminarea în rândul grupurilor minoritare.

IX. Regiunea transnistreană a Republicii Moldova 85. Raportorul Special a călătorit în regiunea transnistreană a Republicii Moldova, acolo unde a avut ocazia să se întâlnească atât cu autoritățile de facto cât și cu un număr de reprezentanți ai organizațiilor societății civile. Consultările au avut loc la Tiraspol, Rașcov și Camenca.

86. Autoritățile de facto și-au declarat adeziunea la cadrul legal internațional al drepturilor omului și au ținut cont de recomandările relevante prezentate în anul 2013 de către Expertul Principal al Națiunilor Unite, Thomas Hammarberg.28 87. Raportorul Special a fost informat că regiunea transnistreană găzduiește trei grupuri etnice principale: moldoveni, ruși și ucraineni, împreună cu altele mai mici, inclusiv armeni, bulgari, găgăuzi, polonezi și romi. Cele trei limbi oficiale sunt: limba moldovenească, rusă și ucraineană. I s-a mai adus la cunoștință faptul că deși majoritatea populației aparține de Biserica Ortodoxă, coexistă și alte grupuri religioase, inclusiv adventiști, catolici, martorii lui Iehova, evrei, luterani și protestanți. 88. În prezent, regiunea transnistreană se confruntă, de asemenea, cu provocări economice serioase precum și cu o lipsă de resurse financiare, subliniate ca o preocupare majoră atât de către autoritățile de facto cât și de către organizațiile societății civile. S-au remarcat, de asemenea, fluxurile migratorii din alte regiuni, în special, din Găgăuzia și emigrarea tinerilor către țările vecine. 89. Un recensământ al populației din regiune a fost realizat în anul 2015, dar rezultatele abia urmează să fie făcute publice. Reprezentanții societății civile au declarat că recensământul includea o întrebare pe fond etnic, dar nu conținea o întrebare specifică privind afilierea religioasă. 90. A fost subliniat că, în ciuda faptului că moldoveneasca, rusa și ucraineana erau limbi oficiale, rusa era limba domi-nantă în sfera publică. Unii interlocutori au subliniat că, deși în documentele oficiale titlurile erau disponibile în cele trei limbi oficiale, informațiile conținute de acestea erau transmise în primul rând în limba rusă. 91. În ceea ce privește sistemul de educație, Raportorul Special a fost informat că limba rusă este vorbită în marea majoritate a școlilor, limba bulgară și limba ucraineană sunt vorbite doar în cadrul unor instituții de învățământ, iar grafia chirilică moldovenească este folosită în cadrul câtorva dintre școli. Autoritățile de facto au recunoscut că există încă o serie de probleme în școlile în care a fost folosit alfabetul latin al Republicii Moldova, însă, cu toate acestea, din moment ce autoritățile nu au avut acces la aceste școli, nu au putut verifica dacă standardele educaționale cores-pund celor din regiunea transnistreană.29 Autoritățile au notat existența unor centre științifice și educaționale la nivel universitar care efectuează studii și cercetări asupra limbii, inclusiv asupra limbii moldovenească.

X. Concluzii și recomandări 92. Republica Moldova este o societate multi-etnică, inter-religioasă și multiculturală în care identitățile individuale ale persoanelor care aparțin minorităților sunt adesea multiple și în mai multe straturi. Este esențial ca această diversitate inerentă sa fie valorificată ca un atu important al țării. 93. Cu toate că în mare parte relațiile inter-etnice și interconfesionale pașnice prevalează și există un cadru legislativ care să conducă, în general, la protecția drepturilor minorităților, există o profundă divizare de-a lungul liniilor etnice, lingvistice și a altor linii comune, care, fiind dublată de instabilitatea politică și financiară, precum și de politizarea utilizării limbilor, a dus la tensiuni sporite în ultimii ani ce ar putea amenința coexistența pașnică în cazul în care acestea nu sunt rezolvate în mod corespunzător. 94. Realizarea drepturilor minorităților nu este doar un mijloc esențial pentru a preveni tensiunile emergente, ci constituie, de asemenea, un element instrumental al unei bune guvernări. Raportorul Special încurajează Guvernul să facă din protecția si promovarea drepturilor minorităților o parte importantă și solidă a agendei publice și a planificării drepturilor omului. 95. Republica Moldova a depus eforturi importante în crearea unui cadru legislativ și instituțional pentru protejarea și promovarea drepturilor minorităților. Aceste eforturi trebuie să fie completate cu acțiuni specifice și strategice pentru o punere în aplicare efectivă. Prevederi bugetare adresate planurilor, în mărimi suficiente, întărirea atenției instituționale pentru problemele minorităților, comunicarea și consultarea permanentă a grupurilor și a regiunilor minoritare și promovarea diversității, inclusiv prin reforma curriculumului școlar, sunt esențiale pentru atingerea rezultatelor cerute.

28 A se vedea "Raportul privind drepturile omului în regiunea transnistreană a Republicii Moldova", disponibil la

http://md.one.un.org/content/dam/unct/moldova/docs/pub/Senior_Expert_Hammarberg_ Report_TN_Human_Rights.pdf. 29 A se vedea, inter alia, Catan și alții contra Moldovei și Rusiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea din 19 octombrie 2012, disponibil de la http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-114082; Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, Școlile din Transnistria cu grafie latină administrate de Republica Moldova (Chișinău, 2012), disponibil la www.osce.org/moldova/99058?download=true;

Recensământul 96. Recensământul din anul 2004 este în mare parte depășit, iar Guvernul ar trebui să facă toate demersurile necesare pentru

a permite Biroului Național de Statistică să proceseze datele și să publice rezultatele recensământului din anul 2014, ca o

chestiune de urgență, și să furnizeze date defalcate, printre altele, pe gen, etnie, limbă și apartenență religioasă. O astfel de

analiză poate fi crucială pentru a sublinia vulnerabilitatea diferitelor grupuri de populație și pentru a permite legiuitorilor și

factorilor de decizie să stabilească programe specifice pentru ei. Cadrul legal și instituțional 97. Republica Moldova a adoptat o serie de legi, strategii, planuri de acțiuni și politici pentru a proteja și a promova integrarea grupurilor etno-lingvistice. Legea privind funcționarea limbilor a fost aplicată pentru a reglementa utilizarea limbii încă din anul 1989. Legea din anul 2001 cu privire la drepturile persoanelor care aparțin minorităților naționale și statutul juridic al organizațiilor lor stabilește un cadru de bază pentru protecția drepturilor minorităților. Legea din anul 2012 privind asigurarea egalității este revoluționară în prevenirea și lupta împotriva discriminării și în asigurarea drepturilor egale în aspectele politice, economice, sociale, culturale și în alte aspecte ale vieții, inclusiv pentru minorități. Mai recent, au fost adoptate sau sunt în curs de adoptare Planul de acțiuni pentru persoanele de etnie romă pentru anii 2016-2020, Strategia de integrare inter-etnică pentru anii 2016-2025 și Planul pentru Drepturile Omului pentru anii 2017-2020. Raportorul Special îndeamnă guvernul să elaboreze o foaie de parcurs pentru punerea în aplicare a planurilor de acțiuni și a strategiei și să asigure un buget suficient și sigur pentru acestea. 98. Ar trebui să fie consolidată o atenție instituțională asupra drepturilor minorităților. Raportorul Special recomandă să fie furnizate fonduri necesare atât Biroului Relații Interetnice cât și Consiliului Egalității, având în vedere rolul important al acestora în monitorizarea situației de ansamblu a minorităților, servind ca o punte pentru comunitățile minoritare, asigurând nediscriminarea și punerea în aplicare a unor legi și politici relevante. Mai mult decât atât, Raportorul Special recomandă Guvernului să ia măsurile necesare pentru a extinde funcțiile ambelor instituții, astfel încât acestea să își poată realiza manda-tele în mod adecvat și cuprinzător. 99. Un mecanism dedicat drepturilor minorităților ar trebui să fie creat în Guvern sub forma unui secretariat permanent, res-ponsabil de coordonarea problemelor minorităților, cu includerea reprezentanților comunităților minoritare. 100. Raportorul Special încurajează Guvernul să ratifice Carta Europeană a limbilor regionale sau minoritare, care a fost semnată de Republica Moldova în anul 2002, Protocolul Opțional la Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale și Protocolul Opțional la Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități. 101. Guvernul ar trebui să ia în considerare respectarea Deceniului Internațional pentru Persoanele de Origine Africană 2015-2024, inclusiv punerea în aplicare a Programului de Activități prezentat de Adunarea Generală ca un cadru pentru a ajuta la combaterea discriminării împotriva persoanelor cu origini africane.

Drepturile lingvistice 102. Guvernul ar trebui să ia măsurile necesare pentru a garanta o educație de calitate în limba de stat pentru toți și să ia în considerare elaborarea și punerea în aplicare a programelor de educație bilingvă și multilingvă, pentru a se asigura că minori-tățile pot învăța și pot fi instruite în limba lor maternă. 103. Raportorul Special îndeamnă Guvernul să-și intensifice eforturile pentru a garanta libera alegere de a folosi limba de stat, limba rusă sau o limbă minoritară, atunci când se adresează instituțiilor publice. Raportorul Special recomandă Guvernului să ofere versiuni în limbile minoritare pentru site-urile oficiale. Mai mult, Raportorul Special îndeamnă Guvernul să garanteze posibilitatea minorităților să își înscrie numele în conformitate cu standardele lingvistice relevante, iar minoritățile ruse să aibă patronimele emise în cărțile lor de identitate.

Minorități religioase 104. Republica Moldova are o gamă largă de religii și grupuri de credințe, libertățile religioase și drepturile minorităților religioase fiind într-o mare măsură protejate. Raportorul Special a subliniat faptul că i-au fost aduse în vedere îngrijorări cu privire la un tratament favorabil din partea statului pentru Biserica Ortodoxă și influența ei în determinarea valorilor morale și sociale. Raportorul face apel la Guvern să asigure punerea în aplicare a recomandărilor făcute privind minoritățile religioase cu referire la libertatea religioasă sau a credinței în urma vizitelor sale în Republica Moldova, precum și să revizuiască cerința

celor 100 de semnături ale persoanelor de naționalitate moldovenească în vederea înregistrării unei organizații religioase.

Romi 105. Comunitățile de romi continuă să se confrunte cu marginalizarea economică, socială și politică și sunt adesea victime ale discriminării, în special când vine vorba de obținerea accesului la piața forței de muncă, educație și la serviciile de îngrijire a sănătății. Situația copiilor, a femeilor și a fetelor de etnie romă este deosebit de îngrijorătoare.

106. Pentru a soluționa pe termen lung marginalizarea cu care se confruntă numeroase comunități de romi, este esențial ca noul Plan de acțiuni pentru persoanele de etnie romă 2016-2020 să aibă finanțarea necesară și punerea sa în aplicare sa fie

monitorizată și evaluată în mod eficient. Ar trebui sa fie asigurată o reală implicare și consultare cu reprezentanții romilor și

introdusă o dimensiune specifică de gen. Crearea unui punct focalizat pe problemele romilor la nivel guvernamental și mi-

nisterial ar trebui să reprezinte un mijloc de a oferi sprijin instituțional și vizibilitate romilor.

107. Având în vedere importanța activității desfășurate de mediatorii romi și rezultatele pozitive ale acestora în promovarea drepturilor romilor, Raportorul Special recomandă insistent să fie luate măsuri pentru a umple toate pozițiile vacante și să

dispună alocarea fondurilor necesare pentru a asigura salariile acestora. În această privință, Raportorul încurajează dialogul

dintre Guvernul central și administrațiile locale în cauză pentru a negocieze o soluție, astfel încât să asigure angajarea și

salarizarea suficientă a mediatorilor pentru ca aceștia să își îndeplinească funcțiile.

Participarea politică

108. Participarea completă și egală a minorităților la viața publică, inclusiv participarea politică la nivel național, regional și

local, este unul dintre pilonii fundamentali ai drepturilor minorităților. Raportorul Special îndeamnă Guvernul să ia în con-

siderare adoptarea de măsuri menite să asigure și să consolideze participarea politica a minorităților în Republica Moldova

și implicarea deplină a acestora în organismele de luare a deciziilor, inclusiv prin intermediul unor locuri rezervate sau prin

retrasarea circumscripțiilor electorale, pentru a permite comunităților minoritare dens populate să-și aleagă proprii reprezen-

tanți.

109. Raportorul Special recomandă cartografierea comunităților minoritare și dezvoltarea unei evaluări a nevoilor pe care le

au în dialog cu acestea pentru a identifica nevoile comunităților și a lua în considerare posibile măsuri care urmează să fie

puse în aplicare. În special, se solicită autorităților moldovene să ia cu fermitate în considerare dimensiunea minoritară în

reformele sale administrative, inclusiv în orice eventuală reformă administrativ-teritorială.

Mass Media

110. Mass-media minoritară joacă un rol important în păstrarea limbii, culturii și identității grupurilor minoritare. Guvernul

ar trebui să ia în considerare măsuri de creștere a numărului de programe de televiziune în limbile minoritare difuzate în

mass-media publică, în consultare cu comunitățile minoritare.

111. Raportorul Special încurajează mass media să mențină cele mai înalte standarde de jurnalism etic și să evite aplicarea

de stereotipuri pentru persoane și grupuri, precum și să pună în aplicare programe pentru a instrui, recruta și sprijini lucrătorii

din mass-media care aparțin grupurilor minoritare.

Educație și sensibilizare

112. Curriculum și manualele naționale ar trebui să reflecte diversitatea societății moldovenești, inclusiv contribuția minori-

tăților etnice la imaginea țării. Ar trebui luată în considerare o revizuire substanțială a subiectului privind educația civică.

113. Raportorul Special încurajează agențiile guvernamentale și instituțiile publice să efectueze anchete interne pentru a

examina componența personalului lor și să ia în considerare elaborarea și punerea în aplicare a programelor specifice pentru

a asigura un acces îmbunătățit pentru grupurile subreprezentate în funcții publice.

114. Statul ar trebui să desfășoare campanii de sensibilizare cu privire la diversitatea compoziției populației Republicii Mol-

dova pentru a elimina stereotipurile și a promova dialogul intercultural între grupuri.

Regiunea transnistreană a Republicii Moldova

115. Toți factorii cheie de decizie din regiune sunt îndemnați să-și dubleze eforturile pentru a pune în aplicare pe deplin

recomandările prezentate de către Expertul principal al Națiunilor Unite, Thomas Hammarberg, și de către Raportorul Special

privind libertatea de religie sau convingeri, inclusiv cele legate de mandatul Raportorului Special privind problemele mino-

rităților. În special, Raportorul Special încurajează factorii de decizie regionali să înființeze o comisie cu membri minoritari

din regiune, care ar servi drept un canal pentru