Universitatea de Vest, TimișoaraFacultatea de Litere, Istorie și Teologie

REFERAT

Co-ordonator: Student: Lector dr. Călin Timoc Oprean Cristian

Noiembrie 2012

Universitatea de Vest, TimișoaraFacultatea de Litere, Istorie și Teologie

1

Ramses al II-lea

Co-ordonator: Student: Lector dr. Călin Timoc Oprean Cristian

Noiembrie 2012

Ramses al II-lea a fost al treilea faraon al dinastiei a XIX-a și trăiește între anii 1304-

1212 î.Hr. Este fiul lui Seti I, faraon al egiptului între anii 1291-1278 î.Hr, care l-a inițiat de

mic în tainele conducerii militare, Ramses participând din perioada adolescenței la campaniile

2

militare ale tatălui său împotriva libanezilor si etiopienilor. Este cunoscut în istoria egipteană

sub numele de Ramses cel Mare în urma faimoasei bătălii de la Kadesh și ca Ramses

Constructorul datorită faimoaselor construcții din perioada lungi sale domnii.

Viața și domnia lui Ramses al II-lea

Ramses al II-lea s-a născut la Luxor, nepot al lui Ramses I, șef militar, provenit dintr-o

familie de soldați. La moartea lui Horemheb (ultimul faraon al dinastiei a XVIII-a), Ramses I

urcă la tron, fiind primul faraon al dinastiei a XIX-a, dar are o domnie scurtă de doar 2 ani.

Succesorul său a fost fiul său Seti I, tatăl lui Ramses al II-lea.1

La vârsta de zece ani, Ramses al II-lea primește titlul de ”Cel mai mare fiu al regelui”,

iar pe la mijlocul adolescenței apare alături de Seti în basoreliefurile de la Karnak,

basoreliefuri care înfățișau campaniile libaneze.

Tânărul prinț a fost foarte apropiat de experimentatul său tată, astfel că la vârsta de 16

ani Ramses participă la guvernarea imperiului, Seti numindu-l coregent. Astfel Ramses al II-

lea participă la gestionarea afacerilor, conduce campanii militare și supraveghează atent

marile construcții întreprinse prin țară, de aceea numele lui este deseori reprezentat în

inscripții, supraveghind cioplirea obelisculilor în carierele de granit de la Karnak, precum și

construindu-și propriul templu închinat lui Osiris, la Abydos.2

În 1279 î.Hr, la vârsta de 25 de ani, Ramses al II-lea este încoronat faraon al Egiptului,

sub numele de tron ”Usermaatre Setepenre”, care inseamnă ”Dreapta lui Ra e puternică, ales a

lui Ra”. Faptele sale ne arată autoritatea de care se bucura și dorința de măreție moştenită de

la tatăl său. A fost găsită o inscripție găsită Assuan, care datează de pe vremea celui de al

doilea an al domniei lui Ramses al II-lea, ne aduce la cunoștiință faptul că acesta a lărgit

granițele imperiului în toate direcțiile, a cucerit multe cetăși asiatice, a învins popoarele mării,

a avut numeroase victorii asupra țărilor Arzawa, Subaru și a învins pirații Șardani dintre care

mulți au fost capturați și au devenit mercenari în armata lui Ramses.3

Dar marele dușman al lui Ramses era însă regatul hitit, care deținea teritoriul din jurul

orașului Kadesh. În al patrulea an al domniei are câteva campanii de cucerire în Siria, iar în

urma izbucnirii unei revolte în Levant, Ramses este nevoit să mobilizeze armata în anul al

cincilea al domniei, mai precis in 1275 î.Hr, an in care are loc faimoasa luptă de la Kadesh.

După această luptă se încheie o pace temporară, dar conflictele dintre Egipt și regatul hitit mai

1 C.Laouette, Ramses al II-lea Soarele Egiptului, București, 2003, p. 10-282 Ibidem, p. 29-30; P. A. Clayton, Cronica Faraonilor, București, 2007, p. 146-1473 D.Tudor, Mari Căpitani ai lumii antice,București, 1970, p. 9-13; P. A. Clayton, Cronica Faraonilor, București, 2007, p. 146

3

continuă până în anul 1259 î.Hr, când Ramses încheie tratatul de pace cu fiul regelui hitit din

perioada luptei de la Kadesh, Muwatalli, numit Hattushi al III-lea, acesta fiind primul tratat de

pace și asistență cunoscut în lume. Acest tratat a fost săpat pe table de argint, în limba

cuneiformă.

Ramses al II-lea tranșează în favoarea sa disputa pentru putere cu preoții tebani,

începută de înaintașii săi. Mută capitala în nord-estul deltei, la Tanis, oraș pe care îl dezvoltă

și îi dă numele de Per-Ramses (”Casa lui Ramses), astfel avea și un centru militar de unde

putea porni atacuri in Nord-Est spre Siria și Vest spre Libia. Ca răspuns la răscoala preoțimii,

Ramses îi spune poetului curții, Pentaur, să compună un poem despre bătălia de la Kadesh,

cunoscut și sub numele de Poemul lui Pentaur, care să exprime încercările preoțimii de a

îndepărta armata de Ramses. În poem soldații sunt prezentați ca fricoși și slabi pentru că și-au

abandonat faraonul între dușmani, iar acesta a reușit victoria doar cu ajutorul si prin puterea

lui Amoon.4

Bătălia de la Kadesh

În urma revoltei de la Levant, în primăvara anului 1275 î. Hr, Ramses este silit să-și

mobilizeze armata pentru a ataca Kadeshul. Ramses adună una dintre cele mai impresionante

forţe militare din istoria Egiptului, formată din 20 000 de oameni, distribuiți în patru divizii de

câte 5000, numite după zeii Amon, Ra, Ptah și Seth.5

Ramses pornește călătoria spre regatul hitit în fruntea diviziei Amon, urmată de

celalalte trei. Aceștia înaintează prin Gaza până ajung la 16 km de Kadesh, în zona pădurii

Labwi (fig.1 și fig.2). Aici sunt capturați doi spioni și interogați, iar acești îi spun că armata

hitită era la peste 160 km spre nord. Astfel Ramses, împreună cu divizia Amon înaintează cu

încredere înaintea celorlalte trei, trece râul Oronte și se așează la vest de Kadesh (fig.3). Dar

liniștea lui Ramses urma să fie zdruncinată când alți doi spioni sunt capturați și care, sub

tortură, dezvăluie că primii doi fuseseră o momelă și că armata hitită se află de partea cealaltă

a Kadeshului, care aștepteă să lanseze o ambuscadă. Regele hitit și-a adunat o armată și mai

numeroasă formată din două divizii de câte 18 000, 2500 care de luptă.6

Armata hitită pornește atacul și lovește imediat divizia Ra, care înainta între cele două

ramuri ale râului Oronte (fig.4), pe care aproape o distruge complet, iar apoi armata hitită

înaintează spre tabăra diviziei Amon.

4 P. A. Clayton, Cronica Faraonilor, București, 2007, p.147; I. Șarambei, N. Șarambei, 99 Personalități-Lumea Antică, București, 2001, p 214-2165 P. A. Clayton, Cronica Faraonilor, București, 2007, p. 1476 Ibidem, p 150

4

În dezordinea produsă, Ramses s-a trezit izolat și părăsit de toți, dar cu toate acestea

și-a adunat puținele forțe pe care le-a mai avut pe langă el și încearcă eroic să reziste atacului,

forțând pătrunderea printre rândurile hitite către est spre râul Oronte, prinzând curaj în urma

rugăciunilor către zeul Amon. Dar salvarea sa de la capturare sau poate chiar de la moarte

vine din partea elitei lui Ramses, care venind pe alt drum atacă dinspre Nord-vest, luptând pe

flancuri (fig.5). Nevoit să lupte pe două fronturi, regele hitit Muwatallis s-a retras.

A doua zi forțele egiptene s-au reunit și au atacat Kadeshul, dar rezultatul este practic

un impas. Însă Ramses nu l-a privit astfel, păstrându-și dreptul la opțiune când Muwatallis îi

propune pacea.7

Această bătalie a fost reprezentată pe toate templele, având mai multe versiuni, toate

având ca scop mărirea faraonului și evidențierea puterilor sale de zeu.

Au mai existat apoi campanii împotriva hitiților în anii următori, dar până la urmă

Ramses a înțeles că nu îi poate cucerii și astfel, cum am menţionat mai sus, în anul 1259 î.Hr

se încheie bine cunoscuta pace cu Hattushi al III-lea. Tratatul s-a păstrat gravat pe pereții

templului de la Karnak și ai Ramesseumului. Astfel începe o legătură între cele două case

regale, întrucât în 1246 î.Hr, Hattushi al III –lea îi dă de soție lui Ramses pe una dintre fiicele

sale mai mici, iar șapte ani mai târziu, în 1239 î. Hr, fica ce mare a lui Hattushi al III-lea a fost

oferită de soție lui Ramses.

Construcțiile lui Ramses al II-lea

Ca și constructor, brațul lui Ramses al II-lea se întinde peste întreaga țară. Nu s-a

gândit prea mult până să își adauge numele pe monumentele și statuile celorlalti regi, astfel că

acum pe mai toate descoperirile s-a găsit numele său de tron: Usermaatre. Cu toate astea, el

este cunoscut și prin numeroasele și complexele lui construcții proprii.8

După cum am menționat mai devreme, mută capitala în deltă, orașul Tanis, pe care îl

completează cu numeroase construcții și îi schimba numele in Per-Ramses, iar fost capitală

Teba va devenii capitala religioasă a imperiului.9

Despre orasul Per-Ramses și despre orașul Pitom este menționat în Biblie, cum că ar fi

orașele pe care faraonul i-a obligat pe evrei să le construiască, în cartea a doua a Bibliei,

Exod, capitolul 1, versetul 11:

7 P. A. Clayton, Cronica Faraonilor, București, 2007, p. 1508 Ibidem, p.1539 C. Lalouette, Civilizația egiptului antic, București,1987, p114-115

5

” Şi au pus peste ei isprăvnicei, ca să-i asuprească prin munci grele. Astfel a zidit el

cetăţile Pitom şi Ramses, ca să slujească de hambare lui faraon.”10

A completat marile temple de la Karnak și Luxor. Templul lui Amon de la Karnak a

rămas cea mai importantă instituție religioasă și economică a Egiptului. Complexul de la

Karnak este împărțit în trei incinte. Incinta cea mare adăpostește templul lui Amon. În sud se

află incinta lui Mut, care este legată de cea a lui Amon printr-un bulevard cu sfincși. Iar a treia

incintă și cea mai mică adăpostește templul lui Montu. Un alt bulevard de sfincși face legătura

între Complexul din Karnak și Luxor. Pe poarta templului de la Luxor, Ramses al II-lea a

sculptat bătălia de la Kadesh. Acest templu este o construcție mare dedicată zeului Amon.11

Cea mai mare construcție a lui Ramses al II-lea sunt cele două temple de la Abu-

Simbel, din Nubia. Templul cel Mare are în față patru coloase, de 18 m înălțime, care îl

reprezintă pe Ramses șezând. Înălțimea fațadei este de aproximativ 30 de metri și o lățime de

aproximativ 35 de metri. Intrarea se află la mijloc, facând ca cele patru statui să împartă în

două grupuri. Întreaga construcție este atât de bine orientată, astfel încât la echinocțiile din 22

februarie și 22 octombrie, razele soarelui cad pe trei din cei patru zei sculptați, Amun-Re,

Ptah, Re-Horakhty și Ramses (el considerandu-se zeu), aflați la o distanță de 60 de metri de

intrare (zeu Ptah nu era luminat deoarece era asociat cu Lumea Cealaltă). Acest templu a fost

închinat oficial zeilor Ra-Herakhty, Amon și Ptah, dar și lui Ramses, arătând astfel rolul divin

al faraonului.

La nordul Marelui Templu , se află Templul Mic care celebra rolul aproape divin al lui

Nefertari, de soție a unei ființe cu totul divine. Este decorat la exterior cu patru statui

gigantice ale lui Ramses și cu două ale lui Nefertari, toate fiind reprezentate în picioare.

Alături de Ramses și Nefertari sunt reprezentați copiii lor.

Templele de la Abu-Simbel au fost inaugurate în anul al douăzeci și patrulea al

domniei lui Ramses al II-lea, în anul 1256 î.Hr, cu un an înainte de moartea lui Nefertari

(1255 î.Hr).12

Pe malul vestic, la Teba, Ramses al II-lea a construit un templu uriaș numit

Ramesseum. Întreaga structură a Ramesseumului, în cadrul centurii de perete, masoara

aproximativ 275 de metri lungime și 168 de metri lațime, ocupând o arie de 15.000 de metri

pătraţi deși o mare parte a constat în cladiri auxiliare și spații de depozitare. Inscripții din

carierele de la Gebel el-Silsila cosemnează faptul că Ramses al II-lea a folosit peste 3000 de

10 Traducere Cornilescu, Biblia, București, 1921, p.5911 A. Bongioani, Atlasul egiptului antic, Oradea, 1993, p178-18112 P. A. Clayton, Cronica Faraonilor, București, 2007, p.155; J. Tyldesley, Cronica Reginelor Egiptului, București, 2007, p146-150; C. Scarre, Cele șaptezeci de minuni ale lumii antice, București, 2001, p. 105-106

6

lucrători doar la tăiatul pietrei pentru construcția acestui Ramesseum. În prezent, acest templu

mortuar magnific este, din păcate, jumătate în ruină.13

Soțiile Regale

Odată cu numirea s-a ca ”Cel mai mare fiu al regelui”, acest lucru i-a oferit o poziție

de mare onoare care i-a adus un harem, tatăl său alegându-i unele dintre cele mai frumoase

femei pentru harem și însoțitoare. Dar asta a fost doar începutul, deoarece de-a lungul

domniei sale, Ramses a avut compania multor femei egiptene cât și străine, astfel încât s-a

putut lăuda cu peste 100 de fii si fiice.14

Prima s-a nevastă, cea care este si cel mai bine atestată, este Nefertari, cu care s-a

căsătorit înainte de a deveni rege. Nefertari a fost soția preferată a lui Ramses al II-lea, iar

aceasta reiese frumusețea mormântului pe care Ramses l-a pregatit pentru soția s-a, dar și din

numeroasele construcții dedicate ei, cel mai cunoscut fiind Templul Mic de la Abu-Simbel.

Nefertari i-a născut lui Ramses primul fiu moștenitor, pe Amenhirwenemef, înainte de

moartea lui Seth I. Au urmat și alți copii: cel de-al treilea fiu – Prehirwenemef, al nouălea fiu

– Seti, al unsprezecelea fiu – Marire cel Bătrân și al șaisprezecelea fiu – Meriatum. Mulți

dintre acești au avut locul de moștenitor, dar toți au murit înainte de moarte tatălui lor. Fetele

născute de Nefertari au fost Baketmut (care se pare că a trăit puțin), Meryrtamon și Nebettawi,

acestea din urma aveau să-i ia locul mamei lor și devin regine. Nefertari moare în anul 1255

î.Hr, anul 24 al domniei lui Ramses al II-lea. Ramses i-a pregatit unul dintre cele mai mari si

mai frumos amenajate și pictate mormânt din Valea Reginelor (QV 66). La tronul de regină i-

a urmat Istnofret.

Istnofret a luat locul de regină după moartea lui Nefertari, dar doar pentru 10 ani,

pentru că se pare că ar fi murit în anul al 34-lea al domniei lui Ramses al II-lea. Aceasta i-a

născut pe Ramses Khaemwaset, care a fost cunoscut ca un bun magician, și pe Merenptah,

care ajunge până la urma succesorul lui Ramses al II-lea după moartea acestuia. Dintre fetele

lui Istnofret cunoaștem doar pe Bint-Anath, care urmează șă fie și soția lui Ramses. Despre

Istnofret nu se știe unde a fost înmormântată, dar este probabil ca și ei să i se fi dat un

mormânt pictat în Valea Reginelor. Însă un ciob de ceramică datând din timpul Dinastiei a

XIX-a, recuperat de Haward Carter, sugerează că ea ar fi putut fi îngropată în Valea Regilor.15

13P. A. Clayton, Cronica Faraonilor, București, 2007, p.153; A. Siliotti, Guide to the Valley of the Kings, Vercelli, 1997, p. 118-119. 14 J. Tyldesley, Cronica Reginelor Egiptului, București, 2007, p.14515 Ibidem, p. 146-155; P. A. Clayton, Cronica Faraonilor, București, 2007, p.147

7

În anul 34 al domniei sale, datorită morții lui Nefertari și apoi a lui Istnofret, Ramses

al II-lea este nevoit să-și aleagă o altă soție care să ia titlul de regină. Astfel urmând modelul

strămoșilor săi, Ramses s-a căsătorit cu cel puțin trei dintre fetele sale, Bint-Anath,

Meryetamon, Nebettawi și cu sora sa Henutmire.16

În anul 1246 î.Hr, regele hitit Hattusilis al III-lea îi oferă lui Ramses ca soție pe una

din fetele sale mai mici. Ramses îi dă nume egiptean și anume Maathorneferure. Șapte ani mai

tarziu, în anul 1239 î.Hr, fica ce-a mare ai lui Hattusilis al III-lea se alătura surori sale,

devenind și ea nevasta faraonului. Aceste căsătorii au fost celebrate pe stelele căsătoriei de la

Karnak, Elephantina, Abu Simbel și Amar de Vest. 17

Ramses al II-lea și Dumnezeul lui Moise?

Există noi evidențe care sugerează că Ramses al II-lea este faraonul pomenit in Exodul

Biblic. Faraonul care a întâlnit mânia lui Dumnezeu, care s-ar putea fi singurul personaj

Biblic pe care l-am putea vedea și anume la Muzeul Luvru din Paris.

Ramses al II-lea, după cum am mentionat mai sus, a fost un foarte bun lider militar,

având numeroase victorii. Dar daca Ramses este faraonul Exodului, atunci el a întalnit o luptă

despre care, în ciuda experienței miliatare, nu cunoștea nici o strategie de luptă sau ce fel de

arme trebuia să folosească.

Unul dintre cele mai mari mistere arheologice este povestea Biblică a Exodului, una

dintre cărțile cruciale ale Vechilui Testament. Exodul se pare că a avut loc undeva in jurul

anului 1262-1261 î.Hr. Se presupune că în jur de 600.000 de evrei au părăsit Egiptul, dar nu

există nici o dovadă arheologică directă să susțină afirmația. Conform Bibliei, evreii trăiau în

Delta Nilului, dar datorită faptului că ei creșteau ca număr, faraonul ii considera un pericol și

a vrut controlul lor. Astfel faraonul a ”[...] pus peste ei isprăvnicei, ca să-i asuprească prin

munci grele. Astfel a zidit el cetăţile Pitom şi Ramses, ca să slujească de hambare lui

faraon.”18

Povestea Exodului lipsește din însemnările egiptene. Este cunoscut faptul că egiptenii

au însemnat multe războaie și bătălii pe zidurile templelor, dar sunt citite și cercetate cu

atenție se va observa că nu au inscripționat nici o înfrângere. Probabil de aceasta nici povestea

Exodului nu este consemnată în vreo inscripție.

Pentru a afla despre existența evreilor în Egipt trebuie să mergem înapoi în cartea

Geneza, la povestea lui Iosif și despre cei șapte ani de roadă urmați de șapte ani de secetă și

16 P. A. Clayton, Cronica Faraonilor, București, 2007, p.14717 Ibidem, p. 147-15318 trad D. Cornilescu, Biblia, București, 1921, p. 59

8

foamete, pe care Iosif i-a prorocit prin tălmăcirea visurilor faraonului. Aceasta poveste este

dovedită printr-o inscripție egipteană de pe insula Sehel, granița sudană a noului Egipt.

Această inscripție precizează existența acelei secete de șapte ani în întreaga regiune și că

Egiptul a avut destule resurse să treacă peste aceasta. Povestea lui Iosif nu este Exodul, dar

este o dovadă ca evreii au trăit în Egipt.

O altă bucată de evidență care ne-ar putea dovedi că exoduș a avut loc este o faimoasă

stelă egipteană, aflată la Muzeul Egiptean din Cairo. Aceasta este singura inscripție egipteană

unde sunt menționați evreii. Acestă stelă vorbește despre campaniile militare ale lui

Meremptah, al 13-lea fiu si succesorul lui Ramses. Acesta spune că avut dispute și cu everii.

Dar în hieroglifele prin care sunt prezentate aceste conflicte, sunt simboluri folosite pentru

popoarele care nu aveau un teritoriu stabil. Acest lucru ne trimite cu gândul la ce spune

Biblia, ca poporul Israel a ratacit in pustie timp de 40 de ani. Deci aceste conflicte ale lui

Meremptah cu israeliții au avut loc când aceștia încă rătăceau in pustie.

Ultimul indiciu că Ramses al II-lea a fost faraonul Exodului, vine de la primul născut

al lui Ramses, Amenhirkhopshef. Aproape pe fiecare templu pe care l-a construit, Ramses și-a

gravat fii pe zidurile lor, acesta fiind foarte mândru de fii săi. Se știe că toți fii lui Ramses

până la Meremptah, mor în timpul domniei tatălui lor. Însă răspunsul la întrebarea ”Când a

murit primul născut, ca în povestea lui Moise?” se află la Templele de la Abu-Simbel.

În interiorul Marelui Templu (construit primul, începând cu anul 1269 î. Hr) sunt

gravați fii lui Ramses, primul fiind Amenhirkhopshef, aceasta arătând că era în viață în timpul

construcțiilor Marelui Templu. Dar pe fațada Templului Mic, Amenhirkhopshef are două

hieroglife în dreptul numelui care erau simbolice pentru ”decedat”. Deci primul născut al lui

Ramses al II-lea a fost deja mort la inaugurarea Templelor de la Abu-Simbel, inaugurare ce a

avut loc la scurtă vreme după probabila dată a Exodului.19

Moartea lui Ramses al II –lea

În anul 67 al domniei sale și anume în anul 1212 î.Hr, probabil la vârsta de 92 de ani,

Ramses moare și îl succede la tron al 13-lea fiu al său Meremptah. Avea mormântul pregătit

de multă vreme în Valea Regilor (KV7), fiind un mormânt de mari dimensiuni, mai mare

chiar și decât cel al tatălui său, Seth I. Acum în mare parte este deteriorat și inaccesibil. Dar se

presupune că splendoarea interioară ar fi fost de necrezut. Printr-o inscripție găsită pe

sarcofag se pare că mumia lui Ramses al II-lea a fost mutată , în anul 1054 î.Hr, în mormântul

tatălui său, pentru a fi ferită de jefuitori. Apoi a fost ascunsă în marea ascunzătoare de mumii

19 Documentar BBC, The Great Egyptians, BBC studio, 20069

regale din Deir el-Bahari (DB 320), unde a fost și găsită în 1881 d.Hr. S-au remarcat începeri

de deteriorări ale trupului, astfel că în 1976, a fost trasportat la Paris, unde a fost întâmpinat la

aeroport cu onoruri militare și depus la Muzeu Luvru în condiții optime pentru a nu se

deteriora. Mumia a fost examinată prin xero-radiografier și s-a observat că deferit de cazul

altor mumii, nasul lui Ramses nu se deteriorase, deoarece imbălsămatori antici îl umpluseră

din belșug cu boabe de piper.20

Concluzii

Despre viața și domnia lui Ramses al II-lea putem spune că se observă toate trăsăturile

mentalități egiptene dinaintea domniei sale, dar și de după aceasta: dorințe de cucerire și

exindere de teritorii și de prosperitate, construcții fastuoase și gigantice care să scoată în

evidență bogăția și prosperitatea egiptului sub conducerea lui Ramses, și dorința de

autodivinizare, fiind cunoscut faptul că majoritate faraonilor se credeau zei, iar la Ramses al

II-lea acest lucru se observă în toate templele construite, dar mai ales pe cel de la Abu-Simbel

unde el se află reprezentat printre ceilalți 3 zei. Ramses a fost un excelent conducător, Egiptul

ajungând sub domnia lui la un nivel de prosperitate remarcabil în istorie. A fost un foarte bun

lider militar, reușind să lărgeasca granițele țării cum nu mai fuseseră până atunci și nici de

atunci înainte. A fost un constructor excelent, reușind construcții absolut impresionante și de

o rezistența foarte bună, majoritatea pastându-se până astazi la un nivel de calitate remarcabil.

Astfel observăm că pseudonimul Ramses ”Cel Mare” se regăsește în toate domeniile

caracteristice lui: ”Mare” conducător, ”Mare” lider militar, ”Mare” constructor și ”Mare” zeu

printre zeitățile Egiptene.

20 P. A. Clayton, Cronica Faraonilor, București, 2007, p. 15510

Fig. 1

Fig. 2 Fig. 3

11

Fig. 4 Fig. 5

Fig. 6

12

Fig. 7

Fig. 8

13

Fig. 9

Fig. 10 Fig. 11

14

Fig. 12 Fig. 13

15

Fig. 14 Fig. 15

16

Fig. 16 Fig. 17

Fig. 18 Fig. 19

Fig. 20 Fig. 21

17

Anexe

Fig. 1 - Drumul parcurs de armata egipteană până la Kadesh Sursă imagine: Preluare din Video: Documentar BBC , The Great Egyptians – Ramses the Great and God of Moses, BBC studio, 2006. Fig. 2 – Cele patru divizii ale armatei egiptene lângă pădurea Labwi Sursă imagine: reconstituire proprie

Fig. 3 – Avansare diviziei Amon peste râul Oronte și stabilirea la vest de KadeshSursă imagine: reconstituire proprie

Fig. 4 – Atacul armatei hititeSursă imagine: reconstituire proprie

Fig. 5 – Ajutorul din partea Elitei lui RamsesSursă imagine: reconstituire proprie

Fig. 6 – Complexul de la Karnak - planSursă imagine: preluată din Alberto Siliotti, Guide to the Valley of the Kings, Editura

Barnes & Noble Books, Vercelli, Italy, 1996

Fig. 7 - Complexul de la Karnak - intrare Incinta MareSursă imagine:

http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/EGYPT_KARNAK-8.jpg Dată sursă: 28.11.2012

Fig. 8 – Bulevardul dintre Incinta Mare si Incinta micaSursă imagine:

http://2.bp.blogspot.com/-kgM3e2YqsO0/T6Y0xVhgh2I/AAAAAAAAB_Y/Cz1BS2t5ecY/s1600/800px-Karnak20(js).jpg Dată sursă: 28.11.2012

Fig. 9 – Templul de la LuxorSursă imagine:

http://3.bp.blogspot.com/_aP8zgWnrQ-w/TLxwkiaj2TI/AAAAAAAAAIc/_EdbKv2SIiQ/s1600/Luxor_Temple_facade,_tb_n110500.jpg

Dată sursă: 28.11.2012

Fig. 10 – Fațada Marelui Templu de la Abu-SimbelSursă Imagine: http://dli.ro/storage/poze/2012/08/25/templele-de-la-abu-simbel-din-

nubia-egipt/Templele-de-la-Abu-Simbel-din-Nubia-Egipt-3.jpg Dată sursă : 28.11.2012

18

Fig. 11 – Marele Templu de la Abu-Simbel – plan Sursă imagine: preluare din Alberto Siliotti, Guide to the Valley of the Kings, Editura

Barnes & Noble Books, Vercelli, Italy, 1996

Fig. 12 – Fațada Templului Mic de la Abu-Simbel Sursă imagine: http://egyptsites.files.wordpress.com/2009/01/abusimbel2.jpg?w=497 Dată sursă: 28.11.2012

Fig. 13 – Templul Mic de la Abu-Simbel – planSursă imagine: preluată din Alberto Siliotti, Guide to the Valley of the Kings, Editura

Barnes & Noble Books, Vercelli, Italy, 1996

Fig. 14 – Ramesseumul Sursă imagine: http://media-1.web.britannica.com/eb-media/20/126720-004-

D1803F31.jpg Dată sursă: 28.11.2012

Fig. 15 – Ramesseumul – plan Sursă imagine: preluată din Alberto Siliotti, Guide to the Valley of the Kings, Editura

Barnes & Noble Books, Vercelli, Italy, 1996

Fig. 16 și Fig. 17 – schiță interior – Mormântul lui Nefertari Sursă imagini: preluată din Alberto Siliotti, Guide to the Valley of the Kings, Editura

Barnes & Noble Books, Vercelli, Italy, 1996

Fig. 18 – interiorul mormântului lui NefertariSursă imagine:

http://inlinethumb22.webshots.com/42453/2549535980052248526S425x425Q85.jpgDată sursă: 28.11.2012

Fig. 19 – interiorul mormântului lui NefertariSursă imagine:

http://www.cartage.org.lb/en/themes/geoghist/histories/oldcivilization/egyptology/nefertari/valleynef3.jpg

Dată sursă: 28.11.2012

Fig. 20 – Sarcofagul de lemn și mumia lui Ramses al II-lea Sursă imagine: preluată din Alberto Siliotti, Guide to the Valley of the Kings, Editura

Barnes & Noble Books, Vercelli, Italy, 1996

Fig. 21 – Mumia lui Ramses al II-lea – muzeul Luvru, ParisSursă imagine: http://www.scienceline.ro/_files/Image/galerie/5/14_Ramses_al_II-

lea.jpgDată sursă: 28.11.2012

19

Bibliografie

Bongioanni Alessandro, Atlasul Egiptului Antic, Editura Aquila, Oradea, 1993

Dumitru Cornilescu, Biblia, traducere, Societatea Evanghelica Română, București, 1921

Peter A. Clayton, Cronica Faraonilor – Consemnare, domnie de domnie, a suveranilor și a

dinastiilor din Egiptul Antic, Enciclopedia Rao, București, 2007

Claire Lalouette, Civilizația Egiptului Antic, Volumul I, Editura Meridiane, București, 1987

Claire Lalouette, Ramses al II-lea, Soarele Egiptului, Editura Lucman, București, 2003

Chris Scarre, Cele șaptezeci de minuni ale lumii antice – Mari monumente și cum au fost ele

construite, Editura M.A.S.T, București, 2001

Alberto Siliotti, Guide to the Valley of the Kings, Editura Barnes & Noble Books, Vercelli,

Italy, 1996

Iohanna Șarambei, Nicolae Șarambei, 99 personalități – Lumea Antică, Ediția a III-a, Editura

Artemis, București, 2001

Dumitru Tudor, Mari Căpitani ai Lumii Antice, volumul II, Editura Enciclopedică Română,

București, 1970

Joyce Tyldesley, Cronica Reginelor Egiptului – De la primele dinastii la moartea Cleopatrei ,

Enciclopedia Rao, București, 2007

Documentar BBC , The Great Egyptians – Ramses the Great and God of Moses, BBC studio,

2006. Sursa: Youtube, numele: Egypt Ramses and Moses part 1, 2 and 3, sursă html din data

de 26.11.2012: http://www.youtube.com/watch?

v=h0MrvvW_kiY&playnext=1&list=PL6DF9325020C0E99A&feature=results_main

20

21