Radu Turcanu Abstract

of 27 /27
MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT Cu titlu de manuscris CZU 347. 26 (043.2) RADU ŢURCANU DREPTUL DE SERVITUTE AUTOREFERAT la teza de doctor în drept Specialitatea: 12.00.03 – Drept privat (civil) CHIŞINĂU – 2005

Transcript of Radu Turcanu Abstract

Page 1: Radu Turcanu Abstract

MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

Cu titlu de manuscris

CZU 347. 26 (043.2)

RADU ŢURCANU

DREPTUL DE SERVITUTE

AUTOREFERAT

la teza de doctor în drept

Specialitatea: 12.00.03 – Drept privat (civil)

CHIŞINĂU – 2005

Page 2: Radu Turcanu Abstract

Teza de doctor a fost elaborată la Universitatea de Stat din Moldova

(Facultatea de drept, Catedra drept civil).

Conducător ştiinţific: Băieşu Sergiu, doctor în drept, conferenţiar universitar

(Universitatea de Stat din Moldova)

Referenţi oficiali: 1. Gheorghe Botea, doctor în drept, profesor universitar

(Universitatea „Româno-americană”, România (Bucureşti)

2. Cojocari Eugenia, doctor habilitat în drept, conferenţiar universitar

(Universitatea de Stat din Moldova)

Susţinerea tezei va avea loc la 04 martie 2005, ora 15.00 în cadrul şedinţei Consiliului

Ştiinţific Specializat DH 30.12.00.03-01 din cadrul Universităţii de Stat din Moldova (MD 2009,

Republica Moldova, mun. Chişinău, str. A. Mateevici, 60, Bloc 4, sala de conferinţe 222).

Teza de doctorat şi autoreferatul pot fi consultate pe pagina WEB a C.S.A. (http://www.acad.csa.md/teze), la Biblioteca Universităţii de Stat din Moldova şi la Biblioteca Naţională a Republicii Moldova.

Autoreferatul a fost expediat la 27 ianuarie 2005

Secretarul ştiinţific al Consiliului ştiinţific specializat

doctor în drept, conferenţiar, conducător ştiinţific: Băieşu Sergiu,

Autorul: Radu Ţurcanu

2

Page 3: Radu Turcanu Abstract

I. Caracteristica generală a tezei

Lucrarea de faţă, prezentare teoretică a servituţilor, intenţie ilustrată şi de titlul „Dreptul de

servitute”, încearcă să trateze o serie de aspecte teoretice în domeniu, care au fost elaborate şi de

diverşi autori în lucrări de specialitate.

Raporturile de vecinătate, existente într-un număr impunător ca şi cel al situaţiilor dificile pe

care le înglobează, finalizează deseori cu conflicte, între deţinătorii de terenuri şi de alte imobile

vecine. În exercitarea drepturilor asupra bunurilor lor, proprietarii vecini sînt nevoiţi să suporte

diferite situaţii nefavorabile, fiind limitaţi în exploatarea deplină a proprietăţii ce le aparţine.

Diversificarea raporturilor de proprietate şi intensificarea lor pun noi probleme în faţa celor

care le reglementează. O astfel de problemă, care se impune, este a dreptului de servitute.

Abordarea acestei instituţii de drept civil este condiţionată de dezvoltarea pieţei imobiliare, care

pune noi sarcini în faţa legiuitorului în vederea reglementării raporturilor dintre proprietarii unor

imobile învecinate. Din acest punct de vedere, analiza ştiinţifică a dreptului de servitute în cadrul

tezei de doctorat este nu numai actuală în plan teoretic şi practic, dar şi necesară.

Numărul situaţiilor care nasc din raporturile de vecinătate este în continuă ascensiune.

Aceste situaţii reprezintă deseori cauza litigiilor dintre proprietarii vecini sau a altor consecinţe,

nefavorabile societăţii în ansamblu. Legiuitorul trebuie să reacţioneze cu promptitudine, adoptînd

norme de drept privind mijloacele de înlăturare a unor astfel de situaţii, de preîntîmpinare şi

soluţionare a litigiilor apărute. Unul dintre aceste mijloace este servitutea. În ceea ce priveşte

ponderea servituţilor, ea s-a redus pe măsura edificării societăţii socialiste de producţie. Prin efectul

naţionalizării mijloacelor de producţie şi al colectivizării agriculturii, s-au stins drepturile reale

asupra bunurilor, care au devenit proprietate socialistă, liberă de sarcinile constituite anterior.

Astfel, au fost adoptate acte normative pentru reorganizarea terenului şi folosirea în colectiv a

pămîntului, fapt ce a condus la dispariţia servituţii. Ulterior, o dată cu trecerea pămîntului în

proprietate privată, s-a creat o situaţie de inexistenţă a unui mecanism juridic, menit să lichideze

inconvenientele raporturilor de vecinătate. A apărut astfel, necesitatea reintroducerii în legislaţie a

unei instituţii precum este dreptul de servitute. Prin urmare, examinarea sistemului socialist al

dreptului nu ar da nimic referitor la studiul dreptului de servitute, deoarece, după cum am văzut,

proprietatea exclusivă a statului asupra majorităţii bunurilor imobile - pămînt, resurse naturale etc. -

a exclus temeiurile apariţiei unor relaţii a căror reglementare necesită aplicarea servituţii. În schimb,

instituţia servituţii continua să se dezvolte în sistemele juridice ale altor ţări, uneori suferind chiar

modificări considerabile datorită schimbării relaţiilor sociale în genere şi a celor din domeniul

utilizării terenurilor în special.

3

Page 4: Radu Turcanu Abstract

Din acest considerent, vom fi nevoiţi să efectuăm un studiu comparativ al experienţei altor

ţări. În special, la baza studiilor vor sta reglementările din dreptul României şi cel al Franţei, care

fac parte din sistemul de drept francez şi care au o orientare puţin diferită de reglementările

dreptului ţărilor cu sistem de drept german (în special reglementările dreptului Federaţiei Ruse),

care, de asemenea, nu vor fi ignorate în studiul nostru. Mai mult decît atît, pentru a avea o viziune

mai largă asupra reglementării servituţilor în lume, ne-am referit pe scurt la practica şi la

reglementările existente în Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie, bazate mai mult pe dreptul

comun, care se deosebeşte de dreptul continental, însă a căror analiză ne va ajuta să elucidăm esenţa

servituţilor mult mai explicit.

Problema servituţilor nu a fost studiată în detaliu în literatura juridică moldovenească de

specialitate. De aceea, în studiul nostru ne vom baza şi pe cercetările ştiinţifice efectuate în alte ţări.

În aceste condiţii, sînt importante orice investigaţii în domeniu care, pe lîngă faptul că ar facilita

înţelegerea esenţei lor, ar aduce noi argumente în atestarea adevăratelor servituţi. Sperăm că şi

prezenta lucrare va contribui la acest lucru. Astfel, ne propunem să elucidăm reglementările

dreptului de servitute din ţările care cunosc institutul de drept, lucrările şi comentariile ştiinţifice

efectuate în domeniu, iar, în baza acestor date, de a determina caracterele esenţiale ale servituţilor,

care ar permite delimitarea lor de alte fenomene similare, definirea dreptului de servitute, stabilirea

modului de constituire, exercitare şi stingere a servituţilor. Acest studiu va permite, ţinîndu-se cont

de laturile negative ale reglementărilor dreptului de servitute examinate, crearea unui model optim

pentru legislaţia civilă, în curs de dezvoltare, a Republicii Moldova, lucru foarte important acum, o

dată cu adoptarea Codului civil al Republicii Moldova nr. 1107-XV din 6 iunie 2002 (în

continuare – Codul civil).

Relaţiile social-economice din ultimii 10-15 ani din Republica Moldova au făcut obiectiv

necesară crearea unei baze legislative dezvoltate care să le reglementeze adecvat, la nivelul

experienţei statelor cu democraţii consolidate şi cu economie de piaţă eficientă. Adoptarea

Constituţiei, a legilor despre privatizare şi proprietate, a Codului funciar, implementarea reformei

economice s-au aflat la baza noii legislaţii moldoveneşti. Pentru prima dată materia servituţii şi-a

găsit reglementarea în Codul civil. Deosebit de important pentru teoria şi practica din domeniu,

Codul civil este racordat la doctrinele actuale în materie de drept civil, la tendinţele jurisprudenţei

europene, exprimînd specificul naţional şi tradiţia reglementării raporturilor de drept în Republica

Moldova, fapt ce va da participanţilor la circuitul civil posibilitatea de a-şi realiza interesele în

cadrul unei economii de piaţă moderne. Reforma economică necesită existenţa unor instituţii care să

stimuleze relaţiile de proprietate. Un factor important al dezvoltării raporturilor de vecinătate îl

constituie protecţia proprietarilor vecini, reglementarea intereselor proprietarului terenului dominant

4

Page 5: Radu Turcanu Abstract

şi ale proprietarului terenului aservit. Constatăm cu părere de rău că autorităţile publice tratează

această problemă ca pe una secundară. Cu toate acestea, legislaţia civilă, comercială şi cea de

procedură civilă, deşi lent, înregistrează modificări în ultimii ani, inclusiv în instituţia servituţii.

Unul dintre cele mai eficiente raporturi de proprietate şi de vecinătate, servitutea are menirea de a

spori confortul terenului dominant, rezultînd din destinaţia lui economică. Reintroducerea

terenurilor (cu excepţia celor aparţinînd domeniului public al statului) în circuitul civil general a

redeşteptat interesul pentru dezmembrarea dreptului de proprietate, inclusiv pentru dreptul de

servitute, considerat în literatura juridică de specialitate din ultimii ani ca avînd o pondere foarte

redusă, consecinţă a unei aplicabilităţi practice limitate. Am constatat, de asemenea, după trecerea terenurilor în proprietate privată, o amplificare a

practicii judecătoreşti în materia raporturilor de vecinătate, un motiv în plus pentru a aborda această

temă. Se impune, de la început, precizarea că dreptul de trecere pe proprietatea altuia poate izvorî

fie prin destinaţia stabilită de proprietar, fie prin acte juridice ori prin uzucapiune.

Din perspectiva istoriei, servitutea a însoţit îndeaproape evoluţia proprietăţii, fiind una dintre

cele mai vechi drepturi reale. Cuvîntul servitudine, folosit în diferite coduri civile, este o traducere

literală a cuvîntului latin servitus din care francezii au făcut servitude.

În perioada socialistă, ca urmare a abolirii proprietăţii private, dreptul civil suferind şi el

schimbări socio-economice, astfel, odată cu alte instituţii, au dispărut şi servituţile. Dacă dreptul

civil se întemeia pe ideea de libertate, pe posibilitatea contractării şi posedării unei proprietăţi

private, în socialism aceste valori au fost răsturnate. După 1989 însă, revenirea la vechile valori a

determinat şi revigorarea instituţiei servituţilor, aceste vechi drepturi reale bucurîndu-se în timp de o

mare aplicabilitate, datorită utilităţii lor în valorificarea dreptului de proprietate.

Actualitatea temei investigate şi gradul ei de studiere

O dată cu adoptarea şi intrarea în vigoare a Codului civil, pe lîngă multe lucruri necunoscute

pînă la acest moment legislaţiei noastre, s-a revenit şi la reglementările tradiţionale, excluse în

timpul sovietic, una dintre care este servitutea.

Revenirea la proprietatea privată asupra terenurilor a condiţionat inevitabil repunerea în

sistemul legislaţiei civile a servituţii. Servitutea, alături de proprietate, a fost creată ca urmare a

utilităţii ei practice. Amintim în acest sens că, în agricultură, acest dezmembrămînt al dreptului de

proprietate are menirea de a spori utilitatea şi agrementul unor fonduri, a unor terenuri în genere. În

industrie, de asemenea, diferitele relaţii de vecinătate teritorială reclamă deseori stabilirea unor

servituţi. Prin urmare, instituirea lor este fie de utilitate publică, fie de utilitate privată. Utilităţile

menţionate au determinat legiuitorul să reglementeze această specie de drepturi. În condiţiile

economiei de piaţă, importanţa servituţii creşte substanţial datorită consolidării dreptului de

5

Page 6: Radu Turcanu Abstract

proprietate privată. Examinînd legislaţia Republicii Moldova în materie, se poate determina cu

certitudine rolul şi locul servituţii în structura ei economico-socială. În ţările cu economie de piaţă,

această instituţie serveşte tradiţional drept un factor stabilizator în circuitul civil, un mijloc de

garantare a disciplinei dreptului de servitute, a drepturilor şi intereselor proprietarului terenului

aservit şi ale proprietarului terenului dominant, în egală măsură.

Servituţile au o importanţă deosebită în reglementarea raporturilor de vecinătate, în

soluţionarea conflictelor generate de situaţiile dificile în care se află proprietarii de imobile vecine.

Servitutea ridică valoarea economică a imobilelor. Rolul ei sub acest aspect este cu atît mai

important cu cît dimensiunile terenurilor aflate în proprietate sînt mai mici, ele neavînd atributele

necesare exploatării lor normale. Cînd este vorba de garantarea unui drept, servitutea oferă o

apărare juridică durabilă şi flexibilă în stabilirea relaţiilor de folosire a imobilelor.

Ca drept real, servitutea garantează persoanei în folosul căreia este stabilită apărarea

împotriva posibilelor acte arbitrare ale proprietarului imobilului grevat. În genere, servitutea

contribuie la organizarea teritoriului, la folosirea mai raţională şi mai eficientă a pămîntului.

Prin urmare, instituţia juridică a servituţii este absolut necesară unei economii agrare ca cea a

Republicii Moldova. În teoria dreptului civil, nu există elaborarea ştiinţifică a problematicii

dreptului de servitute. Reintroducerea servituţilor necesită elucidarea esenţei lor prin definirea şi

evidenţierea caracterelor acestei instituţii, motiv în plus de abordare a problemei, cu atît mai mult

că, servitutea afectează şi sfera economică, nu numai cea a relaţiilor aferente delimitării grevării

unor imobile de către proprietarii vecini.

Scopul şi obiectivele tezei

Actualitatea problemei dreptului de servitute şi exercitării lui condiţionează scopul

prezentului studiu: analiza servituţilor şi clasificarea lor în doctrină, analiza diferitelor procedee de

constituire şi exercitare a servituţilor, apariţiei şi caracterelor juridice ale dreptului de servitute în

Republica Moldova şi în alte ţări, analiza reglementărilor legislative, determinarea rolului şi

importanţei, naturii juridice a servituţii, stabilirea drepturilor şi obligaţiilor proprietarului terenului

dominant şi al celui aservit, precum şi responsabilităţilor lor. Servituţile ridică valoarea economică a

imobilelor, creează un modus vivendi între fondurile vecine, sporind, totodată, valoarea economică a

unui fond din contul altuia. Instituţia servituţii dă proprietarilor de teren posibilitatea soluţionării

independente a problemelor apărute în procesul exploatării imobilelor, precum şi posibilitatea ca

bunul să satisfacă interesele publice fără a fi retras din proprietate şi fără intervenţia autorităţilor

publice. Servitutea oferă o apărare juridică durabilă şi flexibilitate în relaţiile de folosire a

imobilelor, convenabile părţilor.

6

Page 7: Radu Turcanu Abstract

Actualitatea lucrării este determinată şi de abordarea ştiinţifică a dreptului de servitute, a

particularităţii situaţiei terenurilor aflate în apropiată vecinătate. Pentru prima dată în legislaţia

modernă a Republicii Moldova îşi găsesc reglementarea un şir de drepturi reale, cum ar fi:

servitutea, uzufructul, uzul etc. Deoarece aceste drepturi limitează drepturile proprietarului, este

necesară reglementarea detaliată a drepturilor titularilor lor, stabilirea unor limite şi condiţii în care

aceste drepturi să fie exercitate şi, în special, corelarea drepturilor diferiţilor titulari.

Scopul lucrării constă aşadar în elucidarea reglementărilor referitoare la dreptul de servitute

al ţărilor care cunosc acest institut de drept, în analiza lucrărilor şi comentariilor ştiinţifice în

domeniu, în determinarea caracterelor esenţiale ale servituţilor, ceea ce ar permite delimitarea lor de

alte fenomene similare. Prezentul studiu va permite, ţinînîndu-se cont de laturile negative ale

reglementărilor referitoare la dreptul de servitute, crearea unui model optim pentru legislaţia civilă

în curs de dezvoltare a Republicii Moldova, lucru deosebit de important în procesul actual de

punere în aplicare a Codului civil.

Analizînd legislaţia şi realitatea, făcînd comparaţie cu practica unor alte state, am stabilit

următoarele obiective ale prezentei lucrări:

- definirea servituţii, dreptului de servitute în genere, elaborarea unor propuneri de

modificare efectivă a legislaţiei la acest capitol;

- apariţia şi evoluţia dreptului de servitute;

- definirea şi generalizarea caracterelor juridice, propunerea variantei accesibile pentru

Republica Moldova;

- clasificarea servituţilor (clasificare controversată în literatura de specialitate);

- constituirea servituţii prin destinaţia imobilului stabilită de proprietar;

- dobîndirea servituţii prin uzucapiune;

- exercitarea servituţii;

- caracteristica drepturilor proprietarului terenului dominant;

- caracteristica şi temeiurile de stingere a servituţii, stabilirea cerinţelor şi a procedurii de

stingere;

- calcularea termenului de neuz;

- constatarea lacunelor din legislaţia Republicii Moldova, elaborarea unor propuneri de

modificare a legislaţiei.

În calitate de bază metodologică în cercetări autorul a utilizat analiza comparativă, ceea ce

a permis autorului să examineze dreptul de servitute sub diverse aspecte, date fiind reglementările

cunoscute în domeniul dreptului din Republica Moldova, România, Federaţia Rusă, din ţările

comunităţii europene. În procesul de sintetizare a lucrărilor ştiinţifice din ţările menţionate, de

7

Page 8: Radu Turcanu Abstract

argumentare a concluziilor şi recomandărilor, de analiză comparativă, cel mai efectiv procedeu de

sintetizare a noţiunilor şi fenomenelor, autorul a utilizat şi metodele dialectice, de analiză şi sinteză

logică structural-sistematică, istorică, juridico-comparativă, sociologică (analiza documentelor), alte

metode de cunoaştere ştiinţifică.

Noutatea ştiinţifică constă în analiza complexă a legislaţiei şi a relaţiilor de servitute, în

caracterul mixt, teoretic şi practic al acestei analize. Reprezentînd o încercare de a elucida, pe baza

sistematizării normelor legale şi analizei creative a fenomenelor juridice, procesul de reglementare

şi detaliere a institutului de servitute în Republica Moldova, lucrarea conţine recomandări pentru

optimizarea raporturilor de vecinătate, relevă o serie de probleme cărora le dă soluţii interpretative,

ori referitor la care sugerează idei de modificare a unor dispoziţii legale. Lucrarea aduce un suflu

nou prin reflectarea noţiunii de servitute ca apărare juridică durabilă şi flexibilă a drepturilor reale

în relaţiile de folosire a imobilelor. Deşi Codul civil consacră servituţilor un capitol, reglementările

lui sînt insuficiente, deoarece, la adoptare, nu s-a ţinut cont de unele propuneri importante, fapt ce

implică necesitatea unor modificări, condiţionate de schimbările survenite în structura economico-

socială. Referitor la adoptarea unor modificări în acest cod, care să corespundă noilor relaţii, există

o opinie majoritară, de altfel şi în literatura de specialitate. Astfel, pe lîngă faptul că prezenta lucrare

este una de pionierat în literatura juridică autohtonă, în ea se propune operarea unui şir de

modificări menite să perfecţioneze legislaţia, se accentuează omisiunile, reglementările greşite

conceptual la capitolul servituţii.

În procesul investigaţiilor, s-au determinat principalele teze şi concluzii înaintate spre

susţinere.

1. O primă intervenţie ar viza eliminarea confuziei ce se naşte între îngrădirile legale de

drept privat şi servituţi, în cadrul raporturilor de vecinătate.

2. Totodată, constituirea servituţii prin destinaţia stabilită de proprietar de la art. 432 din

Codul civil este foarte limitată.

3. Urmează a fi prevăzută şi situaţia cînd unicul proprietar a două proprietăţi rurale, dintre

care una este grevată cu obligaţie (aparentă) pentru utilizarea sau utilitatea alteia, să înstrăineze una

dintre aceste proprietăţi în favoarea unui terţ.

4. Îngrădirile legale de drept privat ar putea fi definite ca mod de a fi al proprietăţii, adică o

sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul şi utilitatea unui alt imobil aparţinînd unui alt

proprietar, ce izvorăşte fie din situaţia naturală a locului, fie din situaţia impusă de lege.

5. Art. 442 reglementează răscumpărarea servituţii de trecere, care este necontinuă şi

neaparentă cînd nu există un drum vizibil. S-ar putea dobîndi o servitute de trecere necontinuă prin

uzucapiune, deoarece, prin exercitarea servituţii, proprietarul terenului înfundat face un act de

8

Page 9: Radu Turcanu Abstract

folosinţă asupra terenului vecin. Putem spune că el înţelege să facă un act de posesiune a dreptului

de servitute.

6. Necesitatea unor completări în materia servituţilor este impusă şi de noile realităţi în ceea

ce priveşte proprietatea. Nu numai Codul civil conţine norme referitoare la acest drept real. O serie

de legi instituie „servituţi legale” (Legea nr.1525-XIII din 19 februarie 1998 cu privire la

energetică, Legea nr.136-XlV din 17 septembrie 1998 cu privire la gaze, Legea nr.137-XIV din 17

septembrie 1998 cu privire la energia electrică etc.), dar care reglementează mai mult raporturile de

vecinătate.

7. Lucrarea pune în discuţie o serie de aspecte din materia servituţilor stabilite prin

destinaţia proprietarului: distincţia acestora de îngrădirile legale de drept privat, modalităţile de

stabilire, problemele pe care le ridică servitutea şi proprietatea pe cote părţi, acţiunile care decurg

din servituţi. Reglementarea servituţilor stabilite prin destinaţia proprietarului are ca scop asigurarea

folosinţei şi utilităţii unui fond de către proprietarul acestuia, atîta timp cît ele nu impun

proprietarului de teren aservit obligaţia unui fapt personal şi nu sînt contrare ordinii publice.

Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării o constituie lucrările autorilor

moldoveni, români, francezi, germani, ruşi: Adam Ioan, Ambroise Colin, Aubry C., Alexandresco

Dimitrie, Alunaru Cristian, Aramă Elena, Baieş Sergiu, Barbieri, Bassenge Peter, Berthelemy M.,

Bîrsan Corneliu, Carbonnier J., Costin Mircea, Crişu Constantin, Deak Francisc, Deleanu Ion,

Domberger G., Durac Gh., Filipescu Ion, Georgean, Hamangiu C., Ionaşcu Aurelian, Jacota Mihai,

Краснов О., Lupan Ernest, Manoliu Julieta, Meйер Д., Mureşan Mircea, Nacu C., Pop Liviu,

Hовицкий И., Побeдоносцeв K., Rau C., Rosetti-Bălănescu I., Roşca Nicolae, Суханов Е., Safta-

Romano Eugeniu, Stătescu Constantin etc.

Cercetările au ca bază normativă Constituţia Republicii Moldova, Codul civil, legile:

nr.1217-XII din 25 iunie 1997 cu privire la Programul de privatizare pentru anii 1997-1998;

nr.1308-XIII din 25 iulie 1997 privind preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului;

nr.1525-XIII din 19 februarie 1998 cu privire la energetică; nr.1543-XIII din 25 februarie 1998

privind cadastrul bunurilor imobile; nr.136-XlV din 17 septembrie 1998 cu privire la gaze; nr.137-

XIV din 17 septembrie 1998 cu privire la energia electrică; Hotărîrea Guvernului nr.360 din 18

aprilie 1997 despre Regulamentul cu privire la certificatul de urbanism şi autorizarea construirii sau

desfiinţării construcţiilor şi amenajării lor; Hotărîrea Guvernului nr.984 din 21 septembrie 1998 cu

privire la unele măsuri pentru urgentarea procesului de împroprietărire; Hotărîrea Guvernului

nr.1030 din 12 octombrie 1998 despre unele măsuri privind crearea cadastrului bunurilor imobile;

Hotărîrea Guvernului nr.61 din 29 ianuarie 1999 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la

formarea bunurilor imobile.

9

Page 10: Radu Turcanu Abstract

II. Conţinutul lucrării

Lucrarea este compusă din trei capitole, divizate în secţiuni şi paragrafe. Ea are la bază

analiza teoretică a noţiunilor şi prevederilor legale, a practicii de aplicare, a prevederilor legale

privind dreptul de servitute.

Primul capitol, intitulat „Consideraţii generale privind dreptul de servitute”, divizat în trei

mari secţiuni, are un caracter teoretic. În prima secţiune sînt examinate abordările doctrinale ale

noţiunii de servitute-dezmembrămînt al dreptului de proprietate, cunoscute în legislaţia naţională şi

în cea străină. Secţiunea a doua este consacrată noţiunii de servitute, de la istoricul apariţiei şi pînă

în prezent. Aceeaşi secţiune este consacrată, de asemenea, istoricului şi caracterelor juridice ale

dreptului de servitute.

Următoarea secţiune, a III-a, este dedicată clasificării servituţilor, studiul fiind axat pe

analiza comparată a legislaţiilor care au o asemenea instituţie.

Capitolul II, consacrat analizei „Servituţilor stabilite prin fapta omului”, reprezintă

examinarea prevederilor legale cu privire la constituirea servituţii stabilite de proprietar, ca cea mai

veritabilă servitute. Capitolul are trei secţiuni. În prima secţiune se face prezentarea generală a

constituirii servituţilor de către proprietar, distincţia între aceste servituţi, se consemnează şi

îngrădirile dreptului de proprietate, domeniul de aplicare şi obiectul acesteia.

Secţiunea a doua este dedicată naturii juridice a celor mai frecvente servituţi stabilite prin

fapta omului. Sînt examinate modurile de instituire a servituţii, deosebirile dintre servitutea stabilită

de proprietar şi uzufruct, uz şi abitaţie personală, prevederile legislaţiei în vigoare, se propune

modificarea unor norme sau completarea legislaţiei cu norme noi, este arătată metodologia de

cercetare, se face o comparaţie între servituţile prediale şi cele personale, relevîndu-se esenţa şi

specificul celor prediale.

Capitolul III, „Constituirea, exercitarea şi stingerea dreptului de servitute”, reprezintă un

studiu al procedurilor, prevăzute de legislaţie, de constituire, dobîndire şi exercitare a dreptului de

servitute. În genere, capitolul este axat în jurul acestor probleme. Astfel, sînt analizate temeiurile

apariţiei dreptului subiectiv de servitute, conţinutul şi căile de exercitare a acestui drept.

Secţiunea întîi conţine consideraţiuni generale privind constituirea servituţilor prin destinaţia

dată de proprietar, prin act juridic şi prin uzucapiune. Sînt arătate atît modalităţile de constituire, cît

şi controversele privind admisibilitatea servituţilor prin uzucapiune.

Secţiunea a doua tratează posibilele drepturi şi obligaţii atît ale proprietarului terenului

dominant, cît şi ale proprietarului terenului aservit, posibilele acţiuni, derivînd din servituţi, în

instanţa de judecată. Se propun modificări ce ar facilita soluţionarea litigiului apărut.

10

Page 11: Radu Turcanu Abstract

Secţiunea a treia, „Stingerea servituţilor”, reglementează cauzele legale de stingere a acestui

drept, relevînd stingerea servituţilor în caz de indiviziune şi a servituţilor stabilite de proprietar.

Aprobarea rezultatelor cercetării se rezumă în felul următor:

- au fost elaborate propuneri de modificare şi completare a noului Cod civil;

- a fost propus spre elaborare un set normativ pentru dezvoltarea acestei instituţii, indicîndu-

se principiile ce urmează a fi respectate la elaborarea actelor normative, principii deduse din

practica unor alte ţări la acest capitol;

- concluziile făcute în lucrare pot servi drept suport la modificarea atitudinii faţă de instituţia

servituţii în ţară. Unele aspecte ale acestei instituţii au fost abordate pentru prima dată şi pot servi

drept informaţie utilă în activitatea practică a notarilor, avocaţilor şi judecătorilor;

- lucrarea poate fi folosită ca sursă teoretică şi practică în procesul didactic din învăţămîntul

superior şi mediu de specialitate, precum şi la elaborarea unor lucrări ştiinţifice, acte normative etc.

Lucrarea are o construcţie conceptuală de studiu monografic, înglobînd şi îmbinînd aspecte

teoretico-istorice ale instituţiei date, materializînd unele argumente pragmatice prin practica

judiciară: franceză, rusă, română, germană. În încheiere, sînt formulate concluzii principale şi

propuneri în vederea perfecţionării instituţiei de servitute şi a dreptului de servitute în genere.

Ideea fundamentală este că servitutea, unul dintre cele mai vechi drepturi reale, alături de

proprietate, a fost creată ca urmare a utilităţii ei practice, găsindu-şi loc, pentru prima dată în

legislaţia naţională, într-un act de o asemenea anvergură cum este Codul civil.

Sinteza rezultatelor obţinute

Prezenta lucrare şi-a propus ca scop analiza ştiinţifică a instituţiei servituţii cu axarea, în

special, pe problemele constituirii ei.

Această alegere a fost dictată de locul pe care îl ocupă servitutea în sistemul de drept civil

moldovenesc şi de importanţa acestei instituţii pentru avansarea economică a statului.

Abordarea acestei instituţii de drept civil este condiţionată de dezvoltarea pieţei imobiliare,

care pune noi sarcini în faţa legiuitorului în vederea reglementării raporturilor apărute între

proprietarii unor imobile învecinate.

Deşi un loc central este atribuit analizei condiţiilor de apariţie, caracterelor juridice şi

clasificării servituţilor, un loc aparte le-a revenit şi celor mai frecvente servituţi stabilite prin fapta

omului (servitutea de vedere, de trecere şi servitutea privind distanţa pentru construcţii). Analizînd

fenomenul luat în studiu, am relevat că regimul juridic al fiecărei categorii de servituţi este diferit,

are tangenţă cu reglementările altor instituţii juridice şi prin urmare poartă un caracter complex. Am

atins obiectivul propus prin formularea reglementărilor juridice privind servitutea în funcţie de

11

Page 12: Radu Turcanu Abstract

evoluţia legislaţiei naţionale şi de cele mai progresiste reglementări din astfel de ţări ca Germania,

Franţa România, Rusia, Olanda etc.

În consecinţă, s-a realizat o lucrare în care nu numai că se evidenţiază principalele probleme

ce priveşte dreptul de servitute, dar şi s-au oferit soluţii şi recomandări care ar putea fi utile în

activitatea de aplicare a dispoziţiilor legale şi de perfecţionare a cadrului legislativ. Intenţia

autorului a fost efectuarea unei analize teoretice naturii juridice a dreptului de servitute, pentru care

a trebuit să procedeze, în prealabil, la cercetarea amănunţită a dreptului de proprietate, a

caracterelor şi atributelor lui. De asemenea, autorul a considerat necesar să delimiteze dreptul de

servitute de dreptul vecinătăţii, care nu constituie decît limitele normale în care trebuie să se înscrie

exercitarea acestui din urmă drept. De asemenea, pentru explicarea originii şi naturii juridice a

dreptului de servitute, autorul a considerat utilă comparaţia cu dreptul roman şi cu vechiul drept

românesc. Cu atît mai mult, că unele dintre vechile legiuiri au o valoare nu doar istorică, ci şi

practică. Lucrarea este elaborată într-o formă de analiză multilaterală a instituţiei servituţii faţă de

pilonul real - dreptul de proprietate. Prin prisma acestei lucrări, s-a făcut o delimitare exactă şi

argumentată, fiind şi exponentul menţinerii tradiţionale a instituţiei servituţii în cadrul altor drepturi

reale. Din cele menţionate, se relevă faptul că servitutea, unul dintre cele mai vechi drepturi reale,

alături de proprietate, a fost creată ca urmare a utilităţii ei practice. Din prezenta lucrare ne-am

convins despre importanţa dreptului de servitute.

Procesul privatizării a demarat în anul 1992. Au fost necesari 10 ani pentru ca în legislaţie să

apară prevederi care să se refere cel puţin indirect la dreptul de servitute. În urma privatizării, s-au

creat diverse situaţii în care constituirea servituţilor a fost necesară. Amintim că în agricultură acest

dezmembrămînt al dreptului de proprietate este menit să sporească utilitatea şi agrementul unor

fonduri înfundate, a unor terenuri, în genere. De asemenea, în industrie, diferitele relaţii de

vecinătate teritorială reclamă, deseori, stabilirea unor servituţi. Prin urmare, instituirea acestora este

condiţionată fie de utilitatea publică, fie de utilitatea privată. Utilităţile menţionate l-au determinat

pe legiuitor să reglementeze această specie de drepturi atît în Codul civil, cît şi în alte acte

normative. Legiuitorul ar trebui să fie mai receptiv la problemele societăţii, deoarece situaţiile de

litigiu în relaţiile de vecinătate iau amploare, iar, lipsa unor prevederi legale, conform cărora ele

trebuie soluţionate, va aduce la o tensionare şi mai mare a relaţiilor din societate, la apariţia unor

alte consecinţe nefavorabile. Cunoaşterea dreptului de servitute şi a scopului reglementării lui se

impune în prezent dacă avem în vedere implicaţiile adoptării şi unor alte legi în materia servituţii.

De exemplu, Legea privind cadastrul bunurilor imobile reglementează modul de înregistrare a

servituţilor, deşi nu există norme la nivel de lege sau subordonate legii (hotărîre, dispoziţie) ce ar

reglementa detaliat acest fenomen. Servituţile însă nu se referă numai la terenuri, ci şi la alte

12

Page 13: Radu Turcanu Abstract

imobile şi trebuie avut în vedere şi scopul constituirii servituţilor: a fi în favoarea uzului şi utilităţii

unui imobil. Scopul reglementării servituţilor, văzut prin prisma lucrării de faţă, constă în asigurarea

folosinţei şi utilităţii unui fond.

Lucrarea pune în discuţie o serie de aspecte din materia servituţilor prin fapta omului:

distincţia acestora de îngrădirile legale de drept privat, modalităţile de stabilire, problemele pe care

le ridică servitutea şi proprietatea pe cote părţi, inclusiv acţiunile ce derivă din servituţi. La analiza

acestei lucrări, am constatat cu satisfacţie studiul analitic profund efectuat asupra instituţiei date,

analiza în esenţă a elementelor definitorii ale aceste instituţii, delimitarea ei de alte drepturi reale

reglementate de Codul civil al Republicii Moldova. Studiul efectuat este binevenit pentru

practicieni, avîndu-se în vedere vidul existent în materie de drept civil, lipsa unor studii în domeniu

care să analizeze în complex o problemă atît de arzătoare din societatea moldavă cum sînt

dezmembrămintele dreptului de proprietate în perioada împroprietăririi cetăţenilor Republicii

Moldova cu pămînt, ruptura de tradiţie şi lipsa de cultură în domeniu. De asemenea, din lucrare

decurge în mod logic concluzia conform căreia sînt posibile şi raţionale elaborarea şi completarea

legislaţiei cu norme uniforme privind reglementarea dreptului de servitute.

Structura tezei reprezintă un instrument util de studiu al instituţiei dreptului de servitute.

Materialul expus va contribui la securizarea circuitului civil, la aprofundarea cunoştinţelor juridice

în domeniu şi va servi o bună bază teoretică pentru alte cercetări. Autorul nu s-a limitat la

elaborarea unei teze teoretice, ci a reflectat principalele probleme ce apar în faţa celor ce doresc să

studieze în profunzime această instituţie, recomandîndu-le unele soluţii. Autorul nu a apelat

frecvent la doctrină, la practica judiciară sau la dreptul comparat, ci doar în cazul tălmăcirii unor

legi naţionale, realizînd un studiu echilibrat şi util. Luînd ca bază legislaţia Republicii Moldova şi

ţinînd cont de ideile şi recomandările făcute, autorul a realizat un model optim al dreptului de

servitute, lucru de extremă necesitate. În procesul investigaţiilor, a cercetat şi evidenţiat tezele pe

care le înaintează spre susţinere, expuse în secţiunea „Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute”

din introducerea la prezenta lucrare.

Concluzii şi recomandări

În prezenta lucrare, autorul a urmărit efectuarea unei analize a noţiunii dreptului de

servitute, modului de constituire, exercitare şi stingere a acestui drept în conformitate cu legislaţia

ţărilor ce cunosc instituţia servituţii, generalizarea normelor care reglementează dreptul de servitute,

a doctrinei şi chiar a practicii judiciare de examinare şi soluţionare a litigiilor dintre proprietarii de

imobile vecine. Prin eforturile autorului s-a creat o imagine clară a naturii dreptului de servitute,

introducerea căreia este o necesitate şi pentru Republica Moldova o dată cu trecerea ei la economia

de piaţă. Considerăm că, servituţile nu sînt reglementate suficient de legislaţia naţională,

13

Page 14: Radu Turcanu Abstract

participanţii la relaţiile imobiliare pot încheia contracte privind instituirea unei servituţi. Structurată

astfel, lucrarea reprezintă un instrument de lucru necesar pentru cunoaşterea şi aprofundarea acestei

materii esenţiale a dreptului civil, atît pentru studenţii facultăţilor de drept, cît şi pentru practicieni.

Am făcut încercarea de a ilustra în ce măsură caracterele dreptului de servitute permit

constituirea acestui drept real, respectiv în ce măsură constituirea servituţii ar contrazice caracterele

specifice dreptului de proprietate. De asemenea, am considerat necesar să delimităm dreptul de

servitute de celelalte restricţii impuse proprietarului, care nu constituie decît limitele normale în

care trebuie să se înscrie exercitarea acestui drept. Considerăm că studiul care s-a făcut ne va

permite, ţinînd cont de laturile negative ale reglementărilor actuale ale dreptului de servitute, să

creăm un model optim pentru legislaţia civilă a Republicii Moldova ca stat independent în curs de

dezvoltare. Acest lucru este extrem de important astăzi, cînd este în vigoare un nou Cod civil. Cele

expuse pot argumenta faptul că situaţia juridică reală în cadrul servituţii, raţionamentele doctrinare

relative la acest fenomen juridic, precum şi metodologia analizei şi perceperii fenomenelor juridice

din teoria generală a dreptului la etapa actuală, cer cu insistenţă reformularea definiţiei, pregătirea

condiţiilor pentru ca ea să ilustreze faptul calitativ din evoluţia servituţii. Considerăm că o nouă

definiţie legală ar reflecta adecvat realitatea.

O definiţie care ar reflecta geneza servituţii, care nu ar rupe firul înţelepciunii juriştilor

romani, dar le-ar exprima recunoştinţă, care nu ar repeta-o în mod dogmatic, ci ar îmbogăţi-o cu

idei noi, dictate de condiţiile obiective ale vieţii sociale contemporane şi formulate de pe noile

poziţii metodologice ale cunoaşterii fenomenelor juridice, ar fi cea expusă în propunerea de lege-

ferenda.

1. Prin urmare, în lumina celor expuse, considerăm că avem temei suficient de a propune

legiuitorului Republicii Moldova să modifice definiţia legală a servituţii, expunînd art. 428 alin. (1)

din Codul civil în următoarea variantă:

„Servitutea este sarcina (obligaţia) care grevează dreptul de proprietate asupra unui

imobil (teren aservit) în utilitatea sau sporirea confortului exercitării dreptului de proprietate

asupra unui alt imobil (teren dominant). Utilitatea poate rezulta din destinaţia economică a

imobilului (terenului) dominant ori din intenţia proprietarului de a spori confortul exercitării

dreptului de proprietate asupra imobilului ce îi aparţine”1.

Definiţia propusă este compatibilă cu:

a) conţinutul şi caracterul real al dreptului subiectiv de proprietate (Codul civil, art. 315), din

care rezultă că proprietarul poate dispune de imobil, limitîndu-şi sau lărgindu-şi dreptul asupra lui,

1 Servitutea s-ar putea defini de pe poziţiile dreptului subiectiv, la fel ca şi uzufructul (Codul civil, art. 395 alin. (1), dar nu ar fi în unison cu denumirea, camuflîndu-i-se astfel geneza.

14

Page 15: Radu Turcanu Abstract

iar imobilul (terenul, fondul) figurează în toate cazurile ca obiect atît al dreptului subiectiv de

proprietate, cît şi al celui de servitute;

b) condiţiile de exercitare a drepturilor subiective şi de executare a obligaţiilor (Codul Civil,

art. 9);

c) principiile fundamentale ale libertăţii personalităţii umane, consfinţite prin legislaţia

internă2 şi acte internaţionale3, întemeiate pe recunoaşterea egalităţii participanţilor la raporturile

juridice civile, conform cărora persoanele fizice şi juridice sînt libere să stabilească pe bază de

contract drepturile şi obligaţiile lor, orice alte condiţii contractuale, dacă nu contravin legii şi

bunelor moravuri (Codul civil, art. 1 alin. (1) şi (2), art. 9 alin. (1)). Prin urmare, în virtutea aceleiaşi

libertăţi, egalităţi şi independenţe, persoana poate dobîndi orice drepturi şi asuma orice obligaţii,

inclusiv obligaţia dintr-o servitute, cu condiţia de a nu contraveni prevederilor legale şi bunelor

moravuri şi de a nu fi prejudiciabile pentru onoarea şi demnitatea personalităţii umane

contemporane, fiind în absolută coerenţă cu ordinea publică.

Concluzionînd asupra caracterelor definiţiei legale propuse legiuitorului Republicii

Moldova, considerăm că această definiţie ar fi convenabilă şi pentru codurile civile ale altor ţări

europene (Franţei, Belgiei, Spaniei, României, Olandei etc.) care au formulat definiţia servituţii,

inspiraţi de prevederile art. 637 al Codului civil francez. Dorim să adăugăm că definiţia legală

propusă reflectă adecvat geneza servituţii prediale ca fenomen juridic, păstrîndu-i-se identitatea

milenară prin păstrarea denumirii şi cuvintelor - cheie (teren aservit şi teren dominant). Totodată,

esenţa şi legăturile juridice apar efectiv între subiectele din cadrul servituţii. Nu în ultimă instanţă,

factorul obiectiv (destinaţia economică a terenului dominant), precum şi factorul subiectiv (intenţia,

dorinţa proprietarului terenului dominant) condiţionează necesitatea constituirii servituţii.

Pentru cizelarea noţiunii de servitute în doctrina naţională şi perfecţionarea normelor acestei

instituţii juridice din Codul civil al Republicii Moldova se cere o practică de aplicare. Considerăm

că practica ne va atenţiona asupra lacunelor reglementărilor în vigoare ori asupra lipsei de

coordonare între diferitele acte ale cadrului normativ, contribuind astfel şi la cristalizarea definirii

doctrinare a servituţii.

2. Trebuie să menţionăm, că unele norme privind dreptul de servitute ar putea ridica

probleme şi ar face dificilă perceperea esenţei servituţii, creînd astfel neclarităţi instanţelor de

2 Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, art. 1 alin. (1), art. 4, 15, 16 şi 46. Codul civil al Republicii Moldova, art. 1 alin. (1) şi (2), art. 9, 207, 220 alin. (1) şi (2). 3 Vezi: Declaraţia universală a drepturilor omului, adoptată la New York la 10 decembrie 1948; Pactele internaţionale: „cu privire la drepturile civile, şi politice; cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale”, adoptate de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 19 decembrie 1966, în vigoare pentru Republica Moldova de la 28 iulie 1990. În: „Tratate internaţionale”, ediţie oficială, 1998, vol. 1, p. 12-49; Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi protocoalele 1-11. În: ”Tratate internaţionale”, vol. 1, p. 342-383.

15

Page 16: Radu Turcanu Abstract

judecată în procesul de aplicare. Un exemplu de acest gen îl întîlnim în Codul civil la art. 431 alin.

(3), în care se prevede că servitutea constituită prin acte juridice este opozabilă după înscriere în

registrul bunurilor imobile şi nu se face referinţă în nici o normă la opozabilitatea servituţilor care

au la bază alte fapte juridice. Ar fi fost normal, ca în primul rînd, să se concretizeze faţă de ce

persoane este opozabilă servitutea (faţă de terţi sau faţă de proprietarul terenului aservit), iar în al

doilea rînd, pornind de la prevederea acestui alineat, să se ajungă la concluzia că numai servituţile

constituite prin acte juridice sînt opozabile terţilor din momentul înregistrării. Soluţionarea

problemei îşi poate găsi reglementare în Codul civil la art. 290, 496 şi 499.

3. În scopul reglementării detaliate a mecanismului dobîndirii servituţilor prin uzucapiune,

prevăzut în Codul civil la art. 433, propunem completarea articolului dat cu un nou alineat, (4):

„(4) Modul de exerciţiu al servituţii se dobîndeşte în aceleaşi condiţii ca şi dreptul de

servitute”.

Modificarea este făcută cu scopul de a detalia şi totodată de a arăta că modul în care se

exercită servitutea este acelaşi şi întruneşte condiţii similare ca şi la dreptul de servitute.

4. Sînt posibile diferite variante de interpretare din partea subiectelor care aplică servitutea.

Astfel, expresia „deasupra sau sub pămînt” din art. 434 alin. (1) este determinată de natura şi

conţinutul servituţii. Aceasta, trebuie să recunoaştem, constituie doar una dintre posibilele

interpretări.

5. Aranjarea nesistematică a ideilor din alineatele art. 434 creează premise pentru opinii

contradictorii referitor la posibilitatea de a schimba locul de exercitare a servituţii din iniţiativa

proprietarului terenului aservit. În această ordine de idei, relevăm că alin. (5) al art. 434 din Codul

civil conţine ambiguităţi şi neclarităţi. Pentru a evita astfel de momente, propunem o variantă

simplă, concordată la prevederile întregului articol. Astfel, considerăm necesară excluderea alin. (5)

şi completarea alin. (4) cu următorul text:

„Dacă are un interes serios şi legitim, proprietarul fondului aservit va putea schimba

locul prin care se exercită servitutea în măsura în care exercitarea servituţii rămîne la fel de

comodă pentru proprietarul fondului dominant”.

6. În capitolul III, „Servitutea”, din cartea a doua a Codului civil nu-şi găseşte reglementarea

juridică situaţia în care ambele fonduri (dominant şi aservit) se împart şi nu este clar cum va putea fi

exercitată servitutea. Considerăm necesar ca, după art. 434, să fie înserat un nou articol, care ar

reglementa această situaţie, avînd următorul cuprins:

„Art. 4341 . Condiţiile împărţirii terenurilor

(1) Dacă terenul dominant se împarte, servitutea va putea fi exercitată pentru uzul şi

utilitatea fiecărei părţi , fără a agrava situaţia terenului aservit.

16

Page 17: Radu Turcanu Abstract

(2) Dacă terenul aservit se împarte, servitutea se poate exercita, pentru uzul şi utilitatea

terenului dominant, pe toate părţile rezultate din împărţire, sub rezerva prevederilor art. 434 alin.

(6).

(3) Dacă servitutea este exercitată pentru uzul şi utilitatea exclusivă a uneia dintre părţile

despărţite din terenul dominant ori nu se poate exercita decît pe una din părţile despărţite din

terenul aservit, servitutea asupra celorlalte părţi se stinge.”

7. În scopul ajustării legislaţiei naţionale în materia dreptului de servitute la prevederile

respective ale Codului civil, propunem completarea Codul apelor al Republicii Moldova nr.1532-

XII din 22.06.93 („Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 1993 nr.10) cu două articole noi în

materia dreptului de servitute, şi anume:

„Articolul 421. Regimul de servitute

(1) Beneficiarii de folosinţă a apei sînt obligaţi să acorde drept de servitute, avîndu-se în

vedere zone anume stabilite de comun acord cu autoritatea centrală pentru resursele naturale şi

mediu, fără a percepe taxe, pentru:

a) trecerea sau circulaţia personalului cu atribuţii de serviciu în gospodărirea apelor, în

exerciţiul funcţiunii;

b) amplasarea, în albie şi pe maluri, de borne, repere, aparate de măsură şi control, alte

aparate şi instalaţii necesare executării de studii privind regimul apelor, precum şi accesul

pentru întreţinerea lor;

c) transportul şi depozitarea temporară de materiale şi utilaje pentru intervenţii operative

de apărare împotriva inundaţiilor;

d) transportul şi depozitarea temporară de materiale, utilaje, circulaţia acestora şi a

personalului pentru executarea lucrărilor de întreţinere şi de reparaţii.

(2) În cazul în care, prin exercitarea acţiunilor prevăzute la alin. (1), se produc pagube,

deţinătorii terenurilor riverane au dreptul la despăgubiri potrivit legii. Acestea se vor face din

alocaţii bugetare, atribuite în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) şi din mijloacele

persoanelor juridice care au produs pagubele, în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) si d)”.

Inserarea propusă se referă în exclusivitate la regimul de servitute şi nicidecum la dreptul de

vecinătate.

„Articolul 422. Regimul de expropriere

(1) Pentru efectuarea unor lucrări de amenajare a bazinelor hidrografice şi altor lucrări

hidrotehnice de utilitate publică, cum ar fi: baraje şi lacuri de acumulare cu anexele acestora,

hidrocentrale, derivaţii de debite între cursuri de apă, lucrări de apărare împotriva inundaţiilor,

sisteme de alimentare cu apă şi de canalizare, inclusiv instalaţii de epurare şi anexele lor,

17

Page 18: Radu Turcanu Abstract

regularizarea de rîuri, staţii şi platforme hidrometeorologice, sisteme de îmbunătăţiri funciare,

corectarea torenţilor, pot fi expropriate pentru utilitate publică, cu o justă şi prealabilă

despăgubire, sau ocupate temporar, contra plată, terenuri şi clădiri, în condiţiile legii.

(2) Sînt scutite de servituţi permanente: clădirile, curţile, grădinile aferente locuinţelor,

monumentele publice, bisericile şi cimitirele, parcurile declarate monumente ale naturii.

(3) Dreptul de servitute, o dată stabilit, este o obligaţie opozabilă tuturor.

(4) Servitutea se consideră stinsă pentru lucrările prevăzute la alin. (1) dacă a fost

abandonată cel puţin 3 ani sau dacă nu mai este necesară.

(5) La crearea servituţii temporare sau permanente, despăgubirea este egală cu:

a) valoarea de circulaţie a produselor, plantaţiilor, construcţiilor sau bunurilor mobile

avariate sau distruse;

b) pagube cauzate proprietarului la stabilirea servituţii pe zona respectivă, în raport cu

foloasele ratate prin schimbarea destinaţiei temporare sau permanente a zonei”. S-ar părea că dreptul de uz şi de servitute atribuit cu titlu gratuit statului îngrădeşte

dispoziţiile constituţionale referitoare la proprietatea privată, respinge exercitarea unor drepturi şi

egalitatea cetăţenilor în faţa legii, iar, pe de altă parte, folosinţa gratuită a unei proprietăţi private

înlătură obligaţia constituţională la despăgubirea integrală şi justă a persoanei lipsite de

prerogativele depline ale dreptului de proprietate. Astfel, dispoziţiile de lege ferenda propuse nu

încalcă nici principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, deoarece modificările propuse nu instituie

diferenţe de tratament juridic între persoanele aflate în aceeaşi situaţie, ci, dimpotrivă, obligaţiile şi

restricţiile prevăzute sînt aplicabile tuturor proprietarilor persoane fizice.

Analizînd jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului sub acest aspect, putem

constata că statului i se lasă o marjă de apreciere, în funcţie de nevoia reală a comunităţii în

adoptarea măsurii privative de proprietate. În cauza „James şi alţii împotriva regatului Unit al Marii

Britanii şi Irlandei”, 1986, Curtea Europeană a statuat că nu poate fi vorba despre o încălcare a

dispoziţiilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale dacă

privarea de proprietate a fost făcută într-un anumit context politic, economic sau social, dacă

răspunde unei „utilităţi publice”, aşa cum prevede art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie,

aparţinînd chiar şi unei categorii mai restrînse de persoane, deci şi în situaţia în care colectivitatea în

ansamblul ei nu utilizează sau nu profită ea însăşi de bun. În vederea atingerii realizării scopului ei

legitim, măsura privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigenţele

interesului general al comunităţii şi apărarea drepturilor fundamentale ale individului. Mai mult

decît atît, ea trebuie să aibă loc în condiţiile prevăzute de legea internă, care trebuie să fie accesibilă,

publică şi previzibilă, să cuprindă o procedură clară de aplicare. Or, în această materie, prin

18

Page 19: Radu Turcanu Abstract

modificarea propusă, norma dată respectă exigenţele impuse de prevederile Convenţiei pentru

apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

8. Se poate afirma pe bună dreptate că normele Codului civil privind servituţile sînt

compatibile şi cu normele, în vigoare la momentul adoptării lui, care fac referire la dreptul de

servitute. Trebuie să recunoaştem însă că legislaţia în vigoare, cu excepţia Codului civil, face foarte

puţine referiri la dreptul de servitute. Cauza acestei situaţii constă în faptul că instituţia dată nu era

reglementată în detalii, motiv pentru care nu erau suficient de clare efectele înserării unor astfel de

norme în diferite contexte juridice. De aceea, un prin act care ar necesita modificări este Legea cu

privire la gaze nr.136-XIV din 17 septembrie 1998, („Monitorul Oficial”, 1998, nr.111-113) care

are o dată mai recentă de adoptare decît data punerii în aplicare a Codului civil. În lege se vorbeşte

şi de servitutea de trecere. Pentru ajustarea normelor legii la prevederile Codului civil, propunem

legiuitorului moldovenesc să opereze unele modificări la art. 19 din capitolul IV „Dreptul de

folosinţă a proprietăţii unor alte persoane” din Legea nr. 136-XIV din 17 septembrie 1998, şi anume

după alin. (4) din art. 19 să insereze un nou alineat, (5), cu următorul cuprins:

„(5) Titularul de licenţă pentru transportul sau pentru distribuţia de gaze poate beneficia

de dreptul de servitute privind trecerea subterană, de suprafaţă sau aeriană pentru a instala

reţele, conducte, linii sau alte echipamente aferente capacităţii şi privind accesul la locul lor de

amplasare”.

9. Deoarece, după cum am subliniat, atît Legea cu privire la gaze nr. 136-XIV din 17

septembrie 1998, cît şi Legea cu privire la energia electrică nr.137-XIV din 17 septembrie 1998

(„Monitorul Oficial”, 1998, nr.111-113) tratează, la aceleaşi capitole IV, intitulate „Dreptul de

folosinţă a proprietăţii unor alte persoane”, procedura şi mecanismul de folosire a proprietăţii unor

alte persoane. Propunem ca şi în acest din urmă act să se facă modificările expuse anterior.

10. În această ordine de idei, propunem ca după art. 19 al acestor două legi să se introducă

un nou articol:

„Articolul 19 1. Exercitarea dreptului de servitute

Dreptul de servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţile energetice se exercită cu

titlu gratuit pe toată durata de existenţă a acestor capacităţi. Dacă, cu ocazia intervenţiei pentru

retehnologizări, reparaţii, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinătatea

capacităţilor energetice, titularii de licenţă au obligaţia să plătească despăgubiri în condiţiile

prezentei legi.”

11. O următoare propunere pe care încercăm să o promovăm se referă la Legea nr.1543-XIII

din 25 februarie 1998 privind cadastrul bunurilor imobile („Monitorul Oficial”, 1998, nr.44-46.).

Astfel, în art. 2, sînt definite noţiunile principale, printre care şi noţiunea de servitute.

19

Page 20: Radu Turcanu Abstract

În varianta actuală, servitutea - reprezintă un drept de folosinţă limitată (posibilitatea

traversării, trecerii, accesului la obiectele de utilitate publică, instalării şi deservirii liniilor de

comunicaţie etc.) asupra unui bun imobil străin. Este unul din tipurile de grevare.

În scopul unificării legislaţiei în materia dreptului de servitute, în acelaşi timp şi al ajustării

normelor existente la prevederile Codului civil, propunem legiuitorului să substituie norma

existentă cu următoarea formulă:

„Servitute - sarcină (obligaţie) care grevează un imobil (teren aservit) pentru uzul

utilitatea sau sporirea confortului unui alt imobil (teren dominant).

Concluzionînd asupra lucrării în întregime, putem spune că studiul efectuat este un punct de

cotitură în dezvoltarea gîndirii juridice autohtone în problema vizată. Lucrarea conţine multe idei

noi referitor la definirea servituţii prediale, la delimitarea ei de alte dezmembrăminte ale dreptului

de proprietate şi la perfecţionarea unor norme juridice concrete din cadrul servituţii prediale ca

instituţie juridică. Concluziile şi propunerile de lege ferenda survin în mod logic din conţinutul

lucrării, sînt clar formulate şi bine argumentate. Au fost analizate conceptul dezmembrămintelor

dreptului de proprietate, particularităţile comune şi distinctive ale diferitelor dezmembrăminte ale

dreptului de proprietate; au fost delimitate servituţile de fenomenele juridice ce poartă denumirea de

drept al vecinătăţii. Servitutea are multe particularităţi comune cu dreptul de vecinătate. Şi într-un

caz, şi în altul, obiectul reglementărilor îl constituie relaţiile sociale dintre vecini. Mai mult decît

atît, unele norme ale dreptului de servitute conţin elemente identice cu cele ale dreptului de

vecinătate. Dacă ar fi să comparăm normele acestor două instituţii juridice, am observa că dreptul

de vecinătate cuprinde în reglementările sale o gamă mai largă de relaţii sociale decît dreptul de

servitute. În pofida unor particularităţi comune, servitutea şi dreptul de vecinătate sînt instituţii

juridice diferite. Toate aceste caracteristici sînt necesare şi binevenite, pe de o parte, pentru

perceperea teoretică a acestei instituţii juridice şi pentru buna aplicarea normelor acesteia, iar pe de

alta, pentru buna cunoaştere a normelor juridice de către public, prin a căror respectare conştientă,

aceste norme se realizează în mod firesc.

Structurată după un plan bine chibzuit, lucrarea ne-a permis să analizăm această instituţie

juridică şi să-i reflectăm evoluţia începînd cu dreptul privat roman şi terminînd cu reglementările

din Codul civil în vigoare al Republicii Moldova. Graţie faptului că nu numai în Codul civil al

Republicii Moldova, ci şi în codul similar al altor state, la baza reglementărilor servituţii se află

principiile dreptului privat roman, am analizat în plan comparat reglementările corespunzătoare ale

acestei instituţii, care se deosebesc de la ţară la ţară doar prin gradul diferit de detaliere a

categoriilor respective de relaţii sociale. Relaţiile privind servitutea mai ales detaliat sînt

reglementate în Codul civil al Germaniei (art. 1018-1029), în cel al Franţei (art. 637-710) şi în

20

Page 21: Radu Turcanu Abstract

codurile unor alte ţări. Acest lucru ne-a permis să extindem investigaţiile noastre asupra unui spaţiu

mai vast de reglementări şi opinii doctrinare, de a sintetiza din ele raţionalul şi de a argumenta

propriile concluzii. Nu au fost eludate nici aspectele discutabile din doctrină. A fost analizată

minuţios şi exprimată atitudinea autorului care a argumentat convingător propriile opinii. Pentru a

confirma unele aspecte ale reglementărilor analizate, în lucrare s-a făcut uz nu numai de un număr

vast de surse doctrinare şi legislative, dar şi de practica judiciară din alte ţări.

În ceea ce priveşte practica aplicării legislaţiei privind servitutea în sistemul juridic al

Republicii Moldova, putem spune că se află la început de cale şi este greu de a face prognoza

aspectelor care ar fi mai frecvent abordate în practica examinării şi soluţionării acestei categorii de

litigii. Dacă am lua în particular întreprinderile energetice şi de telecomunicaţie ca avînd dreptul la

servituţi în baza legii, nici aici nu avem date concrete, aşa cum aceste întreprinderi încă nu au

încheiat acorduri cu proprietarii sau cu deţinătorii de terenuri în baza unor alte drepturi asupra

terenurilor, relative la natura şi conţinutul servituţilor, prevăzute prin legile respective. Din practica

aplicării normelor privind servitutea în statele cu o tradiţie bogată în acest sens pot fi evidenţiate

unele aspecte care ridică deseori în faţa instanţelor de judecată probleme de interpretare a legii. Ele

vizează: caracterul gratuit sau oneros al servituţii, dobîndirea servituţii prin uzucapiune, stingerea

servituţii prin neuz, determinarea cotei-părţi a fiecărui proprietar, determinarea proporţiei dintre

avantajele şi cotele părţi de participare la cheltuielile suportate de proprietarul terenului dominant la

efectuarea lucrărilor necesare exercitării şi conservării servituţii. Dacă ar fi să ne referim la normele

subordonate Codului civil, am releva faptul că la elaborarea unui act de o asemenea anvergură nu s-

a ţinut cont de legislaţia în vigoare la acea perioadă. Este vorba despre legile cu privire la toate

categoriile de energie şi telecomunicaţie şi de regulamentele aferente, care prevăd expres dobîndirea

servituţii în baza normelor sale şi care au fost adoptate înaintea elaborării, adoptării şi punerii în

vigoare a Codului civil. În asemenea situaţie, pentru a argumenta ideea că sursa servituţii poate fi şi

legea, ne vedem siliţi să apelăm la art. 8 alin. (1) din Codul civil, care prevede că drepturile şi

obligaţiile civile apar în temeiul legii.

De asemenea, normele privind servitutea din Codul civil nu conţin nici o prevedere

referitoare la apărarea dreptului de servitute. În această situaţie, urmează a invoca normele privind

proprietatea şi posesiunea, însă articolele respective nu se referă expres la apărarea dreptului de

servitute. În această situaţie, vom fi nevoiţi să ne apelăm la prevederile art. 11 lit. b), precum şi ale

art. 376 alin. (3) din Codul civil, pentru a apăra un drept de servitute lezat. S-ar mai putea face uz şi

de art. 289 conform căruia prevederile referitoare la bunurile imobile şi mobile se aplică în modul

corespunzător şi drepturilor reale asupra acestor bunuri.

21

Page 22: Radu Turcanu Abstract

PUBLICAŢII LA TEMA TEZEI

1. ŢURCANU, RADU. Apărarea dreptului de proprietate privată prin intermediul acţiunii

reale. În: „Rolul autorităţilor publice în garantarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale.

Materialele Simpozionului naţional practico-ştiinţific. Chişinău, 17-18 decembrie 1999”,

Chişinău, 2002, p. 102. (0,41 c.a.).

2. ŢURCANU, RADU. Istoria apariţiei şi evoluţiei dreptului de servitute. În: „Analele

ştiinţifice ale Universităţii de Studii Umanistice din Moldova”. Anul I, nr. I. Chişinău, 2001,

p. 13. (0,64 c.a.).

3. ŢURCANU, RADU. Analiza comparativă a noţiunii de ”teren lipsit de comunicaţie” în

dreptul civil comparat prin prisma noului Cod civil al Republicii Moldova. În: „Analele

ştiinţifice ale Universităţii de Studii Umanistice din Moldova”. Anul II, nr. 2, Chişinău,

2002, p. 52. (0,42 c.a.).

4. ŢURCANU, RADU. Stingerea servituţilor. În: „Ştiinţa universitară la începutul mileniului

trei. Simpozion ştiinţific internaţional”. ULIM, 15 octombrie 2002, Chişinău, 2002, p.

41.(0,70 c.a.).

5. ŢURCANU, RADU. Acţiunea în graniţuire prin prisma noului Cod civil al Republicii

Moldova. În: „Avocatul Poporului”,” 2003, nr. 3-4, p. 20. (0,49 c.a.).

6. ŢURCANU, RADU. Servitutea - un drept real principal. În: „Avocatul Poporului”, 2003,

nr. 7, p. 9. (0,50 c.a.).

7. ŢURCANU, RADU. Constituirea servituţii prin uzucapiune, reglementată de Codul civil al

Republicii Moldova. În: „Revista naţională de drept”, 2003, nr. 8, p. 51. (0,35 c.a.).

8. ŢURCANU, RADU. Servitutea de trecere în dreptul civil moldovenesc. În: „Avocatul

Poporului”, 2004, nr. 1, p. 10. (0,37 c.a.).

9. ŢURCANU, RADU. Consideraţii generale privind noţiunea dreptului de servitute. În:

„Revista naţională de drept”, 2004, nr. 7 (46), p. 42. (0,38 c.a.) - recenzent - Eugenia

Cojocari.

10. ŢURCANU, RADU. Servitutea – dezmembrămînt al dreptului de proprietate. În: „Revista

naţională de drept”, 2004, nr. 8 (47), p. 41.(0,55 c.a.) - recenzent - Eugenia Cojocari.

11. ŢURCANU, RADU. Exercitarea servituţii. Drepturile şi obligaţiile proprietarului fondului

dominant. În: „Legea şi Viaţa”, 2004, nr. 10 (154), p. 37. (0,62 c.a.).

12. ŢURCANU, RADU. Distincţia dintre servituţile stabilite prin fapta omului şi îngrădirile

dreptului de proprietate. În: „Revista naţională de drept”, 2004, nr. 9 (48), p. 42. (0,44 c.a.) -

recenzent - Eugenia Cojocari.

22

Page 23: Radu Turcanu Abstract

Summary

The Doctor Degree Thesis on

„The Right to Servitude”

The neighbouring relations, that are quite various, include in their sphere a great number of

difficult situations that often end up with conflicts. These conflicts appear between the landowners

or owners of other adjacent land plots. The present work is a theoretical presentation of the

servitudes, proved by its title “The Right to Servitude”. The work deals with a series of theoretical

aspects concerning the servitudes domain, also emphasized by different specialty works that

appeared in this field. The approach of this institution of civil law is conditioned by the real estate

market development, that imposes new tasks on the legislator to regulate the relations appeared

between the owners of adjacent lands. The diversification and intensification of ownership relations

raise new problems as regards their regulation. The present work pursues the goal to elaborate, in

general aspects, the notion of servitude right, to characterize the creation, practicing and methods of

implementation of this right in compliance with other countries’ legislation that have such an

institute in order to make a generalization of the legal provisions which regulate the right to

servitude.

The research intention is not limited to the elaboration of a theoretical thesis, but it is aimed

to reflect the essential problems that raise before those who want to study more closely this institute

and to recommend some solutions. For this reason we tried to avoid to address too often the

doctrine, the judicial practice or comparative law. The actuality of this work is determined by

scientific argumentation of the right to servitude, by particularities of the adjacent lands.

For the first time in the modern legislation of the Republic of Moldova there are regulated a

series of real rights, such as - servitudes, usufruct, use, etc. Because these real rights restrict the

owner rights, it is needed a more detailed regulation of their titular rights, the limits and the

conditions in what these rights can be exercised and, particularly, the correlation between rights of

titulars of other real rights and the owner’s rights. It were emphasized the servitudes that are set up

by established destination of the owner, by legal acts and by usucaption. In order to implement the

enumerated objectives, the work was divided in three chapters, which, in their turn, were divided in

sections and paragraphs.

The first Chapter, entitled, “General Сonsiderations on the Right to Servitude”, has a

theoretical character. It is divided in three big sections. The first section examines doctrinal

approaches to the notion of servitude - dismemberment of the right of ownership known in the

national and foreign legislation. In the second section the notion of servitude is considered from the

historical point of view, since it emerged till present.

23

Page 24: Radu Turcanu Abstract

The same section is also focused on the historical and legal characters of servitude right. The

next Section is dedicated to the classification of servitudes. The research was based on the

comparative analysis of legislations that provide for such institute.

The Chapter II is focused on the analysis of “The Servitudes Established by Human Action”

and the examination of legal provisions on the constitution of servitudes established by the owner,

as the most veritable servitudes. This Chapter, in its turn, is divided in three sections. The first

section is aimed to make a general presentation concerning the creation of servitudes by the owner,

to make a distinction between these servitudes and the restrictions of the right of property, to

determine the scope of application and its subject. The second section was dedicated to the legal

nature of the most frequent servitudes established by the human action. It this section there were

also examined the methods of establishing the servitude, the differences between the established

servitude of the owner and usufruct, use and the personal occupation, basing on the actual

provisions of the legislation with the concretisation of its content and proposal to amend some

provisions of the legislation. This Chapter also determines the methodology of the research, makes

the comparison between the inherited and personal servitudes, determines more clearly the essence

and the particularity of inherited servitudes.

The Chapter III, entitled, “The Creation, Exercising and Ceasing the Servitude Right”

represents a study of procedures provided by legislation on creation, obtaining and exercising of the

servitude right. Generally, this Chapter is focused on these issues, and also, analyses reasons of

appearance of the legal right to servitude, content and methods of exercising this right. The first

section contains general considerations regarding the establishment of servitudes by the owner

destination, by legal act and by usucaption. It also demonstrates the modalities of creation and the

controversy concerning the admissibility of the servitudes by usucaption. The second section of the

above mentioned Chapter deals with the possible rights and obligations of the owner of dominant

land, and also of the owner of subservient land, the possible actions that result from servitudes in

the Court. There were proposed amendments that might facilitate resolution the arisen litigation.

The third section, entitled “The Ceasing of the Servitude”, regulates the legal cases of extinction of

this right, as well as emphasizes the ceasing of servitudes in case of indivisibility and in case of its

establishing by the owner.

We consider that this research will allow, taking into consideration the negative futures of

the regulations on the right to servitude at the actual phase, to create an optimal model for civil

legislation of the Republic of Moldova as an independent developing state. In present, it is

extremely important when the Republic of Moldova has adopted its new Civil Code.

24

Page 25: Radu Turcanu Abstract

Аннотация

к докторской диссертации на тему "Право сервитута"

Соседские отношения, которые отличаются большим разнообразием и предполагают

множество сложных ситуаций, нередко завершаются конфликтами. Осуществляя права на

свое имущество, соседствующие собственники либо вынуждены переживать различные

неблагоприятные ситуации, либо ограничены в полномерной эксплуатации своей

собственности.

Данная работа является теоретическим представлением сервитутов, о чем

свидетельствует уже ее наименование, и рассматривает целый ряд теоретических аспектов в

данной области.

Автор работы не ограничился проведением теоретических исследований, а

рассмотрел основные проблемы, возникающие у тех, кто желал бы изучить более подробно

этот институт, и предложил конкретные решения. По этой причине автор попытался

избежать слишком частого обращения к доктрине, судебной практике или сравнительному

праву. Актуальность работы обусловлена необходимостью научного обоснования права

сервитута.

Впервые в действующим законодательстве Республики Молдова регулируется целый

ряд вещных прав, таких как сервитут, узуфрукт, пользование и др. Так как эти вещные права

ограничивают права собственника, необходимо более детальное регулирование прав их

обладателей, пределов и условий осуществления этих прав, в частности соотношения между

правами обладателей этих вещных прав и правами собственника.

В целях реализации перечисленных задач работа разделена на три главы, которые, в

свою очередь, подразделяются на части и параграфы. Теоретический анализ понятий и

положений законодательства сочетается в ней с практическим применением

законодательных норм, касающихся права сервитута.

Первая глава – "Общие положения о праве сервитута" – имеет теоретический

характер. В первой части главы понятие сервитута рассмотрено с точки зрения доктрины как

раздробление права собственности, известное в национальном и международным

законодательстве. Во второй части понятие сервитута рассмотрено с исторических позиций,

начиная с его возникновения и по настоящее время. Здесь же рассмотрены с исторической

точки зрения правовые особенности права сервитута. В последней, третьей части изложена

классификация сервитутов. Исследования основаны на сравнительном анализе

законодательств, в которых предусмотрен такой институт.

25

Page 26: Radu Turcanu Abstract

Глава II – посвящена анализу - "Сервитуты, устанавливаемые действиями человека".

В первой части главы представлена общая картина установления сервитутов собственником,

определены различия между этими сервитутами и пределами права собственности,

определены сфера применения и предмет. Вторая часть посвящена правовому

регулированию наиболее часто встречаемых сервитутов, устанавливаемых действиями

человека. Рассмотрены порядок учреждения, различия между сервитутом, устанавливаемым

собственником, и узуфруктом. В этой главе также изложена методология исследования,

проведено сравнение между унаследованными и личными сервитутами, более четко

определены сущность и специфика унаследованных сервитутов.

Глава III – "Установление, осуществление и прекращение права сервитута" –

представляет собой исследование предусмотренных законодательством процедур

установления, приобретения и осуществления права сервитута. Кроме того, в этой главе

проведен анализ оснований возникновения субъективного права сервитута, содержания и

порядка осуществления этого права. Первая часть содержит общие положения об

установлении сервитута по назначению, определенному собственником, как вследствие

заключения сделки, так и вследствие приобретательной давности. Здесь указаны не только

порядок установления, но и противоречия, касающиеся допустимости сервитута вследствие

приобретательной давности. Во второй части рассмотрены возможные права и обязанности,

как собственника доминирующего земельного участка, так и собственника участка,

обремененного сервитутом, возможные иски, вытекающие из сервитута, в судебные

инстанции. Предложены изменения, которые могли бы облегчить разрешение возникшего

спора.

Третья часть– "Прекращение сервитута" – устанавливает законные основания

прекращения этого права, а также рассматривает вопросы прекращения сервитута в случае

неделимости и в случае его установления собственником.

Считаем, что проведенное исследование, с учетом отрицательных моментов

регулирования права на сервитут на современном этапе, позволит создать оптимальную

модель для гражданского законодательства Республики Молдова как независимого

развивающегося государства. Это крайне важно в настоящее время, когда Республика

Молдова приняла новый Гражданский кодекс.

26

Page 27: Radu Turcanu Abstract

Radu ŢURCANU

DREPTUL DE SERVITUTE

Autoreferat

la teza de doctor în drept

_______________________________

Bun de tipar 18.01.2005. Comanda 6.

Coli de tipar 1,0. Tirajul 50 ex.

Centrul Editorial-poligrafic al USM

str. Al. Mateevici, 60. Chişinău, MD 2009

27