r Anul LXIV Arad, 13 Octomvrie 1940 Nr. 42

BISERICA şi ŞCOALA R E V I S T A O F I C Í A L A A E P I S C O P I E I A R A D U L U I

Redacfia şi Administraţia:

lARAD, STRADA EMINESCU 18 A P A R E D U M I N E C A

Redactor: Pr. Ilarion V. Felea A B O N A M E N T E :

Pentru 1 an 300 Lei; 6 luni 130 Lei

Apel către preoţimea română S l u j i t o r i a i t u t u r o r a l t a r e l o r r o m â n e ş t i , P e p l an soc i a l , l a t e m e l i a s t a t u l u i s t ă f a -

mi l i a . P e p lan s p i r i t u a l aşez c r e d i n ţ a . A m spus .o a c e a s t a în s c r i s o a r e a - r ă s p u n s

ce m i - a m îngădui t s 'o t r i m i t I . P . S . S . P a t r i a r h u l u i în c a l i t a t e a m e a de c o n d u c ă t o r r e s p o n s a b i l de noua î n d r u m a r e a d e s t i n e l o r neamulu i , în a c e s t e g r e l e c l ipe a l e i s t o r i e i lu i .

G ă s e s c de d a t o r i a m e a s ă m ă î n t o r c cu f a ţ a ş i c ă t r e voi , nu p e n t r u a m ă a m e s t e c a în a t r i b u ţ i i l e c o n d u c ă t o r i l o r v o ş t r i f i r e ş t i , ci pent ru a . m i îndep l in i f a ţ ă de voi ş i de Ţ a r ă î n d a t o r i r i l e m e l e de a r m o n i z a t o r a l a c t i v i t ă ţ i i ş i a l î n d a t o r i r i l o r t u t u r o r , în c a d r u l S t a t u l u i . Numai în c a d r u l a c e s t e i c o n c e p ţ i i v in în mi j l ocu l v o s t r u ş i cu d r a g o s t e de p r i m c r e d i n c i o s v ă spun că :

B i s e r i c a lui H r i s t o s nu î n s e a m n ă n u m a i ziduri , i c o a n e , c o r u r i , l u m â n ă r i , c lopote , s lu jbă .

E a e s t e d ragos te , j e r t f ă , m i l o s t e n i e , t rudă , c u r ă ţ e n i e s u f l e t e a s c ă .

Or iunde t r ă e ş t e un suf le t c u r a t , a c o l o e s t e un a l t a r a l dumneze i r i i .

P e n t r u c a B i s e r i c a ş i t o a t e podoabe le ei s ă p r i m e a s c ă cu a d e v ă r a t h a r u l c e r e s c , d a c ă v r e ţ i s ă a d ă p o s t e a s c ă cu folos pe ce i c e î n a l ţ ă r u g ă ciuni , s ă - i f a c ă s ă c a u t e spr i j in , ş i genunch i i lo r o d a t ă r i d i c a ţ i de la p ă m â n t s ă . i p o a r t e m a i î n c r e z ă t o r i c a î n a i n t e , da ţ i voi î n t â i B i s e r i c i i to t c e M â n t u i t o r u l a a şeza t l a t e m e l i a e i .

C u n o a ş t e ţ i m a i b ine c a m i n e în c e m ă s u r ă c u v i n t e l e r u g ă c i u n i l o r v o a s t r e c u p r i n d ş i d e s v ă -lue d rep t c r e d i n c i o ş i l o r p u t e r e a s au s l ă b i c i u n e a suf le tu lu i v o s t r u .

D a c ă gândul v o s t r u nu e s t e cu to tu l dă ru i t C rea to ru lu i , d a c ă i n i m a v o a s t r ă nu s e f r ă . m a n t ă cu a d e v ă r a t p e n t r u p ă c a t e l e oameni lor» a tunc i ş i z idur i l e b i s e r i c i l o r sun t r e c i ş i ch ipur i l e S f i n ţ i l o r depe i c o a n e sun t c r u n t e , ş i c l o po te le s u n ă s p a r t ş i ş i l u m â n ă r i l e p a r s t i n s e .

F a c e ţ i în a ş a fel , î n c â t o a m e n i i s ă s i m t ă

n e v o i a s ă m e a r g ă l a B i s e r i c ă ş i s ă d o r e a s c ă c e a s u l de r u g ă c i u n e c a o m a r e l i n i ş t i r e su f l e t e a s c ă .

E v a n g h e l i a M â n t u i t o r u l u i e s t e f a p t ă . E a nu a fos t s c r i s ă ca s ă f ie , c i p e n t r u c ă a fost t r ă i t ă .

V i a ţ a lui H r i s t o s - D u m n e z e u , a fos t s u pusă t r u d e i l eg i lo r omeneş t i , a a c c e p t a t p e c e t e a pedepse i d iv ine ş i a lup ta t p e n t r u r ă s c u m p ă . r ă r e a n o a s t r ă . A ş a c ă d in ea ş i n u m a i p r i n e a s ă t ă l m ă c i ţ i v i a ţ a c r e d i n c i o ş i l o r .

A s c u l t a ţ i p o v e r i l e l o r ş i a r ă t a ţ i - l e c ă t o a t e au fost t r ă i t e ş i î n f r u n t a t e de Dumnezeu p e n t r u b i r u i n ţ a l o r . Ce l m a i m i c s b u c i u m din v i a t a o r i c ă r u i a face ţ i -1 s ă i n t r e , s ă s e r e g ă s e a s c ă ş i s ă s e a l i ne p r in E v a n g h e l i e . Ş i ve ţ i v e d e a ] c ă r o s tu l v i e ţ i i nu le v a m a i fi s t r ă i n , c ă d u r e r i l e l e v o r p r i m i ş i su fe r i cu c r e d i n ţ a c ă o f a c î n t r u b i r u i n ţ a s l ave i c e r e ş t i .

T ă l m ă c i ţ i , în f i e c a r e zi de s ă r b ă t o a r e , pen t r u în ţ e l e su l t u t u r o r , p r i n p red i c i s c u r t e ş i î n ţe lep te , E v a n g h e l i a .

î n v ă ţ a ţ i s ă a s c u l t e cu i n t e r e s ş i s ă fo lo s e a s c ă în f ap t e l e lo r de f i e c a r e c l ipă to t c e a c e a s t ă c a r t e a s u f e r i n ţ e i a î n s c r i s n u m a i din d r a g o s t e a p e n t r u o a m e n i .

Numai a s t f e l vo r în ţe lege î n d a t o r i r i l e l a c a r i î i c h e a m ă v i a ţ a f a ţ ă de ei , f a ţ ă de f a m i l i a lo r , f a ţ ă de s e m e n i i lo r .

î n v ă ţ ă t u r i l e E v a n g h e l i e i s ă l e de sp r indă din f ap ta v o a s t r ă . De a c e e a v ă c e r c a în v i a ţ a n o a s t r ă de t o a t e z i l e l e :

S ă f i ţ i ce i m a i i ub i to r i . S ă f i ţ i c e i m a i bun i . S ă f i ţ i ce i m a i d rep ţ i . S ă f i ţ i c e i m a i c i n s t i ţ i . S ă f i ţ i c e i m a i m u n c i t o r i . S ă f i ţ i ce i m a i gospodar i . S ă nu a l e r g a ţ i n i c i o d a t ă după bani , f i i ndcă

ei v ă f a c s ă a l u n e c a ţ i pe p a n t a p a t i m i l o r o m e neş t i .

P o l i t i c a s ă o goni ţ i din ju ru l a l t a r e l o r , a ş a cum a goni t M â n t u i t o r u l pe m â n u i t o r i i de b a n i .

S ă o goni ţ i ş i p e n t r u voi ş i p e n t r u d r e p t , c r e d i n c i o ş i i voş t r i . E a a adus m u l t ă n e n o r o c i r e în a c e a s t ă ţ a r ă . E a v ' a î n v r ă j b i t pe to ţ i f i i ndcă po l i t i ca , l a noi , a î n s e m n a t pândă .

S ă pândeş t i un om, c a s ă . l dai l a o p a r t e > un loc , c a s ă -1 ocupi f ă r ă m e r i t ; un luc ru , c a s ă ţ i -1 î n s u ş e ş t i cu o r i c e p re ţ ş i p r in o r i c e m i j l o c ; o s i t ua ţ i e , c a s ă a jungi c â t m a i r epede c a s ă t e îmbogă ţ e ş t i p e s t e noap t e .

In R o m â n i a l e g i o n a r ă s ' a t e r m i n a t cu a-c e s t e ob i ce iu r i . N imen i de azi î n a i n t e nu s e v a pu tea a şeza decâ t a co lo unde m e r i t u l ş i p u t e . r i l e î i vo r impune p r in s e l ec ţ i une , nu p r in in t e r e s e de c a s t ă s a u p r in i n t r i g ă ş i c a l o m n i e .

A c e a s t a f i i ndcă n i c i în S t a t nu s e p o a t e în f rânge , f ă r ă r i s c u r i p e n t r u to ţ i , o r d i n e a n a t u r a l ă a v i e ţ i i .

Din a c e a s t ă cauză , r eg imu l l eg iona r nu v a fi po l i t i că .

S i n g u r a po l i t i c ă pe c a r e t r e b u e s ă o f a c e ţ i e s t e a c e e a a i ub i r i i de N e a m ş i a a p ă r ă r i i d r e p t u r i l o r lu i s f in t e p r in muncă , p r in c i n s t e , p r in b lânde ţe , p r in c o n ş t i i n ţ ă ş i , m a i a l e s , ş i p r in e x e m p l u l v o s t r u în t o a t e ş i f a ţ ă de to ţ i .

A m porn i t de la i c o a n e ş i de la a l t a r e , s ă ne î n t o a r c e m la e le .

P ropovădu i ţ i ş i r ă s p â n d i ţ i de aco lo l u m i n a c a r e t r e b u e s ă î n t r e ţ i n ă n e s t i n s ă f l a c ă r a focu lui n o s t r u s a c r u .

F ă r ă a c e a s t ă î n c ă l z i r e c o n t i n u ă a s u f l e t e , l o r c r e d i n c i o ş i l o r v o ş t r i , n i c i eu, n i c i n i m e n i a l tu l nu va pu tea î n d r e p t a a c e s t b lând şi î n ţ e l e g ă t o r popor , pe c ă i l e b ine lu i .

General Ion Antonescu

D u m i n e c a a 23 -a după R u s a l i i

Bogat în milă „Dumnezeu, bogat fiind în milă,... fiind noi morţi

prin păcate, ne-a făcut vii împreună cu Hristos. (Ef. 2, 4—5.) Aşa scria sfântul Apostol Pavel Efesenilor în par-

tea din care ni s'a citit azi. Şi el a trăit ce scria. Poeţilor li se cere sâ scrie ce simţesc, scriitorilor

li se cere să ne spună ce au trăit ei in gândul lor, vorbitorilor să vorbească din convingere, actorilor să se preschimbe, să trăiască rolul pe care-1 joacă, să nu mai fie ei, ci persoana pe care o înfăţişează pe scenă. Poeţii, scriitorii, vorbitorii şi actorii mari au fost mari tocmai pentrucâ au ştiut să simtă, să se gândească şi să ne dea ceea ce au trăit adânc şi cu toată fiinţa lor.

Rar se va găsi altul asemenea Apostolului Pavel, care sâ fi trăit, să se fi gândit, să fi simţit şi să fi scris sau să fi vorbit cu atâta bogăţie şi adâncime. Celea cuprinse in toată predica lui, în toate epistolele lui, în loată vieaţa lui sunt cuprinse şi în fiecare gând cum te vezi într'o oglindă mare şi în fiecare ciob de oglindă.

Evanghelistul Luca ne spune in Faptele Apostolilor, cum Saul se învoise la uciderea lui Ştefan, întâiul mucenic şi cum, suflând cu ameninţare şi cu ucidere împotriva ucenicilor Domnului, a mers la Damasc să prindă şi să aducă pe creştini legaţi la Ierusalim. Pe drum, aproape de Damasc, a strălucit peste el lumină din cer. Lumina a strălucit peste el, când el era mai întunecat de ură. Ştim cu toţii, ce schimbare a adus în Pavel această lumină.

El a simţit dragostea covârşitoare a lui Hristos, a simţit mila cea nemăsurată a lui Dumnezeu şi a înţe-tes ce înseamnă, că fiind noi morţi prin păcate, Dumnezeu ne a făcut vii împreună cu Hristos.

Şi la oameni găsim o milă oarecare, dar e aşa de neputincioasă, aşa de îngustă, aşa de puţină şi aşa de săracă mila oamenilor. Ce poate ea să ne ajute? De

aceea cânta Psalmistul: „Nu vâ nădăjduiţi spre boeri, spre fiii oamenilor." De aceea zice Pavel: „Dumnezeu, bogat fiind în milă"; de aceea' se ruga Psalmistul: „Mi-lueşte-mă, Dumnezeule, după mare mila ta". Nu după mila cea puţină a oamenilor, ci după mila ta, care este bogată, care este mare.

Un tâlcuitor al sfintelor Scripturi (Savonarola) scrie, că şi la Dumnezeu este o milă puţină. „Puţină, zice, e mila ta, când slobozi pe oameni din ticăloşia trupească", când bolnavului ii dai sănătate; când pământul lui Dumnezeu ne dă hrană şi nu ne lasă sâ murim de foame, când celor din pustie le deschide izvor din piatră şi nu-i lasă să se stingă de sete, când pe cei muşcaţi de şarpe nu-i lasă să moară ci prin şarpele de aramă înălţat in pustie le dă sănătate şi vieaţă.

E mare şi bogată însă mîla lui Dumnezeu „când ridică pe oameni deasupra celor pământeşti", când iartă pe fiul cel rătăcit, când caută oaia cea pierdută, când în locul şarpelui de aramă însuşi Hristos se înalţă pe Cruce, ca să ne scape pe noi cei muşcaţi de şarpele păcatului.

* Şi» noi, cei de azi, cerem mila lui Dumnezeu. O

cerem când suntem bolnavi, să ne ridice din patul durerii, cum a ridicat atâţia bolnavi. Ca Petru când se afunda şi noi cerem o milă, când vedem primejdia in faţa noastră. Ca apostolii din corabia învăluită de valuri şi noi cerem mila lui Dumnezeu când vedem furtuna războaielor răscolindu-ne valurile vieţii liniştite.

E bine şi aşa. E bine, dar ceea ce cerem in felul acesta, e numai mila cea puţină, numai mila cea săracă a lui Dumnezeu.

împăraţii dau daruri împărăteşti, iar Dumnezeu, bogat fiind în milă, vrea să ne dea mila cea bogată a sa şi aşteaptă ca noi să cerem mila lui cea mare.

Slăbănogul din Capernaum cerea sănătate, numai sănătate, iar Hristos, bogat fiind în milă, i-a dăruit iertare de păcate şi prin ieitare şi sănătate. Apostolul

îngenuncherea Duminecă în 29 IX. 1940 s'a cetit in ' toate bi

sericile Episcopiei Aradului, ordinul P. S. S. Părintelui Episcop Andrei, ca toţi credincioşii să îngenuncheze când se cântă „Pe tine Te lăudăm"...

Dispoziţia aceasta este menită să restaureze regula îngenuncherii in biserică şi prin ea adevărata viaţă religioasă.

Cineva a făcut observaţia că în vremurile de astăzi numai regii şi preoţii mai îngenunchiază. S'a rărit aşa de mult numărul oamenilor care îngenunchează, încât multora li se pare o greutate, o adevărată ruşine să-şi mai plece genunchii. Iţi trebue un adevărat curaj, ca să înfrunţi zâmbetele şi să birui prejudecăţile mulţimii şi să împlineşti acest act religios de mâna întâi, care este îngenuncherea.

De ce trebue să îngenunchem? întâi de toate pentrucă îngenuncherea este o stare de pietate şi de pocăinţă (care se face în genunchi); este un act de a-dorare şi adorarea este suprema iubire, este dragostea cea mai presus de cunoştinţă (Efes. 3. 19). Cele mai adevărate şi mai adânci sentimente religioase se trăesc în genunchi. Esenţa, puterea, frumuseţea şi bucuria religiei, în genunchi se simţesc şi se trăesc. Cine nu îngenunchiază încă n'a ajuns la religiositate şi nu-şi poate da seama cam ce-i religia.

Cei mai religioşi oameni sunt copiii (pentrucă sunt cei mai nevinovaţi). Ei învaţă se se roage in genunchi. Mama aşa-i învaţă, şi este ceva îngeresc in acest învă^

ţâmânt, — aduceţi-vă aminte de el, — dar este şi o condiţie de mântuire. Căci — zice Mântuitorul - „de nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra în împărăţia lui Dumnezeu".

îngenuncherea mai este şi o trebuinţă psihologică a firii noastre. Pomul nu aduce roade până ce nu-şi scutură florile, nici omul până ce nu-şi lapădă podoabele vanităţilor, fala, trufia.

îngenuncherea este înfrângerea vanităţii. Omul mândru este urâciunea lui Dumnezeu, pentru că este un om fals, un egoist, un rob al deşertăciunii; are în el ceva demonic, îngenuncherea este prăbuşirea, moartea omului vechiu; ridicarea este o înviere. Fiecare om se ridică din genunchi oarecum schimbat; mai uşor, mai tare şi mai bun, mai sincer, mai smerit şi mai religios.

îngenuncherea este o practică sfântă, biblică şi bisericească O aflăm în toate religiile, dar mai ales în creştinism. Mântuitorul se roagă in genunchi in Ghetsi-mani; Sf. Ştefan îngenunchiază când e ucis cu pietti (Fapte 7, 60). Sf. Petru (Fapte 9, 10) şi Pavel (Fapte 20, 3 6 ; 21, 5 ; E f . 3, 14) de asemenea se roagă în genunchi şi de atunci şi până astăzi îngenuncherea a rămas o practică' religioasă sfântă, pentru cultivarea şi manifestarea pietăţii, adorării, pocăinţei, a smereniei şi peste tot a religiei.

Iată de ce se cuvine să îngenunchem. Cum se îngenunchează ? Cu amândoi genunchii.

Aceasta este îngenuncherea întreagă şi corectă. Cea cu un genunchiu este şi greşită şi nefirească şi obositoare (şi neestetică).

Când trebue să îngenunchem ? Ar trebui totdeauna, când ne facem rugăciunile, sau cel puţin unele din ele. La rugăciunile publice de regulă se îngenunchează când se ceteşte Sf. Evanghelie sau se fac rugăciuni speciale, cum sunt cele dela Tedeum. Pentru noi este important să ştim când trebue să îngenunchem în biserică şi mai ales la Sf. Liturghie :

1. Când se ceteşte Sf. Evanghelie — la orice slujbă — din respect faţă de cuvintele şi învăţăturile Mântuitorului ; 2. La eşirea cu sf. daruri, după cântarea Heru-vicului; 3. La cântarea „Pe Tine Te lăudăm"..., şi 4. Unii mai îngenunchează şi la chemarea: „Cu frica lui Dumnezeu.. , să vă apropiaţi". (Măcar să îngenuncheze în faţa Sf. Potir, ducă nu se cuminecă).

îngenuncherea cea mai însemnată este l a : „Pe Tine Te lăudăm" ., pentrucă momentul acesta e „punctul culminant din Sf. Liturghie", cel mai sfânt şi mai înfricoşat din toate slujbele Bisericii.

Acum se întâmplă „Prefacerea", adecă minunea> când jertfa panii şi al vinului se preface în jertfa trupului şi a sângelui euharistie, in jertfa Mântuitorului de pe Golgota ; este momentul tainic şi cutremurător când Iisus Hristos işi ascunde firea şi fiinţa de Dumnezeu-Om, sub chipul panii şi al vinului. In faţa acestei minuni ce covârşeşte orice minte, suntem chemaţi să ne smerim, să ne îndoim amândoi genunchii, să ne plecăm

Petru a fost bucuros că i s'a întins mâna şi a fost scăpat din valuri; dar nou cu totul şi viu împreună cu Hristos s'a simţit când i s'a iertat păcatul lepădării.

Să cerem cu toată încrederea mila cea mare şi bogată. Când ne rugăm, in biserică sau acasă, să nu ne măi ginim să cerem numai pânea cea de toate zilele, numai sănătate ; să cerem mai vârtos ca numele lui Dumnezeu să se sfinţească, să vină împărăţia lui. Când ne spovedim, să nu ne fie greu a spune toate fărădelegile şi pe cele mici şi pe cele mari cu deplina încredere, că lui Dumnezeu îi place să dea daruri dumnezeeşti. Când ne cuminecăm să nu ne mulţămim, că ne-am împărtăşit pentru o săibătoare oarecare, ci să cerem cu toată increderea, cum ne învaţă sfântul Ciril (din Alexandria), ca la înfricoşata şi a doua venire să ne învrednicească să stăm deadreapta măririi Lui, sau precum zice sfântul Ioan Gură de Aur: „Dă-ne nouă, si ne împărtăşim cu tine mai adevărat în ziua cea ne-înseratâ a împărăţiei tale".

Cereţi întâi, zicea Hristos, împărăţia cerurilor şi toate celelalte se vor adaoge vouă şi aceasta înseamnă să cerem mila cea mare şi bogată a lui Dumnezeu şi atunci şi toate măruntele daruri ale milei celei puţine ni se vor da. F . C.

capetele până Ja pământ şi să ne rugăm cu toată ardoarea, cum se roagă preotul în altar: „Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule...", sau rostind cel puţin rugăciunea tâlharului de pe cruce : „Pomeneşte-mă, Doamne , întru împărăţia Ta" i

Profetul Moise, pe când păştea oile pe muntele Horeb, vede un rug ce ardea şi nu se mistuia, Apro-

. piindu se de el, aude un glss c ă r e i grâeşte: „Moise! Moise !... Descalţă-te de sandalele tale, fiindcă locul pe care stai, este pământ sfânt" (Ieşirea 3, 1 _ 5 ) . Acelaş glas ceresc ne vorbeşte şi nouă fiecăruia : Creştine, locul pe care stai, Biserica este locul sfânt, şi altarul ei, Sfânta Sfintelor, este tronul Dumnezeirii . Descal ţă-te! Des-bracă-te de tot răul şi îngenunchiazâ cu frică şi cutremur în faţa focului mistuitor de păcate ce_ a se a-rată in Sf. Cuminecătură. îngenunchează in tăcere, cu credinţă şi cu dragoste.

Căc i îngenuncherea este actul celei mai sincere şi s o l e m n e seriozităţi. — De aceea să nu se mire nimeni că actualul regim de conducere al Ţării s'a inaugurat prin acest act caracteristic religios, — şi prin porunca dată ca toţi să îngenuncheze, pentru ca toţi să se re ' culeagă şi să se reconforteze.

In îngenunchere se ascunde secretul forţei morale şi noi astăzi de forţa aceasta avem cea mai mare trebuinţă. D e ce ? Pentrucă trăim vremuri tulburi, vremuri de războaie apocaliptice, de furtuni care ne pun la încercare nervii. Şi vor urma timpuri şi mai tulburi şi mai zbuciumate. Toate valurile vor trece peste noi, dar nimeni să nu se teamă. Războiul lumii de astăzi se va isprăvi, ca şi cel din 1918 , printr'o istovire şi descompunere generală, a învinşilor şi a învingătorilor. Cine va răbda până la sfârşit, acela se va mântui (Matei 24 , 13). Rolul nostru va fi atunci, — la urmă, -• dacă vom şti să ne păstrăm până la capăt echilibrul, credinţa religioasă şi disciplina naţională.

Aşa dar, nimeni să nu se îndoiască, nimeni să nu se înspăimânte de nicio jertfă, pentrucă în jertfă este isvorul puterii şi a măririi. Toţi să rabde până la urmă toţi să se roage cu evlavie şi să îngenuncheze în faţa lui Dumnezeu, ca să depărteze dela noi mânia care cu dreptate a venit asupra noastră, să se miluiască spre noi şi să ne mântuiască.

D o a m n e mântueşte pe cei binecredincioşi şi ne auzi pe noi, — acum şi pururea.

Rezultatul unei vizite canonice inopinată

Era o zi de vară târzie; acum e anul. Zi de sărbă' toare, Dumineca dimineaţa. Cerul era acoperit de straiuri groase de nori ce se mişcau încet spre orizont. Ţărani mânau a lene vitele la păstori, să Ic ducă la păşune. Pe prispa casei meditam asupra versetului biblic „Dumnezeu

este iubire" (Ioan), ce fusese în una din pastoralele P.S. Episcop Andrei punctul de plecare şi se potrivea cu periopa zilei

Aşteptam, pe de altă parte dângănitul clopotului celui mare, să mă cheme la sf. slujbă dumnezeească. Crăsnicul, un om scund şi molatec pe care timpul il 'îngreuna şi mai mult, cu greu se urnea de acasă.

Insfârşit un dângănit lung urmat de altele mai scurte trecuseră ca o undă pe deasupra satului chemând credincioşii la biserică.

Norii se imprăştiaseră şi se rupseră în bucăţi plutind în aer ca nişte gheţari, zărindu-se deasupra lor bolta albastră a cerului.

In pragul Sf. biserici cu bineţe mă întâmpină cantorul, un om scund dar bine făcut, prin care trecuseră în războiul mondial 16 gloanţe, zicându-mi: Azi vom avea vreme bună. In mirosul bine plăcut al fumului de tămâie amestecat cu melodioasele cântări bisericeşti se începe şi continuă sf. slujbă.

Când din faţa sf. altar exclamam cuvintele liturgice: „Şi pe voi pe toţi drept măritorilor creştini să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia sa...", printre sfintele daruri observai figura blajină şi blândă a Prea Sf. Episcop Andrei intrând în Sf. biserică urmat de P. Cucernicia Vicar Eparhial şi de sârguinciosul Părinte Protopop. O emoţie spontană mă cuprinde, însă dăndu-mi seama de măreţul act ce săvârşisem, calmul deveni repede şi continuai, ca şi când nu s'ar fi întâmplat nimic excepţional. Când stranele cântau Priceasna, Prea Sf. Sa cu paşi domoli, dar hotăriţi, urcă amvonul şi împărtăşeşte turmei cuvântătoare poveţele arhiereşti ţesute cu adevărurile biblice necesare mântuirii sufleteşti.

Din idei culese în grabă, în acelaş timp, îmi formulai raportul. Arătam starea moral-religioasă cu părţile bune şi scăderile ei, după cum se prezintă în realitate.

Im replică, Prea Sfinţia Sa aruncă un val de mustrări nevinovate şi cu duhul blăndeţei combătu scăderile, în special concubinajul. O linişte adâncă se lăsă peste întreaga turmă; păreau adevărate statui, privind spre purtătorul luminei evanghelice.

De pe feţele tuturor se observa promisiunea solemnă de a se îndrepta. ...Şi Prea Sfinţia Sa încheie cu cuvintele: „Dumnezeu să vă ajute; vouă, să vă puteţi îndeplini obli-gaţiunile morale şi ţie, Părinte, să poţi stârpi răul".

Rezultatul acestei înalte vizite a fost, în decurs de un an, 37 părechi concubini cer binecuvântarea Sf. biserici şi o primesc. P r . D r . R . Popa

Cărţi Leliţa Catrina: Pentru Tine, Doamne.

Versuri. Bucureşti 1940 . Pagini 189, preţul 60 lei. Editura revistei „Poporul Românesc" a dat publi

cităţii al doilea volum de poezii religioase, datorite poetesei Leliţa Catrina (Ecaterina Şt. Manole ) .

In primul v o l u m : Cărările durerii, se cuprind 61

poezii, scrise în versuri uşoare şi străbătute de un viu sentiment religios. — In luptă cu puterea răului, omul sufere. Suferinţa este isvor de credinţă şi mângăere, de rugăciune şi curăţire, de înălţare, de creaţie şi de... poezie.

Am scris cărările durerii, Cum scrii un ou de Paşti, cu ceară. Şi flori le-am semănat pe margini Şi-am plâns pe ele 'n fapt de seară.

In miez de noapte-am plâns pe ele Şi dacă le-am greşit cumva, De vină-i ochiul care-adesea, Lângă durere lăcrăma.

Nota durerii o găsim şi în seria celor 52 poezii, care alcătuesc volumul al doilea : Pentru Tine, Doamne. Din lacrimi şi din suferinţe se nasc, cresc şi biruesc idealurile; prin durere ne vorbeşte însuşi Dumnezeu atotputernicul:

De-atâtea ori, pe braţul meu de tină, Cu voia Ta, s'a odihnit durerea, Aripa ei mi-a alintat obrajii Şi Tu ţi-ai arătat, prin ea, puterea.

.(Slăvit să fii...)

Binecuvântarea şi binefacerile durerii s'au arătat prin Mântuitorul nostru pe Golgota. Prin El a fost consacrată suferinţa. Atunci

Plângeau răzleţ apostolii, ca unul. Femeile-şi strângeau durerea'n plete. Se frământa pământul in adâncuri Şi'n cer plângeau toţi îngerii, în cete.

Pe drumul greu ce sue spre Golgota Dureri de om purtând, cu toată vrerea Suia, cu ucigaşii laolaltă Iisus Hristos, blagoslovind durerea.

(Pe drumul Golgotei)

Durerea însoţeşte pe om pretutindeni, căci ea n'are hotare, n'are odihnă, „n'are sărbători". Din cleştele ei nimeni nu ne poate scăpa, fără numai Dumnezeu. De aceea strigătele noastre de mântuire Lui i se adresează rugătoare:

Stăpâne! Rugămu-ne, din cerul Tău, Ne isbăveşte de cel rău 1

(lerihonul)

Cu aceeaş greutate, poate şi mai mare, apasă pe conştiinţa omului păcatele. Ele sunt multe şi grele.

Păcate am, mai grele decât plumbul M a i grele decât piatra grea de stâncă. Sunt multe, Doamne, ca nisipul mării Şi negre ca prăpastia adâncă,

(Apele vieţii)

In contrast cu puterea durerii şi cu greutatea păcatului, se află firea omului, slăbănoagă. Ca să scape

din robia acestor vrăjmaşi, sufletul credincios se roagă cu căldură şi cu pietate:

Rămâi cu mine, Doamne'n intunerec Şi ţine mă ca pe-un copil, de mână: Puterea mea e abur în risipă Şi vrerea mea e vrerea de ţărână,

(Rămâi cu mine, Doamne)

Pe lângă astfel de subiecte, poezia Leliţei Catrina cuprinde un ciclu evanghelic care începe cu Ioachim şi Ana şi încheie cu învierea. Remarcăm aci versurile din Buna Vestire, în care se descrie întâlnirea şi convorbirea arhanghelului Gavriil cu Fecioara Măria :

Şi pas făcând spre Ea, I se închină, Pucându-i flori de crin in mâna dreaptă; Iar vorba lui curată, ca argintul, Către Fecioara Sfântă se îndreaptă :

Cu Tine este Dumnezeu, Mărie ! Intre femei, eşt binecuvântată. Vei naşte pe Iisus Mântuitorul Şi Dumnezeu din cer ii va fi Tată.

F i n Duhul Sfânt, primi-vei zămislire Şi neamurile Ţi s'or închina, Mărie, Iisus Hristos va fi 'mpăratul lumii Şi va împăraţi în veşnicie...

Altă categorie de poezii, din colecţia de care ne ocupăm, sunt chemările la Biserică, să îngenunchem şi Să ne rugăm: pentru regi şi împăraţi, pentru iertarea păcatelor şi pentru pacea lumii.

In sufletele 'ndurerate, Făclii să ardeoi şi tămâe Pustiei să se ducă ura Şi sfântă pacea să rămâe.

întreagă inspiraţia religioasă a poetesei L. Catrina se revarsă din tezaurul credinţei creştine ortodoxe-Ideile şi imaginile pe care le cuprinde sunt cele biblice aşa după cum le reprezintă credinţa, evlavia şi peste tot tradiţia Bisericii noastre. De aceea le recomandăm cetitorilor ca lectură recreativă şi pentru declamări ia festivalurile populare.

Informafiuni 9 P e n t r u c e e x p u l z e a z ă Ungur i i pe p r e o ţ i i

or t , r o m â n i ? In par tea din jud. B i h o r r ămasă Ungar i e i în urma nedreptului v e r d i c t dela V i e n a , se mai găsesc 106 parohi i ort. române. In aces tea na se mai află astăzi nici 5 preoţi ort. romani. D u p ă c e vre-o 30, presimţind ura a t a v i c ă a uzurpatori lor , se refugiaseră m ă c a r cu un bagaj de mână în România , înainte de in t ra rea a rmate i maghiare; ce ice au mai rămas la parohii încrezător i în omenia ungurească, au fost expulzaţi cu toţ i i de c ă t r e comandamentul mil i tar maghiar în noaptea de 5 O c t o m b r i e şi în ziua următoare . Ce i mai mulţi au fost a res ta ţ i în noaptea spre 6 O c t . când li s'a prezenta t la casă patrula de jandarmi şi forţându-i să plece numaidecât , împreună CU

Pag, 350 B I S E R I C A Ş I Ş C O A L A 'i—

N r . 42. 13 O c t o m v r i e 1940

toţ i membri i familiei, f ă ră or ice baga j , i-a smuls din mijlocul poporului. Uni i au fost duşi pe jos până la f ront ieră , i a r ceilalţi învagonaţ i în aceleaşi vagoane murdare pentru vi te , în ca re erau înghesuiţi ceilalţi intelectuali şi fruntaşi români , expulsaţi şi ei din Ardealul de nord. In 6 Octombr i e a. c. a sosit la A r a d primul t ren cu 6 astfel de vagoane, în ca re erau t i x î t e 283 persoane, toţ i intelectuali din Oradea , în frunte cu P. S. Episcop Nico lae al Orad ie i . A b i a cu transportul al doilea, de 12 vagoane, în 8 Oc tombr i e , după o că lă tor ie de 2-3 zile, au început să sosească la A r a d şi preoţi i noş t r i expulzaţi din în t reg Ardealul de nord, cu familiile lor. Avem as tăz i la A r a d multe zeci de preoţ i ort . români nu numai din B i h o r , ci şi din jud. Să l a j , Sa tumare , Someş, Cluj e tc . ca r i au fost îndrumaţi spre ţ a ră peste Lokoshâza , prin punctul Cur t ic i . Calvarul aces te i că lă tor i i nu-1 putem descr ie . D u p ă c e vagoanele de v i te , pline de gunoi, în ca re au fost î ncă rca ţ i , au fost plumbuite la plecare, că lă tor i i , în t re ca re erau foar te mulţi copii , zile în t regi au rămas fă ră hrană , f ă r ă apă, şi neavând voie de a se da jos n ic i pentru lipsurile naturale. L a punctul unguresc de front i e ră s'au luat f iecăru i că lă tor bani i şi obiectele de valoare. Un i i au primit dovadă despre cele predate, ce i mai mulţi însă au t rebui t să se mulţumească cu t r ece rea pe un tablou. In acel hal, de to r tu ră t rupească şi umilire suf le tească au sosit în ter i torul românesc cei c i r c a 1000 expulsaţi din Ungar i a .

V ă z â n d numărul cel mare de preoţi ort . români expulzaţi , în frunte cu P. S. Ep i scop Nicolae dela Oradea , involuntar îţi v ine în t r eba rea : O a r e pentruce vo r Ungur i i să lase satele române f ă r ă preoţ i o r todoxi ? Răspunsul îl avem în informaţia , absolut autent ică , c ă începând cu Duminecă, 6 O c t o m b r i e 1940, în toate bisericile ort. române din Ungaria mică (circa 25 parohii) a fost introdusă ca obligatoare limba liturgică maghiară. D e o c a m d a t ă s'a admis ca a doua Duminecă să se se rvească şi în româneşte . Când unii au cerut expl ica ţ i i li s'a spus c ă aşa c e r levenţii , ad ică noua generaţ ie ca re nu mai şt ie româneşte . Procesul maghiar izăr i i cu for ţa şi prin b i se r ică a început deci pentru Români i or todoxi , c a r i în 1919 rămăseseră în jud. Cenad şi Bihorul de vest . V a urma acum cont inuarea şi pentru restul Ar dealului, de curând cotropi t . Suntem siguri că în lipsa preoţi lor expulzaţi , se va a tenta c â t de curând şi la f i inţa celorlalte parohii ort. române. Renegaţ i , de teapa unui Feke t e , ca re a lucra t pân 'ac i în B iho r , se vo r mai găsi .

Ală tur i de catolicismul maghiar şovinist , c a re inspiră ac te le de răzbunare împotr iva b iser ic i lor ort . române zidite în ce i 21 de ani de s tăpâni re românească în toate aşezări le româneşt i dealun-gul f ront iere i de vest, — a c ă r o r dă râmare şi seches t r a re o ce re acum, — mai în t ră în luptă şi năluca b iser ic i i greco-orientale maghiare, ca re socoteş te sosit timpul de a secera biruinţe uşoare, după a tâ tea î n c e r c ă r i nereuşite.

Blestemul neamului românesc va apăsa greu asupra tuturor acelora ca r i prin astfel de mij loace vo r să p ia rdă suflete româneşt i , i a r mâna lui Dumnezeu va sdrobi neagra operă de conspiraţ ie mai nainte de a se bucura de roade viabi le . (I.P.)

O După 30 zi le de g u v e r n a r e l eg iona ră , Duminecă în 6 Oct. c. s'a ţinut în Bucureşti prima şi cea mai impunătoare manifestare a forţelor legionare. Aproape o sută mii de legionari din toată ţara s'au a-dunat in faţa Patriarhiei, au ascultat cuvântările d-lui Horea Sima comandantul mişcării şi a d-lui gen. I. Antonescu conducătorul Statului, apoi au defilat prin faţa statuii lui Mihai Viteazul şi a conducătorilor Ţârii. Dela ora 10 a. m. până la ora 4 p. m. Capitala a vuit sub pasul şi cântecul legionar.

Au biruit morţii!... Se mai îndoeşte cineva ?

% G e n e r o s i t a t e r o m â n e a s c ă . Familiile capi-lor mişcării legionare întemniţaţi şi asasinaţi la R. Sărat: Codreanu, Cantacuzino, Clime, Furdui, Şiancu, Bănea, Totu, Bănică etc, au solicitat dela Conducătorul Statului ca penitenciarul, devenit istoric, dela R. Sărat să fie transformat în muzeu legionar, ceea ce dl general I. Antonescu a aprobat.

Pe lângă desideratul acesta, scrisoarea mai cuprinde şi următoarea „rugăminte de ordin sufletesc":

„Dorim ca în România legionară să se acorde întreg respectul cuvenit atât faţă de fiinţa omenească în sine cât şi faţă de orişice credinţă sinceră. Să nu mai fie deţinuţi politici pentru români, iar cei străini să fie trimişi în ţara lor. Pe pământul ţării noastre să nu mai fie suferinţă pentru idei, iar cei arestaţi să fie izolaţi de- societate dar cu nimic să nu fie chinuiţi.

Domnule general, această rugăminte v'o adresează' familiile unor oameni cari au fost condamnaţi, întemniţaţi, umiliţi, chinuiţi şi apoi asasinaţi pentiu credinţa lor. Iar în toată tragedia lor nimeni nu ia tratat ca pe nişte oameni şi niciodată nu s'au bucurat de ceeace este respectul faţă de om.

Să ştiţi că pe cineva sincer şi curct sufleteşte suferinţa nedreaptă nu l face mai rău, ci mai bun — */ apropie de Dumnezeu. Şi cu cât un om bun suferă mai mult cu atât devine mai bun".

Q V e n . Cons i l iu E p a r h i a l , în şedinţa secţiei adm. bisericeşti ţinută în 10 Oct. 1940, a adus următoarele hotâriri:

A primit renunţarea păr. R. Codreanu, dela parohia Arad—Micâlaca.

Conferinţele pastorale se vor reactiva, in conformitate cu art. 81 din Statut.

S'au făcut următoarele numiri de preoţi expulzaţi: 1. Aiex. Cherebeţiu dela parohia Chiochis jud. Someş, la Troaş. 2. Alex. Herman din Rogoz j . Someş la Baia. 3. Ignatie Borza dela Carei-Mari la Târnova Ii.

S'au primit in Academia Teologică următorii studenţi : Tib. Dârlea (Galşa), Avacum Bulzan (Bocsig), Const. Vasile (Buzău), Teodor Codilă (Bihor), T . Câ-vâşdan (Bihor), Cornel Crăciunescu (Satchinez), Şt. Farca (Sânnicolaul-Mare), I. Ghencea (Muscel), Iancu Florea (Bihor), Aurel Olariu (Timişoara), P. Gh. Popa (Bihor), Nic. Jucuţiu (izvin), toţi în anul I ; Aurel Cioflan (Bi-hoi) în an. I I ; Ioan Popa (Hunedoara) şi Gh. Litiu (Bihor) in an. IV.

Q D l g e n e r a l A l e x . V l a d , primatul municipiului Arad, a dimisionat. In locul D-Sale a fost numit tinărul advocat legionar din Chişineu-Criş, d 1 Dr, Emil Monţia.

0 Dl L a z a r Ig r i ş an , Inspectorul şcolar al judeţului Arad a trecut la pensie cu data de 1 Sept. 1940. D-sa a slujit şcoala primară şi idealurile ei, cu devotament, 35 ani, dintre caii 15 sub vitregia vremurilor de dominaţie ungară şi 20 sub era nouă, românească.

Pentru vredniciile D-sale de dascăl confesional, revizor şi inspector şcolar, arătate şi pe teren bisericesc, a fost ales membru şi în Adunarea noastră eparhială.

In locul D-Sale funcţionează de inspector şcolar d-1 R. Furdui, fost revizor de control.

% R e c o n s t i t u i r e a S o c i e t ă ţ i „Sf . G h e o r g h e " dela Ş c o a l a N o r m a l ă . Duminecă , 6 O c t o m b r i e , într 'o pioasă şi înă l ţă toare adunare, s'a reconst i tuit S o c . morală „Sf . Gheorghe" a elevi lor nor-malişti din A r a d .

C. S a păr . prof . I . Hălmăgean în t r 'o cuvântare ocazională a t recu t în r ev i s t ă frumoasa act iv i ta te dăsfăşura tă de membri i soc ie tă ţ i i în decursul anului t r ecu t şi a a r ă t a t importanţa covârş i toare pe ca re o a re aceas tă soc ie ta te mai ales în zilele noastre .

D u p ă cuvân ta re , se t r e c e la alegerea comitetului. Au fost aleşi cu unanimitate de votur i următor i i :

P re şed in t e : Aurel R i c h i c e a n u cl. V I I I a. V i c e p r e ş e d i n t e : Pe t ru M a g e r cl. V U I - a . S e c r e t a r i : Dumi t ru Emand i cl. Vll-a, M i r c e a

Emandi cl . Vl l -a . C a s i e r : Il ie Gh. Cr i şan cl Vl-a. Cenzo r i : Simion Belean cl. Vl-a, V i o r e l

Gheorghiţă c l . V L a . In cadrul săc ie tă ţ i i a i n t r a t anul aces ta să

vârş i rea sf. slujbe a utreniei în f i eca re dimineaţă, în capela şcoalei, i a r Dumineca , s ăvâ r ş i r ea sf. Li turghi i .

Comitetul soc ie tă ţ i i a ho tă r î t ca să se ţ ină şedinţe cu program c â t mai boga t în f i eca re D u minecă. In ziua de S f . Dumit ru , patronul şcoalei, se va ţine o şedinţă f e s t ivă la ca re va fi inv i t a t şi public din oraş.

I I . Gh . C.

% „ S l o v a o r t o d o x ă " publică un substanţial articol de fond despre „Biserica Vie", sub semnătura distinsului ei director I. Constantinescu, din care reproducem cu plăcere următoarele pasagii elocvente:

„S'a vorbit şi s'a scris mereu că avem nevoe de o bi-strică vie dar nimeni până azi n'a definit ce înseamnă a-ceastă expresie,

Ea a circulat ca o monedă scumpă în mâni pătate. Rămân surprins că nu mai vrem să privim trecutul, spre a face constatarea că ortodoxia veşnic a fost vie; ea a contribuit la ridicarea morală şi culturală a statului Român. Nu statul politic singur a realizat ceeace se cheamă naţionalism ei biserica a cimentat legătura intre popor şi concepţia de conducere a lui. Drumurile străbătute de biserica ortodoxă "M dus la fixarea graniţilor ţării.

Biserica ortodoxă prin structmra ei e vie, căci altfel nam vedea cum veşnic flacăra sfântă e întreţinută de sângele gâlgâitor al martirilor, care se varsă pentru frumu-sefea statului.

Moartea tuturor tinerilor pentru crucea lui Hristos nu înseamnă că Biserica e vie ? Cine le-a dat lumină în suflet de s'au ridicat cu atâta tărie in Crucea vremii, nu biserica ortodoxă, biserica vie?...

Dacă admitem că biserica de azi nu e vie înseamnă, atunci că trebue să admitem că nu există Dumnezeu, şi că eroii de eri şi de azi nu sunt eroi, ori o asemenea gândire ne duce la prăpastia în care ne îngropăm de vii"... .

# „Biserica şi Şcoala", colecţia dintre anii 1905-1939 inclusiv, se află de vânzare pentru un preţ convenabil.

Cine doreşte să o achiziţioneze, să se adreseze — pentru informaţii — redactorului revistei, în Arad str. Meţ ianu 16.

Nr. 4478/1940.

Ordine circulare Se comunică aci în copie spre executare ordinul

referitor la procurarea obiectelor de cult şi a altor obiecte în legătură cu serviciile religioase.

COPIE : Ca urmare la Decizia noastră Nr. 42180/ 1940, prin care se interzice, in mod absolut, părţilor constitutive şi organelor de conducere ale cultelor creştine din ţară să achiziţioneze sub orice formă, direct sau indirect, dela magazinele evreeşti, oricare ar fi denumirea comercială sub care acestea ar exista, obiecte de cult, vestminte bisericeşti sau alte articole în legătură cu nevoile cultului respectiv, avem onoare a vă mai aduce la cunoştinţă, că potrivit avizului Contenciosului Ministerului Nr. 3383 din 17 Septemvrie a, c. este strict interzis a se mai procura dela comercianţii evrei, pe lângă obiectele mai sus menţionate, orice obiect în legătură cu înmormântările şi cu orice serviciu religios în asemenea ocaziuni.

Arad, la 5 Octomvrie 1940. Consiliul eparhial.

Nr. 4498/1940.

Publicăm mai jos decizia Nr. 2864 din 24 Au' gust a. c. a Ministerului Educaţiunii Naţionale, publicată în Monitorul Oficial nr, 203 din 3 Sept. 1940, privind bunurile fostelor scoale confesionale ortodoxe române din Transilvania şi Crişana, cu invitarea, ca toţi conducătorii de oficii parohiale din parohiile unde averile şcolare, din orice motiv, nu sunt încă transcrise pe biserică, să facă imediat demersurile recerute pentru transcrierea acelor averi pe „parohia ort. rom, din " Decisul judecătoriei se va trimite aici, în copie, până la 1 Decemvrie 1940.

COPIE: Noi, ministru secretar de. Stat la Departamentul Educaţiunii Naţionale; având în vedere că bunurile fostelor scoale confesionale ortodoxe române din Transilvania şi Crişana, statificate din punct de ve-

Pag. 352 B I S E R I C A Ş I Ş C O A L A N r . 42. 13 Ò c t o m v r ì e J940

dere al învăţământului după unire de guvernul Român, au constituit şi constituesc proprietatea parohiilor române ortodoxe şi unite respective, fie că actualmente figurează în cărţile funduare pe numele parohiilor, comunelor bisericeşti sau „Fond Şcolar" (dotaţie învăţă-torească) ; considerând că din eroare unele din aceste bunuri au fost intabulate in ultimii ani pe numele Statului (Administraţia Casei Şcoalelor şi a Culturii Poporului) deşi în realitate erau proprietatea parohiilor, după cum rezultă din circulara Nr. 25000 din 20 Septemvrie 1922 a Dir. G-rale Cluj ; Decidem : Art. I. Toate bunurile fostelor scoale confesionale române ortodoxe şi române unite din Transilvania şi Crişana, sunt şi rămân proprietate a parohiilor române ortodoxe sau unite respective. Art. IL Bunurile menţionate de articolul precedent vor fi intabulate în cărţile funduare, din oficiu sau la cererea parohiilor sau Episcopiilor, pe numele parohiilor române ortodoxe sau unite respective. Art. III. Dl director al contenciosului Ministerului Educaţiunii Naţionale este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a deciziei de faţă Dată la 24 August 1940. Ministru, D. Caracostea,

Arad, la 4 Octomvrie 1940.

f A n d r e i S e c u l i n Episcop. consilier referent eparhial.

1-3

Nr. 4 5 4 8 - 1 9 4 0

In legătură cu ordinul circular Nr. 3943 — 1940, şi in complectarea Deciziunei Ministeriale Nr. 40529 din 27 August 1940, publicată în „Biserica şi Şcoala" Nr. '37 din 8 Septemvrie 1940, comunicăm spre cunoştinţă şi conformare, modificarea acestei Deciziuni, precum urmează:

C o p i e :

Ministerul Educaţiunii Naţionale, Cultelor şi Altelor, D e c i z i e . Noi, profesor Traian Brăileanu, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Educaţiei Naţionale, Cultelor şi Artelor, D E C I D E M : Art. I. Dispo-ziţiunile art. III. din decizia Ministerială Nr. 40529 din 27 August 1940, se modifică precum urmează: „Sunt exceptaţi dela prohibiţiunile stabilite în art. I al acestei decizii, toţi clericii cari se găsesc ia conducerea şi în administrarea cooperativelor şi băncilor populare de ajutor mutual al clerului sau în instituţiuni cu caracter bisericesc, cultural sau filantropic. Membrii clerului cari sunt şi in invăţământ pot face parte din organale de conducere şi administraţie ale cooperativelor sau băncilor populare de ajutor mutual ale corpului didactic". Art. II. Toate dispoziţiunile contrare prevederilor art. I. ale deciziunii de fnţă, se anulează. Art. III şi ultim: Domnul Director al Cultelor din Minister este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a prezentei Deciziuni. Dată în Bucureşti la 3 Octomvrie 1940. p Ministrul Educaţiei Naţionale, al Cultelor şi Artelor (ss) Vladimir Dumitrescu.

Arad, la 9 Octomvrie 1940. Consiliul eparhial

Concursuri Nr. 4413/1340.

Se publică concurs cu termen de 15 zile pentru îndeplinirea parohiei Grăniceri 1, protopopiatul Chişi-neu Criş.

V e n i t e : 1. Sesiunea parohială, 28 jug. cad 2. Stolele legale. 3. Birul preoţesc legal. 4. întregirea salarului dela stat, 5. 3.000 lei (treimii lei) anual bani de chirie

până la zidirea casei parohiale, din casa epitropi-n parohiale.

Parohia este de cl. I. Preotul va achita impozitele către stat şi comună

după beneficiul său preoţesc din al său. Cererile de concurs însoţite de actele necesare

se vor înainta în termenul concursului Consiliului eparhial din Arad.

Arad, la 2 Octombrie 1940. 2 - 2 Consiliul eparhial

Nr. 4357/1940. Pentru întregirea parohiei vacantă Bodeşti, cu filia

Mermeşti, protopopiatul Halmagiului, se publică concurs din oficiu cu termen de 15 zile.

V e n i t e : 1. Stolele legale. 2. Birul parohial. 3. Salarul dela Stat. Parohia este de clasa III (treia). Cererile de concurs, însoţite de actele necesare,

se vor înainta Consiliului eparhial din Arad. Arad, la 30 Septemvrie 1940.

2 - 2 Consiliul epahial

Nr. 4487/1940. Pentru îndeplinirea paroh ei vacante Minead, pro»

topopiatul Buteni, se publică concurs cu termen de 15 zile.

V e n i t e : 1 Sesia parohială, 29 jug cad. 2. Grădina parohială. 3. Stolele legale. 4. Birul parohiei legal. 5. Salarul dela Stat. Parohia este de cl. III (treia). Cererile de concurs, însoţite de actele necesare,

se vor înainta Consiliului eparhial din Arad. Arad, la 5 Octomvrie 1940,

1-2 Consiliul eparhial.

A V I Z

I n v e d e r e a t r i m i t e r i i c ă r ţ i l o r de r e l i g i e pent r u c u r s u l p r i m a r ş i s u p r a p r i m a r , P. C. P r e o ţ i sun t ruga ţ i s ă b i n e v o i a s c ă a n e t r i m i t e p r in Onor . Of. P r o t o p o p e s c t ab lou l cu n u m ă r u l c ă r ţ i lo r din f i e c a r e c l a s ă c e u r m e a z ă s ă l e t r i m i t e m .

E s t e de dor i t c a n u m ă r u l e x e m p l a r e l o r c o m a n d a t e s ă f ie c â t m a i r e a l , s p r e a nu s e f a c e spese cu r e m i t e n d e l e .

Librăria Diecezană Arad Diecezana Arad ,