Anul LXIV Arad, 28 Iulie 1940 Nr. 31 BISERICA إںi إ‍ LXIV Arad, 28 Iulie 1940 Nr. 31 BISERICA...

download Anul LXIV Arad, 28 Iulie 1940 Nr. 31 BISERICA إںi إ‍ LXIV Arad, 28 Iulie 1940 Nr. 31 BISERICA إںi إ‍COALA

of 8

  • date post

    18-Oct-2019
  • Category

    Documents

  • view

    0
  • download

    0

Embed Size (px)

Transcript of Anul LXIV Arad, 28 Iulie 1940 Nr. 31 BISERICA إںi إ‍ LXIV Arad, 28 Iulie 1940 Nr. 31 BISERICA...

  • Anul LXIV Arad, 28 Iulie 1940 Nr. 31

    BISERICA şi ŞCOALA REVISTA O F I C I A L A A E P I S C O P I E I ARADULUI

    Redacţia şi Administraţia:

    [ARAD, STRADA EMINESCU 18 A P A R E D U M I N E C A

    Redactor: P r . I lar ion V . Felea

    A B O N A M E N T E :

    Pentru 1 an 300 Lei; 6 luni 150 Lei

    Programul misiunilor religioase Organizate la Sf. Mănăstire Hodoş-Bodrog în anul 1 9 4 0 .

    Scopul pelerinajului:

    întărirea şi mângâierea în aceste zile de încercare prin care trecem.

    I. La sărbătoarea: Schimbarea la F a ţ ă : Pelerinajul asociaţiei „Oastea Domnu­ lui" şi altor societăţi r e l i g i o a s e şi patriotice.

    1. (5 Aug.) ora 15. Vecernie cu predica: „încrederea în Dumnezeu şi în Biserica lui Rristos care biruie vremurile" de pr. Nicolae Ardelean-Pecica.

    Ora 16. Ta ina sf. Maş lu cu predica: „Ros­ tul suferinţei şi al lacrimilor pentru a ne face să dorim cele neperitoare" de pr. Petru Bogdan-Arad.

    Ora 18. Mărturisiri, Ora 20. Deni i cu procesiune sfârşind cu

    predica: „încercarea credinţei ca foc curăţitor de păcate" de pr. Gheorghe Balta-Covăsinţ.

    Ora 22. Şezătoare religioasă cu proiecţiunî şi programul de şedinţă a asoc. „Oastea Domnului".

    2. (6 Aug.) dim. ora 4, Sf . Liturghie şi împărtăşanii cu predica: „Puterea răb­ dării, cale spre desăvârşire" de Ieromo* nahul Iulian JVlicloş.

    Ora 7. Drumul Cruci i (14 popasuri şi pa* nahidă la mormântul vlădicesc) de Prot. Caius Turicu.

    Ora 9. Sf . Liturghie (la paraclis) cu pre* dica: „Dreptatea lui Dumnezeu şi pro- vedinţa divină care guvernează lumea" rostită de pontificant.

    II. La praznicul hramului mănăstirei: Ador ­ mirea Maicii Domnului. Pelerinagiile obişnuite.

    1. (14 Aug.) ora 15. Vecernie cu predica : „Încrederea în Dumnezeu şi in Biserica lui Hristos care buruie vremurile" de pr. Zenovie Brădean-Curt ici .

    Ora 16. Ta ina ş£. -Maşlu e^pre^iica,; tul suferinţei şi al lacrimilor pentru a m face să dorim cele neperitoare" de pr. Ioan Faur-Şimand.

    Ora f & Drumul Crucii. Ora 19, Mărturisiri. Ora 21. Deni i cu procesiune sfârşind cu

    predica: „încercarea credinţei ca foc curăţitor de păcate" de pr. Ilarion V . Felea^Arad.

    2. (15 Aug.) dim, ora 4. Sf . Li turghie şi împărtăşanii cu predica: „Puterea răb* dării, cale spre desăvârşire" de pr. Da^ mian Tudor-Şega.

    Ora 6 dim. Sf . Mas lu cu predicat „Preacu­ rata Maică mijloceşte tămăduiri pentru noi" de Ierom. Iulian Micloş.

    Ora 9. Sf . Liturghie ( la paraclis) cu pre­ dica: „Dreptatea lui Dumnezeu şi pro­ ve dinţa divină care guvernează lumea" rostită de pontificant.

    Ora lî, Sfinţ irea darurilor şi încheierea misiunilor.

  • Dumineca a 7-a după Rusalii

    Cei tari Fraţilor, datori suntem noi, cei tari, să purtăm

    slăbiciunile celor neputincioşi. Aşa începe Apostolul ca re se c i teş te azi. Cuvintele aces tea cuprind un a d e v ă r nest rămutat . Dealungul vremilor el poate să ia forme osebite după vreme, după loc. E s t e un adevă r ca adevărul c ă soarele răsare . Au fost v remi când oamenii îşi închipuiau că soarele e pur ta t de niş te ca i dela r ă să r i tu r i până la apusuri. A l t ăda t ă li se părea că soarele singur se înalţă, din puterea sa. S 'a părut apoi că puteri nevăzute poa r t ă soarele. l a r ă ş apoi că soarele s tă locului şi noi ne învâ r t im cu pământul în jurul lui. M a i pe urmă a veni t părerea că şi soarele pluteşte, dar şi pământul se ţine de el şi se î nvâ r t e în jurul lui. Poa te vor urma şi alte părer i , dar ade­ văru l nes t rămuta t noi îl spunem în cuvintele că soarele r ă sa re , f ă r ă să ne mai gândim, că e t ras , că s ingur se înalţă, sau că pământul se învâ r t e în jurul lui.

    A ş a şi în cuvintele sfântului apostol Pavel , adevăru l nes t rămuta t este a c e s t a : cei t a r i să poar te s lăbiciuni le celor neputincioşi .

    C e t r ebu ia să se înţeleagă a tunci din aces te cuv in te , e limpede din cuprinsul căr ţ i i . Anume, unii aveau o c red in ţă luminată. Ş t i au ce pot ş i s ce nu-i voie să mănânce . Al ţ i i erau puţin învă­ ţaţ i şi de teama să nu păcă tu iască , mâncau nu­ mai legume. Ce i învă ţa ţ i dispreţuiau pe cei neîn­ vă ţa ţ i , i a r ce i ne învă ţa ţ i osândeau pe, ce i învă­ ţaţi . S fân tu l apostol le scr ie şi t rage o învăţătură; spr i j in i tă pe un fapt din v ia ţa Mântu i toru lu i : C ă şi Hr i s tos Domnul nu a cău ta t să-şi f acă p lăcerea sa, c i a luat asupra sa ocăr i le al tora. După sfântul apostol Pave l , B i s e r i c a este socie ta tea întemeiată de Hr i s tos Mântu i to ru l . B i s e r i c a este trupul ta in ic al lui Hr is tos . O r i c a r e om in t ra t în B i se r i c ă prin sfântul botez, se face mădular al trupului lui Iisus Hr i s tos . M ă d u l a r e l e or icăru i trup se ajută unul pe altul. Te-a i lovi t , de pildă, la un picior . Pic iorul sufere. I i t r ebue oare capului şi mâinii o şt i inţă mare ca să ia cunoşt inţă de suferinţa piciorului şi să se apropie să pună leacul ?

    A ş a şi în b i se r i că . Suntem toţi mădularele aceluiaş Trup , h răn i ţ i şi sf inţi ţ i cu acelaş sfânt S â n g e al Domnului prin s fân ta Cuminecătură . A t u n c i ce mare şt i inţă ' ţ i se cere să ştii că avem să pur tăm slăbiciuni le celor neputincioşi . E de ajuns să ai c red in ţa că eşti mădular al B i se r i c i i , al Trupului lui Hris tos .

    A t u n c i c i n e sunt ce i t a r i şi ca re sunt ce i neput incioşi ? C e i învăţa ţ i sunt t a r i fa ţă de cei ne învă ţa ţ i , ce i mar i fa ţă de cei mici , cei bogaţ i

    fa ţă de cei să rac i , ce i sănătoş i faţă de cei bol­ navi , conducător i i faţă de cei conduşi.

    O , şi c â t ă t rebuinţă am avea în zilele noastre , c a cei t a r i să poarte slăbiciunile celor neputin­ cioşi ! Nu e t rebuinţă n ic i azi de o şt i inţă deose­ bi tă . L a închisoarea dintr 'un oraş (Că lă ra ş i ) e ra un paznic ( F . Ghibuţă) . Pen t ru aces ta nu era o pedeapsă mai mare decâ t să nu fi fost lăsat Du­ mineca la b i se r ică . D i n leafa lui mică tot des cumpăra pâine şi o împărţea celor din închisoare . N u hotăreş te , c â t ă pâine le dădea. Luesul cel mare era dragostea lui fa ţă de nenoroci ţ i i din închisoare . Cei din închisoare sunt, de ob ice iu , . osândiţ i i judecător i i lor şi ai lumii. E i s tau acolo încredinţa ţ i că toa tă lumea i-a osândit , toa tă l u ­ mea îi urăşte . L a rândul lor şi ei u r ă sc toa tă l u ­ mea. D a r cum aştepţi să nu urască , când pe ei nimeni nu-i iubeşte, când nimeni nu v rea să poar te s lăbiciunea lor ? Dragos t ea pusă pe pâinea îm­ păr ţ i tă de paznic, t rebue să fi încolţ i t dragoste şi în inimile celor din închisoare .

    D a r nu toţ i seamănă dragoste , cum a semănat acel paznic. Avem atâ ţ ia slujbaşi, c ă r o r a li se pare că ei sunt puşi în slujba s ta tului pentru ne- dreptăţ i rea , pentru pr igonirea, apăsarea celor ce • le in t ră în of ici i . I ţ i v ine să crezi c ă aceş t i a au scos d in graiul lor or ice v o r b ă bună. Ş i lumea o ;

    fi cău tând şi lege şi dreptate , dar ştie că nu tM faci legea desăvârş i tă , nu tu dai drepta tea c e a dreaptă şi se mulţumeşte cu o v o r b ă bună, mân­ gâietoare .

    Aşa e şi în familie. Sunt bă rba ţ i c a r i s'au s câ rb i t să sufere, când soţiile sunt bolnave. Sunt femei c a r i nu pot purta vorbele urâte şi aspre ale bărba ţ i lo r . Sunt copii ca r i se îns t ră inează de păr inţ i şi păr inţ i ca r i încep să-şi u rască copii, pentrucă şi în unii şi în alţii a seca t izvorul de iubire şi s'a deschis altul, de ură. I a tă , ce po­ vestea odată o fe t i ţă : D e c â t v a t imp se întâmpla, aproape în f iecare zi, să sparg c â t e o farfur ie . O d a t ă ta ta îmi spuse: D a c ă se mai întâmplă, rândul v i i to r te snopesc în bă ta ie . A doua zi după asta, pe când spălam vasele, spărsei o cană de lapte. M i se făcu f r ică , adunai repede cioburi le şi le aruncai . A tunc i veni t a ta cu o curea. D e f r ică lăsai să-mi scape şi celelalte vase şi mă luă la băta ie . După aceea, când el se îndepăr tă , îl ameninţai cu pumnul, ia r inima îmi c locotea de mânie. (G. G. An tonescu : Pedagogia generală, c i t a t după H. Zull iger) .

    Aşa e în to t locul. Şcolaru l va urî pe învă­ ţătorul ca re nu ştie să-i a ra te iubire. Soldatul va urî pe ofiţerul sau subofiţerul c a r e n 'a re dra­ goste pă r in tească fa ţă de el.

    Hr i s tos Mântu i to ru l a biruit lumea prin iu­ birea lui fa ţă de lume. Ş i lumea era lumea c e a

  • răsvră t i t ă , păcă toasă , rea. D a r a biruit-o şi a do­ bândit milioanele ei de suflete pentru c ă i-a pur ta t slăbicianiîe, i-a i e r ta t păcatele , mai ales pent rucă anume s'a pogorî t din s lava cerur i lor în peştera

    , din V i t î e em şi în mocir la lumii, ca pe noi să ne înalţe la sine.

    Cei t a r i să se scoboare c a dragoste la cei .slabi. Să f ie îngădui tor i fa ţă de slăbiciunile lor- .'Să-i î n t ă rească şi t rupeşte şi sufleteşte. Să- i f acă să se