qigong spirit emil's qigong blog

ACASĂ 1.   EMIL 2.   CENTRE 3. TEHNICILE ŞCOLII   QILINGONG 4. TEORIA   QIGONG-ULUI 5.   LINK-URI

Beneficiile   zhuang-ului 03AUG2012Scrie un comentariu

by evinteler in zhuang 

Contruirea fundaţiei şi Wu Wei. Ce dorim să obţinem prin qigong? Să scăpăm de

suferinţa mentală pentru că nu suntem împăcaţi cu noi şi cu lumea şi să scăpăm de

suferinţa fizică care se manifestă prin boli, îmbătrânire şi moarte.

În qigong-ul taoist se vorbeşte de cultivarea lui Dao pentru calea spirituală şi de cultivarea

imortalităţii pentru calea corporală. În Dao De Jing se spune că: „Înţeleptul îşi goleşte

inima şi îşi umple pântecul”.

Să-ţi umpli pântecul înseamnă să cultivi imortalitatea. Aceasta se realizează prin muncă

(gong) cu qi-ul. Asta înseamnă:

 

0.construirea fundaţiei                           folosind energia fizică    schimbând obiceiurile

greşite cu cele corecte

1. transmutarea jing-ului în qi                 folosind energia firească            schimbând oasele

2. transmutarea qi-ului în shen   folosind energia ascunsă            schimbând tendoanele

3. transmutarea shen-ului în vid  folosind energia transmutantă     schimbând măduva

 

A-ţi goli inima înseamnă să cultivi Dao. Adică să realizezi existenţa lui Dao. Deoarece Dao

nu este separat de tine tot ce trebuie să faci este să realizezi existenţa sa. Când o faci, şi

asta se numeşte iluminare, se întâmplă instantaneu. Dar cum poţi să-ţi goleşti inima şi să-l

realizezi? Maeştrii spun că este precum ai renunţa la o povară foarte grea, dintr-odată te

simţi foarte uşurat. Dar cine poate aşa, dintr-odată, să facă asta? De aceea practicantul pe

această cale aplică metodă non-acţiunii: Wu Wei. Dar asta nicidecum nu presupune să nu

faci nimic. Dimpotrivă, înseamnă o acţiune pornită din cea mai fermă decizie pe care o

putem avea. Iar aceasta ne poate schimba pentru totdeauna viaţa.

Din nemişcare apare mişcarea şi din mişcare apare nemişcarea.

 

Din nemişcarea – yin-ul extrem este creată mişcarea – yang-ul emergent. Aceasta este arta

alchimiei interne realizată prin intermediul lui Dao. Tot ce trebuie să facem este să nu

facem nimic. Doar să stăm în nemişcare şi să-l ascultăm pe Dao. Atunci în noi apare

mişcarea energiei ca o explozie de supernovă. Se poate spune că este energia combinată şi

coerentă a tuturor celulelor din corp. Aceasta se poate manifesta foarte variat ca: o căldură

puternică care conduce la transpiraţie abundentă şi deschiderea tuturor porilor,  o senzaţie

de expansiune a conştiinţei, o senzaţie de plenitudine, de recunoştinţă faţă de Univers,

stare de calm, stabilitate, de încredere, de limpezire a minţii, de imensă putere fizică.

Dar asta cere timp, răbdare şi perseverenţă. Totul însă începe cu o şedere scurtă în Zhuang

în prima zi, urmată de o şedere puţin mai lungă a doua zi şi tot aşa, veţi descoperi cât de

rapid se acumulează înţelepciunea non-acţiunii Wu Wei. De aceea Zhuangul stă la baza

oricărei practici energetice de qigong sau marţiale şi prin această metodă se construieşte

fundaţia. Fundaţia constă în stabilirea unui veritabil echilibru yin-yang.

Ce este echilibrul yin-yang? Dacă nu putem face distincţie între nemişcarea absolută –

yin şi mişcarea – yang nu există o adevărată coordonare între părţile corpului şi nu există o

unitate minte-corp. În exerciţiile dinamice ne vom mişca sau prea mult sau prea puţin, iar

aceasta reduce eficienţa mişcării. Învăţând în Zhuang cum din nemişcare apare mişcarea,

vom putea în exerciţiile dinamice să creăm din mişcare nemişcarea, adică o mişcare fără

efort în care eliminăm tensiunea inutilă şi suntem relaxaţi. În exerciţiile dinamice este mult

mai dificil să urmărim în decursul mişcărilor cum să păstrăm această unitate dintre minte

şi corp. De aceea în Zhuang în starea de nemişcare putem studia şi controla mişcarea în

cele mai mici amănunte. Corpul se mişcă datorită comenzilor mentale, dacă acestea sunt

haotice şi mişcările părţilor corpului nu sunt coordonate. Dacă mintea este calmă şi corpul

se relaxează. În acest mod apare coerenţa gândirii şi unificarea minţii cu corpul. Când

mişcările devin eficiente, energia se conservă şi surplusul său se revarsă în mod vizibil în

corp. Din nemişcarea corporală apare o mişcare a energiei. Cu cât mintea este mai liniştită

şi corpul mai relaxat cu atât mişcarea energiei este mai intensă.

Când Maestrul ne spune să ne schimbăm mintea el se referă la a înlătura obiceiurile

greşite şi a dobândi o minte unificată cu corpul. O minte impură determină obiceiuri greşite

ale corpului şi acestea conduc la distrugerea unităţii minte-corp şi la pierderea

spontaneităţii şi flexibilităţii caracteristice stării naturale. Mintea devină fixată pe anumite

gânduri repetitive, iar corpul dobândeşte rigidităţi şi ticuri. Dacă încercăm să practicăm

mişcările dinamice sunt destul de greu de urmărit şi corectat zeci de variabile legate de

cele trei ajustări ale poziţiei, respiraţiei şi activităţii mentale. Acesta este avantajul Zhuang-

ului că în această postură numărul variabilelor este redus la minim şi putem să ne

focalizăm mai uşor pe legătura dintre minte şi corp şi pe echilibrul yin-yang. În această

postură este mai uşor să ne observăm şi să ne corectăm obiceiurile greşite. Numai când

plivim aceste buruieni pe locul viran pot înflori florile. Printre buruieni florile sunt ascunse

şi sufocate. Nici o alchimie nu ne permite să transmutăm buruienile în flori. Buruienile

trebuie smulse, iar florile cultivate.

Forţa gândului. Primul scop al Zhuang-ului constă în reîntoarcerea la starea de non-

acţiune sau starea qigong. Orice acţiune iniţiată din această stare a veritabilului echilibru

yin-yang va avea putere. Aceasta este puterea interioară sau forţa gândului Yi.

Cu toţii dorim să simţim energia şi să o facem să se deplaseze conform intenţiei noastre.

Pentru asta ne folosim de anumite forme exterioare vizibile din tehnicile dinamice pentru a

pune în mişcare ceea ce este invizibil şi fără formă, qi-ul. Dar dacă nu avem energie

internă, acumulată în Xia Dan Tian şi pusă apoi în circulaţie prin corp nu putem să facem

nimic. Iar această energie ţâşneşte din non-acţiunea mişcărilor dinamice. Dar trebuie să

învăţăm la început non-acţiunea unde ne este mai uşor, în Zhuang. Când stăm în Zhuang

este ca şi cum am ţine tălpile pe un izvor ţâşnitor, de aceea acele puncte chiar aşa se

cheamă Yuan Quan (pe meridianul Rinichiului R1). Dacă cele trei ajustări au fost făcute

(corp, respiraţie, minte) şi suntem într-o poziţie corectă, energia va ţâşni şi va umple tot

corpul. Este ca o reacţie în lanţ în care nu ştim unde este sursa, doar că simţim o vibraţie

energică în întreg corpul. Este ca şi cum am avea un furtun cu un robinet de înaltă

presiune deschis în Yuan Quan şi datorită presiunii foarte mari acest furtun vibrează uşor.

Dacă furtunul este strangulat puţin într-un loc, apar mişcări în acea regiune, dacă este

strangulat mai mult este posibil ca întregul flux de apă să înceteze. Tot aşa în corp vom

simţi, dacă intrăm în nemişcare, cum qi-ul va „ataca” zona strangulată până ce energia

stagnantă este eliminată şi se produce vindecarea. Vindecarea se poate produce într-o

singură sesiune, sau dacă are rădăcini mai adânci va necesita o perioadă mai lungă.

Important este să perseverăm. Dacă însă sunt prea multe obstacole care blochează fluxul

de energie, acesta va fi simţită foarte slab sau deloc. Asta nu înseamnă că qi-ul nu lucrează

la deblocare, ci doar că pentru o perioadă de timp aceste ajustări şi curăţiri ale corpului

sunt ascunse. În momentul în care qi-ul poate trece parţial sau complet prin tot traseul

energetic vom simţi fluxul de energie. Nu există limite la puterea acestui flux de energie.

Asta ne face să înţelegem că există mereu blocaje tot mai subtile pe care qi-ul le

îndepărtează când facem acest exerciţiu. Nu există un moment când putem spune: gata, am

terminat, sunt complet deblocat, energia nu poate trece mai puternic decât atât prin mine.

Eliminarea obiceiurilor greşite. Ni se pare evident că dacă am avea de la început un flux

puternic de energie ni se pare că ne-am putea corecta, prin feed-back, mai rapid poziţia

pentru a profita de acest flux. Dar motivul pricipal pentru care nu se întâmplă acest lucru

este că datorită obstacolelor pe care le întâlneşte în cale acest flux puternic ar supraîncălzi

puternic corpul. Şi aşa transpirăm abundent şi suntem ca într-o saună de aburi. Pentru că

acest abur curăţă toate impurităţile din corp şi reajustează corpul. Corpul are o anumită

inerţie şi nu este la fel de volatil ca mintea. El are nevoie de timp pentru reajustare. De

aceea se merge pe strategia paşilor mici în care creştem treptat timpul de stat în Zhuang.

Dacă la o maşină mică mergem cu frâna ridicată, aceasta se încălzeşte. Dacă la un TIR

încărcat mergem cu frâna ridicată aceasta ne poate conduce la un dezastru. De aceea

prima dată învăţăm să eliminăm stagnările şi să învăţăm să circulăm cu frâna coborâtă, şi

de abia treptat, în mod natural se trece la un motor mai performant. Probabil că toţi dorim

rezultate cât mai rapide şi dorim să simţim energia, dar dacă nu o simţim este numai spre

binele nostru. Această energie lucrează în interiorul nostru de fiecare dată când facem

Zhuang, dar faptul că este ascunsă este uneori bine pentru că nu întotdeauna putem face

faţă fizic conştienţi la ajustările corporale care se petrec.

Din cele spuse putem înţelege că forţa gândului Yi nu este o putere activă de control a

minţii asupra energiei, ci mai degrabă o non-putere. Adică nu noi trebuie să ne străduim să

deplasăm energia dintr-o parte în alta pentru că aceasta se petrece spontan, pe un anumit

traseu energetic, specific fiecărei forme externe de tehnică qigong. Noi trebuie doar să fim

atenţi să inhibăm tensiunile şi obstacolele din corp şi minte pentru ca acestea să se

manifeste în starea lor naturală şi să permită fluxul liber de energie. Forţa gândului este o

putere interioară, deoarece lucrează cu capacităţile noastre interioare naturale. Ea este în

acord cu legile naturale şi cu capacităţile native şi de aceea moralitatea o dezvoltă. Dacă

reacţionăm haotic şi necorespunzător la stimulii exteriori, această forţă a gândului

slăbeşte. Dacă suntem cuprinşi de griji personale şi gânduri legate de persoana proprie ne

creăm obstacole în calea fluxului de energie. Dacă ne purtăm greşit cu cei din jur încălcăm

legile naturale şi forţa gândului se toceşte. Dacă suntem prea preocupaţi de lumea

exterioară forţa gândului se disipă.

Echilibrul fizic. Ce este echilibrul fizic? Deoarece nu ştim ce este echilibrul energetic

avem nevoie de studierea echilibrului fizic, mecanic, în Zhuang. Dacă am fi doar un munte

de bucăţi de fontă grele, trântite una peste alta, echilibrul ar consta în a duce o linie

verticală prin centrul de greutate şi aceasta să cadă în interiorul bazei. Baza noastră constă

în spaţiul format între tălpile paralele. Pe unde am duce linia verticală? Păi, aceasta ar

trebui să fie o axă de simetrie care să împartă egal corpul într-o parte stânga şi dreapta.

Dacă ne sprijinim mai mult pe piciorul stâng linia se deplasează spre stânga, iar dacă ne

îndreptăm atenţia spre piciorul drept linia se deplasează spre dreapta. Dacă ţinem mâinile

pe lângă corp linia trece prin Bai Hui şi Hui Yin, dar dacă ridicăm mâinile la orizontală

spatele se lasă uşor în spate. Oare unde trece linia acum? Rămâne în acelaşi loc sau se

deplasează? Ce se întâmplă dacă ne sprijinim nu pe toată talpa, ci mai mult pe călcâi? Sau

mai mult pe laba piciorului? Cum se reajustează restul corpului pentru echilibrare? Dar

când îndoim genunchii este clar că mai adăugăm un grad de complexitate pentru că putem

varia unghiul dintre coapse şi gambe. Dar poziţia capului contează la echilibru? Ce se

întâmplă dacă înclinăm uşor capul cu bărbia spre piept. Dar dacă privim mai sus decât linia

ochilor?

Energia tendoanelor. Este clar că nu suntem bucăţi de fontă aruncate una peste alta.

Acestea stau foarte bine atât timp cât nu se exercită o împingere din lateral când toate

bucăţile se prăbuşesc. Dar corpul nostru este foarte flexibil. Ne putem apleca, îndoi,

încorda în sute de poziţii. Când facem Zhuang-ul ni se pare greu pentru că ne gândim că

suntem bucăţi grele care sunt compresate. Dar de fapt exerciţiul ne va arăta că suntem

incredibil de uşori şi lejeri. Coloana vertebrală este formată din vertebre dure, dar acestea

nu se comprimă niciodată. Acestea stau unele peste celălalte, dar nu se ating şi cu atât mai

puţin se comprimă. Între vertebre rămâne întotdeauna un spaţiu de cel puţin un milimetru.

Ele sunt ţinute împreună de greutatea corpului nostru. Dacă se taie fasciile şi tendoanele,

vertebrele s-ar depărta între ele. Coloana este de fapt un arc, iar greutatea corpului nu este

susţinută de vertebre, ci de tendoanele (fascii, muşchi, tendoane) din jurul coloanei.

Vertebrele noastre sunt destul de poroase ca o piatră ponce şi nu ar fi capabile să susţină

singure prin comprimare greutatea corpului nostru. Greutatea este redistribuită de

numeroasele tendoane. Corpul nostru este suţinut de tonusul muscular, de tensiunea din

aceste tendoane. Avem două tipuri de energii: energia de compresie din oase şi energia de

tensiune din tendoane. Ne-am obişnuit să gândim că scheletul este cel care ne asigură

poziţia statică, iar muşchii şi tendoanele sunt doar un auxiliar util doar în momentul în care

ne mişcăm. Dar în zhuang vom observa cum asigurarea poziţiei statice este asigurată de

modificări imperceptibile ale tendoanelor în diferite regiuni ale corpului. Dacă avem un

punct slab, o tensiune într-un loc, această problemă este ascunsă pentru că este

redistribuită în întregul corp de sistemul de tendoanec are acţionează ca un tot unitar,

holist.

Pentru a înţelege ce face tonusul muscular ne putem compara cu acele jucării formate din

bucăţi de lemn găurite prin care sunt trecute o serie de sforicele legate împreună. Dacă se

apăsa un buton sub jucărie, tensiunea din sforicele dispărea şi jucăria se prăbuşea. Tot aşa

dacă tonusul muscular, care este o energie de tensiune a tendoanelor ar dispărea, am

cădea pe jos, cum se întâmplă în situaţiile de leşin. Acest tonus general este stabilit de

comenzi date de minte. Dacă ne relaxăm complet, ne lăsăm moale şi cădem pe jos. Dacă ne

încordăm prea tare, simţim că ne obosim foarte repede. Aşa că încercăm să ne relaxăm fără

să pierdem din postura fizică externă. În exterior parcă nimic nu se întâmplă, dar în

interior vedem că dacă ne relaxăm o zonă, aceasta are un efect global asupra întregului

corp, care câştigă energie. Gândindu-ne că majoritatea timpului îl petrecem în poziţii

statice (chiar şi mişcările sunt o multitudine de poziţii statice) uşurarea unei tensiuni în

zhuang are repercursiuni acumulate incredibile asupra vieţii noastre cotidiene.

Relaţia corp-minte. Dar când am redus cât am putut chiar şi aceste tensiuni ce se mai

întâmplă? Vedem cum sunt trimise diferite comenzi mentale chiar şi atunci când nu este

nevoie. Ne fuge mintea la ceva, ne gândim la ceva ce nu este prezent şi corpul se încordă

într-o anumită regiune. Când revenim descoperim încordarea. Corpul este un ajutor de

nădejde pentru a dresa maimuţa jucăuşă a minţii noastre. Mintea este foarte volatilă, fuge

peste tot. Corpul rămâne unde l-am pus, părţile sale se mişcă încet. Cum să stabilim o

unitate între un iepure rapid şi o broască ţestoasă înceată? De fapt mintea noastră nu este

deloc rapidă. Este mai tot timpul fixată pe un gând sau emoţie. Când mintea este fixată şi

nu este prezentă, adică nu suntem conştienţi de ceea ce se întâmplă, corpul se crispează,

într-o aşteptare împietrită. Se oboseşte aşteptând şi ne tot trimite semnale să revenim.

Deoarece nu reacţionăm, aceste semnale devin tot mai dureroase şi aşa simţim dureri în

diferite părţi ale corpului. Când revenim, rezolvăm problema, suntem prezenţi mental o

vreme, după care dorim să plecăm din nou. Mintea nu mai are răbdare cu corpul şi simţim

că ne plictisim. Mintea este plictisită de corp, iar corpul nu poate urma mintea. Şi cu toate

acestea numai aici putem găsi tot ce căutăm în altă parte. Hoinăreala noastră ar înceta

dacă am găsi ceea ce căutam. Degeaba ni se spune să fim prezenţi aici şi acum. Dacă însă

am fi prezenţi mintea ar găsi că toate comorile sunt ascunse în acest corp pe care-l

neglijează. Acesta este veşnicul frecuş şi dualitatea susţinută de noi între corp şi minte. A

sta în Zhuang înseamnă să facem pace în acest veşnic război între corp şi minte. Armistiţiul

conduce la armonizarea şi unificarea minţii cu corpul. Din această unificare rezultă o pace

trainică şi posibilitatea construirii fundaţiei energetice. Pentru că numai când mintea este

în armonie cu corpul poate apărea qi-ul.

Respiraţia. Când reuşim să ne relaxăm se mai petrece un fenomen important legat de

respiraţie. Parcă reuşim să respirăm mai uşor, nu mai simţim o apăsare sau constrângere

în regiunea pieptului. Respiraţia este mai profundă până în abdomen, nu se restrânge doar

la zona superficială din piept. Această respiraţie este foarte importantă pentru că

stabilizează structura emoţională.

Respiraţia este strâns legată de qi. Unitatea corp-minte este precum am construi şi am

pune un cazan pe foc (qi-ul este focul). O respiraţia potrivită este precum aerul scos de

foalele fierarului care reglează focul. Prin Zhuang învăţăm cum să încălzim cazanul, cum să

înteţim focul tot mai tare. În fiecare zi are los o reajustare a cazanului, a corpului şi minţii

pentru a suporta un foc mai intens. Cu cât se îmbunătăţeşte respiraţia cu atât şi focul poate

fi mai intens. Momentul în care apa din cazan începe să fiarbă este momentul când intrăm

în starea de linişte şi energia se eliberează spontan în interiorul corpului nostru. O mare

cantitate de abur se eliberează în acel moment. Aceasta o simţim ca o transpiraţie

abundentă care ne regenerează şi ne reîntinereşte corpul. Modul în care respirăm poate

menţine sau poate opri acest proces de eliberare de qi la modul generic, în particular de

jing.

Echilibrul energetic şi cele trei Dan Tian-uri. Ce este echilibrul energetic? Să ne

gândim că stăm în Ma Bu, poziţia Călăreţului de Fier. Picioarele şi abdomenul până la

diafragmă sunt incluse într-o sferă de energie mare. Să ne gândim că stăm în prima poziţie

din Baduanjing, din Brocard. Braţele îndoite stau cu palmele în poală. Trunchiul până la

diafragmă este inclus într-o sferă de energie medie. Ridicăm acum braţele deasupra

capului. Capul este inclus într-o sferă de energie mică. Putem să ne imaginăm cum suntem

ca un om de zăpadă formaţi din cele trei sfere de energie, mică cu centrul în Shang Dan

Tian, medie cu centrul în Zhong Dan Tian şi mare cu centrul în Xia Dan Tian. De ce suntem

dezechilibraţi în viaţa noastră? Pentru că sferele de sus, mică şi medie sunt mai grele decât

sfera de jos, cea mare. Când spunem că am căzut pe gânduri, din punct de vedere

energetic chiar asta s-a întâmplat: sfera energetică mentală e prea grea şi ne

dezechilibrăm. Când spunem că suntem cu inima la pământ, sau într-o prăpastie de

disperare, din punct de vedere energetic sfera emoţională este prea grea şi ne

dezechilibrăm. Gândim prea mult, suferim emoţional inutil, pentru că suntem dezechilibraţi

energetic. Pentru a fi centraţi corect este necesar să „umplem pântecul”, adică să fim

centraţi pe Xia Dan Tian. Aceasta determină spontan „golirea inimii”, adică golirea şi

uşurarea sferelor superioare de gândurile şi emoţiile negative. Zhuang-ul degetelor-sabie

chiar asta face: coboară centrul de greutate energetic de la centrii superiori în locul care i

se cuvine, centrul Xia Dan Tian. A sta în Zhuang înseamnă să eliminăm obstacolele şi

stagnările corporale şi atunci apare treptat jing-ul şi sfera energetică mare, care este

resimţită ca o putere interioară în Xia Dan Tian. Eliminând stagnările emoţionale şi

emoţiile negative apare treptat qi-ul şi sfera energetic medie, care este resimţită ca o

bucurie fără motiv şi este asociată cu Zhong Dan Tian. Eliminând gândurile egoiste apare

treptat shen-ul şi sfera energetică mică, care este resimţită ca o intuiţie sau revelaţie şi

este datorată Shang Dan Tian-ului. A elimina este un fel de-a spune, deoarece în Zhuang

doar stăm şi suntem prezenţi. Orice gânduri, sentimente, sau senzaţii care vin, le lăsăm să

treacă fără să le acordăm atenţie. Dar această prezenţă a minţii acolo unde este corpul

conduce la curăţirea treptată de impurităţi. Această curăţire este un proces natural,

datorat lui Dao. Urmarea naturală a ghidului interior, care este Dao, permite punerea unei

fundaţii durabile. Tot ce nu este în acord cu calea naturală este distrus.  Şi în creştinism ni

se spune mereu să nu construim pe nisipuri mişcătoare şi să nu acordăm atenţie la

lucrurile pieritoare ce le mănâncă rugina şi moliile. Că există o singură piatră, lăsată la o

parte de zidari, singura pe care se poate construi.

Acest echilibru energetic este dinamic. Este la fel cu echilibrul unui Hopa-Mitică. Îi dăm un

bobârnac şi el aparent este gata să se prăbuşească, dar întotdeauna revine şi pendulează în

partea opusă fără să păţească nimic. Dacă centrul său de greutate nu ar fi atât de jos, el nu

şi-ar mai putea reveni. Trebuie să ne străduim să ne coborâm centrul de greutate cât mai

jos. Adică să aplicăm smerenia. Există o mulţime de oameni talentaţi pe lume, foarte

creativi, dar când uită de unde provin toate acele daruri interioare pe care le deţin survine

dezastrul, prăbuşirea. Când nu mai suntem conectaţi la sursa noastră interioară survine

decăderea. Viaţa noastră este un şir de urcuşuri şi coborâşuri şi învăţând din fiecare putem

oscila, aparent în exterior ne dezechilibrăm, dar în interior, energetic rămânem mereu

echilibraţi.

Beneficii. Întărirea oaselor şi eliminarea fricii. Făcând Zhuang-ul degetelor-sabie

obţinem o serie de beneficii. Se întăresc oasele, putem să ameliorăm sau chiar să ne

vindecăm de osteoporoză. Motivul este că în corp se generează jing şi acesta circulă şi este

asociat oaselor. Jing-ul în multe privinţe se comportă ca energia în forma Apă, de aici avem

diferite beneficii cum ar fi un auz mai bun, iar dacă dobândim măiestria putem dobândi un

auz excepţional. Părul poate începe să crească din nou şi îşi poate redobândi culoarea

naturală. Este important că treptat poate dispărea teama. Nu ne mai este frică de viaţă, de

schimbările vieţii, de ceea ce ne aşteaptă.

Câmpul de autoprotecţie. Nu ne mai este frică când cădem, când suntem loviţi cu un

obiect sau de cineva. Apare un câmp de qi de autoprotecţie în jurul corpului, care este

Cămaşa de Fier. Acesta poate fi perceput în timpul Zhuang-ului ca un balon care se umflă.

Cu cât mai multă energie se generează cu atât mai tare se umflă balonul şi cuprinde un

spaţiu mai îndepărtat. Acest câmp este ca un balon de gumă elastic. Când suntem loviţi

acesta reduce efectul loviturii proporţional cu raportul dintre tăria loviturii şi tăria qi-ului

intern. Activarea câmpului este instantanee, mai rapidă decât capacitatea noastră de

reacţie fizică şi mentală la lovitură. Acest fenomen poate fi înţeles şi astfel: dacă lovim o

bucată de plastelină, urma rămâne imprimată în ea. Dacă punem plastelina într-un balon şi-

l lovim, balonul se deformează şi îşi revine, iar plastelina din interior nu păţeşte nimic.

Printr-o practică regulată în jurul practicantului se formează un câmp de qi care este ca un

balon elastic. Cu cât qi-ul este mai puternic cu atât ne putem gândi la mai multe baloane

elastice care ne înconjoară şi formează o autoprotecţie.

Dacă rămânem într-o stare de linişte şi non-acţiune se generează o energie intensă care ne

poate vindeca rana. Dacă nu putem rămâne în locul accidentului sau incidentului, ne

retragem într-o zonă apropiată unde putem intra în starea de linişte. Dacă capacităţile

noastre nu sunt suficiente putem cere ajutorul Maestrului. S-au întâmplat suficiente cazuri

când unor practicanţi le-au căzut obiecte grele peste mâini, cap, picioare şi s-au ales doar

cu zgârieturi sau răni uşoare comparativ cu greutatea şi înălţimea de unde au căzut.

Intrarea în starea de linişte pe care aţi desprins-o în Zhuang este trusa de prim-ajutor pe

care puteţi s-o folosiţi până la sosirea ajutorului medical.

În demonstraţiile Shaolin aţi văzut un bărbat care se lovea cu o vergea metalică peste cap,

iar vergeaua se rupea în două. Se poate dobândi măiestria pornind numai de la practicarea

acestei posturi de Zhuang. Prin această metodă se poate dobândi capacitatea de a sparge

cărămizi şi scânduri. Există persoane care şi-au tocit şi insensibilizat pumnii pentru a putea

face asemenea demonstraţii. Dar măiestria energetică permite o mână sensibilă care poate

atât să picteze, dar şi să spargă obiecte dacă este necesar. Oasele şi întregul corp se

întăresc foarte mult în Zhuang. Unele demonstraţii de circ în care peste corpul unui om

trece un animal sau o maşină foarte grea se bazează pe această metodă energetică. Dar

toate aceste demonstraţii se bazează pe o practică îndelungată, în care se înaintează pas cu

pas.

Emisia de qi. Este posibilă dezvoltarea capacităţii de emisie de qi prin degetele-sabie

pentru a-i vindeca pe alţii. Pentru asta este necesar să dorim să-i ajutăm pe alţii şi să ne

dezvoltăm moralitatea. Trebuie să avem o relaţie bună şi corectă  cu persoana pe care

dorim s-o ajutăm. Dar este necesar să fim noi înşine sănătoşi şi plini de energie pentru a-i

putea ajuta pe alţii. Nu este un egoism faptul de a fi la început proprii noştri medici, ci o

dovadă de responsabilitate. Prima dată trebuie să verificăm metodele pe noi şi să ne

convingem că funcţionează şi apoi putem s-o facem cu alte persoane. Putem începe cu

metodele de contact, ca bătaia spatelui şi apoi să trecem la alte metode învăţate la curs.

Dar pentru a direcţiona energia asupra altcuiva trebuie să o ai. Dezvoltând nemişcarea în

Zhuang poţi genera o cantitate incredibilă de energie care poate fi eliberată într-o clipă.

Dar chiar dacă o ai trebuie să dezvolţi acea forţă a gândului pentru a canaliza energia unde

doreşti. Aceasta presupune a practica corect forma exterioară. Sunt multe amănunte care

apar şi vezi că nu le ştii sau nu le-ai înţeles până ce nu practici. Doar practicând înaintezi

pas cu pas. Dacă nu practici sunt doar speculaţii intelectuale. De aceea după ce practici,

este suficient uneori un singur cuvânt ca să înţelegi un punct obscur în practică. Cele mai

dificile sunt cele legate de moralitate. Maestrul îţi spune un singur cuvânt şi tu pricepi. Cu

siguranţă l-a mai repetat de zeci de ori, dar cum se spune: „de la ureche la inimă distanţa

este cea mai mare”.

Diagnosticarea prin qi. Dar ca şi în medicina clasică, pentru a vindeca pe cineva este

necesar la început să pui un diagnostic. Cum poţi vindeca pe cineva dacă nu ştii ce are?

Ştim de la practicarea poziţiei de receptivitate că suntem precum o antenă care

recepţionează continuu semnale din exterior. Acestă antenă corporală are atât o

sensibilitate, cât şi o selectivitate. Cu cât suntem mai sensibili putem recepţiona informaţii

de la distanţe mai mari. Cu cât avem o selectivitate mai bună, la fel ca un radio de calitate,

putem să alegem numai staţia de emisie care ne interesează şi să nu ţinem cont de alte

canale care ne pot bruia. Fiecare om emite o anumită informaţie, deoarece este precum

antena unei staţii de emisie. Şi în viaţa cotidiană spunem că suntem pe aceeaşi lungime de

undă cu cineva. Nu este nevoie de cuvinte sau gesturi pentru a simţi corporal că eşti la

unison cu o altă persoană. În acest moment are loc o transmisie de qi. Prin urmare noi toţi,

că suntem conştienţi sau nu, emitem şi recepţionăm continuu qi de la alte persoane. De

obicei suntem inconştienţi pentru că ne gândim numai la problemele personale şi această

gândire egoistă este o barieră în calea câmpului de qi emis de alţi oameni. Dacă ne gândim

la alţii fără legătură cu persoana proprie putem recepţiona această energie. Iar această

energie o recepţionăm cu întreg corpul, ca o senzaţie corporală. Când se dezvoltă unitatea

corp-minte prin Zhuang, putem conştientiza această senzaţie şi aceasta poate fi analizată.

Dar nu numai oamenii emit qi. Qi-ul este universal şi este emis de toate fiinţele şi obiectele

din Univers. În măsura în care suntem interesaţi sau avem o empatie cu anumite animale,

plante sau locuri, putem recepţiona energia lor. Dacă nu am avea o legătură de suflet nu

am creşte flori şi plante, nu am ţine pisici, câini, păsări, broaşte ţestoase, peşti sau alte

animale.

Vindecarea prin qi. Prin Zhuang se eliberează energie curată Zhen qi şi conştientizăm

blocajele. Exerciţiile de încheiere sunt obligatorii pentru că prin acele bateri acordăm

atenţie blocajelor şi eliminăm energia patogenă Bing qi-ul folosind energia pură Zhen qi.

Chiar şi în timpul Zhuang-ului energia pură care curge poate curăţa corpul, dar sunt unele

blocaje care nu se lasă tratate aşa uşor. Atunci trebuie să perseverăm, azi un pic, mâine un

pic, la fel cum apa, care pare cel mai moale şi blând element, sapă o albie chiar şi în roca

cea mai tare şi mai impenetrabilă.

Există şi un nivel fiziologic profund, celular, al transformărilor pe care le experimentăm

prin Zhuang. Nu numai corpul la nivel de organe este format din oase în compresie şi

tendoane în tensiune, ci şi celulele sunt formate dintr-un citoschelet format din microtubuli

şi filamente. Prin rearanjarea compresiei şi tensiunii din corp datorită armonizării, chiar şi

celulele îşi modifică metabolismul şi aleg alte programe genetice din cele înmagazinate în

ADN.  Cercetătorii au arătat că la compresii diferite ale organelor, citoscheletul celulelor se

modifică şi deoarece prin intermediul său se transportă substanţele din celulă, se produc şi

modificări metabolice. S-ar putea ca aceasta să explice de ce la nivel fizic o „simplă”

tensionare şi detensionare a corpului prin Zhuang are un efect atât de profund. Pentru că

la nivel superficial sunt implicaţi muşchii şi fasciile pe care le lucrăm la fitness, dar în

qigong au loc schimbări mai profunde în care sunt modificate celulele organelor interne.

Zhuang-ul – tehnică de   meditaţie 03AUG2012Scrie un comentariu

by evinteler in zhuang 

 

Suntem obişnuiţi că meditaţia se face în poziţie şezând, pe un scaun sau în lotus. Zhuang-ul

este o meditaţie stând în picioare. Dacă ne este greu să o facem, trebuie să ne gândim că în

timpul zilei, este posibil să stăm timp de câteva ore în picioare. Ne este greu să stăm în

viaţa cotidiană sau ne simţim obosiţi la sfârşitul zilei pentru că pierdem foarte multă

energie. Dacă facem Zhuang, nu o facem numai pentru o perioadă de o oră sau cât timp

stăm în Zhuang, ci pentru toată perioada zilei. Pentru că dacă reuşim să ne îmbunătăţim

poziţia prin Zhuang, acest câştig se va răsfrânge şi asupra vieţii noastre cotidiene. Vom fi

mai puţin obosiţi la sfârşitul zilei, mai plini de vitalitate.

Există o relaţie strânsă între poziţie şi starea mentală în care ne aflăm. Mai precis între

tonusul muscular şi tonusul mental. Dacă ne simţim deprimaţi, fără vlagă, fără chef imediat

observăm că ne vine să ne întindem în pat, sau într-un fotoliu cât mai moale. Dacă în

schimb avem chef de viaţă, suntem energici, suntem încântaţi de ce trebuie să facem, ne

este greu să stăm locului, ne vine să zburdăm, să sărim, dorim să ne manifestăm energia

prin atitudinea corporală.

Acest tonus muscular este o manifestare a energiei. Energia se poate vedea atât în corp, în

acest tonus, cât şi în respiraţie, în uşurinţa cu care respirăm. Energia se observă în

deschiderea emoţională către ceilalţi, dar şi în împăcarea cu noi înşine, în liniştea care

coboară asupra minţii noastre. În această linişte ne vin cele mai bune idei, cele mai clare

decizii.

Iar această energie provine din nemişcare. În Zhuang stăm nemişcaţi, în meditaţie şedem

nemişcaţi. Dar meditaţia în sens mai general înseamnă să fi nemişcat, indiferent de poziţia

corporală. Când şedem în meditaţie, la început, atenţia ne este distrasă mereu de un

detaliu sau altul al corpului. Ne doare spatele, ne dor umerii, capul ne este greu, mereu

apare un alt detaliu “neplăcut”. Mintea obişnuită este fragmentată de atenţia pe care o

acordă diferitelor părţi ale corpului, dacă este prezentă. Deoarece când suntem prezenţi

este destul de neplăcut din cauza acestor atenţii, atunci mintea se pregăteşte să

hoinărească şi începem să visăm, ne trec tot felul de gânduri dezlânate. În Zhuang această

senzaţie de neplăcere este accentuată. Problema nu este exerciţiul în sine, ci mintea

noastră, care s-a obişnuit să nu fie prezentă, pentru a nu răspunde solicitărilor corpului. Ca

şi cum corpul şi mintea nu ar forma un întreg, ci fiecare ar fi ca un cal care trage căruţa în

altă parte. Zhuang-ul ni se pare greu pentru că ne arată clar că ceva nu este în regulă cu

noi. Am dori să evităm acest exerciţiu pentru că este tehnica prin care ni se arată cu cea

mai mai limpezime că nu suntem unitari.

Senzaţii. Frumuseţea Zhuang-ului apare în momentul în care acceptăm în sinea noastră să

fim prezenţi, mintea noastră acceptă să rămână şi să răspundă solicitărilor corpului. Atunci

şi corpul se relaxează şi îi oferă linişte minţii. Cei doi cai se împrietenesc, sunt capabili să

tragă împreună la aceeaşi căruţă. În acest moment se petrece ceva uimitor. Nu ne mai este

greu să stăm în Zhuang. Corpul devine dintr-odată uşor. De pe minte parcă se ridică o

cortină. Datorită acestei uniuni dintre minte şi corp, din această nemişcare la nivel fizic se

eliberează brusc în noi o cantitate foarte mare de energie, care vine atât din interior, din

fiecare celulă a corpului nostru, dar şi din exterior, de pretutindeni. Corpul resimte

energia, iar mintea în starea ei de linişte simte o bucurie fără motiv, o tandreţe, o

recunoştinţă, o topire cu nemărginirea. Începem să transpirăm nu datorită efortului

muscular de a sta în Zhuang, ci pentru că în noi erupe această energie care ne deschide

toţi porii corpului. Putem simţi o căldură binefăcătoare sau o răcoare plăcută ca menta.

Simţim că această energie nu stă pe loc, ci ea circulă prin corpul nostru.

Mintea noastră în această stare, care este starea de qigong, este foarte diferită de mintea

obişnuită, plină de gânduri. Mintea obişnuită este punctuală, este fixată, este atrasă de

lucrurile mărunte, de o durere sau tensiune din corp, este distrasă de un sunet sau de un

obiect, este şovăitoare, nesigură. Mintea în starea qigong este liberă, este pretutindeni în

jurul nostru ca un nor de conştienţă, este o prezenţă tăcută până departe, calmă, solemnă,

maiestuoasă. Apare un “sentiment” de sacru, profund, fundamental. În această stare nu

există gânduri, sentimente, deşi putem continua să vedem, să auzim, să simţim. Dar

vederea cumva “implodează”. În mod obişnuit proiectăm obiectele văzute în afara noastră.

Acum obiectele văzute le cuprindem cumva în interiorul norului nostru de conştienţă. Dar

este mai mult o părere, o senzaţie de cuprindere, este de fapt o expansiune a conştiinţei,

suntem pretutindeni, dar nu putem preciza ce înţelegem prin acest pretutindeni. Uităm

cumva de corp, deşi suntem conştienţi de el, şi ne dăm seama că nu mai primim senzaţiile

prin el, ci de la acest nor extins de conştienţă. Spaţiul este diferit în funcţie de conştienţa

ce i-o acordăm. Timpul se modifică, deşi nu ne dăm seama de asta. Doar când terminăm

exerciţiul şi ne uităm la ceas ne dăm seama că timpul a trecut foarte repede. În ce clipă am

fost răpiţi în afara timpului? Când s-a produs expansiunea sa?

Mintea se simte unificată, nu mai este fragmentară. Din acest motiv avem un sentiment de

împăcare pentru că ne simţim întregi, compleţi, nu ne lipseşte nimic, nu ne sâcâie nimic.

Corpul simte această binefacere şi este relaxat, chiar dacă există acest tonus muscular

continuu, dar acesta se dovedeşte o curgere de energie prin corp.

Sunt de fapt două lumi, iar Zhuang-ul ne permite să realizăm o legătură între ele, ne

permite să intrăm în starea qigong cel mai rapid şi eficient. Este lumea corp-minte şi lumea

energiei-norului de conştienţă. Chiar şi acest nor este uneori mai conştient, mai strălucitor,

mai vibrant de energie şi alteori mai palid, mai vag, invizibil. Putem simţi cum din

nemişcare ţâşneşte energia şi are loc această expansiune incredibilă a conştiinţei, ca

spuma laptelui care fierbe, într-o clipă scurtă cu acea minte şi lungă în timpul nostru

măsurat de ceas.

De ce nu se scrie de aceste senzaţii în zhuang? Pentru că începătorul poate deveni frustrat

că nu simte în acest fel. Pentru că crede că acestea sunt senzaţiile “corecte” şi ceea ce

simte el nu are valoare. Dar de multe ori nu simt nimic din cele de mai sus şi de fiecare

dată simt în alt fel, într-un mod complet nou. În primele luni de practică am simţit după ce

făceam Zhuang-ul sau alte tehnici de qigong că sunt plin de vitalitate şi simţeam o bucurie

fără motiv, pur şi simplu savuram că trăiesc. Deci aceste lucruri le simţi aproape imediat şi

nu este necesar să practici prea mult. Problema este că aceste stări de bine dispăreau şi de

aceea încercam să înţeleg mai mult motivele. De asemenea nu-mi era deloc clar cum apare

starea de bine şi vitalitatea, ce anume le produce. Cele două probleme sunt de fapt legate.

Dacă poţi să fii mereu în starea de qigong, se produce încontinuu energie, rămâi mereu

conectat la această sursă de energie, atunci nu mai eşti distras de lumea exterioară, nu te

mai simţi obosit la sfârşitul zilei, rămâi mereu tu însuţi, cel complet.

Completitudinea. Este starea noastră naturală să fim plini de energie şi să ne bucurăm de

viaţă. Dar suntem învăţaţi să urmărim alte scopuri şi obiective în viaţa noastră, care ne

îndepărtează de ceea ce suntem. Suntem învăţaţi că dacă atingem acele scopuri, atunci

vom fi împliniţi. Şi nimeni, la nici o şcoală nu ne învaţă cum să fim noi înşine, compleţi.

Pentru că doar când eşti complet, împăcat cu tine însuţi şi cu lumea poţi să fii fericit.

Plecând de la această bază interioară poţi face orice activitate exterioară care este un

serviciu dezinteresat altora. Pentru că eşti complet nu ai nevoie de nimic din exterior. Poţi

să oferi fără să doreşti ceva în schimb, fără să aştepţi să ţi se înapoieze. Asta nu înseamnă

să nu muncim, să nu avem o slujbă. Doar că putem avea o slujbă pentru a câştiga bani să

ne îngrijim trupul sau putem munci pentru că ne face plăcere şi dorim să facem ceva şi

pentru alţii. Inevitabil vom câştiga şi acei bani după care aleargă toţi şi care ne sunt

indispensabili pentru că avem un corp fizic şi o minte obişnuită. Dar oricâţi bani am

câştiga, orice poziţie socială am avea, orice prieteni am avea, dacă nu suntem compleţi vom

simţi mereu că ne lipseşte ceva.

Scopurile care ni se oferă de către lume sunt false pentru că nu vor putea niciodată să

umple acel gol pentru a ne face compleţi. Complet eşti doar când ştii că eşti mai mult decât

acest corp şi minte şi îţi trăieşti viaţa în acord cu această înţelegere rezultată din

experienţa directă. Acesta este învăţătura cu adevărat deosebită pe care ţi-o oferă Şcoala

Qilingong. Îţi oferă tehnici practice prin care poţi avea o experienţă directă a ceea ce eşti

cu adevărat. Iar asta te face complet. Pornind de la această construire a fundaţiei, poţi să-ţi

trăieşti viaţa în acord cu această înţelegere.

Moralitatea. Tehnicile cu adevărat înalte sunt cele legate de moralitate. Acestea sunt

învăţături care acordează viaţa ta pe care o trăieşti în lume ca fiinţă cu trup şi minte

obişnuită cu ceea ce eşti cu adevărat, cu completitudinea fiinţei tale. Prin aceste învăţături

sunt îndepărtate diferite dificultăţi pe care le întâmpinăm în viaţă, datorate prejudecăţilor

şi altor probleme personale, şi ne netezesc drumul spre completitudinea noastră. Tot ce ni

se întâmplă în viaţă face parte din fiinţa noastră. Obstacolele vieţii noastre sunt zone

obscure, insuficient explorate ale fiinţei noastre. Pentru rezolvarea lor avem două căi de

atac. Limpezindu-ne mintea şi curăţindu-ne trupul de Bing Qi, energia patogenă prin

practicarea tehnicilor qigong “practice”. Aceasta  este calea “xing” de transformare a

corpului şi minţii. Cealaltă cale “ming” constă în a duce o viaţă în acord cu principiile

morale. La început este vorba de o morală rigidă, dogmatică, bazată pe anumite reguli pe

care le-am învăţat în copilărie, dar n-am ştiut niciodată de ce trebuie să le urmăm. Pe urmă

la qigong aceste reguli sunt predate din nou în o altă formă. Dar treptat morala rigidă

devine o morală spontană rezultată din fiinţa noastră. Cele două tehnici sunt strâns legate,

nu pot fi despărţite. Când progresăm cu tehnicile practice descoperim fiinţa noastră şi se

produc schimbări fiziologice în corpul nostru. Din acest motiv bunăvoinţa noastră către

celelalte persoane are o bază fiziologică şi psihologică. Pentru că ne simţim bine suntem

plini de solicitudine şi dorim să-i ajutăm pe alţii. În schimb o persoană bolnavă datorită

durerilor este mereu arţăgoasă şi fără să vrea se poartă rău cu cei din jur. Dar tot atât de

adevărat este că dacă avem această bunăvoinţă şi deschidere către ceilalţi în timp ne

vindecăm de boli şi de depresii. Fiecare cale o întăreşte pe cealaltă şi de aici rezultă

înţelepciunea că doar Cuvântul întrupat poate conduce la un trup sănătos care trăieşte o

viaţă fericită.

Aceasta este strategia generală. În schimb tactica constă ca, în fiecare zi, dacă este posibil

dimineaţa, să practicăm tehnicile qigong. Apoi în timpul zilei iar practicăm chiar şi câteva

clipe. Care este motivul pentru care trebuie să practicăm? Motivul este că lumea ne

bulversează, ne întoarce pe dos, ne face să uităm cine suntem. Lumea şi oamenii obişnuiţi

trăiesc în corpul şi mintea obişnuită, aşa au fost învăţaţi, cum am fost şi noi din copilărie.

De aceea trebuie să practicăm conform noii înţelegeri pe care am dobândit-o. Ne dezvăţăm

să fim doar trup şi minte şi învăţăm să acţionăm, să simţim şi să trăim din acest punct de

vedere mai complet, mai aproape de ceea ce suntem cu adevărat. În orice activitate

exterioară, chiar dacă nu este o tehnică qigong, aducem acea învăţătură, acea stare

desprinsă din cunoaşterea directă din timpul practicii qigong.

Nu suntem mai buni ca ceilalţi oameni. Nici mai deosebiţi, nici mai virtuoşi, nici mai

inteligenţi. Suntem exact la fel ca ceilalţi oameni. Suntem un fel de centauri, pe jumătate

oameni, pe jumătate altceva. Oamenii obişnuiţi îşi văd doar o jumătate, ei se cred doar

oameni. Noi, ca practicanţi de qigong, ştim că mai suntem ceva în plus, îi putem spune qi,

energie. Lumea energiei este o lume morală. Când acţionăm moral suntem în acord cu

legile Universului şi putem simţi fluxurile de energie. Când ne punem contra acestor legi

morale, sensibilitatea noastră la energie se diminuează şi dispare. Devenim oameni

obişnuiţi, uitând de partea noastră ascunsă şi simţim un gol pe care nu ştim cu ce să-l

umplem.

Ciclul zi-noapte. Am învăţat la cursuri că există anumite ore speciale când practica

qigong este mai bună. Să vedem de ce. Ziua suntem activi, corpul este în mişcare, mintea

plină de gânduri şi spunem că suntem în stare de veghe. Noaptea suntem pasivi, corpul

este nemişcat şi nu prea suntem conştienţi de ce se întâmplă, uneori ne aducem a minte de

unele vise. Mulţi au încercat să reducă timpul de somn,  considerându-l ca o pierdere de

timp activ. Dar cu toţii am simţit că dacă dormeam bine, dimineaţa ne sculam mai odihniţi,

cu mintea mai limpede, mai plini de energie. Ne-am simţit destul de asemănător cu ceea ce

simţim după ce practicăm tehnicile qigong. Doar că practica qigong se face conştient, iar

dormitul într-o stare de inconştienţă. Dar amândouă accesează o sursă de energie, care

deocamdată ne rămâne ascunsă. Prin qigong reuşim să descoperim treptat despre ce este

vorba.

Universul are o parte vizibilă yang şi alta yin, ascunsă, lumea energiei. Aceste două lumi

coexistă şi există un flux de energie între ele. Deşi acest flux este permanent, acesta se

modifică în funcţie de orele zilei, cel puţin pe planeta numită Pământ. Între orele 5-7

dimineaţa, yin-ul descreşte şi yang-ul creşte, adică are loc o transformare şi un flux de

energie dinspre lumea energiei spre lumea vizibilă, materială. Corpul nostru este

transformat dacă practicăm la această oră specială. Ne este mai uşor să accesăm energia şi

să ne vindecăm trupul, dacă suntem bolnavi.

Mintea noastră se limpezeşte mai uşor pentru că, foarte devreme, majoritatea oamenilor

din vecinătate, din fusul nostru orar, încă dorm şi nu ne agită telepatic trimiţându-ne

gândurile lor. Pentru a ne apăra împotriva agitaţiei de orice fel, de exemplu când practicăm

la ore mai târzii, este important să reţinem că acea agitaţie nu ne aparţine. Pentru că noi

primim energie atât din “interiorul” nostru, cât şi din “exteriorul” nostru, în particular de la

alţi oameni. Energia se materializează sub formă de gânduri şi emoţii. Materializarea se

produce pentru că credem că gândurile ne aparţin. Dacă nu ni le atribuim, aceste gânduri

vin şi trec mai departe fără să ne agite nivelul fundamental de linişte. Cu cât liniştea este

mai profundă cu atât suntem mai sensibili la aceste influenţe “exterioare”, dar totodată

suntem mai puţin influenţaţi de ele. Chiar şi mintea noastră obişnuită nu este mintea

noastră, ci sunt doar gânduri care vin şi trec. O credem mintea noastră pentru că acele

gânduri le ştim, le-am mai rumegat de zeci de ori şi deja ni le atribuim. Mintea noastră

obişnuită este formată din anumite automatisme, din fixaţii sau agitaţii ale minţii mai

profunde care crează acele gânduri. Unele devin instinctuale: ne trezim la o anumită oră,

ne este foame la numite ore, ni se face somn la anumită oră, etc. Cu cât repetăm mai mult

anumite gânduri, cu atât acele gânduri se repetă mai des şi au mai multă energie.

Făcând Zhuang ne golim mintea de gânduri, eliberăm din energia irosită inutil şi aceasta o

simţim în corpul nostru. Această energie o utilizăm pentru a ne schimba corpul, prin

exerciţiile de încheiere. De aceea aceste exerciţii de încheiere sunt obligatorii. Pentru că

dacă nu le facem, nu utilizăm energia eliberată. Aceasta va fi reabsorbită şi utilizată la

generarea de noi gânduri inutile pe parcursul zilei. Această energie eliberată este energie

curată, pură, care prin bateri îndepărtează stagnările din corp.

Corpul energetic. Putem observa că gândurile vin şi pleacă şi că mintea obişnuită “nu ne

aparţine” pentru că ştim că mintea este foarte volatilă, dar ne este mai dificil să ne

convingem că acest corp de asemenea “nu ne aparţine”. Prin “nu ne aparţine” vrem să

spunem că se petrec nişte fenomene naturale care nu au nevoie de participarea noastră,

pentru că ele sunt autonome şi au grijă să-şi poarte singure de grijă. Prin faptul că suntem

prea fixaţi pe gândurile care ne vin în minte nu suntem capabili să vedem în spatele

copacilor pădurea, adică nivelul minţii mai profund, care este vast şi liniştit. Atâta timp cât

corpul funcţionează bine şi este sănătos nici nu-l băgăm în seamă, nu suntem interesaţi de

senzaţiile fizice. Doar când suntem sâcâiţi de diferite senzaţii fizice îl băgăm în seamă. În

Zhuang simţim energia care este un nivel mai profund în momentul în care nu mai băgăm

în seamă senzaţiile fizice. Energia o putem simţi “tactil” atât în corpul nostru, cât şi în

exterior şi prin asta înţelegem că ceea simţim nu o facem prin intermediul corpului. O

numim “senzaţie corporală”, dar alţii din acest motiv o numesc senzaţie extrasenzorială,

pentru că o resimt undeva în exterior. Le numim senzaţii corporale pentru că, toate

senzaţiile, oricât de exterioare le simţim, se fac prin cele cinci căi sau simţuri obişnuite.

Totuşi ştim cu certitudine “subiectivă” că modul în care simţim este diferit de simţurile

numai cu ajutorul corpului fizic. Dar este de asemenea posibil ca celulele să simtă mult mai

multe, dar informaţia recepţionată de ele să nu ajungă în mod obişnuit la nivelul conştient

datorită agitaţiei minţii obişnuite. În starea qigong este posibil să accesăm acest nivel mai

profund. Este dificil de decelat la acest nivel între senzaţiile “interioare” corpului produse

de celule şi senzaţiile “exterioare” corpului care sunt informaţii primite de celule din

exterior. De fapt nu pot fi decelate. Ca şi în cazul gândurilor, simţurile pe care considerăm

că “ne aparţin” le vom considera interioare corpului, iar restul exterioare. Această

convenţie, pe care o luăm ca valabilă este doar o convenţie artificială.

Corpul nostru, deşi există, nu se reduce la cel fizic. Atunci îi spunem corp energetic, dar în

realitate nu există o separare netă între corpul fizic şi cel energetic. Şi atunci ajungem la

un hăţiş de probleme de ordin filozofic pe care nu le putem descâlci cu mintea obişnuită.

Ideea principală este că suntem mai mult decât credeam, suntem mai mult decât corpul şi

mintea obişnuită. Dar în momentul în care încercăm să definim ce anume este acel ceva

mai mult, la care-i spunem corp energetic, ne vedem siliţi să renunţăm la cuvântul

“personal”. Corpul energetic nu mai este o entitate “personală”, nu ne mai aparţine nouă în

aceeaşi măsură cum credeam că ne aparţine corpul fizic. Putem face diferite acţiuni cu

corpul energetic, dar totodată aceste acţiuni nu le mai putem face în interesul nostru

îngust, egoist, pentru că nu funcţionează. Sau dacă funcţionează ne diminuăm şi revenim la

corpul fizic, personal. Când acţionăm dezinteresat ne este uşor să accedem acest corp

energetic, care este deschis altora şi nu are graniţe definite. Moralitatea spontană apare

din recunoaşterea că suntem acest corp energetic deschis. Iar proprietăţile acestui corp

sunt uimitoare.

Conectarea la energie. Cea mai grea sarcină în qigong este conectarea la acest corp

energetic. Deşi această conectare este ceva natural, se face de obicei în mod inconştient,

când suntem în somn profund. Deşi nu ştim ce se petrece atunci, putem resimţi efectele

sale, prin faptul că dimineaţa suntem odihniţi, adică plini de vitalitate şi voie bună. Acest

lucru se petrece în mod spontan, natural în timpul nopţii, dar nu ştim care sunt condiţiile

necesare pentru acest conctact. Practicând qigong se întâmplă acelaşi lucru. Undeva pe

parcursul practicii noastre, se petrece acel ceva, astfel că la sfârşitul exerciţiilor ne simţim

revitalizaţi şi plini de viaţă.

Cu cât practicăm mai mult, cu atât devenim mai conştienţi de ceea ce se întâmplă şi putem

decela mai precis momentele când simţim acel suflu binefăcător. Deoarece prin practică

devenim mai conştienţi, sensibilitatea corpului se modifică. Simţurile noastre sunt

modificate de conştienţa noastră. Atunci putem simţi chiar în clipa în care începem să ne

umplem de energie ce se întâmplă cu noi în interior. De exemplu dacă suntem întinşi în pat

relaxarea care apare chiar înainte de a adormi este un semn premergător al stării în care

intrăm când energia pătrunde în noi. Mintea se goleşte de gânduri, respiraţia devine fină şi

uşoară, pieptul se uşurează, atenţia se mută instinctiv în abdomenul inferior, sub ombilic.

Simţim o căldură şi o moleşeală plăcută. În acest moment adormim, intrăm în visare sau

într-o stare mai profundă. Dacă nu practicăm o tehnică qigong anume, cum ar fi qigong-ul

dormind, nu ne mai amintim nimic din ce se întâmplă în continuare, pentru că adormim.

Datorită tehnicii amintite se poate întâmpla să rămânem în continuare conştienţi de noi,

fără să ne agităm, fără să producem gânduri şi emoţii, suntem foarte calmi şi totuşi ne dăm

seama că suntem într-o stare paradoxală, pentru că simţim toate semnele vitale ale

corpului noastru care a adormit şi totuţi suntem la fel de conştienţi ca şi în starea de veghe.

Dacă starea de somn este profundă putem simţi cum primim energia. De fiecare e altfel,

deci nu trebuie să ne legăm prea mult de senzaţii. Cu toate acestea odată am simţit în zona

de sub ombilic ca şi cum ar fi fost un loc gol, un sorb care aspira ceva, la fel cum este gaura

chiuvetei care trage spre ea apa. Senzaţia de aspirare era foarte puternică şi treptat am

simţit cum coprul se umple de energie, la fel cum un vas se umple cu apă. Senzaţia a durat

maxim zece secunde după care m-am trezit şi m-am simţit odihnit ca şi cum dormisem mai

multe ore. Senzaţia de aspiraţie era similară cu ceea ce se întâmplă când colectăm energia

cu ajutorul palmei. Atunci mi-am spus: Stai puţin. Am înţeles ceva. Practicăm mereu

anumite tehnici şi le facem la nivel mental, dar ele sunt de fapt fenomene energetice

naturale. Adică această aspirare de energie se petrece natural în timpul nopţii şi cineva a

simţit acest lucru. Acea persoană şi-a dat seama că dacă face acest exerciţiu, reproducând

condiţiile necesare, poate să aspire energie şi în starea de veghe, perfect conştient de ceea

ce se întâmplă.

În fiecare exerciţiu pe care-l practicăm putem colecta sau aspira energie prin unul din

centrii noştrii energetici. Acest lucru se întâmplă la început inconştient, ca în somnul

profund sau în tehnicile qigong în starea qigong care este o stare de veghe specială în care

suntem conştienţi dar care cum spuneam seamănă mult cu starea de somn profund în care

din păcate nu suntem conştienţi. În ambele cazuri se produce o conectare la sursa de

energie. Putem colecta în Xia Dan Tien cu ajutorul palmei, în Lao Gong în tehnica stării de

receptivitate, în Zhuang prin Yuan Quan din talpa piciorului, în Shang Dan Tien prin

tehnica cristalelor, în Zhong Dan Tien prin primul şi al doilea exerciţiu din Yi Ji Jing. Lista

ar putea continua. Practicând o tehnică, energia curată Zhen Qi pătrunde în corpul nostru

energetic, pentru că atenţia noastră trece de pe corpul fizic pe cel energetic şi îl activăm pe

cel din urmă. Dacă atenţia noastră este pe corpul fizic energia vine acolo dar sub formă de

gânduri şi senzaţii. Dacă atenţia noastră este pe corpul energetic, energia vine acolo sub

forma unor senzaţii energetice. Practicând qigong, centrii principali energetici enumeraţi

mai sus, care sunt de obicei punctele cele mai sensibile ale corpului energetic, se activează

primii şi devin tot mai sensibili. Prin practică se activează noi şi noi centrii încât corpul

nostru va semăna cu Argus, cel cu o mie de ochi. Senzaţia corporală înseamnă că vom

“vedea” ceva chiar şi cu spatele. Este ca şi cum în jurul nostru ar fi un nor care simte tot cu

ce intră în contact.

Simţirea corporală. Această simţire este foarte vagă şi nu se poate compara cu văzul sau

auzul. Sunt două cauze care ne împiedică să utilizăm eficient această simţire. Prima cauză

este comoditatea noastră: văzul şi auzul ne dau suficiente informaţii pentru a mai exersa

alte simţuri. Chiar şi celelalte simţuri fizice ca mirosul, gustul şi simţul tactil sunt

subdezvoltate, atunci ce să mai vorbim de o senzaţie energetică care este în formă

incipientă, aproape potenţială, care ne oferă puţine indicii. A doua cauză este faptul că

auzul şi văzul le exersăm mereu şi mereu, în timp ce practicarea qigong o facem

intermitent, pentru că trebuie îndeplinite anumite condiţii cum ar fi intrarea în starea

qigong. Oricât de bulversaţi am fi, de confuzi, de emoţionaţi, reuşim să auzim şi să vedem.

Dacă însă nu suntem liniştiţi, calmi, relaxaţi nu putem simţi energia. De aceea practica

noastră ar trebui făcută nu numai acasă sau la sală, ci şi în lume. Pentru a învăţa să ne

detaşăm de lume şi atunci vom putea simţi energia şi “noua” lume energetică chiar şi în

tumultul lumii. Iar exersarea simţirii energetice în lume ne aduce experienţă şi creşterea

sensibilităţii.

O metodă foarte eficientă pentru dezvoltarea simţirii energetice o au ninja. Exersând pe

întuneric sau pe ceaţă, sau în condiţii fonice cu pereţi absorbanţi omului i se retrag două

simţuri importante şi el este obligat să le înlocuiască cu ceva. Am văzut orbi care au

înlocuit văzul cu simţul tactil. Simţeau mişcările biluţei din vârful bastonului şi “vedeau”

terenul din faţa lor. Evident că nu văd cu claritatea ochilor, dar se descurcă. O