Puterea gandului si intrapsihismul (I) Cuvântul „intrapsihism” se referă la activităţi psihice care constau în dezvoltarea unui al şaselea simţ pe care toţi oamenii îl au, dar de care nu toată lumea este conştientă. Acest al şaselea simţ sălăşluieşte în tot sistemul nostru nervos, dirijat de o anumită parte a creierului – acest creier care reprezintă încă un mare mister. Oamenii de ştiinţă spun că folosim doar o mică parte din capacitatea creierului nostru. În activităţile noastre, încercăm să-l folosim cât mai bine. Sigur că nu putem explica rezultatele minunate pe care le obţinem, ne mulţumim doar să le folosim pentru a-i ajuta pe cei care ne cer ajutorul. Această facultate „cerebrală” pe care o dezvoltăm ţine de domeniul paranormalului. Utilizarea ei este o metodă de psihocunoaştere în care fenomenele nu mai au legătură cu legile fizice obişnuite, de unde rezultă că acesteefecte pot uneori să preceadă cauzele. Printre altele, activitatea creierului constă în elaborarea gândurilor; puterea de a gândi şi de a ne folosi de gând este cea mai mare putere care ne-a fost dată. Omul este un gând al lui Dumnezeu,de aceea gândurile omului au la rândul lor puterea de a gândi, cu alte cuvinte au calitatea de a prolifera, de a se multiplica şi de a se răspândi. De asemenea, au capacitatea de a se explica, adică de a-şi răspunde lor însele şi de a crea simultan şi problema, şi soluţia. De îndată ce un gând este emis, el se propagă instantaneu până la distanţe fabuloase.Dacă este în acord cu ceea ce întâlneşte, gândul este captat şi se stabileşte contactul; în caz contrar, gândul se pierde şi călătoreşte până îşi epuizează forţa. Avem puterea să emitem gânduri noi, fie în acelaşi sens, pentru a-l amplifica şi a-l întări pe cel anterior, fie în sens contrar, pentru a-l frâna şi a-l atenua. Aşa se explică de ce gândurile contradictorii nu duc nicăieri; un şir de gânduri coerente poate să fie foarte puternic. Gândurile au inteligență și un anume magnetismÎnvăţătura orientală consideră că gândul produce un turbion (se deplasează în spirală) care atrage din Univers tot ce este necesar pentru ca acel gând să se materializeze. Ştiinţa admite că turbionul, vortexul sau spirala stă la baza materiei. Gândurile au substanţă, inteligenţă, mişcare şi un anume magnetism. Ele atrag implacabil gânduri de aceeaşi natură, iar această aglomerare de gânduri are o putere enormă, în bine sau în rău. În privinţa gândului, nu trebuie să uităm niciodată că gândul are putere creatoare pe toate planurile, inclusiv în planul fizic. Un gând produce în corpul astral sau mental un vârtej vibrator

de particule aparţinând unuia dintre aceste două corpuri, apoi o formă-gând este expulzată din aură şi pluteşte în aer. Dacă acest gând are un scop precis, el va fi proiectat rapid spre acel scop. Forma-gând persistă atât timp cât primeşte impuls de la sursa care i-a dat naştere. Dacă puterea de emisie încetează, forma-gând se dizolvă lent, restituind planului elementele care au servit la formarea ei. În afara aurei, formele-gând sunt animate de „elementele planului”. Acestea sunt forţe semi-inteligente care au rolul de a manifesta diversele energii ale acelui plan. Pentru ca o formă-gând să „acţioneze”, ea trebuie să fie animată de elementele planului.(mai multe amănunte despre puterea gândului și energia psihică în carteaEnergia Spiralei, Prof. Gilbert Jausas). Deva (o categorie de îngeri) dirijează Spiritele Naturii, deşi acestea au o anumită libertate de acţiune (există indivizi care se amuză deseori în şedinţele de spiritism, înşelând persoanele credule prin intermediul învelişurilor astrale ale celor care şi-au pierdut corpul fizic); numărul lor este considerabil. Rezumând, forma-gând începe printr-o vibraţie tumultoasă, urmează o exteriorizare a formei care pluteşte în aer, apoi elementele se unesc şi îi dau viaţă. Gândurile puternice răzbat foarte departe, acţionează cu tenacitate asupra corpului mental sau astral al altcuiva, trezind, în funcţie de natura lor – şi dacă întâlnesc rezonanţă –, aceleaşi sentimente, aceleaşi impulsuri pe care le poartă în ele. 

Fiecare gând pe care îl emitem urmează legea karmei (acţiune şi reacţiune). El se întoarce întotdeauna la noi, amplificat în rău sau în

bine.