Inst: Braic Carmen ElenaŞcoala Generală „Miron Cristea”

Topliţa, Harghita PUNCTUL

Punctul – element de limbaj plastic

„Punctul este un semn care nu mai poate fi împărţit în alte fragmente. Prin semn înţelegem orice stă pe o suprafaţă în aşa fel încât să poată fi văzut cu ochiul liber.”1

Punctul este cunoscut sub diferitele sale ipostaze: semn grafic, semn de punctuaţie, semn muzical, punct cardinal, punct tipografic, punct de pornire, punct medical etc.

Punctul este cel mai simplu element de limbaj plastic din care evoluează întreaga creaţie ca dintr-un germen. Orice compoziţie poate începe cu simpla aşezare a punctului pe suport, prin care se creează spaţiul plastic.

Punctul, ca element de expresie a limbajului plastic, este indivizibil, are semnificaţia unui început, a unei origini; poate fi orice formă mai mică sau mai mare care are un centru.

Întreaga viaţă a unei compoziţii poate să înceapă de la punctul plastic aşezat pe un suport. Astfel ia naştere spaţiul plastic.

De la punctul plastic, prin mişcarea lui, se formează două elemente: linia şi suprafaţa. Printr-o distribuire inegală a punctelor, se pot sugera forma şi volumul.

Mărimea punctului poate fi: foarte mică, mică medie, mare, foarte mare.

Mărimea punctului este corelată implicit şi cu efectul de distanţă. Efectul de distanţă al spaţiului se poate ilustra prin modificarea dimensiunilor: cele mărite sugerează apropierea, iar cele micşorate impun profunzimea, spaţiul îndepărtat. În artele plastice, punctul poate fi definit ca „formă” plană sau spaţială, cu dimensiunile reduse în raport cu mărimea suportului. Pot fi considerate puncte figurile geometrice de bază ( triunghi, pătrat, romb, cerc etc. ), atunci când au dimensiuni foarte mici,

1 Leon Battista Alberti, „ Despre pictură” ( sec. al XV – lea)

formele naturale de mici dimensiuni (seminţe, granule de nisip, picături de ploaie, fulgi de zăpadă, scântei, pietricele, insecte etc. ) precum şi acele forme care par mici datorită depărtării: păsări, aştri, vapoare etc.

Forma punctului poate căpăta un număr infinit de configuraţii. Astfel, sunt:- forme de bază:

- forme derivate:

- forme amorfe ( nedefinite, neorganizate ): De la punctul plastic aşezat pe o suprafaţă poate să radieze în toate

direcţiile ordinea cu care începe viaţa ( mişcarea ) compoziţiei. În acest caz el are valoare de centru de interes. Punctul poate fi:

ordonat (grupat) dezordonat

mic mare

des rar

închis deschis

diferite culori şi mărimi

Punctul – element decorativ 2

În desenul decorativ, punctul este un element de mici dimensiuni, un semn delimitat de un contur divers şi având culori variate.

Ca motiv decorativ punctul este utilizat în ornarea diferitelor obiecte: vase de ceramică, unelte de uz gospodăresc, încăl-ţăminte, îmbrăcăminte, ţesături, etc.

Punctele pot fi grupate radial, în rânduri orizontale, verticale sau oblice precum şi sub formă de fond decorativ. Rândurile pot avea formă de linie dreaptă, linie frântă, linie curbă sau şiruri gradate. Ele pot fi dublate sau triplate. În acest scop se vor utiliza procedeele şi principiile specifice artei decorative: repetiţia, alternanţa ( de formă, de poziţie, de mărime şi de culoare) şi suprapunerea.

Prin etajarea rândurilor se obţine fondul decorativ.

2 Dima, Victor, „Educaţie plastică”, Editura Teora,Bucureşti, 1999, p. 42

Metode de obţinere a diferitelor puncte

În artele plastice, punctul se obţine prin procedee tehnice diverse: pulverizare, stropire, colaj, şablon, amprentă etc.

Pulverizarea constă în împrăştierea pe suport a culorii în stare lichidă, cu ajutorul pulverizatorului; stropii rezultaţi se prezintă sub formă de puncte fine, de dimensiuni apropiate.

Stropirea poate fi executată cu diverse instrumente: stilou, pensulă, periuţă de dinţi. Punctele realizate vor fi diferite ca formă şi mărime. În ambele cazuri, suportul poate fi umed sau uscat.

Stropire pe suport uscat Stropire pe suport umed

Colajul oferă posibilitatea obţinerii unor puncte diverse, ca formă şi mărime – prin ruperea în mod spontan a hârtiei în mici bucăţele - sau egale – prin tăierea cu perforatorul.

Cu şablonul putem desena puncte având aceeaşi formă şi aceeaşi dimensiune.

Amprenta reprezintă urma lăsată de un obiect prin apăsare pe o suprafaţă. Apăsând cu vârful creionului, al peniţei ori a pixului, vom obţine puncte fine, aproximativ egale ca mărime. Dacă folosim vârful pensulei, capătul neascuţit al creionului sau chiar vârful degetelor – după ce au fost impregnate în culoare – punctele rezultate pe suprafaţă hârtiei vor fi mai mari şi diferite ca formă şi dimensiune.

Punctul, ca element decorativ, poate fi aplicat prin procedee variate: pictare, imprimare, incrustare, perforare, broderie etc.

Expresivităţi şi semnificaţii

Punctul poate avea semnificaţii diverse: început, sfârşit, limită, germinaţie, concentrare etc. Ca element independent, în lucrările de artă plastică, punctul are o prezenţă diversă:

- element singular, formă a unor obiecte mici: gâze, fluturi, frunze, flori sau obiecte care par mici datorită depărtării, element ornamental al unor obiecte folosite în compoziţie sau al unor forme create de artist, de autor;

- element de construcţie rezultat din tehnica folosită de autor: pointilism3, mozaic, colaj tip mozaic;

- element constructiv care, prin modul în care este dispus, sugerează mişcarea sau volumul.

3 pointilism = şcoală de pictură care foloseşte ca tehnică tuşa divizată sub formă de puncte

Punctul –element singular Punctul – element ornamental( Flori )

„Mozaic bizantin” Georges Seurat „Circul” Punctul – element de construcţie Punctul – element constructiv

Mărind sau micşorând dimensiunile punctelor, în cadrul aceluiaşi suport, se poate sugera apropierea sau depărtarea. Dacă se corelează culoarea cu mărimea ( punctele mari în culori calde şi punctele mici în culori reci ) efectul de spaţialitate se amplifică. În acelaşi mod se pot sugera efectele greu – uşor, jos – sus: puncte mari, închise, grele în partea de jos a suportului, iar în cea de sus puncte mici, uşoare, deschise la culoare.

Prin manipularea punctului se pot obţine efectele:

ordonat – dezordonat, aerat – concentrat,

mic – mare.

Dezordine

Aglomerat – aerat Apropiat – depărtat Carl Holty „Caliope” Franco Bocchi „Floarea soarelui”

Punctul poate fi pasiv, static sau dinamic .

Aşezat pe o suprafaţă în centrul de simetrie el apare ferm, static, pasiv cu mişcare zero.

Aşezat uşor depărtat de centru de simetrie, în stânga sau în dreapta, el devine neutru, fixează hârtia.

Aşezat pe diagonala

hârtiei, în sus sau în jos, punctul devine activ.

După modul de aşezare, punctele vor avea diverse semnificaţii: - dispuse pe orizontală creează un efect dinamic ( de mişcare );- aşezate pe verticală produc senzaţia de urcare (de ascensiune );- ordonate radial dau senzaţia de mişcare continuă de rotaţie.

Pe o suprafaţă de culoare închisă punctele albe par mai mari, iar pe o suprafaţă deschisă , ele par mai mici.

Punctele negre pe un fond alb sugerează vioiciune, iar punctele albe pe fond negru – claritate; punctele negre pe fond semi-închis exprimă delicateţe.

Mai multe puncte aşezate aglomerat sau aerat pe suprafaţa hârtiei sugerează o mişcare mai mult sau mai puţin agitată, iar ca agent al mişcării concentrice dezvoltă un cerc.

Dimpotrivă, ca agent al mişcării uniforme liniare care se deplasează spre dreapta şi apoi în sus, poate să dezvolte o reţea.

În cadrul spaţiului plastic, punctul poate exprima centrare, mişcare, direcţie şi tensiune. Mişcarea pe care o poate imprima poate să ia direcţii multiple şi anume: curbă, dreaptă, descendentă, ascendentă, în zig – zag, contrapunct sau poate exprima stabilitate. În acelaşi timp punctul poate să exprime şi o varietate de idei şi sentimente, cu alte cuvinte poate transmite valori psihologice dintre care amintim: sinceritate, izolare, explozie, agresivitate, haos, ordine, dezordine.

Una din direcţiile cele mai importante de manifestare a punctului în cadrul vieţii moderne îl constituie aplicabilitatea punctului în tipografie şi televiziune. Imaginea tipografică alb – negru cât şi color se datorează grupării ordonate a punctului respectându-se anumite intervale egale, care pentru pata albă a imaginii este constituită din mici puncte negre şi

invers. În zonele de interferenţă, între deschis şi închis se observă la un studiu mai atent, cum punctul izolat negru începe să se îngroaşe, pentru a face schimbul cu punctul alb. Din acest joc al punctelor apare imaginea tipografică.

În domeniul picturii, punctul este o prezenţă independentă cu suficiente valenţe pe linia afirmării sonorităţii lui, care variază între funcţia de mărime şi formă.

La tema plastică „Punctul” vă propun următoarele subiecte: „Perlele împărătesei” „Pietrele din râu” „Stol de păsări” „Bolta înstelată” „Prima ninsoare” „Plaja cu scoici” „Oraşul văzut din avion” „Roiuri de albine” „Artificii” „Câmp cu flori”etc.