1

Marcel Lapteº

Eseuri de etnografieºi folclor

2004

2

CENTRUL JUDEÞEAN PENTRU CONSERVAREAªI PROMOVAREA

CULTURII TRADIÞIONALEHUNEDOARA-DEVA

Director: Ciprian Roman

Aceastã carte apare sub egida:

42004

CAIETE FOLCLORICE

HUNEDORENE

Macheta ºi redactarea:Prof. MARCEL LAPTEª

Culegerea computerizatã ºi tehnoredactarea:DANI ÁGNES

Coperta colecþiei:SIMONA RUSU

Foto copertã - NICU JIANU:I. – Scaunul de judecatã

IV. - Gospodãrie din Apuseni

Lucrare apãrutã la Editura CORVIN DevaDirector: VARGA KÁROLY

Adresa: 2700 Deva,o.p. 1., c.p. 138.

tel.: 0254-234500; fax: 0254-234588e-mail: corvin@mail.recep.ro

comenzi: difo@corvin.recep.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiLAPTEª, MARCELEseuri de etnografie ºi folclorMarcel LapteºDeva: Editura Corvin, 2004 144 p; 21 cm.ISBN 973-622-109-1

39

3

Cuvânt înainte

Am mai spus-o cu alt prilej ºi repet: centrele judeþenede culturã ºi creaþie ºi-au gãsit, în sfârºit, menirea adevãratã,aceea de a promova ºi pune în valoare forþele spirituale locale,spre întãrirea ºi îmbogãþirea tezaurului general al naþiunii.Fãrã o muncã sistematicã, autorizatã profesional ºi la faþalocului, nu pot fi deºteptate, în scopuri constructive ºi deperspectivã, energiile etnicului. Intreprinderea este grea, demare rãspundere, dar, vorba latinului, „finit coronat opus” dejas-au ivit pe hartã centre puternice, care au ºi început sãiradieze forme ºi idei izvorâte direct din adâncurile tradiþieimilenare, veºnic reîntinerite.

La Constanþa, de pildã, a luat fiinþã, cu câþiva aniºori înurmã, prima revistã postdecembristã de etnologie, „Datina”.Ea atrage, totodatã, colaboratori din toatã þara, deci încearcãsã îmbine preocupãri de teren ºi locale cu interese maigenerale ºi sintetice. Sub acelaºi patronaj al ConsiliuluiJudeþean, funcþioneazã un cuptor de olãrie, la Canlia, ocomunã de lângã Mangalia, dupã cum a devenit opermanenþã colocviul naþional de etnologie ce se desfãºoarãan de an în localitatea „2 Mai”, la sfârºitul lui august, adeseacu participare internaþionalã. Craiova s-a impus în conºtiinþapublicului ºi a specialiºtilor printr-o intensã activitate decunoaºtere a centrelor etnografice zonale, ilustrate prinmeºteºuguri, artiºti anonimi, târguri, expoziþii, muzee de profil.Publicaþia „Arche” continuã o veche tradiþie „Suflet oltenesc”,în condiþiile modernitãþii adicã se orienteazã cupreponderenþã spre comentarea fenomenelor de culturãtradiþionalã în spirit academic ºi-n consens cu noile achiziþiiale ºtiinþei. La Piatra- Neamþ, se opteazã pentru culegereade materiale, în special legate de obiceiuri. Citabilã, înaintede toate, este culegerea de teatru popular , un volum masivrealizat de Gheorghe Brãescu ºi care cuprinde materiale depe ambele maluri ale Prutului. Replica, pe aceeaºi lungimede undã ºi mãsurã, vine de la Drobeta Turnu-Severin. Revistatrimestrialã „Rãstimp” este un vestitor de bun augur. Eapublicã materiale dintre cele mai interesante privind obiceiuri

4

ºi meºteºuguri, parte uitate ori în amintire, parte încã învigoare. Sufletul acestei activitãþi îmbucurãtoare este IsidorChicet, un tânãr viguros ºi înzestrat cu har, eseist ºi scriitorde valoare ,care s-a fãcut cunoscut prin lucrãri bine apreciate.Printre ultimele, aparþinând resortului strict etnologic, se aflãarhiva „Izvoraºului”, într-o apariþie editorialã remarcabilã, ºiSpune, spune moº bãtrân, primul volum al unei colecþii defolclor care se aratã a fi de un interes incitant.

La aceeaºi cotã ridicatã se aflã ºi Deva. Cartea devizitã a întregii zone hunedorene este Mioriþa, revistã deetnografie ºi folclor, cum se subintituleazã. prin valoareaºtiinþificã a materialelor, diversitatea lor, bogãþia seturilor deimagini, interesul pentru exactitatea transcrierilordocumentelor de teren, îndeosebi muzicale, poate rivalizachiar ºi cu publicaþiile academice scoase de specialiºti cuîndelungatã experienþã în domeniu. Este meritul incontestabilal lui Marcel Lapteº redactorul coordonator, care a reuºit sãse înconjoare de un grup de colaboratori harnici ºi pricepuþi,scoþând în evidenþã aspectele cele mai reprezentative alezonei. Remarcabil mi se pare faptul cã „Mioriþa” ca ºi „Datina”este conceputã pe numere tematice, semn al unei buneorganizãri ºi direcþionãri ºtiinþifice. Ca sã fac o mãrturisire,asemenea orientare chibzuitã, maturã ºi înnoitoare, în folosulcunoaºterii ºtiinþifice m-a determinat sã pun umãrul, cumodestele mele puteri, ºi sã colaborez cu toatã încredereaºi la „Mioriþa”, ºi la „Datina”, la „Rãstimp” ori la „Arche”.Semne bune de revigorare vin de la Baia Mare, Piteºti,Harghita, Câmpulung Moldovenesc.

Dintr-o notiþã biograficã, cititorul neavizat ºi mai dedeparte aflã cã Marcel Lapteº presteazã activitãþi editorialede calitate ºi la alte publicaþii consacrate culturii tradiþionale,„Caiete folclorice hunedorene” sau este coautor la un al-bum „Þara Haþegului”; dupã cum, în domeniul criticii literarecurente, semnãtura sa se aflã în paginile unei revisteprestigioase ca „Tribuna”, „Tomis”, „Vatra”, „Românialiterarã”, „Ramuri” etc. Nu în ultimul rând se cuvine remarcatãactivitatea de autor dramatic, fapt ce îmbogãþeºte imagineaunei personalitãþi complexe ºi puternice. Dacã ar fi sã-i cautun model comportamental, m-aº gândi la cãrturarii din

5

generaþia haretistã , cea care se dãruia cu entuziasm ºigenerozitate muncii obºteºti de ridicare a satului, devalorificare a tezaurului folcloric pentru bucuria inimii ºi asemenilor.

Cartea Eseuri de etnografie ºi folclor s-a nãscutdintr-un dublu efort intelectual: munca de teren, asociatã cuaceea de bibliotecã. Autorul a utilizat în acest sens metodaforte a etnologului care se respectã, anume observareadirectã, îndelungatã ºi cu repetate descinderi în zonã. Locurilei-au devenit familiare ºi dragi, purtãtorii de culturã (subiecþii)i-au devenit cunoºtinþe apropiate. În astfel de condiþii, terenulse deschide asemenea cerului în momentele faste ºi selasã supus înþelegerii. Existã o tehnicã a lecturii tradiþiei carese desprinde dupã efortul în direcþia iniþierii ºi cunoaºterii.Ochiul strãin este respins. Orice ins în afara colectivitãþiiîntemeiate pe legi ferme nu desluºeºte tainele fenomenelorcare au loc chiar sub ochii lui. Cãci realitatea vie se comportãca o carte redactatã într-un limbaj perfect inteligibil, ce poatefi decriptat ºi citit corect, eronat sau privit ca o înºiruire desemne fãrã noimã. Aºa se explicã poziþia negativistã aacelora care depreciazã cultura tradiþionalã, vechea disputãdintre filourbaniºti (astãzi se numesc elitiºti) ºi tradiþionaliºti.Dacã la mijloc nu se aflã interese politice, o fac dinnecunoaºtere. Nu tradiþia a fost ºi este agresivã, ci oraºul,cum constatãm astãzi cu toþii. Satul ca factor de culturã ºicu accent major în viaþa etnicului ºi-a încheiat rolul istoric,asemenea oricãrei mari epoci dãtãtoare de valori din viaþaomenirii. Dar ºi-a câºtigat dreptul de a fi tezaurizat ºi privitcu cuvenitã consideraþie. A-i face proces cu intenþie, a-inega existenþa cu zgomot ºi brutalitate este ca ºi cum l-airefuza pe Homer pentru cã a creat poeme prea lungi, muzicalui Rossini pentru cã eºti surd;pictura lui Rafael pentru cãeºti orb; sistemul mitologic al lui Mircea Eliade pentru cãeºti mut.

Din fericire etnograful ºi folcloristul Marcel Lapteº esteun adept al adevãrului, acela care se aflã deasupra noastrã,a tuturora. El vrea sã ne înfãþiºeze satul românesc îndimensiunile lui reale cele bune ca ºi cele mai puþin bune.Legãturile sale cu vatra sunt bine consolidate, nu la modul

6

înflãcãrãrii entuziaste, de suprafaþã, ci temperat, profund ºicu rãspundere. De aceea a cuprins în cartea sa câtevaaspecte ale tradiþiei culturale hunedorene dintre cele maicaracteristice, unele având corespondenþe ºi în alte zoneale þãrii, aºa încât încã mai putem vorbi de o unitate stilisticã,dupã modelul viu al limbii vorbite. Anumite obiceiuri scoasela ivealã sunt adevãrate revelaþii pentru orice cercetãtor, depildã, acelea de la Ribiþa. Este vorba de ritualuri de ploaierefugiate în folclorul copiilor, astãzi rarisime. Ele suntoarecum destructurate în raport cu variantele rãmase de laG.Dem.Teodorescu ori de la T.T. Burada, însã rãmândocumente importante pentru cunoaºterea mentalului dinsatul contemporan, chiar dacã, în cea mai mare parte, elese gãsesc doar în repertoriul pasiv al bãtrânilor. În aceeaºiordine de idei se aflã studiul despre cãmaºa ciumei, despresteagul de Paºte, scaunul de judecatã, cu adânci rãdãciniîn obiceiurile juridice, temã de cercetare iniþiatã de ArturGorovei ºi ridicatã de cãtre Romulus Vulcãnescu la nivelacademic. De reþinut ºi micromonografiile consacrate unorbãtrâne terapeute, bazate pe „convorbiri sociologice”, ca ºiîncercarea de urmãrire a destinului motivelor ornamentalepe spaþiile unor tapiþerii culte.(creaþiile Aureliei Gheaþã), cao ilustrare a renaºterii tradiþionale

Eseul cu care se deschide cartea Reconsiderareaþãranului român , dã nerv ºi culoare întregului volum. Esteºi un avertisment grav la care s-ar cuveni sã meditezecercetãtorii de astãzi, cu toatã seriozitatea. Iatã în ce situaþiedramaticã am ajuns, jucându-ne de-a satul ºi de-a oraºul,precum copii de-a baba oarba. Satul a ieºit total, de laRevoluþie încoace, din preocupãrile cercetãtorilor, mass-media, ale guvernanþilor. A devenit pãmânt uitat, pãrãsit, alnimãnui. Etnologia de astãzi se aflã într-o totalã derutã ºicrizã de identitate. Cercetãtorului îi este mai comod sã tratezeteme oficiale, îngãduite sau neutre, decât problemele majoreale ºtiinþei, satul înainte de toate, cu universul lui de valori ºi-n momentul critic în care l-a aruncat epoca „de tranziþie”.Marcel Lapteº face un început de bun augur. Sã-l urmãm.

Iaºi, 1 martie 2004 Petru Ursache

7

RECONSIDERAREA ÞÃRANULUIROMÂN

În reprezentarea tradiþionalã, þãranul român esteperceput ca o fiinþã care a suferit din totdeauna subpovara timpului.

Enigmatic ºi tãcut, îndãrãtnic înfipt în rãdãcinilepãmântului ºi-a creat un tãrâm fabulos, un spaþiu propriu,numai de el ºtiut, unde-ºi duce zilele dupã un calendar

Cioban din Nucºoara - Þara Haþeguluifoto: Horváth József

8

„ciudat” cu datini ºi obiceiuri nepãrãsite de la naºtere ºipânã la trecerea în nefiinþã.

Ne place sã spunem cã el reprezintã trãinicianeamului nostru, un glas necurmat al începutului, sacralizatîn mitul mioritic, dar de cele mai multe ori topit în sãrãcieºi împilãri de tot felul.

Universul sãu ne apare astãzi insolit ºi, cu logicacontemporaneitãþii, ne întrebam cum poate trãi într-un spaþiuatât de vetust, ferit de ,,primejdiile” contaminãrii modernitãþii.ªi ca sã-l considerãm întrutotul din altã existenþã spunemcã este refractor la binefacerile progresului. Þãranul româneste deci înþeles drept un conservator care considerãefemere adversitãþile timpului modern, pentru cã asemenitrecutului, prezentului va trece în umbra uitãrii ºi nu va stricaechilibrul ancestral al vieþii sale.

O atare apreciere, dincolo de parfumul paseistal implicaþiilor, mi se pare încã discutabilã. Pentru celcare se apleacã asupra existenþei þãranului contemporanîncercând sã-i înþeleagã coordonatele timpului sãu,devine tot mai clar cã au intervenit o serie de noi mutaþiiîn plan social ºi economic. Mutaþiile în plan spiritual nuau accente deosebit de patetice, dar ele suntconsiderabile când ating rãdãcinile. pentru cã intervine,ca urmare a impactului cu ,,civilizaþia”, exprimãri oarecuminsolite care deconcentreazã pe cercetãtorul obsedat deobârºie.

Astfel cu greu putem accepta, de pildã, în planartistic, o miºcare a scriitorilor ºi pictorilor naivi (?) da-cã-i judecãm dupã criteriile cunoscute ale creaþieianonime ºi orale. Sau mai mult, acceptând valoareaprodusului artistic ca rezultat exclusiv din materiale ºitehnici autohtone ni se pare o agresare alarmantã la

9

adresa puritãþii ºi ingeniozitãþii meºteºugarului popularfolosirea unor tehnici ºi materiale moderne.

Aici cred ca realitatea se aflã undeva la mijloc,în sensul cã trebuie pãstrat arhetipul, matricea stilisticaproprie spiritualitãþii artistice indiferent de naturamaterialã a produsului.

Apoi mai trebuie sã vedem ce reprezintã astãziþãranul român în contextul societãþii. Purtãtor al unor valoritradiþionale de necontestat, a rãmas el într-un acelaºi timppropriu, ceremonios ºi calm, databil ºi local princomponenþa sa liturgicã sau asistãm la dispariþia în neanta motivaþiei folclorice, a diminuãrii dinamicii creative aþãranului?

Ne paºte pierderea folclorului ºi obligaþia de avorbi la trecut despre „veºnicia care s-a nãscut la sat”,despre o etnoenciclopedie practicã care a fost ºi nu maipoate fi funcþionalã astãzi?

Luând ca model pe Lucian Blaga, care a extrasdin cultura oralã elemente de construcþie pentru ineditulsãu sistem de filosofie abisalã: spaþiul ondulat, matriceastilisticã, sofianicul care coboarã, ne dãm seama deperenitatea ºi totodatã de actualitatea folclorului nostru.Astfel el se pliazã temporal într-o formulã ereditarã proprieunde habitatul spiritual rãmâne în continuare judecatã devaloare pentru universul þãrãnesc.

În atare condiþii suntem siguri cã folclorul, casintagmã vie, nu moare niciodatã. El ne dã mãsuragândirii ºi simþirii þãranului nostru concretizate în întregneamul românesc din care au þâºnit geniile universaleEminescu, Enescu, Brâncuºi ale culturii noastre majore.

Este de fapt un îndemn de ataºare definitivã lafolclor, la aplecarea spre rosturile sãteºti.

10

Condiþia umanã a þãranului a fost din totdeaunao zbatere între truda pãmântului ºi roadele acestuia.Mâinile sale butucãnoase au muncit necontenit îngrijindpãmântul ºi vieþuitoarele date de Dumnezeu. Þarina s-aamestecat necontenit cu cenuºa ºi oasele înaintaþilor,dupã cum elogios spunea Liviu Rebreanu, veghindîntotdeauna sã nu sufere carnea pãmântului de foame ºide sete.

Chiar dacã roadele erau bune sau rele, pãmântula rãmas iubirea dintâi, o fiinþã magicã legatã de þãranprin mii de rãdãcini. Chinuit ºi obidit timp de aproapecinci decenii de regimul comunist, furat ºi crucificat încolectivizare, þãranul român a îndurat martiriul îndãrãtnicitîn rãbdare, iar umilinþele de tot felul nu I-au îndepãrtat depãmânt, cu tot exodul spre oraº impus de autoritateacomunistã.

Timpul nostru trebuie sã fie acela alreconsiderãrii þãranului român. Apropiindu-ne de culturapopularã înþelegem de ce þãranul nu mai este obiectdecorativ ci subiect al orizonturilor lãuntrice. Detaºarea„academicã” a orãºenilor faþã de þãrani, socotiþi caperiferici ai societãþii, închistaþi într-un spaþiu refractar laprogres ne pare astãzi cu atât mai pãguboasã cu câtvrând-nevrând, trebuie sã acceptãm situaþia þãranului cafiind una dintre problemele esenþiale ale integrãriieuropene a naþiunii noastre.

Tradiþia nu înseamnã închidere în spaþii imuabile.Ea reprezintã o scurgere existenþialã, când calmã, darde cele mai multe ori tumultoasã, conservând esenþa uneispiritualitãþi, care nu moare niciodatã, pentru cãreprezintã un mod de viaþã cu valori acceptate ºiverificate de întreaga existenþã umanã.

11

Evident cã nimãnui nu-i place imaginea unui sat(depopulat) cu uliþele desfundate, pline de noroi, cu þãraniabrutizaþi de muncã într-o trudã aproape gratuitã faþã depuþinãtatea recoltelor, cu tineri intrerupþi din ºcoalã,debusolaþi, într-o societate care nu pune preþ pe ea, cu opopulaþie adultã bãtrânã ºi bolnavã. ªi trebuie sãrecunoaºtem cã multe din satele noastre mai pãstreazãaceastã imagine astãzi în mileniul al treilea.

Concluzionând, îmi vin în minte cuvintele luiVasile Goldiº, artizan al Marii Uniri, adresate într-oscrisoare scriitorului þãran Paul Târbãþiu, în 1929, caresintetizeazã în chip minunat dezideratul timpului nostru:„Educaþiunea e pregãtirea individului pentru serviciulcomunitãþii ºi gândul solidaritãþii trebuie sã pãtrundãsufletul tuturor înlocuind dihonia dintre noi, fiindcã lacãpãtâiul mamei bolnave, toþi copiii trebuie sã simtã ceeace-i leagã prin naºterea lor ºi sã lepede de la sine totce-i desparte”.

12

RITUALUL DE NUNTà DIN ROMOS,ZONA ORêTIE

Structurã literar - folcloricã

În ciclul vieþii, nunta reprezintã o mare mani-festare spectacularã, de o importanþã fundamentalã încomunitatea sãteascã.

Cu un întreg cortegiu de datini ºi obiceiuri, cu origuroasã cronologie a momentelor, acest spectacol,unicat al spiritualitãþii þãrãneºti, se constituie, alãturi denaºtere ºi moarte, într-un ciclu cosmogonic propriuexistenþei umane care stabileºte specificul tradiþiilorromâneºti.

Prestigiul nunþii în întreaga etnografie aromânilor, constituit într-un timp specific de asimilaþiesincreticã, ne conduce la un scenariu fabulos susþinut dematrice alegorice în care actorii sunt viitoarele cuplurimatrimoniale ce vor perpetua viaþa satului. Prezentãmmai jos doar structura literar-folcloricã a ritualului, adicã“poezia nunþii” ce se deruleazã pe întreg parcursulceremonialului, aºa cum l-am întâlnit în Romos, adiacentîn Vaidei, Romoºel, Piºchinþi ºi Ciungu Mare,aparþinãtoare comunei.

Materialele care au stat la baza acestei structuriprovin din cercetarea în teren a instituþiei noastre într-operioadã mai îndelungatã 1969-1984 culese de domniiVasile Chevereºan - maestru de dans ºi Marcel Lapteº- referent cu probleme de literaturã.

Într-o anumitã formã destul de simplificatã,aceastã structurã literar-folcloricã, a ritualului în discuþie,a fost consemnatã ºi de regretatul cercetãtor Ioan Meitoiu

13

într-o amplã monografie de gen intitulatã “Spectacolulnunþilor’- Buc. 1969.

În cazul de faþã prezentãm un text mai amplu undeconsemnãm texte inedite precum ºi “un cântec deplecare” cules de noi din Ciungu Mare de la Adam Florea(84 de ani) “zvornic” timp de 40 de ani la nunþi pe care î-l prezentãm la începutul materialului nostru:

Cinstiþi oaspeþi, Mire ºi Mireasã, Nãnaº ºiNãnaºã, Mamã ºi Tatã, iubitor de fatã:

Haideþi sã ne sculãm susCã avem ceva de spus,Cã de stat ne-am sãturatªi-avem cale de plecat.Acu’ zorile-s zoriteªi îs tãte pregãtitelar cocoºii or cântatªi noi bine n-om plecat.la-þi mireasã ziua bunãDe la tatã, de la mumãCã te-om duce cu alaiCu cei mai focoºi caiPeste vãi ºi peste munþiLa pãrinþi necunoscuþi,La curþi mândre ºi frumoaseCã tu laºi jalea în case.

RITUAL DE NUNTÃ1. Plecarea vornicului la mire

Bunã ziua socru mareNu cumva te superi tareCãci venim la dumneataleªi venim cu larmã mare

14

Noi la dumneata venimPorunca s-o-ndeplinimCãci a nost’ mire-mpãratAzi dimineaþã s-a sculatOaste mare a-dunatCum puturãm ºi venirãmTot prin tinã ºi noroiNecãjiþi ca vai de noi.

2. Plecarea mirelui de la pãrinþi la nãnaºiªi-acuma mire cinstitªi de noi prea mult iubitAstãzi þi-e rândul þieSã pãºeºti la cununieIar la pãrinþii tãi buniSãrutã-le-a lor mâiniªi frumos vã mulþumeºtePentru cã te-au putut creºteSã sãruþi cu-adevãratMâinile ce te-au purtatA pãrinþilor mâini drepteFacã bine sã te ierte.

Pregãtirea steagului

15

3. Plecarea mirelui de-acasã la nãnaºiMulte n-om mai cuvântaªi mirele l-om luaªi pe urmã om plecaOm pleca la nunu’ mareDin aceastã adunare.Onoratã adunareEu vã rog pe fiecareDe la mic ºi pân-la mareSã facem o-ncolonare,Sã mergem la nunu’ mareSã vedem de mai trãieºteªi cu ce ne omeneºte.Nunu’ mare bun vin are,Eu vã rog pe fiecareSã vã suiþi ºi cãlareIar cei ce sînteþi desculþi

Jocul steagului

16

Poftiþi suiþi-vã-n cãruþ!(Plecarea nuntaºilor de la mire la nãnaºi seface cântând)De ici pînã la nãnaºiNu ne trãbã lãutaºi,Lãutaº în gura meaCând i-oi da vinars sã bea.

4. Vornicit acasã la naºiBunã ziua nun’ mareNu cumva te superi tareCã venim la dumneatale -ªi acum ia sã tragi ºi dumneatale odatãDin aceastã ploscã latãMare, crãcãnoasã,Ca ºi-o broascã þestoasã;Dar sã nu tragi prea tareCã pãlãria din cap îþi sare,ªi sã nu crezi cã-i zeamã de prune lungãCând o bei sã te umfli la burtãSã te pui dupã sobãSã stai cu greierii de vorbãE cu þuicã de la Bulzeºti.De când bei sã tot trãieºtila placã-vã ºi închinaþiªi-n casã sã ne lãsaþi.

5. Vornicit pentru nãnaºiCinstiþilor nuni,Iubiþi pãrinþi ºi buniIacã ziua a sositCã aºa este rânduit.Fiul dumneavoastrã a venit

17

Gata de cãsãtoritCa un pom mândru ºi-nflorit.Vã rog ca sã poftiþiCu noi sã vã cãlãtoriþiLa cinstita sa aleasã,La cinstita sa mireasãSã-i duceþi la cununieCa sã-i fie de soþie;Multe n-om mai cuvânta,Mirele l-om luaªi pe urmã om pleca,Om pleca cu nunu’ mareDe la-ceastã adunare,ªi-acuma cinstiþilor nuniªi de noi prea mult iubiþiSã trãiascã nunu’ mareCu soþia dumisaleDe la-ceastã adunareSã aibã de-a cununaPânã când s-a sãtura.(Plecarea nuntaºilor de la nãnaºi la mireasãse face cântând - grup de feciori):De ici pânã la mândraLungã-mi mai pare calea,Iar de la mândra-napoiMi se pare-un an sau doi.

6. Vornicit la poarta mireseiBunã ziua iubiþi fraþiCe staþi strânºi ºi adunaþi:Or, de bucurie mareFace-þi aceastã adunareOri aveþi vreo fricã mare?

18

Pãziþi-vã foarte tareCã vã vine-o oaste mareªi vã vine cu povaþãSã vã caute astãzi în faþãCã noi de trei zile de când venimNe uitãm ºi nu dormimªi încã nu ne-au fost iviteAfarã aºa lucruri potriviteAfarã feciori cântândÎn casã fete plângând;Aveþi ceva de-mpãcatLãsaþi-ne în curteSã vã dau ºi eu un sfat.

Vornicitul mirelui:Cinstit vornice de casãDumnezeu sã te trãiascãCã noi de trei zile de când venimNe uitãm ºi nu dormim -A nostru mire-mpãrat

Daruri la nuntã

19

Azi dimineaþã s-a sculatªi din trâmbiþã a sunatOaste mare a adunatªi la rãsãrit de soareA plecat la vânãtoareªi-a vânat Þara de Susªi pânã-n spre ApusCând a dat soarele-n searãleºirãm iar la drum mareVãzurãm o urmã de fiarãUnii or zis cã-i urmã de zânãSã-i fie a mirelui cununãAltu a zis cã-i urmã de cãprioarãSã-i fie a mirelui soþioarãIar tot dintre noi alþii vânãtoriNerecunoscãtori,Or zis cã-i urmã de zânãSã-i fie a mirelui cununãIar nunu’ cel mareCu grija-n spinareCãlare pe un cal

Mireasa aruncã cu grâu

20

Ca un Ducipal.ªi-a fãcut ochii roatãPeste oastea toatãªi cum a zãrit el a ºi ochitCã aicea-ntr-o grãdinã,Dintr-o tufã de tulpinãA crescut o floriceaPe lângã mãicuþa sa.Mirele ce-aicea este;Vãzând floarea care creºteªi-a pus în gând sã-i fieAceastã floare, soþie.ªi noi de-aceea am venitCu târnãcoape de argintS-o scoatem din pãmântS-o sãdim în grãdiniþãªi sã-i dãm altã mãicuþã.Grãdinarul e (cutare)Prea cinstitul, nunu’ mareCu soþia dumisale.Cinstiþi nuni ºi prea iubiþiVã dorim ca sã trãiþiMulþi ani buni ºi fericiþiªi-n curte sã ne lãsaþi!Pânã când veþi sãtura,ªi-acuma cinstit vornice de casãPlacã-vã ºi închinaþiªi-n curte sã ne lãsaþi!(Acum se cântã de cãtre femeile de la nuntãîmpodobitul miresei:)Ia-þi mireasã ziua bunãDragã, floriceaua’noastrã-(se repetã dupã fiecare vers)

21

De la tatã de la mumã,De la fraþi de la surori,De la grãdina cu flori,De la fir de lãmâiþã,De la fete din uliþã,De la pui de turturele,De le prietenele tele.Cãci de astãzi încoleaTu în poartã nu-i mai staSã-l aºtepþi pe bãdiþa.Cãci bãdiþa azi te duceDe la a ta maicã dulceTe duce la alte curþiLa pãrinþi necunoscuþi.

7. Vornicit la mireasã acasãªi acuma înaintea lu’ nunu’ mareNimeni nici un drept nu areDecât numai nunu’ mareCã el ne-a adus un mire.Precum el ne-a dat de ºtire

Govitul (împodobitul) miresei

22

Acest mire împãratMireasa ºi-a câºtigat,ªi-acum, cinstita noastrã mireasã,Pofteºte, ieºi afar’ din casã,Ieºi afar’ cu nunu’ mareCãci ºtie ce mire are.ªi de te vei induraÎl poþi chiar ºi sãruta.ªi-acuma nuna mare va lua mireasaªi nunu’ mare va lua mirele -Socrul mic sã pofteascã afarãªi cu soacra micã!Cinstite socrule mic.ªi cinstitã soacrã micã.Ce rãmâneþi pe nimicã!În curte când am intratMulte nu v-am cuvântatªi-acum când om plecaSunt silit a mã rugaSã faceþi atât bine,Sã mã ascultaþi pe mine,

Mersul mirilor la „altoae” (pom din grãdinã)

23

Sã ne daþi floarea frumoasãCe stã gata-n casa voastrã.Dar sã nu vã supãraþi pe mineCa n-o cer pentru mineCã ºi mie mi-ar plãceaDar ºtiu cã nu este a mea;Mirele un om cuminteEl vã spune dinainte:Sã nu fiþi pãrinþi supãraþiSã nu vã obidiþi;Mâna dreaptã sã mi-o daþi,Mâna dreaptã s-o sãrut,Mulþumind cã m-aþi crescutªi cã v-am fost ascultãtoareªi-am fost fiicã ascultãtoare.Iar cinstit socrule micCe rãmâneþi pe nimicªi cinstita soacrã micãCe rãmâneþi pe nimicã!Fiica voastrã bunãAstãzi când se despreunãEa din gurã cuvânteazãªi pe faþã lãcrimeazã:Dragi pãrinþi ºi ai mei iubiþiAzi de mini vã despãrþiþi,ªtiu mãicuþã ºi mã doareCã am crescut o floare,Cã am crescut mai mângâiatãLâng-a mea mamã ºi tatã.Pe mini soþie m-aþi datLa acest mire-mpãrat;De acuma tot m-oi duce

24

De la a mea mãicuþã dulceDar de-aici io n-oi plecaPânã ce n-oi sãrutaMâinile cu adevãratCe pe braþe m-au purtat,A pãrinþilor mâini drepteFacã bine sã mã ierte.Când peste prag oi cãlcaMaicii mele oi cuvânta:Ziua bunã, maica mea!Ziua bunã i-am grãitªi la taica meu iubitZiua bunã, rãmas bunEu plec în strãini acumSã-mi ziceþi acum mieCa fericitã sã-mi fieScumpa mea cãsãtorieªi acum cinstita noastrã mireasãDintre toate mai aleasãSãrutã-þi pãrinþii tãiCãci tu azi pleci de la eiStrãinã la alte curþiLa pãrinþi necunoscuþi.(Plecarea miresei cu nuntaºii la cununie seface cu fel de fel de strigãturi ale feciorilorîmpãrþiþi în douã sau mai multe grupuri);Mireasa noastrã cu flori,la-þi gândul de la fecioriªi þi-l pune la bãrbatCã cu el te-ai cununat.Mãi feciori cu gurile,N-ascultaþi minciunile,

25

Cã minciunile nu-s bune,Numai gura cui le spuneOr ieºi muierile,Sã ne vadã mirele,Dar nouã nu ni-i ruºineCã-i frumos ºi îi stã bineªi-a ieºit toatã lumeaSã ne vadã mireasaDar nouã nu ni-i ruºine,Cã-i frumoasã ºi-i stã bine.

8. Oraþie la casa socrilor mariCinstiþi socrii mari ºi socrii miciªi tot odatã buni pãrinþiªi voi aceºti cãsãtoriþiCare astãzi aþi juratªi la cununie aþi stat:ªi-acuma cinstita noastrã mireasãDintre toate mai aleasãSã trãieºti în fericireCu prea cinstitul tãu mire, -ªi acuma, onoratã adunareDe la mic ºi pân-la mareEu vã rog sã m-ascultaþiªi în casã sã intraþiPrima datã va intraMirele cu mireasaIar pe urmã nunu’ hãl cu barba rasãCare-l punem dupã masãªi-afarã l-om lãsaPân’ când banii i-om luaªi pe urmã d-voastrã ceilalþilubiþi nuntaºi

26

Eu vã rog sã m-ascultaþiªi toþi sã mã respectaþiªi la mese sã intraþi.(Nuntaºii intrã în casã la mire. Un grup defemei invitate la nuntã din partea mirelui facstrigãturi):– Draga noastrã de mireasãTu sã nu fii supãratãC-ai lãsat mamã ºi tatãCã þi-ai luat om frumosÎþi poate fi neamul fãlosªi þi-ai luat om cuminteSã nu-i treci pe dinainte(Hu, iu, iu!)Cã-n crâºmã de s-o bãgaCu mine nu s-o certatªi-afarã dac-a ieºitCu mine nu s-o sfãdit(Hu, iu, iu!)(În acelaºi timp, tot cu chiote, la intrare încasã la mire, un grup de femei invitate lanuntã din partea miresei:)– ªi tu mire fii fãlosC-ai intrat în neamul nost’Neamul nostru-i neam de frunteCum îi bradul de la munte(Hu, iu, iu!)Neamul nostru-i neam alesCum îi grâul de pe ºes(Hu, iu, iu!)

9. Vornicit la masa de nuntãToþi mesenii sã asculteLa puþinele cuvinte

27

ªi nimeni sã nu gândeascã,Prietenii sã ºi-i urascã,Cine stricã veseliaÃla-ºi pierde omenia.La socru mare-i urãm:De unde vrea sã goleascãIarã sã i se umpleascãSã i se deie sutitPentru cã noi am venit –Nu ne-o chemat sã lucrãmFãr’ sã bem ºi sã mâncãm,Sã bem vinars în glãji bãgatCã foarte mult i-am lucratCã l-am fãcut-gazdã mareªi nu ne mai lasãSã ne mai ducem acasã.Noi de-acum, din astã searã,Pânã cãtre primãvarãSã tot bem ºi sã mâncãmDacã aºa bine-i ajutãmC-aºa zice socru’ mareDe la aceastã adunareCu soþia dumisale:Of, dragii mei cei chemaþiBeþi pahare cât de multeCã mai ieste vin în butie.Beþi sã punem butia-n capCã de nu m-apuc º-o spargªi-mi cereþi cu feliaDoarã l-om putea gãta.Nu vã temeþi cã s-o gãtaCã de loc începem alta

28

ªi-atâta-i butea de mareªi la socru’ mare i se pareC-o þine tot la el în spinare.Beþi ºi închinaþi la nuniSã guste vinul cel bunIar nunu’ vã dã la nuntãSã ne facã voie bunã,Nuna dã la tinereiCã de-acuma-s finii ei,Strigaþi cu toþi sã trãiascãViþa sã li se-nmulþeascã!(Mesenii strigã: “Sã trãiascã”)Sã trãiþi ºi d-voastrãCare staþi aici la masã,Sã trãiascã socãciþele,S-adune groºiþele.Cã atâta-s de obosite

Jocul la nuntã

29

Cã-s toate arse ºi pârlite!ªi vornicul sã trãiascãSã ne-aducã vin pe masã .ªi noi-cu toþl sã trãimSã mai putem bea la vin,C-aºa zice ºi gazdaCã tot omu-ar vrea sã beaSã meargã acasã sã stea.Dar sã vedeþi dupã nuntãSocru mare când se uitã,Când se bagã prin cãmarãI se pare cã-i pe-afarã,Când vede hambareleParcã-or fost lãcustele,Vede carnea cã se gatãªi slãnina-i sus la falcãªi tot se-nvârteºteªi parcã încremeneºte.Dar la socru nici nu-i pasãNumai fiii sã-i trãiascã,Sã trãiþi ºi d-voastrãCâþi sânteþi la nunta noastrã!Onoraþi oaspeþi ºi iubiþi fraþiDe-asearã de când aþi intratEu pe voi v-am însemnatCare cât aþi bãut ºi mâncat;ªi acum eu vã rog pe fiecareDe la mic ºi pân-la mareBãgaþi mâna prin ºerpare.(Urmeazã momentul “cinstei la nuntã”.

Nuntaºii, invitaþii, dãruiesc tinerilor însurãþei diferiteobiecte sau bani, în timp ce vornicul de casã lecomenteazã glumind pentru a face nunta mai veselã).

30

10. Vornicit de luni dimineaþãªi acum onoratã adunareDe la mic ºi pân’ la mare,De la hãl cu barba surãPân la hãl cu þâþa-n gurã,Vã rog sã facem o încolonareSã mergem la nunu’ mareSã vedem de mai trãieºteªi cu ce ne omeneºte.Nunu’ mare bun vin are,Eu vã rog pe fiecareSã vã suiþi ºi cãlarelar care sînteþi desculþiPoftiþi ºi suiþi-vã-n cãruþ.(Ajunºi acasã la nunul mare se contiuãvornicitul):Bunã ziua nunu’ mareNu cumva te superi tareCã venim la dumneatale;Noi la, dumneata venimPorunca s-o-ndeplinimOnoratã adunare!Nunu’ ºi cu nuna mare,De la aceastã adunare,Dânsu’ aicea ne-a poftitNoi, prea bucuroºi, am vinit.Vã stau mesele-ncãrcateCu tot felul de bucateªi cu bãuturi din cele bunePentru d-voastrã puse anume.Eu vã rog sã mã ascultaþiDin mâncãruri sã gustaþiDin bãuturi sã-nchinaþi;

31

Beþi pahare cât mai multeCa mai are vin în butie.Beþi sã punem butea-n capCã de nu m-apuc ºi-o sparg.(În timp ce se petrece, unii nuntaºi, de obiceicei tineri, zic strigãturile la nãnaºi de lunidimineaþa):– Naºã, bluzã de mãtasã,Bagã-mã bucãtãreasã –ªi nu-mi dã nici o simbrieNumai pe nãnaºa mie!

– Cât îi naºu’ de voinicNaºa are ibovnic,Cât îi naºa de voinicãNaºu’ are ibovnicã!

– Naºule, mãi naºule,Rãsuce-þi mustãþileªi le rãsuceºte bineªi mã sãrutã pe mine!

– La nãnaºu’ nostru-n casãÎi pe jos ca ºi pe masã,Se cunoaºte de pe curteCã nãnaºu-i om de frunteSe cunoaºte de prin casãCã nãnaºa-i bucuroasã.

Notã: Fotografiile din prezentul material au fostrealizate de un amator la o nuntã din Romos, în anul1970. Le-am înserat în structura textului, etapizate,conform ritualului.

32

ASPECTE STRUCTURALE MAGICO-RITUALICE ÎN FOLCLORULCOPIILOR DE LA RIBIÞA(Note de cercetare asupra jocului

“Muma Soarelui ºi Muma Ploii”)

Spaþiul ludicului infantil, în folclorul tradiþional,reprezentat în cadrul manifestãrilor magico-ritualiceprezintã aspecte interesante care pot contribui cuprisosinþã la înþelegerea viziunii de ansamblu a stãriimagice care caracterizeazã mentalitatea þãranului românîn cele mai variate acþiuni ale sale.

În drumulsprerâu

“Noi facemploaie tãt pe

marginea râuluicã-i loc bun

dat deDumnezeu”

33

În comunitatearuralã copii recepteazã uni-versul satului prin interme-diul jocului dar ºi imitândpracticile adulþilor, aºa cumsunt ele constituite încalendarul propriu al vieþiiþãrãneºti.

Astfel copiii desco-perã lumea cu mirarea ºicandoarea specificã vâr-stei dar cristalizându-ºi întrepte psiho-biologioce oanume gândire tradiþionalãasupra fenomenologieilumii în care trãiesc.

Acest mod dereceptare a naturii în-conjurãtoare ne trimite lacopilãria lumii, la sorginteaei, primitivã, care este gândirea miticã ºi acþiunearitualicã.

În satul tradiþional pãrinþii îºi pregãteau copiiipentru existenþa maturã potrivit unor regului de convieþuiremorale ºi practice proprii. Ei erau primii interesaþi caaceºtia sã cunoascã satul ºi sã acþioneze în contextulmaterial ºi spiritual al acestuia.

De aceea multe dintre jocurile copiilor erau“supravegheate” discret de pãrinþi dar mai ales de bunicicare le transmiteau valorile proprii satelor. Puteam spune,astfel, cã cei “ºapte ani de acasã” ai copiilor de la satese deosebeau, prin coordonatele etico-morale, destul

“Io trebã sã mãrgcu ai mici sã zâc

de dezlegare a ploii”(Baba Mana Letiþia)

34

de mult de cei de la oraºe unde reprezentârile conceptu-ale aveau diferenþe vãdite.

Încercãm în materialul de faþã, sã aducem îndiscuþie pe baza datelor unor cercetãri ale noastre maivechi, un joc al copiilor din arealul etnofolcloric al ÞãriiZarandului, al satelor din comuna Ribiþa, numit de copii“De-a Muma Soarelui ºi Muma Ploii”.

Jocul reprezintã în esenþã, un ritual de fertilizarea câmpurilor prin, câºtigarea bunãvoinþei forþelor naturiipentru a “descuia ploile” ºi a goni seceta.

Ritualul începea la casa “bunei” (în cazul relatat obunicã a unei fetiþe participante - Stanciu Lucreþia) de lacare porneau copiii impodobiþi cu ramuri de iederã ºi floride câmp,purtând în mâni mânunchiuri de papurã. Astfelîmbrãcaþi porneau pe uliþã cãtre Criºul Alb, râul dinmarginea satului, rostind incantaþii menite sã aducãviitoarea ploaie atât de necesarã ogoarelor: ’’Noi facempentru ploaie tãt pe marginea râului cã-i bun dat deDumnezeu” (Inf. Uibariu Rozalia). Pe parcursul alaiuluicopiii erau însoþiþi de o bãtrânã (numitã de sãteni “BabaRugã”) care supraveghea ca ritualul sã se desfaºoare înlinii mari conform tipicului pãstrat în memoria satului.Întrebând-o pe aceasta de ce merge alãturi de copii amavut revelaþia descoperirii descântãtoarei participantã laritual:”lo trebã sã mãrg cu ãi mici, sã zâc de dezlegare aploii, cã numa cu suflet curat de pruncuþi Dumnezãu ne ajutãde ne dã pãntru roadã”(Inf. Mana Letiþia).

Existã un bogat repertoriu al copiilor pe care-lprezentãm aºa cum l-am cules de la cei chestionaþi:

„Lai,lai, lai, dodolaiPlouã, noruþ ploaieSã curgã ºiroaie,Cã dã când n-o plouat

35

Pãmântul s-o uscatMãrhele or însãtat.”(Inf. Duºan Silvia - 8 ani)

„Lai, lai, lai, dodolaiPlouã cu ulcioru’Sã stâmperi ogoru’Plouã cu ciubãru’Sã umpli pãrãu’.”(Inf. Juºco Mihãiþã - 10 ani)

„Lai, lai,lai, dodolaiPlouã nor cu ploaie mareUndã câmp , udã hotarãSã-nfloreascã florile,Sã-nalþe grânele.”(Inf. Cazan Marcela - 14 ani )

„Lai, lai, lai, dodolaiIarba-n rât se veºtejeºte,Frunza-n codri pãleºte,Livada nu mai rodeºteHai negurã, hai ºi hai,Hai negurã cu ploaiaSã ne ude þarina.”(Inf. Budãu Andrel - 9 ani )

„Nourel de-argint,Plouã pe pãmântSã fie rodu’Cât podu’,Spicu’ cât voinicu’ ,Lanu’ de grâu’,

36

Pân’ la brâu,Lanu’ de sãcarãPân’ la subsuoarãLanu’ de ovesePânã sus la mese”.(Inf. Cleº Anca - 16 ani)Am întrebat apoi pe copii de unde ºtiu versurile.

Iatã ce mi-au rãspuns:”de la alþi copii mai mari, care,acuma, au terminat ºcoala ºi-au plecat la oraº, una Maria,a fost ºi ea odatã cu “mumele” (Inf. DUªAN IRINA 12ani), de la alþi copii, da’ ºi buna mi-a spus (Inf. CAZANANCUÞA - 13 ani ); “de la alþi copii mai mari dar ºi de lamama care a fost Ploaia” (Inf. JUSCO CORINA - 15 ani);de la “tovarãºa” care ºtie multe poezii (!!!) (Inf.DUªANSILVIA-8 ani)

Cu certitudine cã textul tradiþional a suferit de-alungul timpului etape de actualizare dar fenomenul ritualicnu ºi-a pierdut esenþa actului iniþial.

Douã personaje, dintre copii, par a reprezentaaxa ritualului magic, Muma Soarelui ºi Muma Ploii. Celedouã entitãþi cosmice sunt dãtãtoare de viaþã, fiecare înciclul calendarului þãrãnesc, normal dezvoltãrii culturilorvegetale. Primul personaj -simbol arhetipal în culturaruralã, este considerat izvor al vieþii, divinitate principalãde panteon (Ivan Evseev - Enciclopedia semnelor ºisimbolurilor culturale) un laitmotiv al incantaþiilor cusubstrat magic în folclorul infantil, de pildã formula “ieºi,soare” (Emilia Comiºel - Folclorul copiilor).

Celãlalt personaj, Muma Ploii, fenomenatmosferic socotit un dar al cerului, este un simbolarhetipal culturilor arhaice tradiþionale.Ploaia estesacralizatã în mod deosebit la popoarele de agricultori,

37

cum este cazul la cultura popularã tradiþionalã ºi aici gãsimcheia descântãtoarei care însoþea alaiul copiilor. Ea arerolul de a media seceta ºi ploaia, de a stimula ºi “controla”totodatã lucrarea fertilizatoare a cerurilor ºi a pãmântuluideci a soarelui ºi ploii. (Bronislaw Malinowski - Magie,ºtiinþa ºi religie)

Acesta este rolul bãtrânei MANA LETIÞIA, numeparcã predestinat magiei, în scenariul “mumelor’ ºi deaceea este nevoie de magie pentru cã experienþa i-aînvãþat pe sãteni cã în pofida prevederii ºi tuturoreforturilor în munca câmpului, existã forþe care pot aducenenoroc ºi necazuri, zãdãrnicindu-le eforturile(apud.B.Malinowski -Op.cit.)

ªi pentru ca descântecul sã aibã forþa magicãscontatã, bãtrâna se înconjoarã cu suflet curat de copil“ca o ofrandã adusã” forþelor primordiale. Sã fie oare unsacrificiu simbolic a jertfelor umane practicatã însocietatea tribalã? Greu de spus dar, cel puþin, virtualposibil ca “jertfã ritualicã” fãcutã cu “ajutorul lui Dumne-zeu’’ (Inf. Stanciu Lucreþia).

Cele douã “mume” sunt reprezentate de un bãiat- Soarele ºi o fetiþã - Ploaia care poartã în mijlocul alaiului,douã pãpuºe confecþionate din pãnuºe de porumb ºiîmpodobite cu spice verzi de grâne.

Odatã ajunºi la râu începe ritualul propriu zis.Muma Soarelui aºeazã pãpuºa pe mal îngropând-o înnisip ºi acoperind-o cu pietre spunând:

„Fugi, soareCã io vreau ploaie,În pãmânt ºi în petroaieSã nu arzi pãmântu’,Sã usci grâu’

38

Sã nu arzi ogoru’Cã -i duce grâu’ doru’,Fugi, SoareC-i vremea lu’ Ploaie.”(Inf. Budãu Andrei - 9 ani)

Celãlalt personaj, Muma Ploii, aºeazã pe valurilerâului pãpuºa Ploii rostind , asemenea, o incantaþie menitãsã aducã ploaia mult aºteptatã:

„Lai, lai, dodolaiDar-ar cerulªi iar darãS-adoarmã Muma lu’ SoareSã trezeascã Sfânta PloaieCã de când nu o plouatIzvorãle s-or uscatªi grânele s-or uscat.Lai, lai, lai, dodolai.Hai ploaieCu ºâroaieSã uz’ tãte vãileªi tãte câmpiile.”În tot acest timp descântãtoarea stã la distanþã

de câþiva metri de grupul copiilor ºi luând o pozitie derugãciune îºi spune cu voce scãzutã “ruga”, însoþitã demiºcãri misterioase numai de ea ºtiute.

Mai târziu, rememorând scenariu ritualului, ne-apãrut rãu cã nu am fost în preajma “rugãi”, dar ne-am datseama cã asistãm la un joc, am fi fost un factor malefic(sic!) de tulburare a echilibrului magic.

Dupã consumarea ritualului am întrebat-o. curezerva cuvenitã pentru a nu-i leza sentimentele. cespunea acolo, singurã, pe malul râului. Rãspunsul a fost

39

edificator: “Ce sã spui? O rugã cãtre Domnul NostruDumnezeu sã ni deie ploaie. ... cã vezi holda arsã ºîpãmântul crepat”.

-Era un descântec?” Apoi ce-o fi. da-i de laDumnezeu, cã el face ºî desface pe toate. Era clar cãinformatoarea îºi ascundea bine “taina”. Mai târziu amaflat de la altã informatoare, UIBARIU ROZALIA, 49de ani din Uibãreºti, versurile incantaþiei:

“Ploaie, Doamne, ploaie,Ploiþã curatãDin cantã vãrsatã,De la Domnul datãLa spicul grâuluiLa roada câmpului”.Dacã pânã aici ceremonialul pare cât de cât

solemn, în continuare asistãm la jocul adevãrat al copiilor,cu totul detaºat de eveniment, concretizat printr-oexplozie de bucurie ºi candoare la vederea apei râului,

“Lai, lai, lai dodoloi/ Plouã cu ulcioru`/sã stâmperi ogoru`”

40

cu undele sale rãcoroase, cu malurile pline de stufãriº,cu vietãþile care miºunã prin preajmã, melci, broaºte, etc.Este locul mirific pe care întotdeauna îl cautã copii. Ei sebãlãcesc în apa puþin adâncã, recitând mici poezioarespecifice vârstei:

„Vinã ploaieªî mã-nmoae,ªî mã du la eleºteuªî mã fac un curcubãu,Un curcubãu coloratPeste câmpuri sãmãnat.”(Inf. Duºan Irina)

„Io mã bag într-o bãltoacãªî mã fac un pui de broascã.”(Inf. Budãu Andrei)

“Fugi soare/ Cã io vreau ploaie/”

41

„Io mã urc pe un buºteanªî mã fac un boieºtean.”(Inf. Juºco Mihãiþã)

„Io mã duc sub un buhaºªî mã fac un iepuraº.”(Inf. Duºan Silvia )

„Io mã urc pe un butucªi mã fac un pui de lup.”(Inf. Budãu Andrei)

Mi se pare interesant sã analizãm aceste“dorinþe” ale copiilor de a se preface în “broascã,boreºtean, iepuraº, pui de lup” etc, probabil cã producþiileliterare de acest fel cuprind o mare varietate tematicã.

Dar ne întrebãm dacã rãdãcinile magice aleactanþilor maturi nu s-ar regãsi în aceste jocuri sau într-oparte restrânsã din ele. „În vechile culturi speciile deanimale sau plantele sunt tratate cu o formã aparte dereverenþã totemicã (vezi Bronislav Malinowski -op.citate)care formeazã rituri ºi ceremonii speciale.”

În “Enciclopedia semnelor ºi simbolurilorculturale” Ivan Evseev reliefeazã cu pregnanþã straturile,“inferioare’’ ale culturii tradiþionale, înºiruind un bogatpanteon vegetativ ºi faunistic specific gândirii magice aþãranului român: broasca - animal acvatic ºi litoniomasociat cu Luna, cu apele cereºti (Ploaia) ºi femeia careeste ºi animal totemic, ipostazã a zeiþei primordiale anaturii, pãmântului ºi apei. De asemenea, iepurele e unanimal solar (în unele naraþiuni mitice apare ca înhãmatla carul solar), boul -boieºteanul (tãuraºul)- animal sacru

42

la populaþiile de agricultori, se asociazã cu bunãtatea,blândeþea, calmul, trudã ºi sacrificiu prezente într-omultitudine de datini ºi obiceiuri româneºti.

Într-un remarcabil studiu asupra universuluireprezentãrilor mitologice, Mihai Coman (vezi“Constituirea discursului mitologic”) supune atenþieiun posibil bestiar folcloric pe grupuri sintetice de animaleºi plante (pe lângã alte clasificãri) evidenþiind caracterul“lor curat” ºi respectiv “spurcat” în sfera utilitaþii þãrãneºti.

Revenind la jocul copiilor, aceste animale sunt,cu certitudine “curate” pentru cã fiind circumscriseritualului de “împãcare” a forþelor cosmice - Soarele ºiPloaia - trebuiau “jertfite” animale “curate”.

Ritualul lua sfârºit prin plecarea copiilor labisericã unde sub îndrumarea babei Mana se ruga laDumnezeu sã aducã ploaia cât mai curând. Se rostea“Tatãl nostru” canon valabil în mai multe invocaþii adresatenaturii, mai ales cã practica magiei este plinã deelemente religioase, nu are nimic demonic în ea,seamãnã mai degrabã cu un ritual liturgic (Ghe.Pavelescu - Magia la români).

Acest joc al copiilor, aºa cum l-am prezentat înmaterialul de faþã a fost cercetat ºi asistat de noi acummai bine de 20 de ani, prin anii 1980 când instituþianoastrã a pornit o campanie de cercetare a zoneietnofolclorice a Þãrii Zarandului.

El a rãmas pânã în prezent în caietul deinvestigare folcloricã a autorului, neputând atunci, învremurile “folclorului de viaþã nouã” sã exprimãmteoretico-metodologic aspectele prezentate acum.

Considerãm drept o datorie profesionalã înaceste vremuri de liberalizare a demersului ºtiinþific sãaducem în discuþie hermeneuticile moderne ale

43

“Lai, lai, dodoloi/ Dar-ar cerul/ ªi rar darã/S-adoarmã Muma lu` Soare/ Sã trezeascã Sfânta Ploae”

magicului ºi ritualului din folclorul copiilor.Astfel ne-am strãduit sã urmãm aspectele

metodologice ale reputatului profesor GheorghePavelescu care atrãgea atenþia asupra dificultãþilorabordãrii cercetãrii etnofolclorice a magiei româneºtiprin respectarea cât mai concret cu putinþã a unor regulistipulate de Domnia Sa, dar ne-am rezervat dreptul lainterpretãri personale legate, mai ales, de unele structuriale semioticii magico-ritualice.

Ar fi, de pildã, interesantã o investigare, petema propusã, a foºtilor copii actanþi al obiceiuiui, maturiacum, la trecerea a douã decenii de la practicarea lui,dar cum?

Pentru cã astãzi în întregul areal zãrãndean joculMumei Soarelui ºi Mumei Ploii nu se mai petrece. Oanume mutaþie socio-culturalã în lumea satului de astãzi,

44

cu toate reminescenþele de gândire magicã existente,conduce iremediabil la uitare ºi implicit la pierdere. Ceamai bunã dovadâ sunt spusele bãtrânei noastre ManaLetiþia: „Acuma lumea îi altfel, nu vezi, tineretul se duce-nalte locuri, cã satu-i cu bãtrânii... acu vezi tilivizor ºi dehale... doarã noi cu Bunul Dumnezeu”.

INFORMATORII:COPIII:

DUªAN IRINA -12 aniDUªAN SILVIA - 8 aniJUªCO CORINA 15 aniJUªCO MIHÃIÞÃ- l0 aniCLEª ANCA - 16 aniCAZAN MARCELA - 14 aniCAZAN ANCUÞA 13 aniBUDÃU ANDREl - 9 ani

FEMEILE:MANA LETIÞIA - 57 ani - RIBIÞASTANCIU LUCREÞIA - 55 ani - RIBIÞAUIBARIU ROZALIA - 49 ani - UIBÃREªTI

BIBLIOGRAFIE:1. Pavelescu Gheorghe - Magia la români - Editura

Minerva. Bucureºti, 19982. Burghele Camelia - În numele magiei terapeutice,

Editura Limes, Zalãu, 20003. Olteanu Antoneta - Calendarul poporului român,

Editura Paideia, Bucureºti, 20014. Bernea Ernest - Spaþiul, timp ºi cauzalitate la poporul

român, Editura Humanitas, Bucureºti, 1997.5. Ghinoiu lon - Vârstele timpului, Editura Meridiane,

Bucureºti, 19986. Malinowski Bronislaw - Magie, ºtiinþã ºi religie -

45

Editura Moldova, Iaºi. 1993.7. Vrabie Gheorghe - Ritualurile agrare la români,

Editura Paralela 45, Piteºti 20028. Evseev Ivan - Enciclopedia semnelor ºi

simbolurilor culturale, Editura Amarcord,Timiºoara, 1999

9. Coman Mihai - Constituirea discursului mitologic- în “Miorita’’ (revistã de etnografie ºi folcior) nr.6-7, Deva 2000.

10. Frãþeanu Vasile - Critica gândirii mitice, EdituraDacia, Cluj-Napoca. 1980.

11. Pop Mihai - Obiceiuri tradiþionale româneºti,Institutul de cercetãri etnologice ºi dialectologice,Bucureºti, 1976.

“Io mã bag într-o bãltoacã/ ªî mã fac un puide broascã/”

46

POVESTIRI DESPRE VRÃJIªI DESCÂNTECE

CU BABA SOLOMIE ªI BABA VUÞI

Mentalitatea de astãzi a þãranului român,raportatã la practicile magice ºi ritualice din cadrulcomunitãþilor sãteºti, mai prezintã încã elementesuficiente de identificare a stãrii ºi puterii magiei încombaterea spiritelor malefice care afectau echilibrunatural al existenþei sale.

Pentru specialistul obsedat de sorginte, mutaþiilepetrecute în spaþiul þãrãnesc contemporan n-ar putea fiindiferente, asistând astfel la disoluþia treptatã a atâtor,bunãoarã, datini ºi obiceiuri puternic existente în trecutulapropiat în satele noastre.

Se vorbeºte astãzi în etnologia româneascãdespre restrângerea sferei de practicã magicã, adispariþiei treptate a performerilor, la renunþarea unor

Motto:Privind de la distanþã ºi de sus, din

înãlþimile confortabile ale civilizaþiei noastredezvoltate, este uºor sã vedem puerilitateaºi irevelanþa magiei.Dar fãrã puterea ºighidajul ei, omul timpuriu nu ar fi putut sã-ºistãpâneascã dificultãþile practice aºa cum afãcut-o, nici n-ar fi putut avansa la stadii maiînalte de culturã…”

BRONISLAW MALINOWSKIMagie, ºtiinþã ºi religie

47

teme ºi motive arhetipice, într-un cuvânt la desuetudineaunei trãiri.

Nu ne propunem sã analizãm, în materialul defaþã, cauzele difuziunii magice; ele sunt numeroase ºicuprind paliere de referinþã diverse.

Dorim sã semnalãm faptul cã oricât de puterniceste tãvãlugul modernizãrii unei societãþi , spaþiul ruralîºi pãstrazã matricea sa arhetipalã de gândire magicã.

Mai existã în satele noastre o “memoriaethnologica” care se evidenþiazã în valori etnico-moralepãstrate ºi dominante în timp ºi spaþiu.

Ernest Bernea (Spaþiu, timp ºi cauzalitate lapoporul român – Bucureºti, Humanitas,p.173) afirmacã”viaþa spiritualã a satului fiind dominantã în cele maimulte dintre manifestãrile ei de elemente religioase ºimagice este firesc ca actele de aceastã naturã sã aibe omare însemnãtate”.

Baba Vuþi ºi Baba Salomie împreunã cu viteledin gospodãrie

48

O astfel de “dominantã” am întâlnit în cercetãrilenoastre în satul Dumbrãviþa în persoanele babelorSolomie ºi Vuþi (poreclite aºa în sat).

Dumbrãviþa este un sat uitat de lume. Deºi lanumai 6 km.de ºoseaua naþionalã Deva-Timiºoara,satuleste ascuns într-o vale înconjuratã de dealuri împãduriteavând un drum desfundat ºerpuind printre vaduri careatunci când plouã îl fac impracticabil. Nu are ºcoalã,dispensar uman, telefon, magazin, fiind locuit de vreo14 familii, toate bãtrâne. Presãrate la distanþeapreciabile casele satului mai pãstreazã, în parte,arhitectura tradiþionalã în special acareturile care suntadevãrate piese de muzeu în aer liber.

Acolo în mijlocul satului, într-o casã, care împãcatrist stilul tradiþional cu cel modern, aºezatã la poaleleunui deluþ locuia Solomie, de 79 de ani, împreunã cu o“slugã” Gheorghe, venitã de prin pãrþile Blajului care oajuta în gopodãrie. De la început a fost surprinsã deprezenþa mea crezând cã sunt “noul” perceptor “de lacomunã” sau cineva de la “fisc care mai pune ceva dãri”.Din vorbã-n vorbã s-a mai liniºtit, spunându-i sã sunt dela “culturã” ºi mã interesazã sã aflu lucruri despre viaþaoamenilor din sat.Nu reproduc”ad-litteram” tot ce amînregistrat pe reportofon , spaþiul nu-mi permite, amselecþionat doar povestea ei despre vrãji ºi farmece.Pentru a nu o întrerupe prea mult i-am pus puþine întrebãri,deºi concepusem un chestionar tematic destul decuprinzãtor.

O VRAJÃ CARE… NAªTE“ Apãi, domule, nu ºtiu ce te-o adus în pustietãþîle

astea, cã noi cu grijile noastre ºi cu bãtrâneþîle…doarã“ajentul” mai vine când vre…primarele, auzi cã-i unu Mircea,

49

ce-o fost acu’ ales, n-o cãlcat. Da-i greu…pe sãptãmânãvine copilu’ de la Deva de-mi aduce pitã ºi helea…(ulei,zahãr, orez –n.n.) de mâncãm, cã-n rest’ cu ajutoru’ luiDumnãzãu mai avem… crumpi, mazãre (fasole-n.n.),o þârãslanã, am vacã cu viþãl…

Mai-nainte o fost mai bine cã ieram tãþi la unloc, da’ or plecat la oraº, la muncã ãi tineri ºi s-o pustiitsatu’…Acu’câta muieri, tãt bãtrâne. Ce-o fost-nainte? Cala tãte satele… mergeam la ºezãtori iarna, fãceam clãcicã sã lucra pãmânt mult ºi iera roadã, dãdea Domnul.

La sfintele sãrbãtori ne-mbrãcam fain, în haineþãrãneºti fãcute de mâna noast’… iera aºe o întrecere,care sã fie mai fainã. Pãi ce vrãji? Apãi n-aveam ce-izice vrãjitorie, fãceam noi ce ºtiam de la lume. Poveºti,aºe…or mai fost. Iera o muiere de-i zâceam sterpã. Ofost la oraº, s-o cãtat ºî nu ºî nu copchii .Mai sus, colo,pe-o berdã, iera o casî, vai Doamne de e, cu o viniturã,ce lucra cu zâiu, o muiere cam tãcutî…ce-i zâce Tori(probabil diminutiv de la Victoria - n.n.)… hãle mai tineresî speriau. Zâce muierea (vrãjitoarea)…sã vii sã-þi daude leac.Ce-o fãcut, o fãcut cu oarece, ceaiuri dintr-o iarbãde-o ºtia numa’e…îi dãdea aºa pe zî înainte de cãntatulcocoºului ceai, ce iera. Când a fost de nouã luni a fãcutun pruncuþ…ie…cam slãbuc…da’ sãnãtos.

Am întrebat muierea ce-a fãcut, da’ n-o vrut sîzâcã doarã cã baba aia îi fãcea tãt feliu de cuvintesmintite. Io cred c-o fost oarece vrãji bune pe muiere…oieºît bine.Da’ tãt satul s-o mirat .Asta o fost demult , cândieram io micã…sã fi avut vrea 10 ani.”

Avem de a face cu un caz tipic de medicinãempiricã.Este clar cã vrãjitoarea povestitã de babaSolomie era o vindecãtoare care poseda anumite

50

cunoºtinþe de etnobotanicã ºi etnoiatrie la nivel profancunoscând mai bine decât oricine din comunitatea satuluiplantele de leac.

Aura de misterios ce-o învãluia pe vindecãtoare(“o muiere cam tãcutã”), fãcea parte dintr-o þinutã magicã aactului vindecãtor, act în care înfãþiºarea , gesturile, mimicaîntrebuinþate contribuiau substanþial prin “tãt felu de cuvintesmintite”.

Aceste “cuvinte smintite” erau de fapt undescântec de remediu specific bolii pe care o trata avândun conþinut literar criptic, iniþiatic, care fãcea parte dintr-un arsenal ritualic cunoscut numai de “babã”.

În memoria etnologicã a Solomiei s-a întipãritfaptul relatat ca urmare a conºtiinþei de miracol, ceva cenu s-a mai întâmplat vreodatã în comunitatea satului.

Camelia Burghele, un cercetãtor de profundãintrospecþie a spaþiului magiei terapeutice ºi în generalîn chestiunile implicaþiei magiei în actualitatea modernã,explicã mecanismele, metaforizând-o ca “feþe ale luiIanus”:

“Sfârºitul de mileniu aduce în prim plan magiasub forme variate, unele dintre ele ancestrale (obs.noastrã) dar adaptate la modernitate. Nu mai intereseazãatât finalitatea actului magic, vãzut ca demers ontologicci ca atenþia omului modern ce se centreazã pe resorturilemagice ºi simbolice ale magiei…”(În numele magieiterapeutice – Ed. Limes, Zalãu 2000, p.315)

Aceastã afirmaþie ne dovedeºte cât se poatede clar sã baba Solomie, acum la început de mileniu IIIcontinuã sã gândeascã magic.

51

CE-A MAI RÃMAS DIN DESCÂNTECBaba Vuþi…o bãtrânicã cam de aceeaºi vârstã

cu Solomie, 76 de ani, vioaie, vorbãreaþã aºa cum îi stãbine sfãtoºeniei þãrãneºti. Mai puþin reticentã decâtsurata ei Solomie, intrã în vorbã fãrã prea multeintroduceri.

“Doamne iartã-mã, apoi,cine mai face dinokiacuma când tãþi s-or domnit ºî merg la doftor la razâ divedi hiba…’nainte n-aveam nicidicâte. Io mi-o datDumnãzãu sãnãtate…mã mai apucã aºe câti-unjunghi…da cum, îs io muiere bãtrânã…Da’ þi-o spui pe abunã, ‘nainte ne lecuiam cu ce da Dumnezãu…aºe cumºtiam de la moºi…câte nu-s în Împãrãþia Domnului buneºi pãntru om da’ ºi pãntru animale. Acu’ boambile (pastile,tablete-n.n.) din tãti culorile… or fi bune, da’mie nu-mitrebã. Apãi cu vrãjile ºi descântecele…Dumnezãu a fãcutlume ºi cu bune ºi cu rele, pentru uamini buni ºi rãi…n-oschimbã nimenea doarã Sfântu’. Dacî te rogi, te fereºtede rãu…cã ce-i mai bun pe lumi decât Dumnezãu? Da’,vezi îs multe taine-n lume. Câte-stele pe ceriu…ªi nu leºtii…ºî zici cã ºtii ce-ai apucat de la ãi ce-or fost.

Iera una, babã Mãrie meºterã la descânt.Ziceadi multe, dinãki ºi di prunci, di spãriet, di bubã re, di laptela vaci, ie…di multe. Cã ºtii cum îi Satana, îºi bagã coadanuma’ la rãu.Zâcea muma, Dumnezãu s-o odihneascã;nu-i bai, om mere la nanã Mãrie sã-þi deedescânt…Când te dure capu’ aºa fãr’ noimã pune oricietãciuni în apã neînceputã, ºi cu ie îþi unge tãlpile…ºî numai avei nimicã. ªî di maþi fãcea… pune în apã chimencu mentã o mesteca bine, zâcea oarece vorbe ºî-þi dãdeas-o bei…apãi trecea.Multe ºtia Mãrie, da’ s-o dus ºî iela Domnu’.

52

Acu’ ce vrãji mai vrei? Si cine mai dã farmece,numa’e nimenea…ce-or fost îs la Domnu’ Dumnãzãu. Satulnu-i mai cum o fost…nu vezi, îi prãpãdit ºî azi-mâni ni-omduce ºî noi ºi-o rãmâne doarã numele de Dumbrãviþã”.

Cuvintele Babei Vuþi zugrãvesc în mod, aº zicepitoresc dar ºi cu o anume nostalgie, satul tradiþionalputernic impregnat de magie ºi vrãji. Descântecul erasegmentul oral ce predomina în timpuri strãvechicomunitatea sãteascã. Alãturi de religie era o practicãrespectatã, utilizatã curent de sãteni în momentele decumpãnã când oamenii, animalele ºi holdele eraupericlitate de forþe ostile, malefice.Este, în esenþã ceeace menþioneazã Ion Ghinoiu:”Practicile de izgonire aspiritelor malefice se efectuau…ori de câte ori acesteaîºi manifestau virulenþa (epidemii în rândul vitelor ºioamenilor, invaziei de insecte ºi lãcuste)” adãugând laaceastã remarcã rolul esenþial al performerilor careaveau un repertoriu magico-ritualic variat, dispunând deo largã paletã de motive ºi imagini incantatorii. (Vârsteletimpului, Meridiane. Bucureºti, 1988, p.143 )

La fel, un alt aspect, relevant în investigaþianoastrã, îl constituie scepticismul voalat al babei Vuþi faþãde starea actualã a trecerii spre “modernitate” a satului.Mentalitate putenic etnologicã (“satul nu-i mai cum o fost”)ea gândeºte ºi acum mitic. Este produsul de diacroniea unui “timp sacru”( Enest Vernea- op.cit.) cu limitele saleaproape imposibile de adaptat la prezent. Ne-odemonstreazã adversiunea pentru “binefacerile modeneale vieþii”, printre care medicamentaþia ºtiinþificã (“acu’boambe di tãte culorile”) prescrise de medici.

Deci, ce-a mai rãmas din descântece înDumbrãviþa? Aproape nimic, doar rãmãºiþele unui sat

53

apus, o “creangã de aur” (J.G. Frazer ).La consumarea investigaþiei noastre am avut

impresia unei cãlãtorii înapoi în timp, purtat pe aripilemagiei ºi revenit brutal într-un prezent rãvãºit de o tranziþieblestematã care nu se mai terminã, în nepãsareaoficialilor faþã de destinul satului românesc.

Baba Vuþi acasã la ea

54

CÃMAªA CIUMEIReprezentãrile spirituale în satele hunedorene

mai oferã ºi acum numeroase prilejuri de introspecþiiasupra obârºilor magice din cadrul obiceiurilor ºidatinilor, care incitã cercetãtorul la o mai atentã privireasupra conþinutului acestora.

Pentru cã obiceiurile, în special, se constituieprin complexitatea lor, în ansamblu, nu numai ca fundalci ºi ca parte integrantã a modului de gândire al þãranului,de viziune ºi includere a microcosmosului rural înmatricea universalã a macrocosmosului.

Astfel în-cercând sã pã-trundem în înþele-gerea coordona-telor spirituale þã-rãneºti din satulBoºorod, am des-coperit o strã-veche practicãagricolã, de sor-ginte magicã, înesenþã, un ritualde protecþie alculturilor agricoleºi al animalelor din

gospodãrie, împotriva forþelor malefice, distructive pecare þãranii îl numesc cãmaºa ciumei.

Paleta simbolicã a obiceiului în discuþie sedesfãºoarã pe douã dominante esenþiale: spaþial ºitemporar în hotarul satului ºi în perioada dezvoltãriivegetative a culturilor agricole, de regulã vara; adiacent

Pregãtirea ºi torsul fuiorului de cânepãnecesare þesutului „cãmeºei”

55

„ciuma” afecta ºi animalele din gospodãrie.Aici termenul „ciumã” nu trebuie interpretat „ad

litteram”, ca o maladie proprie oamenilor, ci ca un pericolglobal, calamitate asupra unui teritoriu mai larg alcomunitãþii þãrãneºti: ogoare, pãºuni, livezi etc.

În accepþiunea de epidemie, ciuma a constituitdintotdeauna un pericol cumplit, o pedeapsã datã deDumnezeu asupra unor comunitãþi, pentru pãcatelesãvârºite de oameni. S-a pãstrat pânã astãzi, în poporimpercaþia „mâncate-ar ciuma” ca pedeapsã supremã.

Oricum, în timpurile mai vechi ciuma fãcearavagii în teritoriile dens populate, în aglomerãrile urbaneca urmare a unor condiþii de existenþã medico-sanitareprecare ºi a mijloacelor de contractare empirice, maipuþin în aºezãrile rãzleþe – þãrãneºti.

În acest context, istoricul Bogdan Marinescuestima cã în timpul „Marei Ciume”, epidemiile dintreanii 1347-1350, în occident, s-au manifestat prin drasticescãderi demografice, cam 25-33% din populaþiaexistentã pe când în Transilvania (ca referinþã), deceseleau fost doar de ordinul câtorva sute.

Întrebând ce era ciuma, o informatoarerãspunde: „Apãi Dumnezeu ºtie cum o fi fiind ie, cã nime’n-o vãzut-o, o fi on fel de strigoi, or piazã rea, o fi muierede zmeu, cã d-aia-i ciumã ºi-i facem cãmeºe ca laoameni ºi-i ducem de mâncare” (Grecu Mãriuþa - 79ani).

Termenul de ciumã, prezent în obiceiul semnalat,trebuie înþeles în primul rând ca forþã maleficã, simbolpermanent demolator al echilibrului vieþii, pericol pe carecomunitatea þãrãneascã îl sesiza rapid ºi-l combãtea prindiferite practici magice, menite sã alunge duhurile releîn afara satului, în pustii.

56

Vom analiza, în continuare, obiceiul Cãmaºaciumei, prezentând materialul cules de noi de la una dintrecele mai credibile informatoare, COROBEAELEONORA, în vârstã de 79 de ani, practicantã în trecut,al întregului ritual al obiceiului.

„Apãi, domnule, îi mult de când nu se mai facecã io am fost cu alte muieri când lucrau cãmeºa laºezãtoare, cã eram tânãrã, da’ ºtiam fain a toarce fuiorulde cânepã ºi am vãz’t cu ochii mei, tãt, de la cap lacoadã.”

Noi ne strângeam la ºezãtori ºi lucram; alta fãceala ºtrimfi (ciorapi), alta la cipcã (manºeta de la cãmaºã)cosã cu mâna, alta torce, da’ cãmeºã aºa de pus, ofãceau ºapte muieri mai bãtrâne, babe, cum le spuneamnoi, cã aºa trebuiau sã fie, ºapte.

ªi acolo vorbeam când auzeam cã într-un satvecin mor marhãle (animalele, vitele) ori gãinele sau ãºtiace mai erau în bãtãturã, cã mai rãu era când seîmbolnãveau oamenii, dar ºi holdele erau cu tãciuni d-ãirãi ºî nãgara dracului ºî toate zicem cã vine ciuma pe noi.

Atunci se înþelegeau muierile tãte „hai sã facemcãmeºa ciumei sã fie în cale ca sã nu mai treacã, s-otrimitem pe pustie, unde n-or bolonzi (îmbolnãvi) penime”. ª-apoi ne strângem ori marþ sara ori sâmbãtãsara, musai trebuie aºe. ªî fiecare toarce, cã puneamfuior, c-atunce din aºe fel se fãce pânzã de cãmeºã.

Punem fuior de cânepã cã torceam cu fusu ºinu punem rãzboi la þesut, c-o alegem cu deºtele, numaio þârã de pânzucã, din ea se fãce aºa un fel de cãmeºã,mai altfel, nu ca a adevãratã, o þârã mai micuþã ºî fãrãmodeluri pe ea. Atunce o punem pe niºte surceluri îngrãdinã, da nu coapte (uscate), ci tãt verzi cu frunze lacapuri.

57

Din ãla dãrãb (bucatã) de pânzucã, aia o croiam,o cosãm ca ºî cum ai face pentru o pãpuºã. Surcelul îladuce bãrbaþii ºî-l bãteau în cruce, în chip de om, ºî-nt’aia noapte plecam, cã fãceam tãt noaptea, în maregrabã mai ’nainte de cântãtori cã altu fel nu-i voie.

Cã la ºezãtoare avem ºî ficiori ºî fete, cã sebãgau de vorbã; îºi ziceau de unele, de altele º-apoijucau, cã fãceu ºî o þârã de joc. Cânta la fluierã unu, Ioane,de loc din Târsa, da’ venit la noi.

De-a graba terminam cãmeºa ºî plecam cu ie,hãt în hotarul satului, al un loc de-i ziceam Mãgurã, cã-ipãmânt mai ’nalt colo. ª-apoi plecam cu ea (cãmaºa –n.n.), de-a valma cu ficiorii, cu fluiera cu tãt ºî mereau ºîfetele cã ãle bãtrâne nu puteau mere, drumu era o þârãmai departe de sat.

O duceam în hotarã unde ºtiam cã-i boalã, într-un câmp unde se-mpãrþeau drumurile ºi-acolo împlântau(feciorii – n.n.) ºî zâcem aºã:

Ciumã ce cutreieri sateCu moarte pã apucate,Ciumã ce iei vieþileªi întuneci soareleÞ-aducem cãmeºe-n darSã te-ntorci di la hotar.Ie-þi ciumã cãmeºa þâieªi du boala pã pustie!Cãmeºã o fãcui euCu lucru lu Dumnezãu.Descântecul þî-l spun euDe leac sã de Dumnezãu,Noi descântãm cu tãrieSã pleci d-aici pã vecie.Du-te-n piatra munþâlor,

58

În copita ciutelorUne cocoºii nu cântãªi glas de om nu descântãªi îþ fã acolo casãªi îþ pune-acolo masã!Vântule, vântule,Care lejeni frunzeleªi miºti ierburi pã pãmânt,Adu leacu mai curând!Satu’ rãmânã curat,ªi de Domnu’ luminatDe viaþã s-avem folosÎn cuvântu’ lu’ Cristos!ª-apoi ne-ntorceam acasã, cu ficiori ºi fete, ce

zâceau minciuni ºi strâgau ºi chiuiau ca la petrecere denuntã; aºa era, sã fere boala, sã nu se apropiascã de noi.

ªi-acuma la oamenii noºtri nu se mai face tãtobiceiul, de care-i cu casã ºi nu vrea sã le moarã marheleface singur cãmeºa ori un fel de asta ºî o duce de-o

Confecþionarea „cãmeºei” în cadrul ºezãtorii

59

pune unde are loc în holdã ºî roagã la Dumnezãu s-o-ntoarnã (boala – n.n.), sã nu-i moarã nemica, s-o ducãpe ciumã în pustie”.

În trecut „cãmaºa ciumei”, se practica , în liniilesale esenþiale, în mai toate satele din zoneleetnofolclorice hunedorene. Variaþiile aparþin mai multdetaliilor. Ritualul tip se prezintã astfel: În cazul unorepidemii constatate în satele vecine sau ca situaþie depreîntâmpinare, se luau mãsuri de cãtre comunitate încombaterea acestora.

Se adunau nouã femei bãtrâne la apusulsoarelui în cadrul unei ºezãtori ºi acestea dupã cespuneau rugãciunea de început a lucrului se apucau sãtoarcã, sã depene, sã urzeascã, sã þese, sã croieascãºi sã coasã o cãmaºã din cânepã. Dupã ce-au terminat-o, în cursul aceleaºi nopþi, iau cãmaºa ºi înconjoarã cuea ºapte hotare, apoi o lasã la „vamã”, în hotarul satului,crezându-se cã prin acest procedeu ciuma va fiîmpiedicatã sã intre în sat.

Faþã de acest ritual tip, obiceiul cercetat de noiprezintã câteva particularitãþi demne de semnalat.

Cãmaºa se confecþiona aici de cãtre ºaptefemei, în alte sate cum sunt Chitid, Bobaia, Luncani,Ursici, Cioclovina, Alun, Prihodiºte ºi Târsa de pe Valeaºi Platoul Luncanilor ritualul prevedea nouã femeivãduve ºi însoþeau cãmaºa pe drumul spre hotar ºidescântau la locul ales tot de ele.

Timpul confecþionãrii era în cadrul ºezãtoriinumai marþi sau sâmbãtã, zilele în care de regulã nu selucra seara, afectându-se o singurã noapte, de la ceasulcând se terminau treburile în gospodãrie ºi pânã lacântatul cocoºilor, la miezul nopþii, orã la care cãmaºatrebuia sã fie pusã, deja, în hotar.

60

Pânza necesarã confecþionãrii cãmãºii se fãceala rãzboiul de þesut ºi mai rar se þesea în deºte ºi în jepe.(beþiºoare flexibile), o tehnicã mai complicatã carenecesitã mai mult ajutor din partea celor care nu eraunumite în grupul celor nouã vãduve alese pentru ritualulconfecþionãrii.

Lemnul pe care se punea cãmaºa era pregãtitnumai de bãrbaþii în vârstã, cãsãtoriþi, ºi nu de feciori,dintr-o hultoaie (pom altoit), cel mai tânãr din grãdinagazdei unde avea loc ºezãtoarea, lemn cãruia i se legaun braþ în formã de cruce, simbolizând jertfa supremã alui Isus, pentru cã, aºa cum spunea descântecul: „Satu’rãmânã curat/ ºi de Domnu’ luminat/ De viaþã s-avemfolos/ În cuvântul lui Cristos/.”

Vârfurile crucii aveau frunze ce simbolizautriumful vieþii în faþa ciumei. Întrebat de ce se lãsau frunzepe vârfurile crucii, un informator Gruiescu Ioviþã (70 deani) ºi el participant la obicei, ne-a rãspuns „cã ce-i verdenu piere ... Aºa se face numa’ la noi”, ceea ce dovedeºtecã anumite elemente de recuzitã au rãmas neschimbateîn satul Boºorod de foarte mult timp. Apoi cãmaºa ciumeiera purtatã pânã la hotar de aceºti bãrbaþi cãsãtoriþi careo înfigeau în locul stabilit, lucru care în alte sate era fãcutde feciori.

Ceremonialul alaiului de petrecere a cãmãºii pedrumul la hotar era animat de fluiere, dobe (tobe) ºi detoace de lemn în care se bãteau puternic, însoþite destrigãte scoase mai mult de bãrbaþi.

Scopul acestor manifestãri era oarecum, deprevenire a ciumei „sã steie acolo, unde-a rãmas” (inf.Grecu Mariuþa), adicã sã o sperie, sã nu înainteze însprevatra satului.

61

Un alt informator, Toma Viºa, zis ºi Povestaºulne spune cã „sã zâcea din fluierã ºi dobã, sã zâceauminciuni ºi alte ca sã nu le fie urât”, mai precis sã seîncurajeze unul pe altul ºi sã intimideze ciuma.

O altã caracteristicã a obiceiului care nu se maiîntâlneºte în alte sate din Platoul Luncanilor este prezenþafocurilor în timpul descântecului cãmeºei.

Ritualurile focului sunt prezente într-o multitudinede obiceiuri ºi datini populare româneºti.

Focurile rituale aveau în ceremonialurilepopulare un scop de purificare destinate de a arde ºinimici toate influenþele nefaste, închipuite fie într-o formãîntrupatã, vrãjitoare, demoni, monºtri, fie sub formãimpersonalã, un fel de fluid ce se întinde sau ca o alterarea aerului.

Este clar cã focurile aprinse aveau, în obiceiulprezentat de noi aceleaºi scopuri, interesant fiind ºinumãrul lor.

Tot moºul, Toma Viºa, ne spune cã „fãceammulte focuri la cãmeºã ... de la trei, ºapte ori nouã cumcredeam cã-i tare ciuma ... de câte de hãl rele a fãcut.”De aici concluzia cã numãrul focurilor era directproporþional cu întinderea calamitãþii ciumei ºi era foarteimportant în economia magicã a obiceiului.

Interesantã ni se pare ºi prepararea hraneiciumei care se aºeazã la baza „lemnului” pe care stãcãmaºa. „Aducem de acasã în bliduri oarecare mâncareºi bucãturi de pitã sã-i dãm ciumei sã nu mai vie cãtãnoi” spune Gruiescu Susana (67 de ani). „Puneam oasede-le mari de nu mai mâncã câni ... ce gãsam prinbãtãturã, un darab (bucatã) de pitã d-aia veche, ºi punems-aibã (ciuma – n.n.) când s-o-ntruna din holda nost’” nespune în continuare.

62

Hrana ciumei, adusã de sãteni, nu era altcevadecât o ofrandã adusã ciumei pentru a o îmbuna ºi arãscumpãra locul calamitat.

Aceastã pendulare între ritualul de alungare ºicel de rãscumpãrare ne face sã credem cã existã înconcepþia þãranului reminiscenþe pãgâne, ceva între sacruºi profan, cum numeºte Mircea Eliade aceste modalitãþiexistenþiale asumate de cãtre om de-a lungul istoriei.

În timpurile noastre obiceiul ºi-a pierdutconsistenþa ºi se practicã mai rar în scenariul arãtat. Else manifestã într-o formã simplificatã, de cele mai multeori individualã. Astfel, unele femei sacrificã o gãinãneagrã ºi o pune în gardul ce desparte gospodãria delocul dinspre care presupune cã a venit „ciuma”, cu scopulde o alunga, având credinþa cã astfel va feri întreagagospodãrie de forþele malefice.

Lista informatorilor:1. PERÞA OPRIÞA – 87 de ani Boºorod2. VIªA SAVETA – 85 de ani Boºorod3. VIªA TOMA zis POVESTAªU 73 de ani Boºorod4. GRECU MÃRIUÞA – 78 de ani Tãrsa

Punereacãmeºeipe „surcel”,în vedereaplecãriicu alaiulla locul alesdin „hotarã”

63

5. COROBEA ELEONORA – 72 de ani Boºorod6. PERÞA MÃRIOARA – 65 de ani Bobaia7. GRECU SUSANA – 62 de ani Boºorod8. GRUIESCU SÎNZIANA – 69 de ani Ursici9. MURÃRESCU MARIA – 66 de ani Chitid

Lista participanþilor la obicei(25 Iulie 2000 – Boºorod)

A. Au confecþionat cãmaºa:1. Török Liliana – tors2. Borza maria – tors3. Gruescu Andrea – dat pe rãschitor4. Gruescu Sânziana – urzit5. Toantã Maria – nãvãdit6. Murãrescu Maria – nãvãdit7. Corobea Eleonora – þesut8. Muntean Susana – croit9. ªerbãnescu Smaranda – cusut.

B. Au confecþionat „lemnul” (crucea) pentru cãmaºã:1. Gruescu Ioviþã2. Toantã Ioviþã3. ªerbãnescu Gruia4. Stoicoi Gruia

C. Au fost gazdele ºezãtorii:1. Badea Ioan – tatãl2. Badea Dorel – fiu necãsãtorit3. Badea Petru – fiu necãsãtorit

D. Au participat în alaiul spre hotar:Stoicoi Alinaªerbãnescu AndradaMariana AlexandraMarian NicoletaOtea AmaliaBruzan Cosmin

64

Grecu AlexandruCacuci ClaudiuMazãre CristianCorobea EmanuelaTorok LoredanaStoicoi AlinOtea SeverusGruiescu Adina

Notã:Fotografiile ce însoþesc materialul prezentat au

fost fãcute în 25 iulie 2000 cu ocazia practicãrii obiceiului„Cãmaºa ciumei” în satul Boºorod ºi aparþin autorului.

Bibliografie selectivã:Mircea Eliade – Tratat de istorie a religiilor, Buc. 1992,

Ed. HumanitasMircea Eliade – Aspecte ale mitului, Buc. 1978, Ed.

UniversRomulus Vulcãnescu – Mitologie românã, Buc. 1985XXX – Mitologia popularã româneascã, Buc. Ed.

Minerva, vol. 1, 1986, vol. 2. 1988Gh. Pavelescu – Magia la români, Buc. 1998, Ed.

MinervaMihai Pop – Obiceiuri tradiþionale româneºti, Buc.

1976Monica Budiº – Macrocosmosul gospodãresc, Buc.

1998, Ed. PaideiaDumitru Pop – Obiceiuri agrare în tradiþia popularã

româneascã, Cluj-Napoca, 1989, Ed. DaciaValeriu Buturã – Strãvechi mãrturii de civilizaþie

româneascã, Buc. 1979Ivan Evseev – Simboluri folclorice, Timiºoara, 1987,

Ed. FaclaVirgil Vasilescu – Simboluri patrimoniale, Buc. 1998,

Ed. Europa Nova

65

Cercetãrile noastre privitoare la tema în discuþieau pornit în anul 1987 ºi s-au prelungit pânã în 1993, laînceput cuprinzând mai multe sate din comuna RIBIÞA -Dumbrava de Sus, Uibãreºti, Ribicioara ºi apoi în modspecial Criºan.

Am cules mai multe elemente, majoritateadisparate, cãutând prin reconstituire sã obþinem o relativãformã generalã a ceremonialului.

În urma aprofundãrii materialului ºi a prezenþeinoastre prin observaþiedirectã am ajuns laconcluzia cã obiceiulbradului prezintã în satulCriºan aspecte ineditecare îl deosebeºte depractica curentã existentãîn arealul folclorichunedorean.

Astfel în satelecercetate, cu preponde-renþã Criºan, ceremonialulbradului se face ºi la morþiicãsãtoriþi indiferent devârstã ºi sex; bradul seidentificã aici cu soþul sausoþia moartã.

Întrebând-o peSava Maria, din Dumbrava

O VARIANTÃ A OBICEIULUIFUNERAR AL BRADULUI(Satul Criºan, comuna Ribiþa)

66

de Sus de ce “se pune” bradul ºi la morþii cãsãtoriþirãspunsul a fost cã “noi facem pentru morþii care auprunci, bãieþi ºi fete, pentru ãi ce-ºi buni ºi cu fricã deDumnezeu”. Mai mult Lazãr Viorica, din satul Criºanspune cã “acolo sus, oamenii ãºti or trãi altcumva, bine,pãziþi de Domnu’, cã bradu’ îi duce”.

Este vorba de o categorie de indivizi ai colectivitãþiisãteºti ai cãror viaþã a fost etalon etico-moral de existenþãºi a cãror moarte era mult regretatã de cãtre majoritate.

Întregul ritual din zona în discuþie pãstreazãacelaºi “tipic”: anunþarea morþii, aducerea bradului dinpãdure de cãtre: “Mulþi voinici din sat / Cu pãrul lãsat /Cu capul plecat, / Cu securi la brâu / Cu colaci de grâu/,întâmpinarea bradului de grupul de femei care vor cântalângã brad cântecul ceremonial, împodobirea braduluiîn ritmul bocetului moartei urmat apoi de ritualul propriu-zis al înmormântãrii.

În ceea ce priveºte împodobirea bradului existãmici deosebiri de “recuzitã” . Astfel la Uibãreºti bradul esteîmpodobit cu “primuri”, panglici viu colorate din materialþesut sau hârtie coloratã în care predominã albul, albastruºi roºu, iar la Criºan ºi Dumbrava de Sus ºi cu diferitepiese din costumul popular al defunctului ca “mortul sã fiefrumos când o ajunge acolo” (Lup Mãrioara - Criºan).

Practica aceasta pare a fi mai recentã, dupã1950; pânã atunci morþii erau îmbrãcaþi pentru drumul“în tãrâmul celãlalt” în costumele populare, ceea cedovedeºte anumite mutaþii în mentalitatea tradiþionalã acolectivitãþii.

“Pe vremea mea, spune Ancheº Sofia, dinDumbrava de Sus, ne îmbrãcam aºa cum ne ºtiam dinbãtrâni ... aveam cãmeºã din pânzã de cânepã albã cuciupag cusut cu aþã roºie iarã zãdiile (faþã-spate, n.n.)

67

erau cu dungi faine tãt roºii ºi pieptãraºu era fain dinpiele de mieluþ alb cu multe flori negre ... iar în picioareopinci din pele de porc ... ãi mai sãraci din cociuc(cauciuc - n.n.)”.

“Când mureau muierile aºa le puneam încopârºãu (îmbrãcate în haine populare - n.n.), da’ acumaDumnezãu a schimbat lumea, oamenii s-or domnit... auhaine de-acuma” (Mateº Saveta -Dumbrava de Sus).

Elementele de ceremonial au o vechimeapreciabilã, cu prevederi stricte care se pãstreazãnealterate, cu texte rituale ce ne trimit în ceremonie, la omitologie proprie comunitãþii studiate.

Textele ceremoniale de brad scot în evidenþãidentificarea bradului cu “pom al vieþii”, al “treceriidincolo”, pomul însoþindu-l pe om de-a lungul întregii saleexistenþe.

“Noi muierile plângem morþii aºa cum îl aflarãmdin vechime de la “babele” noastre cã io ºtiu de la nanãAurelie ºi multe morþi (înmormântãri - n.n.) vãzui io”, nespune Roºca Letiþia din Uibãreºti.

Dar sã remarcãm etapele desfãºurãrii obiceiuluiaºa cum l-am consemnat în 1987 la moartea Anei Tãnase(a lu’ Mihai) în satul Criºan.

Ceremonia propriu-zisã începe odatã cuaducerea bradului din pãdure. Un grup de femei aºteaptãla hotarul satului bãrbaþii, în numãr de 5-7, care aducbradul tãiat. Ei cântã melodia de “aducere”.

Mulþi voinici din satCu pãrul lãsat,Cu capul plecat,Cu rouã pe faþã,Cu securi la brâu,Cu colaci de grâu

68

Din sat or plecatªi au tãt or îmblatDin vãrsat de zoriPân-la cântãtori.ªi au tãt îmblatVãile cu fagiªi munþi cu braziPânã ce-au gãsitBradul cel vestitPentru Ana lui MihaiDumnezeu s-o-mburde-n rai.Bãrbaþii aduc bradul în “‘ocolul” (curtea) mortului,

unde îl curãþã “cloambele” (ramurile) la bazã pentru aputea fi înfipt la capul mormântului.

În acest timp, în casã, femeile cântã “bocetulmoartei”.

Când era sã fie varã,Într-o zi de cãtre sarã,S-a dus Ana lu’ TãnasãS-aducã pãmânt din coastã,Dar ceasul rãu o venitªi hatul s-o huluitPe Anuþa lu’ Tãnasãªi i-o rupt bietele oasã.O vãzut un copilaºFrumuºãl ºi drãgãlaºCã hatul se huluisãPe Anuþa o zdrobisã.O strigat cât o pututªi vecini or auzit,Or sãrit cu mic cu mareCu sape ºi cu topoarã.ªi în casa ei or dus-o.

69

ªi pe lipideu or pus-o;Lipideu mândru-npãnatªi fain îmbrãcat.Nu þi-e þie dragã, jeleDe tinereþele tãleªi de cei copii ai tãiCã-s lãsaþi tãt singurei.Cã atâta þi-a plãcutDe casa ce ai avut,C-ai plãtit maistor în satSã-ºi facã casã de brad.Darã casa-i cu pãreþiPânã lumea nu mai ieºiÎn adâncuri de pãmântNu te-adie nici un vânt.Textul este adaptat de bocitoare conform

întâmplãrii tragice a celei moarte, însã melodia bocetuluieste aceeaºi în fiecare localitate investigatã.

Dupã ce bãrbaþii au curãþit bradul, îl reazãmãde ulucul streºinii casei pentru a fi împodobit. Lucrarearevine femeilor care “‘împistriþeazã” (împodobesc)crengile cu “primuri” viu colorate. La ritualul asistat bradula fost împodobit cu panglici ºi cu piese din costumulpopular aparþinând moartei (batic, cãmãºi etc) careulterior vor fi date copiilor ei spre pãstrare. În acestrãstimp femeile cântã „de dar”:

Ciºcãneu rotatVigam înflorat,Cãmãºi la copii,Tu mamã sã viiSã-i vezi pe eiCum îs singureiCa doi porumbei

70

De frunzã de anglicei.Apoi femeile pun în faþa bradului o cantã (urcior)

cu “apã curatã”, un colac, iar lângã el mere în care suntînfipte crenguþe de brad. Mai târziu o femeie din grup,cea mai în vârstã, le va împãrþi tinerilor, bãieþi ºi fete,când vor porni cu bradul împodobit la locul înmormântãrii.

Pe drum, femeile cântã “bocetul de plecare”ce se deruleazã pânã în apropiere de cimitir:

Rãmâi casã sãnãtoasãCã mãicuþa mea mã lasã,Cântaþi-vã voi pereþiCã de maica rãmâneþi,Cântã-te casã ºi masãCã mãicuþa mea te lasã,Cântã-te ºi tu ocolCã de maica rãmâi gol.Mãicuþã ºi gospodinãNu-þi lãsa casa streinã,Pe noi toþi cu multã milãSinguri în a ta grãdinã.Strigã moartea la fereastrã,Ieºi mãicuþã tu din casã !-Stai moarte nu mã grãbiCã nu mã pot despãrþi!Moarte, moarte ce fãcuºiDe ce mã luaºi de la prunci,Cã rãmân ei singureiCa doi pui de porumbei!La intrarea pe poarta cimitirului femeile încep

sã cânte o melodie ritualicã, numitã “bradul de mort”:Bradule, brãduþ (u)Cin’ te-a poroncit (u)De te-ai coborît

71

De la loc petros,La loc mlãºtinosDe la loc de piatrãAicea la apã?-Cã venii la Ana,Dalbã sânzâiana,Cea care-a muritªi s-a prãpãdit;Pe mine m-aflarãFain mã curãþarã,Cetena mi-o luarãSã mã-nfloreascãDe mândrã crãiasãCu flori de izlaz,Plâns ºi nãcaz.ªi pe min-m-or pusCu cetina-n susSã-i fiu pom de-ajunsTot cu pãsãreleCiripind a jeleªi cloambe lãsateA jele de moarte.Apoi bradul se înfige la cãpãtâiul mortului lângã

stâlpul funerar (în trecut) sau crucea creºtinã (actualmente).În cadrul variantei semnalate, mai existã un fapt

neîntâlnit de noi în alte locuri.Astfel, în satele Criºan ºi Dumbrava de Sus, dupã

ceremonia de înmormântare, rudele apropiatei defunctei(lui) vor planta un pom (de regulã fructifer) în grãdinã, înmemoria trecerii acesteia(uia) în nefiintã. (Inf. Tripa Doina- Criºan ºi Mateº Rusalina - Dumbrava de Sus)

În aceastã ipostazã, pomul completeazã cadrulnecesar efectuãrii actului de “trecere” aºa cum îl consi-

72

derã credinþa popularã: viaþa este “neterminatã’’, iarindividul uman este pãstrãtorul matricei unei existenþecosmice a unui “tãrâm de tinereþe fãrã bãtrâneþe ºi viaþãfãrã de moarte”.

Existã însã multe incertitudini în ceea ce priveºtebaza credinþei cu privire la “trecere”. Pentru cã toateritualurile originale sunt “prelungiri” ºi “completãri” alemitului cosmogonic.

Totuºi nu ne este greu sã ne imaginãm cã “timpulcosmic” a diversificat în colectivitate stiluri ºi maniereproprii de reflectare a triadei - naºtere - viaþã - moarte.

Astfel spaþiul vegetal este receptat ca un izvornesecat de viaþã, natura-viaþã ºi fertilitatea fiindsanctificatã, ceea ce a dus la constituirea unui adevãrat“obicei al pãmântului”.

În acest sens, varianta bradului din satul Criºanva continua sã succinte un interes deosebit pentru oriceetnograf, fiind loc pentru depistarea altor ºi altorsemnificaþii.

Informatori:CRIªAN

1. Bârna Rodica - 47 ani2. David Marioara - 45 ani3. Lazãr Viorica - 69 ani4. Lup Mãrioara - 46 ani5. Meada Cornelia - 44 ani6. Niþã Ileana - 49 ani7. Rus Maria - 39 ani8. Toma Adriana - 27 ani9. Toma Marioara - 46 ani10.Trifa Rodica - 48ani11. Tripa Doina - 49 ani12. Tulea Ileana - 43 ani

73

DUMBRAVA DE SUS13. Ancheº Sofia - 66 ani14. Dima Corina - 70 ani15. Mateº Rusalina - 64 ani16. Mateº Saveta - 61 ani17. Savu Maria - 67 ani

UIBÃREªTI18. Mateiu Aurelia - 75 ani19. Pavel Elisabeta - 80 ani20. Roºca Letiþia - 64 ani21. Roºca Sanvina - 78 ani22. Uibariu Aurelia - 65 ani

Bibliografie:1. Paul Petrescu - Pomul vieþii în arta popularã din

România, Bucureºti, 19612. Mircea Eliade - Tratat de istoria religiilor, Ed.

Humanitas, Bucureºti, 19923. Simion Florea Marian - Înmormântarea la români,

Ed. “Grai ºi suflet”, Cultura Naþionalã,Bucureºti, 1995

4. Ovidiu Bârlea - Folclorul românesc, I., Bucureºti,Editura Minerva, 1981

5. Petru Ursache - Eseuri etnologice, Editura CarteaRomâneascã, Bucureºti, 1986

6. Lucia Apolzan - Portul popular ºi industriacasnicã textilã în munþii Apuseni, Ed. I.S.R.,Bucureºti, 1944

7. Ovidiu Bârlea - Cântece rituale funebre dinÞinutul Pãdurenilor (Hunedoara), AMET(1968-1970), Cluj, 1971

8. XXX – Mitologia popularã româneascã –Bucureºti, Editura Minerva (vol.I. 1986, vol.II.1988)

9. Mihai Coman - Mitos ºi epos – Bucureºti 1985,Editura Cartea Româneascã

74

SCAUNUL DE JUDECATÃ –CÂTEVA ASPECTE DE

ANTROPOLOGIE JURIDICÃIPOSTAZA ÎNTÂI

Mã aflu în curtea bisericii din Curechiu, sat tipic dinÞara Zarandului. E aproape de amiazã iar soarele blândde septembrie mângâie frunzele de aramã aimpunãtorului nuc din latura din spre deal a bisericii.

Bãtrânul, cu nelipsita bâtã de alun lângã el, stãaºezat pe scaunul de lemn , o grindã zdravãnã de stejarlungã de vreo trei metri, fasonatã din bardã, plinã decrãpãturi, asupra cãreia timpul ºi-a pus amprenta.

Se uitã la mine oarecum sfios, dar în acelaºi timpcu nedisimulatã curiozitate. Îi dau bineþe ºi intrãm învorbã. Aflu cã se numeºte Aron Fodor ºi cã are 81 deani. Din vorbã în vorbã ajungem ºi la scaunul judecãþii.Moº Aron are o memorie etnologicã remarcabilã; cusfãtoºenia þãrãneascã proprie moþilor din acest þinut, ºtieo mulþime de „lucruri” legate de comunitatea satului.

„….Pãi, domnule, cu judecata aºe era : mai demult,cã povestea bunu’, oamenii mai aveau oarece pricini.Unde mereau ?…doarã nu în pustie…la satul nost veneaula judecatã de bãtrâni. Al mai bãtrãn îi ziceau jude, cãfãcea judecatã bunã ºi direaptã .Cã vezi dumitale nu-ipãdure fãrã uscãturã….. cã te uiþi la nucu’ ãst, cã-i nalt ºifain, da cloambe uscate tãt are. Aºe îi ºî omul, cã-i dat dela Dumnãzãu cu bune ºî rãle … judecata se face aiceala besericã,’naintea Sfintelor Paºti… spunea bunu’ cãse strângea tãt satul când sã judeca….te uiþi la goruni(scaunul de judecatã n.n) acu îs copþi…da’nainte se

75

duceau sara 3-4 flãcãi cu boi în pãdure de alegeaugoruni, ãi mai faini, îi tãiau ºi-i cãrau cu boii….aice labisericã de fãceai scaune noi…..ºi pã hãlea vechi leardeau sã mearã rãu pã pustie ºi sã se facã judecatãbunã……cã aºe zâcea judele… Tãt în Paºti…..sã fãceamultã împãciuire…. Zâcea bunu’, cã când era mai rãsãrit,la opãce ani,…o fost la judecatã unu….nu-i mai ºtiu denume…o intrat cu marhãle într-o holdã de-o prãpãdit-oºi ãl pãgubit n-o scos nemica….. Atuncea s-o hotãrâtsã-i de ãluia, …..pãgubitului, douã care de cucuruz….ªi aºe o fost de s-or împãcat ºi o fost pace. Pãi , era ºilege la domni…..da cheltuiei la bani de numai ºî tãt nuera dirept….mai dirept fãceam noi la sat.

De când nu-i mai judecatã la sat? Ce sã zâc….amoptzeci ºi unu ……da eu n-am apucat aice lanoi….zâceau alþi…ca bunu’, odihneascã-i Dumnãzãu….Pe atuncea era altcumna, cu fricã de Dumnãzãu nu caacuma …..vezi tineretu’…nemica nu-i de capul lor….cãºî oraºu’ o fi cum o fi…da’ i-o bolonzât de cap…”

( Din înregistrarea noastrã pe bandã magneticã– septembrie 2003 , la Curechiu.)

IPOSTAZA A DOUA

Ca sã ajungi la Almaºu Mic de Munte nu-i tocmaiuºor. Dacã pânã la Balºa, centrul de comunã, drumuleste oarecum asfaltat, mai departe te întâmpinã numaigropi ºi „fogaºe” (ºanþuri spãlate de ape). Dar treci uºorpeste disconfort: te întâmpinã un peisaj mirific, parcã dinlumea dintâi, unde frumuseþea este neatinsã. Satul esteo stampã veche, zugrãvitã de un iscusit pictor cu haradevãrat de la Dumnezeu, care a scos la ivealã legãturileascunse ale lucrurilor strãmoºilor. Mã intereseazã în mod

76

Biserica din Curechiu. În stânga imaginii, scaunul de judecatã,foto: Nicu Jianu

deosebit biserica împrejmuitã cu un gard muncit devreme. Aici se aflã scaunul de judecatã, acum putrezit,nãpãdit de iarbã ºi mãrãcini.

Biserica poartã numele Sfinþilor Arhangheli Mihailºi Gavril ºi dateazã din secolul al XVII-lea, tipicã pentruconstrucþiile arhitecturale din zona respectivã. Pentru cãuºa bisericii era deschisã mã încumet sã intru. Înpenumbra naosului îl întâlnesc pe pãrintele DanciuIoachim, de 76 de ani, cu o icoanã în mânã, pe care oºtergea de praf. Tresare, probabil puþin obiºnuit cu rariivizitatori ai vechiului lãcaº bisericesc. Aflând scopulvizitei mele se lumineazã la faþã ºi astfel reuºesc uºorsã stabilesc o comunicare, adecvatã cercetãrii.

„Puþini oameni îºi mai amintesc de scaunuljudecãþii iar de când slujesc în acest sfânt lãcaº, nu a

77

avut loc nici o împãrþire a dreptãþii aºa cum se fãcea cumult timp în urmã. Din câte am studiat eu, în vechimeobºtea sãteascã era condusã de un bãtrân , care judecapricini laice de cele mai multe feluri, toate legate deinterese economice, pãmânt, pãºune ºi pãduri. Dar multepricini erau cele ce se abãteau de la morala creºtinã,fapte necuviincioase care afectau comunitatea. Ce erade fapt? Legea veche, obiceiul pãmântului din moºistrãmoºi, dar în primul rând oamenii aparþineau bisericiiprin credinþã ºi fapte.”

Iatã douã mostre, în douã ipostaze, de antropologiejuridicã, amândouã având aspecte practice, funcþionalepotrivit antiqua lex – cutuma pãmântului ºi asimilatemai apoi de morala creºtinã.

În structura socialã a obºtilor, judecata oamenilorbãtrâni ºi buni era primordialã. „Ei împãrþeau fondulfunciar agricol pe familii”1 care, la 1400, referindu-ne lateritoriul actualei comune Balºa, însumau 66 degospodãrii.2

Datoritã personalitãþii, calitãþilor umane,experienþei de viaþã, dar nu ºi în ultimul rând a puteriieconomice, oamenii bãtrâni ºi buni se bucurau de marerespect ºi încredere din partea membrilor comunitãþilor.

În societatea feudalã domnea regula unanimitãþii.Ruptura acesteia era sancþionatã de dreptul medievalfãrã reticenþe. Se utiliza o maximã din dreptul romanquod omnes tangit, ab omnibus comprobari debet– ( ceea ce priveºte comunitatea trebuie respectat detoþi).Astfel cine nu acþiona cu majoritatea era un potenþialvinovat iar bãtrânul îl sancþiona ca atare.

De aceea Aron Fodor vorbeºte despre jude curespect, cã fãcea judecatã bunã ºi dreaptã, deci valoarea

78

Scaunul de judecatã din curtea BisericiiSfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavrildin satul Almaºul Mic de Munte,

foto: Nicolae Jianu

79

sentinþei nu putea fi pusã la îndoialã.Jacques Le Goff aratã cã individul aparþinea în

societatea feudalã familiei. Familia extinsã aparþinea înmod patriarhal unei proprietãþi colective, supusã caresponsabilitate ºi acþiune acesteia3.Astfel comunitateaavea anumite moduri de comportament reglate de osumã de norme juridice, acceptate necondiþionat, caremediau cauze ce erau pânã la sfârºit, rezolvate potrivitlegii vechi cutumiare.

Sancþiunile existente erau deci în conformitate cuuzanþele, pentru ca individul sã obþinã aprobarea ºi sãevite dezaprobarea semenilor sãi.4.

Pentru cã satul a fost mult timp forma fireascã deorganizare a strãmoºilor noºtri5 jus valachicum adãinuit în paralel cu normele judiciare oficiale, fiindrecunoscutã mai târziu ca primã înfãþiºare a cauzeinaturale.” 6.

Un alt aspect ar fi ºi acela religios. Biserica,potrivit cu idealul creºtinismului, era chematã sã þinãcumpãna între sãraci ºi bogaþi, þãrani ºi feudali ba chiarsã îndrepte balanþa în folosul celor slabi, sprijinindu-i pesãraci sã facã sã domneascã armonia socialã, cãreia-iºi dãduse binecuvântarea sa încã de mai înainte, subforma acestei tripartite a societãþii7.

De aceea sediul judecãþii, scaunul, trebuia sã fieîntr-o incintã sacrã sau aproape de ea. La fel biserica,ºi-a creat propriul cod moral – Decalogul - care pelângã importanþa sa ca dogmã religioasã, funcþiona încomunitate ( ºi nu numai ) ca percept juridic.

Scaunul de judecatã nu poate fi privit numai prinprisma categoriilor juridice, ci mai mult prin câmpul vastal jurisprudenþei ºi tradiþiei orale.

80

În memoria etnologicã a lui Aron Fodor, naratã caamintire, îþi are loc victoria binelui asupra rãului, astfelca echilibrul vieþii sã nu fie stricat, pentru cã, spune el, ofost pace.

Iar despãgubirea, despre care vorbeºte subiectulnostru, douã carã de cucuruz apare ca o compensaþiefireascã faþã de cel prejudiciat.

Aceastã procedurã de asigurare princompensaþie, larg rãspânditã în comunitãþile tradiþionale,este de fapt singura care-l satisface pe þãran, dat fiindfaptul cã numai o recoltã adecvatã îl ajutã sã subzisteîmpreunã cu familia.

Dar disputele între persoane, cuprindeau ºiaspecte ale lezãrii morale, a cutumei întronate ca lege.Astfel oamenii bãtrâni ºi buni care exercitau funcþiijuridice , precum ºi preoþii care slujeau în bisericiconstituiþi în instanþe, trebuiau sã-þi exercite autoritateanumai în cadrul normelor acestei cutume.

Astfel o puternicã moralã aplicatã în faþa întregiicomunitãþi celui gãsit vinovat, echivala cu un oprobriutotal, mai grav decât oricare pedeapsã aplicatã.

Dacã obiceiul cârmuieºte societatea8 atunciel rãmâne adânc întipãrit în memoria colectivã ºi fapteleoamenilor se pot mãsura cu acelaºi etalon ºi astãzi, darîn alte ºi alte ipostaze.

Note:1 ªtefan Pascu – Voievodatul Transilvaniei, Ed. Dacia,

Cluj-Napoca 1970, p.392 Idem – p.2303 Jacques Le Goff – Civilizaþia occidentului medieval,

Editura ªtiinþificã, Bucureºti , 1970, p.371

81

Scaunul de judecatã din curtea Bisericii satului Furcºoara

4 A.R.Radcliffe – Brown – Structuri ºi funcþie însocietatea primitivã, Editura Polirom, Iaºi, 2000,p.189

5 Nicolae Iorga – La „Romania”danubienne et lesbarbares au VI-éme siecle, în Revue belge dephilosophie et d’histoire,1, 1924, p.36

6 Claude Riviere – Socio- antropologia religiilor,Editura Polirom 2000 – cap.Naturismul , p.29

7 Jacques Le Goff – op. cit., p.4038 Idem - p.426

82

STEAGUL DE PAªTI

Prin puternicelesemnificaþii religi-oase, în calendarulþãranului român, primaºi ultima sãptãmânãale postului pascalsunt numite Mari,bucurându-se de oimportanþã deosebitãîn cadrul practicilor cuvaloare ceremonialã.

„Steagul dePaºti” obicei cercetatde noi în satul Hondol,este în acest sens, unobicei ritualic încãrcatde sacralitate, deter-minat de semnificaþiaÎNVIERII, deci unprodus al timpuluireligios1 cum spuneaJacques Le Goff.Biserica din Hondol

Motto:” Cred cã nu existã nimic maiminunat, mai profund, mai plin deînþelegere, mai raþional, mai uman ºi maiperfect decât MÂNTUITORUL, îmi spunadesea cu dragoste geloasã cã nu maiexistã nimeni LUI, dar nici nu are putereasã existe.”

(F. Dostoievski –Scrisori din Casa Morþii )

83

Având la bazã o temã creºtinã obiceiul la care nereferim este de fapt un libret de teatru religios apropiatde cel al Irozilor, în care simbolul reprezintã aici ÎnviereaMântuitorului Isus Hristos.

Obiceiul steagului, aºa cum îl vom prezenta maijos, are o vechime care poate fi datatã aproximativ întimpul stãpânirii austro-ungare, la începutul sec. al XVIII-lea, când au apãrut ºi dezvoltat centre de exploatare aminereurilor.

Existau în Transilvania anumite sãrbãtori în careerau implicate breslele meºteºugarilor cu un ceremonialpropriu2 menit sã scoatã în evidenþã imporanþa acestoraîn comunitatea economicã a localitãþii în anumitesãrbãtori fiind totodatã un prilej de veselie ºi petrecere.

Obiceiul de care ne ocupãm are o rãspândirerestrânsã, în câteva sate ale comunei Certeju deSus:Sãcãrâmb, Bocºa Mare, Hondol, Certej, Vãrmaga;Se mai practicã în fiecare an doar la Hondol ºi Certej.

Steagul de Paºti se constituie în comunitate caun eveniment deosebit, încadrându-se în manifestãrileritualice creºtine ale sãrbãtorilor pascale. Începe înSâmbãta Patimilor, când feciorii din sat, aleºi datoritãcalitãþilor morale ºi fizice, confecþioneazã o toacã mare,dintr-o scândurã latã de esenþã tare ( de cele mai multeori stejar ) pe care o instaleazã în curtea bisericii, pe undeluþ deasupra cimitirului.

Toaca se bate toatã noaptea, apoi ºi în prima zi dePaºti, duminica, când se va ridica steagul în faþa bisericii.

Tot în Sãptãmâna Patimilor, doi feciori numiþi Crai ºiComornic, îþi alegeau gazda unde vor pregãti steagul. Întrecut aceastã gazdã aparþinea celui mai vrednic ºi bogatgospodar, astãzi locul este la casa unuia din feciorii steagului.

84

Steagul este confecþio-nat dintr-o pânzã albã simboli-zând o parte din giulgiulMântuitorului, brodatã pemargini cu motive populare,având reprezentãri icono-clastice cu Isus Hristos, încentrul iar la partea de sus abãþului douã ciocaneminereºti, fãcute din ºipci delemn traforate; mai aproape, întimpurile de azi, din metal.Ciocanele simbolizeazãmineritul, preponderenta muncã a localnicilor. Acestînsemn laic, de breaslã, se dorea prezent în cadrulceremonialului religios, pentru ca aceastã meserie sãfie binecuvântatã ºi totodatã feritã de eventualeleprimejdii, cum sunt accidentele de muncã, inerente înminã. La aceastã pânzã se ataºa un bãþ lung, cam de 3-4 metri, înfãºurat în fâºii tricolore, ºi împodobit cu primuri– panglici de diferite culori. Prezenþa tricolorului în steag

Purtatul steagului de la gazdã spre bisericã

85

este mai recentã, dupã Marea Unire de la 1918, cânddevine însemn de stat; pânã atunci autoritãþile ungare nupermiteau afiºarea acestuia, doar în cazuri rare, cudispense speciale.

Toate aceste reprezentãri laice ºi religioase ne facsã credem cã obiceiul steagului de care ne ocupãm, esteo creaþie localã, a unei comunitãþi minereºti brodatãetnologic pe motivul morþii/ învierii miraculoase, darîndrumate fenomenologic pe criterii biblice. Feciorii carepoartã steagul devin astfel vestitorii învierii lui Isus, iar ceicare au bãtut toaca sunt strãjerii, care înspãimântaþi au fugitîn Cetatea Ierusalimului, vestind marea minune 3.

A doua zi de Paºti steagul este adus la bisericãpentru a fi sfinþit de preot, iar feciorii îl poartã prin cimitir,întâi la monumentul dedicat eroilor, apoi la mormintelerudelor ºi prietenilor decedaþi, pentru cinstirea morþilor.

Asistãm acum la partea de substanþã, de teatrufolcloric cu subiect religios, unde CRAIUL ºiCOMORNICUL, feciorii steagului, dialogheazã cuasistenþa într-un mod cu totul pitoresc.

Reproducem integral monologul craiului înregistratpe bandã de magnetofon la petrecerea pe viu aobiceiului:

CRAIUL (Spunea la început „Tatãl nostru”):„Hristos a înviat! Onorat public, iatã-ne ºi în acest an cãvenim la Sfintele Sãrbãtori ale Învierii Domnului nostruIsus Hristos. Iatã ce înseamnã aceasta: noi tinerimeaadultã din satul Hondol, ne-am adunat în seara sâmbeteiSãptãmânii Mari a Învierii Domnului la cimitirul ortodoxdin localitate sã ne facem datoria. Am pus o toacã ºitoatã noaptea n-am dormit. Ce însemnã aceasta? Toacaeste toba prin care se vesteºte cã strãjerii Domnului nudorm. Tinerii sunt strãjerii de la mormântul Domnului. Iar

86

steagul alb este steagul pãcii cu care a înviat dinmorþi Domnul nostru Isus Hristos, precum se poatevedea clar ºi în Icoana Învierii din Sãptãmâna Mare aPatimilor. Încã o datã aducându-vã salutul nostrucreºtinesc de Hristos a înviat, vã dorim ca Sfintele sãrbãtoriale Învierii Domnului nostru Isus Hristos sã vã gãseascãîntru mulþi ani fericiþi, sã aveþi hambarele pline cu recoltebogate ºi animale grase ºi frumoase, sã trãiþi cu voiebunã !” (Discursul lui ARON DÃLIE, 26 de ani, craiulsteagului la Sãrbãtoarea Învierii din anul 2003)

În calendarul þãranului român, primãvara esteanotimpul regenerãrii vieþii, un ciclu de importanþã vitalãpentru existenþa sa, un moment reprezentativ când sepregãteºte recolta viitoare. Prin cunoºtinþele sale tradiþio-nale, cea mai parte izvorâte din experienþã, þãranul araºi semãna recolta primãvara, dar se temea cã spiritelemalefice care ar fi putut ºi se abatã asupra culturilor ºi

animalelor, distrugându-le ºilãsându-i astfel familia pradãbolilor ºi înfometãrii.

Iatã de ce pe lângã omultitudine de practicimagice de combatere amaleficului, proprii de faptcomportamentului mitoma-gic al þãranului, sãrbãtorilereligioase erau prilejurideosebite când, adresândlui Dumnezeu incantaþii deprotecþie, se fãceau ºi urãri(dorinþe) de sãnãtate ºiprosperitate. Urma un anunþpublic, în practica cunoscutãBinecuvântarea steagului

87

a dobaºului satului, fãcut de Comornic, al doilea fecioral steagului un fel de ajutor (termenul fiind de originemaghiarã ce s-ar traduce aproximativ – valet): „Onoratpublic, subsemnatul Florin Florea, mã numesc de„comornic” cu „pretenul” meu ca de „crai” vã dau de ºtirecã în seara de a doua zi de Paºti , noi, tineretul din satulHondol, om organiza la cãminul cultural din localitateanoast’ mare horã, mare. Pe astã cale, vã aducem la cu-noºtinþã, cã tãþi cei cu fetefaine ºi frumoase, de pe la ca-sele lor sã le aducã la horã, cãdacã nu, vom veni noi ºi vi levom fura, precum au furatromanii pe fetele Sabinelor, ceau format ginta latinã”.

Pentru a întãri spuseleComornicului, craiul steagu-lui liciteazã glumeþ:

„Subsemnatul AronDãlie, mã numesc ca de craiºi am spese cinci ferii de vinºi cinci milioane de lei. Cinevrea sã îmi întoarcã speselesã pofteascã în locul meu pe scaun.”

Dupã ritualul petrecut la bisericã, cei doiprotagoniºti ai steagului, de aceastã datã însoþiþi de unalai de alþi feciori ºi de fete, trec pe la casele gospodarilordin sat urându-le fericire ºi prosperitate.

Obiceiul steagului se încheie marþi, a treia zi dePaºti, când cei doi feciori, Craiul ºi Comornicul, ducbãþul steagului ºi toaca în clopotniþa bisericii pentru a lepãstra în vederea ritualului viitor. Din informaþiile culesede la bãtrânii din sat am aflat cã, mai demult, steagul se

Cuvântarea Craiului

88

îngropa lângã un pãrãu, într-un loc cunoscut numai defeciorii steagului, astfel cã în fiecare an se confecþionaun nou steag, purtat la rândul lui de alþi feciori ( NelegaIoan – 82 ani, Hondol)

Îngroparea steagului, în trecut, trebuie înþeleasã cao posibilã practicã de regenerare a vieþii, în baza dogmeireligioase a învierii/ reînvierii, potrivit Vechiului Testa-ment, pãmântul fiind privit în Genezã ca ºi creatorul vieþii4.

În vechile practici exista credinþa protejãrii lucru-rilor sacre prin interdicþia de a le profana ( A.R. Rad-cliffe – Brown) 5 „a le spurca” cum spun þãranii noºtri.

Protecþia lucrurilor sacre, anumite prescripþii seadresau diferenþiat în colectivitate 6 mai ales celor iniþiaþi,în cazul nostru celor doi feciori ai steagului, care la rândullor au preluat ritualul de la predecesori. Astãzi steagulse pãstreazã acasã la fiecare fecior, iar bãþul ºi toaca înturnul bisericii din sat.

Purtatul steagului prin sat se încheia cu „hora, marehorã” anunþatã deja de comornic cu mare pompã. Aicise consuma „cele cinci ferii de vin” iar banii, primiþi dela gospodarii care au primit steagul la casele lor, eraufolosiþi pentru cumpãrarea de mâncare ºi plata lãutarilor.

Acest ospãþ al stegarilor cum îl numesc oameniidin sat, este propriu sãrbãtorilor pascale, când întreg satulse întâlnea pentru a petrece prin cântec ºi joc,evenimentul, deoarece restricþiile postului erau ridicate.

Asistãm astfel la marea trecere, purificatoarepentru cã în sãrbãtori (Paºti) lumea este altfel, mai blân-dã, mai frumoasã 7. Prin ridicarea interdicþiilor satul vaintra (conform calendarului propriu) în matca lucrurilorfireºti, a treburilor cotidiene legate de muncilepãmântului, în timpul profan, alt reper al existenþei þãra-nului român.

89

Note:1 Jacques Le Goff – Pentru un alt Ev Mediu. II, Editura

Meridiane, Bucureºti, 1986, p.112 Romulus Vulcãnescu – Etnografia , ºtiinþa culturii

populare, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1966, p.923 Pr. Ioan Dragoman – Învierea Mântuitorului , Editura

Reîntregirea, Alba –Iulia 2003, p.584 ªi Dumnezeu a zis :”Pãmântul sã producã vegetaþie,

plante cu sãmânþã, pomi roditori care sã aibã roddupã specia lor ºi care sã aibã sãmânþa lor pepãmânt. ªi aºa a fost.” - Geneaza ( întâia carte alui Moise) Evr.6,7

5 Apud A.R. Radcliffe-Brown – Structurã ºi funcþie însocietatea primitivã , cap.VII, Despre Tabu,Editura Polirom, Iaºi 2000, p.126

6 Antoaneta Olteanu – Calendarele þãranului român,Editura Paideea, Bucureºti, 2001, p.16

7 Ernest Bernea – Spaþiu, timp ºi cauzalitate la poporulromân, Editura Humanitas, Bucureºti, 1997, p.198.

Toaca în cadrul ritualului steagului

90

MEªTERII POPULARIDIN ÞARA ZARANDULUI

Centrul Judeþean de Conservare ºi Valorificarea Tradiþiei ºi Creaþiei Populare a fost unul dintre parteneriide lucru în Proiectul Eugenia, proiect de cooperareinterregionalã, Ecos-Ouverture, susþinut de UniuneaEuropeanã ºi Fundaþia Ruralã Wallona-Belgia, având caparteneri: Regiunea Pirineii-Atlantici - Franþa, RegiuneaBaranya - Ungaria, Regiunea Munþii Apuseni (judeþeleAlba ºi Hunedoara),în sprijinul relansãrii meºteºugurilortradiþionale în Munþii Apuseni.

Una dintre cele mai importante etape„Identificarea ºi inventarierea meºteºugurilor din zonapilot” a fost realizatã de instituþia noastrã, printr-o muncãde echipã, formatã din specialiºti, operator, fotograf,traducãtor, tehnoredactor.

Obiectivele urmãrite au fost:*Listarea meºterilor existenþi în localitãþile vizate;*Fiºarea fiecãrui meºter, fiºã de cercetare ce

cuprinde date biografice, meºteºugul, materiiprime folosite, cu ce categorie de obiectelucreazã, calitatea obiectelor, capacitatea deproducþie, reacþii la conceptul de schimbare,dacã doreºte sã înveþe pe altcineva;

*Fotografierea diverselor obiecte;*Fixarea tehnicilor de lucru pe casetã video;*Listarea meºterilor cu posibilitãþi intelectuale ºi

profesionale care pot sã înveþe ºi pe alþii;*Prelucrarea materialului rezultat din cercetarea

directã ºi utilizarea informaþiilor pentru realizareaunei analize a zonei în discuþie ;

91

*Traducerea în limba francezã ºi stocarea tuturormaterialelor realizate pe o dischetã.Etapa a doua privind „Determinarea necesarului

de instruire”, respectiv selecþionarea meºterilor populari,pentru participarea la seminarii de formare profesionalã,a fost condusã de dl. prof. Mircea Lac, membru alAcademiei Artelor Tradiþionale ºi cu participareaCentrului Jud. al Creaþiei Populare, prin d-na Molodeþ-Jitea Olivia.

Au fost selectaþi trei meºteri populari, MateºPetru, constructor de fluiere, Tudoran Viorel, pictor deicoane ºi Duºan Monica ce „împistriþeazã” ouã, pentruprograme de perfecþionare. Fiecare ºi-a îmbunãtãþittehnica de lucru: Monica Duºan a învãþat sã foloseascãmai bine culoarea; Mateº Petru a îmbunãtãþit designulfluierelor iar Tudoran Viorel ºi-a perfecþionat tehnica înpictura icoanelor pe sticlã.

Întocmirea unui catalog al tuturor meºterilor dinzonã printr-o selecþie riguroasã, organizarea uneiexpoziþii cu vânzare în satul Obârºa la o casã tradiþionalãa unui meºter olar; atelierul de lucru organizat în localitateaVaþa cu participarea partenerilor strãini, pe temameºteºugurilor populare din Zona Zarandului au fostcâteva obiective realizate ºi de noi, în aceastã etapã.

Þara Zarandului sau Þara Moþilor Criºeni, þinutdin partea de nord al judeþului Hunedoara, ca zonãetnograficã este situatã pe Criºul Alb, limitatã spre N-Vde Munþii Codrului, spre N-E de Masivul Bihariei cuînãlþimea Gãina, spre S ºi S-E de lanþul Munþilor Zarand,ce coboarã spre Valea Mureºului.

Întreaga zonã în discuþie cuprinde 12 comune:TOMEªTI, VAÞA DE JOS, BAIA DE CRIª, BULZE-ªTII DE SUS, RIBIÞA, CRIªCIOR, BLÃJENI,

92

BUCEª, BUCUREªCI, VÃLIªOARA, LUNCOIU DEJOS, BÃIÞA.

Ocupaþiile principale ale locuitorilor din acestezone sunt: agricultura, creºterea vitelor, mineritul ºimeºteºugurile þãrãneºti.

Nicãieri în cadrul judeþului nu a fost mai durã luptaomului cu natura pentru gãsirea celor mai diferite sursede existenþã, decât în Þara Zarandului .

Lemnul fiind bogãþia principalã i-a transformat pelocuitori în: dulgheri, dogari, tâmplari, rotari, spãtari, sculptoriºi încrustãtori în lemn, creatori de instrumente muzicale.

Lutul, materie primã existentã în multe sate a fostfolosit cu preponderenþã în comuna Tomeºti, satulObârºa, de generaþii întregi de olari.

Fiind ºi o puternicã regiune minierã cu exploatãride aur ºi alte metale s-a dezvoltat ºi arta feroneriei(modelarea fierului laminat), în cadrul unor meºteºuguricum sunt: fierari (covaci), potcovari, modelatori în fier.

Meºteºugul cusutului ºi þesutului cu mijloacetradiþionale a existat în fiecare gospodãrie þãrãneascã.

De asemenea, de o veche tradiþie s-a bucuratºi meºteºugul pivãriei (dubãritului), a morãritului ºivãrãritului cu ajutorul instalaþiilor de tehnicã þãrãneascã.

În cadrul temei globale REVIGORAREAMEªTEªUGURILOR TRADIÞIONALE, cercetareanoastrã s-a rezumat la prima etapã, aceea de analizãsectorialã a numãrului de meºteºugari care maipracticã astãzi meseriile tradiþionale ºi a potenþialuluivizibil pe localitãþi ale acestora.

Pentru aceasta, pe baza unei metodologii decercetare specificã etnografiei, am investigat un numãrde 50 de subiecþi, raionaþi în diferite comune ºi sate.

Am întocmit fiºe de cercetare a meºteºugului la

93

38 meºteri populari care ºi-au dovedit disponibilitãþi în ceeace priveºte continuarea meºteºugului ºi valoarea produselorelaborate.

Prezentãm mai jos oscurtã statisticã pe comune:

I. MEªTERI ACTIVI:

1. TOMEªTI:- olãrit(11), vârsta 65-75 ani

(10), 52ani (1)- dogãrit (1), vârsta 63 ani- stors ulei (1), vârsta 67 ani

2. VAÞA DE JOS:- încrestãturi în lemn (1),

vârsta 47 ani- cusut-þesut (1), vârsta 36 ani- sculpturi în lemn, troiþe (1)

vârsta 67 ani

3. BAIA DE CRIª:- spãtãrit (1), vârsta 57 ani- dogar (1), vârsta 69 ani

4. BULZEªTII DE SUS:- pivãrit (1), vârsta 74 ani

5. RIBIÞA:- confecþioner instrumente

muzicale, fluiere (1),vârsta 49 ani

- tâmplãrie (1) vârsta 58 ani- þesut-cusut (1) vârsta 47 ani- încondeierea ouãlor (1),

vârsta 34 ani

Banciu Cornel - Dobroþ, com. Tomeºti. Dogar.

Jurca Ioan - Prãvãleni,com. Vaþa de Jos.

Meºter crucer.

94

Vasiu Trandafir - Obârºa (Tomeºti).Meºter olar

Marcu Gheorghe - Obârºa (Tomeºti).Meºter olar

Borza Mircea - Obârºa (Tomeºti).Meºter olar

95

6. CRIªCIOR:- tâmplãrie (2), vârsta 37ani ºi 70 ani

7. BLÃJENI:- constructor de cabane(1), vârsta 41 ani- feronerie (1) ,vârsta 34 ani

8. BUCEª:- þesut-cusut (1), vârsta 44 ani- tâmplãrie (1) ,vârsta 26 ani- feronerie (1), vârsta 53 ani

9. BUCUREªCI:- încrustarea în lemn,picturã pe sticlã (1), vârsta42 ani

10. VÃLIªOARA:- tâmplãrie (1),

vârsta 28 ani- þesut-cusut (1), vârsta 64 ani

11. LUNCOIU DE JOS:- tâmplãrie (1), vârsta 28 ani

12. BÃIÞA:- sculpturã în lemn (1), vârsta 38 ani- tâmplãrie (1), vârsta 64 an- þesut-cusut (1), vârsta 45 ani

În privinþa vârstei meºterilor populari se poateconstata cã un numãr de 17 au depãºit vârsta de 60 ani,11 se încadreazã între 38-60 de ani iar 10 sunt tineri pânãla 38 de ani.

Aceasta dovedeºte cã un numãr apreciabil demeºteri (21) sunt maturi ºi tineri care ar putea la rândul

Olar Atanasie. ªteia(com. Tomeºti)

Meºterºugul storsuluide ulei.

96

lor sã formeze generaþii noi de meºteri.De altfel din chestionar, se vede clar (ob. 5) cã mulþi

dintre aceºtia ºi-au exprimat opþiunea de a forma prinactivitãþi organizate, în cadrul instituþiilor de culturã sauîn ateliere proprii, oameni calificaþi în diverse meserii.

II. MESERII TRADIÞIONALE

Din mulþimea de meºteºuguri tradiþionaleconstatãm cã unele se mai practicã sporadic, fiind legatedirect de cerinþele pieþei.

Astfel confecþionarea de spete (satul Riºculiþa) esteintr-un vãdit declin, legatã fiind de meseria þesutului carese mai face astãzi cu rãzboaie tradiþionale, de naturãmanufacturierã, ºi ea în acelaºi declin.

Tot aºa putem spune despre meseriile de storcãtorde ulei (Tomeºti), pivar-dubar (Bulzeºtii de Sus), morãritulrural (Meriºor-Bucureºci), vãrãrit (Luncoiu de Sus, Buceº).

Aceste meserii ºi-au pierdut cãutarea datoritãfaptului cã satul de astãzi tinde tot mai mult cãtre confortulurban ºi a produselor acestuia.

Pe de altã parte aceste meserii sunt totalecologice, nu acþioneazã negativ asupra habitatului ruralºi în domeniul alimentaþiei (ulei, produse cerealiere) potfi modele de referinþã pentru o hrãnire naturistã.

Alte meserii au devenit împreunã cu produsele lorpiese de muzeu ºi sunt pe cale de dispariþie. Este vorbade cusut -þesut, care rãspundea în trecut unor cerinþe normalede existenþã, ce mergeau de la împodobirea interioruluicasei pânã la îmbrãcãmintea de lucru ºi de sãrbãtoare aleþãranilor. Astãzi, numai în localitãþile izolate se mai practicã,dar ºi aici contaminate de tehnici ºi materiale artificiale,improprii arhetipurilor specifice meseriei.

Considerãm totuºi cã în urma reconsiderãrii meseriilorde acest fel. în baza unui design adecvat cerinþelor pieþei,

97

Meºteri dogari la târg

Mateº Petru.Meºter constructor

de fluiere.Dumbrava de Sus

(Ribiþa).

98

acestea pot fi un potenþial serios de producere ºi desfacerea unor materiale cu înalte calitãþi artistice, utilitare.

Situându-ne în aceleaºi considerente putemmenþiona ºi alte meserii ca: vãrãritul (producerea varuluinestins), feroneria cu segmente ca potcovãrit, fierãritutilitar (unelte agricole),

Altfel stau problemele în privinþa olãritului, meseriede la începutul existenþei umane, care împotriva tuturorvicisitudinilor a supravieþuit ºi continuã sã dea culoareîntregului sat hunedorean.

În Þara Zarandului, existã un centru puternic deceramicã popularã, practicatã mai demult de întreagasuflare a satului Obârºa, com. Tomeºti.

Astãzi satul Obârºa are 289 de locuitori care stauîn 73 de case. Singura meserie existentã în sat esteolãritul, practicatã numai de oamenii trecuþi de 50 deani. Deºi vârsta medie a locuitorilor este de 30 de ani,tinerii, cu mici excepþii, nu au îmbrãþiºat aceastã meserie,cu toate cã actualmente sunt 40 de tineri fãrã loc demuncã, sau care lucreazã ocazional.

În sat mai lucreazã 11 meºteri (conform fiºelor) careconfecþioneazã produse utilitare ºi decorative într-un stilpropriu ºi pe care le valorificã în târguri ºi pieþe.

Calitatea produselor acestora este bunã, dar poatefi sporitã prin dotarea cu materiale adecvate superioare( în primul rând a smalþurilor ºi a combustibililor de lacuptoare) ºi nu în ultimul rând a abordãrii unei varietãþitematice în formã ºi culoare, pentru a se impune maimult pe piaþa internã ºi externã.

III. MESERII PREPONDERENTE

Meseriile care au la bazã ca materiale lemnul suntconsiderate de noi cele care au un viitor deosebit, în

99

sensul cã zona cercetatã dispune de mari cantitãþi delemn de toate esenþele ( brad, stejar, fag, carpen, frasin,salcâm, corn, tei, cireº, nuc, prun, mãr ºi altele).

Gama acestor meserii este largã, de la dulgherit,rotãrit, dogãrit, construcþii de instrumente muzicale,jucãrii, tâmplãrie la construcþii de case tip vilã-cabanã,amenajãri exterioare în parcuri, spaþii de agrement etc.

Aceste meserii rãspund uºor cererii celor maipretenþioºi clienþi potenþiali prin realizarea rapidã ºi laparametrii calitativi superiori a produselor, la preþuri foarteaccesibile.

Aceste meserii numite de noi „preponderente” aumeritul de a crea o piaþã proprie în sensul orientãrii înmari segmente a unor producþii de serie ºi unicatcapabile sã creeze o artã a lemnului, accesibilã tuturorcumpãrãtorilor.

IV. CONFRUNTÃRI PREZENTE

Din întreaga cercetare efectuatã au reieºit o seriede probleme, majoritatea de importanþã deosebitã,legate de practica meºteºugurilor.

De la început mai toþi meºterii se plâng de greutãþiledeosebite pe care le întâmpinã în procurarea lemnului.în direcþia cantitãþii ºi calitãþii materialelor.

Deºi existã o Hotãrâre de Guvern prin care meºteriidin Þara Zarandului, posesori ai „Carnetelor de moþi” audreptul de a cumpãra lemnul la jumãtate de preþ a pieþei ,nici unul din factorii abilitaþi nu respectã aceastã hotãrâre.

Dotarea unor ateliere este precarã în ceea cepriveºte aparatura ºi uneltele care dau randament scãzutºi în care calitatea produsului finit, întotdeauna foartebunã, este suplinitã de talentul ºi mãiestria meºterilor.

Întinerirea forþei de muncã din atelierele de profil

100

se face sporadic, fãrã o anume strategie în atragereatineretului spre meºteºugurile tradiþionale. Astfel nu existão mediatizare a acestora ºi o sprijinire adecvatãmaterialã ºi moralã.

Este necesarã punerea la punct a unei strategii petermen scurt care sã intereseze în primul rând factorii dedecizie locali în organizarea chiar în cadrul ºcolilor a unormodalitãþi specifice de învãþare a meseriilor de tradiþie,în localitãþile respective.

V. ASUPRA CONCEPTULUI DESCHIMBARE

Comunitatea ruralã se caracterizeazã printr-unanume conservatorism (tradiþie) care uneºte existenþamaterialã cu cea spiritualã.

Astfel produsul meºterului popular devine sincreticîn timp ºi foarte puþin susceptibil la ce se numeºte astãzi„noutate”.

Cercetarea noastrã a reliefat faptul cã nici unmeºter nu s-a arãtat refractar la conceptul de înnoire acreaþiei. Dar numai la nivel declarativ, pentru cã,continuând investigaþia ºi cerând motivaþii clare, puþinis-au arãtat convinºi cã pot face ºi altfel produsele lor.

Unii subiecþii au arãtat cã doresc sã primeascãconcepte noi, sã participe la un program de formare, sãînveþe lucruri noi de la strãini, dar având drept condiþieesenþialã achiziþionarea de utilaj performant (maºinifabricate în strãinãtate) ºi material adecvat.

VI. ÎNCOTRO MEªTERUL POPULAR?

Pentru a rãspunde la aceastã întrebare trebuie sãpornim de unde ne aflãm acum ºi sã stabilim unde se

101

Un tort pentru EUGENIA!!!(“Socãciþã” Ichim Eugenia - Com. Bucureºci)

doreºte sã se ajungã. Cercetarea efectuatã a arãtatstarea de fapt a meºteºugurilor populare, într-o anumitãzonã. Unde se doreºte sã se ajungã ? Spre o afacereprofitabilã a meºterului. Ceea ce motiveazã un om pentrua porni sau dezvolta o afacere diferã de la individ laindivid, întrucât depinde de nevoile ºi de felul fiecãruia dea fi, de a gândi, de a concepe rolul ºi valoarea vieþii.

Mândria de a obþine produse deosebite,posibilitatea de a sta pe propriile picioare, posibilitateade a veni în contact cu potenþiali clienþi, câºtigul,recunoaºterea pot fi câteva din motivaþiile meºteruluipopular pentru o afacere, alãturi de sentimentul demândrie de a realiza ceva plecând de la propria idee ºisimþire artisticã, cu mâinile sale de „aur”, mâini de meºter.

102

În arealul folcloric zãrãndean olãritul reprezintãun meºteºug de tradiþie dintre cele mai vechi, descinzânddin practicile materiale strãvechi geto-dacice.

„Nimic ca ceramica nu înlesneºte a urmãri prinepoci înaintãrile progresive ale inteligenþei unei societãþi,a unui popor ºi mãsura aplicãrii omului pentru lucrurilorartistice” spunea Grigore Tocilescu într-un studiu referitorla ceramica geto-dacicã.

Þinutulnostru, spaþiude plãmãdire afiinþei naþionale,cuprinde nu-meroase dovezide perenitate ºicontinuitate aacestui strã-vechi meºteºug.Astfel arheologiiau descoperitpe teritoriul ju-deþului Hune-doara o gamãbogatã de obi-ecte ceramiceaparþinând ve-chilor daci.

ªi nu în-tâmplãtor întâl-nim în contem-

CENTRUL DE CERAMICÃDE LA OBÂRªA

Meºterul olar Borza Vãlean

103

poraneitate, continuarea meºteºugului pe teritoriulhunedorean. Au existat în decursul timpului numeroaselocalitãþi în þinutul Haþegului, a Orãºtiei ºi Bradului undemeºteºugul olãritului era practicat intensiv, dar care dinmotive economico-sociale s-a pierdut. Singurul þinut carea rezistat tuturor frãmântãrilor este cel din Obârºa carestãpâneºte acest meºteºug de tradiþie milenarã ºi înprezent.

Îndeletnicindu-se cu producerea vaselor depãmânt nu numai pentru a-ºi exercita o dispoziþieartisticã, dar ºi pentru a-ºi asigura surse de venitcomplimentare, meºterii din Obârºa au creat necontenit,în tipic personal, o întreagã gamã de obiecte ceramicecare au devenit cunoscute în întreaga þarã mai ales despecialiºti. Cercetând arhiva Primãriei din Tomeºtireferitoare Obârºa ºi din informaþiile meºteºugarilorexistenþi la ora actualã am constatat existenþa mai multorgeneraþii de olari începând cu primele decenii alesecolului al XIX-lea ºi pânã în prezent.

Astfel au existat câtre 1870 (de la aceastã datãavem informaþii) peste 50 de olari în satele Obârºa,Dobroþ ºi Leaoþ.

Astãzi desfãºoarã meºteºugul, constant în timp,15 olari care au ateliere proprii ºi îºi desfac produsele ladiferitele târguri ºi sãrbãtori populare. Adãugând laaceºtia pe alþii care activeazã la cooperativelemeºteºugãreºti din zonã (în special Baia de Criº) numãrulolarilor este mai mare.

În privinþa specificului meºteºugului este necesarsã detaliem câteva aspecte care le deosebeºte tranºantde alte centre similare din þarã cum sunt cele dinMaramureº, Vâlcea, Suceava, Arad, Caraº-Severin, Olt,etc.

104

Olãritul de laObârºa are un specificpropriu în contextulformei ºi culorii însãtehnicile de realizare dela lut pânã la produsulfinal sunt aproape a-celeaºi ca pe întreg te-ritoriul þãrii.

Nu intenþionãmsã insistãm prea multasupra tehnicii de lucru,dar un scurt excurs înaceastã direcþie credemcã este necesar.

Lutul, materiaprimã este luat de olaridin “coasta satului” dupãpractici ºi experienþe

strãvechi, unele cunoscute ºi þinute în tainã de unii olari.Marc Zorin ne spunea cã “lutul nu se aduce oricând înbãtãturã, numai când îi timpul”, adicã în perioadeledeterminate de anumiþi factori (temperaturã, umiditate,timp calendaristic etc.). Întrebaþi de ce numai atunci,Vasiu Ferician ºi Nedea Petru dau un rãspuns laconic:“pentru cã aºa trebã...”

Pe scurt iatã geneza obiectelor de ceramicã:Lutul este luat din locuri apropiate de sat, sãpat dindiferite maluri de deal ºi dus acasã unde este lãsat ovreme “sã dospeascã”, de regulã de la o sãptãmânãpânã la 2-3.

Dupã dospire, lutul este împãrþit în bucãþi caresunt aduse în atelier ºi apoi udate, frãmântate cu

Meºterul olar Vasiu Trandafir

105

picioarele ºi mai rar cu mâinile, operaþie care seefectueazã de mai multe ori pânã ce se omogenizeazãpasta, ea devenind unsuroasã. Se acordã o mareimportanþã acestei etape deoarece de modul cum estepreparat materialul þine calitatea viitoare a obiectului.Materialul brut se taie în mai multe pãrþi, pânã la douãzeci,cam câte obiecte face pe moment. Aceste pãrþi numitegogolot (ol) se pregãtesc pentru a doua etapã – cea aconfecþionãrii obiectului.

Gogolotul se aºeazã pe roatã cãruia meºterul îidã o vitezã din ce în ce mai mare, în timp ce, cu mâinilemuiate în apã„ modeleazã argila ºi iatã, asistãm la unadevãrat miracol: mâinile transformã pasta amorfã într-o formã de o mare gingãºie. Fazele confecþionãrii au orapiditate extraordinarã; mâinile mângâie lutul, degeteleprin apãsare dau viaþã formelor gândite de olar, Cândformarea este finalizatã urmeazã un adevãrat “controlde calitate”, cel mai mic grãunte dur este perceput ºieliminat, orice impuritate cât de micã extrasã cu mãiestriaunui chirurg din ranã. Întreaga operaþiune dureazã circa2 minute pentru o farfurie ºi pânã la 5 cinci minute pentruun ulcior de dimensiuni medii.

O etapã de mare importanþã este cea a uscãrii.Vasiu Trandafir, cunoscut meºter olar, spunea cã “uscatule tainã mare”. Intervine aici o temperaturã constanta,numai la umbrã ºi dureazã mai multe zile, timp în careolarul le supravegheazã cu stricteþe, controlându-leperiodic. Când s-a terminat uscarea, dupã constatãriproprii unor experienþe strãvechi, urmeazã procesul“împistritãrii”, adicã a ornamentãrii vaselor în culorispecifice. Predominã ocrul, roºul, albul ºi brunul.Actualmente se utilizeazã foarte rar albastrul ºi verdele,care cândva erau la mare cinste pentru olarii din Obârºa.

106

Borza Mircea ºi Marc Nicolae ne spuneau cã “se gãsescgreu aceste culori”. Multe din aceste culori, olarii ºi lepreparã singuri, altele le gãsesc în comerþ, bunãoarãverdele. Uneltele de împistriþare sunt confecþionate de olariîntr-o gamã largã, potrivit tehnicilor învãþate. Obiecteleutilitare sunt parþial colorate cum ar fi olurile de sarmale,vasele de flori, o serie de ulcioare de apã pentru câmp.

Ultima etapã este arsul oalelor, tehnologiedeosebit de importantã care þine, de la olar la olar, de oanume experienþã proprie. De regulã cuptorul de arsdiferã uºor de la meºter la meºter. în esenþã ele suntconstruite din bucãþi de piatrã ºi cãrãmida ºi au formaunui trunchi de con cu baza mare în jos, iar pe fund areun spaþiu adânc unde se pun lemnele ºi se face flacãrafocului. Dimensiunile cuptoarelor ajung pânã la 1,70 m,dar cele mai multe sunt mai mici, putând intra câtevazeci de oale. Temperatura trebuie sã creascã treptat,mai ales la prima ardere, temperatura nefiind mai marede 500-550 grade. La început se porneºte focul cu lemnmoale, apoi cu esenþe mai tari (stejar, fag) prima arderedurând pânã la 10-12 ore, iar a doua în medie 6-7 ore încare ard numai vasele smãlþuite. Ce obiecteconfecþioneazã olarii de la obârºa? Lui Marc Sinesie îiplac foarte mult olurile mici, iar lui Borza Vãlean, unul dinmarii meºteri olari, decedat, îl plãcea ceramica utilitarã.La Obârºa se fac o sumedenie de obiecte printre careenumerãm câteva dintre cele mai frumoase: farfuriidecorative, smãlþuite în interior, ulcioare de diferite formeºi dimensiuni, oluri pentru pãstrat lapte ºi produse dinlapte, sãrãriþe, diferite servicii, pãhare, cãniþe de cafea(mai nou), farfurioare de decor ºi nu în ultimul rândcelebrul „urcior mincinos”, operã a meºterului Marc Zorin,piesã unicã în ceramica româneascã.

107

Olãritul din Obârºa este astãzi într-un vãdit declin.Constatãm cu amãrãciune ca aceastã fenomenalãîndeletnicire nu este sprijinita cum se cuvine, cu toate cãel constituie o mare valoare artisticã. Olarii n-auposibilitãþi materiale de a îºi desface produsele în tottimpul anului mai ales ca mulþi îºi fac din aceasta mijlocde existenþi materialã. Singuratici ºi tãcuþi el trudesc dincarnea pãmântului iscând frumuseþi nebãnuite,cunoscute în circuitele de valori naþional ºi internaþionaldoar de specialiºti în domeniu. Discutând cu mulþi dintreei, am intuit marea lor cumpãnã. “Dacã domnii cei desus ar veni sã ne vadã cum lucrãm, altfel ar fi soartanoastrã” - spuneau ei, arãtând care sunt greutãþile lor.“Un cuptor costã scump, domnule iar noi nu mai avemputere, cheltuim mult cuoalele, ajungem greu lapiaþã ºi rãmânem cupuþin”, afirma MarcZorin, acest minunatmeºter olar.

Se cuvine sãtragem un serios semnalde alarmã pentru cã maitârziu s-ar putea sãvorbim despre olarii dinObârºa cu nostalgie,numai la timpul trecut ºinu este drept sã sepiardã aceste adevãratecapodopere de artãpopularã.

Ceramicã din Obârºa

108

INSPIRAÞII FOLCLORICEÎN TAPISERIILE AURELIEI GHIAÞÃ

Cunoscutã încã din antichitate, tapiseria areprezentat o mare înflorire în timpul momentelor esenþialeale culturii universale, fiind la început apanajul aristocraþieiºi a fastului religios.

În spaþiul românesc primele tapiserii de sorginteautohtonã le întâlnim în Muntenia dar ºi în Moldova,Transilvania ºi Maramureº, dispunând de piese vechi depeste 300 de ani, creaþia unor meºteri anonimi ºi nu numai.

A c e s t e aîmpodobeau interi-orul casei þãrãneºti caambiant dar ºi pãs-trate în lãzi de zestre.Multe dintre tapiseriile întâlnim la curþilevoievodale începândcu secolul al XV-lea,ale lui ªtefan celMare, Eremia Movilãºi Vasile Lupu. Suntbinecunoscute tapi-seriile, adevãratetezaure naþionale, dincolecþia mânãstirii

Putna cu subiect religios ºi tehnicã popularã în stilulcovorului de perete. În aceasta perioada înfloritoare, artatapiseriei s-a concretizat într-o adevãratã ºcoalãromâneascã. Mai târziu în epoca fanariotã tapiseria estesubapreciatã, dar în Transilvania ca urmare a pãtrunderiimasive a „goblenului” în unele castele ale grofilor, a

Aurelia Ghiaþã

109

influenþelor apusene, pãtrunse în special în manieraflamandã era pentru proprietari o adevãratã mândrie.Scenele de regulã mitologice, pastorale ºi vânãtoreºti,aveau o mare trecere împodobind interioarele ºi dândun mare fast încãperilor.

Cu toate acestea interesul artiºtilor plastici pânãla primul rãzboi mondial este sporadic, arta de ºevaletrãmânând statornicã.

Ca urmare a aprofundãrii artei noastre folcloriceîn perioada celor douã rãzboaie mondiale în ºcoli ºiuniversitãþi, apar preocupãri serioase care pun în luminavaloarea autohtonã a creaþiei textile cu specificul local.

Astfel pe lângã materialele tradiþionale lâna,cânepa, inul ºi bumbacul, apar ºi materiale noi cum sunt:firul de aur, argint, mai nou cel de plastic, într-o policromiespecificã fiecãrui artist.

Primele tapiserii moderne româneºti suntlegate de nume de prestigiu ca Aurelia Gheaþã, CeciliaCuþescu Stork, Lena Constantine , Ana Jiquidi, ªtefanConstantinescu etc.

Dar ºi astãzi termenul „tapiserie” este încãconfundat de o parte din public, cu acele de „tapiþerie”confuzie cu totul regretabilã, dat fiind faptul cã ultimulare cu totul altã semnificaþie, dovadã a unei ignoranþe înspaþiul artei decorative.

Sintetizând arta tapiseriei putem afirma cãaceasta are trei dominante:

a) Tapiseria cu scop decorativ cu un proiect pecarton, hârtie etc. executat de un artist proiectant.

b) Ca motiv individual în cadrul structurii materieispecifice.

c) Ca aºezarea lucrãrii într-o anume poziþie peun perete vertical sau orizontal, dar ºi în afara planului

110

amintit, în galerii, magazine, spaþii sportive etc.Jean Cassou, celebru critic plastic, afirma cã

„tapiseria este o mare artã monumentalã a timpuluimodern... actualitatea tapiseriei constã cã ne face sãreliefãm tendinþa reîntoarcerii la frescã.”

Tapiseria româneascã se reflectã într-omultitudine de stiluri având creatori cu personalitãþitulburãtoare. Una dintre acestea, cu activitate depionierat, este ºi marea doamnã a firului Aurelia Ghiaþã.Nu putem vorbi de ºcoala modernã româneascã detapiserie fãrã a cita activitatea de aproape patru decenii

a artistei, ctitor în domeniu,care a transpus în operelesale neterminarea satuluiromânesc cu o rarã sensi-bilitate ºi virtuozitate.

Aurelia Ghiaþã s-anãscut la 6 Ianuarie 1896la Piatra Neamþ. În 1921este studentã la ªcoala dearte frumoase, anunþându-se ca un artist de excepþie,dovadã cã în anul IV parti-cipã la o expoziþie comunãcare cuprindea nume dejacunoscute ca Nuþi Acontzºi M.W. Arnold.

O perioadã seperfecþioneazã în artapenelului, dar nu renunþã lapasiunea dintâi, tapiseria.Tot atunci face numeroasecãlãtorii de studiu în sateleNuntã din Moldova

111

ºi târgurile din Muntenia.În 1927 îl cunoaº-

te pe Dumitru Ghiaþã,pictor de excepþie, cã-sãtorindu-se cu el. Ghiaþãîi va dezvãlui universultulburãtor a artei þãrãneºti,miracolul ºi poezia scoar-þelor olteneºti.

Iubitor al artei po-pulare marele pictor era unserios colecþionar avândnumeroase obiecte deþesãturi, adevãrate lãzi dezestre, majoritatea dinzona Olteniei. AureliaGhiaþã a cercetat cu dra-goste ºi pioºenie scoar-þele þãrãneºti descoperindo gamã cromaticã în careultramarinul alãturi de roºuenglez, negrul ºi albul scosdin culoare, sunt estompate de tonuri pastelate de siena.Din tricromia alb-negru-roºu ºi deseori bicromia alb-roºuspecifice artei populare, artista iscã necontenit „frumuseþinoi”, încercând ºi reuºind sã converteascã „meºteºugulbãtrân” prin sobrietate ºi discernãmânt, rigoarea legilorgeometrice, rafinamentul cromaticii ºi geometrismulornamentlcii. Astfel posibilitãþile de combinare a culorilorºi motivelor devin infinite.

Studiind temeinic tehnica þesãturii populare ºiînþelegând specificul materialului ºi a stilizãrii motivelor,tapiseriile artistei, departe de a fi facsimilul graficei de ºevalet,

Joc oltenesc

112

devin adevãrate„matrici stilistice” alegenului popular.

În mai toatelucrãrile sale, artistaevidenþiazã universulfigural-uman trans-figurat prin introdu-cerea unitãþii þãran-þãrancã, ca o ple-doarie pentru virtuþileacestora (Ex.: Nuntãîn Moldova - 1935,

þesãturã lâna 1,55x0,75;Joc oltenesc - 1935, þesãturã lânã 1,50x0,79). Dacãapar o serie de imagini din iconografia vechilor covoareromâneºti acestea au cu totul altã semnificaþie; florile,cerbul, pãsãrile, peºtii au rezonanþa unor tipizãriheraldice convertind cosmosul spaþiului þãrãnesc înveºnicie.

Reþinem trei mari etape în creaþia AurelieiGhiaþã:

a) Tapiseriile create între anii 1930-1935,majoritatea de puternicã influenþã popularã cu fonduri taripline de sevã, cu armonii cromatice viguroase, într-otehnicã aproape þãrãneascã. Ex: Culegãtoarele dezmeurã - 1930, þesãturã lânã; 10,00 x 2,00.

b) O nouã etapã de elaborare (dupã pãrereanoastrã cea mai fructuoasã) între anii 1936-1941. Artistatrece peste maniera creaþiei populare totale, pãstrând-odoar spiritual. Din aceastã perioadã se poate vedealiniºtea sufleteascã concretizatã într-o cromaticã seninãºi calmã obþinutã din culori în totalitate vegetale.

Culegãtoarele de zmeurã

113

Remarcãm tonusul baladesc al unor lucrãri în panouri cuciobani descendând din nemuritoarea Mioriþã. Este cazulunor tapiserii cum sunt: Cioban cu þap - 1937, þesãturãîn lânã þurcanã naturalã, 1,44x0,66; Viziune câmpe-neascã - 1938, þesãturã lânã, 1,25x2,00; Pastoralã -1938, þesãturã lânã, 1,75x1,15 ºi altele. În aceastãperioadã lucrãrile de dimensiuni mari nu s-au pãstrat sauau fost înstrãinate de artistã, cele mai multe rãmânândnecunoscute.

Avem, totuºi cunoºtinþã de o lucrare la comandã,intitulatã Domniþele execu-tatã pentru Expoziþia interna-þionalã de la New York (1939).

c) O etapã deosebitde fructuoasã, unde nostal-gia satului românesc pri-meazã, deºi artista îl orien-teazã opera prin noi organi-zãri compoziþionale, printr-odeschidere permanentãcãtre afluxurile înnoitoare,mal ales în ceea ce priveºtemotivisticã abordatã, impri-marea ºi coloristica þesã-turilor realizate. Astfel între1958-1964 totul se decan-teazã în fonduri pastelate, cuefecte de mozaic, prin în-nobilarea cu fir de aur dar ºide argint. Predominã to-nurile de auriu, roz, albastrutitrat, vernil, monumen-talizate în þãrãnci zvelte dar Cioban cu þap

114

sobre, într-o adevãratã baie de flori galbene în cel maipur stil fovist (Culegãtoare de struguri - 1959, þesãturalânã. 1,50x1,85; Þãrancã cu coº de flori – 1959,þesãturã lânã, 1,15x0,62; Primãvara I. - 1959, þesãturalânã, 1,02x0,58; Flori ºi grâu -1963, þesãturã lânã cu firde aur ºi argint, 2,45x0,37).

Circumscrisã profund în filonul artei populare,Aurelia Ghiaþã este un exemplu fericit pentru modulexemplar cum a înþeles sã valorifice în arta ei izvorulmereu proaspãt al creaþiei noastre populare.

Dezvãluindu-ne farmecul aparte a þesãturiiþãrãneºti, artista a scos la suprafaþã frumuseþi propriiuniversului popular, a veºniciei satului românesc, unmesaj în timp de o vitalitate care nu se pierde niciodatã.

Bibliografie selectivã:1. Barbasa Octavian -Dicþionarul artiºtilor plastici

români contemporani - Editura Meridiane,Bucureºti, 1974.

2. Buºneag Olga - Aurelia Ghiaþã - Editura Meridiane,Bucureºti, 1967.

3. J.E. Lips - Obârºia lucrurilor (O istorie a culturiiomenirii), Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1964.

4. Grozdea Mircea - Tapiseria contemporanãromâneascã, Editura Meridiane, Bucureºti,1982.

5. Dene Viorica -Tapiserii flamande - Editura Meridiane,Bucureºti, 1965.

6. Zdericiuc, B - Arta popularã în România, Bucureºti,Editura Meridiane, 1964.

7. Marinescu Marina - Arta popularã româneascã -Þesãturi decorative, Cluj-Napoca, 1975.

8. Francisc Nistor - Creaþii ºi creatori populari (ZonaMaramureº), Casa Regionalã a CreaþieiPopulare, Baia Mare, 1967.

115

PIESE PENTRU UN POSIBILMUZEU SENTIMENTAL

(Lucrurile omului sentimental)

În contextul bulversãrii existenþei societãþiinoastre de azi ne confruntãm cu o vãditã reîntoarcere larosturile noastre dintâi, caracterizatã, mai mult, printr-onostalgie a obârºiilor satului românesc ca urmare asentimentului tot mai puternic de însingurare ºi înstrãinarecare îl genereazã viaþa urbanã.

“Nu specificul etnic ºi nici geniul popular, ciautenticul ºi universul, general-umanul în simplitatea lororiginalã este ceea ce cautã ºi ceea ce descoperã astãzisufletul omului modern în creaþia popularã tradiþionalã” -spune reputatul prof. Dumitru Pop referindu-se la noilecoordonate ale culturii populare.

Astfel arta popularã a devenit de mult un florilegiude simboluri patrimoniale, încât pentru oricare cercetãtorde etnografie ºi folclor a devenit clarã necesitatea

116

recuperãrii satului româ-nesc prin ce-a avut ºi maiare încã valoros în repre-zentãrile de acest gen.

Vã prezentãmpreocupãrile unui mareiubitor de artã popularã,preocupat permanent derefacerea ºi forma corec-

tã a obiectului popular, de respect faþã de valorileculturale tradiþionale, conºtient fiind cã acestea ne aparþinatât nouã, cât ºi generaþiilor viitoare, care au dreptul lamemorie, identitate ºi frumos.

Acesta este profesorul Mircea Lac, animatorulclasei de “Artã popularã transilvãneanã” din cadrulPalatului Copiilor Deva.

Lac Mircea s-anãscut în 19 iulie 1945 laAlmaºu Mare, judeþul Alba.Absolvent în 1965 a ªcoliiPedagogice “I.A. Komens-ki” din Deva, a funcþionat caînvãþãtor la Almaºu Mareîntre anii 1965-1968 ºi laRãºinari - Sibiu între anii1968-1975. Din 1970 pânãîn 1975 are ºi normã laªcoala Popularã de ArtãSibiu, clasã de sculpturã înlemn. Din 1975, stabilit laDeva, lucreazã la ªcoalade Artã Popularã Petro-

117

ºani, la secþia externã de Artãpopularã tradiþionalã în localulLiceului Pedagogic din Deva.Între 1977-1980 urmeazãcursurile speciale de pe lângãUniversitatea din laºi iniþiatede Consiliul Culturii ºi profe-sorii din ºcolile populare deartã. Din 1982, datoritã desfiin-þãrii clasei de Artã PopularãTradiþionalã de cãtre factoriide decizie politico-culturalijudeþeni, lucreazã la CasaJudeþeanã a Pionierilor (actualmente Palatul Copiilor) încadrul cãreia are posibilitatea sã menþinã cercul de ArtãPopularã de la Liceul Pedagogic. În 1982 obþine graduldidactic I. În februarie 1995, datoritã preocupãrilor de apromova cultura tradiþionalã popularã în rândul tineretului,cât ºi a unor contribuþii la cunoaºterea valorilor etnograficeromâneºti prin comunicãri, studii metodice, expoziþii,demonstraþii ºi tabere de creaþie este primit în Academia

Artelor Tradiþionale.Þinând cont de tot rãul

suferit în timpul comunismului,în plan educaþional ºi cultural,a fost preocupat de refacereaºi formarea corectã aIMAGINII obiectelor de artãpopularã, de AUTENTIC înport, cânt, dans, obicei ºi artãpopularã, dezvoltând respec-tul faþã de valorile culturii tra-diþionale ºi formarea convin-

118

gerii cã VALORILE CULTURALE MOªTENITE neaparþin atât nouã, cât ºi generaþiilor urmãtoare, care audreptul la MEMORIE, IDENTITATE ªI FRUMOS.

Pentru a împlini aceste obiective a elaboratnumeroase lucrãri pe care le-a pus la îndemâna elevilor:Pictura tradiþionalã pe lemn ºi sticlã; Încondeiereaouãlor la români, Cutiile cu deschidere secretã,Simbolul crucii, Analize morfologice ºi semantice -posibilitãþi practice de a analiza cu elevii obiecteetnografice, Xilogravura popularã în Transilvania,Documentar de artã tradiþionalã româneascã pentrutaberele de creaþie etc.

A pus !a punct tehnici de lucru tradiþionale (dupãcare elevii lucreazã în atelier) în domeniile: crestarea,incizia, sculptarea ºi gravarea lemnului, sculptarea ºigravarea osului, prelucrarea ºi gravarea alamei,confecþionarea tiparelor de piatrã ºi turnare a cositorului,legarea lemnului în cositor, picturã pe lemn ºi sticlã,xilogravurã, confecþionarea mãºtilor populare,încondeierea ouãlor ºi gravarea sticlei.

A participat în fiecare an la Concursurile

119

Naþionale unde elevii cercului au obþinut numeroasepremii. Spre exemplu, la Olimpiada Naþionalã de ArtãPopularã, s-au obþinut urmãtoarele premii: 1995 - 12participanþi - 12 premii I, -1996 - 10 participanþi - 10Premii Excepþional - Premiul de Excelenþã pentru echipã- Premiul UNICEF pentru autenticitatea costumelor, 1997-10 premii Excepþional - Premiul de Excelenþã pentruechipã ºi Diploma de Excelenþã a ªcolii Normale - pentrupromovarea în rândul viitorilor învãþãtori a valorilor culturiitradiþionale româneºti, 1999 - 4 participanþi - 4 premii I -4 premii speciale pentru tehnici autentice - 4 premii Ipentru autenticitatea costumelor.

La Concursul Naþional ICOANA DIN SUFLETULCOPILULUI a obþinut în ed. 1995, cu 12 participanþi -Marele Premiu - 12 premii speciale pentru tehnici delucru ºi Premiul Special pentru profesor îndrumãtor. Laacelaºi concurs, ed. 1997 Jubiliarã, de la Palatul Copiilorpentru profesor îndrumãtor.

De asemeni, la expoziþii ºi demonstraþii: laParlamentul României, sub genericul “Culturãtradiþionalã în spaþiul românesc”, expoziþie ºidemonstraþie cu ocazia celei de a 94-a Conferinþã aUNIUNII PARLAMENTARE - 6-12 octombrie 1995;expoziþii ºi demonstraþii la ºcolile normale din Arad,Braºov, laºi ºi Cluj-Napoca sub genericul “Instrucþie,educaþie ºi culturã prin arta tradiþionalãromâneascã” cu ocazia conferinþelor naþionale aledirectorilor ºcolii normale - 1993, 1994, 1995, 1996;expoziþie la Muzeul Etnografic Braºov -iunie 1995;expoziþie ºi demonstraþii la Muzeul Satului Bucureºti, subgenericul “Generaþia de mâine”- 1994, 1995, 1996,1997, 1998, 1999; tabãrã de creaþie cu elevi din

120

Bucureºti la Muzeul Satului - 1992, 1993, 1994, 1995,1996, 1997; tabãrã de creaþie cu tineri din diasporaromânã (Bulgaria, Austria, Italia, Polonia, Moldova ºiUcraina) la solicitarea Guvernului României - 1999;expoziþie ºi demonstraþie la Cluj-Napoca - 1996 laBiblioteca Universitãþii, 1997 ºi 1998 la Muzeul Etnografical Transilvaniei; expoziþie ºi demonstraþie sub genericul“Europa, un patrimoniu comun”, Piaþa Revoluþiei,Bucureºti, 11-13 septembrie 1999.

În strãinãtate: expoziþie ºi demonstraþie la MuzeulDuppel din Berlinul Occidental - august-noiembrie 1985;expoziþie ºi demonstraþie la Primãria din Oroux enMorvan, Franþa- iulie 1993; expoziþie ºi demonstraþie laPrimãria din Arras, Franþa -iunie 1994; expoziþie ºidemonstraþie la Strasbourg, Franþa, cu genericul“EUROPA CENTRALà ªl ORIENTALÔ sub auspiciileConsiliului Europei, 22 iunie - 6 iulie 1996; expoziþie ºidemonstraþie la Arras, Franþa -decembrie 1996;expoziþie ºi demonstraþie la Berna, Elveþia - decembrie1996; expoziþie ºi demonstraþie la Laussane, Elveþia -august 1997; expoziþie, demonstraþie ºi curs laCompiegne, Franþa - septembrie 1997; expoziþie ºidemonstraþie la Washington, D.C. în cadrul celei de-a33-a ediþii a Festivalului Smithsonian de Tradiþii Populare,22 iunie-6 iulie 1999; expoziþie, demonstraþie ºi curspractic la Muzeul din Virton, Belgia.

Am zãbovit în detaliu asupra activitãþii acestuiom, cu totul remarcabil, pentru a face distincþia clarã întreconservarea rece, de muzeu, a artelor populare ºi ceaactivã, cald-sentimentalã cu implicaþiile sale cert valorice.

Pentru cã avem credinþa cã îngustareaorizontului curiozitãþii în domeniul charismei artelor

121

populare (de necontestat) duce la un spaþiu sufletescconvenþional, mai sãrac în înþelegerea profundeirezonanþe spirituale a obiectelor create de artistul þãran.

122

GENERALUL BERTHELOTªI CASTELUL SÃU

MOTTO:

ªi se cuvine sã ai aducere aminteºi închinare cãtre cei ce cu sufletºi credinþã, ajutor ºi scut þi-au fostîn vremuri de grea cumpãnã ºirestriºte.

MIRON COSTIN

Þara Haþegului este depozitara unor monumenteartistice, multe devenite patrimoniale, de interes naþional,care atestã cu prisosinþã talentul în construcþie allocuitorilor sãi.

Realizate în timpurile mai vechi dar ºi în celemoderne, o serie de edificii culturale acoperind o largã

Castelul generalului Berthelot

123

gamã arhitecturalã, acestemonumente au devenitconstrucþii-unicat repre-zentative pentru întreagaartã arhitecturalã ro-mâneascã. Este suficientsã menþionãm, din multi-tudinea acestora bise-ricile din Densuº, Strei-sângiorz, Suseni-Colþ,Sântãmãrie Orlea, ce-tãþile medievale de la

Mãlãieºti ºi Sãlaºul de Sus,precum ºi castelele de la

Sãcel ºi Nãlaþi.În materialul de faþã

vrem sã aducem în discuþieistoria unuia dintre cele mai

frumoase castele din întreaga Þarã aHaþegului – Castelul de la Fãrcãdin.

Evoluþia modernã a României este legatã intrin-sec, în mai toate domeniile existenþei sale, de civilizaþiaºi cultura francezã, dat fiind ºi trunchiul latin, comun, algenezei ambelor naþiuni.

Am putea spune cã în decursul intrãrii noastre înEuropa, Franþa ne-a fost alãturi prin generozitatea ideilorde libertate ºi democraþie care a pornit de la aceastãmare naþiune.

Ne vom referi, în materialul ce urmeazã, la unadintre figurile cele mai generoase ale sale care acontribuit în mod hotãrâtor, în perioada de cumpãnã aistoriei neamului, din prima conflagraþie mondialã (1914– 1918) la edificarea României moderne.

GeneralulHenry Mathias Berthelot

124

Acesta este generalul Henri Mathias Berthelot.S-a nãscut în localitatea Fleurs, în þinutul Loirei, în 7decembrie 1861.

Terminând, în 1883, vestita ªcoalã militarã dela Saint-Cyr a fost promovat ofiþer în armata francezãluând, apoi, a luat parte la acþiunile de apãrare ºipacificare intreprinse de Franþa în Algeria, Tonkin ºiAnnam, colonii ale republicii. În 1890, datoritã meritelorsale deosebite, este avansat subºef de Stat Major dearmatã; mai târziu, la izbucnirea primului rãzboi mondial,în august 1914 avea sã fie numit General de Armatã.

Pânã la 25 ianuarie 1915 a comandat sectorulSoissons al câmpului de luptã ºi, mai târziu, MareleCartier General Francez îi încredinþeazã comandaDiviziei 53, apoi Corpul de Armatã 32 perioadã în cares-a distins ca un mare strateg cucerind faimosul“Labirint”, uriaºa apãrare a germanilor pe frontulHindenburg, despre care se spunea, atunci, cã nu va ficucerit niciodatã.

Consacrat definitiv ca expert în ºtiinþa militarã,generalul Berthlot participã la a doua ofensivã de laChampagne apoi la apãrarea Verdunului.

Odatã cu intrarea României în rãzboi, în august1916 se simþea nevoia coordonãrii operaþiunilor militarepe frontul român cu acelea de pe celelalte fronturi, lainstruirea ºi înzestrarea armatei cu o nouã tehnicã deluptã ºi a unui armament modern.

La acestea ºi-a adus o contribuþie remarcabilãgeneralul Berthelot care conducea Misiunea MilitarãFrancezã în România.

Activitatea desfãºuratã de generalul Berthelota contribuit la întãrirea armatei române sub aspectul

125

dotãrii militare de luptã, a coordonãrii tacticii ºi strategieiîntre corpurile de armatã române. Astfel generalulGrigorescu, dupã victoria de la Mãrãºeºti, trimite otelegramã generalului Berthelot arãtând cã “þin sã vãexprim toatã recunoºtinþa mea pentru seviciile aduseRomâniei de de aceºti viteji ofiþeri ai Misiunii Franceze”.

Dupã Pacea de la Bucureºti din 1918, generalulBerthelot se înapoiazã în Franþa, participând la diferitecampanii ale rãzboiului în calitate de Comandant ºef alarmatei aliate a Dunãrii, care au izgonit trupele germanede pe întreg teritoriul þãrii.

Ca recunoaºtere a meritelor sale a fost numit“Cetãþean de onoare al României”(prin Legea 13/26 mai1917) ºi dupã rãzboi Membru de onoare al AcademieiRomâne.

De asemenea, prin Legea din 28 octombrie1922, promulgatã de Regele Ferdinand I, „i se doneazãgeneralului Berthelot o proprietate în comuna Fãrcãdinulde Jos, judeþul Hunedoara,castelul cu moºia aferentã cuo suprafaþã de 173 jug. cadastrale compusã din:79 jug.teren arabil, 17 jug.fâneþe ºi pãºune, 13 jug. pomet, 7jug.vie, un grup de clãdiri de locuit ºi atenanse înconjuratede jur împrejur de un mic parc, moarã ºi diferite alteconstrucþiuni, precum ºi circa 50 jug. pãdure”.

(Din Jurnalul Consiliului de Miniºtrii nr.595 din 27martie 1923, autentificat la Tribunalul Ilvof, Secþia Notariatla nr.7170 din 31 martie 1923)

Comuna Fãrcãdinul de Jos este atestatã încãdin 1411 (vezi:Iacob Radu – “Istoria vicariatului greco-catolic al Haþegului”, Lugoj, 1913,p.203) unde …“Generalul Berthelot, care a dat dovezi neuitate cã iubeºteatât de mult þara noastrã,…va avea prilejul ºi plãcerea sã

126

se simtã la Fãrcãdinul de Jos, în judeþul Hunedoara, înmijlocul elementului celui mai curat din Ardeal, pentru careoastea românã a luptat ºi pentru care el însuºi ºi-aconsacrat activitatea zilelor grele de rãzboi; crea o relaþiedureroasã atunci, fericitã astãzi.” (“Prinos de recunoºtinþãGeneralului Berthelot cu prilejul împroprietãririi sale” –Bucureºti, Editura “Cartea Româneascã” S.A., 1923, p.22)

Castelul este aºezat în centrul satului (astãzi Gen-eral Berthelot), înconjurat de un parc de platani, avândconstrucþii anexe; bucãtãrii, camere pentru lucrãtori, grajdîn suprafaþã de 300 m2. Are o vechime apreciabilã, unuldin propietarii castelului fiind controversatul nobil de ori-gine românã Laszló Nopcsa (Iacob Radu, op.cit., pag.205)

STAREA DE AZI A CASTELULUI

Intrarea principalã - frontonul înstil grecesc

Intrarea din spate

Grajdurile Casele slujitorilor

127

Mai târziu castelul a ajuns proprietatea conteseiLonyay, care în preajma primului rãzboi mondial l-avîndut,inclusiv moºia, statului austro-ungar. În urma Uniriidin 1918, aceasta a ajuns Ferma de Stat.

Clãdirea propriu-zisã a castelului este oconstrucþie solidã, cu ziduri de 1 m. grosime cu un frontonimpunãtor ºi coloane în stil doric.

Construcþia este asimetricã, având opt încãperi,de 20 m2 fiecare folosite iniþial ca dormitoare, camerede zi, birouri, bibliotecã, precum ºi un impunãtor salonde recepþie de 70 m2, câteva camere mai mici, douãgrupuri sociale, terase strãjuite de coloane majestuoaseatât în partea din faþã cât ºi în cea din spate.

Camerele mai pãstrazã pe alocuri parchet destejar, iar salonul ºi grupurile sociale (cu instalaþii de apãºi canal) sunt pavate cu dale.

Pe vremuri camerele erau dotate cu sobe deteracotã, mobilier clasic de diferite stiluri, covoare ºiperdele scumpe, care astãzi au dispãrut.

Cã au existat toate aceste dotãri mãrturie stauinsemnãrile din ºedinþa Consiliului de Miniºtri din 27martie 1923( Jurnalul nr.595) unde sub semnãturaministrului Agriculturii ºi domeniilor Al. Constantinescu“se aprobau 141,200 lei din Comisionul Cerealelor aflatla Centrala Cooperativelor… pentru a instala în locuinþãun mobilier… reparaþiuni pentru a putea fi date locuirei”.

În puþinul timp cât l-a avut în proprietate, generalula folosit mai mult simbolic castelul, casa sa din România.

Prin testamentul sãu, datat 29 ianuarie 1931generalul Berthelot a lãsat Academiei Române castelulcu întreaga moºie potrivit copiei existente în registrulAcademiei cu nr. 13005 din 7 martie 1931, în care se

128

stipuleazã:”Eu subiscãlitul Henri Mathias Berthelot, gen-eral de divizie etc… las Academiei Române dinBucureºti, calea Victoriei nr.125, domeniu ce mi-a fostdat în deplinã proprietate de Statul Român, prin legeaspecialã din 28 octombrie 1922, printr-un act dedonaþiune cu data de 31 martie 1923, înregistrat laTribunalul Ilfov (Secþiunea Notariatului, proces-verbalnr.16582 din 7 iulie 1923) ºi care se aflã în comuna Gen-eral Berthelot (în vechime Fãrcãdin) judeþul Hunedoara.Acest legat cuprinde toate drepturile asupra solului ºisubsolului, precum ºi clãdirile, plantaþiile, ameliorãrile detoate soiurile ºi tot avutul mobiliar aflându-se pe/sau înproprietate în clipa decesului meu”

Din veniturile obþinute din exploatarea casteluluiºi pãmânturilor sale, Academia era obligatã sã acorde,anual, burse tinerilor meritorii “pentru studii sau cercetãriîntr-o universitate francezã sau pentru completarea destudii într-o mare ºcoalã francezã civilã sau militarã”. (Tes-tament citat).

Dupã 1944, castelul este confiscat abuziv deregimul comunist care fãrã sã þinã seama de valoareasa inestimabilã, istoricã, îl transformã în sediul I.A.S.Impactul a fost complet: clãdirea a fost devastatã,mobilierul ºi obiectele interioare furate, construcþiileanexe au primit alte utilizãri, parcul a fost lãsat în paraginãiar întreaga moºie a decãzut cu totul.

Degradarea castelului s-a accentuat ºi dupãRevoluþie, când dupã tergiversãri, a intrat în posesiaadevãratului stãpân, Academia Românã.

Prin valoarea sa arhitecturalã ºi importanþãculturalã, castelul de la Berthelot ar trebui urgent renovatºi pus în circulaþia valorilor patrimoniale ale þãrii.

129

Considerãm cã nici-un efort material nu ar fi prea maredat fiind vorba de exepþionala importanþã a edificiuluipentru cultura naþionalã.

Dacã nu vom realiza aceasta în cel mai scurt timpcastelul va deveni o amintire dureroasã, iar naþiunea românãva pierde încã o podoabã a blazonului ei, aºa cum s-aîntâmplat în dese’rânduri în tumultoasa istorie a sa.

Nu rãmâne decât hotãrârea factorilor abilitaþi sãfacã aceasta pentru a-i reda castelului strãlucirea dealtãdatã.

Notã: Autorul aduce mulþumiri calde DomnilorIOAN MOCA - procuror ºi dr. VASILE IONAª - DirectorulDirecþiei judeþene a Arhivelor Naþionale Hunedoara,pentru materialele inedite pe care mi le-au pus ladispoziþie.

130

PE URMELE UNEI LUCRÃRIFUNDAMENTALE:

„CERCETÃRI ANTROPOLOGICEÎN ÞARA HAÞEGULUI – CLOPOTIVA”

În 1958, sub egida Academiei Române, Centrulde cercetãri antropologice publica rezultatele unei amplemonografii antropologice a satului Clopotiva din ÞaraHaþegului.

Satul Clopotiva vãzut de pe „Pojorâta”

Motto:Este imposibil de a concepe

relaþiile sociale în afara unui mediucomun care le serveºte ca sistemde referinþã.

(Claude Lévi – Strauss,Antropologia structuralã)

131

Dupã cum afirma acad. St.M. Milcu, în prefaþalucrãrii, aceastã monografie se înscria în seria depublicaþii consacrate stadiilor referitoare la antropologiapoporului român, continuând preocupãri ºtiinþificesimilare ale lui Fr.I. Rainer ºi colaboratori în trei sate demunte Neregu Mare, Fundul Moldovei ºi Drãguº dinCarpaþii Nordici ºi Meridionali în perioada 1928-1933(vezi Rainer Fr. I. – Enqétes antropologiques dans troivillages romains des Carpathés – Bucureºti 1937).

Faþã de cercetãrile echipei Rainer monografia sa-tului Clopotiva completeazã un bogat material studiatîntr-un plan mai larg biologic, biopatologic ºi etnograficaducând noi date antropologice, tipologice, serologice,dactiloscopice, genealogice pe baza documentar-foto-graficã corespunzãtoare.

În succesiunea investigaþilor participarea individualãa membrilor colectivului a cuprins urmãtoarele etape:

- înregistrarea ºi consemnarea în fiºe a primelor

„Uliþa Mare”

132

date informative (Ana Iamandi ºi Vladimir Georgescu);- examenul hematologic (Maria Tibera);- dactilograme (Horia Dumitrescu ºi S. Geampalia,- somatometrie (Marta Dumitrescu ºi Natalia

Harasim)

Femeie din satpurtându-ºi copilul în

braþe

Femeie din sat purtându-ºicopilul în sacul din spate

Tipuri de femei

133

- tipologie (Teodor Enãchescu , Suzana Pop ºiVladimir Georgescu)

- fotografii (V. Moldovan ºi D. Sima)Interpretarea din punct de vedere antropologic

metrice ºi tipologice s-a fãcut sub conducerea acad.

St.M. Milcu pe urmãtoarele domenii: Datele problemei,cadrul geografic ºi istoric (Horia Dumitrescu), Studiulgenealogic al populaþiei (Traian Herseni), Tipulantropologic (Suzana Pop, Vladimir Georgescu,Teodor Enãchescu), Grupele sangvine ºi testulgustativ (Maria Tibera ºi Sergiu Aloman), Desenepapilare (Horia ºi Marta Dumitrescu), Prelucrarea ºiinterpretarea statisticã (Vladimir Georgescu ºicolectivul), Graficã – desene acuarele, uleiuri (Tr.Brãdean, P. Nedel, I. Nicodim, I. Popescu Udriºte –artiºti plastici), Sectorul fotografic (Grigore Avakian,V. Munteanu ºi D. Sima).

Monografia a urmãrit realizarea a douã obiective:

Grup de copii ºi tineri

134

cunoaºterea în mod mai substanþial al tipului fizic al uneipopulaþii restrânse (satul Clopotiva) integrarea acestorfapte noi în cercetãrile sistematice de antropologiemodernã ca posibil argument la problema formãriipoporului ºi limbii române.

Metoda folositã de cercetãtori a fost aceea a antro-pologiei structurale prin coroborarea studiilor de istorie,arheologie, etnologie, sociologie constatate în localitateaClopotiva.

Monografia este structuratã în cinci capitole:I. Condiþiile naturale ale regiuni Hunedoara, Þara

Haþegului ºi Clopotiva (H. Dumitrescu)II. Studiul genealogic al populaþiei (Tr. Herseni)III. Tipul antropologic (S. Pop, I. Enãchescu, V.

Georgescu)IV. Grupele sangvine ºi testul gustativ (M. Tibera

ºi S. Aloman)V. Impresiile digitale palmare ºi plantare (H.

Dumitrescu ºi M. Dumitrescu)Lãsând la o parte bogãþia cercetãrii propriu – zise

Bãrbaþi în port bãtrânesc

135

a monografiei, este interesant de a evidenþia câtevaaspecte etnografice ºi folclorice surprinse atunci (1955)care aduse în comparaþie cu cele de azi dau o explicaþiecât se poate de clarã a evoluþiei/ involuþiei culturii popularedin zona în discuþie.

Din punct de vedere antropogeografic o formã de

viaþã socialã din cadrul unei colectivitãþi de fiinþe umanepoate rãmâne neschimbatã o anume perioadã de timp.1

Astfel tipul fizic de viaþã socialã este produsul, în ceamai mare parte a mediului geografico-economic ºi istorical spaþiului de vieþuire. Autorii monografiei delimiteazãîn acest sens ºase zone naturale: DepresiuneaPetroºanilor, Þara Haþegului, Þinutul Pãdurenilor,Mãrginimea (extinsã pânã la Sebeº), ªesul ºi dealurileMureºului ºi Munceii Mureºului (incluzând ÞaraZarandului)

Tipuri de bãtrâni

136

Din punct de vedere etnografic aceste zone cores-pund aproximativ celor etnofolclorice acceptate astãzide cercetãtorii de specialitate, ceea ce dovedeºte ºi oclasificare corectã a locului satului Clopotiva în cadrulÞãrii Haþegului.2 În 1955 locuiau în Clopotiva 251 de familiia cãror ocupaþie principalã era agricultura. Satul erarezultatul contopirii a patru crânguri (locuri) Ciorenii,Lãturenii, Cocãcenii ºi Sãcelu locuri pãstrate ºi astãzi.

Tipul vechi de locuinþã din sat construitã din lemn,cu o singurã încãpere ºi cu târnaþ acoperite cu paie erala timpul cercetãrii pe cale de dispariþie. Aceste case aufost treptat înlocuite cu cele din zid (piatrã, cãrãmidãarsã), multe cu etaj ca urmare a influenþelor arhitectoniceale oraºului cel mai apropiat, Haþegul.

Un loc important în gospodãrie îl are în continuaregrajdul, construcþie foarte încãpãtoare care suferã ºi el

Casa lui Gogan Umberto fãcutã din cãrãmidã ºi acoperitã cu þiglã în stil de oraº. Pe tencueala zidului este

aplicat un motiv floral ornametal: bradul verde

137

Tip de fântânãdin sat –

„Buduron”

transformãri fiind înlocuit cu ziduri din cãrãmidã destulde bogat ornamentat.

Satul Clopotiva este cea mai mare aºezare acomunei Râu de Mori ºi ca eºantion de cercetare maicompact demografic reprezintã un bun model decomparaþie pentru regiune. O dovadã este ºi creºtereademograficã de la cercetare pânã în prezent de la 251gospodãrii consemnate în monografie la 285 în prezentca factor de stabilitate.

Ca atestare documentarã Clopotiva este cel maivechi dintre satele comunei datat în 13603 , având opopulaþie preponderent româneascã . În acest sensTraian Herseni prezintã un amplu studiu genealogic alpopulaþiei prezentând concluzii interesante. Pentru

138

etnograful care studiazã Clopotiva acestea sunt ajutoarepreþioase unor segmente de spiritualitate folcloricã,concretizate în ritualuri de naºtere, cãsãtorie ºi moarte.

„Trei factori, mediul, ereditatea ºi migraþiile explicãîndeajuns apariþia ºi rãspândirea caracterelor antropo-logice” spune Traian Herseni completând cã mai existãînsã alþi factori demografici… cum sunt natalitatea,,mortalitatea ºi nupþialitatea … factorii sociali (instituþiilematrimoniale ºi moravurile sexuale), care reglementeazãraporturile dintre sexe ºi dau o formã net socialã perpe-tuãrii speciei la om.4

Obiceiurile ºi datinile populare prezente atunci cafapte vii de spiritualitate þãrãneascã au fost argumenteserioase pentru T. Herseni în a identifica genealogii cu orespectabilã vârstã în spaþiul investigat. Astfelcercetãtorul identificã faptul cã în ritualul naºterii „moaºelesunt informatoarele foarte bune pentru familiile respec-tive”5 (pe care le-a cercetat – n.n.).

Lucrarea la care ne referim este un model demonografie antropologicã. Nu este în intenþia noastrã dea reliefa întreaga problematicã abordatã. Am vrut sãevidenþiem doar câteva aspecte etnofolclorice cuprinse,exemplarã sursã de informaþii pentru posibile studiiviitoare asupra satului Clopotiva ºi prin extindere a ÞãriiHaþegului.

Pentru cã aºa cum afirmã Claude Rivière trebuiesã ne ferim de „sensurile greºite,… de grilele ruginite”6 ,în întreprinderile noastre etnofolclorice astfelcunoaºterea ar fi închisã în limite neproductive ºinãscãtoare de iluzii.

Note:1 A.R. Radcliffe – Brown – Structurã ºi funcþie în

societatea primitivã, Ed. Polirom, Iaºi, 2000, p.12.

139

2 Vuia Romulus – Þara Haþegului ºi ÞinutulPãdurenilor, în Lucrãrile Institutului de geografie alUniversitãþii din Cluj, vol. II, 1926, p.70

3 Conea I. – Clopotiva, un sat din Haþeg, Bucureºti1940

4 *** Cercetãri antropologice în Þara Haþegului înClopotiva. Traian Herseni – Studiul genealogic alpopulaþiei, Ed. Academiei RSR, Bucureºti, 1956,p.49

5 Op. Cit. p.516 Claude Rivière – Socioantropologia religioasã, Ed.

Polirom – Iaºi, 2000, p. 10

Casã veche cu douã rânduri, din lemn, acoperitãcu ºindrilã de tip vechi care se mai pãstreazã încã

în satul Clopotiva (desen de I. Nicodim)

140

PIATRA CARE VORBEªTE…Piatra este unul din semnele primare ale existenþei

umane. Alãturi de apã , aer ºi foc formeazã, în înfrãþirealor, dimensiunea fundamentalã a începuturilor materialeºi spirituale ale lui homo sapiens.

În întreaga artã popularã,piatra reprezintã permanenþã,întrupând frumuseþe desãvârºitã ºiingeniozitate, amândouã în bunulsimþ practic al actului artisticþãrãnesc.

Încercãrile MONICÃI DUªAN,ca modalitate esteticã, se înscriupe linia insolitului, în sensul cãdepãºeºte o anume rigiditatepragmaticã a materialului pe careîl foloseºte, în contextul creaþieiartistice populare – piatra pictatã.

Artista ne propune un univers tematic tulburãtor,acela a religiosului ºi monumentalului bisericesc. Cãciacestea sunt coordonate predilecte pentru MonicaDuºan, armonizate în culori sugerând minunea lumii de

la începuturi.La fel

sunt ºi ouãlemãiestru în-c o n d e i a t edupã un ritualºi o tehnicãproprii þãra-nului român.

141

142

143

CUPRINS

� RECONSIDERAREA ÞÃRANULUI ROMÂN .......... 7

� RITUALUL DE NUNTà DIN ROMOS, ZONAORêTIE (Structurã literar - folcloricã) ................ 12

� ASPECTE STRUCTURALE MAGICO-RITUALICE ÎN FOLCLORUL COPIILORDE LA RIBIÞA ................................................... 32

� POVESTIRI DESPRE VRÃJI ªI DESCÂNTECECU BABA SOLOMIE ªI BABA VUÞI ................... 46

� CÃMAªA CIUMEI ............................................... 54

� O VARIANTÃ A OBICEIULUI FUNERAR ALBRADULUI (Satul Criºan, comuna Ribiþa) ........... 65

� SCAUNUL DE JUDECATÃ – CÂTEVAASPECTE DE ANTROPOLOGIE JURIDICÃ ..... 74

� STEAGUL DE PAªTI ........................................ 82

� MEªTERII POPULARI DIN ÞARAZARANDULUI ..................................................... 90

� CENTRUL DE CERAMICÃ DE LA OBÂRªA .... 102

� INSPIRAÞII FOLCLORICE ÎN TAPISERIILEAURELIEI GHIAÞÃ............................................ 108

144

� PIESE PENTRU UN POSIBIL MUZEUSENTIMENTAL ................................................. 115

� GENERALUL BERTHELOT ªI CASTELULSÃU.................................................................. 122

� PE URMELE UNEI LUCRÃRI FUNDAMEN-TALE: „Cercetãri antropologice în ÞaraHaþegului – Clopotiva” ...................................... 130

� PIATRA CARE VORBEªTE… ......................... 140

Tiparul executatla Imprimeria GRAPHO TIPEX, Deva

Director: FARKAS LÁSZLÓ