Publicaþie de literaturã, arte, carte, turism Editatã de ... · PDF...

11111Cetatea lui Bucur Anul I , Nr. 1 - ianuarie-martie 2011

Publicaþie de literaturã, arte, carte, turismEditatã de LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI, Filiala Bucureºti ºi

de CENACLUL “CETATEA LUI BUCUR”

EditorialMETANOIAFORMELOR

LITERATURII ªIA OMULUI NOU

Cutez sã mã aplec peste înscrisuri dictate degeniul creaþiei, strâng mâinile la piept ºimulþumesc Cerului cã ochii mei îmi mai dauposibilitatea sã mã regãsesc într-o lume uitatã deabjecþiile neiniþiaþilor lumii pseudointelectualilor.Pornesc, împreunã cu alþi iubitori ai scrisuluiromânesc, pe un drum mãrãcinos ºi întortocheatal iniþiaþilor lumii secolului XXI. Ne oprim,deseori, ºi încercãm cu puterile noastre modestesã scoatem din întuneric alþi doritori de luminãpurã, nu obscuriºti, ci clarvãzãtori ai ideilorliteraturii libere.

Cineva m-a întrebat ce este literatura liberã?I-am rãspuns încercând sã o definesc cât maisuccint: care transmite noul prin idei ce auluminat cândva întunericul evoluþiei noastre.Rãspunsul a fost ca durerea unei rãni deschise pesuferinþa dureroasã a unui popor lipsit vremeîndelungatã de puterea de a respira singur.

Azi, poeziile sunt scrise cu pricini, cu tânguiriale lungilor suferinþe ale poetului lipsit de putereade a se vãita…Poetul nu se vaitã, nu geme, el setânguieºte, emanã luminã ºi cine are luminãprimeºte razele lui încãlzindu-se cu sufletul laele, simþind cum sângele îi umple corpul ºi îlhrãneºte cu sãnãtate spiritualã. Poeta ElenaArmenescu ne spune cu nostalgie: Azi am fostdin nou / La nucul de argint / Aºa cum sta, înplinã luminã, / în mijlocul câmpiei, / acoperitãde zãpadã / srãlucitoare,orbitoare / singur / cucrengile proiectate pe cer…Unde s-ar fi pututîndrepta acele crengi decât spre lumina cereascã,= podoabã atât de strãlucitoare nucul, pom sacruºi trãitor în mijlocul câmpiei, o libertate pe carenumai poeta ºi-o doreºte în tainã. Mi-am lãsatgândurile într-o mare uitare de sine, se alãturãidolatriei noastre Cezarina Adamescu, continuând:De pe ruinele lor, pãmãtufuri de fum alb se înalþã/ la fel ca pe acoperiºul lumii când un cardinalelector…, nu voi continua cu versurile poetei, cidoar voi încerca sã parafrazez, cu o deschiderevoitã a frumuseþii, care înnobileazã versul cudorinþa de a plãsmui tot ceea ce este maipãtrunzãtor. În sfârºit, Cãlin Derzelea þine sã neaminteascã de sufletul nemuritor ºi de genezã:Acasã e în nor, / strãin e lutul meºterit / de mânafocului ºi cã poetul rãmâne singur oriunde ar fi,pentru cã numai în lumea lui el creeazã fãrã vibraþii,care sã-i întrerupã legãtura cu inspiraþia.

Prof. Univ. Dr.ªtefan Lucian Mureºanu

Scânteile viorii

Cadru dupã cadru, fiecare se succede într-unritm dat de mersul trenurilor.

[Un interior cu mãtãsuri ºi dantele, scorþiºoarãºi cimbru]

Suntem doar noi doi.Un dans nebun e oprit de privirile tale, mâini.

Pãºim pe scoicispre deºert

în dreapta noastrã gãsim oglinda din sala debalet

dincolo de ea, spectatorii aºteaptã[se aud aplauze]

Literatul adevãrat sãdeºte slovele, careînfloresc când cititorul se simte luminat deprofunzimea adâncului respirat al ideilor ce emanãculturalismul incandescent. O luminã puternicãse înalþã în Univers spre matricea scriitoruluihãrãzit scânteierii. Undele imaginaruluiîmpresoarã Pãmântul ºi tainele creaþiei saledesprind energii din energiile celor care ºtiu sã seprindã în jocul luminii. Cei luminaþi pãtrundadevãrul scrisului sãu, cei profani rãmân, undeva,în cercul lor strâmt.

Laura MIHALCA

LA MARGINEA TIMPULUI

La infinit se naºte lumina din miezul cosmic, auriu, de nufãr

Numai ciocãnitoarea vesteºte rana copacului.Dar nu mai sufãr.

Pãdurea echilibreazã frecvenþele. Are note codificate de împãrtãºit,

Printre douã bucãþi de soare. La Porþile Stelare apele s-au prãbuºit…

În via visãtoare, lângã ciocârlia bordatã cu azur ºi cu dimineþi în pârg

Stã boaba vânãtã a ciorchinilor copþi târziu într-o toamnã cu sârg…

Natura-i o ancorã în fluxul luminii, curcubeu cu ochi albaºtri,

Când Dumnezeu o picteazã… Mereu ia foc ademic de la aºtri…

Simt florile cum vibreazã…Nu au durere. Nicimãcar disconfort.

Le gãsesc totdeauna zâmbind, libere, polemizând în plin confort…

Doar noi, obsedaþi de luminã, ne aflãm permanent la marginea Timpului

Cu urechea ascuþitã, ca un pui de lunã, ce iese în lume sub magia Universului.

Elisabeta IOSIF

,Constantin Brâncusi

“Începutul lumii”

(continuare în pag. 6)

22222 Cetatea lui BucurAnul I , Nr. 1 - ianuarie-martie 2011 POEMEPOEMEPOEMEPOEMEPOEME

MÃRÞIªOR

Te leg prin alb, mereu, cu inocenþa mea.Dezleg prin roºu, de deochi ºi-o o stea,Pe fruntea ta. În Martie îþi strâng din jur,Dorinþa ºi ardoarea mea. ªi-a zilelor din ºnur!

ªi vine iarãºi, ziua, ce calcã egal noapteaÎn Echinocþiul slobod. Când, mai citesc iar cartea-Zilelor poeme… E-un Mãrþiºor din soare,Iubirea ta-vioarã! Ne e atât de bine!E ziua-sãrbãtoare!

PÃDUREA

Mãsurã armonie ºi frumuseþii fabulos darÎnvecinându-se cu cerul, pãmântului hotarPãdurea magnificã, neliniºtitã, îngânduratãSacerdoþiu secular de tainã binecuvântatã

Tulburãtoare, grandioasã, sacrã frenezieSoarele îmbrãþiºeazã murmurul din feerieAdierile se cutremurã, muguri ºi pãsãriCântã întâlnirea cu verdele -n eresuri.

Corolele florilor roz-albe maiestuos se-nclinãLegãnate graþios sub fulgerele de luminãUn imn sfânt de slavã, de bucurie se înalþãIzvodit din torentul tainic, clocotul de viaþã

Tumultul miºcãrii risipit, încolþit în freamãtProtecþia îngerilor izbãvitoare de geamãtAnuleazã singurãtãþi, încununeazã împãratOmul cu sufletul reînfrunzit, despovãrat.

IARBAPrimãvara, Rãzboieni-Cetate

Ascultaþi iarba cum cântãPe spinarea muntelui,Cel ce ºtie si-o ascultãAflã taina vântului

Urmãriþi-i unduireaDe ocean rãcoritorªi spãlaþi-vã privireaÎn culoarea florilor

Mirosiþi aroma suavãA pãdurii vegetale,Mirosiþi tãcerea gravãDe sub ºalul negru, moale

ªi gustaþi cu duioºieFire proaspete de iarbã,Savuraþi-le dulceaþa,Gustul pur, pe limba oarbã

Pipãiþi covorul simpluLãsat de la Dumnezeuªi-ntoarceþi-vã la iarbãAtunci când vã este greu.

Ascultaþi iarba cum cântãÎnnãuntru, în afarã,Cel ce ºtie s-o asculteNiciodatã n-o sã moarã.

CLIPA DINTRE NOI

Am închis uºa peste chipul tãuÎn clipa seacã, lipsitã de menire,ªi am auzit doar plânsul ca un ecouAl versului în care, te-am numit iubire.

Am plecat învins de tinereþea taPe drum cãrunt, cu capãtul aproape,ªi chiar dac-am oftat, sau mi-a plâns inimaPrin stinse nopþi, te vreau ºi nu te vreau

departe.

Am uitat sã iau cu mine convulsiile trupului tãu neted,

Zbaterea sânilor, câteva sãruturi...De-þi fac trebuinþã, închide-le în sufletSau... lasã-le presãrate prin aºternuturi.

Mã voi întoarce în clipa fecundãLa ºoaptele tale nocturne,Pribeag pe strãzi de starea profundãA vieþilor noastre introduse în urne.

Sã nu-mi trimiþi blestemul prioripost;Adresa mea de chiriaº flotantSe schimbã des... ºi cred cã n-are rostSã cãutãm ...o altã clipã în neant.

Cristian NEAGU

PALIMPSEST

vezi? iarna nu-ºi mai opreºte cãdereaau dispãrut acoperiºurile lumii,ºtii cã decorul nesfârºit s-a deschispentru drum de cocori...nu te-aºtept...nu te chemºi-acest nu colosalîmi transpare din cercu tot dorul de tine

CrisCrisCrisCrisCristina ªTEFtina ªTEFtina ªTEFtina ªTEFtina ªTEFANANANANAN

33333Cetatea lui Bucur Anul I , Nr. 1 - ianuarie-martie 2011POEMEPOEMEPOEMEPOEMEPOEME

SPLENDORI ÎN IARBÃ

Fragila, graþioasa floare de mac,În roºu-mpurpurat s-a întrupat,Cãrãri incendiare, aprinse ºi-a croit,Spre alte preafrumoase flori de câmp:Spre-nzãpezite, sfioase romaniþe,Spre blonde sânziene, senine albãstriþe.Apoi, îngemãnate, mlãdiþele înlãnþuiteSub cerul liber, vesele ºi fericite,Vise-ndrãzneþe de frumuseþe-au zãmislit,Din zorii-nrouraþi ºi pânã-n asfinþit.

În aurul greu al grânelor coapte,Vise de flori de câmp sunt presãrate,Vise frumoase, înalte ºi suaveSe-nalþã slobod, cãtre soare,ªi cãtre lunã-apoi în noapte.Aº vrea sã le cuprind pe toate,Dar sunt atâta de departe…Rãmân fascinatã ºi v-admir,Splendori în iarbã, flori de câmp!

Georgeta OLTEANU(Arienne Bertin)

RONDELULPARFUMULUIDE ROZE

Parfumul rozelor târziiAu influire diafanã…Le-anin pe frunte de icoanã,Din rima lor fac poezii.

De-atâtea ori, în nopþi târzii,Mi-a fost a spiritului hranãParfumul rozelor târziiCu influire diafanã.

De comiteam mici nerozii,Fugeam ca sã mã rog în stranãªi-n ambienturi frãgeziiSimþeam, prin unda de dojanãParfumul rozelor târzii.

Maria NICULESCUMaria NICULESCUMaria NICULESCUMaria NICULESCUMaria NICULESCU

PSALM I

Tu eºti chipul meu târziuPitulit pe cãi strãine,Doar în visu-mi somnorosTe revãd numai pe tine.Te privesc ca pe-o icoanãSfântule-mbracat în movªi pierdut în miez de noapteMurmuri ruga din ceaslov.Cruci de flori aº cãutaªi lumini ne-ncuietoare,Mâinile þi-aº sãrutaSemnu-þi de binecuvântare.

Te-aº opri sã-mi fii de vreiIcoanã, între sfinþii mei.

ConstanþaConstanþaConstanþaConstanþaConstanþaABÃLAªEI-DONOSAABÃLAªEI-DONOSAABÃLAªEI-DONOSAABÃLAªEI-DONOSAABÃLAªEI-DONOSA

PROLOG(Absenþa)

Absenþa e-o prezenþã negativã,E-un gol, o aºteptare, o latenþã.E moarte ºi viaþã, deopotrivã –Chiar Domnul, pentru simþuri, e-o absenþã.De neatins fiind, ºi nevãzutã,Asociind realitãþi contrare,Absenþa naºte jale ºi frustrareªi-un gând de neputinþã absolutã.Ne-existând, nu poate sã se-ascundã.Ne-existând, nu-ºi neagã evidenþa.Egale-i sunt teroarea ºi clemenþa…Absenþa e-o prezenþã mult mai cruntã,Mai greu de îndurat decât prezenþa.

Eugen DORCESCUEugen DORCESCUEugen DORCESCUEugen DORCESCUEugen DORCESCU

CameliaIulianaRadu

Camelia Iuliana RADUCamelia Iuliana RADUCamelia Iuliana RADUCamelia Iuliana RADUCamelia Iuliana RADUMACHETE1În amiaza de februarie, lumina se joacã trezitã

din iarnã. Bate cu degete mici în ferestre, agaþãraze de uºile somnoroase, cântã în vãzduhul cunimb sfânt, chicoteºte pe la streºini. Pluteºte alãturide pãsãri, îmbrãþiºeazã negrul copacilor, viseazão datã cu tine, iar în jocurile ei nãscoceºte formediafane privirilor însetate de culoare. În toate,rãmân modele ale dragostei risipite în dar…

2Dimineaþa pune luminã în cupe de nea ºi mi-o

aruncã între vise.3Mã privesc în oglindã: zãpezile se topesc

ºiroind pe la streºini, braþe de copaci se întindcãtre soare, visele alunecã în adânc de izvoare,buzele mugurilor cântã dezmorþite, cerulinventeazã fluturi aurii, genele câmpurilor se zbatsomnoroase, între alb ºi albastru, lumina lucreazã.

4În fiecare zi, femeia agoniseºte luminã,

barbatul o risipeºte. În sãrbãtoare, femeia risipeºte,bãrbatul înmulþeºte. Vãzdul cerne egal. Se cernepe sine. Noi ne risipim, el ne adunã.

ÎN NUMELE CRUCII

Rãstignit în tãcere la capãtul lumiiSângele curge sleit în nisip;Ape duc spumele albe în funii,Cuiele-n oase scrâºnesc ruginit…

Trec pescãruºi cu þipãt lugubru,Clipa cu viaþa odatã s-a scurs,Chinul mãreºte retina ºi urluMirarea în mine cã eu nu-s Isus…

Fanaticã-i lumea ce crede-n religiiªi arde firescul pe rugul încins;Fiara zvâcneºte la atingerea fricii,Omul-reptilã umil ºi învins.

Sfârºit, îmi vãd umbra cãzutã pe mal,Vine un câine-nfiorat ºi grãbitªi sângele-mi linge-n delirul carnal,Muºcã din mine flãmând ºi scârbit…

Alensis De NOBILISAlensis De NOBILISAlensis De NOBILISAlensis De NOBILISAlensis De NOBILIS

Porþile sfinte

44444 Cetatea lui BucurAnul I , Nr. 1 - ianuarie-martie 2011 CRONICãCRONICãCRONICãCRONICãCRONICã

ha adham între Prolog ºi Epilog

În colecþia Lyra, editura Mirton Timiºoara 2010, au apãrut Elegiilede la Bad Hofgastein, ale scriitorului Eugen Dorcescu. Le-am primitspre lecturã cu îngrijorarea mesajului din titlu, omul de pãmânt deschizândo cale a teluricului asumat în concept.

Scrise spre sfârºitul anului, sepembrie-noiembrie 2010, elegiiledorcesciene poartã însemnul omului de pãmânt, ha’ adham, ca o nouãtrecere spiritualã întomnatã. Citind, (mi-este cunoscut de acum versul profundal scriitorului), întrevãd limpede acest noiembrie cuvântat elegiac, unnoiembrie ca o mamã obositã, pregãtindu-ºi iarna, prefaþând-o.

Regãsesc monologul în cãutarea dialogului cu Dumnezeu, dilemeleexistenþiale dintru o conºtiinþã problematizantã în lumea noastrã desacralizatã,regãsesc acelaºi râu cãlãtorind prin sensuri, complicând, tãgãduind ºiformulând într-o ardere lentã. Dar, de aceastã datã, râul melodic are o albieadâcitã, poate chiar pânã în teluricul creativ al autorului ca o iniþiere aînsingurãrii omeneºti predestinate. Plecarea mamei dintre vii, dispariþia eica fãpturã pãmânteanã ºi aceastã durere de fiu, nu mai este doar umanã, estea Finþei însãºi.

Între Prolog ºi Epilog, cele 27 de elegii omagiale mamei, au harul de acrea un univers închis, acea limitare a zãrilor, acea închisoare a mentaluluiizvorâtã de moartea pãrinþilor, pãrãsirea de neoprit ºi întemniþareasentimentelor celor rãmaºi.

Sihurile, undele râului, curg povestind„Vântul adunã de pe/ mormânt/ frunzã cu frunzã” ºi rememoreazã

momentele dragi, amintiri desfãºurate în slide show, aducând inamisibilepanseuri existenþiale.

De fapt, cred cã în asta constã mãiestria notabilã a autorului: filtrareafilozoficã între a fi ºi a nu fi:

„între ziua de-atunci ºiziua de-acume numai aceastãcognitio mortis experimentalis”Nou în stilul domnului Eugen Dorcescu, m-a marcat atenuarea evidentã

a acelui homo religiosus în favoarea filozofului punctual, glisat peinterpretarea momentelor epicizate determinant. Aceastã caldã confesiune„in personalia” este cu vector clar spre paseism, un discurs singur, un unictext dedicat în ecuaþia mamã-fiu, pãmânt-om, aceleiaºi fiinþe.

„...cea mai prezentãîn imensa-iabsenþãe mama”Flash-uri parcã fotografieri vii, filmãri de sentimente:„Mama stã-ntinsã pe catafalc”, „ce-aº face oare/dacã mamei/aº

dori/sã-i trimi o scrisoare?”, „am rãmas pân’ la ziuã /privegind lângãea”, fac dintr-o realitate funestã, relevãri ale ego-ului vizionând, depãºind,sublimând hotarele cunoaºterii, conotaþiile tinzând spre absolutul ideatic.

„Acum dupã aceastã rãscruce /de drum/ sunt altul...Suntaltcineva.”

Dedublarea, încercarea strãbaterii limitelor ºi disperarea scindãrii înaceastã durere unicã, irepetabilã, au dat versuri sacralizând mama, ca arhetipuniversal al devenirii materiei.

„În ce chip poþi plângepe cel care pleacãdin propriu-þisânge?”

FENOMENUL PREVIZIONAR DESORGINTE POETICÃ,

LA ADRIAN BOTEZ

Studiile academice despre literatura intelectualistã (Elie Faure, ReneHuyghe, Marcel Brion...) ne atrag atenþia cã, între douã direcþii-generaþii –antagonice (în cazul de faþã, Vasile Militaru – Adrian Botez), una cultivândintropatia, iar cealaltã obiectivismul structurilor estetice, se pãstreazã cadrulsocial-istoric, filtrat prin spiritul cartezianismului, dintr-o scolasticã de tradiþiereligioasã, punându-se problema remarcii elementelor afective ale limbajuluicare, de la Charles Bally încoace, se numeºte stilisticã. Vom porni spre ajudeca latura obiectualã, în grad intelectual exprimatã, prin care formalingvisticã devine pecete a sintaxei poetice, a multora dintre versurile luiAdrian Botez, de aceastã datã în ultimul sãu volum, Cartea Profeþiilor(Editura Rafet – 2010) - structuratã de cele patru capitole: 1. Carteaprofeþiilor, p. 5-44; 2. Cartea glasurilor, gesturilor ºi tãcerii, p. 45-87; 3.Cartea descântecelor, p. 89-119; 4. Cartea apocalipsei p. 121-134; înfinalul cãrþii, existã o selecþie a referinþelor critice ºi note biografice. Numaiun scriitor de rangul domniei-sale ne putea pune în faþa unei situaþii pe carenimeni nu o mai analizeazã ca raport sau dimensiune, în relaþia emitent-receptor, ºi anume: Adrian Botez se adreseazã cititorului cult, pe cât posibilrafinat, în mod obligatoriu credincios ºi patriot, pentru cã orice poem sedovedeºte a fi o construcþie deliberatã - ºi astfel îl vom înþelege, numai dacãvom împãrtãºi intenþia ce-i stã la bazã: „eu nu scriu pentru om – ci pentrustele/ fac semne – fierãstrãu la mari zãbrele:/ sã nu-mi mai fie,-n noapte,-atât de greu/ sã-i strâng – senin – mâna Lui Dumnezeu! [...] degeabatragi cu ochiul pe la geamuri/ degeaba te urcaºi pe-nalte ramuri:/ lucrareamea – cu zimþi de liberare/ nu e deschisã pentru fiecare” (Pentru cinescriu eu, p.48) De aceastã datã, pe „fundaþia” poeziei religioase, dascãlul deintegritate culturalã va construi, din liantul intuiþiei, cu ceea ce realitateaderuleazã în societatea contemporanã, poezia de consistenþã profeticã: „voi– care veþi urma smintelii mele/ sã nu mã plângeþi – ci sã luaþi aminte:/ n-amapucat sã spun multe cuvinte/ dar câte-am spus – vã fie neuitare:/ peCrist nu-l pui la zuruiri de zare/ ci la icoana-n suflet – lumânare!”(Despre Hristos – târziu, p. 115) Scrisul se realizeazã, în mare parte, cuajutorul fantasmelor - activând ideologii din lumea realã, pe fondul emoþieicontemplative a poeziei, cerându-i-se cititorului de condiþie elevatã sã intreîn rezonanþã cu presiunea creatoare din climatul poetului: „prin jungladreptãþilor oarbe-ale morþii/ lepre târãsc peste apele-amiezii:/ demoni –ca viermii – în inima sorþii/ podidit-au clopotniþe – jalnici diezii!” ...asociatãfiind cu demascarea efectului psihologic transmis asupra maselor, desubcultura întreþinutã tendenþios la rang superlativ: „ce beznã-n luminã!cutremur de crez!/ bolnavele mãduvi de ceasuri prelinse/ ne carã – cuviaþã cu tot – ºi-s încinse:/ refuz sã plutesc – într-un dangãt cu miez...”(Jungla dreptãþilor oarbe-ale morþii, p. 55) Acest refuz de a consimþi într-unfel decesul spiritual (însuºit ºi de subsemnatul) ni-l înfãþiºeazã pe AdrianBotez sprijinindu-se cu pioºenie pe soliditatea tradiþiilor - în care motivulmoral superior determinã actul atitudinii, ce abordeazã ºi fixeazã fragmenteleunei lumi fãrâmiþate: „ce-a mai rãmas din þara asta – demn?/ doarmunþii convorbesc cu Dumnezeu-/ doar ei strivesc – sub creste – nori– mereu!/ ...de ne-ar strivi pe noi – pãduchi: al Târfei semn!” (Ce-amai rãmas din þara asta?... p.22). Faptul cã s-a marcat cu majusculãechivalentul unei ere (al Târfei semn) ne demonstreazã un soi de contradicþiespiritualã, pe fondul ironiei culte, amintindu-ne de Minna von Barnhelm,iniþiatorul acestui gen de artã. De fapt, în poezia lui Adrian Botez practicalimbajelor curente fixeazã pânã la detaliu obiectul exprimat, gradul decomplexitate, capacitatea de cuprindere definind valoarea intrinsecã. Princaracterul activ pe care îl trãdeazã cu uºurinþã limbajul convenþiilor sociale,în formularea tuturor acestor aspecte îl descoperim ºi în cu totul alt gen deironie pamfletarã (prin ºfichiuire), adresatã factorului de decizie viciat (înspeþã liderului politic) : „prea multã spermã azvârlitã la canal/ prea multstrãin în laptele de mamã:/ e jalnic sã devii din om – semnal/ ºi rãu –

Cristina ªTEFANCristian NEAGU(continuare în pag. 16) (continuare în pag. 16)

Eugen Dorcescu -Elegiile de la Bad Hofgastein

55555Cetatea lui Bucur Anul I , Nr. 1 - ianuarie-martie 2011REPORREPORREPORREPORREPORTTTTTAJAJAJAJAJ

„The lucky country”, aºa îi spun localniciiAustraliei... adicã „þara norocoasã”! Dupã aproape30 de ani de ºedere pe aceste meleaguriîndepãrtate, deseori mi-am dat seama ca audreptate. Majoritatea emigranþilor sosiþi aici doarcu o bocceluþã s-au bucurat de oportunitãþile oferitede noua patrie, unde prin muncã ºi integrare auajuns sã aibã o viaþã prosperã, desigur cu multmai bunã decât cea pe care au avut-o pemeleagurile de unde veneau. Mulþi dintre cei careau cãlcat pe acest pãmânt „nou”, realizând la cedistanþã este situat acesta de þinuturile natale,cuprinºi de sentimentalism ºi-au spus în gând cãdupã o perioadã de ºedere ºi de „fãcut banii” sevor reîntoarce acolo de unde au venit... Totuºi,marea majoritate au rãmas aici pânã la moarte, iardacã unii mai tenace, cuprinºi de nostalgie ºidragoste de tãrâmurile strãmoºeºti, au încercat sãse reîntoarcã „definitiv” la vechea vatrã, nu auputut sã se reacomodeze ºi dupã o scurtã perioadãde zbucium... au fãcut eforturi sã revinã în ÞaraNorocoasã! De fapt aceastã boalã am putea-onumi „emigritis”. Fenomenul este foarte complexºi uneori greu de înþeles. Desigur, acesta nu estelipsit de suferinþã, durere sufleteascã, ambiguitateºi chiar diminuarea identitãþii naþionale. Totuºivibraþiile pozitive pe care le oferã continentul dela Antipozi sunt ca acel sunet suav de theremin pecare odatã ascultat nu-l poþi uita, asemuindu-l cu„capcana” întinsã de cântecului sirenelor.

Australia are suflet, trãieºte din plin, îºi iubeºtenaþionalii, îi rãsfaþã ºi le oferã oportuntãþile uneivieþi decente. Departe de „lumea dezlãnþuitã”, fãrãsã fi avut rãzboaie locale sau animozitãþi teritorialeºi etnice, oamenii gândesc mai curat, poate chiarmai naiv decât mulþi din alte locuri declarate„fierbinþi”! Nu vorbesc niciodatã urât de o altãnaþie... Desigur cã mai fac glume inocente folosinddemonime prin care îi numesc pe americani„yankies”, pe francezi „froggies” (broscuþe!), peenglezi „pommies” (abrevierea „pome” derivândpare-se de la „Prisoner of Mother England”), peneo-zeelandezi „kiwies” (dupã faimoasa pasãrekiwi)... Engleza australianului de rând conþine omulþime de elemente argotice, majoritatea adusede strãmoºii exilaþi aici de pe malul Tamisei saudin East End-ul londonez, elemente ºi accente învorbire care au asociaþii lingvistice cu limbajulcockney. Astfel, ajungând într-o localitate deprovincie poþi fi întâmpinat cu o frazã de salut pecare nu o pot înþelege nici cei buni vorbitori aienglezei literare care nu aparþin acestor locuri:„G’day mate, howsit hangin’? Bewdy Bonza love.Goin down the pier in me thongs to perv at theSheilas!”. (Hello my good fellow. How are youfeeling today? Everything is going exceedinglywell my dear friend.

I am going to the boardwalk wearing mysandals to look/ogle at the beautiful ladies ofleisure!”) adicã într-o traducere mai coloratã peromâneºte ar fi „Salutare dragã amice! Cum omai duci cu sãnãtatea? La mine toate merg lasuperlativ. Mã duc pe falezã, la o plimbare legerãîn ºlapi, pentru a admira reprezentantele sexuluifrumos”. Pentru „la revedere” se foloseºte

„hooroo”, adicã „goodbye” mai pe înþelesulanglofililor...

Un australian get-beget se declarã „fair-dinkum” (original) sau „true-blue” (adevãrat), darla general se alintã cu drãgãlãºenie cu diminutivul„aussie”, sau „ozzie”! Tasmanienii sunt numiþi„tassies” chiar ºi la ºtiri sau la emisiunile sportivede la televizor! Inclusiv politicienii, pentru a pãreamai populari, folosesc un limbaj apropiat de cel alaustralianului „de provincie” chiar dacã majoritateaºi-ai facut studiile la cele mai de seamã universitãþidin lume. Australia ºi Noua Zeelandã, în jargonul„aussie” sunt numite „Down Under”, adica „þarade la... dedesubtul cel mai de jos” fãcându-sereferire la aºezarea geograficã a acestor þãri pe

harta globului pãmântesc. Australianul foloseºtefoarte multe diminutive în vorbirea de zi cu zi!Astfel motocicliºtii sunt porecliþi „bikies”, biscuiþii„bikkies”, micul dejun „brekkie”, ºoferii de taxi„cabbies”, poºtaºii „posties”, ecologiºtii„greenies”, bomboanele „lollies”, þãnþarii„mozzies”... Persiflant, unele grupuri sociale suntcategorisite ilar precum „bogans” - cu referire lacei care stau toatã ziua în cârciumã ºi beau bere,„bludgers” leneºi sau cei care nu vor sã munceascã,„yobbos” – aºa-zisa clasã muncitoare neevoluatã,„yuppies” – tinerii snobi ai clasei de mijloc sau„baieþii de bani-gata”, „wuppies” pensionarii încãactivi... Mai întâlnim pe aici ºi „mobies” sau„dobies” (Mum/Dad Older, Baby Younger), adicãcei care au devenit pãrinþi la bãtrâneþe, „limers”(Less Income More Excitement) – mai puþin venit,dar mai multã distracþie, „hanks” (Health an NatureKeepers) – naturiºti.

Australianul tradiþional îl recunoºti de la opoºtã. Salutã când trece pe lângã tine! Indiferentde vârstã se îmbracã specific, cu ciorapi trei sferturiºi pantaloni scurþi. Deseori este încãlþat cu bocanci,iar pe cap poartã faimoasa pãlãrie numitã akubra!În oraºe îl întâlneºti frecvent prin aeroporturi, gãri

sau locuri publice pe unde lucreazã. Cel dinprovincie este ºi mai simpatic! Foarte vorbãreþ,adoptând un limbaj colorat, folosind o voce decap, este oricând pus pe glume, sau pe „miºto”,fãrã sã aibã intenþia sã te jigneascã... Poartã oakubrã decoloratã de soare de borul cãreia atârnãbile înºirate pe sforicele... având menirea sãalunge, prin miºcãri bruºte ale capului, sâcâitoarelemuºte care se gãsesc vara din abundenþã peste totdatoritã multitudinii de animale domestice!!! Defapt chiar „salutul traditional australian” este luatîn derâdere fiind reprezentat sub forma datuluidin mâini pentru a alunga muºtele de pe faþã! Aicinimeni nu se supãrã sau simte jignit dacã faci oglumã de genul acesta! Inclusiv celebrulcomentator american Bryant Gumbell de la CNN,a hiperbolizat „salutul australian” într-una dintransmisiunile pe care le-a fãcut la Olimpiada din2000 de la Sydney.

Aborigenii sunt cei mai vechi locuitori aiacestor teritorii. Se estimeazã cã sunt aici de maibine de peste 30.000 de ani. Guvernul duce omuncã asiduã pentru emanciparea lor ºi pentruintergrarea în societatea australianã. Destul detaciturni, îºi deschid foarte greu sufletul în faþaomului alb care le-a pricinuit foarte multe necazuriºi rãutãþi pe parcursul timpului. Populaþia indigenãeste estimatã dupã ultimele recensãmite la aproapeo jumãtate de milion, adicã 2.7% din întregapopulaþie australianã. La venirea europeniloraceºtia vorbeau peste 250 de limbi ºi peste 500 dedialecte, în prezent acestea fiind reduse la doar 15limbi. Majoritatea vorbesc limba englezã presãratãcu cuvinte din limbile indigene, dezvoltând astfelo limbã denumitã engleza aborigenã australianã.Cultura acestora este foarte interesantã. În arteleplastice exceleazã printr-un gen de picturã formatdin linii ºi puncte foarte apreciat de iubitorii defrumos. Necunoscând scrierea alfabeticã autransmis literaturã (in special legende) prin tradiþieoralã sau prin pictograme. Muzica este deasemenea un mod de manifestare artisticã aaborigenilor. Folosesc cu precãdere un instrumentde suflat denumit didgeridoo, elemente de percuþiecombinate cu sunete cântate vocal. Desigur cã maisunt ºi în prezent fricþiuni ºi neînþelegeri între aceastãgrupare dezavantajatã ºi restul poporului australian,dar printr-o politicã reconciliantã se ajunge deseorila un numitor comun atât de necesar pentru creeareaunui echilibru ºi o integrare cât mai „linã” a acestoraîn structurile naþiunii australiene moderne.

Nu pot sã închei fãrã a evidenþia aportulromânilor la societatea multiculturalã australianã.Statisticile recente estimeazã cã în aceastã þarãtrãiesc peste 20 de mii etnici de origine românã.Primii emigranþi au sosit pe la începutul secoluluiXX, apoi o grupare mai omogenã a fost remarcatãîn anii care au urmat celui de al doilea rãzboimondial. Dupã cãderea comunismului foarte mulþiintelectuali ºi profesioniºti au fost admiºi sã sestabileascã aici pe criterii de cerinþe ºi selecþieprofesionalã. Dar despre aceaºtia vom vorbi maidetaliat într-un articol viitor. Sã ne citim de bine!Hooroo!

George ROCA Sydney, Australia

SUB CRUCEA SUDULUI – Þara norocoasã

Un australian “get-beget”

66666 Cetatea lui BucurAnul I , Nr. 1 - ianuarie-martie 2011

(urmare din pagina 1)METANOIA* FORMELOR LITERATURII ªI A OMULUI NOU

Dupã toate chinurile ºi ispitele pãmânteºti,dupã ce cuvântul lui s-a înãlþat spre adevãrataluminã a Celui de Sus, poeþii mai au suflul de aanunþa sfârºitul: E drumul limpezit sã vadãmântuirea, / El bate-n ziua sacrã, s-a despãrþitplângând. / Strãbate timpul mitic, cu el enemurirea, / Se uitã-n urmã, plecã, ºi-a terminatrâzând sfârºitul genial, cum maiestuos descriedrumul spre nemurire Elisabeta Iosif, în poeziaCântec pentru Grigore Vieru sau sã ne inundãminteriorul minþii cu nonconformismul lui Cristian

Neagu, râzând de sfidãtoarea figurã a existenþeidure: Cãci inima, peste cerebrala raþiune, /Descoperã tardiv superlative consistenþe.

Câtã tãrie poate sã aibã un biet trecãtor fãuritdin lutul genezei ºi dãruit lumii, spre nemurire, sãpoatã încãpea în sufletul lui diferit de al tuturoracelora ce nu îl înþeleg. Câtã forþare a mimiciiînþelepte a acceptãrii poetului faþã de grosolãniileîncremenite în teluric a profanului râgâitor dejalnice bunãtãþi culinare. Câtã persistenþã înputerea de a sta alãturi de infami ºi câtã nostalgie

dupã o liniºte a foºnetului primãvãratec alfrunzelor din codru.

Luminã linã coboarã peste el ºi mângâie-itrupul obosit de acceptãri.

PLOUÃ, IUBITO

Toamna înfiripã toateiubirileºi tristeþea e oglumã cu clovni.Plouã, iubitoiar spaima cocorilor eal cincilea anotimp.Nu mai suntem decâtnoi doi aici,în rest liniºteca-ntr-o petalã de crin...

Existã scriitori, care îºi fac timp sã se întâlneascã într-un anume spaþiu adecvat lecturii ºi conversaþiilorelevate, pe teme literare, nu numai ca o dovadã a omenescului dispus spre o deschidere voitã afrumuseþii interioare, ci ºi spre alte frumuseþi miºcãtoare - exterioare stãrii lui. Sunt frumuseþi de maresubtilitate, uneori ascunse în metafore, care înnobileazã versul cu dorinþa de a plãsmui tot ceea ce estemai pãtrunzãtor în spirit, alteori iscusit surprinse în fraze care au puterea magicã de a deschideorizonturi nebãnuite ale sensibilitãþii stârnite de cuvânt.

O astfel de întâlnire a fost prilejuitã de împlinirea a doi ani de la înfiinþarea cenaclului literar al LigiiScriitorilor Bucureºti, „Cetatea lui Bucur”, cu acelaºi nume ca ºi revista. Biblioteca MetropolitanaBucureºti a oferit, ca de fiecare datã, sala de conferinþe, care prin arhitectura ei favorizeazã legãturamentalã cu trecutul interbelic ºi obligã la o þinutã aparte de ordin intelectual. Într-o atmosferã de realãdestindere ºi de discuþii creatoare, împãrþind poeme – mãrþiºor au participat la dialog, Cristian Neagu,Elena Armenescu, ªtefan Lucian Mureºanu, Elisabeta Iosif, Vali Iancu, Maria Niculescu, DeliaStãniloiu. S-au citit mesajele ºi poemele trimise de peste mari ºi þãri de colegii din Liga ScriitorilorRomâni, Bucureºti, membri ai cenaclului, George Roca ºi Elena Buicã.

Elena Armenescu

Reuniunea literarã laCenaclul „CETATEA LUI BUCUR”

ALB

albsentimente desculþeam mâhnireo boare

sinapse de speriatochii marmurãcum trãireameritã sã se-arate

CENACLUCENACLUCENACLUCENACLUCENACLU

Mihail TMihail TMihail TMihail TMihail TÃNÃNÃNÃNÃNASEASEASEASEASE

*metanoia, etimologic, cuvântul este format dindoi termeni distincþi: meta = dincolo, deasupra ºinous = minte; ambele noþiuni derivã din greacaveche, cuvântul reprezentând o modalitatespiritualã de schimbare a modului de gândire, oprivire dincolo de lucruri. Nu întâmplãtor,metanoia a fost asociatã cu educaþia, mai precis cuforma sa elevatã: educaþia moralã.

CLEPSIDRA

Anul Nou creºte-n vibraþii, se roteºte larg în aerE mereu Buhaiul Sacru, vocea zeilor din caierªi-a strãmoºilor credinþe, mii de gesturi ritualeE o muzicã divinã, energii universale….Declanºate ºi-n strãfunduri, plânge apa în adâncuri.Dans, balans, focul planetei se revarsã prin pãmânturiªi ironic propulseazã în afarã… Universul…Vindecaþi toþi prin luminã, tot în timp ne e demersul!Vremea scurgerii eterne prin clepsidrã. Cele doua rezervoareTrec fiorul prin nisip. Se rãstoarnã gâtuite, în schimbare…

Marian DRAMarian DRAMarian DRAMarian DRAMarian DRAGOMIRGOMIRGOMIRGOMIRGOMIR

Elisabeta IOSIFElisabeta IOSIFElisabeta IOSIFElisabeta IOSIFElisabeta IOSIF


I.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania - despre înþelepciune

Interviu realizat deElisabeta IOSIF

INTERVIUINTERVIUINTERVIUINTERVIUINTERVIU

În anul 2000, când am avut acest dialog cuIPS Bartolomeu Anania despre înþelepciune, l-amgãsit lucrând la diortosirea Bibliei, de fapt lanoua versiune realizatã în concordanþã cu limbaromânã, sã spunem, a primului deceniu alsecolului al XXI-lea, þinând cont de faptul cãlimba e un organism viu, în schimbare. Era maimult decât ar fi lucrat la un volum scriitoricesc.Era un text sacru. De aceea nu se potrivea nicichiar înþelesului pe care Nicolae Iorga i-l dãdeacãrþii: „A scrie o carte înseamnã a face actulsocial al frumuseþii ºi al înþelepciunii”,…fiindcã:„Înþelepciunea nu se împrumutã cu carul, ci secâºtigã cu bobul… ceea ce câºtigã omul nu vinede-a gata”. Aºadar, l-am întrebat cum defineaaceastã importantã lucrare la care contribuiateologul dar într-o oarecare mãsurã ºi poetulsau dramaturgul.

– Aceastã nouã versiune nu este tocmai otraducere în sensul propriu al cuvântului pentrucã, alãturi de ªaguna sunt convins cã în limbaunui popor Biblia se traduce o singurã datã. Lanoi s-a întâmplat în 1688 prin Biblia lui ªerban.Toate celelalte versiuni sunt tributare cel puþin80-90% înaintaºilor. Biblia se cere revizuitã încultura oricãrui popor din douã motive: mai întâipentru cã limba, ca orice organism viu, evolueazãºi deci trebuie sã fie adaptatã acestei evoluþii iar pede altã parte pentru cã savanþii în filologia biblicãdescoperã ºi realizeazã noi ediþii critice mai bune,pe baza cãrora se pot face fie impropriu traducerinoi, fie îndreptãri, revizuiri. Încã o datã, lucrez peun text sacru. Ceea ce îmi aparþine este doar trudaºi bineînþeles asistenþa Duhului Sfânt pe care osimt lucrând deasupra mea. Fãrã acesta nu se poate.

– În ce mãsurã trece ºi prin sufletuldumneavoastrã poetic?

– Iatã ce se întâmplã. La treaba aceasta suntangajaþi cei doi din mine: teologul ºi scriitorul. ªimai mult decât atât. De aproape zece ani eu n-ammai scris nici o paginã de literaturã proprie,socotind cã toatã opera mea literarã nu e altcevadecât un exerciþiu de peste 40 de ani. Pentru aceastãmuncã de diortosire a Bibliei, scriu într-o limbã asecolului în care am intrat ºi în care ne pregãtim,ar fi prea mult spus a mileniului, pentru cã celpuþin la douã – trei sute de ani Biblia se revizuieºte.Aceasta este o ediþie comentatã, cu foarte, foartemulte note de subsol ºi cu introduceri la cãrþileVechiului Testament ºi al Noului Testament,pentru ca sã fie un ajutor cititorului mai puþinavizat asupra înþelesurilor adânci ale Scripturii.

– Sã ne oprim asupra înþelesurilor pe carele-aþi desluºit privind sensurile date înþelepciunii.Sã amintim cã, dupã unii specialiºti Înþeleptuleste un filozof. Gândindu-mã, însã, cã Platon îlizgoneºte pe poet din Cetate, dar dacã filozofeazãîl recheamã, cum ar trebui sã-l înþelegem peHegel, care cuteazã sã spunã cã religia, arta ºiºtiinþa fac filozofie?

– Eu aº vrea mai întâi sã mã opresc puþinasupra unei definiþii pe care dumneavoastrã aþiprovocat-o ºi anume aceea de înþelepciune prinexcelenþã.

– A fi înþelept în cetate a fost întotdeauna oprovocare! Revin la ceea ce Iorga spunea„înþelepciunea nu se împrumutã cu carul, ci secâºtigã cu bobul”.

– A fost întotdeauna o provocare, însã e ºi oaltã perspectivã. Pentru cã, dacã îl întrebaþi ºi peteologul din mine, înþelepciunea e de douã feluri:una omeneascã, limitatã ºi una divinã – pe careomul ºi-o dobândeºte prin revelaþie. Aºa încât,Iorga avea dreptate când spunea cã înþelepciuneanu se capãtã cu carul, pentru cã existã totuºi efortuluman, în 3 etape principale: etapa de informare,etapa de înþelegere a ceea ce ai cules ºi apoi sintezamare, care se cheamã cunoaºtere. Ori scopul estecunoaºterea. ªi filozofia la aceasta tinde, sã ajungãla o înþelegere. Mai întâi, deci, priceperea sensurilor

a ceea ce i-a furnizat informaþia iar pe de altã parteo cunoaºtere, care este ºi scopul suprem, acreºtinului autentic. Asta o ºtim din cuvinteleMântuitorului „iar viaþa veºnicã aceasta este ca ei,oamenii, sã te cunoascã pe tine, singurulDumnezeu adevãrat ºi pe Isus Hristos pe care L-atrimis.” Aºa încât… iatã cât preþ pune creºtinismulpe cunoaºterea în sine. Dar repet, poate fi drumulde jos în sus, care este acela al filozofiei obiºnuiteºi de sus în jos care este revelaþia sau descoperireadivinã ºi pe care noi creºtinii i-o atribuim în bunãmãsurã ºi lui Platon, pentru cã l-aþi pomenit, darºi aceasta i-o datorãm Sfântului Iustin... La începuta fost cuvântul – ºtim aceasta de la Ioan, dar esteºi Logosul seminal, cel care te desimineazã petine însuþi în conºtiinþele unor anumiþi înþelepþi ailumii, cum a fost Platon, de pildã, cãruia îi aruncãscânteia divinã de a descoperi adevãrul ºi pe calearevelaþiei. Este motivul pentru care, pe o seamã debiserici de la noi din þarã îi veþi vedea pe Platon ºipe Aristotel dar ºi pe alþi înþelepþi ai lumiiprecreºtine zugrãviþi pe exteriorul bisericii, substraºinã. Cu aceste precizãri trebuie sã ne referimºi la Iorga în ceea ce priveºte acumulareaînþelepciunii, prin muncã rãbdãtoare ºi princâºtiguri mici…dar poate exista ºi revelaþianãprasnicã, pe care Dumnezeu o comandã de Susºi care în mod nãprasnic lumineazã mintea unuiom. Eu mã consider un vechi pãlmaº al DuhuluiSfânt iar înþelepciunea, câtã este, o am de laDumnezeu de Sus, bineînþeles completatã printruda mea de o viaþã.

– Ce se spune despre Înþelepciune în textelesacre?

– Iatã de pildã, Cartea lui Iov pune aceastãîntrebare: ce este înþelepciunea ºi unde se gãseºte

ea? El vorbeºte în capitolul 28 despre omul încãutarea sa de aur ºi argint. Pentru asemeneascormoniri nu trebuie înþelepciune. Acum citezrãspunsul din versiunea mea:

„Înþelepciunea însã, ea unde s-a aflat? / ªiunde este locul în care stã ºtiinþa?/ Nu-i pãmânteanpe lume sã-i fi vãzut cãrarea/ ªi nici cã ea vreodatãîntru oameni s-a aflat/ Adâncul din Genune a zis:ea nu-i în mine!/ Iar marea nu-i cu mine/ Ea nu sedã pe preþul de aur zãvorât/ Argintul greu de-lcumperi, nu-i poate fi de schimb./ Ea nu sepreþuieºte cu aur de un fir,/ ªi nici cu scumpulonix precum nici cu safirul/ Nici aurul, nici sticla,nu-s pe potriva ei/ Pe vase mari de aur nu poate fischimbatã/ Mãrgeanul ºi cleºtarul, nici nu maiintru-n vorbã/ Cã-nþelepciunea trage mai greu decâtadâncul/ Topazul negrei nuvii, nu-i poate sta încale/ Cu ea nu stã-mpreunã nici aurul curat./ ªi-atunci, Înþelepciunea, Ea unde s-a aflat?/ ªi undeeste locul în care stã ºtiinþa?/ Nu-i om s-o poatãºtii!/ Ascunsã e de ochiul ºi-al pãsãrii din cer!/Pierzania ºi moartea s-au mãrginit sã spunã:/ Amauzit prin târguri vorbindu-se de ea!/ DoarDumnezeu, El este cel ce-i deschide calea/ ªi loculi-l cunoaºte/ El este cel ce vede întregul de subcer/ªi ºtie tot ce Dânsul fãcut-a pe pãmânt /(….)Atunci a pregãtit-o ºi-atunci a cercetat-o/ Iaromului îi zise: Înþelepciunea-i frica de DomnulDumnezeu/ ªi-a te feri de rele, aceasta e ºtiinþa!

– Versificând acest pasaj i-aþi dãruitÎnþelepciunii nu numai înþelegerea exactã, ci ºiaura poeticã

– Poetul nu se poate despãrþi de personalitateateologului. Vã asigur însã, cã este fideloriginalului.(…) În alte texte ale VechiuluiTestament Înþeleptul Înþelepciunii este frica deDumnezeu, nu ca Dumnezeu tiranul, ci de unDumnezeu care te face pe tine om responsabil,fiinþã raþionalã, cu spirit de discernãmânt ºi sã-þicumpãneºti faptele de care sã rãspunzi în faþa uneiinstanþe divine. Frica de Dumnezeu ca început alÎnþelepciunii!

– Sã vã aplecaþi acum viziunea asupraÎnþelepciunii poporului român

– Pentru cã v-aþi mai referit la poporul român,sã ºtiþi cã el a fost mereu cu Scriptura în mânãchiar dacã a avut-o uneori prin textele tâlcuite depreoþii de þarã, aºa cum s-au priceput. ªi avem ºiCazania lui Varlaam. ªi el nu a fãcut abstracþie deÎnþelepciunea popularã, omeneascã, cea care sereflectã în special în proverbele poporului romândar ºi în Înþelepciunea aceea Divinã, pe care acunoscut-o de cel puþin peste 300 de ani de laBiblia lui ªerban încoace prin mijlocirea SfinteiScripturi. Aºadar, poporul român crescând în acestduh al creºtinismului, foarte prezent ºi în Colinelelui, care sunt cântece populare, fãrã îndoialã cred,cã ºi-a alimentat înþelepciunea din aceste izvoareale începuturilor lui ºi care l-au însoþit pretutindeni.De aceea consider eu cã poporul român este unînþelept.


Motto: “Am adunat cu sârguinþã toate cele aflate cu privire la povestea bietuluiWerther ºi acum le aºtern aici, ºtiind cã îmi veþi mulþumi pentru asta. Nu puteþi sãrefuzaþi spiritului ºi caracterului sãu admiraþia ºi dragostea noastrã, iar destinuluisãu, lacrimile voastre.

Iar tu, suflet bun, care simþi acelaºi îndemn ca ºi el, alege mângâiere din suferinþelelui ºi fã-þi din aceastã carte un prieten, dacã soartã sau propria-þi vinã te împiedicã sã-þi gãseºti un altul.”

(Alexandru Philippide)

Dacã Europa secolulului al XVII- lea a fost marcat de empirismul englez, însecolul al XVIII-lea se afirmã iluminismul francez ºi ulterior ªturm und Drâng(Furtunã ºi Imbold), rãspunsul culturii germane la curentul artistic la care aderaserãfiguri precum Montesquieu, Voltaire ºi Jean Jacques Rousseau.

Bazele literaturii secolului al XVII-lea au fost puse de scrieri cã RobinsonCrusoe – Daniel Dafoe (1719), Scrisorile persane – Montesquieu (1721) sauCãlãtoriile lui Gulliver – Jonathan Swift (1726).

Schimbarea cea mai mare avea sã o provoace, însã, publicarea romanului epistolarDie Leiden des jungen Werther (Suferinþele tânãrului Werter), apãrut cu ocaziatârgului de toamnã din Leipzig din 1774, organizat de librarul Weigand. Deºi iniþialcartea a fost publicatã fãrã nume de autor, mai târziu se va afla cã textul aparþineaunui avocat de 25 de ani, pe numele sãu Johann Wolfgang Goethe.

Lucrarea va fi cenzuratã rapid de autoritãþile locale care se sesizeazã imediat,aflând cã în text este vorba despre un suicid, lucru imoral, aºa cã acþioneazã înconsecinþã, interzicând vinderea.

Tocmai aceastã decizie provoacã un succes iniþial al romanului.O ediþie ulterioarã va fi uºor marita ºi reeditata în 1787, cu ocazia publicãrii

complete a autorului.Suferinþele tânãrului Werther este un roman în care cea mai mare parte a acþiunii

este prezentatã sub forma scrisorilor pe care Werther le adreseazã prietenului sãuWilhelm Humml, corespondenta scrisã începând cu momentul în care protagonistulpãrãseºte oraºul natal pentru a desena natura acolo unde va ajunge, pânã în momentulîn care mãrturiseºte ca viaþa i-a devenit fãrã vreun rost sau sprijin.

Scrisoare dupã scrisoare, începând cu data de 4 mai 1771, ºi încheind cu 21decembrie, corespondenþa dintre Werther ºi prietenul sãu Wilhelm desfãºoarã relatareaiubirii lui Werther pentru Lotte.

Interesante sunt sentimentele contradictorii ale lui Werther, explicabile ºi prinexperienþele la care se supune de-a lungul timpului, în special legãturii aproapeneîntrerupte cu Charlotte. Dacã la început, o datã cu stabilirea lui în Walheim, îi scrieprietenului sãu “Peste tot sufletul meu s-a aºternut o minunatã seninãtate, asemenadulcii dimineþi de primãvarã, pe care o gust din toatã inima. Sunt atât de fericit,dragul meu, atât de cufundat în sentimentul unei existenþe paºnice, încât arta measuferã din pricina aceasta. N-aº putea acuma sã desenez nici mãcar o linie ºi totuºin-am fost niciodatã un pictor mai mare decât în aceste clipe.”, în cele din urmã fiecareloc sau cadru al naturii nu îi va aduce decât ºi mai multã tristeþe ºi suferinþa.

De foarte mare importanþã ºi deloc întâmplãtoare sunt încercãrile lui Werther dea îºi descrie stãrile ºi emoþiile de-a lungul scrisorilor pentru prietenul sãu Wilhelm.Spun deloc întâmplãtoare, întrucât întregul secolul al XVIII- lea a însemnat o seriede întrebãri, uuneori cu rãspunsuri gãsite, alte ori nu, privind funcþiile psihice ºiraportul dintre acestea ºi evenimentele trãite de fiecare om.

Romanul are ºi aceasta componentã empiricã, care subliniazã cãutãrile sineluiduse de Werther.

Prin scrierile sale, acesta îºi sondeazã sentimentele ºi stãrile pe care le încearcãcu privire la evenimentele din viaþa lui.

Astfel el scrie “[...] Niciodatã nu s-a vãzut ceva mai schimbãtor, mai nestatornicdecât inima mea.”

Alteori ceea ce scrie ajunge sã aibã caracter general, apropiat chiar de cel alaforismelor: “Majoritatea oamenilor îºi întrebuinþeazã cea mai mare parte din timpca sã trãiascã ºi puþinã libertate care le mai rãmâne îi înspãimântã atât de tare, încâtfac tot ce le stã în putinþã ca sã scape de dânsa. O, destin al omului!”

Sunt concluzii la care ajunge în urmã a ceea ce trãieºte ºi vede în jurul sãu.“Toate acestea, Wilhelm, mã fac sã amuþesc. Mã întorc în mine însumi ºi gãsesc

o lume. [...] ªi atunci totul în faþa mea se împãienjeneºte ºi surâd visãtor maideparte.”

Apare deci permanenta raportare sine-ceilalþi, sine-lume.

Suferinþele tânãrului Werter – Goethe

Zbor în doi, artist Maia Martin

Autoportret din nisip, artist Maia Martin

Artista Maia Martin, pânã a pune pe pânza ceea ce îi permiteîntreaga imaginaþie, studiazã ºi nuanþeazã cu ºtiinþã amesteculculorilor, apoi cu uºurinþã ºi multã pricepere pune în valoaretoate efectele date de lumini ºi umbre.Maia Martin este o plasticianã pasionatã la modul absolut detemele compoziþionale, “peisagisticã” ºi de siluetele umane caredevin ca o sintezã în arta sa... uneori eliberate de îmbrãcãminte,fiindcã ºi aceasta este o povarã pentru corpul uman.

Ca ºi în temele compoziþionale, corpului uman, artista MaiaMartin îi dã prin pictura sa membrelor inferioare ºi superioare,forme sugestive în miºcare sau uneori în zbor ...plutire în spaþiu,de unde ºi toata esenþa operei sale spre pictura impresionistã.“Zbor în doi”. Privind-o, îþi dã fiori de cãlduri , încercãri ºicãutãri sau de încordare spiritualã. Zbor în doi, cautã starea de-a realiza dorinþa propusã. Poþi deduce cu uºurinþã acest lucru

prin lirismul arbitrar al culorilor ºi prin intuiþia cã zborul celordoi duce la necesitatea de multã intimitate, favorizând nu numaipasiunea ºi idila, dar ºi frãmântãrile ºi incertitudinile fireºti dintredoi oameni maturi.Fiind în faþa lucrãrii, te gândeºti sã-þi nuanþezi stãrile sufleteºti ºisã zbori o zi cu cineva drag, într-un loc extrem de plãcut undesã-þi mulþumeºti sufletul între luminã ºi umbrã. Aceastã lucrareeste echilibratã, senzualã ºi graþioasã.

ESEUESEUESEUESEUESEU

CRONICÃ PLASTICÃ -Maia MARTIN

Constanþa ABÃLAªEI-DONOSÃLaura Lucia Mihalcacontinuare în numãrul viitor

ARTEARTEARTEARTEARTE

99999Cetatea lui Bucur Anul I , Nr. 1 - ianuarie-martie 2011,,,,,CLASICII NOSTRICLASICII NOSTRICLASICII NOSTRICLASICII NOSTRICLASICII NOSTRI

Nu, nu este vorba de vreun act notarial, princare reputatul dramaturg îºi împarte bunurile.Probabil cã nici nu a existat aºa ceva. Este vorbade un document deosebit, apãrut în publicaþiaparizianã „Le Figaro Litteraire” a doua zi dupãmoartea lui Eugene Ionesco, survenitã in 1994.

TESTAMENT

Mesajele nu au nici un efect asupra mea. Înacest moment mi-e totuºi atât de rãu încât îmi estegreu sã scriu. Nici ideile nu-mi vin când durereaeste atât de violentã. Este aproape ora 5, va veninoaptea, noaptea pe care o detest dar care îmi aducetotuºi, câteodatã, un somn atât de plãcut. Mi sejoacã piesele cam peste tot în lume ºi cred cã aceiacare se duc sã le vadã râd sau plâng, fãrã a simþidureri prea violente. ªtiu cã se va sfârºi curând,dar, cum am spus-o de curând, fiecare zi este uncâºtig.

Câteodatã vin sã mã vadã prietenii, câþivaprieteni devotaþi. Îmi face mare plãcere sã-i vãd,dar dupã o orã obosesc. Oare ce altceva fãceam,mai bine, înainte? Cred cã mi-am pierdut timpulºi cã am alergat în van. Îmi simt mintea goalã ºimi-e greu sã continui, nu din cauza durerilor ci aacestui vid existenþial de care e plinã lumea, dacãpot spune cã lumea este plinã de vid. Ca de obicei,mã gândesc cã poate voi muri în aceastã searãsau, sã nãdãjduim, mâine ori poimâine. Sau, chiar,cine ºtie cât timp mai târziu. Când nu mã gândescla tot ce poate fi mai rãu, mã plictisesc. Câteodatãmã gândesc cã mã rog. Cine ºtie, poate cã va fitotuºi ceva, va fi ceva. Poate cã dupã va fi bucuria.Care este forma lui Dumnezeu? Cred cã formalui Dumnezeu este ovalã.

Am fost ajutat în carierã - carierã, cum sespune - de un mare numãr de oameni cãrora ledatorez recunoºtinþã.

A fost, mai întâi mama, care m-a crescut, careera de-o incredibilã tandreþe ºi plinã de umor înciuda faptului cã unul dintre copii îi murise la ovârstã fragedã ºi cã fusese abandonatã - dupã cumam povestit adesea - de soþul ei ce a lãsat-o singurãîn marele Paris. Dar pe parcursul vieþii, mai alessoþia mea, Rodica, ºi fiica mea, Marie-France, auconstituit pentru mine cel mai mare ajutor. Fãrãele, este limpede cã n-aº fi fãcut nimic, n-aº fiscris nimic. Le datorez ºi le dedic întreaga meaoperã. Apoi, mai târziu, au fost toþi profesorii meide la liceul din Bucureºti.

Datorez mult ºi unui escroc, Kerz, care s-adeclarat falit în ziua ultimei reprezentaþii cuRinocerii la New York, ceea ce lui I-a adus, în1940, suma de 10.000 de dolari dar ºi mie mi-aadus renumele în Statele Unite. El m-a ajutat fãrãsã vrea. Au fost apoi cronicile literare engleze ºifranceze. În plus aceste cronici au ridicat împotrivãpe criticii de stânga care crezuserã la început cã euînsumi sunt de stânga aºa dupã cum ceilalþi mã

T E STA M E N Tcredeau de dreapta. Apoi, încã o datã soþia mea,mereu soþia mea, care m-a obligat sã-mi trecexamenul de licenþã. ªi mi-a fãcut bine, dorind sãmã distrugã, cea de-a doua soþie a tatãlui meu,Lola, care m-a dat afarã din casã, provocându-mãîn acest fel sã mã descurc ºi sã reuºesc. Mi-aufãcut bine profesorii de la Liceul Sf. Sava care m-au gonit din liceu, ceea ce m-a determinat sã-miiau bacalaureatul într-un liceu de provincie, ocrotitde sora soþiei mele, Angela, care þinea o pensiunepentru liceeni (liceeni care, dupã câte ºtiu eu, n-aureuºit în viaþã). Vagabondând de la unul la altul,de la unii la alþii, eu, cel fãrã adãpost, am acumunul din frumoasele apartamente dinMontparnasse . Am mai fost, în sfârºit, ajutatcâteodatã de rude mai mult sau mai puþinîndepãrtate, de cãtre mãtuºa mea Sabina ºi mãtuºamea Angela, de cãtre profesori care îºi imaginau

cã am geniu. Am fost ajutat, mai recent, în timpulrãzboiului din 1940 de Anca, mama soþiei mele,care în ciuda durerii proprii, cu inima sfãrâmatã,i-a lãsat pe ginerele ºi fiica ei sã plece în Franþa. Amurit, sperând sã se reîntâlneascã cu noi la Paris,unde nu a putut ajunge. A murit cu aceastã nãdejde.

Am fost ajutat de Dumnezeu atunci când,refugiat la Paris pentru cã nu voiam sã mã alãturcomuniºtilor de la Bucureºti, am plecat într-o zi lapiaþã fãrã un ban în buzunar ºi am gãsit pe jos3000 de franci (din 1940!). Atâtea întâmplãri mi-au venit în ajutor! Poate Dumnezeu este acelacare m-a ajutat toatã viaþa, care mi-a sprijinit toateeforturile ºi eu nu mi-am dat seama. Am fost ajutat,apoi, de proprietarul meu din strada ClaudeTerrasse, dl. Colombel, Dumnezeu sã-lbinecuvânteze, care nu a cutezat sã arunce în stradãun biet refugiat care nu-ºi plãtea chiria dar erapoate trimis de Domnul.

ªi astfel, din mânã în mânã, am ajuns sã obþinun soi de enormã celebritate ºi sã ajung împreunã

cu soþia mea la vârsta de 80 de ani, chiar 81 ºijumãtate, cu frica morþii, cu neliniºte, fãrã a-mi daseama cã Dumnezeu îmi dãruise atâtea binefaceri.El n-a abolit, pentru mine, moartea, ceea ce mi separe inadmisibil. În ciuda eforturilor mele, în ciudapreoþilor, n-am reuºit niciodatã sã mã las în voie,în braþele Domnului. N-am reuºit sã cred destul.Eu sunt, din pãcate, ca omul acela despre care sespune cã fãcea în fiecare dimineaþã aceastãrugãciune: „Doamne, fã-mã sã cred în Tine”. Catoatã lumea, nici eu nu ºtiu dacã, de cealaltã parte,existã ceva sau nu este nimic. Sunt tentat sã cred,ca ºi Papa Ioan Paul al II-lea, cã se desfãºoarã oluptã cosmicã enormã între forþele tenebrelor ºicele ale binelui. Spre victoria finalã a forþelorbinelui, cu siguranþã, dar cum se va produceaceasta? Suntem oare fãrâme dintr-un tot sausuntem fiinþe care vor renaºte? Lucrul care mãîntristeazã poate cel mai mult este despãrþirea desoþia ºi fiica mea. ªi de mine însumi! Sper încontinuitatea identitãþii cu mine însumi, temporalãºi supratemporalã, traversând timpul ºi în afaratimpului.

Nu apãrem pe pãmânt pentru a trãi. Apãrempentru a pieri ºi a muri. Trãieºti copil, creºti ºifoarte repede începi sã îmbãtrâneºti. Cu toateacestea, este greu sã-þi imaginezi o lume fãrãDumnezeu. Este totuºi mai simplu sã þi-oimaginezi cu Dumnezeu.

S-ar putea spune cã medicina modernã ºigerontologia doresc, prin toate mijloacele, sãreconstruiascã omul în plenitudinea sa, aºa cumdivinitatea n-a putut s-o facã: în pofida bãtrâneþii,a stricãciunii, a slãbiciunii etc. Sã-i restituie omuluiintegritatea, în imortalitate, aºa cum divinitatea n-aºtiut sau n-a vrut s-o facã. Cum n-a fãcut-odivinitatea.

Înainte, sculându-mã în fiecare dimineaþãspuneam: slavã lui Dumnezeu care mi-a mai dãruitîncã o zi. Acum spun: încã o zi pe care mi-a retras-o.Ce-a fãcut Dumnezeu din toþi copiii ºi vitele pecare I le-a luat lui Iov?

În acelaºi timp, în ciuda a orice, cred înDumnezeu, pentru cã eu cred în rãu. Dacã rãulexistã, atunci existã ºi Dumnezeu.

Eugene Ionesco


Asociaþia de Turism a Municipiului Bucureºti (ATMB) s-a constituit în parteneriat public-privat între municipalitate ºi un numãr de ºapte organizaþii

private.Preºedintele Asociaþiei

(ATMB) de curând înfiinþate, dl.Sorin Oprescu, primarul Capitalei,împreunã cu doamna CarmenPavel, vicepreºedinte, au propus unproiect privind dezvoltareapotenþialului turistic al MunicipiuluiBucureºti prin acþiuni ce þin desocietatea civilã. Rolul Asociaþieieste de a acþiona ca un liant întremunicipalitate, societatea civilã ºioperatorii economici. Se considerãcã, promovarea de proiecte comuneva da posibilitatea dezvoltãrii realea Bucureºtiului pe baze durabile.

Doamna Carmen Pavel aparticipat la Târgul de turism BIT. Standul României s-a bucurat de interesulvizitatorilor pentru zonele culturale ale României iar reprezentanþii unor þãriparticipante au cerut amãnunte despre evenimentul “Luna Mai, LunaBucureºtiului “. Vã oferim câteva impresii:

• Domnul Mario Malidorno, consultant de marketing, a remarcat cã:“ATMB face eforturi deosebite în promovarea Bucureºtiului. ªi Austria,Cehia aveau zone dedicate capitalei acestor þãri. Consider cã ar trebui pusaccentul mai mult pe partea culturalã a Bucureºtiului ºi pe ce are aceastãcapitalã de oferit”.

• D-l Fabrizio Forno, sales manager, a fost încântat de degustareaproduselor cu specific românesc ºi de vinurile oferite.

• D-l Mauro s-a declarat încântat de oferta turisticã pentru luna mai laBucureºti, de manifestãrile culturale dar ºi de programul distractiv pe care îloferã capitala noastrã ºi a hotãrât sã vinã în mai la Bucureºti împreunã cufamilia sa.

Revista noastrã “CETATEA LUI BUCUR” vã va oferi în numãrul urmãtorun reportaj al acestui eveniment ce se va desfãºura sub genericul: “LUNAMAI, LUNA BUCUREªTIULUI”.

Elisabeta IOSIF

TURISM CULTURALÎN CETATEA LUI BUCUR

PRIVIÞI!E REPREZENTATÃ PRIN…”MITICÃ”Cine e Miticã?Miticã de Bucureºti este un boem:

dimineaþa citeºte ziarul în Ciºmigiu, laprânz împunge cu bastonul aleilecentrului vechi, iar seara cineazã laCapºa. Iubit de mesdemoiselles ºiinvidiat de gentlemeni, Miticã estepersonajul care ºtie toate secretelemetropolei bucureºtene ºi sociabil fiindeste gata sã le împãrtãºeascã oricãruiprofan. Îl poþi observa în tramvai, înmetrou sau la Teatrul Naþional. Miticãeste omniprezent. Viziteazã târguri, expoziþii, pieþe, merge la operã,prin cazinouri, la evenimente mondene. Defecte? vorbeºte mult…mult…e sfãtos… pentru cã Miticã este îndrãgostit… Este îndrãgostitde… Bucureºti.

Deºi are ºarmul lui Poirot, Miticã este un bucureºtean autentic,sofisticat ºi informat. Întreabã-l! Va ºti sã-þi spunã ce muzee sã vizitezi,unde sã mãnânci româneºte ºi ce piese sunt în stagiunea curentã.

Aceastã idee a ASOCIAÞIEI DE TURISM BUCUREªTI, face partedin programul de relansare turisticã ºi culturalã a capitalei noastre.

Roxana Maria Clain – „Retropolitana – o artistã închipuitã cu poftãde viaþã, de primãvarã, de frumos”, cum îi place sã spunã despre ea, acâºtigat concursul instituit pentru aceastã ineditã idee.

Pentru cã, Bucureºtiul avea nevoie de un brand turistic, de oreprezentare culturalã, nu puteam sã nu salutãm aceastã iniþiativã, noi ceicare ne numim „CETATEA LUI BUCUR”. Le vom fi de acum înaintealãturi, în tot ce se va întreprinde prin programele culturale ce se vordesfãºura în CETATEA ce ne reprezintã.

CAPITALA ÞÃRII, BUCUREªTIARE DE CURÂND, O MASCOTÃ

Cum s-ar defini sarmaua?

Vis înaripat al verzei ce-l avu cât a duratsomnul lung metamorfozic în butoiul de murat...

Potpuriu de porc ºi vacã, simfonia tocãturii,imn de lauda mâncãrii, înãlþat în cerul gurii.

O cochetã care-ºi scaldã trupu-n sos ºi în smântânãºi se-nfãºoarã în varza ca în valuri de cadânã.

O abilã diplomatã ce-a-ncheiat o strânsã ligãc-o bardacã de vin roºu ºi-un ceaun de mãmãligã.

Oponentã din principiu ºi un straºnic adversarpentru tot ce e dietã sau regim alimentar.

Un buchet de mirodenii, o frivolã parfumatãce te-mbie cu mirosuri de slãninã afumatã.Locatara principalã þine-n spaþiu tolerate,perle de piper picante, boabe de orez umflate.

O prozaicã ‘nnãscutã, cum s-o prinzi în prozodiecã de când e lumea, porcul n-a citit o poezie.

Un aducãtor de sete, de bei vinul cu ocaua.Iatã-n câteva cuvinte, cum s-ar defini... sarmaua !!!

Pãstorel Teodoreanu

ODA SARMALEI

TURISM SI CULTURISM SI CULTURISM SI CULTURISM SI CULTURISM SI CULTURãTURãTURãTURãTURã,,,,,


Gabriela CÃLUÞIU SONNENBERG

La Mediterana, de bunã seamã, anulacesta va semãna cu predecesorii,provocându-ne migrene ºi depresii pentruînceput, dar ºi inexplicabile explozii deentuziam, la întâlnirea cu miracolulrenaºterii naturii.

Staþi puþin, care renaºtere? O fi ea peacolo, pe unde ninge ºi viscoleºte, prinMunþii Carpaþi, la temperaturi sub zerograde, pe la Madrid sau prinExtremadura, dar nu la noi, pe litoralulMediteranei. Aici, când nu e varã, eprimãvarã. În rest nimic, decât poateniþel de toamnã, ca sã culegem struguriiºi portocalele.

Atâta iarnã e în noi: zero, absolut.Suntem fericiþii Europei, cei care auparte de clima cea mai blândã de peîntregul continent. O spunmeteorologii, dar ºi coloniile deflamingo, care s-au sãturat sã facãnaveta ºi, nici una nici douã, s-au stabilitdefinitiv prin lagunele Costei Blanca.De-mi vine-a zice, vorba poetului: „cãmartie se poate duce, cu toþi cocoriiînapoi”. La fel, o spun ºi rezidenþiistrãini de prin nordul Europei, sauromânii veniþi sã agoniseascã cevabãnuþi, care mereu amânã sã se maiîntoarcã acasã. Da, cam atâta iarnã e pela noi – foarte puþin – cât sã bage deseamã unele plante cã s-a scurtat ziua-luminã ºi sã-ºi deschidã generosinflorescenþele taman de Crãciun. LaMarea Mediteranã, mereu înfloreºteceva, nu sunt discontinuitãþi. La nevoiemijeºte mãcar câte un zâmbet de om fericit,bucuros sã se poatã îmbãia zilnic în luminasolarã, distribuitã gratuit, uniform, fãrãdiscriminãri.

Ce-i drept, nu-i pentru oricine beþia astade bunã dispoziþie nepãsãtoare. „Ce dacãvine primãvara?” par sã se întrebe unii, nufãrã motiv. Am experimentat adesea cuîngrijorare reacþii violente din partea unormusafiri. Administratã în supradozã,minunata „stare de primãvarã” poateprovoca alergii. Pentru un tânãr de la oraº,obiºnuit cu aglomeraþia ºi cu asaltulcotidian, un colþiºor de naturã ancoratã înpropria ei nemiºcare rezultã ca o insultãperisflant “înfloritã”. Trebuie sã fi trecut prinstresul unor decenii de viaþã de manager deconcern internaþional, sã fii un fost profesorsurmenat sau un comisar pensionat, ca sãpoþi gusta fãrã mustrãri de conºtiinþã

deliciile unei lumi fãrã suiºuri ºi coborâºuri,fãrã ierni cu viscole, dar ºi fãrã ghiocei?

Unii spun cã, pe timp de iarnã, staþiunilelitoralului spaniol se transformã în nici maimult, nici mai puþin decât „centrul geriatrical Europei”. Nu-i de glumã, când „un bãtrânºi o bãtrânã/ trec þinându-se de mânã”aproape peste tot, pe falezele asfaltate ale

plajelor fãrã sfârºit. Ce e rãu în asta? Nu le-am dori în tainã ºi pãrinþilor noºtri, rãmaºistatornici la vatrã, îmbãtrânind departe denoi, o senectute la fel de serenã ºi paºnicã?Ba bine cã nu, dar, din pãcate, “copacii”noºtri de acasã nu se lasã dezrãdãcinaþi aºauºor. Preferã statornicia iernii româneºti,chiar dacã viaþa ne confruntã cu situaþiaabsurdã a emigrãrii personalului calificat,care s-ar putea îngriji de ei la faþa locului.Cu alte cuvinte, dacã vrei ca sã le dai oromâncuþã de ajutor, trebuie sã-þi muþipãrinþii în Germania sau în Spania.

Pe ei nu-i pot „dezrãdãcina”, dar amîncercat sã plantez ghiocei ºi lãcrãmioareîn Spania. Nu s-au prins. Nici mãrarul nucreºte, chiar dacã i-am adus cernoziom deacasã. Trandafirii se usucã sub soarelehispanic, cel util doar plantelor cu denumiriexotice, ca palmierii, bougainvillea saujacaranda. Lãmâi ca noi n-are nimeni, în totcartierul!

Am devenit ºi noi exotici, adaptându-ne.Se minuneazã familia care ne viziteazã dincând în când, de câtã liniºte e-n jur. Prieteniise întreabã la modul serios dacã nu cumvaau murit deja. Nu tu clopote, nici cocoºisau maºini, motorete, trenuri sau muzicã deprin vecini.

Tot zâmbindu-ne unii altora am ajuns sãpãrem suspecþi. O doamnã de laBucureºti mi-a mãrturisit cã preferã sãpãstreze o minã serioasã, ca sã nu creadãtrecãtorii cã vrea ceva de la ei. Are cevanefiresc lipsa noastrã de grabã, felulnonºalant în care ne risipim în gesturilargi. Fãrã îndoialã, orice om cu scaunla cap ne suspecteazã de curiozitateperversã, de cine ºtie ce intereseascunse. Nu poþi fi amabil doar aºa,de-amorul artei. Decât poate dacã n-aiimaginaþie ºi nu ºtii cum sã-þi ocupitimpul. Sau nu?

În fond, ce ne putem dori mai multdecât sã lepãdãm zgribuleala ºi sãschimbãm straiele cu mâneci lungi petricouri mai subþirele, sã auzim din nougãlãgia plãcutã a vacanþelor, sã dãmfuga la plajã, cu o carte în mânã, sãînceteze ºtirile despre nãmeþii ucigaºidin America sau despre potopulaustralian? E tristã primãvara careîncepe cu moarte de om în nordulAfricii, dar nu e oare acesta un semn cãacolo încep sã îmboboceascã ghioceiiunui anotimp mai bun? Vorbascriitorului Wilhelm Busch: „sunt

pesimist cu prezentul, dar optimist cuviitorul”.

Nu mã lasã inima sã nu mã bucur devenirea primãverii. Iar dacã nici anul acestanu va ºti nimeni pe aici ce înseamnã sã porþiun mãrþiºor în piept, îmi voi aminti de inelulpe care l-am gãsit pe trotuar într-o zi de1 Martie, dintr-o primãvarã trecutã. Cupiatra în formã de inimioarã, incredibil demic la prima vedere, pãrea o glumã de inelpentru copii. Spre surpriza mea, mi s-apotrivit pe deget ca turnat, mai abitir decâtpantoful cenuºãresii. Ulterior, un giuvaergiumi-a confirmat cã e din aur...

Vedeþi Dumneavoastrã, primãvara areintenþii bune cu noi. De ce sã o dezamãgim,întâmpinând-o cu neîncredere? Atât noi,cât ºi ea, ne meritãm din plin soarele.

Benissa, Spania

reporreporreporreporreportttttajajajajaj

PRO-PRIMÃVARA

1212121212 Cetatea lui BucurAnul I , Nr. 1 - ianuarie-martie 2011 CRONICãCRONICãCRONICãCRONICãCRONICã

Iniþiativa scriitoarei Ligya Diaconescu ºi arevistei „Starpress 2011", din Canada, încolaborare cu Andrada Victoria Diaconescu, de apublica „Antologia scriitorilor românicontemporani din întreaga lume”, a izvorât dindorinþa de a face cunoscute cercurilor iubitoare deculturã (ºi nu numai) din întreaga lume, scriitoriromâni trãitori pe meridianele lumii. Lucrareaapãrutã în format A4, cuprinde 52 de poeþi ºiprozatori, în 225 de pagini, cu creaþii scrise înlimba românã, dar traduse ºi în limba englezã decãtre autoarea antologiei ºi de Mariana Gheorghe,din Vancuver (Canada). Parafrazând pe EugenLovinescu pot spune cã cei cuprinºi în aceastãamplã lucrare nu sunt numai talente remarcabile,ci ºi puncte din frontiera hãrþii noastre sufleteºti.

Aceastã antologie a apãrut ºi ca urmare a„Concursului Internaþional de Poezie” pentruromânii din întreaga lume „Starpress”, iniþiat deLigya Diaconescu din România ºi George Filipdin Montreal, aºa cum ne informeazã poetul în„Cuvânt înainte”.

Tot ca o prefaþare a acestei ample lucrãri,scriitoarea Cezarina Adamescu (redactor la Agero,Stuttgart, Germania) subliniazã cã aceastã antologieeste o „cãlãtorie prin patria neasemuitã acuvintelor”, în timp ce Adalbert Gyuris(Germania) spune cã lucrãrile publicate sunt„gânduri alese”, iar cunoscutul scriitor OctavianCurpaº din Phoenix (Arizona) detaliazã rolulamplei lucrãri, spunând cã ea este „o ºansã launiversalitate pentru autorii români ai timpuluinostru”, pentru ca Lucreþia Berzintu (Israel) sãconchidã cã Ligya Diaconescu „a creat acestbuchet de flori de pretutindeni…”.

Fiecãrui autor cuprins în antologie i se rezervãpatru pagini în care sunt publicate datelebiobibliografice, fotografia ºi creaþiile, în limbaromânã ºi în englezã. Urmare faptului cã poetulclujean Al. Florin Þene, preºedintele LegiiScriitorilor Români, a câºtigat „Marele Premiu laConcursul Internaþional Starpress”, antologia sedeschide cu fiºa biobibliograficã a acestuia ºi cupatru poeme în limba românã ºi englezã. O altãpersonalitate reprezentativã a literaturii noastre dindiasporã este poetul George Roca, membru al LigiiScriitorilor, stabilit în Australia, care prin poeziilecuprinse în aceastã antologie, pot spune cã este unmartir al talentului.

Lumina din poeziile Victoriþei Duþu stabileºteo analogie între douã structure lirice, între spiritualpostmodern ºi cel globmodern. Cunoscutul poetdin Statele Unite ale Americii, Virgil Ciucã, ºtie sã

împleteascã armonios inteligenþa artisticã cuceremonia liricã. O poetã a vibraþiilor luminiisudului este Elisabeta Iosif, în poeziile cãreiaanotimpurile sunt simboluri ale iubirii ºi alerenaºterii spirituale. Licã Pavel dospeºte verbul în

versuri scurte, concentrate, ele fiind oglinda unde„omul care mã priveºte îmi seamãnã leit”.Versurile semnate de Carmen Tania Grigore suntexpresii ale eului frisonat de dragoste.

Poemele semnate de Marin Ifrim sunt adevãrateacumulãri de detalii în care se rãsfrâng clipeleaºteptãrii. Adalbert Gyuris din Germania îºiexteriorizeazã sentimentele prin plasticitatea ºicoloratura cuvintelor, în timp ce poeta bãimãreancãMariana Angela Glodici îºi aprinde „Fãclia de dor”pentru a lumina „cu speranþa cea mai curatã”destinul. Un poet laborios este Damian Theodordin New York, în versurile cãruia descoperimmetafore ce închid o premoniþie adâncã. MarianaZavati Gardner din Anglia este o poetã a amintirilorunde pactul autobiografic ºi autoreferenþialitateapoemului sunt introduse într-un scenariu nostalgic.Micropoemele lui Adrian Botez sunt adevãrateclic-clacuri ale unui aparat fotografiat ce surprindeclipa de luminã. O metamorfozã a anotimpurilornuanþeazã poezia lui Victor Burde, în timp ceMariana Doina Leonte îºi ascultã tãcerea poemelorsale.

Un poet profund este Menuþ Maximinian dotatcu capacitatea de a da carnaþie obsesiilor ºi asentimentelor. Visul evaziv al Mihaelei Cristescudin Sydney-Australia, transcende dincolo de

realitate prin plasticitatea imaginilor, pe când acestfenomen îl gãsim ºi la Cristina Gabriele Nemeºdar încorsetat în frumoase poeme scrise în stilclasic. Implicarea eului în „conflictul” dintreanotimp ºi persoanele iubite din versurile semnatede Elena Olariu dã o notã de sinceritate. Gustulpentru rememorarea histrionicã îl descoperim laAlex Popa din Anglia. Acelaºi lucru strãbate ºipoeziile Ionelei Flood tot din oraºul de pe malulTamisei.

În versuri scrise în stil clasic, profesoara GigiStanciu, decanteazã gânduri cu o voluptateirepresibilã, iar poeziile semnate de Cristiana MariaPurdescu, Gheorghe Mizgan, Sorin Micuþiu,Silvia Petre-Grigore, Ioana Geier din Germania,Marian Dragomir, Olga Alexandra Diaconu,Ionela Van Rees Zota tot din Germania, Eliza Floria,Ana Maria Gîbu, Maya Maria Muºat, MonalisaLivia Gheorghiu alterneazã subtil spectacolulingenuu ºi tonul romantic.

Ligya Diaconescu, o poetã, maestrã prinexcelenþã a creaþiei lirice, este sedusã de himeraclasicitãþii. O voluptate irepresibilã a rostirii ºi odicþie impecabilã împing poezia acesteia cãtrediscursul muzical în care par a se fi strâns cele maiincitante ritmuri în armonie cu trãirile egoului.Clasicismul prozodic al versurilor e însã maidegrabã o formã de îmblânzire a convulsiilorlãuntrice, un act de exorcism. Poemele freamãtãde sensibilitatea unei poete admirabilã. Aceeaºiseducþie pentru versul clasic o descoperim laLavinia Huþiºoru Dumitru.

Aceastã amplã antologie se încheie cu prozesemnate de Elena Buicã ºi Ovidiu Creangã, ambiidin Toronto, Canada, Radu Botiº, CezarinaAdamescu, Adrian Botez, Liliana Moldovan,Daniela Gîfu, Dora Alina Romanescu, Radu VasileChialda, Victoria Fãtu Nalaþiu, Menuþ Maximinianºi Camelia Iuliana Radu, texte ce evidenþiazã stareaactualã ºi diversã a prozei româneºti unde urmelebiografiei, rememorarea, punerea în oglindã adepoziþiilor, introspecþia, radiografia unor destineangrenate în circuitul social al vieþii, cu toatecomplicaþiile pe care le presupune, sunt doar oparte din evantaiul multicolor al ideilor ce sedesprind din aceste proze.

Aceastã antologie, realizatã cu profesionalismde Ligya Diaconescu, se constituie într-unbarometru care indicã punctele din frontiera hãrþiinoastre sufleteºti, cum scria Eugen Lovinescu.Lucrãrile cuprinse în aceastã antologie reprezintãperenitatea talentului românului indiferent pe cemeridian al planetei se aflã.

Al. Florin ÞENE

,,ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNICONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME”


Cea de-a 3-a Dimensiune, în care Pãmântul s-aaflat pânã în octombrie 2006 este în mod clardimensiunea materialã a cãrei experienþã am trãit-opânã acum. În Dimensiunea a 4-a, in care ne aflãmacum, materia a devenit mai rarefiatã si vibreazãmai rapid, ca o pregãtire pentru dimensiunea a 5-a.De aceea, frecvenþa pulsaþiilor Pãmântului acrescut de la peste 7 pânã aproape de 13, în timpce conºtiinþa oamenilor se modificã, intuiþia loreste activatã iar unii dintre ei capãtã abilitãþiparanormale. În Dimensiunea a 5-a, în care materiadin jurul ºi din interiorul nostru va deveni mairarefiatã – etericã – (spaþiul gol din ºi dintre atomiva deveni mult mai mare) ºi va vibra mai rapid.

Mai mult, spiritul va domina materia iargândurile noastre vor crea treptat realitatea, dirijândmateria, cum fãceau, de exemplu, magicienii dinpoveste, cu bagheta lor magicã. Dimensiunea a5-a va fi atinsã la sfârºitul anului 2012 iarschimbãrile pe care ea le va crea se vor desãvârºipânã în anul 2017. Demn de remarcat este faptulcã, dupã 2012, calendarul ºi timpul se schimbã ºi2017 este stabilit pe baza vechiului calendar (celactual). Apoi, conform celor spuse de extratereºtri(iar informaþiile lor converg), se vor întâmplalucruri extraordinare, care, chiar dacã se vor dovedia fi manifestãri ale dorinþelor noastre, cel puþinele sunt optimiste ºi ne-ar putea ajuta sã nesimþim mult mai bine, sã fim mai sãnãtoºi, dacãavem încredere cã este posibil sã se întâmple astfel,aºa cum cred eu.

În aceastã dimensiune boala va dispãrea, iarcorpul nostru va rãmânea sãnãtos, supunându-sevoinþei noastre, în timp ce se va adapta treptat,devenind tipul de corp pe care ni-l dorim, la vârstadoritã, fapt care ne va permite sã trãim ani mulþiºi plãcuþi. Hrana nu va mai constitui prea mult onecesitate, câtã vreme ne vom asigura energia decare are nevoie corpul nostru ºi din alte surse, eadevenind mai mult o plãcere gustativã. Gravitateava fi învinsã, fapt care va influenþa foarte multconstrucþiile, transporturile ºi deplasãrile noastredintr-un loc în altul.

În general, vehiculele noastre nu vor mai aveanevoie de combustibili ºi vor urma anumite “liniienergetice”, putând schimba direcþia în punctelede intersectare ale acestor linii. De asemenea, vorexista posibilitãþi de teleportare (asemenea uneiraze) instantanee într-un alt loc, împreunã cucorpul nostru fizic. Aici ar fi potrivit de menþionatcã, dupã cum spun extratereºtrii pe lângã corpulmaterial noi mai avem, în aura noastrã, alte corpuriimateriale (corpuri energetice), care ne înconjoarãprecum foile cepei. Unul dintre acestea, acolo undese afla sentimentele noastre, va cãpãta o importanþaspecialã în Dimensiunea a 5-a. Cu toþii vom aveacapacitatea de a vedea aura, care conþineinformaþii preþioase despre trecutul nostru ºidespre noi, prin care exercitãm influenþa ºi sunteminfluenþaþi de oamenii din jurul nostru.

Chiar înainte de a ajunge în Dimensiunea a 5-a,vom folosi maºinile pentru a ne deplasa pedrumurile existente, folosind energie purã(nepoluatã), gratuitã (fãrã combustibil), cum arfi electricitatea. Aceastã tehnologie existã deja,dar cei de la putere o þin ascunsã, pentru a apãrainteresele companiilor petroliere. b) Pe lângã

tehnologiile care eliminã gravitaþia, vor existavehicule de zbor de mari dimensiuni, care vortransporta mãrfuri ºi pasageri cu mare vitezã,folosind de asemenea energie purã gratuitã, darvom avea ºi vehicule de zbor personale, mai mici,pe care le vom folosi precum folosim acummaºinile personale. Aceastã tehnologie ne-a fostoferitã de cãtre extratereºtri dar ºi ea este þinutã lasecret de cãtre cei care au primit-o.

Aceasta tehnicã poate fi utilizatã ºi dupã ce nevom afla în a 5-a Dimensiune, iniþial pentrutransportul materialelor. c) Dupã ce vom devenipentadimensionali, ne vom putea teleporta în câtevasecunde singuri sau o datã cu vehiculele noastre(împreunã cu pasagerii ºi bunurile noastre) înorice loc de pe planetã dorim sã ajungem; pentrucãlãtoriile interplanetare (chiar în alte galaxii),vom fi teleportaþi în navele noastre spaþiale, încâteva minute (în principal folosind nave spaþiale-mamã, în cazul cãlãtoriilor intergalactice). Deaceea, dupã 2012, drumurile, cãile ferate,terminalele care au adus atâtea distrugeri mediuluinostru, vor deveni inutile.

Construcþiile noastre, casele, clãdirile etc. vorfi ridicate mult mai uºor decât astãzi ºi vor putea fimutate în alte locuri, daca rezidenþii decid sã semute, fapt care se realizeazã deja pe alte planete.De asemenea, va fi posibil sã construim oraºeplutitoare, care vor dispune de toate facilitãþile ºicu care vom cãlãtori pe mãri ºi oceane. Când veþipãtrunde în diferite spaþii – încãperi, care vordispune de dimensiunile lor exterioare, o nouãdimensiune “interioarã” vi se va prezenta, suficientde extinsã pentru a vã împlini toate necesitãþile,situaþie care existã acum pe multe naveextraterestre.

Mai mult, veþi putea aranja anumite pãrþi aleclãdirii, pentru a avea vedere la diferite locuri dinlume, lucru pe care, atunci când l-am vãzut, m-auimit peste mãsurã. De asemenea, am fost foarteimpresionat de culorile minunate, intense ºineobiºnuite, care se miºcã, fãcând ca obiectele sãparã vii, ca ºi cum ar respira. Abia aºtept sãajungem în Dimensiunea a 5-a, pentru a vedeazilnic aceste culori. În ceea ce priveºte energiaelectricã, fiecare clãdire va avea, pe acoperiº, oinstalaþie ce va colecta energia care intrã din universºi merge în centrul Pãmântului; aceasta energie vaacoperi, fãrã niciun cost, tot necesarul nostru deenergie casnicã. In plus, cadastrul, birourile deînregistrãri ºi alte instituþii publice relevante vordeveni inutile, întrucât totul va fi scris în aurapersoanelor ºi obiectelor, putând fi citite de cãtreoricine.

Deoarece fiecare om va putea citi gândurilecelorlalþi oameni, telepatic, în general, nu vormai exista secrete, ceea ce va limita considerabilcãsãtoriile (ele se vor încheia doar între cei carese iubesc cu adevãrat) ºi va face ca relaþiilepersonale sa depãºeascã limitele actuale, devenindmult mai libere, aºa cum se întâmplã în prezent, încadrul altor civilizaþii ale galaxiei.

Nevoia de monogamie va dispãrea, naºterilevor fi limitate, fapt care nu va influenta în niciunfel populaþia Pãmântului, câtã vreme vârsta medieva creºte impresionant de mult. Actualele sistemede administrare ºi guvernare vor colapsa ºi vor fi

create altele noi. Întrucât nu va mai exista niciunfel de interes personal, persoanele care au poziþiide conducere nu se vor mai bucura de privilegiispeciale, în ciuda responsabilitãþilor sporite ºi apresiunii muncii, comparativ cu ceilalþi oameni.Cu toate acestea, ei vor fi mult mai puþini decâtastãzi, fiindcã oamenii vor fi capabili sã-ºi gãseascãsinguri soluþiile pentru existenþã. Ei vor fi cuadevãrat “slujitori” ai societãþii, se vor bucura demunca lor, aºa cum fac astãzi cei care lucreazã îndomeniul caritãþii. De asemenea, tribunalele vordispãrea, pentru cã, treptat, îºi vor dezvolta relaþiilepe baza iubirii lipsite de egoism.

În cele din urmã, cãlãtoriile interplanetare,contactul cu alte civilizaþii, ritualurile ºi acumulareade noi cunoºtinþe ºi experienþe vor constitui uneledintre “distracþiile” oamenilor în Dimensiunea a5-a. În univers nu existã lipsuri, ci abundenþã, decare se poate bucura oricine. Mai mult, înDimensiunea a 5-a, vom avea acces la arhiveleeterice (sau Cronica Akasa), în care sunt înscrisetoate informaþiile universale, având astfel acces latoata cunoaºterea, deci nu vor mai exista secreteºi nici nu va mai fi necesar tipul de ºcoli pe care leavem astãzi. În cele din urmã, vom avea capacitateade a materializa obiecte (hrana, îmbrãcãmintea,mobila, etc.), putere pe care anumiþi maeºtri dinOrient deja o deþin dupã cum am auzit, dar, îngeneral, nu prea credem.

Clima pe Pãmânt va deveni subtropicala (multmai caldã decât este acum) ºi o mare parte dingheþari se vor topi. Poluarea va fi limitatã, întimp ce vom transforma gunoaiele provenite dinmaterie în energie. O mare atenþie va fi acordatamenþinerii mediului într-o condiþie excelentã.

În ceea ce priveºte frica de catastrofe ºimilioanele de morþi, pe parcursul trecerii înDimensiunea a 5-a, extratereºtrii susþin cã toateaceste dezastre (care, iniþial, ar fi trebuit sã aibãloc) au fost evitate, în parte, iar rãzboaiele ºicatastrofele naturale vor avea un caracter limitat.Deºi scoarþa Pãmântului se va modificaspectaculos ºi continentele pierdute vor apãreadin nou (Lemuria - în Pacific, Atlantida – în zonaatlanticã ºi Marea Sri Lanka – în Oceanul Indian,va fi 50% uscat ºi 50% apã), aceste schimbãri sevor petrece lin, pentru a permite mutareapopulaþiei (cu Sahara ºi alte zone aride se vortransforma în lacuri, astfel, încât sã se facãdeplasarea cu ajutorul navelor spaþialeextraterestre), fie în locuri mai sigure, fie pePãmântul Sacru.

Acele scenarii, cum ar fi faptul cã, în 2012polii magnetici ai Pãmântului se vor inversa saucã Pãmântul îºi va opri miºcarea de rotaþie timp de3 zile (când in jumãtate din emisfera va fi noapte,iar in cealaltã jumãtate, va fi zi) º.a.m.d., nu voravea loc (conform ultimelor evoluþii ale energieipe Planetã). Cât despre polii magnetici, Polul Nordse va extinde, pentru a acoperi întreaga suprafaþãa planetei (planeta devenind monopolarã) în timpce Polul Sud se va deplasa cãtre centrulPãmântului Sacru, unde se afla “Soarele central”.

Pãmântu l în d imens iunea a 5 -a

Dr. George A. KOEMTZOPOULOS

SURSA - EZOTERISM

PREVIZIUNI - 2012PREVIZIUNI - 2012PREVIZIUNI - 2012PREVIZIUNI - 2012PREVIZIUNI - 2012

cercetãtor în domeniul inteligenþei extraterestre


Prof. Univ. Dr. ªtefan-Lucian MUREªANU

CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC

Fiinþã conºtientã de existenþa sa, ca exponental unei naþiuni, omul a privit cu multã simpatie ºiinteres faptele trecutului. Niciodatã nu a fost mainecesarã ca astãzi o cunoaºtere atât de profundã amodului de rezolvare a acestui fapt, de cãtre lumeaveche, privind problema autoritãþii, care nu trebuieînþeleasã numai ca un fapt impus. Dupã modulcum este perceputã în societate, autoritatea poatefi: individualã sau colectivã. La rândul lor, celedouã concepte, ar putea fi structurate în alte douãcategorii: autoritate individualã superficialã saucarismaticã, aºa cum cea colectivã am putea-oîmpãrþi în autoritate colectivã de stat sau familialã.În basmul popular românesc se avanseazã douãposibilitãþi de autoritate: individualã superficialã,care poate fi negativã sau pozitivã, depinzând desituaþia de fapt ºi individualã carismaticã. BasmulSarea în bucate prezintã un caz impus, neputinþatatãlui de a înþelege compararea dragostei fiiceisale mezine cu semnificaþia sãrii în bucate.Împãratul decide alungarea celei mai mici fete fãrãsã discearnã importanþa acestui produs alimentarîn prepararea mâncãrurilor: Atunci a întrebat-ope fata cea micã: - ªi tu fetiþo, cât de mult mãiubeºti? - Eu te iubesc ca sarea în bucate, tatã -rãspunse mezina. Apar intermediarii, cei careinfluenþeazã prin gesturi, în basmul nostru,hotãrârea celui menit sã decidã: Surorile ei auînceput sã râdã de ea ºi împãratul s-a înfuriat. -Ce fel de rãspuns este acesta. Sã pleci din casamea! În basm, autoritarul superficial este iritatdin urmãtorul motiv: gestica insinuantã a celordouã surori, care îl face sã nu dea posibilitateamezinei sã se justifice: Fata nu a fost lãsatã sãdea nici o explicaþie ºi a fost alungatã. El esteuºor influenþabil de mijloace care profitã denaivitatea lui, de lipsa de documentare ºi aneputinþei de a înþelege sensurile cuvintelor:Surorile ºi-au bãtut joc de prostia ei ºi s-aubucurat cã pleacã, fiindcã tot nu prea o aveau lainimã. Prin cuvântul prostie autorul popular nuvrea sã scoatã în evidenþã partea negativã, apreciatãca nesãbuinþã din partea celor douã surori, ci tocmaisensul pueril, dar înþelept al mezinei.

Este de urmãrit în continuarea hotãrâriiîmpãratului, ca autoritate supremã, decizia feteide a pãrãsi palatul într-o altã þinutã vestimentarãdecât cea potrivitã gradului sãu nobiliar. Faptul cãîºi dezbracã hainele de prinþesã ºi-ºi ia oîmbrãcãminte modestã, sugereazã capacitateamezinei de a demonstra cã vechea þinutã nu-ºi maiavea rostul, în noul sãu drum de viaþã, considerând-onevrednicã puterii ei în a-ºi susþine pãrerea: Mezinas-a îmbrãcat în niºte haine simple ºi a plecatmâhnitã, cu lacrimi în ochi.(1) Lipsa sãrii dinmâncare are aceeaºi importanþã ca lipsa dinorganism a acestei substanþe chimice, fãrã de careviaþa nu ar exista.

Tendinþa de a o nesocoti poate izvorî ori dintr-ofrivolã încredere în valoarea neverificatã a celordin jur, ori dintr-o condamnabilã necunoaºtere ainsuficienþei puterii de a discerne. Basmele sunt

coduri ale înþelepciunii omului venit dinstrãfundurile istoriei, aºezãri mãreþe ale cuvintelorcu tâlc, în rotonde solare. Exegeþii, care au dat la oparte colbul de pe paginile îngãlbenite de timp alescrierilor marilor gânditori, despre lume ºi viaþã,au înþeles necesitatea de a-ºi cãuta rãdãcinile îngândirea veacurilor trecute. Astãzi, numai un naivmai poate crede cã se poate adânci studiul unui

astfel de concept, fãrã ajutorul luminaþilor dinpopor, gândirea lor materializându-se în literaturapopularã.

Autoritatea, concept bine pus la punct înîntregul sistem de existenþã a societãþii omeneºti,conºtientizat începând cu celula familialã ºicontinuat cu lumea în care individul va avea sã sedezvolte, desemneazã influenþa, general acceptatã,a unei persoane…, în diferite domenii ale vieþiisociale. Ea se referã la faptul cã un ordin esteautorizat dacã se conformeazã la tradiþie(2), carepoate fi înþeleasã fie ca o manierã de a face, a fisau a simþi, la care cei ce recepteazã acest gen deordin se aºteaptã ca o legãturã ce le permite sã sesupunã fãrã a-ºi pierde identitatea. În lumeabasmului autoritatea este în cea mai mare mãsurãtatãl: împãrat, rege, unchiaº(3) etc. al fiului, fiilor,fiicelor sau al altei creaturi metamorfozate(4), ceau de sãvârºit una dintre minunatele realizãri alelumii, pacea. Pacea înseamnã liniºte, dezvoltarearmonioasã între membrii societãþii, binele caformã conºtientã a generozitãþii. Lumea este untot, un fapt dat al subordonãrii unui sistem. Nuexistã individ care sã nu se subordoneze cuivasau la ceva considerat în sine ca autoritate aexistenþei sale. Teama poate fi învinsã prin curajºi autoritatea curajului stã în capacitatea noastrãde a învinge teama. Curajul dezvoltã în psihiculnostru vitejia, act conºtient al menirii noastre, maibine spus a unora care ºtiu sã gândeascã pozitiv

sau cum bine spune Rollo May(5): curajul estefundaþia pe care se clãdesc toate celelalte virtuþiºi valori personale ºi doar curajul poate face caacestea sã fie reale. Feciorul de împãrat estevoinicul, tânãrul dãruit încã de la naºtere lupteipentru dreptate. Venirea acestuia este anunþatãceremonios de divinitate tatãlui, autoritateadesemnatã a se îngriji de dezvoltarea pruncului,în lumea în care urma sã vinã, pregãtit fiind depãrinþi pânã la momentul despãrþirii de casa ºi delocurile dragi, în lungul drum al iniþierii. Pentrutânãrul ales supunerii încercãrilor casa esteadãpostul structurii vii, cea care condenseazãenergia ºi protejeazã germenii vieþii. Spaþiul naturiiva reprezenta pentru el împrãºtierea, diluarea vieþiiºi a energiei pânã la conºtientizarea iniþiaticã aexistenþei. Drumul pe care voinicul îl va strãbateeste un drum ca al fiecãruia dintre noi, metaforizatcu drumul biblic al poporului ales ºi continuat cudrumul Golgotei. Toþi oamenii au o cale destrãbãtut în viaþã, cu denivelãri, cu întinderi despini dar ºi cu pajiºti pline cu flori frumosmirositoare, cu rãspântii, cu hotãrâri greu de luat,toate þesându-ne haina ninsã a vieþii ce ne dãînþelepciunea cu care trecem pe lumea cealaltã. Însensul ideii tolkiene (6) lumea de început, ahaosului cosmic, este a tuturor, faþã de lumeasecundarã care poartã pecetea unui anumitfãptuitor. Dacã basmul popular urmeazã un planclar, elaborat cu înþelepciune, înfãþiºând o lume araþiunii, solarã, ordonatã, stabilã, structuratãde legi care acþioneazã sistemic ºi organic,basmul modern pãtrunde în cotloane întunecate,exploreazã zone necunoscute, poartã pecetea unorangoase, iar farmecul naraþiunii cade sub umbraunei magii sumbre, risipite în final: echilibrul seninºi formalizat al binomului stabil lumea aceasta,tãrâmul celãlalt este dizolvat, fiind înlocuit demodelul ºovãitor al unei proiecþii fantomatice:lumea primarã devine punctul de iradiere al unuiºir nesfârºit de lumi între care se nasc ºi pier, îndegringoladã, raporturi stranii ºi contradictorii.Supranaturalul nu mai încape în scheme ºi înstructuri, ci se revarsã / pãtrunde / se insinueazãîn lumea naturalã ºi o “corupe”, îi schimbãsemnul (ºi sensul) fãrã veste.(7) Privit ca unrezultat al nevoii de organizare, conceptul deautoritate poate fi analizat cel puþin din douãperspective: a) a celui care emite un ordin sau ocomandã, în basm, de obicei, împãratul: - Mãibãiete, acu sã te porneºti ºi sã-mi aduci la masãpeºte cu solzul de aur(8) ºi b) a celui carerecepteazã acest ordin: supuºii împãratului, fiii,fiicele etc. sau necuvântãtoarele alese a fi în slujbavoinicului: - Sã trãieºti, stãpâne; sunt gata chiarde azi, de porunceºti, îi rãspunse calul.(9)Totemic, nobilul patruped (equus caballus)sugereazã blândeþe, iuþealã, cutezanþã, cel în slujbacãruia intrã calul absoarbe energetic gingãºiaacestui animal ce ni s-a alãturat existenþei de maibine de ºapte mii de ani.

ESEUESEUESEUESEUESEU

continuare în numãrul viitor

1515151515Cetatea lui Bucur Anul I , Nr. 1 - ianuarie-martie 2011ÎNSEMNãRIÎNSEMNãRIÎNSEMNãRIÎNSEMNãRIÎNSEMNãRI

A sosit luna martie ºi zãpada care încã acoperãpãmântul luat în stãpânire ca în plinã iarnãcanadianã, nu poate acoperi ºi starea de spiritizvorâtã din tainiþele firii, acolo unde se pregãteºteo noua viaþã a lumii vegetale.

Orice înfãþiºare ar avea luna martie, cu zãpadãsau fãrã, ea rãmâne una dintre cele mai frumoaseluni ale anului, în primul rând ca o lunã apromisiunilor de mari frumuseþi ale lumiiînconjurãtoare ºi ale trãirilor noastre. Martie nezâmbeºte chiar din prima zi cu mãrþiºorul în carese împletesc prin simbolul ºnurului, albul puritãþii,cu roºul, simbolul dragostei pânã la jertfã. Bãtrâniinoºtri au mai numit aceastã lunã ºi Mãrþiºor.

Urmeazã apoi zilele Babei prin careîncercãm sã întrezãrim cum ni sevor împlini dorinþele în acest an.Dar, cea mai frumoasã zi a acesteiluni, rãmâne 8 Martie. E ziua încare tumultul florilor se asociazãcu chipul femeii, al frumuseþii ºimisterului feminin, al nesecatuluisentiment matern, închinatbunicilor sau surorilor care ne-auînflorit viaþa ºi care trezesc în noigânduri ºi sentimente ce ne înalþãîntr-o altã ordine, cea a curãþenieiºi frumuseþii sufleteºti.

Imaginea femeii se contopeºteadesea cu cea a iubirii. Fiecare dinnoi avem nevoie de atingereablândã ºi bunã, plinã de cãldurã afemeii înzestratã de Dumnezeu cucãldura iubirii. Ea este împlinireaîn viaþã prin iubire ºi dãruire. Fiecare femeie poartãîn ea visul de dragoste care nu se stinge niciodatã.Dãruind, femeia este ºi ea însetatã de gesturi detandreþe ºi de mângâieri izvorâte din dragoste caresunt esenþa vieþii de familie ºi fãrã de care viaþa nuar mai avea nici un farmec.

Ca ºi celelalte surori cu care întruchipeazãprimãvara, aprilie ºi mai, martie este o lunãînchinatã iubirii ºi al altor multe frumuseþi.

În martie, lumina soarelui mai limpede, maiblândã, mai caldã nu se poate sã nu ne poarte prinlumea de frumuseþi a copilãriei ce-o purtãm cunoi. Ne îmbrânceºte în zona de viaþã când nesfârâiau cãlcâiele alergând dupã gândãcei sã-iprindem ºi sã-i facem avioane, când descântamgãrgãriþele cu dar de a prevesti viitorul fetelor,când ne jucam cu mieluºeii ºi ascultam fascinaþicucul din vârful nucului, numãrând anii pe care îiavem de trãit. Lumina asta caldã ne trimite cugândul la casa pãrinteascã sau cea a bunicilor pestecare se împrãºtia generoasã în oricare rãsãrit desoare în cântatul de ziuã al cocoºilor. Se strecoarãca prin vis gânduri ºi înfiorãri, fãrã sã ºtim cum,la imaginile din trecut, spre urzicile ºi ºtevia abiarãsãrite pe lângã gardul din fundul grãdinii, parcã

simþim iarãºi mireasma vãzduhului rãspânditã dehorbota florilor, mirosul de curãþenie al varuluicu care se spoiau casele, gardurile, pomii, podeþele,parcã vedem curtea plinã de miºcare, de zumzetde albine, de cotcodãcitul pãsãrilor,

Fiorii renaºterii naturii ne amintesc ºi de primiifiori treziþi de chipul îndrãgit în tainã în aniiadolescenþei, de surâsul cald pe buze, de îngânareaºoaptelor nespuse, de freamãtul respiraþieiîntretãiate, de lumina ºi cãldura ochilor, defarmecul grãitor al tãcerilor ºi al strâgerilor demânã.

Dar martie este darnic cu toate etapele de vârstãale omului în care toarnã limpezimi de soare ce ne

fac mai tineri ºi ne aduc în atmosferã o stare deefervescenþã ºi o dulce nebunie.

Tinereþilor le cântã imnuri înãlþãtoare în cadenþaiubirii, le inspirã poezii ºi le pune aripi viselor înzbor înalt, le toarnã în vene clocot viu, gata sã deape rãscoale.

În anii deplinei maturitãþi ºi mai apoi, în aniisenectuþii, martie aduce înþelesuri noi faptelorsimple de viaþã, pe lângã care am trecut fãrã sã lebãgãm în seamã. Descoperim cu bucurie cã totulpare nou în jurul nostru, aºa cum nu le-am maivãzut niciodatã, ºi spre mirarea noastrã, chiar noiînºine descoperim cã suntem altfel. Alte înþelesuricapãtã urzeala vieþii, altfel înþelegem cum crestefirul ierbii, cum se desface floarea, altfel simþimmirosul verdelui crud al ierbii, altul este inþelesulglasului pãsãrelelor, iar noaptea parcã ne este mailimpede muzica stelelor. Cu cât înaintãm în vârstã,cu atât mai mult se adunã, se încarcã de semnificaþiinoi tainele naturii, se strecoarã altfel în întreagafiinþã zvonul sosirii primãverii.

Pentru cã Marta nu lipseºte din post, cum e ovorba din bãtrâni, ea este cea care începe pregãtirilepentru întâmpinarea marii sãrbãtori a primãverii,Învierea Domnului nostru Isus Hristos. Ne

pregãteºte pentru aceastã mare tainã a luiDumnezeu turnând în noi picuri de sfinþenie. Înpostul mare ne dã o dezlegare la peºte deBlagoveºtenie cum se zice in popor, sau BunaVestire cum e numitã în calendarul ortodox, pe 25ale lunii, iar în zilele urmãtoare se pregãteºte sãdea ºtafeta lunii florilor, lãsându-ne amintirea unortulburatoare trãiri.

***Scriind acum despre frumuseþile lunii martie,

m-am oprit vãzând cum am reînviat icoane dintrecut. Mã supãrã sâcâitoarea întrebare: nu cumva

stãrui prea mult, aflându-mã în rândulcelor care de-a lungul timpului au totspus: ehei, pe vremea mea ce frumosa fost, acum s-au stricat toate acelerosturi ale vieþii ºi a apus farmecul deatunci. Oricum aº lua-o, tot nu-mi vinela mânã sã scriu în loc de cânteculcucului din nuc, despre zbieretelemanelelor, în loc de zburdãlniciamieilor, despre zburdalnicia cailorputere ai maºinilor de tot felul, oricâtde frumoase ºi de scumpe ar fi, fiindcãdau buzna peste liniºtea oamenilor.ªtiu cã sunt foarte necesare ºi nu maiputem renunþa la ele, dar nu aparþin ºisufletului. Mieluþii, fie numai caamintire, ºi tot îmi mângâie inima maimult decât vâjâitul unei maºini. Înghitcu greu mizeriile verbale aruncate înfaþa femeii care a rãmas în mintea mea

tot cea cãreia sã-i închini înãlþãtoare cuvinte. Suntunele mai aprige ºi mai rele de gura? Ele nu s-aunãscut aºa. Trebuie sã îndreptãm nedreptãþile carele-au adus în pragul disperãrii. În gând, eu tot lemângâi obrajii pe care s-a scurs amarul lacrimilor.Sã mã fac cã nu simt inhalarea aerului poluat almarelor oraºe? Sã îmi placã Balul Mãrþiºoruluidin Bucureºti în care cuvântul de ordine este luxulºi extravaganþa?

ªi atunci sã nu mai scriu ca sã nu mai aud:“iar ai scris ca pe vremea lui Alecsandri?”

N-am altã cale ºi dacã, descriind stãrile deeuforie ce ne cuprind în zilele de primãvarã sestrecoarã ºi câte un “mieluºel” mi-ar plãcea sã nuîl goniþi ºi sã-l luaþi în braþe cu candoarea pe carene-a dãruit-o Creatorul când ne-a adus pe lume.Sã ne lãsãm în voia firii, sã renaºtem o datã cuprimãvara, sã înflorim o data cu florile, sã nu ratãmºansa noastrã de a spera la un nou început ºi sã nuuitãm cã luna martie ne îndeamnã la trãirea atâtorfrumuseþi.

Elena Buicã

FRUMOASA LUNÃ MARTIE


(urmare din pagina 4)

FENOMENUL PREVIZIONAR DE SORGINTEPOETICÃ, LA ADRIAN BOTEZ

(urmare din pagina 4)

Eugen Dorcescu -Elegiile de la Bad Hofgastein

când muntele – nisip se farmã.” [...] „ ...unde eºti, unde – CodruDumnezeu?/ respir cenuºi – din ce în ce mai greu...” Aceasta este ocaracterizare continuatã de obþinerea fizionomiei „copilului din flori” (reþinemstrãinul din laptele de mamã, n.n.) Limbajul acesta este un instrument alacþiunii de complicitate – subînþeleasã – cu cititorul regãsit în tensiuneaspiritualã a autorului, totul definindu-se sub auspiciul intenþiei estetice, prinfaptul cã neologismul include metafora proverbialã, la un moment dat -reprodus fiind într-un vocabular retoric: „ai fost scãpat din pântec - înhazna/ ºi garnisit : bulbuci de râs prostesc.../ nu eºti slãvit de pãsãri – ocazma/ îþi þine loc de Arborele-obºtesc!” (Prea mult ºi prea puþin, p. 84).

Dupã ce acuzã vehement pe acei propagandiºti ai lumii întunericului, aideclinului moral, vom observa încercarea lui Adrian Botez de a convertimonstruosul, rãtãcitul din beznã, la luminã pe calea credinþei consecvente,confirmându-ne cã deþine o conºtiinþã încadratã maximei lui Publilius Syrus:Ignoscito saepe alteri, nunquam tibi (Iartã pe alþii adesea, niciodatã petine însuþi) : „sã vii – de Crãciun/ cu mine – în aceeaºi bisericã/ friguroasã– tu javrã/ umflatã/ buburoasã!/ sã-L priveºti – dimpreunã cu/ mine – pePruncul cel/ dezgolit – pe/ Hristos Cel/ Pribeag ºi sãrac/ Scuipat ºi Umilit!/nu se cade sã-þi cauþi/ tu – un Dumnezeu mai/ cãlduros decât al/ meu: orisuntem copiii/ aceluiaºi Dumnezeu – ori/ Hristosul meu/ zgribulit – va/bate rãzboi crâncen – cu/ Veneticul tãu – potrivit din/ burtã ºi guºã – cu/ticãloºia ta – puþind/ încinsã ºi râncedã – cât ºi/ credinþa-þi!/ vino cu/mine – tu jivinã borþoasã – la încercarea/ Bisericii de Ger – pronaos la/Cer!” (Vino cu mine, p. 71) Este vizibilã similitudinea punctului de vederecreºtin ortodox cu cel al lui Vasile Militaru, unde se consumã o conºtiinþãa timpului, identificând tocmai în acest paralelism structurã-fenomen,substratul leibnizian: „ eine durch menschliche Knust verfertigte Maschineist namlich nicht in jedem ihrer Teile Maschine” (Maºina realizatã prinartã, nu este o maºinã parþialã). Chiar ºi Leibniz constatã faptul cã amprentaartei modificã esenþialitatea tehnicului ca realizare, în timp ce tehnica, larândul ei, mediazã expresia esenþialitãþii. Doar determinarea actului creator –atât la Militaru, cât ºi la Botez – rãmâne legatã de inspiraþia filosofico-religioasã. Câteva repere importante de ordin tehnic extraarticulare, la nivelulformei ºi conþinutului, se cer a fi explicate în detaliu, deoarece se evidenþiazãflexiunile, corelaþia dintre eufonie ºi forþa verbului, la care autorul recurge,oferindu-ne variantele silabice ale versului, ca efect al momentului de exaltatãinspiraþie: „ºtiu cã trebuie sã stai/ mereu – cu spatele la/ ceva/ cineva.” (Cutoate cele patru feþe, p.12) sau: „zadarnicã este/ lepãdarea de sine/ târzie –a/ omului” (Prea târziu, p.14). Aºadar, nu este vorba de o schimbareautonomã a formelor, ci de o modificare a funcþiei poetice, în raportul accentlexical-cantitate. Dialectica cu care Adrian Botez îºi muzicalizeazã poemelederivã din existenþialismul sartrian, prin amploarea negativismului acordatspectrului decadent, în favoarea preceptelor religioase strãmoºeºti, ca bazã arevigorãrii factorului educaþional ºi, mai departe, redobândirea valorii spiritualea Neamului: „într-o lume în care diavolii ne scriu leacuri/ nu se întâmplãdecât farse, crime... fleacuri!/ sã te întorci acasã – leneº – fãrã cap/ echiar normal – nicicum un handicap!/ [...] a trãda – huli – distruge,-e –un lucru bun/ necesar- hrãnace – cât un „big” dejun: [...] caligrafiem pecer minuni de-obrãznicie/ toatã ziua ne ºpreiem cu blasfemie” (Leac pentruaceastã lume, p. 82). Îndemn, atitudine efervescentã, poet dominat de dorinþade a trezi, „din somnul cel de veci”, Naþiunea: „daþi jos urgent din birjevizitiii/ ce peste inimi au trecut cu roata:/ aceasta-i þara unde mor copiii -/ demonii sã-i înlocuiascã-s gata!” (Aceasta-i þara unde mor copiii, p.111).Adrian Botez are ºi nota de penalizare atribuitã, la fel de prompt, „surzimii”:„vorbeºti, vorbeºti... – degeaba, pentru viduri - / vorbeºti o limbã a muþilorde þarã:/ oricât te urci pe scara planetarã/ te huiduie amoebele, în triburi![...] „batjocura tãcerii te ucide” [...] „profet mizeriei de-a te-ndoi de om,/de-a lâncezi pe muchia de atom - / eºti doar o umbrã pe un zid, în lunã”(Batjocura tãcerii, p. 54).

Bineînþeles cã Materiam superabat opus, ºi în cazul lui Adrian Botez.Necesitatea de obiectivare creatoare face ca sentimentul sã ia forma ºi

ªi conchide poetul cu noema existenþialistã în imagine restrânsã:„Ei au murit, poateîncã mai mor,spre-a fi vie Fiinþa.În adâncul ascunssub iluzoria lume aslovei deºarteFiinþa-i sinteza de nepãtrunsdintre viaþã ºi moarte.”Finalul elegiilor, Epilogul, m-a frapat, însã voi lãsa cititorilor fideli

ai scriitorului Eugen Dorcescu sã dezlege acest mister întru bucuriaînþelegerii adâncului albiei conceptuale, creatoare ale acesor versuri.

Mai vreau doar sã concluzionez în ideea regãsitã printre elegii, undevapoetul spune,

„CitescCien anos de soldad în Bad Hofgaistein,în Hotelul Germania, apartamentul 404,sus, pe terasã.”ºi pentru cã mereu am înþeles acest roman marquezian ca pe însãºi

filozofia modernã a singurãtãþii genetic umane, voi cita din finalul relevantal cãrþii, poate pentru închiderea cercului nimbus al poeziilor lecturate:

„Dar înainte de a ajunge la versul final, înþelesese cã nu va maiieºi niciodatã din odaia aceea, cãci stãtea scris ca acea cetate aoglinzilor( sau mirajelor) va fi ºtersã de vânt ºi alngatã din memoriaoamenilor (...) ºi cã tot ce vedea scris acolo era dintotdeauna ºiavea sã rãmânã pe vecie de nerepetat, cãci seminþiilor osândite laun veac de singurãtate nu le era datã o a doua ºansã pe pãmânt.”

Gabriel Garcia Marquez- Cien anos de soledadCe este omul de pãmânt, ha’ adham, aº fi întrebat:Eugen Dorcescu a rãspuns:„Nu este decât o suflare, adicã, în cele din urmã, nimic.”

intensitatea stãrilor din mediul conviv. Aici, într-o intimitate desãvârºitã,poetul îºi descarcã versului, tensiunile adâncimilor sufleteºti - undestilistica deþine actul de creaþie a viziunii asupra lumii, prin naturafilosofico-raþionalã, estetico – poeticã: „bãtrâne Doamne – între –întunecate/ crengurile Tale – îmi caut/ inima” [...] e atâta negrãitã/Luminã – clocotindã tãcere – aºteptare rãmasã/ îngerilor – înfrunziºul din care/ spre omenirea-nsãrãcitã dezlegatu-s-au în sfârºit/glorioase – Rãdãcinile Izvorâte-ale/ Graiului-Graalului” (GraiulGraalul, p.15) .... continuând, în acelaºi ton, sã divulge slãbiciuni ºiprofeþii, se face auzit glasul sufletului solitar, cel opus sufletului practic,social... sufletul care se vede împins sã se exprime plin de clocotul trãiriiintense: „între fulger ºi/ tunet – se desfãºoarã fiinþarea/ mea:Dumnezeu fulgerã – chiar/ trãsneºte – inspirat de puritatea/ stâncilor– iar eu/ eu – puturosul om – întârzii/ potrivind sunetele/ tunetului –sã ia urma – ºontâc-ºontâc/ Ei – Triumfalei întru/ Fastul ExplozieiFacerii/ Lumini./ Poezie – ajunge- L din urmã pe/ Nevãzutul Cosmic– sau mãcar pe/ Distinsul Dirijor!” (Între fulger ºi tunet, p.37).Adevãrul cum cã poeticitatea unei poezii constã în modul coerent alsentimentului indus de social, alternat de intuiþie, care nu este altcevadecât o viziune penetrantã asupra realitãþii, nu poate exclude forma uneicontagiuni sugestive, ca ºi o împãcare cu sine ºi cu lumea: „când El mãva chema – se va face/ liniºte în pãdure: razele lunii se vor/ împleticiprintre cele – ale / soarelui – aiurare de/ zodii.” [...] „timpul înºelãriis-a ghemuit/ spãimântat de moarte – la picioarele/ mele: gâfâie cumplit– gata-gata sã/ spargã crustele de luminã-ale/ stelelor” (Când El mãva chema, p. 41).

Câtã forþã are metafora botezianã, descifratã prin descrierea pasuluifãcut peste pragul vieþii în moarte, ºi înãlþarea sufletului la stele... Vomlãsa alte aspecte constatatoare asupra cãrþii în seama distinsului cititor,iar noi vom încheia tema analiticã, exprimându-ne convingerea cã AdrianBotez îºi completeazã opera cu încã un succes editorial.

Publicaþie de literaturã, arte, carte, turism Editatã de ... · PDF...

Documents

Transcript of Publicaþie de literaturã, arte, carte, turism Editatã de ... · PDF...