8/3/2019 Public Sau Privat

1/6

Separarea celor doua tipuri de drept este inca de la inceputurile dreptului, si cum

era si normal,romanii au fost primii in a defini cele doua tipuri de drept:publicum ius

est quod ad statum rei romanae spectat,privatum quod ad singulorum utilitate

pertinentcare in traducere aproximativa ar fi ca:dreptul public este atunci cand eleste in slujba imperiului roman,privat atunci cand serveste interesele individului in

parte.Aceasta definitie este si astazi actuala deoarece face cea mai clara distinctie intrecele doua ramuri in functie de intersele cui le apara si la cine se aplica: individul ca

entitate de sine statatoare, respectiv societatea,in ansamblu de indivizi.

In decursul timpului diversi teoriticieni ai dreptului au incercat sa gaseasca altecriterii de delimitare a celor doua tipuri, dar fara a avea rezultate satisfacatoare.Astfel

diversele incercari au incercat sa delimiteze cele doua tipuri de drept in functie de

subiectul la care se aplica o norma juridica: acest criteri nu permite o delimitare precisa si

fara confuzii deoarece de cele mai multe ori subiectul poate sa se intercaleze, iar cel maibun exemplu este propietatea-personala, de stat sau a societatii(bun comun).Scoala

engleza a incercat delimitarea celor doua tipuri pe baza unor delimitarii a drepturilor decare se poate bucura individul: drepturi absolute sau drepturi relative.Nici aceasta idee nuare fundamente solide si nu este utilizata.

Cu toate ca definitia romana este inca actuala ea nu mai poate sa isi pastreze

rigiditatea, deoarece la ora actuala statul nu mai actioneaza exclusiv ca persoana juridicade drept public si ca persoan juridica de drept privat.

Unul dintre cei mai mari teoriticieni romani in domeniul, Paul Negulescu,in

Tratatul sau de drept administrativ preciza ca impartirea romana este important sa fie

mentinunta deoarece:1. Normele dreptului privat sunt mult mai stabile decat cele ale dreptului

public.El isi bazeaza afirmatia pe faptul ca in decursul timpului notiunile

drept privat nu au cunoscut mari modificari de la romani pana in prezent.2. Calitatea de subiect de drept public difera de cea reglementata de

dreptul privat.Aceasta afirmatie face referire la faptul ca pentru a putea fi

in postura de subiect al dreptului public,persoana in cauza trebuie sa aibacapacitate de exercitiu,cu alte cuvinte,in tara noastra,sa aiba varsta

majoratului.Unele drepturi ce decurg din notiunea de drept public

necesita si alte conditii suplimentare pentru a fi exercitate:dreptul la vot

necesita si cetatenie.

8/3/2019 Public Sau Privat

2/6

3. Raporturile de drept public sunt caracaterizate prin aceea caintotdeuna unul dintre subiectele sale este statul sau o autoritate

publica,iar partile nu se afla in pozitie de titulare egale de drepturi si

obligatii.Prin aceasta afirmatie se face distinctia si intre forma de

manifestare a actului de drept public care,bucurandu-se de prezumtia de

legalitate are caracter obligatoriu si executoriu,fiind in generalunilateral.Pe de alta parte in dreptul privat partiile se afla in pozitie de

titulare egale de drepturi si obligatii, pe baza principiului egalitatii

partilor in raporturilor civile, iar in forma de manifestare este cea aconsensualismului,partile implicate cautand sa ajunga la un consens in ce

priveste obligatiile si drepturile ce decurg dintr-un raport juridic,ceea ce

presupune bilateralitate.

4. Sub aspectul tehnicii juridice,adica a modului de redactare a

continutului normelor juridice se inregistreaza importante distinctii

dupa cum norma apartine dreptului public sau privat.In cele doua

sfere,publica respectiv privata normele difera radical.Pentru dreptul

public ele sunt imperative,rigide,care impun o anumita conduita, pe candpentru dreptul privat ele sunt permisive,flexibile si permit ca partile sa

negocieze de comun acord finalitatea acestora. Dreptul public cuprinde:

- dreptul constitutional - reglementeaz organizarea etatic a statului

- dreptul administrativ - reglementeaz politica financiar fiscal statului

- dreptul financiar - reglementeaz politica financiar fiscal statului

- dreptul penal - reglementeaz rela iile dintre individ i societate, individ ca membru al societ ii organizate (n stat) i societatea n ntregul ei

(statul). Dreptul penal prin Codul Penal i alte legi stabile te care din

ac iunile sau inac iunile oamenilor au caracter penal i astfel necesit o

tragere la rspundere a personei sau persoanelor care se fac vinovate.

- dreptul international public - reglementeaz raporturile juridice la nivel

de stat

Dreptul privat cuprinde:

- dreptul civil - reglementeaz raporturile patrimoniale si nepatrimoniale

n care pr ile figureaz ca subiecte egale n drepturi, unele raporturi

personale legate de individualitatea persoanei, precum i condi ia juridic a persoanelor fizice i a altor subiecte colective, n calitatea lor

de participante la raporturile juridice civile.

- dreptul comercial - este definit ca fiind o ramur a dreptului privat,

cuprinznd ansamblul reglementrilor privind rela iile sociale cu caracter de comercialitate. Obiectul dreptului comercial este raportul

juridic comercial, adic o rela ie social format pe baza unei norme

juridice comerciale i n care participan ii devin titulari de drepturi i obliga ii comerciale i a cror pozi ie juridic este egal.

- dreptul familiei - cuprinde norme de reglementare a rela iilor sociale ce

au la baz familia

- dreptul muncii - cuprinde normele juridice aplicabile rela iilor

individuale i colective care se nasc ntre patroni (persoane fizice sau

http://w/index.php?title=Codul_Penal&action=edit&redlink=1http://w/index.php?title=Codul_Penal&action=edit&redlink=1

8/3/2019 Public Sau Privat

3/6

persoane juridice) i salaria ii care presteaz munc sub autoritatea lor. Izvorul acestor rela ii l constituie contractul individual de munc.

- dreptul procesual civil - reglementeaz modul de desf urare a

proceselor n instan , altele dect cele cu caracter penal.

- dreptul international privat - reglementeaz raporturile juridice dintre

persoane fizice sau juridice ce au n componen un element deextraneitate.

In cadrul dreptului public o importanat deosebita o are dreptul constitutional.Acesta

reglementeaza forma in care este organizat un stat,modalitatea si timpul guvernarii sitoate aspectele legate de constitutia unui stat.Constitutia are doua sensuri generale:unul

politic si unu juridic.

Conotatiile juridice suunt legate de aspecte cum ar fi evolutia in decursul

timpului,intr-o societate a unei constitutii, reglementarea anumitor valorii spirituale sipolitice,aspecte legate de statutul cetateanului.

Conotatiile juridice sunt sub doua aspecte:

aspect material care defineste ansamblu normelor care reglementeaza forma

de guvernamant a unui stat,raporturile existente intre partidele politice si intre stat sicetateni si cuprinde ansamblul de legii organice si unele legii ordinare.

aspectul formal care se refera la posibilitatea adoptarii in conditi speciale aunor norme juridice.

O constitutie se poate gasi sub forma scrisa sau poate fii cutumiara.La randul lor

constitutiile scrise pot fii rigide sau flexibile.Diferenta intre constitutile rigide si cele

flexibile este ca acestea din urma pot fi modificate ca orice lege obisnuita.Romania are o constitutie rigida care pentru a putea fi revizuita are nevoie de o

procedura speciala.

Bibliografie selectiva

Teoria generala a dreptului,de Nicolae Popa

Dreptul international public,de Grigore Geamanu

Tratat de drept administrativ,de Antoine IorgovanTratat de drept administrativ,de Paul Negulescu

http://wiki/Element_de_extraneitatehttp://wiki/Element_de_extraneitatehttp://wiki/Element_de_extraneitatehttp://wiki/Element_de_extraneitatehttp://wiki/Element_de_extraneitate

8/3/2019 Public Sau Privat

4/6

Legatura juridica dintre titularii domeniului si bunurile care alcatuiesc domeniuleste contituita prin intermediul intitutiei proprietatii. Exercitarea dreptului de proprietate

de catre stat sau o colectivitate locala asupra bunurilor domeniului lor este supusa unor

regulispecifice, care se suprapun or se adauga regimului general al proprietatii

reglementat de dreptul comun.

Conceptul unei distinctii intre bunurile persoanelor publice, in functie de apartenenta

acestora la domeniul public sau privat, este relativ recent, aparand la jumatatea secoluluial XIX-lea.

In Evul Mediu, domeniul Coroanei ingloba toate bunurile detinute de catre

monarh de la investitura sa, precum si pe cele aduse de catre acesta in momentul

accesiunii la tron. Compozitia domeniului Coroanei era eterogena datorita prezenteidrepturilor incorporate (regale, fiscale, seniorale) alaturi de elemente materiale (drumuri,

rauri etc.), supuse impreuna inalienabilitatii.

Desi timid, in doctrina s-a manifestat si ideea ca in cadrul acestui ansamblu

trebuie sa se distinga bunurile afectate folosintei tuturor (cai de comunicatie, malurilemarii) de alte componente ale domeniului regal. Primele nu erau susceptibile aproprierii,

nici chiar din partea regelui, care nu era decat depozitarul si superintendentul acestora.

Celelalte bunuri erau susceptibile aproprierii, insusirii private. Aceasta distictie

doctrinara nu a fost insa cosacrata si de catre dreptul public al vechiului regim francez.

Revolutia de la 1789, punand in practica principiul suveranitatii nationale, va

transfera de la rege catre natiune sediul domeniului, caruia ii va da un nou continut

curatat de toate drepturile incorporate. Codul domenial, adoptat prin Decretul din 22noiembrie 1 decembrie 1790, renunta la principiul inalienabilitatii instaurat de vechiuldrept. Revolutionarii vor da o destinatie speciala diferitelor cai de comunicatie: tarmul

marii, radele porturilor, zonele riverane, strazi, piete, cursuri de ape navigabile s.a.,

considerand ca acestea nu pot face obiectul unei aproprieri particulare. Era un prim pascatre distinctia domeniului public si a domeniului privat, fara a antrena insa consecinte

juridice: bunurile mentinate faceau parte, ca si celelalte, din domeniul national.

8/3/2019 Public Sau Privat

5/6

Codul napoleonian (art. 538 541) face din stat un proprietar ca oricare alta

persoana. Toate bunurile detinute de catre stat alcatuiau domeniul sau public, fiind supuse

aceluiasi regim juridic.

Este meritul doctrinei de a fi contribuit la conturarea distinctiei actuale in masabunurilor domeniale.

V. Prudhon, profesor la Facultatea de Drept din Dijon, are meritul de a fi

sistematizat aceste ideiintr-un ansamblu coerent in lucrarea sa Tratatul domeniului public

(1833 1834). Acest autor sustine necesitatea admiterii pentru anumite bunuri publice a

unui regim exorbitantde la dreptul civil, supus principiului inalienabilitatii. Potrivit lui

Prudhon, puterea omului asupra lucrurilor cuprindea trei grade diferite: domeniulsuveranitatii, domeniul public, domeniul privat.

Existenta unui drept de proprietate asupra domeniului statului continua a fi

respinsa. Ca si regele Frantei, statul nu este decat paznicul domeniului,

superintendentul sau. Jurisprudenta, cu mici exceptii, se va alatura acestei conceptiidoctrinare bazate pe dualitatea domeniului colectivitatilor publice, pe care legiuitorul a

ratificat-o prin Legea din16 februarie 1851 cu privire la statutul proprietatii in Algeria.

In literatura de specialiate s-a apreciat ca notiunea domeniului public trebuie aplicata

ansamblului bunurilor utilizate sau exploatate de sau pentru colectivitatile umane.(M.T.Oroveanu)

Articolul 476 C.civ. roman utilizeaza notiunea domeniului public in acceptiunea

domeniului statului, de interes national. Prin acest text se stabileste ca drumurile mari,

drumurile mici si ulitele, care sunt in sarcina statului, fluviile si raurile navigabile sauplutitoare, tarmurile, adaugirile catre mal si locurile de unde s-a retras apa marii, porturile

naturale sau artificiale, malurile unde trag vasele si indeobste toate partile din pamantul

Romaniei, care nu sunt proprietate perticulara, sunt considerate ca dependinte aledomeniului public.

Pe baza acestei reglementari s-a facut distinctia intre domeniul public si domeniul

privat, considerandu-se ca domeniul public este alcatuit din bunurile afectate utilizarii

generale si nesusceptibile de a fi proprietate particulara.

Intr-o alta aopinie, s-a considerat ca bunurile statului, judetelor si comunelor,oricare ar fi natura lor, intra in domeniul public de indata ce sunt afectate unei utilizari

publice sau unui serviciu public.

In concluzie, domeniului public ii sunt atasate caile de comunicatii, monumentele

publice, cladirile si bunurile utilizate pentru functionarea prestarea serviciilor publice,bunurile care prin natura lor sau prin destinatia legii sunt de uz sau de interes public.

8/3/2019 Public Sau Privat

6/6

Celelalte bunuri mobile sau imobile, care nu fac parte din domeniul public si sunt

proprietatea statului, judetului, orasului sau comunei, alcatuiesc domeniul privat al

acestora.