S 42 Generalitaţi

( Elemente de dg si trat. in psihiatrie , Liana Fodoreanu , Cluj)

Psihoterapia este o modalitate de interventie stabilita in cadrul unei relatii terapeutice care utilizeaza mijloace psihologice pentru tratarea unor tulburari psihice sau a unei probleme psihologice , folosind tehnici specifice adaptate clientului / pacientului.

Aceste tehnici si metode psihologice vizeaza fie vindecarea tulburarii, fie restructurarea anumitor trasaturi de personalitate, uneori fiind necesara interventia pe ambele directii.

Psihoterapia necesita cel putin 2 protagonisti : clientul / pacientul si terapeutul. Exista si abateri de la regula : terapia de grup ( dela 6 la 30 de participanti) sau terapia cu 2 terapeuti ( lider/ co-lider ).

O interventie trebuie sa indeplineasca niste criterii pentru a putea fi acceptata ca fiind terapeutica :

1. criteriul tehnic – trebuie sa existe un cadru teoretic si un numar de tehnici, care sa fie concordante cu teoria;

2. criteriul etic- trebuie sa respecte regulile etice ale profesiei medicale;

3. criteriul stiinţific – teoria trebuie sa aiba la baza ipoteze verificabile, iar eficienta trebuie sa se poata testa practic .

Clasificare :

Karasu (1980) le-a clasificat dupa criterii referitoare la conceptia asupra naturii omului, conceptii psihopatologice asupra starii de sanatate / boala , conceptii terapeutice ( strategii ,demersuri terapeutice ) si conceptualizarea relatiei client / terapeut :

psihoterapii psihanalitice;

psihoterapii cognitiv –comportamentale ;

psihoterapii experienţiale.

Asa sunt trecute in lista de subiecte :)

1

Clasificarea Kaplan :

1. psihanaliza si terapiile psihanalitice;

2. psihoterapia comportamentala;

3. psihoterapia cognitiva;

4. psihoterapia de familie;

5. psihoterapia de cuplu si maritală;

6. psihoterapia de grup ;

7. hipnoterapia;

8. interventia in criza ;

9. psihoterapii scurte – interpersonala si dinamica scurta ;

10. psihoterapia nondirectiva a lui Rogers –centrata pe client.

Indicatii :

1. tulburari nevrotice legate de stres si somatoforme : anxioase, fobice, TOC, disociative, somatoforme;

2. tulburari ale dispozitiei: distimia, ep.depresive usoare si medii;

3. adictiile ;

4. tulburari de dinamica sexuala; ale instinctului alimentar; ale somnului;

5. tulburari de personalitate – indicatie limitata.

6. tulburari psihosomatice;

7. tulburari psihotice, compensate si doar TCC.

Contraindicatii sunt relative( sunt mentionate mai sus ) si absolute :

1) tulburari psihotice acute ;

2) tulburarea afectiva bipolara , episod maniacal mediu/sever +/- simptome psihotice;

3) episodul depresiv sever +/- simptome psihotice.

TERAPIA COGNITIV -COMPORTAMENTALĂ

(“Ce psihoterapie sa alegem” ,Mony Elkaim + Kaplan )

Terapiile cognitiv – comportamentale – numite si terapii comportamentale sau terapii cognitive – sunt bazate pe psihopatologia experimentală si pe o abordare pragmatică si empirică a psihoterapiei . TCC-utile sunt practicate sub forma terapiilor individuale, de cuplu, familiale si chiar a terapiilor de grup .

2

La mijlocul sec.20 figuri importante precum psihiatrul A. Beck si psihologul A. Ellis au contribuit la dezvoltarea TCC-urilor si aplicarea lor in tratamentul depresiei si a altor tulburari ale comportamentului in care factorii cognitivi joacă un rol central . Spre sfarsitul anilor ’70 D. Meichenbaum si A. Bandura se impun ca pionieri ai autoregularizarii cognitive a comportamentelor, primul integrînd autoverbalizarile in autocontrolul comportamentului,cel de-al doilea insistînd asupra eficientei personale percepute si asupra așteptărilor de reușită in comportamentul uman.

Principii generale :

Pentru terapeutul cognitiv-comportamentalist “ problemele psihologice” sunt , in mare parte, comportamente invatate inadaptate ( neadaptate, gresite ) care reprezinta surse de suferinta pentru pacient/ client si /sau pentru anturajul acestuia . Este vorba despre reactii invatate , care sunt emise si consolidate in anumite contexte de mediu.

Comportamentele problematice sunt urmatoarele :

1. actiunile, respectiv comportamente observabile ca necorespunzatoare ( inadecvate ) – crize de bulimie sau ritualurile de spălare ;

2. emoţiile , reactii emotionale negative – ca tristetea sau disperarea in depresie sau in anxietatea patologica ;

3. cogniţiile , respectiv moduri de gandire – precum anticiparile anxioase , amintirile recurente cu privire la un eveniment traumatizant , atentia selectivă asupra simptomelor jenante .

Modele teoretice :

modelul comportamental are la bază teorii ale invatarii ( condiţionarea clasică , condiţionarea instrumentala , teoria invatarii sociale ) ;

modelul cognitiv – intelegerea comportamentului uman trece prin studierea reprezentarilor cognitive si a proceselor cognitive. Comportamentul este secundar modului in care persoanele gandesc despre ele si despre rolul lor in lume. De exemplu modelul cognitiv al depresiei include triada cognitiva : o imagine de sine negativa+ interpretarea negativa a experientelor prezente si trecute + expectatie negativa fata de viitor.

Derularea obișnuită a unei terapii :

1. Inca de la primele întrevederi doleanţele persoanei consultate sunt concretizate si operaţionalizate , ele sunt si obiectul unui diagnostic dar si a unei analize functionale ( adica o intelegere a factoriilor care declanseaza si care intretin problema ) .

3

2. Obiectivele terapeutice sunt fixate intre pacient/client si terapeut inainte de angajarea acestora in tratament . Are loc un contrac terapeutic intre cele doua parţi. Este propus un plan de tratament , terapeutul oferă informatii despre tulburarile pacientului si felul in care pot fi tratate , sunt utilizate instrumente pentru măsurarea comportamentelor problemă ( de ex. chestionare) pentru a evalua natura si importanta dificultăţilor de depășit.

3. Pe parcursul fazei active a tratamentului, terapeutul il invata pe pacient strategiile de automonitorizare si de autogestionare a comportamentelor problemă . In aceasta perioada pacientul isi observa metodic comportamentul problematic si dezvolta alte comportamente mai eficiente pentru a-si controla dificultăţile .

4. La finalul tratamentului este făcută o evaluare – cantitativa si calitativa – a eficientei terapeutice , atunci sunt invatate strategii care vizeaza prevenirea recaderilor . Sunt fixate sedinte posttratament pentru a trage concluzii asupra evolutiei persoanei dupa incheierea tratamentului .

Tipuri de tehnici comportamentale :

economia cu jetoane – o formă de reîntărire pozitiva folosita la pacientii spitalizati ; pacientul este rasplatit cu diferite jetoane ( care reprezinta hrana, invoiri, etc) atunci cand au comportamentul dorit – imbracarea in haine de strada , participarea la terapia de grup , etc. S-a folosit in tratamentul schizofreniei.

terapia aversivă – forma de conditionare in care un stimul aversiv( de ex. miros neplacut) este asociat unui comportament nedorit. S-a folosit in adicţii.

desensibilizarea sistematica – pentru pacienti cu comportament de evitare legat de un stimul specific ( de ex. frica de inaltimi , de zbor ) I se cere pacientului sa-si construiască in imaginatie o ierarhie de imagini anxiogene , de la cea mai putin intensa la cea mai infricoșătoare, si sa ramana la fiecare nivel al ierarhiei pana ce anxietatea scade in intensitate. Cand este practicata prin expunerea la stimuli reali si nu imaginari se numeste expunere gradata . Eficacitatea se bazeaza pe reîntărirea pozitivă, pe stingerea comportamentului anxios prin intelegerea absentei consecinţelor negative.

inundarea – pacientul este expus direct stimului cel mai anxiogen ( de ex. pt frica de inaltime – cladirea cea mai inalta ) in loc sa fie expus treptat. Eficienta in fobii .

Durata :

TCC-urile sunt terapii scurte , in medie dureaza intre 10 si 20 de sendinte pe parcursul a 12 saptamani – maxim 6 luni de tratament intensiv. Terapia ia sfarsit cand obiectivele terapeutice sunt atinse sau cand programul terapeutic standardizat s-a terminat.

4

Indicatii principale

Tulburarile anxioase;

Depresiile nepsihotice;

Tulburari ale conduitei alimentare, anumite tulburari sexuale, insomniile;

Adictiile;

Tulburarile psihotice- in reabilitarea sociala a persoanele cu psihoze cronice;

Retardul mintal-ameliorarea calitatii vietii, gestionarea comportamentelor problematice;

In tratamentul afectiunilor care se afla sub impact psihologic ( HTA, astm dureri ) tehnicile comportamentale se pot folosi pentru diminuarea stresului si inducerea relaxarii.

Indicatia pentru TCC este făcută in functie de diagnosticul pus , de teoria holistica a comportamentelor problemă , de tratamentele anterior incercate si de rezultatele acestora, de resursele clientului , de motivatia lui , de experienta terapeutului in raport cu tratarea acestui tip de comportament etc.

TERAPIILE DE INSPIRAŢIE PSIHANALITICĂ

( Kaplan )

Psihanaliza si terapiile de inspiratie psihanalitica se bazează pe teoriile lui Sigmund Freud asupra inconstientului dinamic si conflictului psihologic.

Scopul major al acestor forme de tratament este acela de a ajuta bolnavul sa dezvolte inţelegere ( insight) in legatura cu conflictele incon ș tiente ( care se bazează pe dorinţe din copilărie nerezolvate si care se manifestă ca simptome ) și să dezvolte patternuri adulte de interacţiune si comportament.

Psihanaliza este cel mai intensiv si mai riguros dintre aceste tipuri de terapie .

Derularea terapiei

Pacientul este vazut de 3-5 ori pe saptamana ,durata sesiunii 30-50 de minute, in general pe termen lung , de obicei 3-5 ani si peste .

El stă culcat pe o canapea , iar terapeutul se pozitioneaza in afara campului lui vizual. Pacientul incearca sa spuna liber si fara sa se cenzureze tot ceea ce-i trece prin minte, sa asocieze liber, pentru a-si urmarii sirurile gandurilor cat mai in profunzime posibil . Modus operandi : analiza sitematica a totalitatii rezistentei si transferului ,facilitarea nevrozei de

5

transfer, incurajarea regresiuni. Ca tehnica predomină metoda asociatiilor libere ,interpretarea dinamica completa ( confruntare, clarificare, travaliu ) cu accent pe modul de aparitie ( genetica ).

Psihanaliza necesita ca pacientul sa fie stabil , cu o motivatie puternica , inclinat catre psihologic, capabil sa tolereze stresul generat de analiză. Indicatii : nevroze, psihopatologie caracteriala usoara.

Rolul terapeutului - neutralitate absolută,frustrarea pacientului , rol minor de reflector.

Scopul de baza este reorganizarea structurală a personalitaţii , rezolutia conflictelor inconstiente , constientizarea evenimentelor intrapsihice si disparitia simptomelor ca rezultat direct.

Psihoterapiile psihanalitice :

Se bazeaza pe aceleasi principii si tehnici ca si psihanaliza clasica dar sunt mai putin intense .

Este de doua tipuri :

expresiva sau sau orientata spre constientizare ;

suportiva sau relaţională .

Psihoterapia psihanalitica de tip expresiv

Urmareste rezolutia conflictului psihologic intrapsihic , similar cu al psihanalizei dar cu mai mult accent pe chestiunile realitatii de zi cu zi si mai putin accent asupra rezolvarii problemelor de transfer.

Derularea terapiei

Pacientul este vazut de 1-3 ori pe saptamana , durata sesiunii fiind de 30-60 de minute, durata totala a terapiei putînd varia de la cateva sesiuni la luni sau ani.

Pacientul si terapeutul sunt asezati fată în fată, uneori pacientul pe canapea. Modus operandi : analiza partiala a dinamicilor si defenselor, focus asupra evenimentelor intrapersonale curente si asupra transferului fata de altii , incurajarea limitata a regresiei. Tehnicile folosite includ asociatii libere limitate , predomina confruntarea, clarificarea si interpretarea partiala cu accent pe interpretarea “aici si acum “ si pe interpretarea genetica limitata .

Pacientul trebuie sa fie motivat si cu inclinatie spre psihologic – la un nivel de la mediu la ridicat- cu capacitatea de a forma alianta terapeutica si cu o anumita toleranta la frustrare . Indicatii : nevroze, tulburari de personalitate narcisiste si borderline.

Rolul terapeutului - neutralitate modificata, gratificare implicita a pacientului .6

Scopul de baza : reorganizarea partiala a personalitatii si a defenselor; constientizarea evenimentelor interpersonale curente ; relatii obiectuale imbunătăţite. In ce priveste disparitia simptomelor, acesta poate poate fi scopul final sau doar intermediar , terapia putand continua ulterior in scop explorator.

Psihoterapia psihanalitică de tip suportiv :

Elementul esential aici este sprijinul, suportul si nu dezvoltarea conștientizării. Suportul poate sa ia forma fixarii de limite , cresterii testarii realitatii, reasigurarii , sfaturilor si ajutorului pentru dezvoltarea abilitatilor sociale.

Derularea terapiei

Pacientul este vazut o data pe saptamana sau mai rar , in functie de necesitati , durata sesiunii fiind de 30-60 de minute. Ca durata totala poate fi pe termen scurt sau intemitenta pe termen lung , de la o singura sesiune la toata viata .

Pacientul si terapeutul stau fata in fata, canapeaua este contraindicata. Modus operandi : formarea de alianta terapeutica si relatie obiectuala reala; cu rare exceptii analiza tranferului este contraindicata , focalizarea se face pe evenimentele externe constiente, regresia nu este incurajata. Ca tehnici folosite predomina sugestiile ( sfaturile ); confruntarea , clarificarea si interpretarea in contextul “aici si acum “ sunt secundare ; metoda asociatiilor libere si interpretarea genetica sunt contraindicate.

Pacientul trebuie sa fie motivat , chiar daca nu la fel de mult ca in cazurile anterioare, si sa aiba o anumita capacitate de a forma alianta terapeutica. Indicatii : bolnavi cu vulnerabilitati serioase ale ego-ului – in special pacientii psihotici ( banuiesc ca sub tratament , stabilizati :) ) ; pacienti alati intr-o situatie de criza – doliu de ex. ; boli fizice.

Rolul terapeutului- neutralitate suspendata, gratificare explicita, directivitate si dezvaluire toate in grad limitat .

Scopul de baza : reintegrarea self-ului si a capacitatii de a face fata ; stabilizarea sau refacerea echilibrului preexistent; intarirea defenselor; cresterea gradului de acceptare a patologiei ; disparitia simptomelor si restructurarea mediului sunt scopuri primare.

PSIHOTERAPIA EXPERIENŢIALĂ – scribtube.com - din lipsa de resurse si energie :D

Psihoterapia experientialista considera omul ca pe o entitate activa, auto-afirmativa, cu un potential latent care trebuie valorificat. Se opteaza astfel mai curând pentru autoperfectionare decât pentru vindecarea unor simptome sau boli.

7

Scopul psihoterapiei îl reprezinta constientizarea maximala a propriului eu sau atingerea unui nivel superior de constiinta prin care omul sa devina constient de semnificatia lumii sale interne si externe si în acelasi timp sa fie capabil s-o construiasca.

Experientialistii pun accent pe autodeterminare, creativitate si autenticitatea fiintei umane, pe integrarea corpului cu mintea si spiritului omului.

Tulburarile psihopatologice sunt privite:

ca expresii ale scaderii potentialului uman; ca un blocaj sau ca o pierdere a legăturii cu propria sa experienta interna.

Personalitatea nevrotica este o personalitate fragmentata si reprimata, reprimarea fiind privita nu ca în psihoterapia dinamica ca având o natura eminamente instinctuala, ci ca un fenomen ontologic: pierderea sensului existentei si blocarea posibilitatilor de manifestare ale eului. Astfel, nevroza devine o expresie a disperarii existentiale rezultate din înstrainarea eului de sine însusi si de lumea sa, iar anxietatea reprezinta teama omului de a se confrunta cu propriile sale limite si cu consecintele acestora - moartea si sentimentul nimicniciei. Originile sentimentului de culpabilitate sunt în ignorarea propriilor posibilitati pentru valorificarea cărora omul este unicul responsabil.

Idealul psihoterapiei este crearea omului spon tan, activ, creativ, autentic.

Scoala psihoterapeutica experientiala pune accent pe trairea emotiilor si experientei prezente. Trairea experientei este mai degraba un proces afectiv decât cognitiv, personal si inobservabil de catre o alta persoana. Acest proces subiectiv conduce ulterior la conceptualizare el fiind initial implicit si capatând semnificatii profunde pentru subiect o data cu atingerea obiectivelor psihoterapiei.

Schimbarile terapeutice rezulta în urma procesului trairii experientei prin care semnificatiile implicite ale evenimentelor ajung în constiinta, sunt puternic si direct simtite si sunt modificate chiar fara a fi în mod expres verbalizate. La aceste schimbari terapeutice contribuie în mod substantial si relatia dintre pacient si psiho-terapeut.

Una dintre ideile de bază ale acestei orientari este teza lui Rogers conform careia orice organism are tendinta înnascuta de a-si dezvolta capacitatile la nivel optim atunci când este plasat în conditii optime.

Daca întelegem acest adevar, pacientul capata o imagine optimista despre propria sa persoana care este privita ca fiind valoroasa si cu multe disponibilitati ce trebuie realizate. Terapeutul nu trebuie sa încerce sa-l modifice pe pacient, ci doar sa-i ofere un mediu plin de caldura si întelegere în care acesta sa-si poata actualiza posibilitatile. Deci, conform acestei orientari, terapeutul nu este altceva decât un fel de catalizator care-l ajuta pe pacient sa-si valorifice disponibilitatile latente si sa-i restructureze propria sa personalitate.

8

Terapeutii experientialisti nu sunt partizanii unei relatii de tip parinte - copil ca în psihoterapia dinamica, nici profesor - elev ca în psihoterapia comportamentalista, ei optând pentru o relatie mai echilibrată în cadrul careia fiecare dintre cei doi parteneri încearca în mod sincer si deschis sa comunice unul cu altul atât prin mijloace verbale cât si non-verbale

Trebuie subliniat faptul ca în cadrul orientarii experientialiste exista o serie de scoli psihoterapeutice diferite. Aceste scoli, în marea lor majoritate, de orientare existentialista nu pun accent pe o anumita tehnica în abordarea si întelegerea fiintei umane, ei considerând chiar că în cultura occidentala s-a facut abuz de tehnici si metode la care a fost supus omul. Pentru acesti terapeuti conteaza în mai mica masura ceea ce face terapeutul, ci mai mult contextul psihoterapiei si ceea ce este terapeutul. Acesta din urma nu analizeaza trecutul pacientului sau mecanismele transferului si contratransferului ca în terapiile dinamice, nu stabileste pentru pacient scopuri si obiective impunându-si personalitatea asupra acestuia ca în terapiile comportamentale, ci ofera pacientului posibilitatea de a-si controla din interior propriul proces de vindecare.

Daca unele scoli pun accent pe comunicarea verbala dintre terapeut si pacient, altele în schimb subliniaza mai mult abordarile non-verbale, considerând ca mai importanta este ac-tivitatea decât reflectia, a face decât a spune, scopul final fiind combinarea actiunii cu introspectia.

Scopul trairii experientei personale include constientizarea senzatiilor corporale, a pozitiilor, a tensiunilor musculare, a miscarilor, a proceselor fiziologice din organism. Constientizarea corporala are un efect energizant si activator asupra subiectului.

Printre tehnicile care faciliteaza exprimarea eului pacientului sunt incluse :

tehnicile dramatice, de jucare de rol ; imaginatie dirijata;

fantezia, reveria sunt considerate preferabile exprimarilor verbale seci, interpretarilor si abordarii strict cognitive;

pentru constientizarea senzatiilor corporale se utilizeasa tehnici de relaxare musculara, tehnici psihosomatice orientale si chiar manevre executate asupra corpului (masaj, presopunctura).

Pentru atingerea obiectivului celui mai înalt al acestei terapii - unirea trupului cu mintea si cu spiritul - unele scoli utilizeaza tehnici medita tive, inspirate din culturile orientale . Starea de relaxare profunda serveste, conform acestor orientari, transcenderii ego-ului individual si contopirea cu ceea ce ei numesc constiinta universala.

Orientarea experientialista cuprinde, dupa cum am mai aratat, mai multe directii, dintre care cele mai importante sunt (Karasu, 1980):

Directia filozofica, care pune la baza demersului psihoterapeutic filozofia existentialista, tehnica utilizata fiind cea a dialogului mutual pe baza de tehnica verbala (cum se întâmpla în terapia centrata asupra clientului a lui Rogers sau logoterapia lui Frankl ).

9

Directia psihosomatica, care pune un accent mai mare pe tehnici non-verbale, considerând ca autoactualizarea eului se poate realiza mai bine prin concentrarea atentiei asupra corpului propriu, a senzatiilor acestuia si a raspunsurilor senzoriale (Gestalt - terapia lui Perls) sau printr-o abreactie puternica a unor stari emotionale - analiza bioenergetica a lui Lowen.

Abordarea spirituala, asemanatoare cu cea religioasa, care pune accentul pe experienta transcendenta sau transpersonala, ce implica depasirea nivelului constiintei individuale si ridicarea omului la nivele superioare de constiinta, urmarind scopul ultim de contopire al acestuia cu constiinta universala sau cosmica. Acest obiectiv se atinge prin renuntarea la regulile de conduita dictate de ego-ul individual, prin relaxare, concentrare, autodisciplina, antrenament al vointei si meditatie (Meditatia Transcendentala).

PSIHOTERAPIILE DE GRUP

( Elemente de dg si trat. in psihiatrie , Liana Fodoreanu , Cluj + Kaplan)

Psihoterapia de grup nu este o entitate unica ci doar o modalitate de aplicare a diferitelor tehnici psihoterapeutice la mai multi clienti/pacienti in acelasi timp, dupa un program structurat si elaborat.

Se pot aborda in grup tehnici : psihanalitice , psihodramatice , psihodinamice, experientiale, hipnotice, cognitiv-comportamentale, gestalt-iste, etc. Toate aceste tipuri se pot realiza si individual .

Grupurile pot fi :

de suport si de crestere a abilitatilor sociale ; pentru ajutor simptomatic specific;

sau care ajuta la depasirea unor conflicte intrapsihice nerezolvate.

Atentia se poate focaliza asupra unei persoane in contextul grupului , asupra interactiunilor care apar intre persoanele din grup sau asupra grupului ca intreg. Se poate obtine rezolutia atat a unor chestiuni individuale cat si a unora interpersonale .

Selectia participantilor este foarte importanta si este de dorit sa se evite situatia singular-minoritară ( un singur barbat printre femei de ex. cel putin doi membri minoritari ) .

Numarul membrilor grupului este de obicei intre 6 si 10 dar in anumite situatii pot exista si grupuri de 20-30 de persoane. Repartitia pe sexe ar fi ideal sa fie uniforma .

In functie de diagnostic grupul poate fi :

omogen : pacienti cu probleme similare – tulburari anxioase de ex. intermediar : pacienti cu afectiuni psihiatrice diferite, dar de acelasi sex;

10

omogen selectat : special organizat , pentru aceeasi afectiune , de ex. agorafobie cu sau fara atacuri de panica;

heterogen : pacienti cu afectiuni diferite, in care se poate urmării de fapt cel mai bine dinamica de grup .

In functie de dinamica participarii pacientilor :

o inchis, cu aceiasi membri cu care a inceput , se desfasoara in ambulator;o deschis , se poate desfasura in spital, functioneaza continuu , pacientii parasind grupul

odata cu externarea si fiind inlocuiti de altii , noi ;

Functionarea eficienta presupune o anumita ritmicitate – de obicei 1-2 ori pe saptamana , dar poate fi si mai mare ( grupuri de psihanaliza ) , durata sedintelor de obicei este cuprinsa intre 60 si 120 de minute ( de obicei 90 de minute). Exista un ritual al grupului ce tine de asezarea membrilor - de obicei grupul se aseaza in cerc, inclusiv liderul si daca exista co-liderul .

De asemenea exista indicatii si contraindicatii ale terapiei de grup care nu sunt absolute ci au o mare flexibilitate; dar in general pacienti psihotici acuti sau suicidari nu au indicatii pentru terapia de grup.

Unele tipuri de pacienti nu evolueaza bine in anumite tipuri de grupuri . Pacientii psihotici care necesita structura si directie clara nu merg bine in gruprurile orientate spre constientizare. Bolnavii paranoizi , personalitatile antisociale si cei care abuzeaza de substante pot beneficia de terapia de grup , dar nu in grupuri heterogene.

Factori terapeutici in psihoterapia de grup :

1. abreactie – proces prin care o experienta sau un conflict dureros – reprimat- este adus inapoi in constienta; persoana retraieste momentul printr-un raspuns emotional corespunzator ceea ce duce la constientizare;

2. acceptarea – sentimentul de a fi acceptat de alti membri ai grupului, diferentele de opinie fiind tolerate, cenzura este absenta;

3. altruismul – punerea nevoilor altei persoane inaintea propriilor nevoi – factor major in crearea coeziunii si a atmosferei de comunitate a grupului ;

4. catarsis- expunerea ideilor, gandurilor reprimate , insotita de un raspuns emotional care ii produce pacientului o stare de usurare/ eliberare;

5. contagiunea – exprimarea unei emotii de catre un membru al grupului stimuleaza constientizarea unei emotii asemanatoare de catre un alt membru;

6. empatie – capacitatea unui membru al grupului de a se pune pe sine in cadrul psihologic de referinta al unui alt membru al grupului ,si prin asta capacitatea de a intelege gandirea , sentimentele sau comportamentul acestui membru;

7. experienta familială corectivă –grupul recreaza familia de origine pentru anumiti membri care pot sa depaseasca astfel conflictele originale prin intermediul interactiunii cu gupul;

11

8. identificare – mecanism de defensa inconstient in care persoana incorporeaza in sistemul propriului ego caracteristicile , calitatile unei alte persoane;

9. imitatie – modelarea constienta a comportamentului propriu in functie de comportamentul altcuiva , un pacient invata de la alt pacient;

10. inspiratie – procesul de inspirare a unui sentiment de optimism in randul grupului; abilitatea de a recunoaste ca omul are abilitatea de a-si depasi problemele;

11. interactiune- schimbul liber si deschis de idei si sentimente intre de membri grupului;interactiunea eficienta este incarcata emotional;

12. invatare – pacientii invata informatii noi , abilitati sociale ; primesc sfaturi, incearcă sa influenteze si sunt influentati de catre alti membri ai grupului;

13. universalizare – acceptarea de catre pacient a faptului ca nu este singurul care are probleme; si altii sunt in situatii similare , pacientul nu este unic ;

14. validare consensuala – confirmarea realitatii prin compararea conceptualizarilor personale cu acelea ale membrilor grupului ; astfel se corecteaza distorsiunile interpersonale . Termenul a fost introdus de H.A.Sullivan , psihiatru american care a aratat ca relatiile interpersonale si asimilarea valorilor sociale determina in mare masura personalitatea.

Exemple de grupuri terapeutice

Alcoolicii anonimi (AA) este un grup mare, inalt structurat, organizat in jurul unor persoane cu probleme similare. AA pune accentul pe comunicarea si trairea impreuna cu ceilalti a experientelor, a modelelor de rol , pe sentimentul de comunitate si sprijin reciproc . Grupuri asemanatoare sunt – Narcomanii anonimi , Dependentii de sex anonimi – nu la noi :)

Grupuri de familii multiple ( MFG) sunt formate din familiile unor pacienti cu schizofrenie, care discuta problemele lor si felul in care le pot face fata. MGF –urile sunt un factor important de descrestere a ratei recaderilor printre pacientii cu schizofrenie ale caror familii se implica in acest tip de terapie. Aceste grupuri pot sa puna accentul si pe psihoeducatie si pe reducerea emotiilor exprimate ale unor membri ai familiilor – “emotii exprimate” reprezinta orice comportament excesiv de implicat , indiferent daca este ostil si critic sau controlator si infantilizant; ele favorizeaza recaderile pacientilor.

Psihoterapia

Psihoterapia s-a dezvoltat ca ramura aplicativa a psihologiei. Initial era o metoda de interventie terapeutica adresata bolnavilor psihici, ulterior s-a extins in afara sectiilor de psihiatrie.Psihoterapia este un proces complex centrat pe reducerea unor simptome , reechilibrarea si reconstructia personalitatii.Principii etice:

1.pregatirea si experienta profesionala a psihoterapeutului

2.consimtamantul informat

12

3.confidentialitatea

4.abstinenta sexual si securitatea fizica

5.respectarea cadrului terapeutic

6.respectul fata de client

Obiective

1.reducerea simptomelor

2.modificarea opiniilor eronate despre lume si propria persoana

3.scoaterea din criza existentiala

4.reducerea conditiilor de mediu ce mentin comportamentul dezadaptativ

5.reducerea sau restructurarea conflictelor intrapsihice

6.identitatea personala

7.modificarea structurii personalitatii- adaptare mai eficienta

8.eu-l si capacitatea adaptativa

Categorii de probleme

1.Modificari psihopatologice acute, consecinta unor situatii stresante (reactii de stress, tulburari de adaptare) este indicate terapia de suport.

2.Criza de dezvoltare sau impas existential(adolescent, criza de 30 de ani) ---> terapia umanist experiential (adaptarea si utilizarea resurselor proprii).

3.Dificultati de integrare si relationare este indicata terapia analitica, comportamentala, experientiala, grup terapeutic

4.Imagine de sine fragila, instabila este indicata t.analitica,cognitiv-comportamentala,experientiala,individuala +/- grup

5.Tulburari nevrotice (recomandarea psihoterapiei prin excelenta) +/- medicatie este indicata terapia analitica (analizeaza cauzele), comportamentala (reducerea simptomelor deranjante)

6.Tulburari psihosomatice (simptomul e doar o metafora a unor suferinte psihice) medicatia are un rol scazut --> psihoterapia

7.Boli organice cronice se indica terapia suportiva +/- tehnici de sugestie si relaxare

8.Tulb. de personalitate nu se produc schimbari majore se indica reuniuni de grup pentru constientizarea efectelor propriilor actiuni, control si integrare sociala

9.Psihotici in remisiune - psihoterapie pentru pastrarea sau recuperarea unor functii deteriorate + reinsertie sociala (nu pentru vindecare)

10.Dependenta de substante psihoactive- terapie individuala +grupuri terapeutice de suport

11. Tulb. Sexuale - terapie de cuplu

12.Retard mintal -tehnici comportamentale pentru abilitati de deservire, terapie ocupationala

13.Tulb.mentale organice - efect redus are terapia de suport pt pacient/apartinatori

14.Probleme de cuplu/familie -terapia de familie (desi alti membri ai familiei nu prezinta acuze)

13

15.Copii cu probleme(comunicare redusa,ticuri,tulb de eliminare)

-copil –simptom - terapie de familie

-terapeut specializat in psihoterapia copilului (logoped)

16.Persoane normale, sanatoase psihic - psihoterapia normalilor

Clasificare

1.Psihoterapii individuale

1.1.Psihoterapii cognitiv-comportamentale - comportamentale- cognitive1.2.Terapii dialectice-psihanaliza-psihoterapii orientate psihanalitic-analiza existentiala-logoterapia Frankl-psihoterapia nondirectiva Rogers-psihoterapii scurte1.3. Terapii sugestive si hipnotice-hipnoza-sugestia armata(protreptica)-reveria dirijata-psihoterapii de relaxare-biofeedback-subnarcoza barbiturica1.4.Terapii ale creativitatii-ergoterapia-artterapia-meloterapia1.5.Terapia experientiala -terapia centrata pe client-psihodrama clasica-analiza tranzactionala2.Psihoterapii colective2.1 Terapii de grup2.2.Psihodrama2.3.Terapia familiei2.4.Socioterapia

1.1.Psihoterapia cognitiv-comportamentala1) Psihoterapia comportamentalaPresupunerea de baza a acestei terapii este ca un comportament maladaptativ se poate schimba fara intelegerea cauzelor sale subiacente. Simptomele comportamentale sunt luate ca atare, si nu ca simptome ale unei probleme mai profunde.Terapia comportamentala se bazeaza pe principiile teoriei invatarii, incluzand conditionarea operanta si conditionarea clasica. Conditionarea operanta se bazeaza pe premiza -comportamentul este modelat de consecintele sale.Daca comportamentul este reintarit + frecventa lui creste, daca comportamentul este pedepsit( intarit - ) frecventa lui scade, daca comportamentul nu va

14

evoca nici un raspuns atunci comportamentul se va stinge(extinctie). Conditionarea clasica se bazeaza pe premiza ca comportamentul este modelat de faptul ca este cuplat sau decuplat cu stimuli provocatori de anxietate.Terapia comportamentala are cea mai mare eficienta in comportamentele maladaptative clar conturate, bine circumscrise( fobii, compulsiuni, bulimie, fumat, balbism, disfunctii sexuale).In tratamentul conditiilor care pot fi afectate intens de factori psihologici (HTA,astm,dureri, insomnie), tehnicile comportamentale se pot folosi pentru inducerea relaxarii si pentru descresterea stresurilor agravante.Realizarea insight-ului are rol important dar nu garanteaza schimbarile de comportament(uneori intelegem de ce ne comportam asa dar nu putem reactiona altfel).Reactiile , emotiile, deprinderile dezadaptative au fost invatate in timpul vietii si s-au fixat deoarece au permis individului sa faca fata stimulului la un moment dat ulterior reactiile se generalizeaza si tind sa se repete si in alte situatii(nu doar in prezenta stimulilor initiali).Principii

1.Modificarea comportamentelor tinta care sunt comportamente specifice, bine delimitate.

Pasi :definirea problemei in termeni de comportament, descompunerea in scopuri specifice si tratarea secventiala a problemelor cu fatete multiple.

2.Tratament cu mentinerea conditiilor – factorii care cauzeaza/ mentin comportamentul tinta trebuie pastrati in timpul terapiei.

3.Utilizarea de tehnici centrate pe actiune( tema pentru acasa).

Tehnici specifice

1.Desensibilizarea sistematica progresiva. Pacientului cu comportament de evitare legat de un stimul specific (inaltime sau calatoria cu avionul) i se cere sa-si construiasca in imaginatie o ierarhie de imagini provocatoare de anxietate urmata de expunerea graduala la stimuli imaginari ( de la cea mai putin anxioasa la cea mai anxiogena si sa ramana la fiecare nivel pana cand anxietatea dispare).Atunci cand procedura este practicata in realitate se numeste expunere gradata.Eficacitatea tehnicii se bazeaza pe reintarirea pozitiva constituita de confruntarea stimulilor anxiogeni. In plus comportamentul maladaptativ se stinge prin intelegerea absentei consecintelor negative. Constructia ierarhica se asociaza adesea cu tehnici de relaxare , pentru ca se considera ca relaxarea si anxietatea sunt incompatibile, astfel ca imaginile imaginate se decupleaza de anxietate(inhibitie reciproca).Expunerea „in vivo” este mai eficienta decat cea imaginara.Expunerea trebuie sa fie repetata in conditii de securitate afectiva, in prezenta terapeutului.Indicatii: Toc, agorafobii.2. Inundarea. Tehnica in care pacientul este expus direct stimulului cel mai provacator de anxietate in loc sa fie expus treptat sau sistematic unei ierarhii de situatii anxiogene.Daca tehnica se practica in imaginatie se numeste implozie. Este eficienta in tratamentul fobiilor, daca pacientul poate sa tolereze anxietatea asociata acestei metode.3.Economia de jetoane este o forma de reintarire pozitiva folosita cu pacientii spitalizati.Consta in recompensarea comportamentului dezirabil si ignorarea celui indezirabil.Indicatii: tulb alimentare, enurezis, adulti cu schizofrenie.4. Modelarea se realizeaza prin insusirea unor modele de comportament prin observare si imitare. Este folosita in fobii si retard mental.5.Terapia aversiva .Este o forma de conditionare in care un stimul aversiv (soc, miros neplacut,imaginarea unui lucru neplacut de catre pacient) se asociaza cu un comportament nedorit.Este utilizata in tratamentul dependentei de substante.

15

6.Antrenamentul asertiv are indicatii in dificultatile interpersonale si incapacitatea de a refuza. Initial se efectueaza sub forma unui joc de rol apoi in realitate.7.Autoreglarea –dupa observarea si monitorizarea propriilor componente se invata tehnici de modificare a comportamentului inadecvat.8.Inhibitie reciproca este utilizat in atac de panica, tulb fobice, depresie, bulimie nervoasa, ticuri, balbism, alcoolism, enurezis.

2)Terapia cognitivaSe bazeaza pe teoria potrivit careia comportamentul este secundar modului in care o persoanele gandesc despre ele si despre rolurile lor in lume. Comportamentul maladaptativ este secundar unor ganduri stereotipe care pot sa duca la distorsiuni cognitive sau erori de gandire .Premiza terapiei conitive este ca sentimentele , emotiile si comportamentele sunt influentate de modul de a gandi in momentul prezent (terapia cognitiva nu e interesata de trecutul pacientului). Terapia cognitiva se centreaza pe ganduri automate care apar imediat ce apare un stimul(ex suna telefonul si primul gand este ca s-a intamplat ceva rau), sunt specifice persoanei si concrete; si scheme cognitive care sunt complexe de ganduri pe baza carora o persoana isi planifica si isi conduce viata. Terapia este pe termen scurt, de 15-20 sedinte pe parcursul a 12 saptamani.pacientilor li se aduc la cunostinta propriile lor cognitii distorsionate si premisele pe care se bazeaza acestea. Se folosesc jurnale pentru identificarea gandurilor automate si a erorilor cognitive. a) Distorsiunile cognitive sunt:-abstractizarea selectiva –concentrarea pe detaliu - diminuarea-nu accepta laudele celorlalti-interferenta arbitrara – sare direct la concluzii, nu ia in calcul toate datele-catastrofizarea- se gandeste la ce este mai rau , exagerand impactul negativ b) Erori cognitive-polarizarea –toate lucrurile sunt bune sau rele(gandirea totul sau nimic) -personalizarea- totul in jur are legatura cu persoana sa - suprageneralizarea =concluzii exagerate (un eveniment negativ se va repeta)-descalificarea pozitivului-judecata afectiva = propriile emotii reflecta realitatea-cerinte absolutiste de tipul trebuie sa... -etichetarea Tehnici specifice (scurte de 15-20 sedinte)1.identificarea patternurilor de gandire negativa , irationale2.modificarea3.rationalizarea = explicarea faptului ca starile afective disfunctionale sunt produse mai mult de gandurile negative decat de imprejurarile exterioare4.furnizarea de informatii despre anxietate -aparitie, intretinerea, lipsa de periculozitate a simptomelor5.verificarea veridicitatii gandurilor negative automate6.distragerea- concentrarea pe alte activitati si nu pe starea proprie7.programarea activitatilor- evitarea supraincarcarii(intocmirea de liste de activitati, prioritati)8.experimentarea in sfera comportamentala

16

Modelul cognitiv al depresiei include o triada cognitiva: imagine de sine negativa, interpretare negativa a experientelor prezente si trecute, si expectatie negativa asupra viitorului.Exemple de idei disfunctionale:-in tulb de panica:-gandurile care-mi fug prin minte, sentimentele ciudate de detasare, de pierdere a controlului sunt o dovada ca innebunesc; simt ca nu am aer, o sa lesin, trebuie sa ies de aici, o sa fac infarct.-in fobia sociala – nu stiu despre ce sa vorbesc cu oamenii, nu stiu ce sa le spun,vor observa ce stanjenit sunt, ca m-am inrosit, ca-mi tremura mainile, vor crede ca sunt ciudat si nu vor vrea sa aiba de a face cu mine si nu voi suporta asta.- in anxietate generalizata – daca i s-a intamplat un accident, daca durerile astea sunt un semn de cancer, daca o sa fiu concediat- in TOC – sunt contaminat..iarasi tb sa ma spal pe maini..nu pot risca; daca nu ma intorc sa verific din vina mea va avea loc un incendiu.

Modelul ABCDE al lui Ellis

A (activation) –declansarea starii emotionale

B (belifs) – sistem de credinte(iBs –irationale, rBs- rationale)

C (consequences)- consecintele starii, credintelor

D (dispute)- contraargumente , inlocuirea iBs cu rBs

E (effects)- efectele restructurarii cognitive

Indicatii generale-la adulti:depresii nepsihotice usoare pana la moderate, anxietate, fobii, TOC, tulb alimentare, tulb sexuale ,abuz de subst, schizofrenie, tulb de somn, tulb bipolara; la copii:tulb de impuls, furie, agresivitate.

1.2.Terapii dialecticeA fost folosita cu succes la pacientii cu tulburare de personalitate borderline si comportament parasuicidar. Aceasta terapie se inspira din metodele terapiilor suportive, cognitive si comportamentale. Pacientii sunt vazuti saptamanal cu scopul de a imbunatati abilitatile interpersonale si de a descreste comportamentul auto-distructiv , cu ajutorul unor tehnici care implica sfaturi, utilizarea metaforei, istorisirea unor intamplari/ situatii si confruntarea.Pacientii borderline sunt ajutati sa-si rezolve simtamintele ambivalente caracteristice.

1.2.1.Psihanaliza

Se poate practica in cazul pacientilor cu inteligenta peste medie. -tratament durata mai mare de 1 an.

Pacientul trebuie sa fie acceptat pentru psihanaliza, e avertizat in legatura cu posibilele modificari serioase care apar in structura personalitatii, iar pacientul trebuie sa reflecteze 2-3 sapt.

Se bazeza pe teoriile lui Sigmund Freud asupra inconstientului dinamic si conflictului psihologic.

Conceptul de psihanaliza cuprinde 3 acceptiuni interconectate

1.teorii ale personalitatii

17

2.modalitati de studiere a personalitatii

3.procedeu terapeutic de schimbare a personalitatii

Accentueaza - rolul proceselor intrapsihice de la nivel mental

-rolul tendintelor inconstiente

- rolul dezvoltarii din copilaria timpurie.

De la nastere exista 2 forte instinctuale innascute –sexuala si agresiva-care imping individul spre cautarea si obtinerea placerii.

Personalitatea are o dezvoltare stadiala -5 stadii : oral, anal, falic, latent si genital

-complex Oedip si Electra

Scop: ajutarea bolnavului sa dezvolte intelegere in legatura cu conflictele inconstiente, care se bazeaza pe dorinte nerezolvate din copilarie si care se manifesta ca simptome.

Consta in investigarea istorica a evenimentelor existentiale ale pacientului in scopul constientizarii si transformarii unor trairi refulate , a redimensionarii unor evenimente traumatogene in perspectiva unei personalitati maturizate.

In psihologia psihanalitica se descriu trei niveluri de structurare a psihicului : Ego, Superego si Id.

Pacientul este vazut de 3-5 ori pe saptamana, pe parcursul mai multor ani.Pacientul sta culcat pe o canapea, iar terapeutul in afara campului vizual al pacientului. Pacientul incearca sa spuna liber, fara sa se cenzureze tot ceea ce-I trece prin minte, sa asocieze liber idei, pentru a-si urmari sirurile de ganduri cat mai in profunzime. Pacientul face asocieri in legatura cu continutul viselor si cu sentimentele de transfer evocate in cursul procesului. Analistul foloseste interpretarea si clarificarea pentru a ajuta pacientul sa-si rezolve conflictele care ii afectau viata, adesea in mod inconstient.Psihanaliza necesita ca pacientul sa fie stabil, bine motivat, sa fie capabil sa tolereze stresul generat de analiza fara sa regreseze sau sa se tulbure prea mult sau sa devina prea impulsiv. Prin psihanaliza se urmareste cresterea tolerantei la frustrare, indepartarea si renuntareala atitudini autopunitive sau reactii regresive si integrarea relationala a pacientului .

Tehnici :

=Metoda asociatiilor libere pentru descoperirea conflictelor intrapsihice.Pot interveni blocaje , rezistente(din controlul inconstient al individului asupra zonei sensibile).

=Analiza viselor – visul este “calea regala spre inconstient”,are un continut manifest si unul latent, nu exista un simbolism general al viselor.

=Analiza actiunilor pacientului –comportament verbal si nonverbal,erori de pronuntare, lapsusuri, flirt cu terapeutul

=Analiza rezistentelor care interfera cu desfasurarea fireasca a cursului terapiei.Pot fi :rezistente constiente (pacientul vrea sa pastreze ceva) si rezistente inconstiente (pause, blocaje in asociatii, asociatii superficiale).Rezistentele reprezinta o sursa de informatii esentiala pentru analiza.

=Analiza transferului –atitudinea pacientului este parte importanta a tratamentului.Pacientul dezvolta reactii emotionale puternice fata de terapeut (dragoste, respect, ura).Transferul =tendinta pacientului de a face din terapeut obiectul rasunsurilor sale emotionale astfel

18

pacientul are atitudini si sentimente pe care le-a avut fata de persoane semnificative din viata sa.Contratransferul= raspunsul emotional al terapeutului la povestea pacientului.

=Interpretarea :cuprinde ipoteze cu privire la motivatia comportamentelor,ajuta la obtinerea naturii conflictelor,pacientul trebuie sa se simta pregatit

=Prelucrarea =explorarea progresiva, repetitiva a interpretarilor si rezistentelor

Indicatii: nevroza isterica, obsesiva sau anxioasa, indicatii limitate in toxicomanii, perversiuni sexual, tulb de dinamica sexuala.

1.2.2.Psihoterapia orientata psihanalitic

-este mai putin intensa. Exista 2 tipuri:1)psihoterapia orientate spre constientizare sau expresiva si 2)psihoterapia suportiva sau relationala.

In psihoterapia orientate spre constientizare pacientii sunt vazuti de 1-2 ori pe saptamana, sezand pe scaun cu fata spre terapeut. Scopul –rezolutia conflictului psihlologic inconstient, este similar cu acela al psihanalizei , dar se pune mai mult accent pe chestiunile realitatii de zi cu zi si mai putin accent asupra dezvoltarii problemelor de transfer.Indicatii-pacientii cu tulburari de personalitate

In psihoterapia suportiva, elemental essential este sprijinul, suportul, si nu dezvoltarea intelegerii(constientizarii). Indicatii- pacientii cu vulnerabilitati serioase ale egoului, in special al pacientilor psihotici; bolnavii aflati in situatie de criza cum ar fi doliul acut. Terapia poate fi continuata pe termen lung, poate sa dureze mai multi ani in cazul bolnavilor cu probleme cronice.Suportul poate sa ia forma fixarii de limite, cresterii testarii realitatii, reasigurarii, sfaturilor si ajutorului pentru dezvoltarea abilitatilor sociale.

2.3.Psihoterapia dinamica scurta -10-40 sedinte pe parcursul unei perioade mai scurte de 1 an. Scopul este de a dezvolta intelegerea conflictelor subiacente care duc la modificari psihologice si comportamentale. Terapeutul este foarte active in sensul directionarii repetate a asociatiilor si gandurilor bolnavului catre ariile conflictuale. Numarul de ore de terapie este stabilit explicit de catre terapeut si pacient la inceputul terapiei, iar ca focus al terapiei se alege o arie de conflict specifica, circumscrisa.Pacientii trebuie sa fie capabili sa defineasca o problema specifica careia sa se adreseze terapia si trebuie sa fie bine motivati, cu inclinatie psihologica si capabili sa tolereze cresterea temporara a anxietatii sau tristetii pe care o poate evoca acest tip de terapie. Pacientii care nu sunt potriviti ii include pe cei cu structure fragile ale egoului (suicidari, psihotici) si pe cei cu control deficitar al impulsurilor(pacienti borderline, cei care abuzeaza de substante si personalitatile antisociale).

1)Analiza junjiana

Exista un inconstient colectiv existent in psihicul uman din care se formeaza inconstientul personal si constiinta. Omul se naste cu arhetipuri si dispozitii innascute de a experimenta situatii si conduite specifice umane (arhetip matern, patern, centrului persoanei psihice =sinele).

Exista un inconstientul personal –apartine individului, este format din impulsuri si dorinte infantile refulate, perceptii

subliminale si numeroase trairi uitate. Imagini mentale ce pot fi constientizate (formate la intalnirea dintre vise, arhetipuri si experienta concreta a individului)=amintirile.

19

Constiinta personala este formata din perceptii, ganduri, sentimente, amintiri.

Constiinta colectiva= mentalitatea societatii, norme si valori sociale.

Dupa Freud inconstientul nu e monstuos,nu are functie anticipativa (ex.vise), inconstientul personal are rol compensator(ex.constient extrovertit + inconstient introvertit)

“Umbra” –parte respinsa, neacceptata a personalitatii (suma tuturor defectelor, slabiciunilor, tendintelor nefaste, care sunt response de Ego-ul pacientului)

Obiectiv –constientizarea modelelor familiale, modalitatile prin care acestea au fost preluate.

Cadrul therapeutic e destinat declansarii functiilor simbolice a psihicului(functia religioasa, functia transcedentala).

Analiza simbolurilor –vise, imagini din reverie, simptome.

Tehnici:

1.interpretarea viselor(tehnica esentiala) consta in descifrarea simbolisticii viselor.Visul este agent de legatura intre constient , este o poarta spre lumea gandurilor ascunse.

2.tehnici de imaginare – extinderea visului prin imaginative (imaginare activa)

3.asociatiile- tip specific de integrare

Indicatii: tulburari de integrare ale adolescentului si adultului, stari depresive psihogene.

2)Psihologia individului a lui Adler

Cel mai puternic factor ce determina motivatiile, comportamentul, conflictele persoanei este contextual social.

“Complexul de inferioritate” = ansamblu de sentimente, idei, atitudini ce decurg din impresia penibila de a fi inferior fata de ceilalti sau fata de un ideal la care poate fiecare sa aspire.

Inferioritatea fizica sau psihica declanseaza mecanisme supracompensatorii pentru atenuarea imperfectiunilor.

Nevoia de putere este principal forta motivationala.

Visele au rol compensator-satisfacerea fictiva a instinctului de putere.

Rolul terapiei este ca fiecare sa invete sa-si cunoasca planul de viata si sa-si cultive trasaturile cele mai utile pentru scopul propus.

Are scopul de a gasi noi posibilitati de adaptare a individului, prin intelegerea de catre terapeut a dificultatilor psihologice ale acestuia si explicarea mecanismului esecului suferit datorita complexelor de inferioritate.

Indicatii: nevroze, tulb de adaptare, tulb de dinamica sexual.

3)Teoria relatiilor obiectuale (Klein)

A mentinut accentul pe instinctualitate , dar a sustinut ca fiecare tendinta este orientata expres pre un anumit obiectiv.

Copilul dezvolta mecanisme de aparare ca raspuns la gratificare si frustrare care determina formarea de relatii obiectuale.

20

Interacţiunile timpurii dintre copilul mic şi parinte (sau persoana care il ingrijeşte în copilarie) sunt fundamentul atitudinilor sale fata de sine si fata de ceilalti. Copiii isi formeaza tipare de interacţiune caracteristice şi un repertoriu de defense şi puncte forte.

Problemele în relatiile obiectuale timpurii produc probleme în relaţiile adultului şi o serie de caracteristici maladaptive ale personalitatii. Aceste probleme timpurii includ în mod tipic pierderea timpurie a obiectului şi experienţe cu parintii (ingrijitorii) care sunt neglijenti, intruzivi, lipsiţi de empatie şi/sau abuzivi.

Schimbarea terapeutica a clientilor cu tulburare a relatiilor obiectuale rezulta din experientele reparatorii în cadrul psihoterapiei şi din interpretarile clarificatoare. Emotiile nu sunt considerate manifestari nevrotice ale impulsurilor (aşa cum sustinea Freud), ci sunt trasaturi inerente ale impulsurilor insele: libidoul este dragoste, iar agresivitatea este ura.

1.2.3.Analiza existentiala

Metoda psihoterapeutica de analiza a trairilor si problematicii existentei prin descifrarea mesajului simbolic din biografia subiectului.

Logoterapia Frankl :Logoterapia este o forma de analiza existentiala care se concentreaza asupra vointei de a obtine un sens . Principiile de baza ale logoterapiei sunt dupa cum urmeaza:- vointa are un sens in toate situatiile, chiar si cele mai mizere- principala noastra motivatie pentru a trai este vointa noastra de a gasi un sens in viata- avem libertatea de a gasi un sens in ceea ce facem si ceea ce traim, sau cel putin in pozitia pe care o adoptam cand ne confruntam cu o situatie de suferinta.

Scop- largirea campului axiologic, cresterea capacitatii optional-decizionale a subiectului.

Indicatii: tulb nevrotice, obsesii, fobii.

1.2.4.Psihoterapia nondirective Rogers

Metoda prin care psihoterapeutul pune in prim plan atitudinile sale in relatia cu pacientul si nu considerente teoretice sau tehnice deosebite.Relatia interpersonala atinge un profund continut si un inalt nivel etic, fiind bazata pe increderea reciproca neconditionata.Originalitatea metodei consta in increderea apriorica cu care terapeutul isi investeste pacientul.Psihoterapeutul accepta bolnavul numai in virtutea ipotezei ca acesta este o persoana capabila de autodirijare. Acest “respect total” al pacientului edifica si consolideaza relatia interpersonala. O alta sarcina a terapeutului consta in asumarea punctului de vedere si a viziunii subiectului. Terapeutul trebuie sa faca efortul de a privi bolnavul asa cum se priveste bolnavul insusi. In expunerea existentei sale, pacientul se concentreaza de la trecutul sau spre prezent, de la considerarea mediului sau, spre considerarea sa, de la prezentarea simtomelor si problemelor sale la analiza personalitatii sale. Pacientul ajunge treptat la idea caracterului relativ si variabil al valorilor, terminand cu convingerea ca el este acela care confera valoare fenomenelor si ierarhizeaza valorile, sfarsind printr-o noua si pozitiva evaluare, scop al psihoterapiei nondirective.

Indicatii: tulb nevrotice, tulb de integrare si adaptare.

1.2.5. Psihoterapii scurte

21

Sunt reprezentate de un grup de metode de inspiratie psihanalitica avand drept scop tratarea intr-un timp scurt a subiectului aflat in criza, sustinerea sa la un moment dat si nu reorganizarea personalitatii.

Sunt indicate in stari reactive sau situatii de criza, punand accentual pe vindecarea simptomatica si nu pe cea etiologica.

1.3.Psihoterapii sugestive si hipnotice

1)Hipnoza

Sunt la granita dintre terapiile comportamentale si experientiale.

Hipnoza este o stare mintala complexa in cursul careia constiinta este modificata incat pacientul devine responsiv la sugestie si receptiv la directionarea de catre terapeut. In starea de transa pacientul evoca memorii , retraieste evenimente iar terapeutul identifica conformatia personalitatii pacientului.

Concepte:

-situatia- sugestiv = situatie provocativa ce solicita realizarea de catre pacient a unui comportament sugerat fara a putea apela la instantele critice ale rationamentului.

-comportament sugerat = actiunile pacientului in sensul celor sugerate.

-sugestibilitatea = capacitatea de a raspunde la sugestii.

Tehnici

1)sugestia hipnotica prin care se sugereaza idei, sentimente si conduit.

2)hipnoze fractionate in care pe fundalul unei stari hipnoide realizata prin autohipnoza se folosesc comenzi axate pe acuzele subiectului in scopul detasarii acestuia de simptom.

3)hipnoanaliza, care incearca analizarea relatiei hipnotice si lichidarea transferului prin trecerea la o psihoterapie obisnuita.

Hipnoza este o stare de constienta modificata, indusa artificial, caracterizata prin relaxare si somnolent.

Modificari caracteristice:

-disparitia initiativei

-cresterea selectivitatii atentiei

-scaderea capacitatii de testare a realitatii si acceptarea ei distorsionata

-creste sugestibilitatea

-amnezie posthipnotica.

Hipnoza este centrata pe simptom.

Hipnoza se poate efectua asociata cu analiza (hipnoanaliza) si cu pihoterapia scurta.

Indicatii: fumat, tulb sexuale, stari disociative, abuz de substante, tulb functionale de organ, stari de angoasa, nevroza isterica, neurastenie, ticuri, balbism, crampe profesionale, dureri cornice, insomnia rebele, tulb de apetit alimentar.

2)Sugestia armata (protreptica)

22

Cuprinde ansamblul mijloacelor , verbale si fizice, care pot exercita o puternica influenta asupra bolnavului aflat intr-o stare de “aparare” nevrotica. Mijloacele fizice pot fi curentii faradici, injectii subcutanate, iar medical va folosi sugestia verbal tintita pe simptomatologia pacientului care este asigurat de eficienta spectaculoasa a tratamentului in ciuda caractrului dureros sau dezagreabil.

Indicatii: tulb de natura isterica( mutism, afonie, orbire, pareze) si tulb functionale acuzate dupa unele leziuni organice.

3) Reveria dirijata

Este o metoda psihoterapeutica derivate din hipnoza care, prin antrenament therapeutic de stimulare a fortei imaginative-mnestice, ofera pacientului o imagine a atitudinilor si sentimentelor sale pana atunci necunoscute.faza de “vis treaz” este urmata de analiza in care se constientizeaza simbolistica materialului inconstient prezentat.

Indicatii: stari nevrotice, stari psihosomatice, tulb de comportament in adolescent.

4)Psihoterapii de relaxare

Reprezinta tehnici bazate pe efectul produs asupra tonusului muscular, care vizeaza relaxarea acestuia, provocand reactii la nivelul intregii personalitati prin modificarile la nivel afectiv.

Metoda Schultze( relaxarea autohipnotica constienta sau training autogen) se bazeaza pe o serie de exercitii fizice succesive fiziologice si rationale prin care se induce o deconcentrare generala a organismului, influentand sistemul muscular, vascular, respirator.Indicatii: tulb psihosomatice, tulb motorii, nevroze, stari anxioase.

Metoda Jacobson (relaxarea progresiva musculara) –exercitii efectuate sub indrumarea medicului, care favorizeaza alternarea starilor de tensiune si relaxare. Succesiunea lor porneste de la brate catre respiratie, apoi relaxarea fruntii si ochilor.

5)Biofeedback

Este o metoda de autocontrol si/sau relaxare bazata pe inregistrarea unor fenomene fiziologice involuntare si transformarea lor in semnale perceptibile in scopul de a fi folosite ca indicatori ai starii de relaxare si de evidentiere a autocontrolului. Se bazeaza pe idea ca sistemul nervos autonom poate fi adus sub control voluntar, prin conditionare operanta.Astfel se poate realiza controlul unor functii ca vasodilatatia, ritmul cardiac, ritmurile electrice cerebrale, tensiunea arteriala, contractile stomacului.Scop-perceperea constienta de catre subiect a activitatii sale fiziologice, trecerea acesteia sub controlul vointei si transferul acestui control asupra unor simptome.

Se foloseste in managementul starilor tensionate care se asociaza cu o boala medicala (pentru cresterea temperaturii mainilor la pacientii cu sdr Raynaud, pentru a trata cefaleea si HTA)

6)Subnarcoza barbiturica

Se realizeaza cu ajutorul substatelor barbiturice cu actiune de scurta durata.Consta in determinarea unui process de catharsis realizat prin modificarea starii de constiinta.Administrarea substantei barbiturice aduce subiectul la limita dintre vis si vigilitate favorabila procesului de abreactie. Starea de relaxare si euforie faciliteaza sugestia terapeutica si persuasiunea. Se pot diferentia 2 metode:

Narcoanaliza se realizeaza prin injectarea i.v.de amital sodic sau penthotal obtinandu-se o stare hipnagogica si de permeabilitate afectiva intre medic si pacient.

23

Subnarcoza amfetaminica se realizeaza prin injectarea simultana i.v. a unei subst barbiturice si a unei amfetamine al caror efect consta in stimularea psihica, trairea intensa emotionala cu accelerarea ritmului ideativ si cresterea capacitatii de evocare.

Indicatii: stari anxioase, tulb obsesivo-fobice, stari reactive, inhibitii sexuale.

1.4.Terapii ale creativitatii

1.4.1.Ergoterapia

Urmareste realizarea de noi relatii umane, readaptarea si reintegrarea sociala. Potentialul sanogenic in procesul readaptarii, neutralizarea tendintelor morbide si stimularea celor normale, ritmicizarea activitatii, revalorizarea si recastigarea unor aptitudini, reprezinta fundamental theoretic si principiile ergoterapiei, care largeste sfera preocuparilor utile, realizand progresul necesar in procesul reintegrarii sociale.Activitatile ergoterapice necesita adecvarea si raportarea la afectiunea psihica, potentialul aptitudinal restant, inclinatiile si pregatirea pacientului. Activitatea de echipa ofera posibilitatea unor contacte interumane complexe care stabilizeaza evolutia bolii si reorientarea bolavului catre o activitate normal si utila.

Indicatii:boli psihice cu evolutie prelungita care necesita spitalizari indelungate(schizofrenie, parafrenie, epilepsie cu tulb psihice, oligofrenii, psihoze de involutie, demente)

1.4.2.Artterapia

Reprezinta un grup de metode psihoterapeutice in care rolul central in recuperare este detinut de creativitatea artistica. Se bazeaza pe tendinta fireasca de exprimare a individului prin creatie, la care se adauga efectul revalorizant si dinamica grupului. Orice mijloc de creatie artistic poate detine un rol psihoterapeutic.

Indicatii: afectiuni psihotice(schizofrenii, tulb delirante), nevroze isterice, tulb obsesivo-fobice, tulb psihosomatice.

1.4.3.Meloterapia

Foloseste actiunea muzicii, prin melodie, ritm, armonie pentru generarea unor stari emotionale intense, deconectare si reconstructie armonioasa a realitatii.Se va avea in vedere preferintele subiectului, alegandu-se muzica cea mai indicata, crearea unei ambiante favorabile, observarea reactiilor si analiza acestora.Indicatii: afectiuni psihosomatic, nevroze, tul de personalitate, schizofrenii, intarzieri mintale.

1.5.Terapia experientiala

Postulate:

1.Omul e mai mult decat suma partilor sale component

2.Omul exista in contextual umanitatii si nu poate fi inteles daca se ignora experientele sale interpersonal.

3.Omul este constient

4.Omul alege , el nu “suporta” existent , ci inoculeaza propria experienta

5.Omul este orientat spre scopuri, viitor, are obiective, valori

24

promoveaza comunicarea libera

experimentarea interactiunii

acceptarea neconditionata a experientei si valorilor clientului

Rolul terapeutului este de a oferi situatii de experimentat, nu de a-l modifica pe pacient astfel are loc dezvaluirea disponibilitatilor si utilizarea lor in dezvoltarea personala si obtinerea autonomiei ca finalitate.

Obiective interpersonale –descoperirea propriului Ego.

Obiective transpersonale –descoperirea unitatii omului cu universul.

Abordare clasica cuprinde terapia centrata pe client si psihodrama clasica

-moderna cuprinde logoterapia, analiza tranzactionala

-postmoderna- NPL

1)Terapia centrata pe client

Prezumtia majora=tendinta unica catre autoactualizare.

Incongruentele sunt discrepante intrapsihice intre sine si realitate

Daca exista incongruente mari, reintegrarea e posibila numai in relatie cu o alta persoana care o accepta neconditionat pe cea aflata in deficit.

Terapeutul nu are rol de “vindecator” , ci de calauzitor, ajuta pacientul sa-si descopere si sa-si valorifice disponibilitatile. Acceptarea pozitiva neconditionata se realizeaza prin observatie si inregistrare. Focalizarea se face pe cadrul de suferinta intern (probleme, sentimente, perceptii).

Terapeutul nu se raporteza la un sistem extern de suferinta, nu se fac interpretari, nu se emit raspunsuri, sfaturi, judecati.

Terapeutul are 2 categorii de raspunsuri – clarificarea sentimentelor si reformularea continutului.

Tehnici de sustinere a dialogului:

1)tehnici de reflectare : repetitii-ecou;repetitii pe alt ton;amplificarea –efect paradoxal de readucere a situatiei la dimensiuni reale.

2)tehnici de reformulare prin care se realizeaza pozitivarea imaginii clientului si evidentierea esentialului

3)tehnici de deschidere cand apar blocaje (“deci”, “asadar”)

4)tehnici de ascultare active- utilizarea mimicii, posturii, privirii, micromiscarilor pentru sustinere.

2)Analiza tranzactionala

Se bazeaza pe conceptele comportamentelor observabile si pe cele ale interactiunii dintre oameni . Putem analiza natura si semnificatia acestor "tranzactii" impreuna cu ceilati, ori avem chiar "conversatii" interne cu diverse parti ale propriului eu. Si acestea pot fi analizate. Prin AT ajungem la concluzia ca in timpul copilariei concepem un fel de plan de viata (numit

25

script) care este creat sub influenta parentala. Ca adulti urmam scriptul fara sa ne dam seama de acest fapt si fara sa putem lua decizii autonome. In acest context scriptul poate fi imaginat ca un program de calculator ce ruleaza discret pe fundal, dirijand zilnic procesul de luare a decizilor. Sarcina analistului tranzactional este atat de a contribui la constientizarea scriptului si a modului in care el blocheaza clientul in realizarea obiectivelor sale, cat si de a facilita apoi schimbarea. AT este de fapt o terapie psihodinamica, comportamentala, cognitiva si emotionala.

2.Psihoterapii colective2.1 Terapii de grup

1) Terapii de sustinere

2)Terapii de orientare analitica

3)Psihanaliza de grup

Terapiile de grup sunt fundamentate pe principiile psihologiei dinamice si ale sociologiei, fiind metode prin care se stimuleaza si se folosesc interactiunile ce apar la nivelul grupului in scopul depasirii dificultatilor emotionale si relationale.

Atentia se poate focaliza asupra unei persoane in contextual grupului, asupra interactiunilor care apar intre persoanele din grup sau asupra grupului ca un tot. Se poate obtine rezolutia atat a unor problem individuale , cat si a unora interpersonale.Factorii terapeutici includ identificarea, universalizarea, acceptarea, altruismul, transferul, testarea realitatii si ventilarea. Grupurile se intalnesc de 1-2 ori pe saptamana, timp de o ora si jumatate.

Grupurile sunt formate din 6-8 persoane.

Poate fi omogene (cu problematica asemanatoare) sau heterogene (cu probleme diferite , au rolul de a compensa excesele comportamentale). Ex de grupuri omogene: grupurile pentru pacientii care incearca sa-si reduca greutatea, sa se lase de fumat, grupuri ai caror membri au aceeasi problema medicala.

Pacientul nu este inclus in grup daca-se afla in situatie de criza, incalcarea confidentialitatii ar pune clientul in pericol, exista probleme majore interpersonale, pacientul se apara masiv de trairile si comportamentele sale (psihotici, suicidari), pacientul e foarte dependent.

Obiective (pentru client)1) atitudine deschisa si onesta; 2) scaderea comportamentului manipulativ; 3) sa invete sa acorde si sa-si acorde atentie; 4) autenticitate; 5) cresterea capacitatii de acceptare; 6) sa se conduca dupa expectatiile proprii; 7) confruntare directa, onesta, adecvata; 8) intrebari directe; 9) clarificarea valorilor; 10)sensibilitate crescuta la nevoile si sentimentele altora.

Avantajele grupurilor: 1.eficienta; 2.context social-analiza problemelor interpersonal; 3.impartirea unor problematici; 4.sustinere interactive; 5.noi comportamente / modalitati de comunicare.

Alcolicii anonimi- grup mare, inalt structurat, intre egali, organizat in jurul unor persoane cu o problema central similara. Factori terapeutici: impartasirea experientelor, modelele de rol, ventilarea sentimentelor , simtamantul intens de comunitate si sprijin reciproc. Grupuri asemanatoare: narcomanii anonimi, dependentii de sex anonimi.

Terapia prin mediu= abordare terapeutica multidisciplinara, folosita in sectiile psihiatrice spitalicesti. Poate sa includa artterapia, terapia ocupationala, activitati ale traiului zilnic,

26

adunari comunitare, invoiri in grup si evenimente sociale.

Grupurile de familii multiple – sunt formate din familii ale unor pacienti , de ex cu schizofrenie. Se discuta probleme legate de prezenta in familie a unei persoane cu schizofrenie si pun in comun sugestii si mijloace de a face fata acestei situatii. Aceste grupuri sunt un factor important de descrestere a ratei recaderilor printre pacientii cu schizofrenie ale caror familii participa la grupuri.

2.2.Psihodrama clasica Moreno (teatrul terapeutic)

-este o modalitate de lucru in grup care se bazeaza pe idea importantei centrale a relatiilor interumane in dezvoltarea si functionarea lumii intrapsihice. Personalitatea, relatiile interpersonale, conflictele si emotiile sunt investigate indeosebi prin metode special dramatice.

Concepte:

-spontaneitatea –raspunsuri adaptative la situatii inedite, raspunsuri noi la situatii familial

-creativitatea –potentialitate legata de genotip careia spontaneitatea crescuta ii da viata si continut; creativitatea difera intre indivizi

-intalnirea –situatiile interpersonale sunt considerate agenti primari in dezvoltarea personala

Instumente: scena, directorul(terapeutul), protagonistul, eu-rile auxiliare care sunt membri ai grupului alesi de protagonist pentru a intruchipa personajele din perspectiva sa.

Tehnici:

a)inversiunea de rol

b)dublul- o alta persoana se identifica cu protagonistul si exprima prin cuvinte gandurile si sentimentele acestuia

c)oglinda –in scena=alter ego, protagonistul sta la balcon, ofera alta perspective

d)solilocvare =verbalizarea gandurilor care de obicei nu se exprima prin cuvinte

e)amplificarea =amplificarea unei emotii specific(cand trairile sunt confuse si contextual neclar)

f)concretizarea

g)proiectia in viitor

h) jocul de rol

Utilitatea si scopul psihodramei consta in scaderea tensiunilor conflictuale, depasirea barierelor emotionale si a problemelor generate de acestea.Este indicate in patologia copilului si adolescentului, stari de anxietate, tendinta de izolare, permitand exprimarea unor dorinte inconstiente si degajarea de acestea. La adult se indica in tulb nevrotice si structure labile de personalitate.

2.3. Psihoterapia familiei

Se bazeaza pe teoria conform careia familia e un sistem care incearca sa-si mentina homeostazia.

Tehnicile terapiei familiei includ focalizarea asupra familiei, si nu asupra pacientului care a fost identificat ca bolnav. Unul din rolurile majore ale terapeutului este acela de a determina care este rolul homeostatic pe care-l indeplineste bolnavul identificat in sistemul familial

27

respectiv. Un exemplu il constituie copilul triangulat -copilul identificat drept bolnav de catre familie serveste , in realitate la mentinerea sistemului familial, prin faptul ca va fi implicat in conflictul marital ca tap ispasitor, arbitru sau ca surogat de partener marital.Sarcina terapeutului va fi de a ajuta familia sa inteleaga procesul de triangulare si de a se adresa conflictului mai profund care sta in spatele comportamentului disruptiv manifest al copilului.

Tehnici folosite: 1.reincadrarea-reformularea in alt context a problemei; 2.conotarea pozitiva (reetichetarea drept pozitive a tuturor simtamintelor sau comportamentelor exprimate in mod negative ; ex afirmatia “copilul acesta este imposibil” devine “copilul acesta incearca cu disperare sa va distraga si sa va protejeze de ceea ce el percepe drept o casnicie nefericita”) 3. incercarea de modificare a regulilor maladaptative care guverneaza familia,4.cresterea intelegerii dinamicilor inter-generatii, 5.atingerea unui echilibru intre individualizare si coezivitate, 6.cresterea comunicarii directe si 7.descresterea blamarii si a gasirii de tapi ispasitori.

Indicatii: alcoolism, tulb de personalitate, problemele familial ale adolescentilor, familiile cu bolnavi psihotici.

2.4.Terapia cuplului si terapia maritala este un instrument care il ajuta pe fiecare membru al cuplului sa realizeze cunoasterea de sine in timp ce lucreaza asupra problemelor pe care le are.Terapia inglobeaza o gama larga de tehnici terapeutice care urmaresc cresterea satisfactiei maritale sau se adreseaza deteriorarilor maritale. Relatia este aceea care este privita drept bolnava si nu unul dintre parteneri. Pacientul invata sa comunice adecvat sentimentele, sa inteleaga nevoile celuilalt, modalitati non-agresive de comunicare, sa-si modeleze reciproc asteptarile de rol.

2.5.Socioterapia

Reprezinta un ansamblu de procedure diferite intra si extraspitalicesti care au ca obiectiv ameliorarea bolii psihice si reorganizarea vietii bolnavului cu ajutorul mediului firesc sau organizat artificial. Se realizeaza prin intermediul unei echipe complexe formata din psihiatru, psiholog si asistente sociale, care actioneaza in scopul readaptarii pacientului la mediul social. Socioterapia se adreseaza in moduri diferite tuturor categoriilor de boli psihice.

Alte psihoterapii

1.Imageria ghidata –se foloseste singura sau in asociere cu hipnoza.Pacientul este instruit sa-si imagineze diferite scene, cu culorile, sunetele, mirosurile si sentimentele asociate.Scena poate sa fie placuta(folosita pentru descresterea anxietatii) sau neplacuta(folosita pentru stapanirea anxietatii). Indicatii: anxietate generalizata, fobii, stres posttraumatic, ca terapie adjuvanta in boli medicale si chirurgicale.

2.Terapia paradoxala.Terapeutul sugereaza ca pacientul sa se angajeze voluntar intr-un comportament nedorit sau indezirabil() denumit injunctive paradoxala-indemn paradoxal. Exemplu: evitarea unui obiect fobic sau executarea unui ritual compulsive. Aceasta abordare poate sa creeze constientizari noi la unii pacienti.

3.Terapia interpersonala–durata scurta 12-16 sapt, dezvoltata pentru tratamentul depresiei unipolare, nepsihotice. Medicatia antidepresiva se foloseste adeseori ca adjuvant al terapiei interpersonal.

28

Scop-ameliorarea abilitatilor interpersonale curente. Terapeutul este foarte activ in ajutarea bolnavului sa formuleze ariile predominante ale problemelor interpersonale. Tehnici folosite: reasigurarea, clarificarea sentimentelor, ameliorarea comunicarii interpersonale, testarea perceptiilor, dezvoltarea abilitatilor interpersonale.

4. Sex-terapia.Terapeutul discuta foarte amanuntit aspectele psihologice si fiziologice ale functionarii sexual. Terapeutii adopta o atitudine educationala si se pot folosi material auxiliarede tipul benzilor video.Tratamentul este de tipul celor pe termen scurt si este de orientare comportamentala. Se prescriu exercitii specific in functie de tulburarea care trebuie tratata. De obicei se trateaza cuplul, dar este eficienta si sex-terapia individuala.

29