7/29/2019 Psihoterapii Scurte

1/73

TERAPII DE SCURTA DURATA

1

7/29/2019 Psihoterapii Scurte

2/73

I. RANILE INVISIBILE ALE RAZBOIULUI

Studiile au demonstrat ca aprox. 26% dintre soldatii intorsi din Irak si Afganistan sufera

de anumite tulburari psihice (tulburarea postraumatica de stres, tulburare de anxietate saudepresie). Cele mai frecvente diagnostice sunt cele de tulburarea post-traumatica de stres

(TPTS), o tulburare de anxietate care se poate dezvolta imediat dupa expunerea directa sau

indirecta la un eveniment terifiant in care au fost rani fizice grave sau amenintari; depresia

majora si anxietatea generalizata. Pe campul de lupta, utilizarea device-urilor explosive

improvizate au determinat traumatisme craniene (traumatic brain injury). Dupa datele

existente, aprox 30% dintre trupele care au activat in Irak si Afganistan sufera de traumatisme

craniene.

1. Trasaturi unice ale desfasurarilor de forte militare curente

In timp ce stresul a fost un factor de la inceputul razboaielor, exista alte trei trasaturi noi ale

conflictelor curente care pot influenta ratele tulburarilor psihice in present:

a. Schimbarile operatiunilor militare, incluzand desfasurarile de forte extinse

Campaniile din Irak si Afganistan reprezinta cele mai sustinute operatiuni militare intreprinse

de USA de la razboiul din Vietnam. Numarul de desfasurari de forte militare s-a marit

exponential in ultimii ani. Trupele au parte de perioade de activitate mai lungi, mai frecvente

si cu perioade de odihna mai scurte factori care creeaza un mediu mai stresant pentru

militari.

2

7/29/2019 Psihoterapii Scurte

3/73

Desi multe dintre operatiunile militare recente au fost caracterizate ca fiind de mentienere a

pacii si stabilitatii, ele impartasesc multe dintre riscurile si stresul inerente luptei expunerea

la forte ostile, civili raniti, morminte commune ale populatiei, mine de teren, etc.

b. Ratele mai mari de supravietuire

Soldatii raniti care in alte conflicte trecute ar fi murit sunt salvati (datorita echipamentelor mai

moderne etc), dar sufera de vatamari fizice, emotionale si cognitive. Astfel, ajutorul oferit

acestora necesita o componenta de sanatate mintala intensiva in plus fata de serviciile de

reabilitare traditionala.

c. Traumatismele craniene

De asemenea de mare interes in ultimii ani sunt tulburarile cognitive ale militarilor intorsi din

lupta. In mod particular, un punct de mare interes este traumatismul cranian. Traumatismul

cranian este asociat cu niveluri scazute de constiinta, amnesia si alte anormalitati neurologice;

fractura craniana; leziuni intracraniene; iar toate pot conduce la moarte. Traumatismele

craniene pot lua forme usoare sau severe. In forma usoara, traumatismul cranian se poate

rezolva rapid ( adesea in primele 3 luni de la ranire) si poate fi dificil de diagnosticat si de

distins de alte co-morbiditati psihologice.

2. Descrierea tulburarilor psihice

A. Tulburarea posttraumatica de stress (TPTS) este o tulburare de anxietate care apare

dupa un eveniment traumatizant in care amenintarea unei raniri serioase sau a amortii este

traita sau observata, iar raspunsul individului implica frica intense, neputinta sau teroare.

DSM-IV include criteria diagnostic pentru 2 tulburari clinice produse prin expunerea la

evenimente traumatice: reactia acuta la stres (RAS) si tulburarea posttraumatica de stres(TPTS). Spre deosebire de majoritatea bolilor psihiatrice, aceste tulburari se asociaza cu

evenimente precipitatoare care constituie o preconditie necesara diagnosticului:

a) Evenimente vitale exceptionale (situatii stresante de mare severitate)

b) Schimbari negative ale existentei (pierderea statutului socio-profesional, economic)

c) Situatii cu care sunt confruntate persoane cu un grad semnificativ de vulnerabilitate

Reactia acuta la stress (RAS) implica:

3

7/29/2019 Psihoterapii Scurte

4/73

- Agresiuni severe care pun in pericol viata, libertatea sau securitatea

- Reactive imediata si evident cauzala cu situatia stresanta, ilustrata clinic prin:

- Perplexitate, confuzie, dezorientare, fuga,

- Incapacitatea de a reactiona congruent cu situatia sau

- Teama terifianta, disperare, depresie, manie

- Depersonalizare si derealizare

- Manifestari neurovegetative: palpitatii, tahicardie, hiperhidroza, paloare

- Evenimentul psihostresant este retrait: in plan ideativ, in timpul activitatii onirice sau

in episoade de flashback

- Evitarea stimulilor evocatori ai traumei: idei, discutii, oameni, situatii

- Manifestarile mentionate apar mai ales la persoane cu un anumit grad de

vulnerabilitate, cu incapacitatea de a face fata unor situatii exceptionale

- Tulburarea perturba acitivitatea profesionala si sociala

- Durata manifestarilor este de minimum 2 zile si maximum 4 saptamani

Tulburarea de postraumatica de stress (TPTS) este o entitate nosografica ilustrata prin:

- Existent unei situatii catastrofale (teroare, rapier, tortura, incendii, inundatii,

cutremure, accidente, aflarea mortii subite a unui membru al familiei) care determine:

- O stare de stress devastator cu suferinta pervaziva (invadanta si extensive) cu

- Reducerea capacitatii de rezonanta afectiva

- Nonresponsivitate si ahedonie

- Reducerea sau pierderea elanului vital (capacitatea de a simti bucuria succesului,

incantarea ca si pierderea, esecul sau frustrarea; dorinta de a trai, de a actiona, de a

cunoaste si iubi sunt anulate)

- Moment de retraire a situatiei catastrofice prinmagerie diurnal, intruziva (flashbackuri)

sau prin manifestari onirice terifiante

4

7/29/2019 Psihoterapii Scurte

5/73

- Manifestari fobic-anxioase intense declansate de stimuli evocatori ai situatiei

psihotraumatizante

- Teama reeditarii trairii initiale

- Eforturi de a evita stimuli asociati cu trauma psihica: discutiile personale, locurile,

situatiile evocatoare

- Manifestari neurovegetative

- Stari depresiv-anxioase secundare cu risc suicidar semnificativ

Ambele tulburari poseda urmatoarele simptome majore: re-experimentarea, evitarea,

amorteala emotionala, excitabilitatea crescuta. Re-experimentarea poate include ganduri

intrusive despre experienta, vise legate de trauma, episoade de flashback, senzatia retrairii

traumei sau stresul atunci cand clientul este expus la amintirea traumei. Evitarea se refera la

eforturile de a preveni a gandi si a vorbi despre trauma, ceea ce inseamna implicarea in

comportamente specific care ofera evadarea din amintirile traumei. Simptomele de amortire

poate include inabilitatea de a-si aminti aspecte importante ale traumei, abilitatea diminuata

de a trai emotii, interes scazut pentru activitati anterior placute, detasarea sociala sau credinta

ca viata sa va fi mai scurta. Simptomele de excitabilitate crescuta include dificultatea de a

dormi, iritabilitate, dificultatea de concentrare, sentimente de a fi in garda sau ingrijorat

pentru securitatea personala, raspuns de tresarire exagerat. TPTS este considerat acuta cand

durata simptomelor este de 1-3 luni si cronica cand durata este de 3 luni si mai mult.

Exista doua diferente principale intre Reactia Acuta la Stres si Tulburarea de Stres

Posttraumatic: durata si disocierea. RAS apare dupa 2 zile-1 luna post-trauma, in timp ce

TPTS nu poate fi diagnosticata decat dupa o luna de la evenimentul traumatic. In plus, RAS

se caracterizeaza prin disociere in faza acuta post-trauma cu necesitatea existentei a trei

simptome dissociative (amortirea raspunsurilor emotionale, constientizarea redusa a mediului,

derealizare, depersonalizare sau amnezie disociativa). Desi criteriile diagnostic ale TPTS

include episoade de flashback dissociative, amnesia disociativa si amorteala disociativa, o

persoana poate fi diagnoticata si in lipsa acestor simptome.

B. Tulburarile depresive. Caracteristica predominanta a tulburarilor de dispozitie este

experienta starilor disforice si/sau euforice care deviaza marcant de la normele sociale si

creeaza stres semnificativ si invalidarea functionarii normale. Tulburarile de dispozitie

cuprind o multitudine de probleme afective care include: depresia majora (unipolara),

5

7/29/2019 Psihoterapii Scurte

6/73

tulburarea bipolara, ciclotimia, distimia si tulburarea de dipozitie indusa de substante.

Tulburarile depresive constituie o sectiune a tulburarilor de dispozitie care includ: depresia

majora, distimia si tulburarea depresiva (nespecificata altfel NOS).

Prevalenta si impactul functional al tulburarilor depresive este substantial, si necesita

implementarea de strategii de preventie si psihodiagnostic care sa faciliteze recunoasterea

eficienta si efectiva a depresiei clinice, sa ajute la selectia comportamentelor adecvate sis a

ajute la formularea programelor de interventie.

Identificarea clara a simptomelor si tulburarilor depresive necesita un process de

psihodiagnostic clinic comprehensiv care se bazeaza pe cunoasterea criteriilor diagnostice, a

factorilor de risc si pe utilizarea unor strategii de psihodiagnostic bazat pe metode multiple. Pe

de alta parte, aplicarea strategiilor de psihodiagnostic clinic pe parcursul tratamentului esteesential pentru monitorizarea progresului pacientului si facilitarea luarii de decizie clinica.

Depresia, intr-o anumita masura, es