Psihologie Medicala Curs 3

7/27/2019 Psihologie Medicala Curs 3

http://slidepdf.com/reader/full/psihologie-medicala-curs-3 1/12

PSIHOLOGIE MEDICALACURS NR.3

RELATIA ASISTENT MEDICAL-PACIENT

A exercita corect medicina inseamna a raspunde prompt, onest si cu intelegere ladiferite nevoi si cereri fata de actul medical, care va trebui insotit intotdeauna deconstiinta etica; viata apare ca valoarea cea mai ridicata a lumii materiale, iar sanatateareprezinta bunul suprem al omului, ea nu are pret. Stimularea rolului valorilor deontologiei, a datoriilor si responsabilitatii, tradusa printr-o militare activa pentru principiile eticii medicale, un comportament plin de devotament, grija si caldura fata de bolnav, o atentie discreta acordata psihologiei pacientului, care sa protejeze creierulacestuia de alarma senzoriala si afectiva produsa de boala, inseamna adevarata chemarein medicina. Asistentul medical trebuie sa se aproprie si sa-i cunoasca mai bine pe beneficiarii ingrijirilor, sa ofere ingrijiri mai bune, individualizate, complete si continue.Boala este ruperea echilibrului armoniei, care se traduce prin suferinta fizica, psihica, odificultate sau o inadaptare la o situatie noua, provizorie sau definitiva. O persoana “intrain boala” cu un anumit tip de sistem nervos si de temperament cu un anumit caracter siinteligenta, cu o anumita ereditate, cu complexe si pareri preconcepute, cu un anumitorizont cultural si de aceea bolnavul ia diverse atitudini fata de boala, dar in acelasi timpsi fata de echipa medicala: incredere, stima, simpatie, insa posibil si indoiala, teama,dispret, ura. Noi suntem nevoiti sa-i tratam neconditionat pe toti.

Relatia asistent medical – pacient va fi de acceptare reciproca, o atitudine de respect,caldura si intelegere empatica fata de pacient,cu toate ca de multe ori, asistenta medicalaeste considerata o simpla masina de indeplinit ordinele medicului, uitandu-se ceea ce esteesential in practica medicala, si anume: intelegerea si disponibilitatea fata de pacient,medicul vine si pleaca, pe cand asistenta e cea care supravegheaza, ajuta si ingrijeste pacientul. Din aceasta cauza, relatia dintre asistenta medicala si pacient nu trebuie sa selimiteze numai la aplicarea tratamentului, ci si la stabilirea unei comunicari psihice cu el, pentru a-l putea ajuta in a-si exprima trairile interioare.

Comunicarea asistentei medicale cu pacientul trebuie sa fie concordanta cu starea luiactuala, cu posibilitatile lui de intelegere si asociata cu elemente de sprijin pentru ainfluenta pozitiv evolutia bolii sale. Adesea, atitudinea noastra insuficient controlata(orice semn cu capul, susoteli cu membrii familiei, orice denumire stiintifica neinteleasade catre pacient, chiar tacerea) influeteaza bolnavul, generand suspiciuni si disconfort.

La baza eticii medicale stau o serie de trasaturi morale si profesionale ale asistenteimedicale (personalului de ingrijire) cum ar fi: cinstea, onestitatea, spiritul de daruire,solicitudinea, altruismul, ascultarea empatica, respectul. Din acest motiv, profesiamedicala trebuie exercitata cu rabdare, generozitate, pasiune, sinceritate, locul central inactivitatea de ingrijire ocupandu-l pacientul, care trebuie inteles si acceptat “asa cum este.O atitudine apropiata fata de bolnav nu inseamna umilinta, mai ales ca pacientul itiincredinteaza secretele sale, trairile, pe care in alte conditii nu le-ar face. In plus, uncomportament corect fata de bolnav implica pastrarea confidentialitatii acestor

1

http://dealecasei.wordpress.com/2011/04/05/relatia-asistent-medical-pacient/

http://dealecasei.wordpress.com/2011/04/05/relatia-asistent-medical-pacient/



destainuiri. Sigur ca exista cazuri când esti obligat sa divulgi unele secrete, dar trebuie sastii când si cui sa o faci. Cele mai importante atribuţii ale unei asistente medicale sunt :asistarea medicului la efectuarea investigaţiilor clinice, realizarea investigaţiilor paraclinice uzuale, programarea pacienţilor pentru investigaţii de specialitate,administrarea tratamentelor, intervenţii în situaţii de urgenţă, monitorizarea stării

pacientului, completarea documentelor de evidenţă a medicamentelor, de evidenţă a pacienţilor şi de observaţie clinică medicală, sterilizarea instrumentelor şi a materialelor,administrarea medicamentelor, asigurarea condiţiilor igienico- sanitare generale la loculde muncă, precum şi asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării tratamentelor şirecoltărilor. Inca de la internare comunicarea cu pacientul se dovedeste a fi cea maiimportanta, pacientul trebuie sa fie echilibrat psihic – asistenta medicala explicandu-iscopul si natura interventiillor, familiarizeaza pacientul cu mediul sau ambiant, asiguraun mediu de securitate linistitor si administreaza medicatia recomandata de medic, localsi general. De asemenea, suplinineste nevoile pe care pacientul nu si le poate satisfaceautonom: a manca si a bea, a se misca si a avea o buna postura, a-si mentine tegumentelecurate si integre, a evita pericolele,a se odihni, a comunica. Interventia asistentei

medicale va fi orientata asupra “lipsei” si consta in a spori independenta pacientului. Infinal se obtine ameliorarea “dependentei” sau “castigarea independentei”. Ingrijiriletrebuie sa favorizeze drumul spre independenta, spre castigarea autonomiei pacientului.In momentul externarii din spital, pacientul va fi pregatit si instruit asupra noului sau modde viata, evitarea eforturilor fizice , administrarea corecta a medicatiei, controalemedicale periodice , iar apartinatorii vor fi informati si ei la randul lor de modul de viataal pacientului. De asemenea, asistenta medicala din ambulator va fi informata asupra pacientului externat pentru a-l avea in evidenta, unii dintre acesti pacienti avand nevoie permanenta de o persoana care sa-i ingrijeasca la domiciliu (pacienti cu cecitate dindiverse cauze).

In concluzie, competenta profesionala se demonstreaza prin cunostinte teoreticeaprofundate si capacitatea de a le aplica intr-o activitate creatoare, de ingrijireindividualizata, personalizata, competenta si umana.

Deci, in final doresc sa reamintesc ca a fi asistenta medicala inseamna:

• sa nu fi niciodata plictisita;• sa fi deseori frustrata;• sa fi inconjurata de probleme;• sa ai multe de facut si atat de putin timp;• sa porti o responsabilitate foarte mare si sa ai foarte putina autoritate;•

sa intri in vietile oamenilor, ale copiilor si sa marchezi o diferenta;• unii te vor binecuvanta, altii te vor blestema;• vei vedea oameni (copii) in starea lor cea mai proasta… si in starea lor cea mai

buna;• nu vei inceta niciodata sa fi uluita de capacitatea oamenilor (copiilor) de a iubi, de

a indura si de curajul acestora;• vei vedea viata incepand si sfarsindu-se;• vei repurta victorii triumfatoare si esecuri devastatoare;

2



• vei plange mult;• vei rade mult;• vei sti ce inseamna sa fi om si sa fi uman.

Tipuri de relatii asistent medical-pacient

Relatiile profesionale ( de complementare, de conducere, de cooperare,decoparticipare);

Relatiile profesionale ( de complementare, de conducere, de cooperare,de coparticipare);R e l a ţ i a a s i s t e n t m e d i c a l – p a c i e n t e s t e o r e l a ţ i e d er o l u r i , a s i m e t r i c ă ş i c o n s e n s u a l ă , î n c a r e a s i s t e n t u l a r e p o z i ţ i a d esuper ior i t a t e , f i ind e l ementu l ac t iv care caută so lu ţ i a l a boa la de caresuferă pacientul , văzu t aici ca un element pasiv. Totodată, pacientul recunoaşteautoritateaa s i s t e m u l u i , i a r r e l a ţ i a t e r a p e u t i c ă s e b a z e a z ă p e r e c i p r o c i t a t e , c e l e d o u ă r o l u r ia l c ă t u i n d u n c u p l u comp lemen t a r . A t i tud i n i l e pe ca re

a s i s t en tu l med ica l l e adoptă în cadrul acestei relaţii pot fi :- autoritar -ajutor neconditionat detaşat-părinte bun şi protector

I n a c e s t m o d e l d e r e l a ţ i e s - a u diferenţiat treisituaţii, legate de simptomele organice ale pacientului (T. Szasz, M. H. Hollender,1956):-ac t i v i t a t e - pas i v i t a t e , as is te nt ul me di ca l es te activ, bolnavul pasiv (rănigrave, comă, anestezie)-c o n d u c e r e - c o o p e r a r e , b o l n a v u l u r m e a z ă sfaturi şi are

raţionament (boli acute, infecţii)- p a r t i c i p a r e r e c i p r o c ă , a s i s t e n t u l m e d i c a lg h i d e a z ă b o l n a v u l î n a - ş i a c o r d a s i n g u r a j u t o r u l , întâlnirilefiind ocazionale (boli cronice)

Psihologia bolnavului

Bolnavul este persoana care acuza o suferinta subiectiva sau care prezinta semneobiective ale unei suferinte fizico-somatice, psihice sau psiho-somatice. S ta tu tu l de b o lnav e s t e a t r ibu i t un e i pe r s oane d e ca t r e me d ic , s i sun t ma i multe

moduri de a eticheta ca bolnav o persoana , asa cum se poate vedea mai jos:a ) C a z u r i o b i s n u i t e , t i p i c e , n e s e m n i f i c a t i v e s a u c o n s i d e r a t ec af i i n d “neinteresante” din punct de vedere medical si stiintific;

b) Cazuri neobisnuite, atipice, care se abat de la “formele clinice” stabilited e o rd ine a c l a si f i c ar i lo r med ica le , cu com pl ic at ii , c auz enecunoscute sau modalitati atipice de evolutie clinica;

3



c) Cazuri ilustrative, mai rar intalnite, care starnesc curiozitatea si interesul stiintific almedicilor prin raritatea si ineditul lor;

d) Bolnavi imaginari, la care acuzele clinice nu au nici un fel de fundament organic-somatic sau fiziologic;

e) Simulantii sunt persoane care in scopul obtinerii unor avantaje, simuleaza diferite

simptome clinice sau chiar boli.Pentru H.E.Sigerist “boala dezbraca omulinfatisandu-l in stare primitiva.Multi oameni traiesc in spatele unei masti , boa la es te cea ca re le descopera adevara ta lor figu ra”. Ace lasi aut or af ir ma ca‘boala sens ibil izeaza omul , in timp ce in viata el este acoperit de un ecran izolator”

Un fapt este absolut cert: orice boala modifica personalitatea individului, in sensulaparitiei unor aspecte psihologice si comportamentale noi. In aceasta privintaP.Sivadon, le mentioneaza pe urmatoarele:

a) Regresiunea, Orice atingere a integritatii persoanei antreneaza o reactie de protectiede tip regresiv din partea acesteia.

b ) Transferul si contratransferul Transferul poate fi de doua feluri :-1 ) t r a n s f e r p o z i t i v c a n d a t i t u d i n i l e s i

s e n t i m e n t e l e b o l n a v u l u i s u n t transferate asupra medicului curant, fatade care acesta capata o dependenta bazata pe incredere cu efecte pozitive,-2) trasfer negativ in cursul caruia bolnavul adopta o atitudine de opozitie, si de

neincredere fata de medicul sau curant.c ) Reluarea autonomiei. Orice stare de boala face ca persoana bolnavului sa devina

dependenta de persoanele care o ingrijesc. Vindecarea, prin restabilirea stariide echilibru s o m a t i c s i p s i h i c , v a f a v o r i z a r e l u a r e a a u t o n o m i e i b o l n a v u l u i , r e d a n d u - i capacitatile sale de a actiona in mod liber si volutar.

Psihologia medicului

Ps ih ol og ia me dic ul ui s e s it ue az a in tr -o p oz it i e d ec o mp l e me n t ar i ta t e i n r a po r t c u p s ih o lo g i a b o ln a v ul u i. E l em e n te l ec ar e su nt in ch i se in “p ro f il ul psihologic” al medicului sunt reprezentate prinurmatoarele:

1) Tactul . Acestea este “finetea de spirit” spune B.Pascal. Omul cu tact areantene morale care-i permit de a cunoaste dificultatile celulalt. Tactul estearta de a intra in sentimentele celulalt.

2) Intelegerea semenilor . Esta tot o trasatura psihologica legata de simpatie sifilantropie. Ea este expresia ‘iubirii aproapelui” si dorinta de a-l ajuta lanevoie. Este starea de compatimire, de coparticipare la suferinta omului bolnav.

3) Spiritul de observatie. Are o valoare esentiala. El consta in surprindereaesentialului, a degajarii faptelor semnificative., importante din multimea dedate inuti le, de a cauta cele mai clare si directe cai de abordare a problemelor medicale ale bolnavului.

4) Arta de a convinge. Este persuasiunea bolnavului. Prin aceasta medicultrebuie sa-si apro pie b o ln a v ul , s a -l a t ra g a, s a -i s u st i na m o ra l ul ,e v i ta nd d i sa r mo n ii l e d i n tr e e l s i pacient, care pot avea consecinte nefaste.

5) Comunicarea cu bolnavul . Este deosebit de important si de ea depinde, in maremasura succesul atat al diagnosticului cat si al efectelor terapeutice asupra bolii. Medicul

4



trebuie sa f i e d e s c h i s d a r p r u d e n t i n c o m u n i c a r e a c u b o l n a v u l . S e v a e v i t a s a s e vorbeasca, intre medici, in prezenta bolnavului, de regula la “vizitele medicale mar i” cu mai mul ti spec ial is ti , in tr -olimba straina, pentru ca bolnavul sa nu inteleaga cele discutate referitoare lastarea sa clinica. Acesta are un efect psihologic si moral extrem de negativ

asupra bolnavului trezindu-i angoase, i d e e a g r a v i t a t i i s a u c h i a r i n c u r a b i l i t a t i i b o l i i , e t c . D e r e g u l a , i n t i m p u l comunicariicu bolnavul medicul trebuie sa asculte iar bolnavul este cel care trebuie savorbeasca.

M e d i c i i s u n t d i f e r i t i . I n c a z u l a c e s t a s e p o t d e s c r i e m a i m u l t e“tipuri de medici”:

a ) Med i cu l cu r an t , e s t e t i pu l omni p r ac t i c i anu l u i a l t r u i t , ocupa t ,atent si interesat de bolnavi. b ) Med i cu l “om de s t i i n t a ” , e s t e t ipu l d e ce r ce ta t o r , i n t e re s a t num aide obiectul s i rezultatele cercetari lor sale, experimental is t, detasat desuferintabolnavilor, orgolios, dornic de descoperiri si de glorie profesionala.

c ) M e d i c u l p e d a g o g , e s t e o c u p a t c u i n s t r u i r e a s t u d e n t i l o r c a r o r a s i s e d e di ca . E st e r ig ur os , o r d on a t, d id ac ti c, s in t et ic , i sica uta cu mu lt a at en tie “cazuri le de afis” pe care le prezinta la curs, adunadate de literatura, este la curent cu cunostintele si ultimele descoperiri, cautasa atraga discipolii, face“scoala si adepti”.d) Medicul afacerist urmareste profitul material prin exercitarea profesiuni imedicale.e) Mari i maestr i sunt cei care i lustreaza un domeniu al medicinii , ceicarecreaza o specialitate, scoli medicale, sunt inconjurati de colaboratori formati de ei side elevi-discipoli.

Rolul medicului

- respectarea drepturilor şi obligaţiilor pe care le implică statutul de medic- disponibilităţile de comunicare cu bolnavul:- răbdare,- utilizarea unor termeni pe care bolnavul să-i poată înţelege, interes pentru o anamneză bogată,- facilitatea adaptării atitudinale funcţie de personalitatea bolnavului:- tutore autoritar, care pretinde ascultare necondiţionată, utilă în urgenţe medicochirurgicale,- mentor în afecţiunile cronice, la bolnavii cooperanţi, în profilaxie,- savant detaşat, care lasă libertatea alegerii pacientului, indicat atunci cînd bolnavul areun nivel intelectual şi cultural ridicat, dar şi pacienţilor ipohondri sau cu prejudecăţiterapeutice,- părinte protector,- avocat al adevărului,- oglindă terapeutică- prestigiul profesional şi social al medicului care poate acţiona ca placebo, favorizândevoluţia favorabilă a bolnavului

5



Medicul văzut de pacient într-o triplă ipostază:- alină suferinţele bolnavului- vindecă boala- salvează viaţa bolnavului Calităţi cerute medicului:

- intelectuale: cunoştinţe profesionale pentru a pune un diagnostic corect, fler, etc- morale: conştiinţă profesională, altruism,dezinteres- relaţionale: sinceritate, cordialitate, autoritate

Relatia medic-bolnavTrebuie precizat, de la inceput, ca raporturile medicului cu bolnavul nu se

s t a b i l e s c n u m a i p r i n v o r b e f r u m o a s e s i i n c u r a j a r i d e c i r c u m s t a n t a ,ex is ta o adevarata “tehnica psihologica” pe care orice medic trebuie sa ocunoasca si sa o deprinda si care sta la baza relatiei acestuia cu bolnavul sau. Trebuieavut in vedere faptul ca sunt unele lucruri care nu trebuie spuse bolnavului, ca suntmanevre medicale care pot s i t rebuie sa f ie evitate s i ca un “cuvant” sau

u n “ p r o c e d e u t e r a p e u t i c ” p o t g e n e r a s e r i o a s e m a l a d i i i a t r o g e n e s a uma la d ii terapeutice. In cadrul relatiei “medic-bolnav”, fiecare dintre aceste per soane au ro luri diferite, bine precizate, pe care trebuie sa le indeplineasca. La bolnav conteaza foart e mult persona li ta tea premorb ida si impactul cu boalaactuala. La medic conteaza personali tatea acestuia (rezervat , curajos,optimist, dur, defetist),experienta cu bolnavii si modul de a se apropia deacestia.M.Durant, vorbeste despre “armonia dintre medic si bolnav” care trebuie sa steala baza “relatiei” mai sus amintite. Autorul mentionat distinge patru tipuride disarmoniicare pot apare intre medic si pacientul sau:a) disarmonii sociale, prin inadaptarea medicului la un mediu pentru care nu este pregatit,nici prin origine, nici prin maniere, nici prin cultura,

b )d i s a rm o n i i m o r a l e

, r ep r ez en ta te p ri n d i ve rg en ta d e c ar a ct e r,o p i n i i , religie, lipsa de solicitudine si de simpatie,c ) d i s a r m o n i i v e r b a l e , c o n t a n d i n n e i n t e l e g e r i v e r b a l e ,c o m u n i c a r e defectuoasa, etc.d) disarmonii stiintifice caracterizate prin refuz sau neglijenta de a se adapta la gustul bolnavilor, refuzul noului, a altor opinii,etc

S t r a t e g i i l e d e c o n t r o l î n r e l a ţ i a m e d i c – p a c i e n t s e împart în patrucategorii (Morgan, 1986): 1 . P e r s u a s i u n e a - d a c ă p a c i e n ţ i i î n c e a r c ă s ă c o n v i n g ă medicul că

un anumit tip de tratament este mai potrivit, pr e z e n t â n d i n f o r m a ţ i i l e l e g a t ed e b o a l ă î n t r - u n m o d c on ve na bi l lo r, ş i m ed ic ul v a î nc erc a l ar â n d u l s ă u s ă c o n v i ng ă p a c i e n t u l c ă p r o c e d e u l s ă u e s t e c e l m a i b u n p r i n c o p l e ş i r e a s a c u d o v e z i s u b f o r m ă d e a n a l i z e d e l abo ra t o r ori exemple din experienţa anterioară şi nu acceptă sugerarea de proceduride către pacient.

6



2 . N e g o c i e r e a – p r o c e s u l p r i n c a r e m e d i c i i ş i p a c i e n ţ i iajung la un compromis, de obicei în ceea ce priveşte durata programuluide tratament.3 . I n c e rt i t ud i n e a f u n c ţi o n a l ă – î n m o m en t u l î n c a r e e x i st ă s i g u r a n ţ ă

p r i v i n d e v o l u ţ i a u n e i b o l i o r i s u c c e s u l u n e i t e r a p i i ,

m e d i c u l p o a t e m e n ţ i n e i n c e r t i t u d i n e a pacientului, în scopul economisirii de timp, evitării unor sce ne emoţ iona l e , o r i a lme nţ in er i i au to ri t ăţ i i as up ra pacientului.

4.Comportamentul non-verbal – joacă un rol important în de sf ăş ura re aa c e s t ei r e l a ţi i ş i î n i n f lu e n ţ a r ea c a l i tă ţ i i i n f o rm a ţ i ei c o m m un i c a t e .A ce st e t eh ni ci n on ve rb al e s e r v e s c l a c o n t r o l u l c o n s u l t a ţ i e i , o r i p e n t r u a i n d i c a s f â r ş i t u l a c e s t e i a . D i n p u n c t u l d e v e d e r ea l c o m po r ta m e nt u lu i n o n -v e rb a l, m e d i c ul o c u p ă p o zi ţi a d o m i na n tă ,c o n d u c ân d d i a l og u l ş i s e m n al â n d i n t ra r e a ori ieşirea pacientului, pos ibi li ta tea aces tu ia din urmă d e a i n f l u e n ţ a î n v r e u n f e l

c o n v e r s a ţ i a d e p i n z â n d d e n iv e lu l c un oş ti in ţe lo r m ed ic a le p e c a rel e pos edă , d e g r a d u l d e d i s c o n f o r t c r e a t d e b o a l ă , p r e c u m ş i d e c a p a c i t a t e a d e a - ş i e x p r i m at r ă i r i l e , d a r ş i d e bunăvoinţa medicului.

Consultaţiile au fost şi ele împărţite în două categorii ce s e d e o s e b e s c p r i no p o r t u n i t a t e a a c o r d a t ă p a r t i c i p ă r i i pacienţilor (Byrne, Long, 1976):

1.-centrate pe medic, caracterizate prin abordare directă,ut i l izareau n u i i n t e r v i u s t r â n s c o n t r o l a t c a r e ţ i n e a l a stabilireadiagnosticului într-un timp cât mai scurt, iar p a c i e n t u l u i i s er e f u z ă p o s i b i l i t a t e ad i s c u t ă r i i simptomelor, problemelor şi angoaselor.

2.-c e n t ra t e p e p a c i e nt , î n c a r e m e d i cu l a c o r d ă m a i m u l t timp pac ientulu i şi tu turo r problemelor acestui a, aces t model tinzând sp reextindere, dar având şanse reduse deocamdată datorită presiunii timpului.

Etapele relatiei de comunicare medic-pacient.- Etapa de apel , este cea a primei întrevederi, când pacientul se prezintă în plinăsuferinţă şi incertitudine înfaţa medicului..- E urmată de cea de obiectivizare a rela ţiei terapeutice prin intervenţia tehnologiei deinvestigare..- După stabilirea diagnosticului urmează etapa de personalizare a relaţiei terapeutice, prin conturarea aşteptărilor protagoniştilor alianţei terapeutice.Reciprocitatea implicării este caracteristica relaţiei mature, responsabile, adulte a celor doi membrii ai alianţei: medicul şi pacientul.

Componentele comunicăriiCanalul

.- Maniera de transmitere şi stilul prezentării au un impact semnificativ. Cei ce vorbescrepede creează impresia de credibilitate.

7



.- Cu toate acestea, discursul rapid interferă cu procesarea sistematică a mesajului şi astfeleste mai eficient în cazul unui auditoriu cu opinii iniţiale contrare celor alecomunicatorului.. -Un discurs rostit cu entuziasm şi convingere este perceput drept puternic. Discursurileeficiente presupunun contact vizual bun, impresia unei convingeri ferme în

cele transmise..- Comunicările cu ezitări, calificative şi justificări sunt considerate discursuri slabe şisunt ineficiente înconvingerea persoanelor.

SursaCele mai importante caracteristici implicate în comunicarea eficientă sunt:

credibilitateacomunicatorului, experien ţa, atractivitatea, agreabilitatea, similaritatea..- Credibilitatea comunicatorului. Cel mai important factor ce influenţează schimbareaatitudiniieste, de departe, credibilitatea persoanei ce transmite mesajul. Atunci cândcomunicatorul areun anumit statut, prestanţă (de ex. un prof univ), e mai probabil ca persoanele ce ascultămesajul să fie convinse

.- Experien ţa. Cei percepuţi drept persoane cu experienţă în domeniu au mai multăinfluenţăasupra atitudinilor persoanelor decât cei despre care se presupune a avea mai puţinăexperienţă..- Atractivitatea. În general comunicatorii cu un aspect plăcut transmit mai eficientmesajul decâtpersoanele cu un aspect mai neîngrijit..- Agreabilitatea. Semnalele verbale şi nonverbale, manierismele şi stilul prezentării şi altransmiterii mesajului exercită o influenţă pozitivă asupra auditoriului..- Similaritatea. Cu cât este mai apropiat comunicatorul de auditoriu ca vârstă, sex şiorigineetnică, cu atât mai mare este impactul. Numeroase studii au arătat că originea şisistemul devalori al comunicatorului au un efect mai mare asupra auditoriului dacă acestadin urmă se poate identifica cu ele.

MesajulVariabilele legate de mesaj se referă la conţinutul informaţiei furnizate şi la maniera încare aceasta este comunicată.- Încrederea. Mesajele furnizate cu încredere sunt mai convingătoare. Expresii ca„evident”, „fără nici un dubiu” etc sunt maiconvingătoare decât expresii vagi ca „se parecă”, „trebuie să verific”, „nu sunt sigur”- Recurgerea la frică. Impactul emoţional al unui mesaj este un factor important înschimbarea atitudinilor. Unul din cei maistudiaţi factori este frica. Campaniile publicitarece generează un anumit nivel de teamă şi anxietate, cum ar fi avertismentele legate decancer şi fumat, sunt într-o anumită măsură eficiente şi produc efectul scontat. Cu toateacestea,inducerea unui nivel mult prea ridicat de frică este mai puţin eficientă, probabil pentru că emoţiile extreme interferă cu procesarea informaţiei, iar auditoriul tinde săignore mesajul- Mesaje cu două tăişuri. Auditoriul răspunde în mod diferit la mesajele clare şi la cele cudouă tăişuri. Mesajele clare aueficienţă maximă la subiecţi neinformaţi în legătură cudomeniile în care comunicatorul îşi prezintă convingătorargumentele. Pe de altă parte,mesajele cu două tăişuri sunt mai eficiente la: cei ce iniţial nu sunt de acord; cei bine

8



informaţi asupra subiectului; un auditoriu ce va auzi pe viitor contraargumente.Prezentarea unor argumente împreună cu o versiune vagă a contraargumentelor senumeşte inoculare- Ordinea prezentării. Ordinea prezentării mesajelor are un efect moderat asupra graduluilor de eficienţă. Când mesajul are relevanţă personală, efectul primatului pare a fi mai

puternic.-Umorul. Umorul şi discuţiile fără patimă au un efect pozitiv asupra auditoriului, atâtatimp cât sunt relevante pentru mesajul de bază- Repetarea şi concluziile. Mesajele repetate sunt mai eficiente decât cele transmise osingură dată. O afirmaţierecapitulativă clară asupra mesajului este, de asemenea, utilă.

COMUNICAREA NON-VERBALAMimica şi pantomima

.- Expresia emoţiilor, în special elementele de mimică, în mare parte nu se învaţă şieste universală. Majoritatea emoţiilor se asociază cu expresii faciale caracteristice..- Elementele de comunicare legate de caracteristicile vocii se axează pe 3

dimensiuni perceptuale: intensitate, timbru şi tempo. În tristeţe, de exemplu,vorbirea e mai lentă, cu momente prelungite de tăcere..- Expresiile faciale tranzitorii şi subtile. Într-adevăr, emoţiile generează manifestăriinstantanee ce reflectă statusul emoţional real al persoanei, în special în primelecâteva secunde de relaţionare interpersonală, anterior modificării expresiei princenzurare intenţionată. Ekman (2003) a descris 2 tipuri de modificări subtile alemimicii:.- Microexpresiile: expresii faciale tranzitorii, durând aproximativ 0,2 secunde, prin careopersoană încearcă în mod conştient sau inconştient să mascheze o emoţie.- Expresiile subtile, ce durează mai mult, dar sunt discrete, de aceea sunt trecute uşor cuvederea.

Recunoaşterea acestor modificări ale mimicii în contexte clinice furnizează indicii despreceanume simte pacientul în momentul respectiv. Deoarece emoţiile nu îşi reflectăniciodatăcauzele, clinicianul este cel ce trebuie să identifice emoţia exprimată şi săinvestigheze cutact potenţiala cauză a acesteia

Emoţii primare universale ,Ekman (1982)* Fericire * Mânie * Teamă * Dispreţ* Surpriză * Tristeţe * Dezgust

ProxemicaProxemica se referă la distanţele dintre persoane din timpul comunicării

(intimă,personală, socială şi publică).1.- Prima formă de distanţă se numeşte distanţa intimă sau atingerea în care semanifestăsentimente puternice, cum ar fi afecţiunea (maternală, paternalăsau chiar sexuală).2.- O a doua formă de distanţă interpersonală e distanţa personală, prin care semanifestă oformă de colegialitate, prietenie, etc. Aceasta este distanţa lacare se află persoane care ausă-şi spună şi comunice lucruri ce le intereseazăîn mod mai particularizat şi exprimă prietenie şi colegialitate.

9



3.- A treia formă de distanţă psihologică este mai încărcată de formalizareaimpusădestatutul social şi se exprimă în distanţele dintre subalterni şi sefullor, între aceştia dinurmă şi rolul lor în cadrul întreprinderilor, a asociaţilor,etc. Este distanţa ierarhică.4.- A patra distanţă este mai largă fiind exprimabilă prin distanţele psihologicedintre un speaker şi auditoriul său. Se numeşte distanţă publică.

SPECIFICUL COMUNICĂRII DINTRE MEDIC ŞI PACIENTComunicarea terapeutică trebuie văzută ca o interacţiune dintre medic şi pacient, în

cursul căreia medicul se focalizează pe nevoia pacientului de a promova un schimbeficient de informaţii cu medicul. Scopul comunicării medicale implică stabilirea relaţieiterapeutice, înţelegerea perspectivei pacientului, explorarea gândurilor şi emoţiilor acestuia şi ghidarea acestuia în rezolvarea de probleme.

Componentele esenţiale ale comunicării terapeutice sunt:- confidenţialitatea- caracterul privat- respectul pentru limite

- dezvăluirea de sine- atingerea- ascultarea activă- utilizarea abilităţilor de observare

Tehnici inadecvate de comunicare în medicină- Sf ătuirea —a spune pacientului ce să facă- Acordul —menţionarea faptului că suntem de accord cu pacientul- Desconsiderarea emoţiilor exprimate —interpretarea eronată a gradului de discomfortalpacientului

- Provocarea —solicitarea de dovezi de la pacient- Apărarea —încercarea de a proteja pe cineva sau ceva de atacuri verbale- Dezacordul —exprimarea de idei opuse celor ale pacientului- Dezaprobarea —sancţionarea comportamentelorsau ideilor pacientului- Aprobarea —susţinerea comportamentelor sauideilor pacientulu- R ăspunsuri ad literam —răspunsul la un comentariu figurativ ce este interpretat adliteram- Interpretarea —solicitarea ca elementele inconştiente să fie conştientizate; formulareacătre client a înţelesuluiexperienţelor acestuia- Schimbarea subiectului -Introducerea unei teme fărălegătură cu cele dezbătute anterior - Comentarii stereotipe —clişee fără sens sau comentariibanale- Sondarea —chestionarea cu insistenţă a pacientului- Recomfortarea —indicarea că nu există motive de anxietate sau alte trăiri de discomfort- Respingerea —refuzul de a lua în considerare ideile sau comportamentele pacientuluisau demonstrarea dispreţului faţă de acestea- Solicitarea unei explicaţii —solicitarea ca pacientul să ofere motive pentru gânduri,emoţii,comportamente,evenimente

- Testarea —evaluarea nivelului de insight al pacientului

10



- Negarea —refuzul de a admite existenţa unei probleme- Indicarea existenţei unei surse externe —propriile gânduri, emoţii şi comportamentesunt atribuitc eloralţi sau influenţelor externe

Factorii interni ce pot perturba comunicarea în următoarele situatii:

1.implicarea afectivă (atât implicarea pozitivă, câtşi negativătulbură preciziacomunicării, precum şi felul în care ea este perceputăde auditor 2. frica (teama comunicatorului că, prin ceea ce comunică, ar putea intra într-o situatie

neplăcută, sau cea a ascultătorului – că ar putea auzi lucruri neconvenabile, vor perturba mesajul

3.amenintarea statutului (dacăcel ce comunicănu este sigur de faptul că ceea cecomunicănu îi amenintăimaginea personală, va evita să transmită mesajul complet sau va denatura anumite părtidin el)

4. presupuneri subiective (dacă vorbitorul crede că ascultătorul îi este ostil sau indiferentşi mesajul va fi distorsionat

5. preocupări ascunse (dacă unul din parteneri are o preocupare diferită decât scopul pentru care se aflăîn relatia de comunicare – pecuniară, erotică–mesajul va fi perturbat)

6. fantasme (dacă medicul sau pacientul au o anumită imagine, pozitiva sau negativă,despre propria persoană diferită de realitate,aceasta va influenta negativcomunicarea)Dintre factorii semantici care perturbă mai frecvent comunicareamentionăm următoarele categorii:

1.vocabularul incomplet sau prea tehnicist vor faceimposibilăcomunicarea

2. gramatica (greşelile gramaticale vor denatura comunicarea,scăzândrelaŃia de încredereşi depreciind imaginea celui care le face, mai ales atunci

cândacesta este medicul3. sintaxa (constructiile verbale prea complicate sau dupămodelele altor limbi, perturbă relatia decomunicare

4. conotatiile emotionale ale unor cuvinte (anumite cuvinte, cusemnificatie deosebită pentru unul dintre partenerii comunicării, vor perturba mesajul prinpolarizarea atentiei sau suprasemnificarea unor fragmente de mesaj.

Comunicarea în situaţii speciale- comunicarea prognosticului infaust

Etapele dialoguluiComunicarea unei veşti rele solicită din partea medicului o capacitate de dăruire şi

empatizare deosebite. Practicând o medicină ştiinţifică, dar şi de suflet şi conştiinţă, posibilităţile de colaborare cu pacientul cresc, mai ales după ce acesta simte că mediculînţelege şi se implică în suferinţa lui.. - Conectarea cu valorile personale ale pacientului, şi implicit cu priorităţile actuale dinviaţa acestuia

11



. - Rezumarea situaţiei medicale globale a pacientului, incluzând şi conotaţiilecontextului psihosocial în care se află pacientul (şi familia sa). - Exprimarea propriu zisă a veştii rele, cu precauţia folosirii unui limbaj adecvat. - Plasa de siguranţă constă în verificarea de către medic a stării psihice a pacientuluidupă aflarea veştii. Medicultrebuie să ia în calcul posibila înrăutăţire bruscă a stării

pacientului (lipotimie, ascensiuni ale tensiunii arteriale,criză de inimă, şoc). - Igienizarea este necesitatea medicului de revizuire a propriilor trăiri.. O cauză majoră de stres a personalului medical e confruntarea cu un deces iminent, maiales dacă e vorba de persoane tinere sau foarte apropiate (colegi, prieteni). E crucial să ise dea pacientului posibilitatea de a cere ajutor şi în viitor pentru că de cele mai multe oriîn momentul primirii ştirii e prea uluit ca să poată primi multe informaţii.

L.E.A.R.N. algoritmizarea relaţiei cu pacientul1. LISTEN (with sympathy and understanding to the patient’s perception of problem) - ASCULTĂ cu bunăvoinţă şi empatie perceperea de către pacient a problemei sale (medicale)2. EXPLAIN ( your perception of the problem) - EXPLICĂ perceperea problemei (medicale) din punctul tău de vedere3. ACKNOWLEDGE (and discuss the differences and similarities) -IDENTIFICĂ şidiscută diferenţele şi asemănările (de perceperea problemei de către pacient şi medic)4. R ECOMMEND (treatment ) - RECOMANDĂ tratamentul5.NEGOTIATE (agreement ) - NEGOCIAZĂ obţinerea consimţământului (faţă de

schema terapeutică)

12

Psihologie Medicala Curs 3

Documents

Transcript of Psihologie Medicala Curs 3