PSIHOLOGIE MEDICALA

PSIHOLOGIE MEDICALA

CURS NR.4Particulariti psihofiziologice i comportamentale legate de vrst i sex

Copilul i adolescentul

Copilul nu poate fi privit izolat, ci numai raportat la mediul familial.

Familia se poate defini prin urmtoarele caracteristici:

este primul grup n care copilul se descoper pe sine i nva comportamentele sociale

este mediul n care se desfoar creterea i dezvoltarea copilului, oferind siguran afectiv

este primul model al comportamentelor viitore

Influenele exercitate de familie asupra dezvoltrii copilului

Calitatea vieii de familie este influenat de factori ce au repercusiuni asupra dezvoltrii copilului:

1. nivelul material (economic) stresul unor finane insuficiente reprezit o surs de instabilitate a familiei; apariia unui copil scade standardul economic al unei familii cu resurse financiare limitate

2. nivelul intelectual

3. nivelul cultural

4. nivelul de educaie sanitar.

Echilibrul, stabilitatea familiei se refer la urmtoarele aspecte:

1. situaii conflictuale

2. familii dezorganizate

3. divorul priilor

4. boala cronic a unui printe sau frate

5. boli psihice n familie

6. decesul unia dintre prii sau al unui copil.

Toate aceste situaii afecteaz echilibrul familiei, ceea ce va determina efecte asupra laturii emoionale i a comportamentului copilului.

Interaciunile n cadrul familiei

Relaia copil-familie este o relaie n dublu sens: familia influeneaz dezvoltarea i comportamentul copilului, iar copilul influeneaz familia ( naterea unui copil, schimbrile intervenite n viaa acestuia conduc la restructurarea activitii familiale)

Relaia copil bolnav-familie.

Boala cronic a copilului produce stres emoional, social i economic asupra familiei. Boala cronic afectez copilul pentru perioade ndelungate de timp (uneori pentru toat viaa), ceea ce are consecine asupra interaciunii cu mediul fizic i social, mama i familia, colegii de coal. Boala copilului are implicaii n fiecaare etap de dezvoltare cognitiv i psihosocial. Efectele sunt diferite, n funcie de temperamentul copilului, suportul psihologic oferit de familie, intervenia medical i asiatena social, vrsta de debut a afeciunii. Boala cronic afecatez legtura cu mediul i interacinea prini-copii. Aceasta poate evolua pe o scar larg, pornind de la hiperprotecie pn la rejecie sau abandonare psihic.Tipuri de dominare parental

1. prini autoritari combin autoritatea i fermitatea n luarea hotrrilor cu o modalitate de relaie rezonabil cu copilul cruia i cultiv independen i recunoaterea drepturilor

2. prini hiperprotectori. Supraprotecia parental apare n cazurile unui contact excesiv ntra mam i copil,la vrsta la care ar fi trebuit s se fi instalat relativa lui independen. Hiperprotecia parental din timpul copilriei generaz lipsa de eficien i competitivitate social, tulburri emoionale i sexuale la vrsta adult.

3. prini indulgeni nu reuesc s controleze adecvat activitatea copilui, accept i se supun fr discernmnt cererilor lui. Reprezint un aspect disruptiv al relaiei prini-copil i survine n situaii familiale dizarmonice.

4. prinii severi nu las iniiativa copilului i-l oblig s se supun fr comentarii unor msuri educative aspre.. agresiunea parental este consecina frustrrilor repetate n viaaconjugal sau la locul de munc. Msurile de severitate excesiv conduc la creterea agresivitii i ostilitii copilului, producnd tensiuni i conflicte prini-copii.

5. prini agresivi provin din rndul indivizilor cu experiene dezastruoase n timpul copilriei,care au situaii tensionate n familie, nencadrai social. Un copil agresat sexual sau victim a unui incest prezint acuze psihosomatice sau tulburri de comportament.

Relaii defectuoase prini-copil i efectele asupra dezvoltrii personalitii copiilor

1. respingere anxietate, insecuritate, negativism, ostilitate, singurtate, gelozie, ntrziere n dezvoltarea contiinei;

2. hiperprotecie i restricii excesive supunere, lips de autoncredere, dependen n relaiile cu ceilali, subevaluare;

3. hiperpermisivitate i indulgen egoism, atitudine revendicativ, inabilitate n tolerarea frustrrii, nesupunere n faa autoritii, nevoie excesiv de a I se acora atenie, lips de responsabilitate, exploatare n relaiile interpersonale

4. cerine nerealiste lips de spontaneitate,conflicte, tendine de auto-nvinovire;

5. disciplin defectuoas lips de disciplin

6. agresivitate, tendine antisociale disciplin sever, teama sau ura fa de prini, iniiativ i spontaneutate redus, lipsa sentimentelor prieteneti fa de ceilali;

7. disciplin inconstant dificultate n stabilirea valorilor ce ghideaz comportamentul, tendin la comportament agresiv;

8. comunicare inadecvat tendin la confuzie, lipsa iniiativei, autoidentificare neclar, devalorizare.

Anomalia relaiei prini-copii se traduce printr-un complex de simptome ce apar n cadrul bolilor somatice sau a tulburrilor de comportament:

Malnutriia i ntrzierea creterii de cauz nonorganic (nanism psihosocial) sunt determinate de neglijarea psihologic a copilului i de deprivarea emoional

Disfuncii psihice: dificulti de nvare, tulburri de comunicare, tulburri de comportament ( sindromul tulburrii de atenie, hiperactivitate, comportament agresiv)

Tulburri psihosomatice

a) propriu-zise

b) nedifereniate: oboseal, lips de apetit, suferine digestive

c) tulburri de conversie: simptomatologie psudoneurologic ca rezolvare simbolic a unui conflict psihologicincontient.

d) durerile neorganice

Tulburrile ingestiei de alimente: anorexie, bulimie

Tulburri de eliminare i continen sfincterian

a) Enurezisul funcional esta favorizat de existena prinior hiperprotectori sau foate severi, situaiile familiale conflictuale, separea pe termen lung.

b) Encoprezisul nu este exclusiv o tlburare de comportament la copii cu opoziionism ce i pedepsesc astfel prinii, ci trebuie corelat i cu existena constipaiei cronice funcionale.

Tulburrile somnului: trezirea n cursul nopilor, insomnia;

Depresia determinat n principal de pierderea unei persoane dragi. Este nsoit de simptome somatice ( instabilitate motorie, agitaie, anorexie sau bulimie, tulburri de somn, tulburri digestive) i comportamentale (dezinteres pentru propria persoan i pentru ceilali, ruperea contactelor sociale, neglijarea performanelor colare i a igienei personale).

Anxietatea are drept cauze principale existena relaiilor anormale prini-copii, lipsa afeciunii materne, separarea. Terapia pierderii la copii

Fiecare dintre noi a pierdut in viata ceva semnificativ: o persoana, o idee, un obiect. Acesta pierdere ne-a afectat int-o mai mica sau mai mare masura in functie de cat de importanta a fost lucrul pierdut pentru noi. Mahnirea, durerea, supararea este o reactie normala, interna, fata de pierderea unei persoane (prin deces sau divort sau mutarea ei), idei, obiect. Este raspunsul nostru emotional la pierdere.Astfel de pierderi ii afecteaza si pe copiii nostrii indiferent daca este vorba de o persoana sau obiect, chiar daca pierderea unei persoane dragi nu inseamna doar moartea ei ci pur si simplu disparitia ei din mediul social apropiat, securizant al copilului. Pierderea grea este o stare de a fi pierdut ceva, fie ca e o persoana semnificativa, lucru sau stare. Exprimarea in exterior a starii de durere se realizeaza prin doliu, jale. Pierderea si jelirea sunt afectate de: varsta la care intervine pierderea pentru copil cu cat aceasta pierdere are loc mai devreme, in perioada gradinitei, cu ata copilul nu-si va putea explica prea bine fenomenul si va tinde sa-l interpreteze in functie de posibilitatile lui de a intelege realitatea inconjuratatoare, de relatia pe care copilul a avut-o cu obiectul, persoana pierduta si din ce cauza a fost pierdut obiectul sau persoana.

Copilul este sensibil la orice modificare pe care o percepe in mediul sau. Astfel ca, sunt foarte importantesi reactiile adultului fata de pierderea pe care a suferit-o copilul, mai ales daca pierdea este comuna (a disparut o persoana din viata copilului care i-a fost draga si parintelui), pentru ca reactiile adultului reprezinta un model pe care copilul il va interioriza si-l va considera ca fiind al lui.

In sociatatea in care traim exista mai multe mituri cu privire la pierdere, indiferent de modalitatea in care aceasta se manifesta: moarte a unei persoane dragi, divort sau disparitie a unui obiect sau persoane apropiate. Ele se refera la faptul ca e mai bines a protejezi copiii de pierdere pentru ca sunt prea mici ca s-o inteleaga sau sa traiasca tragedia, pentru ca ei jelesc, isi exprima durerea doar de la o varsta mai mare; copiii trebuie/nu trebuie sa mearga la inmormantare; ei isi revin repede dupa pierdere; pot ramane marcati pentru totdeauna datorita unei pierderi semnificative timpurii; sa discuti cu copilul este cel mai important pentru ac el sa faca fata pierderii si ca acesta trebuie sa fie ajutat atunci cand sufera o pierdere doar de catre familie.

De fapt, copiilor trebuie sa li se ofere explicatii tinand cont de capacitatea lor de intelegere despre ceea ce s-a intamplat si etse necesar sa-i intrebam daca vor sa participle sau nu la inmormantare, dar numai dup ace li s-au dat explicatii amanuntite despre ce se va intampla acolo.

Ceea ce traieste copilul in aceste situatii, sunt reactii normale la pierderea unui obiect valoros sau a unei persoane dragi. Exista trei etape ale mahnirii, trecerea prin fiecare etapa este necesara pentru vindecare si pentru a accepta pierderea si a merge mai departe. Prima etapa este cea de soc si necredinta si poate dura de la minute la zile. Copilul este dezorientat, traieste sentimentul ca nu poate fi ajutat de nimeni, incearca sa nege ceea ce i s-a intamplat pentru a se proteja, pan ace va fi capabil sa infrunte realitatea. In urmatoarea etapa devine constient de pierdere si poate dura de la 6 la 12 luni. Sentimentele pe care le traieste copilul acum sunt: vina, tristete, izolare, singuratate, neajutorare, posibila furie si ostilitate fata de ceilalti, durere emotionala crescuta ca raspuns la realizarea pierderii, isi recunoaste neputinta de a schimba situatia. Etapa a treia marcheaza inceputul procesului de vindecare si poate dura pana la cativa ani. Etapa etse insotita de dureri fizice pe care copilul le resimte ca urmare a traumei, vede persoana care a plecat ca find o persoana cu calitati, fara defecte, incepe sa accepte pierderea si se implica in noi relatii sociale.

In perioada 0-2 ani, copilul nu este constient de pierderea unei persoane fie in urma unui divort, fie in urma unui deces, dar sesizeaza schimbarea rutinei zilnice. Poate reactiona la exprimarea durerii de catre familie, isi exprima durerea prin comportament. Intre 3-5 ani, copilul gandeste concret si de aceea sunt foarte importante explicatiile care I se dau. Crede ca cel care afost pierdut poate reveni inapoi, ca in povesti prin magie, disparitia fiid vazuta de catre copil ca o calatorie. De cele mai multe ori se simte vinovat pentru pierdere, din cauza lui a plecat persoana iubita, pentru ca a fost rau, faptul ca doar s-a gandit ca persoana ar putea pleca a facut sa se intample evenimentele. De-abia intre 6 si 9 ani incepe sa inteleaga ca plecarea este pemanenta si este ingrijorat de ceea ce se va intampla cu el in urma pierderiiCei mai multi copii au o capacitate limitata de a face fata durerii emotionale sin u prea isi exprima sentimentele, dar se simt "diferiti" de ceilalti copii care nu au suferit sau despre care nu stiu ca au suferit o pierdere. Pot aparea schimbari ale poftei de mancare, tulburari de somn, devin retrasi din viata de familie, sau la gradinita, se agata de adult de teama sa nu i se intample ceva rau. Unii dintre copii se comporta ca si cum ar fi bebelusi (isi sug degetul, vorbesc ca si copiii mici), refuza sa mearga la gradinita, de tema ca li se va intampla ceva parintilor in lipsa lor, nu se mai concentreaza la activitatile din grupa.Un copil poate rezolva o pierdere doar daca:1. a avut o relatie de incredere fata de persoana care a plecat,2. primeste informatia corecta, imediat despre ce s-a intamplat si poate sa puna intrebari la care adultii trebuie sa-i raspunda cat mai onest posibil,

3. i se permite, din partea familiei, sa participle la jelire,

4. parintele ramas (in caz de divort, deces) ii ofera mangaiere si intelegere, incurajeaza relatiile oneste si deschise cu copilul, ii aigura un spatiu sigur, securizant, unde copilul poate jeli, este modelul unei jeliri sanatoase, adica isi exprima emotiile intr-un mod sanatos, nu si le ascunde.Prin intermediul consilierii copilului, se incurajeaza comunicarea sentimentelor legate de pierdere (prin joc, la copilul de la gradinita). Prin diferite activitati copilul poate invata ca schimbarea face parte din viata si ca are loc in ritmul sau, ca sunt unele lucruri pe care le poti contola in viata sip e altele nu, ca oamenii jelesc in mod diferit, ca e in regula sa fii fericit chiar daca jelesti, ca amintirile despre cei dragi sunt importante si trebuie impartasite. Consilierul utilizeaza in sedintele de consiliere individuala povestile terapeutice, desenul, tehnica "scaunului gol", "covorul magic" planeta maniei.In ceea ce priveste divortul, rectiile pe termen scurt la divort sunt in functie de varsta si sexul copilului. Copilul prescolar (intre 3 si 5 ani) simte furie si tristete. Multi dintre ei se invinovatesc pentru divort. Baietii sunt mai galagiosi, maifuriosi, agitate, iar fetele sunt manioase, iar unele devin mici adulti. La varsta de 6-8 ani baietii sunt mai afectati decat fetele. Sunt tristi, le este dor de celalalt parintesi simt ca parintele plecat i-a abandonat, sunt nesiguri, tematori. Pana pe la 10-12 ani cred ca sunt vinovati pentru divort pentru ca sunt mai mult centrati pe propria persoana, nu sunt mature din punct de vedere al gandirii, nu inteleg clar relatia cauza-efect. Ei considera ca sentimentele lor de manie au cauzat divortul, le e tema de puterea distructiva a propriilor dorinte. Sunt si parinti care ii invinovatesc pe copii, iar acestia din urma devin tristi si deprimati.

Cand adultii au un esec si evita asumarea responsabilitatii pentru propriile decizii si actiuni, e usor sad ea aceasta povara copiilor. Sau unii parinti spun ca au divortat pentru binele copiilor, astfel copilul se simte responsabil pentru ceva ce nu vrut sin u a avut nici un control, dezvoltand astfel un sentiment exagerat ca are o putere prea mare. Copiii invinovatiti cred ca sunt rai iar cei invinovatiti subtil (e spre binele lor) se simt vinovati.Ca reactii pe termen lung, copii raman furiosi sau resping parintele neimplicat. Prezinta deasemenea amintiri nerealiste, idealizate ale familiei care a fost odinioara, unii se vad saraciti si deprivati de copilarie, altii se vad mai puternici dupa divort, insa pot prezenta probleme de incredere, de a fi loial, de a se simti in siguranta alaturi de ceilalti.Un mod de a face fata anxietatii determinate de pierdere este negarea realitatii divortului de catre copil si incercarea caestuia de a-si tine impreuna parintii. Copiii vor sa mentina familia asa cum o stiau sis a creada ca parintii lor inca se iubesc si sunt fericiti impreuna. De aceea parintii trebuie sa intervina cu explacatii in acest sens pentru a face clara situatia pentru copil. Ei pot fi nerespectuosi, pretentiosi, dificil de disciplinat, au controlat relatiile in familie si inainte de divort si vor sa-I manipuleze pe parinti prin comportamentul lor pentru a-I tine impreuna. Unii dintre ei isi recruteaza parintele ce nu doreste divortul pentru a-l convinge pe celalalt sa ramana casatorit.

Copilul vrea sa fie apropiat de ambii parinti si este tulburat cand este presat sa aleaga doar unul dintre ei, impotriva celuilalt. Este o problema pentu toti copiii: de ce parintii ii pun sa aleaga. Pentru ca sunt maniosi si il invinovatesc pe celalalt parinte; pentru ca sunt in competitie pentru afectiunea copilului (care demonstreaza ca este un parinte mai bun); penntru a-si controla sentimentul de vina (copilul nu vrea sa fie cu tatal, deci decizia de a divorta a fost corecta); de tema amentarii sentimentelor positive pe care le mai are ramase fata de sot (sotie); pentru aexercita control asupra vietii copilului, mascat de modul "corect" de a-l creste. Copilul nu este vazut ca avand sentimente si nevoi diferite de ale parintelui cu care ramane. Dorintele lui nu sunt acceptate daca nu sunt asemanatoare cu ale parintilor (tatal/mama tau/ta m-a mintit, asa va face si cu tine).Mama ramasa singura dupa divort trebuie sa suplineasca rolul tatalui cu tot ce presupunea acst rol pana inainte de divort si se simte supraincarcata. Dca tatal nu se implica mai departe in crestera si educaria copilului pot aparea probleme la gradinita si scoala mai tarziu, precum si probleme sociale si emotionale:tristete, manie, depresie (observata emotional, motivational, fizic si cognitiv).Ce pot face parintii pentru a reduce efectul divortului asupra copiilor:1. Sa evite intreruperile din rutina zilnica a copilului, modificarile bruste de program,2. Sa nu se certe cu fostu sot/fosta sotie in farta copiilor,3. Sa nu critice/sau invinovateasca fostul sot/fosta sotie in fata copiilor,4. Sa ceara ajutor professional daca are nevoie si sa nu caute alinare in copii,5. Sa-l pastreze atat cat se poate pe fostu sot/fosta sotie in viata copiilor.

Unii copii se pot transforma, psihologic, in adulti atunci cand:1. copilul ii asigura parintelui securitate si directie in urma divortului,2. copilul asigura nevoia parintelui de apropiere si companie,3. copilul conduce gospodaria si devine ingrijitorul primar al fratilor mai mici.

Transformarea psihologica in adult a celor mici poate avea efecte negative asupra relatiilor viitoare si asupra increderii in sine a copilului.

Scopul este de a nvata copiii abilitatile emotionale i sociale pentru a face fata divortului i a fi mai puternici n confruntarea cu ncercarile vietii, sa-i exprime sentimentele, sa stea nafara disputelor parentale, sa faca fata schimbarii. Prin activitati, copilul poate nvata ca:1. divortul este o problema a adultilor,2. divortul nu este cauzat de copii,3. divortul este un lucru despre care se poate vorbi (parintilor sau celorlalti),4. unele lucruri se schimba, altele ramn la fel,5. parintii l iubesc n continuare i vor avea grija de el,6. sentimentele lui sunt normale (tristete, furie, vinovatie, neajutorare),7. va locui n case diferite cu reguli diferite,8. niciun parinte nu este doar rau/doar bun,9. mama/tatal se poate recasatori.

Scopul general al consilierii psihologice in caz de divort este de:1. a ajuta copiii sa obtina o distanta psihologica fata de certuri,2. sa aiba o relatie buna cu fiecare parinte,3. sa-i continue propria cretere i dezvoltare,4. sa-i ajute pe copii sa-i exprime propriile griji , sa diferentieze propriile, sentimente, sa-i separe ideile, sentimente i nevoile lor de cele ale parintilor,5. sa-i nvete pe copii abilitatile de supravietuire n cazul n care parintii se cearta.

Li se respecta copiilor dorinta de a nu vorbi- aa pot avea control asupra situatiei (i dezvolta granita personala), le sunt separate sentimentele lor de cele ale parintilor lor furioi prin evocarea repetata a diferentei ntre cum se simte copilul diferit/la fel cu fiecare parinte si le sunt numite i afirmate calitatile lor diferite i speciale sau identificarea a ceea ce au comun cu un parinte sau celalalt din punct de vedere fizic (pt copiii mici) i ale trasaturilor de personalitate (pt copiii mai mari). Copiii care au probleme n a se identifica cu parintele"vinovat", respins, dar i cu parintele"corect, manios" sunt ajutati sa aleaga calitati ale parintilor pe care le admira, respecta, vor sa le copieze. Nu e responsabilitatea copilului sa rezolve problemele parintilor, sa mentina pacea, sa aiba grija de sentimentele lor; sarcina lor e sa fie copii: sa se joace, sa mearga la gradinita, sa aiba grija de ei. Sunt ncurajati sa exploreze unele abilitati de rezolvare a problemelor: cum sa se retraga n camera lui, care sunt persoanele sigure n care se poate ncrede, cum sa evite minciuna pentru a proteja un parinte, cum sa nu fie un mesager al mesajelor furioase ale parintilor, cum sa negocieze spre binele lui.

Adolescentul

Adolescena paote fi definit din perspectiv fizilogic drept intervalul dintre instalarea pubertii i oprirea creterii copilului, iar din perspectiv psihosocial ca perioada n care se dezvolt identitatea sexual, relaiile interpersonale intme, standardele morale independente, scopurile vocaionale, comportamnetle sanogenetice i are loc separarea de prini.

n general adolescenii nu au probleme de sntate, iar cnd acestea apar sunt legate de comportament: sarcini nedorite, boli cu transmitere sexual,consum de alcool i /sau droguri, fumat, violen, idei suicidare.

Dezvoltarea psihofiziologic i comportamental

Adolescena timpurie ntrte 11 i 14 ani are loc o cretere rapid care determin modificri fizicce i ale imaginii corpului. Este perioada n care adolescenii se ntreab dac totul este normal, fiecare modificare genernd preocupare, ngrijorare, team. Mensruaia, dimensunile snilor i ale organelor genitale, visele mele, masturbaia sunt doar o parte din problemele care i afecteaz pe adolesceni. Este perioada n care apare stima de sine strns legat de aspectul fizic (aici pot avea originea tulburrile de alimentaie ntlnite la fetele preocupate de greutate i diet). n aceast perioad adolescenii ncep s se ndeprteze de prini, i caut prieteni de acelai sex, iar mai trziu se orienteaz ctre grupul de prieteni.

Adolescena mijlocie ntre 15 i 17 ani este marcat de dorinaa de independen fa de prin pe care i critic i care sunt mereu n conflict; de lupta pentru obinera i recunoaterea autonomiei i de cuarea identiti de sine. n aceast perioad adolescenii se implic intens n grupurile de prieteni, sunt tentai spre consumul de alcool i droguri, sunt interesai de sexualitate, se consider invincibili, unii pot deveni imulsivi i violeni, i furesc planuri privind cariera profesinal.

Adolescena trzie ntre 18 i 24 ani este perioda n care s-a ncheiat procesul de cretere a organismului, s-a format identitatea de sine, s-a realizat separarea de p rini, se stabilesc relaii intime de lung durat cu o perosna de se opus, se alege o profesie care s asigure independen financiara. Cadrul familial

n adolescen, relaiile cu prinii sufer modificri importamte, adolescenii oscileaz ntre dorina de independen, de emancipare de sub tutela prinilor i nevoia de a fi trtai neori ca nite copii. Se poate vorbi despre conflictul dintre generaii, dar i despre conflictele obinuite ale familiei pe diferite teme: mbrcmintea, banii de buzunar, grupul de prieteni,ora de ntoarcere acas de la disco, etc. pe de o parte, adolescenii cotest autoritatea prinilor i doresc s fie considerai ca aduli, dei de multe ori nu se comport ca atare, pe de alt parte, prinii oscileaz ntre acordarea de privilegii i controlul excesiv, intervenind brutal n algerile adolescentului. Comunicarea are de suferit tocmai ntr-o perioad n care adolescentul are nevoie de nelegere i suport pentru a-i gsi un drum n via i pentru a-i nsui comportamentele sanogenetice.

Modaliti de abordare a adolescentului de ctre medic

Pentru ca interviul luat unui adolescent s furnizeze informaii utile i rele sunt importante urmtoarele aspecte:

realizarea unei relaii interpersonale medic-pacient bazat pe ncredere

adolescentul s fie tratat cu respect, fr a-l critica

asigurarea confidenialitii

discuia adecvat cu vrsta i nivelul de dezvoltare cognitiv a adolescentului

abordarea unor subiecte cu caracter intim s fie fcut cu tact i delicatee

ascultarea activ i empati a dolescentului

explicarea importanei adoptrii unor comportamente sanogenetice

flexibilitatea, simul umorului, lipsa prejudecilor favorizeaz comunicarea.

Particulariti psiho-endocrine i relaionale la femei

Modificri psihoendocrine n sindromul premenstrual

Asociaia American de Psighiatrie a definit sindromul premenstrual ca un sindrom disforic premenstrual, prezent n faza luteal tardiv. Ovulaia survine prematur n sidromul premenstrual. Dou treimi din femeile fertile acuz incapacitate recurent, mintal sau fizic, n sptmna anterioar menstruaiei. Prevalena i intensitatea simptomelro cresc odat cu vrsta.starea civil i numrul de nateri nu influeneaz severitatea simptomatologiei. Pacientele cu sindrom premenstrual, n special cele cu simptome psihice svere, menioneaz un efect negativ recurent asupra activitii profesionale.

Simptomatologia sindromului premenstrual

- Balonare abdominal- cretere n greutate- mastodinii

Cefalee, vertij

Greuri

Edeme gambiene

Tulburri de tranzit intestinal

Modificri ale apetitului

Devieri comportamentale

Iritabilitate

Deprseie

Dificulti de concentrare

Senzaie de izolare sau claustrofobie

Agitaie

Ostilitate

Oboseal

Scderea capacitii de discriminare auditiv i vizual

Modificarea percepiei gustului i mirosului

Creterea reactivitii la stres

Idei suicidare.

Modificri psihosomatice i endocrine n perioada climacteriului

Menopauza reprezint ultimul episod de sngerare menstrual indus de secreia ciclic a hormonilor ovarieni. Menopauza spontan survine dup cel puin 12 luni consecutive de amenoree. Menopauza se caracterizeaz printr-o caren permanent i definitiv a secreiei hormonilor estrogeni.

Factorii care influeneaz menopauza

Influena factorilor psihosociali

Factori, precum statusul marital, nivelul de educaie, starea de sntate, tipul de personalitate afecteaz starea de sntate a femeii n cursul tranziiei ctre menopauz.alte simptome precum: dispoziia disforic, scderea apetitului sexual, uscciunea mucoasei vaginale, simptomeuro-genitale s-au corelat cu manifestarea unei atitudini negative fa de instalarea menopauzei, n prezena unui stil de via neadecvat ( de ex. fumat, lipsa exerciiilor fizice), a unei activiti cu un grad mare de stres i satisfacii profesionale sczute.

Declinul fizilogic psihosomatic al femeii la menopauz

A. Factorii personali

Tulburri somatice; bufeuri, transpiraii nocturne, obezitate, scdeea libidoului,atrofie genital, osteoporoz.Tulburri psihice;cognitive modificri ale ateniei, memoriei, scderea capacitii de decizie i autocontrol, complexe de inferioritate,afective ,anxietate, depresie, irascibilitate,insomnie

cefalee triri complexe cu caracter de pierdere, nesiguran cauzat de disconfortul somatic, scderea feminitii i autoaprecierea negativ legat de perceperea mbtrnirii.

B. Factorii externi

- relaionali: so, copii

- profesionali:pensionare

- socio-culturali:tradiii, modele.

Ali factori care pot influena vrsta instalrii menopauzei:

factorii genetici

numrul de sarcini: femeile care nu au avut copiii intr la menopauz mult mai devreme

afeciunile cronice: bolle infecioase, endometrioza, bolile autoimune accelereaz instalarea menopauzei

fumatul: acelereaz cu 1-2 ani instalarea menopauzei.

Nivelul socio-economic: la cele cu status ridicat menopauza survine cu aprox. 11 luni mai trziu dect la celelalte

Statusul marital: la pacientele cstorite menopuza survine mai trziu

Stilul de via: dieta adecvat, activitatea fizic regulat.

S-a constat c vrsta instalrii pubertii, greutatea corporal sau nlimea femeii nu influeneaz vrsta la care survine menopauza.

Tulburri psihosomatice la menopauz

1. Simptome psihice ,anxietate, depresie, insomnie, cefalee,iritabilitate,tulburri de identitate sexual, tendine ipohondre sau paranoide

2. Cauze somatice ncetarea secreiei hormonilor sexuali-disconfort somatic, bufeuri

transpiraii, obezitate atrofia organelor genitale,scderea lubrifierii vaginale,scderea activitii sexuale

3. Cauze psihosociale probleme legate de senescen-,pensionare, etichetri peiorative

tendine centrifuge, probleme familiale ,scderea atractivitii.

Particulariti de ordin psiho-social implicate n asistena medical a bolnavilor vrstnici

Problemele majore ale geriatriei sunt rezumate de ctre Buddeberg i colab. sub form de

Cei 4 uriai ai geriatriei: imobilitate ( mobilitate redus ), incontinen, intelect diminuat i instabilitate ( mergnd pn la paralizii motorii ).

Particulariti relaionale la bolnavii vrstnici

1. Modificri psihologice specifice presenescenei ( 50-65 ani ) i senescenei (> 65 ani )

Potrivit autorului citat, la btrni exist o mbinare a tulburrilor mentale i afective ( cu exprimare comportamental ) pe fondul crora survin n cazul necombaterii lor printr-o reactivare ocupaional un complex de tulburri somatice variabile.n aceste condiii distingem:

A). Modificri ale imaginii de sine

Vrstnicul triete un veritabil complex de inferioritate amplificat de apropierea pensionarii sau de ieirea la pensie, ca i de anturajul su social ( lips de tact, adversitate etc. ) i constnd din:

sentimentul de inutilitate social

subapreciere personal

pierderea sensului existenei.

B). Tulburri cognitive i afective

scaderea memoriei ( mai ales de tip imediat prin scaderea ateniei de fixare), ambele uor observabile de cei din jur;

ideaie, adesea mai greoaie, prin apariia mai rapid a oboselii (mai rar deterioarea mental, la cei care nu au avut un antrenament intelectual i sau nu mai presteaz dup pensionare activiti cu caracter intelectual);

scderea fuciilor senzorio-motorii ( scderea auzului, vzului, etc. );

stare depresiv domin tulburrile afective generat att de pierderea funciei sociale, ct i de reacia la contemplarea proprei involuii;

anxietate aprut n aceleai condiii - dar amplificat de teama de boal, de neprevzut, uneori se centreaza asupra ideii inevitabilului sfrit;

modificri comportamentale.

O tendina general la omul vrstnic, observat de cercettori din domeniul personalitii, este amplificarea pn la caricaturizare a anumitor trsturi dominante ( eventual accentuate ) ale personalitii sale din vremea tineretii ( Allport ).

n cadrul celorlalte modificri comportamentale caracteristice pentru vrstnici, le menionm pe cele prezentate n cadrul regresiei afectiv-comportamentale specifice omului bolnav ( egocentrism, dependen, predominana afectelor, etc. ).

Un moment delicat la debutul presenescenei i constituie apariia climacteriului, tolerat, cu mult dificultate la femei, la care uneori apar nclinaii spre drog ( alcool, tutun etc. ) sau spre supraalimentare i, implicit, sedentarism.

2. Modificri somatice cu tent funcional

Acestea au o determinare att fiziologic ( de involuie ), ct i psihosomatic.

Vrstnicii acuz frecvent, n absena unor cauze lezionale evidente, algii diverse ( in special artralgii i mialgii ), rceal a extremitilor, parestezii, palpitatii, constipaie, etc.

Astfel de tuburri motiveaz automedicaia i excesul de consultaii medicale ( Milcu, 1984 ) i, n acelai timp, amplific complexul psihoemoional, realizndu-se un feed-back pozitiv( ibidem )

Importana cunoaterii acestor tulburri somatice servete atunci cnd ele sunt instalate de mai mult vreme la evitarea unor capcane diagnostice n care pot cdea medicii neavizai, tentai n astfel de situaii s indice analize laborioase ori medicamente active, capabile adesea s produc importante tulburri ( chiar boli ) iatrogene.

Includerea acestor tulburri somatice n complexul psiho-somatic al btrnului valid ( Milcu ), evit astfel de confuzii i constituie, totodat, o baz de la care se poate extinde investigaia unor tulburri cu un real substrat sau potenial patogen, delimitate de acest halou psihosomatic dar avnd la rndul lor un recul somatopsihic de care medicul cu nclinaii psihologice trebuie s in cont.

Tulburri patologice frecvente la vrstnici

1. Ameeli, tulburri de echilibru.

2. Tulburri respiratorii.

3. Acuze la nivelul coloanei vertebrale.

4. Tulburri de vedere i scderea auzului.

5. Tulburri cardiace.

6. Cefalee.

7. Constipaie.

8. Mobilitate redus.2.1 Criterii de evaluare rapid a strii psiho-somatice.La prima vedere a unui bolnav vrstnic, inclusiv n cursul discuiei cu acesta, medicul sau psihologul pot s aprecieze comportamentul exterior, pe baza unor criterii de evaluare prezentate mai jos:

a). elementele pozitive:

Pstrarea interesului pentru nou ( inclusiv curiozitatea ), Cutarea insistent a satisfaciilor n diverse domenii ( de la plceri gastronomice de exemplu o pacient care se respect, tratndu-se zilnic, dup masa de prnz n faa televizorului cu o ciocolat pn la interesul pentru emisiunile TV sau spectacole sau interese sportive, etc. ), Reflexul de a nva leciile vieii, chiar la aceast vrst ( dup Singer i colab. ). b). elementele negative:

scderea memoriei recente, lentoarea procesrii informaiilor, adaptabilitatea mai redus datorit unui conservatorism manifestat prin ataamentul de vechea locuin, familie dar i de valorile socio-culturale vechi aspectul exterior, marcat adesea de o igien deficitar i, frecvent, de o diminuare a mobilitii i a funciilor senzoriale (auz, vz), tendina de camuflare a diferitelor deficiene sau de ascundere a unor eecuri (srcie, relaii conflictuale cu familia i izolare fa de aceasta, abuz de alcool), aspect demenial sau sechele vasculare neurologice ce poate fi diagnosticat cu uurin fie dezorientarea temporo-spaial i deficite severe de memorie sau de gndire elementar , fie prin pareze,plegii sau tulburri de limbaj.Factori psihosociali de prognostic n patologia vrstnicilor

Prognostic favorabilPrognostic nefavorabil

1. Nivel instruire bun1. Dependen de ngrijiri externe

2. Interese ( hobby, activiti tiinifice )2. Deficit cognitiv ( auz, vz )- inclusiv funcii mentale diminuate

3. Funcii psihice bazale crescute3. Izolare social

4. Mobilitate4. Boal psihic

5. Sigurana material5. Dependen economic i emoional

6. Suport social6. Conflicte frecvente cu cei din jur

7. Stil de via activ n trecut

Sexualitatea la vrstnici

Ballard i Caplan consider drept caracteristici de baz ale sexualitii la vrstnici urmtoarele:

1. Creterea timpului acordat perioadei de stimulare sexual pentru inducerea ereciei i lubrificrii vaginale

2. Perioada refractar (intervalul ntre ejaculare i urmtoarea erecie) se prelungete le vrstnici, iar orgasmul, la brbat, nu mai apare dup fiecare contact sexual.

3. Erecia devine mai puin rigid (incompleta) la brbat

4. Femeile pot acuza iritaie local i chiar dureri dup o perioad de abstinen.

5. Mai frecvent se caut obinerea plcerii sexuale prin mngieri, sex oral sau chiar masturbare, renuntndu-se la coitus.

Principii terapeutice i de conduit antidistres la vrstnici

Programele antidistres la vrstnici.

nainte de orice tratament, diminuarea distresului psihic constituie o condiie obligatorie pentru eficiena terapiei somatice i sau psihice a bolnavilor vrstnici. Programele antidistres la vrstnici sunt condiionate de particularitile individuale ale acestora (dependente prioritar, sub 40 de ani de factorii genetici i peste 40 de ani de factorii sociali).n acelai timp, procurarea de eustresuri zilnice, devine o parte esenial a unui program de ngrijire a vrstnicilor. Aici se ncadreaza vizitarea lor, plimbri (eventual excursii), asigurarea accesului la TV, muzic, etc.

Relatiile dintre factorii demografici-sociali i bio-psihologici i principiile de conduit antidistres emergente figureaz n tabelul de mai jos ( tabel 4 ) ntocmit dup sistematizarea unor dare furnizate de Mayer i Baltes i Buddeberg i colab.

Principii de conduit antidistres

Condiii socio-demografice favorabileFactori biopsihologici

cu influen pozitivConduite antidistres

SexFuncii psihice de baz intacteCapacitatea de valorificare:

experien personal

evenimente actuale

tririle prezente

LocuinFuncii senzoriale: auz, vz- a se bucura de orice moment, prilej

Partener conjugalMobilitate, independen- inte, aspiratii ct mai actuale ( viitorul apropiat )

Participare socialNivel de instruire crescut- s-i accepte propriile limite

Suport social relaional i material ( rude n centre urbane importante)Interese vii ( hobby-uri )- compromisuri rezonabile ntre nivelul de aspiraii i nivelul de posibiliti

Stil de via activ anterior

( presenescen )- valorificarea funciilor i posibilitilor restante

Capacitatea de a-i pune ntrebri existeniale

Esena conduitelor recomandate unei persoane vrstnice este ca aceasta s duc o via ct mai activ, mai responsabil, s se descurce singur, n limitele permise de boal i sub o atent dar discret supraveghere din partea nsoitorilor.

Principii terapeutice

Societatea Britanic de Geriatrie, sub motto-ul Adding Life to Years promoveaz cteva obiective fundamentale terapeutice.

- Asigurarea confortului ( inclusiv diverse amenajri ale locuinei baia, de exemplu)

Creterea nivelului activitii pacienilor vrstnici i independenei

- Reducerea polimedicaiei (polipragmaziei, n special, abuzul de laxative i sedative) prin centrarea pe tratamentul adecvat al durerii i terapia cu ageni fizici sau de tip ocupaional

Tratamentul depresiei (frecvent prezent la vrstnici din variate cauze organice). sau reactive.

n afara acestor obiective de ordin general, medicii care trateaz persoane vrstnice trebuie s acorde mai mult timp acestor pacieni (fie n ambulator, fie n spital) iar societile de asigurri ar trebui s ramburseze compensator acest timp suplimentar, al crui randament se regsete n reducerea costurilor pentru spitalizri cauzate de accidente sau agravri ale bolii de baz aprute datorit necunoaterii unor condiii favorizante legate de viaa concret, de zi cu zi a pacientului (Singer i colab.)PAGE 13