PSIHANALIZA DESPRE OBIECTUL PSIHOLOGIEI

8/7/2019 PSIHANALIZA DESPRE OBIECTUL PSIHOLOGIEI

http://slidepdf.com/reader/full/psihanaliza-despre-obiectul-psihologiei 1/5

CRUCEANU VICTOR, SERIA 1, GRUPA 5

PSIHANALIZA DESPRE OBIECTUL PSIHOLOGIEI

Asemeni introspectionismului, psihanaliza cerceteaza viata interioara

psihica a individului, chiar, intr-un sens mai brutal, ar putea fi descrisa ca o

disectie psihologica. Din punctul de vedere al tehnicii psihanalitice dezvoltate de

Sigmund Freud, obiectul principal de studiu cel mai important al psihologiei este

constituit de inconstient.

Dar cum definim inconstientul?

Insusi Freud trateaza notiunea de inconstient intr-o maniera restrictiva,

considerandu-l un rezervor al tendintelor infranate, inabusite, refulate, al

instinctelor sexuale. In conceptia lui Freud, inconstientul reprezinta obiectul

primar de studiu al psihologiei deoarece el guverneaza gandurile, actiunile,

imaginile, reprezentarile, avand astfel un gen de centralitate in cadrul vietii

psihice.

Desi nu il descopera, Freud propune inconstientul ca obiect de studiu al

psihologiei. Introduce conceptul de aparat psihic, elaboreaza o viziune

dianamica asupra componentelor sale, pune la punct o tehnica de sondare,

ajungand sa schimbe insasi finalitatea psihologiei. Scopul nostru este acela al

stiintei in general: vrem sa intelegem fenomenele, sa le raportam unele la altele

si, in ultima instanta, sa amplificam pe cat posibil puterea noastra fata de ele.

(Freud, 1980, p. 122).

Aparatul psihic definit de Freud a cunoscut doua definiri. Inainte de 1920,

Freud il descrie ca avand 3 niveluri supraetajate inconstientul, preconstientul si

constientul, urmand ca dupa 1920 sa adauge teoriei sale initiale instantele de

Sine, Eu si Supraeu (Id, Ego, Superego).



Rolul bazal il joaca inconstientul, ce era considerat realitatea esentiala a

psihicului, chiar psihicul insusi(Dr. Leonard Gavriliu, Sigmund Freud sau dreptul

la adevar). Inconstientul este asemanator cu un cerc mare care ar include

constiinta ca pe un cerc mai mic( S. Freud, Die Traumdeutung, 1925, p. 529), iar

preconstientul este doar o statie de tranzit intre cele doua. Conform teoriei lui

Freud, din punct de vedere functional, inconstientul contine pulsiuni ce se

comporta asemeni unor fiinte vii, in timp ce constientul este un simplu

spectator, observa si permite sau nu satisfacerea pulsiunilor inconstientului; el

indeplineste rolul de suprimare, de refulare, de a trimite inapoi in inconstient

acele pulsiuni care incearca sa scoata capul la suprafata.

Considerand inconstentul ca sediu al instinctelor sexuale, Freud ajunge la

concluzia ca inconstientul functioneaza dupa asa-numitul principiu al placerii,

caruia el in acorda statutul de principiu fundamental al vietii, deoarece tinde spre

consumarea adecvata a acestor instincte, cu scopul de a reduce tensiuni si de a

procura placere, in timp ce constientul functioneaza dupa principiul realitatii, ce

presupune uzul gandirii, amanand aceasta consumare pana la momentul

producerii obiectului capabil de a le consuma corespunzator, in conformitate cu

reguli si norme de ordin socio-cultural. Astfel, cand intre cele doua principii exista

o stare de echilbru avem de-a face cu o viata psihica normala, iar, cand intervin

dezechilibre, aparand noi modele interactionale, de cele mai multe ori de ordin

patologic.

Freud introduce notiunea de libido, ce exprima forta instinctelor sexuale.

Cu cat conflictul dintre libido si constiinta este mai mare, cu atat instinctele

refulate cauta cai proprii de a se satisface, chiar impotriva vointei constiintei, sub

forma unor acte comportamentale denumite acte ratate(lapsusuri, erori de

citire si scriere, uitarea numelor propii etc.), sub forma visului si, in cazuri mai

grave, sub forma unor stari nevrotice.

Acestea, sustine Freud, au o cauzalitate de ordin sexual, nu se manifesta

direct, ci indirect, prin intermediul unor simptome care sunt subtitutii

inconstientului, a ceva ce este prezent, car care ramane inca inaccesibil

cunoasterii si intelegerii rationale. Pentru a fi decodificati, substitutii trebuie



interpretati cu ajutorul altor structuri substitutive, tot cu semnificatie sexuala,

astfel incat ajunge sa dezvolte o fabuloasa simbolistica sexuala a viselor. Aceste

perturbari comportamentale sunt forme de manifestare ale inconstientului si

sexualitatii, ce sunt intalnite atat la copil, cat si la adult.

La copil suptul(act sexual, produce placere sexuala, erectiile precoce,

exhibitionismul infantil, complexul lui Oedip(copilul intre 3-5 ani manifesta

un atasament sexual fata de parintele de sex opus si o rivalitate fata de cel de

acelasi sex; in cazul baietilor, afectiunea fata de mama nu e dovedita ca fiind

de natura sexuala, ci, asa, cum observa un elev al lui Freud, A.Adler, ea

izvoraste din nevoia de protectie, de securitate a copilului mic (A.Cosmovici,

Psihologie generala, Polirom, 1996)). Freud considera sexualitatea copilului

ca fiind perversa, deoarece nu se finalizeaza in procreatie, scopul normal al

sexualitatii. De asemenea, el afirma ca aceasta perversitate sta la baza

tulburarilor psihice ce se dezvolta ulterior.

La adult arta, literatura, religia, morala sunt considerate manifestari ale

sexualitatii tendinta sexuala, renuntand la placerea partiala pe care o

produce satisfacerea ei sau la cea procurata de actul procreatiei, a inlocuit-o

printr-un alt scop care are cu cel dintai raporturi genetice,dar care a incetat sa

mai fie sexual, devenind social. Denumim acest proces sublimare(S. Freud,

Introducere in psihanaliza, p. 292)

Freud prezinta o exemplificare a raportului dintre constient si inconstient:

Presupuneti ca in sala de conferinte, in randul auditoriului meu calm si atent, se

gaseste totusi un individ care ma deranjeaza prin rasetele sale impertinente, prin

palavrageala sa, sau prin faptul ca bate din picioare. Voi declara ca in acest fel nu

mai pot continua conferinta. Acestea fiind zise, cativa barbati vigurosi se vor ridica

si, dupa o scurta lupta, vor da scandalagiul pe usa afara. El va fi in felul acesta

refulat si eu imi voi putea continua prelegerea. Dar, pentru ca tulburarea sa nu semai repetem in cazul ca expulzatul ar mai incerca sa reintre in sala, persoanele

care mi-au venit in ajutor vor baricada usa cu scaunele lor, alcatuind astfel un fel

de rezistenta, dupa refularea care a avut loc. Daca, acum, transpunem pe plan

psihic evenimentele din exemplul nostru, daca spunem ca sala de conferinte este

constientul, iar vestibulul inconstientul, ne faurim o destul de buna imagine a



procesului refularii. Desigur, materialul refulat nu acopera intreg inconstientul

( S. Freud, Metapsychologie, p. 480.)

Psihanaliza freudiana intervine cu scopul de a reda constientului avantajul

in cadrul acestui conflict intreaga sarcina a tratamentului psihanalitic ar puteafi rezumata in formula: transformarea oricarui inconstient patogenic in

constient.( S. Freud, Introducere in psihanaliza, p. 248). Metoda psihanalizei

este o metoda psihoterapeutica ce consta in readucerea in constiinta bolnavului

a elementelor psihice patogene in vederea dizolvarii si inlaturarii raului

provocat de formarea simptomelor substitut.

Dupa 1920, recunoscand limitele conceptiei sale anterioare, Freud

introduce insantele de Sine, Eu si Supraeu (Id, Ego si Superego). Sinele contine

tot ce este ereditar, dat la nastere, ceea ce este constitutional, instinctele inainte

de toate, care isi au originea in organizarea somatica si isi gasesc aici o prima

expresie psihica, in forme necunoscute noua.( S. Freud, 1923, Das Ich und das Es,

p. 357). Acesta este echivalentul inconstientului din vechea clasificare,

fundamentul pe care se construiete personalitatea individului. Eul este o portiune

a Sinelui care, suportand influentele lumii exterioare, sufera o dezvoltare speciala,

devenind, din simplu organ receptor si protector in raport cu stimulii, un

intermediar intre Sine si lumea exterioara. Freud foloseste metafora scoarta decopac pentru a explica functia Eului. Supraeul este o structura speciala care se

incheaga ca un precipitat in perimetrul Eului, prin care se prelungeste influenta

parentala, iar prin intermediul ei, influenta mediului social mai general, a celor

din urma succesori si substituti ai parintilor, cum sunt educatorii scolari si

modelele admirate din viata publica, idealurile sociale. Trebuie observat ca, cu

toata diferenta lor esentiala, sinele si supreaeul au ceva in comun: si unul si

celalalt reprezinta influente ale trecutului sinele influenta ereditatii, iar supraeul,

in esenta, influente venite din partea altor oameni, in vreme ce eul este inprincipal determinat de propria experienta individuala.( S. Freud, An Outline of

Psychoanalysis, vol. XX III, 1939, p. 144-148)

Functionarea eului sta in satisfacerea simultana a cerintelor sinelui,

supraeului si realitatii cu alte cuvinte trebuie sa fie ins tare sa reconcilieze intre



ele cerintele acestora ( S. Freud, New Introductory Lectures on Psycho-

Analysis,1933, p. 108). Astfel, eul indeplineste trei tipuri de functii, fata de

realitatea exterioara (o percepe, memoreaza, invata, transforma lumea externa in

avantajul sau), fata de Sine (controleaza instinctele, decide asupra lor, le

conformeaza la principiul realitatii, dar, mai mult decat atat, Eul trebuie sa

expulzeze Sinele, sa elibereze omul din constrangerile inconstientului) si fata de

Supraeu (tine seama de cadrul moral impus de acesta)

Freud introduce distinctia intre Eu real (omul asa cum este) si Eu ideal

(omul asa cum ar trebui sa fie). Eul ideal coincide unei esente superioare, la care

omul nu ajunge decat atunci cand Eul sau real reuseste sa domine si sa satisfaca

Sinele, sa-l tina sub control.

Freud nu schimba radical obiectul psihologiei, el inlocuind un element

psihic (constiinta) cu unul tot psihic (inconstientul). EL insa impresioneaza prin

complexitatea si originalitatea metodei, contribuind enorm pe planul

practic-actional al psihologiei, prin introducerea psihoterapiei psihanalitice.

Psihanaliza clasic, freudian, a prilejuit o serie de dezvoltri, unele

dizidente, altele reformatoare. Printre dizidenii de la linia clasic freudin sunt

considerai C.G. Jung i A.Adler iar printre cei care au vizat renovarea freudismului

(neo-freudismul) Karen Horney i Erich Fromm. Negând rolul determinant al

sexualitii în viaa psihic a individului, psihanalitii dizideni ca C.G.Jung i

A.Adler extind coninutul incontientului. Neo-freudismul, conserva ideile

principale ale lui Freud referitoare la nantura umana, la fortele ei propulsatoare si

la tulburarile psihice functionale. Ca si Freud, ei considera ca conduita omului este

determinata de impulsuri emotionale inconstiente, insa acestea nu sunt generate

de instincte sexuale innascute, ci de factori sociali. Cei mai de seama

reprezentanti aia cestui curent sunt Karin Horney si Erich Fromm. Alex Mucchielli

considera ca astazi psihanaliza clasica, axata pe omul dorintelor, pe omul

imbolnavit de trecutul sau, este depasita de ceea ce el numeste noua

psihologie, centrata pe omul comunicant, pe omul prezentului si al

interactiunii.

PSIHANALIZA DESPRE OBIECTUL PSIHOLOGIEI

Documents

Transcript of PSIHANALIZA DESPRE OBIECTUL PSIHOLOGIEI