Psalmi 1:1 - azsbologna.com · Cuvântul "fericiţi" folosit în predica de pe Muntele fericirilor...

Psalmi 1:1 INTRODUCERE. - Psalmul 1, unul dintre psalmii didactici sau de înţelepciune (vezi p. 623), înrudiţi cu poezia gnomică a Proverbelor, constituie (împreună cu Psalmul 2) o introducere la întreaga carte a Psalmilor şi îndeosebi la Cartea întâia a Psaltirii. Ca atare, a fost numit "Psalmul prag". Din cauza lipsei unui titlu sau al unui preambul şi absenţa ulterioară a oricărui indiciu extern cu privire la autorul sau la ocazia scrierii, psalmul este cunoscut ca un psalm "orfan". Cuprinsul psalmului l-ar putea intitula "Cele două căi".

Psalmul este o scurtă exprimare poetică a legii spirituale, care apare deseori în Psalmi, că dreptatea izbândeşte şi nedreptatea dă greş. El este o predică vechi-testamentală despre fericirea omului care trăieşte o viaţă deplin consacrată lui Dumnezeu şi despre nimicire completă care îl aşteaptă pe omul care Îl elimină pe Dumnezeu din viaţa lui. Credinţa aceasta este o certitudine în psalmul 1, ea nu e o problemă cu care să te lupţi, aşa cum e cazul în anumiţi alţi psalmi.

Lucrat cu aceeaşi atenţie ca un sonet, acest psalm introductiv e împărţit în două strofe contrastante. Versetele 1-3 descriu fericirea omului bun, care evită în mod deliberat răul şi tot atât de deliberat mărturiseştecă îşi găseşte plăcerea în legea lui Dumnezeu. Ele descriu în culori vii rezultatele unei vieţi bune, comparând pe omul bun cu un pom care dă roadele dreptăţii. Versetele 4-6 descriu nefericirea omului rău folosind ilustraţia plevei, afirmă consecinţa unei astfel de vieţi şi concluzionează că Dumnezeu este preocupat de succesul final al omului bun, în timp ce sfârşitul omului rău este nimicirea.

1. Ferice. [Binecuvântat, KJV]. Ebr. 'ashre, folosit de 25 de ori în Psalmi; tradus [KJV] "binecuvântat" de 19 ori şi "fericit" de 6 ori. În cazul de faţă, forţa lui pare să fie aceea a unei interjecţii: "O, fericirea omului!" Fericirea cuprinde în sine binecuvântările materiale şi spirituale, şi unele şi altele venind ca urmare a umblării pe calea lui Dumnezeu. Cuvântul "fericiţi" folosit în predica de pe Muntele fericirilor (Matei 5,3-11) este o traducere a aceluiaşi cuvânt [gr. makarios] care e folosit în LXX pentru a traduce "ferice" din Psalmul 1. Cartea Psalmilor începe cu o fericire şi se sfârşeşte cu un aleluia (vezi Psalmul 150).

Nu se duce... nu se opreşte... nu se aşează. Cele trei cuvinte zugrăvesc într-o ordine crescătoare etapelesuccesive din viaţa celui rău: (1) umblarea într-o direcţie generală a acelora care sunt străini de Dumnezeu, conformarea cu obiceiurile lumeşti (vezi 4T 587); (2) oprirea în vederea asocierii cu răzvrătiţii sub vraja păcatului, cochetarea cu ispita; (3) unirea clară cu ceata păcătoşilor, prin aşezarea de partea dispreţului faţă de lumină. Un rabin spunea: "Dacă doi stau laolaltă şi între ei nu sunt rostite cuvinte din Tora (lege), ei sunt oadunare de batjocoritori, despre care se spune: ‚[Un om bun] nu stă în tovărăşia batjocoritorilor'."

Viaţa omului evlavios este descrisă la început prin negaţii. El evită să se asocieze cu făcătorii de rele casă evite contaminarea cu rău. El spune nu! răului. În viaţa lui existe anumite restricţii.

Răi. [neevlavioşi, KJV]. Ebr. resha'im, un termen comun pentru nelegiuire ca opusul lui şedeq, "dreptate" ["neprihănire", trad. Cornil.].

Păcătoşi. Ebr, chatta'im, din rădăcina chata', "a greşi ţinta", fie din neştiinţă, fie din lipsă de tărie morală.

Scaunul celor batjocoritori. Omul evlavios nu va fi găsit în tovărăşia celor care, alegând în mod deliberat răul, găsesc plăcere în exercitarea influenţei lor dăunătoare asupra altora.

Versetul acesta este un exemplu tipic de paralelism sintetic (vezi p. 24).

Psalmi 1:2 2. Plăcerea. Ebr. chepheş, un cuvânt folosit atât pentru "plăcere", cât şi pentru "dorinţă". Se pare că ediţia Coverdale a Bibliei (sec. al XVI-lea) a căutat să combine aceste două idei în traducerea ei: "plăcere plină de dor". Viaţa omului evlavios este descrisă acum prin afirmaţii (vezi v. 1). Sfântul veritabil spune da! neprihănirii. Lui îi place mereu să cugete la legea lui Dumnezeu. Pentru el studiul Cuvântului lui Dumnezeu este o deprindere şi o regulă, nu ceva plictisitor. Experienţa personală a psalmistului în ce priveşte plăcerea e exprimată în Psalm 119,16.35.47 etc.

Legea. Ebr. torah, înseamnă în principiu "învăţătură" sau "precept", apoi "poruncă" sau "lege", în înţelesul obişnuit al cuvântului. În general, torah înseamnă revelaţia scrisă a voinţei lui Dumnezeu.

Cugetă. Ebr. hagah, literal, "a murmura", din care au apărut ideile "a citi pe un ton scăzut", "a vorbi cu tine însuţi", "a medita". Experienţa personală a psalmistului în ce priveşte meditaţia este exprimată în Psalm 119,15.148, deşi aici se foloseşte un sinonim al lui hagah (vezi şi MH 503, 504; 4T 539). Compară cu sfatul lui Moise către Israel în a doua lui cuvântare de rămas bun (Deuteronom 6,6-9) şi cu sfatul lui Dumnezeu către Iosua la începutul slujirii lui (Iosua 1,8). Cu o asemenea preocupare a minţii nu e de mirare că omul evlavios are parte de rezultatele descrise în Psalm 1,3. Nu există o cale mai bună de a umple orele unei nopţi fără somn decât meditând la Cuvântul lui Dumnezeu (vezi Psalm 17,3; 42,8; 119,55 etc.).

Psalmi 1:3 3. Ca un pom. Prin imaginea pomului roditor (care nu e doar un copac ornamental), psalmistul arată rezultatele unei vieţi evlavioase. O ilustraţie asemănătoare se găseşte în Ieremia 17,8.

Sădit. Imaginea sugerează discernământ. Pomul este sădit într-un loc favorabil şi cultivat cu grijă.

Izvor de apă. [Râuri de apă, KJV]. Ebr. pelagim, care indică şanţuri de irigaţie, cursuri artificiale de apă, sugerând în plus grija acordată pomului (vezi Ezechiel 31,3.4).

Dă. Timpul imperfect al verbului ebraic denotă o acţiune repetată.

Nu se vestejesc. Trei binecuvântări sunt acordate omului evlavios, ca rezultat al devoţiunii lui faţă de Cuvântul lui Dumnezeu: (1) el trăieşte o viaţă folositoare, producând roadele Duhului (vezi Galateni 5,22.23; Evrei 12,11); (2) el este mereu proaspăt şi viguros (Psalm 92,12.13); (3) până în cele din urmă, izbuteşte în ceea ce începe. După cum pomul e înrădăcinat în pământul solid şi îşi trage seva din izvorul care curge mereu,tot aşa omul evlavios îşi trimite rădăcinile şi îşi ia hrana din izvoarele mântuirii. El este statornic, stabil, ancorat. În felul acesta, deşi s-ar putea să fie asaltat de necaz şi de ispită, el rămâne neclintit. Cu cât necazul e mai mare, cu atât rădăcinile lui sunt mai adânci şi cu atât se prinde mai tare de Dumnezeu.

Tot ce începe, duce la bun sfârşit. Sau "în tot ce face are de câştigat." În orice lucrare s-ar angaja, omulbun prosperă. Indiferent de succesul sau de nereuşita acţiunii, încrederea lui în Dumnezeu îl împuterniceşte să ia viaţă din Izvorul cel veşnic şi în cele din urmă ajunge la ţintă.

Psalmi 1:4 4. Nu tot aşa. În LXX ideea este accentuată de o dublă negare. Versiunea aceasta spunea: "Nu aşa cu cei răi, nu aşa."

Ca pleava. Prin imaginea plevei, psalmistul arată rezultatele unei vieţi nelegiuite. O imagine asemănătoare se găseşte în Iov 21,18 şi Isaia 17,13. În contrast cu pomul, pleava nu are nici rădăcini şi nici unloc fix. Moartă, uscată, neajutorată, ea este la bunul plac al elementelor naturii. Cei nelegiuiţi nu sunt prinşi denimic. Ei sunt lipsiţi de stabilitate şi nu pot rezista. În Palestina, grâul era treierat pe o suprafaţă de pământ plană, expusă adesea pe un deal în bătaia vântului. Sămânţa preţioasă rămânea, în timp ce pleava era luată de vânt. Dacă psalmistul ar fi trăit în alte părţi ale lumii, ar fi putut folosi imaginea ciulinilor, care se rostogolesc bătuţi de vânt.

O spulberă. E un paradox în folosirea celor două simboluri. În aparenţă, pomul este ţinut prizonier; în realitate, el e liber, creşte şi dă roade. În aparenţă, pleava este liberă; de fapt este sclava circumstanţelor. Creştinul, legat de Dumnezeu, Izvorul vieţii şi tăriei lui, creşte şi produce roade; pleava, liberă, despărţită de izvorul ei de tărie, nu produce nimic. Ea are o libertate care nu merită să fie avută. Compară cu ilustraţia lui Isus privind cele două case (Matei 7,24-27).

Psalmi 1:5 5. Nu pot ţinea capul sus. Aceasta se va dovedi cu prisosinţă adevărat la judecata finală, când nelegiuiţii vor fi despărţiţi de cei drepţi la sfârşitul căii lor (vezi Matei 25,31-46).

Psalmi 1:6 6. Domnul cunoaşte. Dumnezeu Se preocupă de cei drepţi. De aceea ei prosperă. Ultimul verset al psalmului indică temeiul final pentru sfârşitul diferit al celor două căi. Întrucât Dumnezeu cunoaşte, El face deosebire şi aprobă sau osândeşte potrivit standardelor veşnice.

"O singură învăţătură şi o singură istorie se poate spune că se repetă în mod clar: lumea e clădită oarecum pe temelii morale; pe termen lung, este bine de cel bun; pe termen lung, este rău de cel nelegiuit." (Froude citat în Soncino despre Psalmi).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1 TM 90; 2T 711; 3T 58; 4T 587;

1-3 GC 478; 8T 328;

2 CSW 44; ML 50; 4T 526; 5T 220

3 CH 368; GW 115; ML 50; 4T 539; 5T 423

4 5T 81

Psalmi 2:1 INTRODUCERE - Primul dintre psalmii mesianici, Psalmul 2 a fost pe bună dreptate numit o cântare aUnsului Domnului. Psalmul 1 şi 2 au o relaţie complementară. După cum Psalmul 1 celebrează fericirea vieţii omului bun care meditează la legea lui Dumnezeu şi prăbuşirea finală al celui nelegiuit, tot aşa Psalmul 2 aratăzădărnicia răzvrătirii universale împotriva Domnului şi fericirea popoarelor care-şi pun încrederea în Fiul lui Dumnezeu. Psalmul 1 descrie cele două căi pentru indivizi, psalmul 2, cele două căi pentru popoare. Psalmul 1 începe cu o fericire, psalmul 2 sfârşeşte cu una. "Omul propune, Dumnezeu dispune" poate fi foarte bine tema psalmului 2. Faptul că Psalm 2 are o semnificaţie mesianică e atestat în Fapte 4,25-27 (vezi DA 778).

Structural, psalmul se împarte în patru părţi, fiecare strofă conţinând aproape acelaşi număr de cuvinte.Strofa întâi (v.1-3) prezintă tabloul celor mari şi tari ai pământului care Îl sfidează pe Cârmuitorul universului şi pe Mesia. Strofa a doua (v. 4-6), într-un tablou opus, arată dispreţul Domnului pentru ocările lor şi Îl întronează pe Mesia ca Împărat în Sion. Strofa a treia (v.7-9) Îl reprezintă pe Fiul lui Dumnezeu contemplânddecretul care a făcut din El posesorul legal al lumii. Strofa a patra (v.10-12) dă sfatul ca oamenii să se supună Unsului Domnului. Psalmul se încheie cu o binecuvântare (v.12).

David e autorul psalmului 2, fapt atestat în Fapte 4,25. Este vrednic de notat că Biserica primară numea acest psalm "psalmul al doilea" (Fapte 13,33).

G. F. Händel, în partea a doua a Oratoriului Mesia, a folosit v. 1-4.9 ale psalmului 2 drept cuvinte din aria pentru bas, cor şi recitativ şi aria pentru tenor, chiar înaintea corului "Aleluia".

1. Pentru ce... neamurile? Psalmul începe brusc cu tabloul unei tulburări violente. Cuvântul tradus "neamurile" a fost aplicat naţiunilor idolatre care înconjurau Israelul. Luther a parafrazat întrebarea psalmistului astfel: "Cum pot să izbutească cei care se ridică împotriva lui Iehova şi a Hristosului Lui?"

Se întărâtă. Ebr. ragash. Cuvântul acesta apare numai aici (forma aramaică se găseşte în Daniel 6,6.11.15) şi înseamnă "a fi în zarvă"

Popoarele. Potrivit cu legile paralelismului ebraic, cuvântul exprimă aceeaşi idee ca "neamurile".

Cugetă. Ebr. hagah (vezi la Psalm 1,2). Păcătoşii aceştia plănuiesc ceva irealizabil. Toate planurile lor împotriva guvernării lui Dumnezeu vor da cu siguranţă greş.

Psalmi 2:2

2. Împăraţii pământului. Expresia dă o formă specifică generalizării din v. 1. "Împăraţii" stă în opoziţie cu "Împăratul Meu" din v. 6. Atitudinea exprimată în "se răscoală" este aceea a unei împotriviri hotărâte.

Unsului. Ebr. mashiach, de unde vine cuvântul "Mesia"(KJV) ["Unsul" trad. Cornilescu] (Daniel 9,25.26). Potrivit obiceiului străvechi, atunci când erau consacraţi pentru lucrarea lor, se turna untdelemn pe capul preoţilor şi împăraţilor (vezi Exod 28,41; 1 Samuel 10,1). David a vorbit deseori despre Saul ca fiind "unsul Domnului" (1 Samuel 24,6.10; 26,9; etc.). Faptul că psalmul are semnificaţie profetică reiese din Fapte4,25-27; vezi şi Matei 26,63; Ioan 1,49; Fapte 13,33; Romani 1,4; Coloseni 1,18; Evrei 1,2-5).

Psalmi 2:3 3. Să le rupem legăturile. Cei răsculaţi împotriva lui Dumnezeu sunt înfăţişaţi ca declarând, exprimând dorinţa lor de a zdrobi restricţiile impuse de autoritatea lui Iehova. În loc să descrie acţiunea, poetul îi prezintă pe rebeli declarându-şi sfidător intenţiile.

Psalmi 2:4 4. Râde. [Va râde, KJV]. În contrast cu tabloul tumultuos al neamurilor, Iehova este zugrăvit stând calm în ceruri (vezi Ed 173; MH 417) şi râzând de încercările zadarnice ale celor răzvrătiţi. Providenţa cârmuitoare împiedică planurile oamenilor cu inima stricată şi preschimbă umblarea lor în nebunie (vezi 2 Samuel 15,31). Dumnezeu e înfăţişat ca posedând însuşiri omeneşti: El "râde" (vezi Psalm 37,13; 59,8 etc.) Talmudul zice: "Tora [Legea] vorbeşte în limbajul fiilor oamenilor". Scriitorul inspirat exprimă caracteristicileşi atitudinile Divinităţii în limbajul fiinţelor omeneşti, ca oamenii să poată înţelege. Compară cu neputinţa lui Ellen White de a nu vorbi despre slava cerului, deoarece nu putea să folosească "limba Canaanului" (EW 19). Ideea sugerată prin "râde" este exprimată mai bine prin cuvintele "îşi bate joc", "mânia" şi "urgia" (v. 4.5) - toate indicând dispreţul divin faţă de răzvrătire.

Psalmi 2:5 5. Vorbeşte. Aparenta nepăsare divină nu va dăinui veşnic. Cuvântul "apoi" lasă să se înţeleagă faptul că odată Dumnezeu Îşi va declara intenţiile.

Psalmi 2:6 6. Totuşi, Eu am uns pe împăratul Meu. "Totuşi" este traducerea conjuncţiei ebraice în general traduse "şi ", dar care aici are forţa de a introduce un citat. Pronumele [subînţeles în română] "Eu" este accentuat şi încontrast clar cu "le" (v. 5) referindu-se la aceia care conspiră împotriva lui Iehova.

Sion, muntele Meu cel sfânt. Vezi psalmul 48,2. Sion, numele colinei sudice din cetatea Ierusalim, devine numele lui poetic.

Psalmi 2:7 7. Eu voi vesti. Isus, Unsul, Cuvântul, Mesagerul lui Dumnezeu, vorbeşte la rândul Lui, interpretând marea declaraţie a lui Dumnezeu cu privire la calitatea Lui de Fiu. El nu este un uzurpator, El este Mesia prin proclamaţia Tatălui Său. Acest decret dă de înţeles că (1) Isus trebuie să fie recunoscut ca Fiu al lui Dumnezeu şi (2) domnia Lui trebuie să fie universală (v. 8.9; cf. Ezechiel 21,27).

Fiul Meu. Vezi Evrei 1,2.5; cf. Matei 14,33; 16,16; Fapte 8,37; 1 Ioan 4,15.

Te-am născut. Această afirmaţie nu trebuie interpretată ca indicând o creare iniţială a Fiului, "În Hristos există viaţă, originală, proprie, nederivată" (DA 530). Biblia este cel mai bun interpret al ei. Scriitorilor inspiraţi trebuie să li se permită să facă aplicaţia precisă a profeţiilor Vechiului Testament. Toate celelalte interpretări sunt păreri omeneşti şi ca atare sunt lipsite de un "aşa zice Domnul" (vezi Deuteronom 18,15). Comentariul inspirat al apostolului la profeţia acestui text face din cuvintele psalmistului o prezicere a învierii lui Isus (Fapte 13,30-33). Învierea din morţi, într-un mod unic, L-a proclamat pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu (Romani 1,4).

Psalmi 2:8 8. Cere-Mi. Relaţia dintre Iehova şi Mesia este atât de strânsă încât tot ce cere Fiului este ascultat. Estesubliniată totala zădărnicie a oricărei încercări a răzvrătiţilor de a răsturna cârmuirea Unsului. Ca moştenitor,

Fiul moşteneşte toate lucrurile şi ca atare e în stare să le împartă cu noi, ca împreună moştenitori cu EL (vezi Romani la 8,17).

Psalmi 2:9 9. Toiag de fier. Simbol al sceptrului puterii, duşmanii lui Mesia vor fi înfrânţi cu totul.

Le voi sfărâma. Compară cu Apocalipsa 2,27; 12,5; 19,15.

Psalmi 2:10 10. Purtaţi-vă cu înţelepciune. Două căi stau înaintea celor răzvrătiţi: fie să continue răzvrătirea care vaproduce nimicire, fie să se supună voinţei lui Dumnezeu, lucru care va însemna fericire veşnică. Psalmistul, asemenea unui frate care se roagă de semenii săi, îi îndeamnă solemn pe conducătorii rebeliunii să se supună. E o nebunie să se răscoale.

Luaţi învăţătură. Literal, "fiţi mustraţi", "fiţi disciplinaţi". Conducătorii sunt sfătuiţi să-şi recunoască datoria faţă de Iehova şi Mesia şi să-şi exercite influenţa în slujba împlinirii ei.

Psalmi 2:11 11. Cu frică. Această expresie şi expresia "tremurând" sugerează respectul smerit amestecat cu frică produs de înţelegerea gravelor urmări ale răzvrătirii împotriva planurilor lui Dumnezeu. Cuvântul "bucuraţi-vă" lasă să se înţeleagă că în adorarea lui Dumnezeu există bucurie.

Psalmi 2:12 12. Daţi cinste Fiului. [Sărutaţi pe Fiu, KJV]. Adică respectaţi-L pe Mesia, pe care Iehova L-a declarat Fiu al Său. Cuvântul "sărutaţi" sugerează obiceiul oriental de a acorda respect persoanelor de rang superior (vezi 1 Samuel 10,1). Psalmistul îi sfătuieşte pe aceia care s-ar răscula împotriva lui Mesia, să-L recunoască drept Împărat şi să se supună domniei Lui (vezi Ioan 5,23).

Cu toate că traducerea "sărutaţi pe Fiu" [KJV] reprezintă o redare firească din ebraică, versiunile, atât cele vechi, cât şi cele moderne, expune diferite versiuni de traducere. LXX traduce expresia "puneţi mâna pe învăţătură", care este varianta Vulgatei. Traducerile acestea sunt bazate pe definiţia cuvântului "pentru Fiu", aici nu ebraicul ben, ci aramaicul bar, pe care iudeii l-au aplicat, după exil, şi îndemnurilor din Tora. Cuvântul pentru "sărutaţi" nashaq, înseamnă totodată "a se alipi" (vezi Ezechiel 3,13, unde nashaq este tradus "se loveau"). Combinarea celor două idei duce la traducerea din LXX. În loc de "sărutaţi", diferite versiuni traduc"daţi cinste" (Moffat, Ray, trad. Societăţii Americante de Publicaţii). "Daţi cinste" este doar o redare interpretativă a cuvântului "sărutaţi".

Cu toate că Biserica primară a atribuit psalmul 2 lui David (Fapte 4,25), unii cercetători critici au datat în general psalmul în perioada postexilică. Ei prezintă ca argument al lor faptul că ebraicul ben şi aramaicul bar, ambele însemnând "fiu", apar unul în locul altuia în psalm. Argumentul acesta nu mai este valabil. Aceleaşi două cuvinte apar unul în locul celuilalt într-o scrisoare ugaritică din secolul al XIV-lea î.Hr. Aceastaarată clar că prezenţa cuvintelor aramaice în oricare carte a Bibliei nu este o dovadă de origine târzie.

Traducerea RSV "sărutaţi-i picioarele" e fundamentată pe o reconstruire a textului ebraic, care implică o rearanjare a câtorva litere din text. În lumina faptului că textul ebraic, aşa cum se prezintă acum, e uşor de tradus şi oferă un sens de tradus din punct de vedere contextual, schimbarea sugerată este atât de drastică încât trebuie să fie respinsă. Despre tratarea completă a problemelor de traducere din acest text, vezi Probleme de traducere a Bibliei, pag 144-147.

Pieriţi pe calea. În lumina iubirii nemărginite (Ioan 3,16), mânia lui Dumnezeu trebuie să se aprindă, în cele din urmă, împotriva păcatului şi să mistuie pe cei care refuză să-L accepte pe Mesia. Inima lui Dumnezeutânjeşte după mântuirea lui Israel (Ezechiel 18,30.31), şi El nu doreşte nimicirea păcătoşilor (v. 32).

Ferice de toţi câţi. Psalmul se încheie cu o fericire rostită asupra tuturor acelora care se încred în Împăratul lui Iehova. Toţi oamenii, din toate vremurile, din toate ţările şi din toate popoarele, au păcătuit şi au nevoie de un Mântuitor. Fericiţi sunt aceia care îşi dau seama de nevoia lor şi îşi pun încrederea în Mesia!

E datoria solemnă a creştinului să-i cheme pe oameni să se pocăiască de păcatele lor şi să se supună cârmuirii lui Isus, Fiul uns al lui Dumnezeu. Psalmul 2 a fost numit "imnul misionar al lui Mesia".


1-4 DA 778

6 PP 739

12 DA 414

Psalmi 3:1 INTRODUCERE - Potrivit cu preambulul, psalmul 3 a fost compus de David când a fugit de fiul lui, Absalom. "Istovit de durere şi de oboseala fugii sale, el şi cei care-l însoţeau s-au oprit lângă Iordan pentru a se odihni câteva ceasuri. S-a trezit de strigătele care îl somau să fugă imediat. În întuneric, trecerea râului adânc şi repede a trebuit să fie făcută de toată acea grupă de bărbaţi, femei şi copii mici, deoarece se apropiaude ei forţele fiului trădător." (Ed 164, 165). În ceasurile încercării cele mai sumbre, David a cântat acest imn sublim de încredere în Dumnezeu în faţa duşmanului (vezi PP 741, 742). Psalmul a fost numit "rugăciune de dimineaţă". Este strigătul sufletului în faţa primejdiei, a necazului alinat de trecerea nopţii. E strâns înrudit cu psalmul 4, "rugăciunea de seară", care poate fi privit ca o continuare a lui. Sunt patru strofe: (1) pericolul prezent (v. 1.2); (2) rememorarea ajutorului dat în trecut (v. 3.4); 3) simţământul siguranţei în mijlocul primejdiei prezente (v. 5.6); şi (4) rugăciunea în vederea triumfului asupra duşmanilor (v. 7). O exclamaţie de încredere alături de o rugăciune pentru poporul lui Dumnezeu încheie poemul (v. 8). La mijlocul poemului areloc o schimbare bruscă, dramatică, de la oboseala şi descurajarea nopţii la încrederea şi credinţa triumfătoare a unei noi dimineţi. Se spune că hughenoţii din armata lui Condé au cântat, în timpul războaielor religioase, acest psalm la schimbarea gărzii.

Cu privire la relatarea istorică, vezi 2 Samuel 15-17. Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.

Vezi harta următoare.

1. Ce mulţi sunt. Absalom a avut mulţi adepţi. Aproape întregul Israel se răzvrătise (vezi 2 Samuel 15-17; în special 15,6.13; vezi şi PP 727-745).

Se scoală împotriva mea. Similară cu expresia folosită de Cuşi care a adus vestea lui David despre eşecul răzvrătirii lui Absalom. Vezi 2 Samuel 18,31.32.

Psalmi 3:2 2. Mine. [Sufletul meu, KJV]. Ebr. nephesh, aici cum se întâmplă deseori în psalmi, un idiom care ţine loc de pronume personal. "Zic despre sufletul meu" [KJV] este echivalent cu "zic despre mine".

Nu mai este scăpare pentru el. Atât de disperată este starea lui David, încât duşmanii arată că situaţia depăşeşte ajutorul lui Dumnezeu (vezi Psalm 71,10.11).

Oprire. [Selah, KJV]. Vezi p. 629. În acest psalm "selah" apare ca marcând separarea între strofe.

Psalmi 3:3 3. Meu. [Pentru mine, KJV]. Sau "de jur împrejurul meu". Dumnezeu îl asigurase pe Avraam că va fi scutul lui (Genesa 15,1; cf. Deuteronom 33,29; 2 Samuel22,3; Psalm 28,7; 119,114).

Tu îmi înalţi capul. [Ridicătorul capului meu, KJV]. Când fugea de vrăjmaşi, David simţea apăsarea umilirii sale (2 Samuel 15,30). Acum, Dumnezeu îl ajută să-şi înalţe capul (vezi Psalm 27,6).

Psalmi 3:4 4. Eu strig. [Am strigat, KJV]. Forma verbului ebraic tradus astfel exprimă adesea acţiuni repetate, obişnuite. Versetul poate fi astfel înţeles că ori de câte ori David strigă la Dumnezeu, Acesta îi răspunde.

"Rugăciunea schimbă lucrurile."

Muntele Lui cel sfânt. Sionul (vezi la Psalm 2,6). David mutase chivotul în cetatea sfântă şi era firesc ca el să privească fortăreaţa aceea drept locuinţa specială al lui Dumnezeu. Ebr. har, "deal", este de preferat să fie redat "munte". În literatura ugaritică (vezi p. 618), "muntele sfânt" reprezintă adesea locuinţa cerească adivinităţii lor (vezi Isaia 14,13).

Psalmi 3:5 5. Mă culc. Pronumele "eu" [în română, subînţeles] este accentuat. David arată că este în primejdie să fie atacat în orice clipă în cursul nopţii, hăituit şi blestemat de duşmanii lui. Cu toate acestea este în stare să seculce în pace şi să doarmă, atât de mare era încrederea lui în Dumnezeu. Întrucât totul era în mâinile lui Dumnezeu, el avea simţământul deplinei ocrotiri. Somnul lui nu era urmarea firească a oboselii, a lenei sau a încumetării. Era un act de credinţă. Liniştea sufletească îl încuraja pentru lupta zilei următoare.

Domnul este sprijinul meu. Primul gând la deşteptare este unul de recunoaştere că Dumnezeu onorase încrederea pusă în El, tot aşa cum ultimul lui gând la culcare fusese un gând de încredere deplină. Psalmistul este întărit pentru a face faţă necesităţilor zilei. Ultimele gânduri seara sunt adesea primele gânduri dimineaţa. Observaţi trecerea dramatică şi bruscă de la deprimare la triumf. Aşa este binecuvântarea serii şi făgăduinţa unei noi zile (vezi Plângeri 3,22.23)

Psalmi 3:6 6. Zecile de mii. Avându-L pe Dumnezeu ca ajutor, David nu era descurajat de avantajul numeric al duşmanilor lui (vezi Psalm 27,3; cf. Deuteronom 32,30).

Psalmi 3:7 7. Scoală-Te. Dumnezeu e chemat să vină în ajutorul psalmistului. Compară cu cuvântul de ordine al lui Israel când pornea tabăra (Numeri 10,35; cf. Psalm 68,1; 132,8).

Tu baţi. [Tu ai bătut, KJV]. Forma verbului ebraic de aici poate fi privită ca o certitudine perfectă sau ca un perfect profetic. În primul caz, evenimente care sunt aşteptate cu încredere sunt imaginate şi descrise cadeja împlinite. În cazul al doilea, este descris un eveniment viitor ca şi cum a avut deja loc. Psalmistul exprimăîncrederea sa că Dumnezeu va zdrobi pe duşmanii lui. Rezultatul este privit aici ca un fapt împlinit.

Psalmi 3:8 8. La Domnul. Psalmistul nu ridică nici o pretenţie că se poate salva singur. Duşmanului care zice batjocoritor: "Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu", David îi răspunde de fapt aşa: "Numai la Dumnezeu este ajutorul meu oricând şi oriunde".

Peste poporul Tău. În mărinimia lui, David îşi mută gândul de la sine şi de la propria lui primejdie la starea poporului lui, a naţiunii lui, nu numai la cei care îi rămăseseră credincioşi, dar şi la cei care se răzvrătiseră. Ce sfârşit sublim pentru un imn al încrederii!


1-8 PP 742

4-8 Ed 165

8 PK 269

Psalmi 4:1 INTRODUCERE - Psalmul 4 a fost numit "rugăciune de seară" şi considerat continuarea psalmului 3. Seara, psalmistul priveşte înapoi spre necazurilor zilei şi e mulţumit. Un simţământ de pace şi linişte dulce pune stăpânire pe el, deoarece îşi dă seama că, aşa cum Dumnezeu fusese sprijinul lui în ceasurile de necaz, îl va ocroti şi în cursul nopţii. S-a sugerat că psalmul 5 ar trebui de asemenea citit odată cu psalmul 4, pentru căpsalmul 4 este o rugăciune potrivită pentru rugăciunea de seară şi că psalmul 5 este o cerere potrivită pentru

închinarea de dimineaţă. Acelaşi ton pare să străbată ambii psalmi. Cu privire la preambul, vezi p. 616, 629.

1. Răspunde-mi. [Ascultă-mă, KJV]. Literal, "răspunde-mi", subînţelegând un răspuns aşteptat şi favorabil.

Dumnezeul neprihănirii mele. [Dreptăţii mele, KJV]. Expresia aceasta nu se găseşte în altă parte în Vechiul Testament.

Scoate-mă la loc larg. Literal, "în strâmtoare Tu ai făcut loc larg pentru mine". Aproape fiecare cuvânt al acestui verset se termină cu vocala i, posibil ca şi cum ar exprima un strigăt prelungit.

Psalmi 4:2 2. Fiii oamenilor. Ebr. bene 'ish. Expresia mai frecvent tradusă astfel este bene 'adam, care indică omenirea, în general. Prin contrast s-ar putea ca bene 'ish să se refere la persoane distincte. David lasă deoparte rugăciunea sa către Dumnezeu pentru a se adresa persecutorilor săi, ca şi cum ar fi prezenţi.

Batjocorită slava mea. Dacă aceasta se referă la răzvrătirea de pe timpul lui Absalom (vezi introducerilela Psalmi 3, 4), aluzia ar fi evidentă la faptul că lui David îi fusese furată demnitatea regească şi fusese adus într-o stare mizerie cruntă şi lipsă acută.

Minciuni. Ebr. kazab, "minciună". Rebelii aleseseră un drum care trebuia curând să se dovedească a fi doar o minciună; ea trebuia să se transforme într-un eşec total. Făgăduinţele că fericirea durabilă poate fi atinsă prin plăceri materiale şi prin ambiţie lumească trebuie să se dovedească false; ele sunt doar minciuni.

Oprire. [Selah, KJV]. vezi p. 629.

Psalmi 4:3 3. Să ştiţi. Întrucât Iehova îl pusese deoparte pe psalmist pentru o lucrare specială, eforturile vrăjmaşilor lui de a nimici planul acesta este zădărnicit.

Care-l iubeşte. [Evlavios, KJV]. Ebr. chasid, cineva care-şi arată iubirea faţă de Dumnezeu prin felul său evlavios de purtare (vezi Nota suplimentară la Psalm 36).

Domnul aude. Întrucât este evlavios şi prin urmare îşi îndeplineşte cu credincioşie slujba la care a fost chemat de Dumnezeu, el e sigur că Dumnezeu îl va asculta şi-l va scăpa. Iată un adevărat motiv de încredere: dacă creştinul îndeplineşte cu credincioşie planul pe care Dumnezeu îl are pentru el, se poate aştepta ca Dumnezeu să-l susţină până va aduce la îndeplinire lucrarea pe care Cerul a rânduit-o ca el să o facă.

Psalmi 4:4 4. Cutremuraţi-vă. Ebr. ragaz, literal, "tremuraţi", "tulburaţi-vă". Vrăjmaşii (v. 2) sunt sfătuiţi să tremure atunci când se gândesc la urmările purtării lor răzvrătite şi deci să se oprească.

Nu păcătuiţi. Nu continuaţi să păcătuiţi prin urmărirea în continuare a planurilor voastre nelegiuite.

Spuneţi lucrurile acestea în inimile voastre. Literal, "vorbiţi cu inima voastră". Astăzi am putea spune: "judecaţi bine problema"; sau "apelaţi la ce aveţi mai bun în voi, la sentimentele voastre generoase decât să văsprijiniţi pe mintea voastră, pe voinţa voastră sau pe pasiunile voastre".

Tăceţi. [Fiţi liniştiţi, KJV]. "Numai în apa stătătoare se depune mâlul şi numai în nopţile liniştite cade roua. Noaptea, când ochiul e închis pentru lumea înconjurătoare, să fie deschis pentru cercetare de sine" (F.B.Meyer). În liniştea nopţii, când omul e singur şi numai ochiul lui Dumnezeu priveşte asupra lui, el e liber să cerceteze planurile sale în lumina aprobării lui Dumnezeu şi să ajungă la concluzii temeinice. Aceasta este soluţia pentru neliniştea sufletească şi intelectuală şi reţeta pentru păcătoşi (vezi Iov 33,14-17).

Oprire. [Selah, KJV]. vezi p. 629.

Psalmi 4:5 5. Jertfe neprihănite. [Jertfele dreptăţii, KJV]. Jertfele insuflate de motive drepte şi dintr-o inimă sinceră (vezi Deuteronom 33,19; Psalm 51,19) în opoziţie cu jertfele deşarte (vezi Isaia 1,13; Ieremia 6,20; Mica 6,7.8).

Psalmi 4:6 6. Mulţi zic. Întrebarea generală printre oameni este: "Cine ne va arăta ce e bine? Unde poate fi găsită adevărata fericire? Ce este adevărata fericire?" Acestea sunt întrebările batjocoritoare ale materialismului fără Dumnezeu (vezi Psalm 16,11).

Fă să răsară peste noi lumina Feţei Tale, Doamne. Compară cu binecuvântarea aaronice (Numeri 6,26).În opoziţie cu planurile vrăjmaşilor săi, psalmistul doreşte numai bunăvoinţa lui Dumnezeu - acesta este binelesuprem. Adevăratul copil al lui Dumnezeu găseşte mulţumire durabilă nu în cele materiale şi în plăcerile senzuale ale lumii, ci doar ştiind că are aprobarea cerului atunci când se bucură de comuniunea cu Dumnezeu.

Psalmi 4:7 7. Bucurie în inima mea. Nu aşa-numita fericire a lucrurilor şi bunurilor lumeşti, ci fericirea arătată în v.6, fericirea de a se bucura de zâmbetul lui Dumnezeu. Bucuria aceasta este mai mare decât bucuria agricultorilor care se bucură de belşugul recoltei. La evrei ca şi la cei mai mulţi oameni, timpul adunării recoltei era prilej de bucurie deosebită.

Grâului. Ebr. dagan, "cereale în general". Dagan nu trebuie să fie confundat cu porumbul. Produsele cerealiere principale ale Palestinei erau: grâul, orzul, secara şi meiul. Expresia "grâul şi vinul" pare să fi fost folosită uneori, în general, pentru rodul ogoarelor şi livezilor.

Vinului. Ebr. tirosh, literal, "vin nou", aşa cum e tradus cuvântul în Isaia 65,8 [KJV; zeamă, trd. Cornilescu).

Psalmi 4:8 8. Şi. Literal, "împreună" sau "în acelaşi timp". Întrucât sufletul psalmistului împăcat, el poate să se culce şi să adoarmă liniştit. Încrederea în Dumnezeu dă siguranţa unui somn liniştit. Ambele merg mână în mână. Condiţia aceasta este corespondentul experienţei descrise în Psalm 3,5, în care psalmistul cugeta dimineaţa că Dumnezeu îi îngăduise să doarmă, cu toate că îl înconjurau vrăjmaşi înspăimântători. Acum, seara, merge un pas mai departe şi se culcă liniştit, conştient fiind că deşi este încă înconjurat de vrăjmaşii săi, Dumnezeu îi va dărui un somn liniştit şi odihnitor (vezi Proverbe 3,24).

Îmi dai linişte deplină în locuinţa mea. Psalmistul exprimă ideea că îşi dă seama că doar lui Dumnezeu Îidatorează siguranţa din cursul nopţii. Ce încredere! Să ştii că vei fi bine păzit şi să recunoşti faptul că datoreziliniştea şi siguranţa ta doar Dumnezeului tău! Creştinul care se împărtăşeşte de încrederea psalmistului nu are de ce să se teamă nici în timpul somnului nopţii, nici în timpul datoriilor zilei. Ideea din v. 8 este ideea fundamentală a Psalmului 121.

Există o sugestie că făcând parte din închinarea publică, psalmul acesta poate era cântat în templu astfel: v. 1-4 în timpul pregătirii jertfei, v. 5.6 în timpul aducerii jertfei, v. 7.8 după aducerea jertfei, ca o asigurare de primire.


4 MYP 122; 7T 251.

Psalmi 5:1 INTRODUCERE - Psalmul 5 este o rugăciune de dimineaţă, scris în aceeaşi notă ca şi Psalmul 4, o rugăciune de seară. Împrejurările în care au fost scrişi cei doi psalmi au fost probabil asemănătoare. După o noapte de somn liniştit, psalmistul rosteşte această rugăciune înainte de a intra în casa lui Dumnezeu (v. 7). Ele sigur că Dumnezeu, care nu va îngădui oamenilor nelegiuiţi să aibă izbândă, îi va ajuta pe cei care se încred în El să aibă bucurie deplină. Psalmul începe cu o rugăciune către Dumnezeu, apoi îşi exprimă încrederea

neclintită în Dumnezeu, solicită călăuzirea lui Dumnezeu pentru momentele grele ale vieţii şi în final îi îndeamnă pe toţi să-şi pună încrederea în Dumnezeu.

Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627, 629.

1. Suspinurile. [Meditaţia, KJV]. Psalmistul se roagă ca Dumnezeu să ia aminte nu numai la cuvintele sale, dar şi la scopul lor, la dorinţele ascunse şi nerostite ale inimii. Cuvântul pentru "suspine" ["meditaţie", KJV], hagig, se găseşte numai aici şi în Psalm 39,3, unde e tradus "contemplare" [KJV; "foc lăuntric", trd. Cornilescu), pare să însemne "gemet" sau "suspin". Prin hagig psalmistul ar putea să se refere la ceea ce numea Pavel stenagmoi, "suspine" (Romani 8,26). "Rugăciunea este dorinţa sinceră a sufletului, nerostită sau exprimată".

Psalmi 5:2 2. Împăratul meu şi Dumnezeul meu. E vrednic de observat că David, ca împărat, recunoştea supunerea lui faţă de Împăratul împăraţilor, Dumnezeul său. "Dumnezeu" este aici o traducere a lui 'Elohim (vezi vol I p. 170, 171). Psalmistul recunoaşte atotputernicia lui Dumnezeu. Literatura ugaritică prezintă multe exemple în care 'el este intitulat "împărat".

Psalmi 5:3 3. Dimineaţa. Psalmistul îşi înalţă în mod regulat glasul în rugăciune, dimineaţă după dimineaţă, dar în special cu ocazia aceasta, când e asaltat de duşmanii săi (vezi Psalm 55,17; 59,16; 88,13). Nu există obicei mai bun ca obiceiul rugăciunii de dimineaţă, când - singur cu Dumnezeu - sufletul se pregăteşte să-şi aducă la îndeplinire îndatoririle şi să înfrunte problemele unei zilei necunoscute.

"O clipă dimineaţa - o clipă nu mai mult-

Mai bună-i ca o oră când ziua a trecut."

E bine să cultivăm deprinderea de a aduce cele dintâi roade ale stării noastre conştiente ca o jertfă de dimineaţă lui Dumnezeu.

Îndrept. Ebr. 'arak, literal "pus în rânduială". Cuvântul este folosit pentru aşezarea lemnelor pe altar în Genesa 22,9 şi pentru aranjarea pe masă a pâinilor punerii înainte (Exod 40,23). Rugăciunea psalmistului este un fel de jertfă de dimineaţă bine aranjată; ea nu e adusă la îndeplinire în mod necugetat.

Aştept. Psalmistul aşteaptă un semn al îndurării lui Dumnezeu ca răspuns la rugăciunea sa. Compară cuîndemnul Mântuitorului: "vegheaţi şi rugaţi-vă" (Matei 26,41).

Psalmi 5:4 4. Să-I placă răul. Dumnezeu este prea sfânt şi prea curat pentru a avea vreun rol în săvârşirea planurilor oamenilor nelegiuiţi. Dacă le-ar fi arătat vreo bunăvoinţă, ar fi fost ca şi cum le-ar fi îngăduit să vină în locuinţa Sa.

Locui. Ebr. gur, literal "sălăşlui". Răul e personificat, ca şi când ar putea să locuiască într-o casă. Cei care pot să locuiască împreună cu Dumnezeu sunt descrişi în Psalmul 15.

Psalmi 5:5 5. Nebunii. Ebr. holelim, "lăudăroşi", cei mândri, cei obraznici, păcătoşii.

Nu pot să stea. Dumnezeu nu va fi adeptul cauzei celor lăudăroşi (vezi Psalm 1,5). El urăşte toate formele de nelegiuire; în psalmi "cei ce fac fărădelegea" [lucrătorii fărădelegii, KJV] sunt continuu amintiţi ca întruchipare concretă a principiului răului.

Psalmi 5:6 6. Mincinoşii. Vezi Psalm 4,2.

Urăşte. Dumnezeu consideră într-atât că păcatul este o urâciune, încât nu poate trece cu vederea prezenţa lui în păcătos. Aceia pe care Dumnezeu îi urăşte sunt de fapt "oamenii care varsă sânge şi înşeală". Pluralul "bloods" [KJV] se referă la vărsarea de sânge sau la crimă (vezi Genesa 4,10). Duşmanii lui David sunt remarcaţi prin înşelătoriile şi crimele lor.

Psalmi 5:7 7. Dar eu. Un contrast puternic. Spre deosebire de cei nelegiuiţi, psalmistul simte o siguranţă deplină când intră în casa lui Dumnezeu. Este dreptul lui.

Prin îndurarea Ta cea mare. [Mulţimea îndurării Tale, KJV]. Copilul lui Dumnezeu e tot atât de binevenit în casa lui Dumnezeu pe cât este de nepotrivită prezenţa acolo a celor nelegiuiţi. El e sigur de ospitalitatea lui Dumnezeu. Aceasta este o încredere veritabilă de copil într-un Părinte ceresc.

Frică. Expresia aceasta implică un profund respect la serviciul de închinare.

Închin. Literal, "mă plec până la pământ". Închinătorilor nu le era îngăduit să intre în sanctuar, ci undeva aproape sau mai departe, se plecau cu faţa la pământ în direcţia locaşului lui Dumnezeu.

Templul. Ebr. hekal, un palat ca în Isaia 39,7; Daniel 1,4; sau un templu unde ar putea să locuiască Dumnezeu. Hekal este folosit pentru ca nume pentru cortul care a precedat clădirea Templului (1 Samuel 1,9;3,3; 2 Samuel 22,7), precum şi templul lui Solomon (2 Regi 18,16; 23,4; etc.). Aşadar, folosirea cuvântului hekal în versetul acesta nu e un argument, aşa cum susţin anumiţi critici, că psalmul e de origine post-davidică. Observaţi de asemenea că în Psalm 27 sanctuarul este denumit şi "templu" (hekal) şi "cort" (ohel) (v. 6).

E de asemenea vrednic de notat că expresiile paralele casa (bayith) şi templul (hekal) care apar în versetul acesta, se întâlnesc de repetate ori în literatura ugaritică (vezi p. 618) ca sinonime pentru locul în carelocuieşte o divinitate. Iată un exemplu tipic: "Atunci Anath s-a dus la casa ei (bt), zeiţa a purces la templul (hkl) ei".

În ritualul iudaic modern, Psalm 5,7 a fost ales să fie recitat când închinătorul intră în sinagogă.

Psalmi 5:9 9. Nimic adevărat. [Nu e credincioşie, KJV]. Ebr. nekonah, de la kun, care înseamnă "a fi puternic întemeiat", "a fi vrednic de încredere". Vrăjmaşii sunt cu totul nedemni de încredere, ei sunt cu totul mincinoşişi vicleni. Absalom se dusese la Hebron invocând un pretext total neadevărat (vezi 2 Samuel 15,7-10).

Răutate. [Nelegiuire, KJV]. Literal, "nimicire". În plus, gâtlejurile lor, ca nişte morminte deschise, sunt gata să înghită fericirea altora. Pavel foloseşte pasajul acesta pentru a caracteriza stricăciunea generală a omului (Romani 3,13). Mai departe, psalmistul se referă la un alt mădular al trupului, limba, care este la fel destricat (vezi Iacob 3,5-9). Descrierea aceasta pare potrivită pentru trădarea lui Absalom şi a celor ce s-au răzvrătit împreună cu el (vezi 2 Samuel 15,1-6).

Psalmi 5:10 10. Loveşte-i. [Nimiceşte-i, KJV]. Ebr. 'asham, "a fi vinovat". În forma folosită aici, cuvântul 'asham înseamnă "a considera vinovat". Psalmistul doreşte ca Dumnezeu să-i trateze pe vrăjmaşii săi ca pe nişte vinovaţi, lucru care neîndoios este adevărat. El cere ca ei "să cadă prin înseşi sfaturile lor", adică înseşi planurile lor să fie mijloacele nimicirii lor (vezi Psalm 7,15.16; Proverbe 26,27; 28,10.). Ideea aceasta se întâlneşte deseori în Vechiul Testament. Păcatul ajunge la un moment dat propriul său nimicitor.

Psalmi 5:11 11. Se vor bucura. Vezi Psalm 2,12. Aceia care se încred în Dumnezeu au totdeauna prilej să se bucure. Bucuria lor se manifestă prin strigăte. Ei se bucură deoarece Dumnezeu îi apără. Psalmistul extinde propria sa bucurie pentru a-i cuprinde pe toţi ce se încred în Dumnezeu.

Numele. Adesea sinonim cu "persoană".

Vei fi bucuria. Creştinul devotat şi serios se va bucura de tot ce a descoperit Dumnezeu cu privire la Sine. El îşi găseşte bucuria în Dumnezeu, în contemplarea însuşirilor Lui şi a dovezilor iubirii Lui, în comuniunea cu El şi în slujire plină de iubire pentru El.

Psalmi 5:12 12. Şi-l înconjură. Sau "încoronezi".

Scut. Ebr. sinnah, un scut mare despre care se spune că acopere tot corpul (nu magen din Psalm 3,3). Aşa cum scutul este pus în jurul ostaşului în ziua luptei, tot aşa Dumnezeu le oferă ocrotire deplină celor neprihăniţi. La încheierea psalmului, psalmistul îşi proclamă încrederea totală în ocrotirea deplină a lui Dumnezeu. The Bay Psalm Book parafrazează versetul acesta astfel: "Şi-l va încorona ca şi cu un scut, cu o acceptare plină de îndurare".

Cu o rugăciune de dimineaţă ca aceasta, psalmistul este gata să facă faţă atacurilor vrăjmaşilor din timpul zilei. Spurgeon a remarcat bine: "Să dăm lui Dumnezeu dimineţile zilelor noastre şi dimineaţa vieţii noastre. Rugăciunea ar trebui să fie cheia zilei şi lacătul nopţii. Închinarea ar trebui să fie atât luceafărul de seară, cât şi luceafărul de dimineaţă. Dacă începem ziua bine, ne vom da mai bine seama de prezenţa lui Dumnezeu în cursul orelor ei şi vom fi mai siguri că vom ajunge la patul nostru seara liniştiţi şi încrezători în inima noastră."


3 ML 15, 1T 397

4.5 2T 351

Psalmi 6:1 INTRODUCERE - Cel dintâi din cei şapte psalmi de penitenţă (6, 32, 38, 51, 102, 130 şi 143; vezi p. 624), Psalmul 6 este profund personal. Maclaren zice: "Dacă pulsaţia unei dureri personale a găsit vreodată lacrimi şi glas, aceasta este în psalmul acesta." Luther îl numea "o rugăciune de penitenţă pentru sănătatea trupului şi a sufletului". În el psalmistul exprimă agonia trupească şi chinul sufletului când e făcut să sufere de cei care susţin că Dumnezeu l-a părăsit. Cu toate că e pe pragul morţii, el se roagă fierbinte cerând ajutor şi susţine cu tărie că Dumnezeu îl ascultă şi îl mântuieşte. Ca şi Psalmul 3, acesta psalm prezintă o schimbare dramatică bruscă: în v. 8-10 melancolia profundă e preschimbată în bucurie intensă. Pentru descrierea unei experienţe la fel de impresionante, vezi Psalmul 30.

În ce priveşte comentariul la preambul, vezi p. 616, 627.

1. Nu mă pedepsi. [Nu mă mustra, KJV]. Nenorocirea şi boala erau considerate în vechime pedepse dumnezeieşti pentru păcat. În chinul lui sufletesc, psalmistul consideră că Dumnezeu n-are plăcere de el şi de aceea îl mustră. Psalmistul se roagă ca mustrarea lui binemeritată să fie cu îndurare, nu cu mânie (vezi Ieremia10,24). În mod frecvent în Vechiul Testament, scriitorul inspirat caracterizează atitudinile şi acţiunile Divinităţii în limbajul oamenilor (vezi Psalm 2,4). În ebraică, ultimul cuvânt al v. 1 se sfârşeşte cu sunetul lungi. Sunetul acesta predomină în întregul psalm, în special la sfârşitul multor versete, şi constituie o interesantă asemănare de sunete numită asonanţă, care dă psalmului un ton de penitenţă (vezi p. 624).

Psalmi 6:2 2. Mă ofilesc. Literal, "mă ofilesc". Verbul acesta este deseori aplicat la ofilirea plantelor (Isaia 16,8; 24,4.7; Ioel 1,12).

Vindecă-mă. O cerere directă de vindecare fizică, cu toate că nu e amintită o anumită boală. Oasele îi "tremură". Afirmaţia aceasta arată suferinţa intensă, de moarte a scheletului corpului său; întregul său corp e chinuit de durere.

Psalmi 6:3

3. Sufletul mi-i îngrozit de tot. Chiar mai mare decât durerea fizică este agonia sufletească. Psalmistul nu e în stare să-şi elibereze mintea de gândul că are parte de neplăcerea lui Dumnezeu. El exclamă îndurerat: "Doamne, până când?" ca şi cum, în încercarea de a exprima o rază de speranţă în puterea lui Dumnezeu de vindecare, îşi dă seama brusc, în natura lui umană, de situaţia disperată în care se află şi strigă: Cât va mai continua chinul acesta sufletesc, până voi afla alinare?" (vezi Iov 7,2-4). I se pare că Dumnezeu l-a părăsit în boala lui. Creştinul poate afla mângâiere în ideea că suferinţele pământeşti sunt neînsemnate când sunt comparate cu bucuria cerului (vezi Romani 8,28; 2 Corinteni 4,17.18).

Psalmi 6:4 4. Întoarce-te, Doamne. Psalmistul se roagă acum pentru eliberare. "Sufletul" este o expresie idiomatică pentru pronumele personal "mine". Apelul acesta este către îndurarea lui Dumnezeu, ca unul din atributele caracterului Lui (vezi Exod 34,6; Numeri 14,18; Psalm 86,15).

Psalmi 6:5 5. Aduce aminte. Versetul acesta constituie o dovadă împotriva doctrinei unei stări intermediare conştiente între moarte şi înviere (Psalm 88,10; 146,4; Isaia 38,18).

Psalmi 6:6 6. Îmi stropesc aşternutul. Neputând să doarmă, psalmistul plânge "în fiecare noapte" (sau "toată noaptea") din cauza suferinţelor lui. Poetul se lasă în voia hiperbolei puternice din v. 6.7 pentru a exprima intensitatea chinului său sufletesc. Se pare că este istovit nu numai de chinul sufletesc, ci şi de o profundă frământare mentală. Dacă psalmul a izvorât din necazul pricinuit de răzvrătirea lui Absalom, e uşor să ne dăm seama de chinul tatălui lipsit de fiul său, înmărmurit de nerecunoştinţa mârşavă a odraslei sale (vezi bocetul luiDavid pentru Absalom, 2 Samuel 18:33; 19:1-4).

Comparaţi cu descrierea plastică a lui David luată dintr-un poem religios ugarit (vezi p. 618): "Seara, s-a prins cu mâinile de patul său în timp ce plângea şi a adormit în lacrimile sale".

Psalmi 6:7 7. Tuturor celor ce mă prigonesc. Poate Absalom şi tovarăşii lui.

Psalmi 6:8 8. Depărtaţi-vă de la mine. Trecerea de la necaz la alinare nu e treptată, ci imediată. Lumina izbucneşteîn întuneric, ca şi când soarele s-ar fi aprins dintr-odată în întunericul unui miez de noapte fără lună. Credinţa biruieşte. Prin credinţă, văzându-şi vrăjmaşii împrăştiaţi, psalmistul le porunceşte să plece. Aceasta este credinţa în acţiune. Dumnezeu răspunde uneori rugăciunilor noastre înainte ca noi să încetăm a ne ruga (vezi Isaia 65,24).

Domnul a auzit. Dumnezeu ascultă strigătul suferinţei şi îl consideră o rugăciune sinceră a sufletului. Cuvintele nu sunt esenţiale în rugăciune. Lacrimile pot să exprime chinul sufletului omenesc ce nu se poate demonstra prin cuvinte.

Psalmi 6:9 9. Domnul îmi ascultă. Cât de natural e pentru un suflet credincios să devină tot mai puternic prin repetare gândurilor de asigurare şi de bucurie. Psalmistul scoate în evidenţă bucuria din v. 8.

Îmi primeşte. Întrucât Dumnezeu a auzit rugăciunea lui, psalmistul se odihneşte fără teamă, ştiind că Dumnezeu va asculta.

Psalmi 6:10 10. Cuprinşi de spaimă. Ebr. bahal, cuvântul tradus "tremură" în v. 2 şi "îngrozit" în v.3. Psalmistul se roagă ca vrăjmaşii lui - vrăjmaşii lui Dumnezeu - să fie făcuţi de ruşine în planurile lor. E potrivit să se înalţe rugăciuni ca uneltirile oamenilor răi să fie zădărnicite.

Într-o clipă. Cu cât planurile oamenilor răi sunt nimicite mai curând cu atât mai bine. Psalmistul se roagă ca vrăjmaşii săi să dea înapoi la dejucarea planurilor lor.

Psalmul 6 ar trebui să aducă o mângâiere specială celui care este lovit de o suferinţă puternică, aparent nevindecabilă, fie ea fizică sau sufletească. "Rugăciunea schimbă lucrurile."


5 GC 546

8 4T 514

Psalmi 7:1 INTRODUCERE - S-a spus că un moto potrivit pentru Psalmul 7 ar putea fi: "Nu va face ce e bine Judecătorul a tot pământul?" Psalmistul se roagă să fie ocrotit de atacul vrăjmaşilor săi, deplin încredinţat că legea de neschimbat a lui Dumnezeu îi mântuieşte pe cei drept şi îi pedepseşte pe cei nelegiuiţi. El nu-şi recunoaşte păcatul - dacă a păcătuit, el a făcut-o din neştiinţă - în timp ce vrăjmaşii săi au păcătuit complotând împotriva lui. El se roagă să fie eliberat, iar vrăjmaşii lui să fie nimiciţi. Încheie cu o speranţă plină de încredere în răspunsul la rugăciunea sa ca apărare a guvernării morale a lui Dumnezeu. Psalmul este cântat la sărbătoare iudaică Purim, deoarece celebrează răzbunarea asupra unui adversar (vezi Estera 9,13-32).

Cu privire la preambul, vezi p. 616, 628. Se pare, din conţinutul şi din tonul psalmului, că el fusese cântat având în vedere ceva ce fusese spus sau făcut pentru a răni cu cruzime sentimentele psalmistului şi pentru a nimici pacea sufletului său. Nu se ştie cine era Cuş. Talmudul spune că Beniamitul Cuş este Saul, evocând astfel vrăjmăşia dintre David şi Saul. Totuşi, pare puţin probabil ca David, cel cu inima largă, care a compus distinsele rânduri din 2 Samuel 1,17-27, să fi folosit limbajul din Psalmul 7,14-16 cu referire la Saul. Poate că beniamitul acesta aparţinea seminţiei lui Saul şi era unul din cei care au luat parte activă împotriva luiDavid.

1. Îmi caut scăparea. [Îmi pun încrederea, KJV]. Literal, "îmi caut scăparea". Psalmul începe cu o mărturisire a încrederii (vezi Psalm 11,1; 16,1; 31,1; 71,1). În acest adăpost, mai sigur decât o peşteră din munte, psalmistul se odihneşte în braţele lui Dumnezeu, rugându-se să scape de următorii săi.

Psalmi 7:2 2. Ca să nu mă sfâşie. "El" [subînţeles în română] este probabil Cuş Beniamitul (vezi introducerea la Psalmul 7).

Ca un leu. Furia oarbă, fără motiv, a urmăritorilor psalmistului este comparată cu sălbăticia instinctivă a unui leu. Păstorii şi agricultorii din Israel erau obişnuiţi cu atacurile fiarelor sălbatice (vezi 1 Samuel 17,34-37).

Psalmi 7:3 3. Dacă am făcut un astfel de rău. Compară cu v. 3-5 cu jurământul cuprins din Iov 31. Psalmistul îşi apără cu pasiune nevinovăţia. Cuvintele lui sunt întrerupte de intensitatea emoţiilor sale. Vrăjmaşul s-ar putea să fi acuzat pe psalmist că a luat în mod nedrept ceva de valoare ce nu-i aparţinea (vezi v. 4). Se pare că era vorba de acuzaţie de vorbire de rău grosolană, defăimătoare (vezi 1 Samuel 24,12; 26,18).

Psalmi 7:4 4. Izbăvit. Ebr. chalaş, care după unii autori, în forma folosită aici, poate să însemne şi "a jefui", "a despuia". Dacă acesta este înţelesul lui urmărit, atunci aici este o referire la acuzaţia vrăjmaşului (vezi 2 Samuel 22,20; Iov 36,15; Psalm 34,7; etc.) şi prin urmare redarea din KJV (şi trad. Cornilescu) este de preferat. Potrivit cu această traducere, psalmistul obiectează că în loc să tragă foloase de pe urma celui cu care "era în pace", făcuse tocmai invers: salvase pe omul care era în luptă cu el (vezi 1 Samuel 24,4-7).

Psalmi 7:5 5. Să mă urmărească vrăjmaşul. Limbajul prin care psalmistul invocă blestemul asupra propriei persoane este limbajul unui om nevinovat tratat în modul cel mai crud. Acuzatul ar prefera să fie anihilat decât

să trăiască sub povara unei condamnări atât de grele. Accentul este puternic: "să mă urmărească", "să mă ajungă", "să-mi calce viaţa la pământ" şi "slava mea în pulbere să mi-o arunce".

Oprire. [Selah, KJV]. vezi p. 629. Cuvântul ar putea să fie deosebit de potrivit aici. O pauză de un fel oarecare ar putea să apară aici între abjurarea de mai sus şi rugăciunea următoare.

Psalmi 7:6 6. Scoală-Te. Domnul este chemat să-Şi facă apariţia ca Judecător, gata să pedepsească pe aceia care îlasupresc pe psalmist (vezi Psalm 3,7). El este invitat să ocupe în mod public locul de judecător.

Protivnicilor. Ideea unui singur potrivnic este lărgită ca să-i includă pe cei întovărăşiţi cu el sau poate pe toţi vrăjmaşii lui David.

Judecată. David Îl roagă pe Dumnezeu să aducă asupra acestor vrăjmaşi pedeapsa pe care legea Lui veşnică cere să fie adusă asupra tuturor celor care o încalcă. Vorbind, ca să zicem aşa, ca de la om la om, David Îi cere lui Dumnezeu să apere principiile cârmuirii Lui morale (vezi Daniel 18,25). Cât de dispus este omul să încerce să-L zorească pe Cel Atotputernic să-Şi aducă la îndeplinire planurile! Compară cu experienţalui Habacuc (cap. 1,1-2,4).

Psalmi 7:7 7. Decât ei. [de dragul lor, KJV]. Aici KJV zice: "Astfel adunarea poporului Te va înconjura: de dragullor, deci, întoarce-te în înălţime." Îndreptăţirea de către Dumnezeu a legii Lui ar inspira încredere în El şi poporul Lui s-ar aduna în jurul Lui pentru a-şi exprima recunoştinţa şi lauda.

Psalmi 7:8 8. După neprihănirea mea. [După dreptatea mea, KJV]. Lucrul acesta ar putea fi înţeles ca referindu-se la cazul special în discuţie. Cu toate că întotdeauna ne-am putea simţi nevrednici de mântuire, e potrivit ca atunci când suntem acuzaţi pe nedrept să ne rugăm ca, potrivit cu voia lui Dumnezeu, să fim dovediţi nevinovaţi într-un anumit caz şi să fim declaraţi nevinovaţi de învinuiri nedrepte. Cuvântul "nevinovăţie" (ebr.,tom, de la rădăcina tamam, "a fi deplin") este echivalent cu "neprihănirea" şi de asemenea poate fi înţeles ca referindu-se la acest caz particular.

Psalmi 7:9 9. Răutăţii. Când un om vede cât de grav este păcatul într-un caz anume, el doreşte ca să se sfârşească cu toate păcatele. E potrivit să ne rugăm să se sfârşească cu răul.

Inimile. Pe vremuri, expresia "inimă" era folosită pentru a desemna sediul gândurilor.

Rărunchii. Ebr. kelayoth, "rinichi", pe vremuri folosit pentru a desemna sediul emoţiilor, sugerând sentimentele, intenţiile, scopurile cele mai ascunse ale sufletului. Expresia folosită aici - cercetarea inimii şi a rărunchilor - este adesea folosită pentru a descrie atotştiinţa lui Dumnezeu (vezi Ieremia 11,20; Psalm 26,2; Apocalipsa 2,23).

Psalmi 7:10 10. Scutul. Ebr. magen, literal, "scut". Scutul psalmistului este încrederea lui în Dumnezeu ca Unul care îl îndreptăţeşte pe cel nevinovat.

În ugaritică (vezi p. 618, 619) rădăcina mgn este folosită în sensul de "a implora" sau "a ruga". Prin urmare, maginni, "scutul meu", ar trebui tradus "cererea mea stăruitoare", astfel încât propoziţia să sune astfel: "cererea mea stăruitoare e la Dumnezeu".

Psalmi 7:11 11. Dumnezeu este un Judecător drept. Versetele 11-16 descriu în mod plastic purtarea lui Dumnezeu cu cei nelegiuiţi.

Orice vreme. [În fiecare zi, KJV]. Ca şi cum ar dori să corecteze impresia falsă că Dumnezeu fusese

indiferent faţă de soarta lui şi că el Îl chemase să-l dezvinovăţească după ce Dumnezeu nu făcuse lucrul acesta. Psalmistul afirmă acum clar că indignarea lui Dumnezeu faţă de cei nelegiuiţi e constantă. El vede dreptatea constantă a lui Dumnezeu în orice vreme, în ciuda unor aparenţe contrarii trecătoare. Creştinul ar trebui să fie atent ca nu cumva un caz singular de nedreptate aparentă să creeze o părere generală, care pune la îndoială scopurile întemeiate ale lui Dumnezeu.

Psalmi 7:12 12. Nu se întoarce. Legea că pedeapsa vine inevitabil asupra păcătosului care nu se pocăieşte este clarificată prin reprezentarea lui Dumnezeu ca un războinic puternic care-şi pregăteşte armele pentru pedepsirea celor nelegiuiţi (vezi Deuteronom 32,41-43).

Psalmi 7:13 13. Săgeţi omorâtoare. [Unelte ale morţii, KJV]. Mijloace de pedepsire.

Săgeţi arzătoare. Ebr. doleqim, din rădăcina dalaq, "a se aprinde". De unde poate o aluzie la obiceiul destrăvechi de a trimite săgeţi de foc asupra duşmanului pentru a le incendia tabăra şi a produce răni corporale mai mari. Nimicirea preconizată e sigură.

Psalmi 7:14 14. Pregăteşte. Adică omul nelegiuit poartă o povară de nedreptate. Verbul cuprinde în sine cele două acte indicate de următoarele verbe: "zămisleşte" şi "naşte". Săvârşirea răului e descrisă prin metafora naşterii de copii (vezi Isaia 33,1; Iacov 1,15).

Psalmi 7:15 15. Face o groapă. Putem să ne închipuim cum un om sapă o groapă, iar pământul nisipos se prăbuşeşte peste el, prinzându-l astfel în cursă pe animalului sălbatic pe care spera să-l prindă. Păcatul năuceşte pe păcătos. Răul e asemenea un bumerang. Un exemplu impresionant din Vechiul Testament de aplicare a acestui principiu se găseşte în viaţa lui Haman (vezi Estera 5,7; Proverbe 26,27; Eclesiastul 10,8).

Psalmi 7:16 16. Fărădelegea. Adică răul pe care intenţiona să-l facă altora. Această declaraţie este o repetare în altăformă a ideii exprimate în v. 14.15 (vezi Psalm 9,15; 35,8; 37,15).

Ţeasta. Capul în sine sau creştetul capului. Ideea este că ce a planificat omul nelegiuit pentru alţii va veni asupra lui. Cele două părţi ale acestui verset sunt un exemplu de paralelism sinonimic. Cuvintele pentru "cap" şi "ţeastă" apar de repetate ori ca paralele în literatura ugaritică (vezi p. 618.619).

Psalmi 7:17 17. Dreptatea Lui. Dreptatea divină se arată în reabilitarea şi eliberarea de către Dumnezeu a celui nevinovat.

Numele. Aici, aşa cum se întâmplă de obicei în Vechiul Testament, "numele" reprezintă persoana, uneori cu accent asupra naturii sau caracteristicii esenţiale a persoanei.

Prea înalt. Ebr. ?Elyon, "înălţat" (vezi vol. I, p. 173). David Îl preamăreşte pe Iehova care, datorită dreptăţii Lui aplicate, S-a arătat a fi mai presus de toate celelalte fiinţe.

O doxologie finală de acest fel este tipică pentru mulţi psalmi. E bine ca meditaţia să se încheie cu laudă.


9 GC 605; 3T 191

Psalmi 8:1 INTRODUCERE - Psalmul acesta este cel dintâi din psalmii dedicaţi naturii (vezi Psalmi 19, 29, 104

etc.) şi este o revelare a maiestăţii lui Dumnezeu în natură şi în viaţa omului. Această "cuvântare a nopţii înstelate", aşa cum a fost denumit poemul, e o mărturie a faptului că poetul evreu nu privea natura ca un scopîn sine, ci totdeauna privea dincolo de natură, spre Dumnezeul ei. Psalmul a fost numit şi un psalm de laudă a demnităţii omului. În el poetul stă sub baldachinul cerului iluminat de lună şi împânzit cu stele, înmărmurit prin contemplarea capodoperei lui Dumnezeu în natură. În prezenţa tuturor acestor vastităţi, înţelege dintr-odată lipsa de valoare a bietului om. Totuşi, abia nutrit sentimentul acesta că este absorbit de gândul adevăratei demnităţi a omului, care este reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ, având o natură puţin mai prejos decât cea divină, cu toate lucrurile puse sub picioarele lui. Nu e de mirare că psalmistul, impresionat în felul acesta de poziţia plină de demnitate pe care omul o deţine în univers, proslăveşte maiestatea Creatorului său. Psalmul 8 etalează o formă literară încântătoare, care a fost numită "structură-plic", în care ideea introductivă este repetată sau concluzionată la finele poemului (v. 1.9; cf. Psalm 103 şi 104), versetele intermediare urmând să fie interpretate în lumina acestei idei.

Cu toate că nu se cunosc circumstanţele compunerii, nu e greu de închipuit că David a scris această poezie aleasă în cursul uneia din nopţile vieţii lui de început, când păstor fiind, singur cu oile lui, privea cerul înstelat şi simţea demnitate înrudirii cu Făcătorul său. Sau poate l-a compus cândva mai târziu, reamintindu-şi încântarea provocate de astfel de experienţe timpurii.

Cu privire la preambul, vezi p. 616, 629.

1. Doamne. Ebr. Yahweh, nume dumnezeiesc. 'Elohim (Dumnezeu) şi Adonai (Domn) sunt titluri, nu nume (vezi vol I, p. 171, 172).

Dumnezeul. [Domnul, KJV]. Ebr. Adonai, "stăpân", "cârmuitor" (vezi vol I, p. 173). Combinaţia celor două forme Îl desemnează pe Yahweh ca Stăpân îndreptăţit al creaturilor Sale.

Numele. Vezi Psalm 7,17. Prima parte a acestui psalm e repetată ca v. 9 la sfârşitul psalmului.

Tot pământul. Psalmistul se adresează lui Dumnezeu nu ca o divinitate naţională, ci ca Domn al universului. Vorbind în numele poporului, asociind-se cu fraţii săi, el zice "al nostru" şi nu "al meu" (vezi Matei 6,9). Individul se cufundă în contemplarea maiestăţii lui Dumnezeu din ceruri.

Se înalţă. [Care a pus, KJV]. Ebr. tanah, al cărui înţeles exact este nesigur. Unii au sugerat sensul "a povesti". Traducerea RSV "cântat" nu poate fi obţinută din ebraică aşa cum se prezintă. LXX traduce: "a fostînălţată". Ideea pare să fie că slava Lui e preamărită de fiinţele cereşti. Atunci de ce să nu cânte muritorii slavalui Dumnezeu când contemplă măreţia lucrurilor create de El?

Psalmi 8:2 2. Copiilor. De la ebr. 'olel, "copil", referindu-se aici la un băiat, la un copil sau la unul ca un copil.

A celor ce sug la ţâţă. De la ebr. yoneq, "copil care suge" sau "cineva ca un prunc neînţărcat".

Ai scos o întăritură. [ai rânduit tărie, KJV]. Dumnezeu a folosit ca unelte ale puterii Sale pe aceia care altminteri sunt tot atât de slabi ca nişte copilaşi sau prunci. Prin ei, El Şi-a arătat puterea ca să astupe gura "vrăjmaşului şi omului cu dor de răzbunare".

Să astupi. [Să astâmperi, KJV]. Ebr. shabath, "a odihni", de la care derivă cuvântul "sabat". Forma folosită aici înseamnă "a face să se odihnească", "a înceta", "a se lăsa de ceva". Vrăjmaşul e pus să se lase de planurile sale.

Isus a citat pasajul acesta (Matei 21,16) pentru a justifica osanalele copiilor din templu în faţă obiecţiunile cărturarilor şi fariseilor. Unii traducători văd în acest verset cheia întregului psalm. După părerea lor, înţelesul este că bietul si neînsemnatul om este copilul creaţiunii şi, cu toate acestea, Dumnezeu i-a dat putere să cârmuiască lumea în care el este o parte atât de neînsemnată. În felul acesta i s-a oferit o demnitate şi o onoare mult mai mare decât restului creaţiunii pe care El o guvernează.

Psalmi 8:3 3. Luna şi stelele. Psalmul acesta este produsul contemplării de către psalmist a cerului nopţii. Luna şi stelele strălucesc. Soarele nu este amintit. Probabil că contemplarea cerului luminat de stelele nopţii produce în inima omului o înfiorare şi uimire mai mari decât contemplarea cerurilor luminate de soare, când priveliştileşi sunetele pământului distrag atenţia de la contemplarea unică.

Psalmi 8:4 4. Ce este omul? "Omul" vine din ebr. 'enosh, care denumeşte omul în fragilitatea şi slăbiciunea lui. Când omul stă faţă în faţă cu vastitatea, misterul şi gloria cerurilor, aşa cum se văd noaptea, şi începe să cugete la nemărginirea spaţiului şi numărul infinit de corpuri cereşti, probabil simtă că e un punct minuscul şi neînsemnat în univers. Dacă aceasta este reacţia muritorilor de rând neînvăţaţi, cu cât trebuie să fie mai adevărată pentru acela care priveşte cerurile cu ajutorul telescopului modern, în lumina cunoştinţelor tot mai multe ale astronomiei moderne!

Fiul omului. Ebr. ben-'adam, probabil accentuând natura pământească a omului ca fiind făcut din pământ (vezi la Genesa 1,26; 2,7).

Să-l bagi în seamă. [Să-l cercetezi, KJV]. Ebr. paqad, un cuvânt care descrie nu numai actul vizitării, dar şi ceea ce săvârşeşte vizitatorul prin această vizită. Prin urmare, cuvântul arată aici purtarea de grijă al lui Dumnezeu pentru fiinţa omenească, îndurarea şi atenţia arătate faţă de om (vezi Genesa 21,1). Pentru ce Dumnezeul cel veşnic, care are un univers de lumi care Îi solicită atenţia, "să bage în seamă" pe omul pieritor?Pentru ce să onoreze El pe om, făcându-l vicerege al pământului? Numai înţelegând valoarea unui suflet omenesc creat după chipul lui Dumnezeu poate cineva să răspundă la aceste întrebări. Înţelegerea aceasta vinenumai în urma aprecierii morţii Mântuitorului pe cruce. "Valoarea omului e cunoscută numai mergând la Golgota. În taina crucii lui Hristos putem avea o apreciere a omului." (2 T 643, 635).

Oricât de importantă ar fi descoperirea lui Dumnezeu în natura din jur, descoperirea lui Dumnezeu în viaţa omenească este mai însemnată. Mărimea şi întinderea nu sunt criterii în ce priveşte valoarea. S-a zis că ochiul şi creierul care văd cerurile fizice sunt mai minunate decât cerurile care sunt văzute prin cel mai puternic telescop.

Psalmi 8:5 5. Decât Dumnezeu. [Decât îngerii, KJV]. Ebr. me'elohim, literal, "decât Dumnezeu". Targumii, LXX,Siriaca şi citatul versetului acestuia în Evrei 2,7 zic "îngeri" în loc de "Dumnezeu". Totuşi, versiunile greceşti Aquila, Symmachus şi Therdotion, ca şi Vulgata, reţin traducerea "Dumnezeu". S-a presupus că 'Elohim s-ar putea aplica la oameni sau la îngeri (vezi Exod 21,6; Psalm 82,1; vol. I, p. 171) . Gesenius redă textul astfel: "Ai făcut ca el să dorească doar puţin din Dumnezeu" adică, "l-ai făcut numai cu puţin mai prejos decât Dumnezeu" (vezi Genesa 1,26). Fie că citim "decât îngerii" (GC 511) fie "decât Dumnezeu", omul este arătat ca fiind pe o treaptă mult mai înaltă decât regnul animal datorită înrudirii lui cu Dumnezeu. Totuşi, în cel mai bun caz, omul pieritor e mult inferior faţă de Dumnezeul cel infinit. Vezi mai mult la Evrei 2,7.

Cu slavă şi cu cinste. Ca împărat şi cârmuitor al pământului, omul se împărtăşeşte de atributele lui Dumnezeu (vezi Psalm 29,1; 104,1; 145,5), care este Împăratul universului.

Psalmi 8:6 6. Stăpânire. Vezi Genesa 1,26.28. Omul este un împărat pământesc, cu teritoriu şi supuşi. Stăpânirea aceasta, dată lui la creaţiune, n-a fost niciodată pierdută în totalitate. Totuşi, Satana a preluat temporar stăpânirea şi o va preda numai când va fi constrâns să facă lucrul acesta, la sfârşitul timpului (vezi Apocalipsa 11,15; cf. Daniel 7,13.14.18.22.27).

Toate. Acestea sunt explicate în v. 7 şi 8 (vezi Genesa 1). Pavel extinde sensul: "toate lucrurile", astfel încât să arate că, prin biruinţa lui Isus Hristos, omul va recâştiga stăpânirea pe care a pierdut-o (Evrei 2,6-18). Prin Hristos omul e capabil să fie stăpân peste sine, peste rangurile inferioare ale creaţiunii şi peste semenii săi, în supunere reciprocă faţă de stăpânirea lui Hristos.

Psalmi 8:7

7. Oile şi boii. Turmele şi cirezile care servesc ca animale de povară şi de fermă (Genesa 1,26).

Fiarele câmpului. Animale care umblă libertate; multe din animalele domestice de azi au fost cândva sălbatice. Supunerea şi domesticirea lor prin puterea omului sunt o dovadă semnificativă că Dumnezeu i-a pustoate "sub picioarele lui".

Psalmi 8:8 8. Păsările. Vezi Genesa 1,26; 9,2.

Peştii. Vezi Genesa 1,26; 9,2.

Cărările mărilor. Un studiu al oceanografiei descoperă contururi ale fundului oceanului care sunt magistrale pentru făpturile mării pe care să le parcurgă.

Psalmi 8:9 9. Cât de minunat! Se repetă afirmaţia din v. 1. Contemplarea maiestăţii lui Dumnezeu şi a demnităţii omului ca reprezentat al Lui conduce la adorare. Versetele 1 şi 9 alcătuiesc împreună cele două părţi ale unei structuri poetice care a fost numită "plic", deoarece încorporează ideea intermediară. Versetele 2-8 ilustrează sentimentele exprimate în v. 1 şi 9.


3 ML 39; 2T 580

3.4 3T 377

5 GC 511; 3 T 50, 568; 4 T 416

5.6 PP 50

6 CS 17

6-8 PP 45

9 3T 377

Psalmi 9:1 INTRODUCERE. - Psalm 9 a fost numit "o cântare de mulţumire". Poemul Îl preamăreşte pe Dumnezeu ca Judecător drept, care îi pedepseşte pe cei nelegiuiţi şi îi apără pe cei apăsaţi. Doar un singur verset (v. 13) întrerupe, cu un ton sinistru, succesiunea de tonuri triumfătoare care alcătuiesc această cântare. Psalmul acesta este primul din grupa psalmilor-acrostih sau alfabetici (Psalmii 9; 10; 25; 34; 37; 111; 112; 119; 145), cu toate că forma de acrostih din el nu e urmărită în mod strict, ca în oricare alţi psalmi din grup. Fiecare vers al primei strofe începe cu 'aleph, prima literă a alfabetului ebraic. Apoi doar primul vers al fiecărei strofe respectă regula şi chiar şi atunci cu o oarecare abatere. În mod absolut regulat, în subîmpărţirilelui, psalmul constă din zece strofe egale. După cum se obişnuieşte în psalmii-acrostih, ideea este prezentată prin repetare în diferitele ei aspecte, fără o dezvoltare sau o succesiune remarcabilă în organizarea ideilor. Unii sugerează că 2 Samuel 8 oferă o bază corespunzătoare pentru psalm, cu toate că psalmul nu cuprinde nici o referire specifică la vreun incident istoric. Unele manuscrise ebraice, LXX şi Vulgata leagă Psalmii 9 şi 10 într-un singur psalm. Vezi p. 625.

Cu privire al preambul, vezi p. 616, 628.

1. Cu toată inima mea. Psalmul începe prin prezentarea unei dispoziţii sufleteşti de cea mai profundă recunoştinţă. Aici nu există afecţiune împărţită. Toate puterile psalmistului sunt folosite pentru a-L proslăvi pe Dumnezeu. Mai mult, exprimarea recunoştinţei este sinceră, din toată inima, găsindu-şi o cale de manifestare nici pe departe doar prin slujirea cu buzele.

Toate minunile Lui. Psalmistul e pururi plin de râvnă pentru a-L proslăvi pe Dumnezeu pentru toate binecuvântările Lui faţă de el, nu doar pentru eliberările care constituie cauza imediată de proslăvire. Sunt amintite în v. 3-5 anumite intervenţii divine.

Psalmi 9:2 2. Voi cânta. Ebr. zamar, rădăcina substantivului mizmor, "psalm". Zamar înseamnă şi "a cânta din gură" şi "a cânta dintr-un instrument".

Prea Înalte. Ebr. ?Elyon (vezi la Psalm 7,17). Dumnezeu este Suveranul lumii.

Psalmi 9:3 3. Dinaintea Ta. Când Dumnezeu Se arată, duşmanul se prăbuşeşte. Ceea ce dă biruinţa este manifestarea puterii lui Dumnezeu.

Psalmi 9:4 4. Dreptatea şi pricina mea. Dumnezeu apărase cauza cea dreaptă. El este Cel care reabilitează.

Stai. Imaginea este aceea a unui judecător care stă pe scaunul lui (vezi v. 7), hotărând asupra meritelor cazului. Decizia Lui e în favoarea psalmistului.

Psalmi 9:5 5. Neamurile. Ebr. goyim, "naţiuni" (vezi la Psalm 2,1).

Le ştergi numele. Când o naţiune este cucerită, numele ei încetează să mai fie înscris printre împărăţiile pământului.

Psalmi 9:6 6. S-au dus vrăjmaşii.[O, tu vrăjmaşule, KJV]. Primul vers al versetului spune literal: "Vrăjmaşul - ei vor fi terminaţi [mistuiţi] - pustiiri veşnice ". Versetul este un tablou al nimicirii depline a duşmanului.

Psalmi 9:7 7. Dar Domnul. În textul ebraic, v. 6 se sfârşeşte cu hemmah. Cuvântul rămâne netradus în cele mai multe versiuni, deoarece sensul lui, "ei", nu poate fi încadrat în context. Din dovezile ugaritice (vezi p. 618), cunoaştem acum că hemmah avea şi sensul de "iată". Dacă acesta este sensul şi aici, hemmah ar trebui să stea la începutul v. 7, făcând prima parte a acestui verset să sune astfel: "Iată, Domnul va dăinui în veci". Plasând semnul de punctuaţie, care nu exista pe vremea psalmistului, înainte şi nu după hemmah, aranjarea în formă deacrostih a psalmului este îmbunătăţită. Rearanjarea face ca v. 7 să înceapă cu litera ebraică he, lucru care nu se întâmplă în textul ebraic.

Împărăţeşte. [Dăinuieşte, KJV]. Literal, "e înscăunat". În contrast evident cu pustiirea din v. 6, Dumnezeu rămâne pururi înscăunat pe tronul de judecată, judecând cu dreptate. "Totul se schimbă-n jur şi-i pieritor; Tu, care nu Te schimbi, fi-mi protector."

Psalmi 9:8 8. Judecă lumea. Compară cu Apocalipsa 20,12.13. Aşa cum Dumnezeu S-a arătat ca un Judecător drept, în cazul care formează baza de pornire a psalmului, tot aşa va face El la judecata finală. Versetele 7 şi 8, care alcătuiesc strofa a patra, nu respectă tiparul de acrostih.

Psalmi 9:9 9. Scăpare. Ebr. miśgab, "o înălţime sigură" (vezi Psalm 18,2; 46,7; 48,3).

Psalmi 9:10 10. Cunosc Numele Tău. Vezi la Psalm 5,11; 7,17. A cunoaşte Numele lui Dumnezeu înseamnă a cunoaşte caracterul Lui.

Se încred. Fiind un Dumnezeu al legii, putem avea încredere în El că va acţiona cu dreptate (vezi Psalm62,8; 64,10; 111,5).

Nu părăseşti. S-ar putea ca oamenii să-L părăsească pe Dumnezeu, dar El nu-i părăseşte niciodată pe copiii Lui credincioşi.

Psalmi 9:11 11. Cântaţi. Având în vedere caracterul sfânt al lui Dumnezeu şi bunătatea Lui faţă de oameni, psalmistul invită şi pe alţii să-L laude pe Dumnezeu împreună cu el.

Sion. Vezi la Psalm 2,6; cf. Psalm 3,4; 5,7.

Printre popoare. Căile minunate al lui Dumnezeu faţă de Israel trebuie să fie proclamate în faţa tuturor naţiunilor, ca şi ele să-L poată recunoaşte pe Dumnezeu şi să se bucure de protecţia Lui. Îndurarea lui Dumnezeu nu era menită doar pentru Israel (vezi Psalm 105,1). Ideea acesta apare pretutindeni în psalmi. Dacă Israel ar fi învăţat lecţia aceasta, exclusivitatea rigidă practicată de farisei n-ar fi existat niciodată.

Psalmi 9:12 12. Răzbună. Compară cu Genesa 9,5, unde verbul ebraic corespunzător lui "răzbună" este tradus "cereînapoi". Dumnezeu este înfăţişat ca unul care porneşte să-l pedepsească pe vinovat. Crima este o faptă extremde nelegiuită în faţa Cerului. Dumnezeu, Cel care răzbună sânge, nu poate trece cu vederea luarea vieţii omeneşti (vezi Genesa 4,10). El este ruda cea mai apropiată a lui Israel, care S-a legat să aducă răzbunarea pentru vărsarea sângelui nevinovat (vezi la Rut 2,20).

Psalmi 9:13 13. Porţile morţii. Evreii puneau în legătură moartea cu she'ol, lăcaşul simbolic al celor morţi, imaginat în limbaj poetic ca un loc care avea la intrare porţi (Isaia 38,10). În concepţia babiloniană, she'ol era o cetate înconjurată cu şapte ziduri, cu şapte porţi, cu zăvoare duble pentru a opri pe morţi să meargă pe pământul celor vii. Psalmistul simţea că ajunsese atât de aproape de porţile morţii, încât numai Dumnezeu putea să-l scape; tot aşa acum, în primejdia prezentă, priveşte la El pentru scăpare. Expresia "porţile morţii" apare şi în Psalm 107,18. În tot Psalmul 9, doar v. 13 întrerupe succesiunea de declaraţii triumfătoare.

Psalmi 9:14 14. Să vestesc. Întrucât morţii nu pot să-L laude pe Dumnezeu (Psalm 88,10-12; 115,17), psalmistul Îl roagă pe Dumnezeu să-l scape ca să-L poată lăuda în mijlocul celor vii.

Porţile. În contrast cu "porţile morţii" (v. 13), porţile acestea sunt la intrarea în cetate, unde poporul adunat făcea schimb de veşti (un înlocuitor vechi pentru ziar). Era un loc potrivit pentru reclamă (agora grecilor, forumul romanilor).

Fiicei Sionului. Locuitorii Ierusalimului; Sionul sau Ierusalimul fiind considerat cetatea mamă. Apariţia numelui "Sion" aici şi în v. 11 de mai sus arată că psalmul trebuie să fi fost compus după ce Sionul sau Ierusalimul devenise capitala regatului şi sediul serviciilor de închinare.

Psalmi 9:15 15. Neamurile. [Păgânii, KJV]. Naţiunile idolatre înarmate şi pornite împotriva psalmistului (vezi la Psalm 2,1; 9,5).

Groapa. Expresia aceasta şi următoarea prezintă aceeaşi idee ca Psalmul 7,15. Două mijloace de prindere a vânatului sunt folosite ca imagini sugestive. Ideea este repetată în v. 16 de mai jos. Pedeapsa e pe măsura crimei.

Psalmi 9:16 16. Domnul Se arată, face dreptate. [Domnul este cunoscut prin judecata pe care o face, KJV]. Îngăduind ca răutatea neamurilor să se întoarcă împotriva lor, puterea salvatoare a lui Dumnezeu s-a manifestat înaintea tuturor.

Mâinilor lui. Compară cu v. 15 şi cu Psalm 7,15.

Joc de instrumente. [Higgaion, KJV]. Cuvântul higgaion nu este găsit în alt din Psalmi decât în Psalmul19,14, unde e tradus "cugete", şi în Psalmul 92,3, unde e tradus "sunete" ["sunete solemne", KJV]. Cuvântul are un înţeles îndoielnic, şi e dificil de explicat inserarea termenului în acest punct al poemului. Ar putea fi o indicare fie a unui sunet muzical, fie a unui interludiu în interpretarea lui în public.

Oprire. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.

Psalmi 9:17 17. Se întorc. Acelaşi verb ebraic este tradus "dau înapoi" în v. 3.

Psalmi 9:18 18. Cel nenorocit. Acest cuvânt şi cuvântul "sărmani" din a doua jumătate a versetului îi indică nu doar pe aceia care suferă de sărăcie, ci şi pe aceia care sunt victime ale exploatării (vezi la v. 12). Faptul că Dumnezeu Se îngrijeşte îndeosebi de cei săraci şi nevoiaşi este unul din marile adevăruri ale Vechiului Testament.

Uitat. Un joc de cuvinte cu "uită" din v. 17. Dumnezeu nu îi va uita pe aceia care au nevoie de eliberarea şi ocrotirea Lui.

Nădejdea. [Aşteptarea, KJV]. Dor aprins de a fi eliberat. Săracii şi nevoiaşii nu vor fi totdeauna dezamăgiţi.

Psalmi 9:19 19. Scoală-Te, Doamne. Psalmistul apelează solemn la Dumnezeu de a-Şi ocupa locul de Judecător puternic (vezi la Psalm 3,7).

Omul. Ebr. 'enosh, "omul" în slăbiciunea şi neputinţa sa, în contrast izbitor cu Dumnezeu, Judecătorul cel puternic (vezi la Psalmi 8,4).

Înaintea. De la Ebraicul paneh, literal "faţă". Ugariticul (vezi p. 618) pn înseamnă şi faţă, dar în plus e folosit cu sensul de "voinţă" sau "scop", o definiţie pe care o împarte cu canaanitul pânu din scrisorilor de la Amarna (vezi vol. I, p. 105, 106). Prin urmare, aici şi în anumite alte pasaje (Psalm 21,9, unde este tradus "mânie"; Psalm 80,16; 82,2, unde este tradus "faţă", paneh ar trebui să fie poate tradus "voinţă". O asemenea traducere ar face textul să sune astfel: "Neamurile să fie judecate după voia Ta."

Psalmi 9:20 20. Groaza. Ebr. morah, ale cărui consoane reprezintă cuvântul pentru "învăţător". LXX şi Siriaca adoptă această redare. Alţii privesc morah ca fiind o ortografiere greşită a lui me'erah, "blestem", care dă traducerea "locul blestemului asupra lor".

Oamenii. Ebr 'enosh, acelaşi cuvânt ca în v. 19. Poemul se încheie cu un accent asupra idee de slăbiciune a omului în faţa Judecătorului a tot pământul.


1 3T 377

5.6 GC 545; PP 341

9.10 Ed 257

15 PP 456

20 PK 429

Psalmi 10:1 INTRODUCERE. - În patru manuscrise ebraice, în versiunile LXX şi Vulgata, Psalmi 9 şi 10 sunt uniţiîntr-un singur psalm, care este numerotat 9. Cei doi psalmi sunt asemănători prin descrierea duşmanilor lui Dumnezeu, dar în Psalm 10, duşmanii îi asupresc pe fraţii lor mai săraci din cuprinsul naţiunii Israel. Totodată, în timp ce Psalm 9 abundă în laudă şi mulţumire, Psalm 10 reprezintă un apel către Dumnezeu ca săîi răzbune pe cei asupriţi şi să îi nimicească pe asupritorii lor. Psalmul prezintă o oarecare organizare sub formă de acrostih. Ca şi Psalm 9, Psalmul 10 este regulat în subîmpărţirile lui: sunt zece strofe, primele şase caracterizându-i pe duşmani, ultimele patru apelând la Dumnezeu pentru eliberare (vezi pag. 625).

1. Departe. Psalmul începe cu imaginea dramatică al aparentei indiferenţei a lui Dumnezeu faţă de necazul psalmistului, chiar în momentul când intervenţia Lui ar fi cel mai mult de dorit.

Psalmi 10:2 2. Mândria. Versetele 2-11 prezintă într-o înşiruire extraordinară caracteristicile duşmanilor.

Urmăreşte. [Persecută, KJV]. Ebr. dalaq, tradus "a urmări cu atâta înverşunare" în Genesa 31,36 şi "a fugări" în Plângeri 4,19. A doua parte a versetului este o cerere ca să se facă dreptate (vezi la Psalm 7,15.16).Cererea extinsă pentru intervenţia lui Dumnezeu începe la v. 12.

Psalmi 10:3 3. Pofta lui. El se făleşte cu dorinţele rele ale inimii lui. El se făleşte că obţine tot ce doreşte.

Răpitorul batjocoreşte. [Binecuvântează pe lacom, KJV]. E dificil de tradus acest verset din ebraică. RSV redă acest rând: "omul lacom de câştig blestemă şi leapădă pe Domnul." Cuvântul pentru "binecuvântează" [RSV] uneori înseamnă "a blestema" (vezi la Iov 1,5), dar e discutabil dacă aici are sensul acesta. Cuvântul tradus "răpitorul" ["lacomul" KJV] vine din rădăcina ebraică care înseamnă "a distruge", de unde "a trage un folos mare". Isus avertiza: "Păziţi-vă de orice fel de lăcomie!" (Luca 12,15). Noi tindem să punem accent pe păcatele trupului, uitând că instinctul de a strânge poate deveni tot atât de rău, de pervertit şi de neînfrânt ca şi pofta trupului. Lăcomia este idolatrie (Coloseni 3,5; cf. Exod 20,17). Dispreţul faţă de Dumnezeu al omului rău este adesea arătat în versetele următoare.

Psalmi 10:4 4. Cu trufie. [Trufia feţei sale, KJV]. Mândria se vede pe faţă.

Nu este Dumnezeu! Iată gândurile lui. [Dumnezeu nu este în toate gândurile lui, KJV]. Literal, "inexistenţa lui Dumnezeu, toate gândurile lui." RSV traduce expresia aceasta: "toate gândurile lui sunt: Nu există Dumnezeu". Ideea exprimată aici nu arată neapărat că nelegiuitul tăgăduieşte existenţa lui Dumnezeu, ci că el nu ţine seama de Dumnezeu. Totuşi, astăzi este adevărat că nelegiuitul încearcă să se creadă că nu există Dumnezeu. Prin afirmarea constată a ideii acesteia practic face din el un ateu, deşi e discutabil dacă este posibil într-adevăr ca un om să fie ateu absolut. Nelegiuitul se poartă ca şi cum nu ar fi Dumnezeu, tăgăduind astfel existenţa Lui. Versetul 11 arată că el are ceva idei cu privire la Dumnezeu.

Psalmi 10:5 5. Îi merg bine. [Purtarea lui e întotdeauna stricăcioasă, KJV]. Verbul ebraic poate să însemne şi "a ţine". Datorită succesului lui în săvârşirea răului, nelegiuitul îşi închipuie că succesul lui va continua în felul acesta şi că poate să-şi continue lucrarea nelegiuită fără a fi pedepsit. Prea adesea, aceia care-l observă gândesc la fel (vezi Iov 12,6; Ieremia 12,1). Aceasta este una din marile probleme tratate de scriitorii Vechiului Testament.

Prea înalte. El gândeşte că Dumnezeu este prea departe ca să Se ocupe de pedepsirea lui.

Psalmi 10:7 7. Sub limbă. Adică, gata să fie rostite. Psalmistul începe acum să numească faptele făţişe ale celui nelegiuit.

Psalmi 10:8 8. Sate. Acestea s-ar putea referi la aşezările omeneşti care nu sunt ocrotite cu ziduri, precum locuinţele şi fermele, ridicate în jurul unui spaţiu deschis, sau taberele triburilor nomade expuse atacului (vezi Levitic 25,31). Nelegiuitul pândeşte în apropierea unor asemenea locuri pentru a jefui pe nefericiţii care vin sau pleacă.

Psalmi 10:9 9. Ca leul. Omul nelegiuit îşi maschează scopurile şi sare deodată asupra victimei sale când nu are şansede scăpare.

Laţul. Scena se schimbă prezentând un vânător care îşi aşează capcana şi aruncă laţul pe neaşteptate asupra victimei sale nenorocite. Tendinţe ca aceasta de a trece brusc de la o imagine la alta sunt un factor caracteristic al literaturii ebraice.

Psalmi 10:11 11. El zice. Omul nelegiuit acţionează ca şi cum Dumnezeu nu ar lua seama la el (vezi la v. 4). Recunoaşterea faptului că Dumnezeu vede ar trebui să fie una din cele mai puternice arme ale omului împotriva răului. Versetele 1-11 nu urmăreşte cu regularitate tiparul de acrostih început în Psalm 9. Versetele 12-18 aleg ultimele patru litere ale alfabetului.

Psalmi 10:12 12. Nu uita. Cuvântul acesta prinde ideea de "a uita" din v. 11. Începând cu v. 12 nemulţumirile şi plângerile din v.1-11 fac loc unei note de mulţumire, triumf şi încredere liniştită în Dumnezeu.

Psalmi 10:13 13. Pentru ce? Susţinând onoarea lui Dumnezeu ca judecător, psalmistul Îl imploră pe Domnul să reacţioneze la lăudăroşenia celui nelegiuit (vezi la Psalm 7,15.16).

Tu nu pedepseşti. Credinţa că nu va există o zi a socotelilor finale explică mare parte din răul din lume. Convingerea că ziua judecăţii vine, că Dumnezeu va fi Judecător, este în ea însăşi o piedică pentru rău.

Psalmi 10:14 14. Tu vezi. Credinţa arogantă a omului nelegiuit, care neagă faptul că Dumnezeu urmăreşte căile omului rău, este tăgăduită hotărât de către psalmist. De aceea, omul sărac poate să-şi încredinţeze liniştit cauza în mâinile lui Dumnezeu, fiind pe deplin sigur că se va face dreptate.

Orfan. Un simbol al celor care sunt o pradă uşoară pentru cei lacomi şi care au, aşadar, nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Acest cuvânt apare ca un simbol de felul acesta în special în Deuteronom, Iov şi Psalmi.

Psalmi 10:15 15. Braţul. Prin metonimie, un simbol al puterii.

Ca să piară. [Până când n-o mai găseşti, KJV]. Până într-atât încât nici chiar Dumnezeu, cu puterea Luidivină de cercetare, să nu poată găsi vreo urmă de rău. Dumnezeu e rugat să pedepsească crima aşa încât să nu mai poată fi repetată.

Psalmi 10:16 16. Domnul este Împărat. Ca Împărat, Dumnezeu trebuie să administreze dreptatea. El a pricinuit nimicirea păgânilor (Psalm 9); nelegiuiţii din Israel vor fi şi ei pedepsiţi. Versetul este un exemplu clar de paralelism antitetic (vezi p. 24).

Psalmi 10:17 17. Celor ce sufăr. Dorinţa celui smerit este de a fi scăpat de oprimare.

Întăreşti. Ebr. kum, "a fi tare", "a fi puternic fundamentat".

Psalmi 10:18 18. Orfanului. Vezi la v. 14.

Omul. Ebr. 'enosh (vezi la Psalm 8,4; 9,19).

Din pământ. E aici un joc de cuvinte, în limba ebraică cuvintele pentru "a apăsa" şi "pământ" având identice două din cele trei consoane. Pentru ce o făptură din pământ să calce în picioare drepturile semenilor ei sau să pretindă că e superioară egalilor săi?

Psalmul se sfârşeşte cu o notă de deplină încredere în răzbunarea de către Dumnezeu a celor apăsaţi. Credinţa consideră lucrul acesta deja înfăptuit.



3 CS 26

4 CT 64; FE 414; 1T 496; 2T 144; 5T 402; 9T 12

9 AH 72; EW 105

Psalmi 11:1 INTRODUCERE. - Fugar în pustia Zif, David a fost încurajat de o vizită neaşteptată a lui Ionatan. Cei doi bărbaţi au discutat şi "au făcut iarăşi amândoi legământ înaintea Domnului" (1 Samuel 23,16-18). După vizită, David a cântat Psalmul 11 (vezi PP 660, 661). Prin psalmul acesta, David şi-a exprimat încrederea neclintită în ocrotirea lui Dumnezeu într-un timp când viaţa lui era ameninţată şi era forţat să ducă o viaţă de fugar. Ca formă, psalmul prezintă un exemplu interesant de întrerupere. Tema principală este mărturisirea încrederii psalmistului în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Aceasta este întreruptă de ameninţările celor lipsiţide credinţă (Psalm 11,1-3). Ebraica acestui psalm scurt este vie, puternică şi directă; asonanţa este folosită din plin, sunetele vocalice dominante de la finele versurilor variind de la un vers la altul. Se spune că Mary, Regina Scoţiei, a recitat Psalm 11 pe când era îngenuncheată pe eşafod în aşteptarea execuţiei. Tot astfel, în ceasul încercării, el ar putea exprima încrederea noastră în Dumnezeu.

Cu privire la preambul, vezi p. 616.

1. La Domnul găsesc scăpare. ["În Domnul îmi pun încrederea", KJV]. Ebr. chasad, "caut scăparea". Psalmul începe cu exprimarea deplinei încrederi şi se încheie (v. 7) în acelaşi mod. Ideea este întreruptă în mijlocul versetului.

Cum puteţi să-mi spuneţi? Cum puteţi să-mi daţi sfatul acesta când îmi pun încrederea în Dumnezeu? Sfatul continuă până la sfârşitul v. 3.

Fugi... ca o pasăre. Probabil un proverb, folosit pentru a avertiza pe un om să-şi caute scăparea fugind. Cine poate găsi o mică pasăre ce-şi caută scăparea în tufişuri şi în crăpăturile stâncilor? Tabloul trebuie să fi fost foarte impresionant pentru evrei, care fără îndoială îşi aflaseră uneori adăpostul în peşteri. David trăieşte liniştit pentru că îşi găseşte scăparea în Dumnezeu. Ideea este frecvent întâlnită în Psalmi.

Psalmi 11:2 2. Pe ascuns. [În secret, KJV]. Literal, "în întuneric", deci, pe ascuns, înşelător, când victima nu e atentă.

Psalmi 11:3 3. Temeliile. Acestea pot fi considerate aici ca fiind principiile pe care se sprijină o conducere bună:

respectul pentru adevăr şi dreptate. Dacă acestea sunt distruse, ce mai poate face cel drept? Dacă împăratul şisfetnicii lui dovedesc dispreţ pentru ceea ce ar trebui să susţină, prăbuşirea e inevitabilă. Cel drept, fără ajutor într-un astfel de caz, îşi poate găsi scăparea doar fugind. Dar psalmistul nu acceptă un asemenea sfat. Versetele 4-6 sunt răspunsul lui.

Psalmi 11:4 4. În ceruri. Compară cu Habacuc 2,20. Întrucât Dumnezeu este în ceruri, psalmistul nu nu se teme de nimic. Cei persecutaţi au un Protector la care pot să facă apel mereu. Psalmistul răspunde sfătuitorilor lui cu oconvingere neechivocă. El Îl cunoaşte pe Dumnezeu său.

Pleoapele Lui cercetează. Cu toate că Dumnezeu este în cer, EL cercetează îndeaproape faptele copiilor Lui de pe pământ. Cercetarea amănunţită a lui Dumnezeu nu ar trebui să alarmeze: în iubirea şi dreptatea Sa, EL pătrunde în chiar miezul adevărului. Nu e nimic incompatibil în faptul că Dumnezeu este în cer şi totuşi Se preocupă de făpturile Lui de pe pământ (vezi Isaia 57,15).

Psalmi 11:5 5. Cearcă pe cel neprihănit. Dumnezeu îi pune la probă pe toţi oamenii, chiar şi pe cel drept, dar atunci când îl acceptă pe cel drept, purtarea Lui de grijă este asigurată.

Urăşte. Datorită naturii Lui, Dumnezeu găseşte că răul merită urât. Existenţa lui în oameni este ceva respingător. Ideea este exprimată în limbaj omenesc, în care păcatul şi păcătosul sunt consideraţi identici (veziIsaia 1,14; vezi la Psalm 2,4).

Psalmi 11:6 6. Cărbuni, foc şi pucioasă. [Curse, KJV]. Ebr. pachim, "curse". Traducerea "cărbuni de foc şi pucioasă" (RSV) este obţinută prin alterarea textului ebraic, redând pachame for pachim. Astfel de schimbări sunt simple ipoteze. În cazul acesta LXX susţine textul ebraic. S-ar putea să fie o aluzie la Sodoma şi Gomora(Genesa 19,24.28). Compară cu nimicirea nelegiuiţilor la venirea lui Hristos (Luca 17,29.30).

Paharul. În mod figurat, Dumnezeu dă celor nelegiuiţi un pahar pe care trebuie să-l bea. În Grecia antică, pedeapsa se aplica adesea, cerând victimei să bea o băutură otrăvitoare. În Scriptură, paharul adesea reprezintă soarta celor nelegiuiţi (vezi Psalm 75,8; Apocalipsa 14,10; 16,19).

Psalmi 11:7 7. Iubeşte dreptatea. Cei drepţi n-au nici un motiv să se teamă; ei pot să-şi pună fără grijă încrederea în Dumnezeu. În felul acesta, David reia ideea începută în v. 1.

Cei neprihăniţi privesc Faţa Lui. Afirmaţia aceasta e tradusă: "cei drepţi vor privi Faţa Lui" (vezi RSV).Cei evlavioşi vor fi primiţi chiar în prezenţa lui Dumnezeu (vezi la Psalm 4,6; de asemenea la 1 Ioan 3,2; Apocalipsa 22,4).

"Am să-L văd, da, faţă-n faţă,

Să mă satur de privit!

Sus cu Domnul, pe vecie,

Am să-L văd necontenit!"

Această încredere în părtăşia finală cu Dumnezeu în cer susţinea încrederea psalmistului în purtarea de grijă zilnică a lui Dumnezeu.


1-5 PP 661

4 Ed 132; MH 438; 8T 285

6 GC 672; SR 428

Psalmi 12:1 INTRODUCERE. - Aproape în maniera lui Ilie, care se plângea că "am rămas numai eu singur" (1 Regi 19,10), Psalmul 12 începe cu descrierea stării de nelegiuire generală a societăţii. Rugăciunea psalmistuluipentru eliberare primeşte un grabnic răspuns, şi Dumnezeu intervine ca să-L apere pe cel care Îi aparţine. Celeopt versete ale psalmului alcătuiesc patru strofe regulate.


1. Vino în ajutor, Doamne. Sau "Mântuieşte, Iehova". Răspunsul la rugăciunea psalmistului e dat în v. 5.

Se duc. Ca şi Ilie, psalmistul gândeşte că în ţară nu mai e nici un credincios în afară de el (vezi 1 Regi 19,10; cf. Mica 7,2). "Credincios" e echivalent în sens cu "evlavios". Pentru moment, degenerarea naţională pare aproape universală, iar psalmistul uită de "rămăşiţă", de "turma cea mică" la care se referă în v. 5 şi 7. Artrebui să ne ferim de a accentua exagerat că cei evlavioşi formează întotdeauna o minoritate neînsemnată. Isusdeclara: "Mai am şi alte oi care nu sunt din staulul acesta." (Ioan 10,16). El are mulţi credincioşi de care poate nu ştim nimic. Compară cu declaraţia lui Dumnezeu făcută lui Ilie (1 Regi 19,18).

Inimă prefăcută. [Inimă dublă, KJV]. Literal, "inimă şi inimă". Ei gândesc una şi spun alta. Nu se poate pune deloc încredere într-o persoană care are o inimă pentru ceea ce spune şi alta pentru a-şi ascunde scopurile.

Psalmi 12:3 3. Cu trufie. Literal, "lucruri mari". Versetul 4 raportează aceste vorbiri trufaşe.

Psalmi 12:4 4. Limba. Ei folosesc vorbirea pentru a-şi împlini scopurile rele. Ei se înarmează cu minciuni şi înşelăciuni. În loc să folosească violenţa făţişă, ei se bizuiesc pe puterea lor de convingere şi folosesc în scopuri josnice darul acela pe care Dumnezeu li l-a dat doar pentru a aduce binecuvântare omenirii. "Din toate darurile pe care le-am primit de la Dumnezeu, nici unul nu e capabil să fie o binecuvântare mai mare ca acesta [darul vorbirii]." (COL 335). În darul acesta omul ar trebui să recunoască una dintre cele mai mari răspunderi ale lui.

Cu noi. [Ale noastre, KJV]. Literal, "cu noi"; de partea noastră, forţe la dispoziţia noastră.

Stăpân peste noi. Pentru a controla felul cum folosim vorbirea, astfel încât ca să ne tragă la răspundere pentru ceea ce spunem. Mulţi care îşi asumă răspunderea pentru faptele lor, nu sunt dispuşi să-şi asume vreo răspundere pentru cuvintele lor. Unii ca aceştia ar trebui să ia seama la învăţătura Mântuitorului (Matei 12,35).

Psalmi 12:5 5. Pentru că. Dumnezeu începe acum să răspundă la rugăciunea psalmistului.

Mă scol. Când vine timpul potrivit ca Dumnezeu să intervină, după ce opresorii au avut timp suficient să-şi dea pe faţă intenţiile rele, Dumnezeu manifestă judecata Lui divină (vezi Exod 2,24). Expresia "Mă scol", spus cu privire la venirea la judecată a lui Dumnezeu pentru a interveni în favoarea copiilor Lui care suferă, este frecventă în Psalmi (vezi Psalm 3,7; 9,19; 10,12).

Psalmi 12:6 6. Cuvinte curate. Acesta este un proverb tipic. În contrast cu minciunile celor nelegiuiţi amintite în v. 2-4, cuvintele lui Dumnezeu sunt rostite fără nici un amestec de minciună.

Un argint. [Ca argint, KJV]. Ideea este că cuvintele lui Dumnezeu sunt cu totul curate, ca şi cum, asemenea argintului, au fost trecute prin foc de şapte ori. În comun cu folosirea lui în alte limbi orientale, cifra"şapte" este un simbol al desăvârşirii, al plinătăţii. O, de ar fi cuvintele oamenilor ca acelea ale Domnului şi Învăţătorului lor! (vezi Proverbe 10,20; 25,11).

Psalmi 12:7 7. Îi vei păzi. Cei amintiţi în v. 5, cei persecutaţi de oameni înşelători. Dumnezeu va păzi şi va scăpa pe sfinţii Lui (vezi Psalm 37).

Îl vei apăra. Literal, "ne va apăra" sau "îl vei apăra", cele două forme fiind identice în scrierea ebraică fără vocale. Dacă psalmistul avea în minte singularul, el punea un accent distinct pe individ.

Neamul. Psalmistul se referă aici la neamul linguşitorilor, opresorilor, mincinoşilor, care erau aşa de numeroşi încât să dea impresia transmisă în v. 1.

Psalmi 12:8 8. Ticăloşia. [Oamenii cei mai ticăloşi, KJV]. Făcătorii de rele se înmulţesc atunci când cei care domnesc peste ei sunt corupţia. Corupţia trece de la conducători la cei care sunt conduşi de ei. În ciuda acestei încheieri realiste a poemului, nota generală a psalmului este de încredere că Dumnezeu va apăra pe celnevinovat.


1 5T 80

6 Ed 244; GC 539; 1T 431

Psalmi 13:1 INTRODUCERE. - Psalmul 13 începe cu un protest (v. 1.2), continuă cu o rugăciune (v. 3.4) şi se încheie cu o laudă (v. 5.6). În el, psalmistul, aparent părăsit de Dumnezeu, e cuprins de disperare din cauza căduşmanul îl apasă, se roagă stăruitor ca Dumnezeu să-i vină în ajutor şi vede împlinit răspunsul la rugăciunea lui într-o măsură nouă de credinţă şi nădejde. Trecerea dramatică de o etapă la alta face ca acest scurt poem să fie remarcabil. Probabil că David a compus acest psalm ca urmare a probei constante la care era supus prin Saul. Psalmul este un exemplu încurajator că atunci când oamenii buni se simt părăsiţi de Dumnezeu, e privilegiul lor să strige la El şi să primească asigurarea dulce a purtării Lui de grijă.


1. Până când? În mijlocul necazurilor lui, psalmistul lansează acest strigăt omenesc. I se pare că necazurile lui nu se vor mai sfârşi niciodată. Acesta este strigătul natural al creştinului care a suferit multă vreme fără să murmure şi care, în final, ajunge în punctul în care simte că nu mai poate să îndure suferinţa. Tocmai în asemenea împrejurări un om poate anticipa satisfacţia pe care o exprimă psalmistul la sfârşitul psalmului (v. 5.6).

Despre Luther se zice că ar fi zis: "Nădejdea deznădăjduieşte şi totuşi deznădejdea nădăjduieşte." Cea dintâi fază a necazului psalmistului este simţământul că Dumnezeu l-a uitat (vezi Psalm 42,9; 44,24). Din impuls, el strigă: "Se poate ca lucrurile să meargă tot aşa înainte?" Expresia "până când" apare de patru ori în v. 1 şi 2 ca introducere la cele patru faze ale necazului psalmistului. A două fază este simţământul lui că Dumnezeu Şi-a ascuns Faţa de la el (vezi Psalm 30,7). Nu putem avea o binecuvântare mai mare decât luminaFeţei lui Dumnezeu; când nu o mai putem vedea, cădem în deznădejde. Compară cu a doua parte a binecuvântării aaronice: Numeri 6,25.

Psalmi 13:2 2. Sufletul plin de grijă. [Mă sfătuiesc în sufletul meu, KJV]. Cu referire la metodele pe care psalmistul continuă să le pună la punct pentru a scăpa de duşmanul lui, probabil Saul. Aceasta este a treia fază a necazului lui: până când să tot facă şi totuşi să nu aibă alt rezultat decât întristare?

Necazuri. [Întristare, KJV]. Povara şi neliniştea unei inimi zdrobite de propria ei gândire.

Se va ridica. Aceasta este a patra fază a necazului psalmistului. Psalmistul trece acum de la strigătul de disperare la rugăciunea pentru ajutor. Când privim afară în întuneric, e cazul să privim în sus spre lumină. Să avem grijă ca nu cumva chinul sufletesc să degenereze în nerăbdare. Nu e bine să lăsăm ca necazurile să ne capteze întreaga atenţie. În aceea ordine de idei Bunyan observă: "Îmi dau seama că e un vechi şiretlic al celuirău de a face pe om să cugete prea mult asupra păcatelor lui."

Psalmi 13:3 3. Priveşte, răspunde-mi. [Ia seama şi ascultă-mă, KJV]. "Şi" [KJV] nu este în ebraică. E mai impresionant să zici: "Priveşte, ascultă-mă". În contrast cu v. 1, psalmistul, deşi are simţământul că Dumnezeu l-a uitat, totuşi Îl numeşte "Dumnezeu meu".

Dă lumină ochilor mei. "Ochiul este lumina sufletului". El reflectă sufletul nostru, sentimentele noastre. Rugăciunea este telescopul sufletului. Ea oferă o perspectivă adevărată.

Somnul morţii. Moartea este adesea descrisă ca un somn (Iov 3,13; 7,21; 14,12; Daniel 12,2; cf. Ioan 11,11; 1 Tesaloniceni 4,13.14).

Psalmi 13:4 4. Potrivnicii. [Aceia care mă necăjesc, KJV]. Psalmistul cuprinde în rugăciunea sa şi izbăvirea de duşmani, în general, nu numai de acela care îl urmăreşte şi a cărui acţiune este subiectul psalmului. Rugăciunea face acum loc încrederii.

Psalmi 13:5 5. Am încredere. Rugăciunea plină de credinţă câştigă victorie asupra deznădejdii din v. 1.2.

Mântuirii. Se face referire în primul rând la scăparea de necazurile prezente.

Psalmi 13:6 6. Cânt. O inimă plină de laudă trebuie să găsească căi de exprimare. În locul expresiei disperate "până când?" din v. 1.2, psalmistul pune o cântare de laudă. Din întristare el se ridică prin rugăciunea fierbinte cântând. Firul de aur al mulţumirii străbate toată ţesătura psalmului.


6 GW 385; ML 170

Psalmi 14:1 INTRODUCERE - Psalmul 14 prezintă un tablou foarte comprimat al decadenţei morale a unei lumi păcătoase, cu asigurarea că Dumnezeu este cu cei drepţi. Psalmul apare din nou cu uşoare schimbări ca Psalmul 53 (vezi comentariile de acolo).

În ce priveşte preambulul, vezi p. 616.

1. Nebunul. Ebr. nabal, o persoană cu deficienţe morale sau intelectuale sau cu ambele. Nabal de aici pare să fie cineva lipsit de înţelepciune, de cunoaştere a valorilor morale, de discernământ spiritual - daltonist privind valorile morale şi religioase - cineva materialist, care evaluează lucrurile în funcţie de mărime şi putere. Cel mai bun comentariu la "nebun" este cartea Proverbe.

Nu este Dumnezeu. Nebunul poate că Îl mărturiseşte pe Dumnezeu în scopuri sociale sau de afaceri, dar "în inima lui" nu e loc pentru credinţă în Dumnezeu (vezi Romani 1,20.21).

Nici unul care să facă binele. Tabloul e al unei corupţii totale, evidenţiată de versetele următoare. Părţi din v. 1-3 sunt citate de Pavel pentru a dovedi că atât iudeii cât şi neamurile sunt sub păcat (Romani 3,10-12).

Psalmi 14:2 2. Se uită. Un tablou al lui Dumnezeu, contrar susţinerilor celui nebun (v. 1), care se apleacă peste zidurile cerului pentru a cerceta cu atenţie faptele muritorilor (vezi Psalm 102,19). Lumea pare coaptă pentru judecată, ca pe vremea lui Noe (vezi Genesa 6,12; cf. Genesa 11,5; 18,21).

Psalmi 14:3 3. S-au rătăcit. De la calea cea dreaptă.

Netrebnici. [Murdari, KJV]. Ebr. 'alach, înrudit cu o rădăcină arabă folosită pentru lapte acrit. Cuvântulrădăcină mai e folosit doar Iov 15,16 şi în textul paralel din Psalm 53,3. Versetul 3 este paralel cu v. 1.

Psalmi 14:4 4. Şi-au pierdut mintea? [N-au cunoştinţă, KJV]. Întrebarea din versetul acesta pare să fie rostită de Dumnezeu. E posibil ca oamenii să cunoască atât de puţin încât să gândească despre Dumnezeu că poate să treacă cu vederea stricăciunea lor şi să nu-i pedepsească?

Poporul Meu. Rămăşiţa, "neamul neprihănit", din v. 5. Psalmistul se identifică cu poporul lui Dumnezeu, propria lui familie, propriii lui prieteni.

Nu cheamă pe Domnul. Ei nu Îl recunosc pe Dumnezeu. Întrucât nu cred în El, cum pot să-L cheme (vezi Romani 10,14)? Versetul 4 e paralel cu v. 2.

Psalmi 14:5 5. Ei vor tremura de spaimă. [Acolo au fost în mare primejdie, KJV]. "Acolo", adică în locul unde săvârşesc rele. Când Dumnezeu Se scoală ca Dumnezeu al judecăţii, îi apucă groaza.

Neamul neprihănit. [Generaţia celor drepţi, KJV]. Dumnezeu îi ajută şi îi ocroteşte pe cei care sunt drepţi înaintea Lui. Cu privire la "neam" ["generaţie", KJV], vezi Psalm 12,7; cf. Psalm 24,6; 73,15. În ugaritică (vezi p. 618), cuvântul tradus astfel are şi senul de "familie" sau "locuinţă". Acesta ar putea să fie sensul de aici.

Psalmi 14:6 6. Nenorocit. [Sărac, KJV]. Nelegiuiţii, care nu cred în Dumnezeu, au luat în râs, şi-au bătut joc de planurile şi scopurile săracilor care se încred în El.

Psalmi 14:7 7. Sion. Vezi la Psalm 2,6. Despre Sion se vorbeşte adesea ca fiind locuinţa lui Dumnezeu, din care El conduce ca Suveran al lumii.

Întoarce Domnul înapoi pe prinşii de război. Expresia aceasta nu se referă în mod necesar la o robie literală specifică. Evreii au fost adesea în situaţia de exilaţi (vezi Judecători), iar limbajul acesta a ajuns să fie mijlocul comun de exprimare a refacerii dintr-o condiţie de oprimare sau dintr-o stare descurajată a valorilor religioase (vezi Iov 42,10; Ezechiel 16,53; Osea 6,11; Amos 9,14).

Iacov. Numele acesta este adesea legat de "Israel" (vezi Psalm 78,21.71; 105,23). "Iacov" este un alt nume dat poporului evreu, care apare în VT (vezi Isaia 2,3; Amos 7,2). Cu privire la "Israel", vezi la Genesa 32,28. Începând cu un tablou de necredinţă universală, psalmul se încheie cu o declaraţie solemnă de nădejde în mântuirea finală a lui Israel.


1 COL 258; GC 275

Psalmi 15:1 INTRODUCERE - Poate că în afară de Psalmul 23, Psalmul 15 este cel mai bine cunoscut şi cel mai

larg apreciat dintre psalmi. Este numit "Cetăţeanul bun şi omul nobil al lui Dumnezeu" şi este cea mai cuprinzătoare declaraţie a omului ideal, care poate fi găsită în cartea Psalmilor. Talmudul spune că cele 613 porunci ale Pentateuhului sunt toate rezumate în psalmul acesta. Ca structură, versetul întâi şi a doua propoziţie a versetului 5 constituie un fel de plic în care sunt alăturate, prin detalii concrete, virtuţile omului ideal.

Cu privire la preambul, vezi la p. 616, 627.

1. Doamne. Psalmul începe cu ideea de Dumnezeu ca gazdă. Ce fel de oaspeţi doreşte Dumnezeu în casa Lui? Unsprezece amănunte sunt date ca răspuns la întrebare (vezi Psalm 24,3-5; Isaia 33,13-16; Zaharia 8,16.17).

Locui. Literal "a fi găzduit". Cuvântul înseamnă nu stabilire definitivă, ci doar o găzduire pe termen scurt, ca oaspete.

Locui. [Rămâne, KJV]. A doua jumătate a versetului transformă idee de provizoriu în cea de permanenţă. Ce oaspete e calificat să devină un element permanent al casei lui Dumnezeu?

Muntele Tău cel sfânt. Vezi la Psalm 2,6. Înălţimea sugerată de expresie insinuează nivelul ridicat al caracterului desăvârşit cel scăzut al caracterului obişnuit. Caracterul plăcut lui Dumnezeu şi omului trebuie să se depăşească treptele iniţiale, obişnuite.

Psalmi 15:2 2. Umblă în neprihănire. Versetele 2-5 răspund întrebărilor paralele din v. 1 în cazuri specifice; întâi, pozitiv (v. 2), apoi negativ (v. 3-5). Ebr. tamim, tradus "în neprihănire" înseamnă "deplin", "întreg", "fără lipsuri". Dumnezeu l-a îndemnat pe Avraam, unul dintre personajele ideale ale Vechiului Testament, să fie tamim (Genesa 17,1). Dumnezeu păstrează aceeaşi ţintă înaltă înaintea creştinului (Matei 5,48) şi promite ajutor pentru atingerea ei (vezi Ed 18, 19).

Spune adevărul. [Lucrează dreptatea, KJV]. Vezi 1 Ioan 3,6-10.

Din inimă. [În inima ta, KJV]. Creştinul adevărat este absolut sincer în limbajul pe care îl foloseşte. Religia lui îşi are reşedinţa în inimă şi el rosteşte adevărul cu buzele lui (vezi Proverbe 4,23).

Versetul acesta este un răspuns general la întrebarea v. 1. Răspunsul constă nu din forme sau ceremonii, ci dintr-un caracter manifestat printr-o purtare nobilă.

Psalmi 15:3 3. Nu cleveteşte. Ebr. ragal, "a vorbi de rău". Compară cu Iacov 3,2-11. Tradiţia iudaică îl privea pe vorbitorul de rău ca pe cineva care tăgăduia existenţa lui Dumnezeu. Talmudul zice: "Eu [Dumnezeu] şi el [vorbitorul de rău] nu putem locui laolaltă în lume."

Nu face rău. Nu nedreptăţeşte pe semenul lui. "Semen" se poate referi la oricine cu care avem de a face.

Aruncă ocara. [Prinde ocara, KJV]. El nu este lansator de ocară împotriva semenului său, nu se grăbeşte să creadă ceva rău despre acesta şi refuză să răspândească acuzaţii privind caracterul lui. El trăieşte potrivit regulii de aur (Levitic 19,18; Matei 7,12). Versetul acesta oferă trei cazuri specifice în forma negativăcare vin după generalizările pozitive din v. 2.

Psalmi 15:4 4. Priveşte cu dispreţ. Omul ideal îi preţuieşte la justa lor valoare pe ceilalţi, ghicindu-le adevărata natură. El nu acoperă răul reabilitându-l. În timp ce nu acceptă un lucru rău în mod nejustificat cu privire la un om (v. 3), este dispus să facă dreptate tuturor. El e echilibrat în judecăţile lui. "Ce revoluţie s-ar produce înorice societate dacă s-ar pune în practică astfel de principii!" (Davison).

Cinsteşte. Indiferent de rang, culoare sau alte condiţii care îi deosebesc pe oameni, el îi cinsteşte pe adevăraţii urmaşi ai lui Dumnezeu. El plasează religia adevărată a cuiva mai presus de hazardul naşterii sau al poziţiei.

Tem. Ebr. yara, "a arăta respect pentru". Această "temere" este începutul înţelepciunii (Psalm 111,10; Proverbe 9,10).

În paguba lui. [în dauna sa, KJV]. Dacă a făcut o promisiune sau a încheiat o înţelegere, care ajunge să fie în propria lui pagubă, rămâne totuşi credincios cuvântului dat. "Cuvântul lui e tot aşa de valabil ca şi angajamentul lui".

Psalmi 15:5 5. Dobândă. Ebr. neshek, "dobândă", o dobândă ilegală sau mare, adică, aşa cum am spune noi "camătă". Evreilor le era interzis să ia dobândă de la săraci, mai ales de la israeliţii săraci (Exod 22,25; Levitic25,35-37; Deuteronom 23,19), dar le era îngăduit să ia dobândă de la străini (vezi Deuteronom 23,20). Aceasta deosebire pare să se fi făcut, deoarece evreii erau priviţi ca fraţi dintr-o naţiune. Ar fi nefrăţesc să ceridobândă de la un frate. Aplicarea acestui ideal etic constituie un nivel înalt al caracterului.

Nu ia mită. El nu se îmbogăţeşte în dauna celui nenorocit. E interzisă luarea de mită (vezi Exod 23,8; Deuteronom 16,19; cf. Proverbe 17,23). Se poate spune că o conducere bună există numai acolo unde dreptatea este imparţială. Mituirea distruge o conducere bună.

Nu se clatină niciodată. Acesta este răspunsul, în cuvinte scurte, la întrebarea v. 1. Omul care are trăsăturile de caracter expuse în v. 2-5 e calificat să fie oaspete al lui Dumnezeu. Stând pe o temelie sigură, el "nu se clatină niciodată." "Ce temelie tare!" (vezi Matei 7,24.25; cf. Psalm 16,8).

Acestea sunt calităţile adevăratului creştin în ochii lui Dumnezeu şi ai omului.


1-5 2T 307; 5T 615; 8T 84

1.2 ML 265; FE 402

1-3 5T 58

2.3 Ed 236

2-4 Ed 141

3 2T 466

4 PP 506

5 AA 475; Ed 229; PK 83

Psalmi 16:1 INTRODUCERE - Psalmul 16 este o expresie a deplinei fericiri care izvorăşte din supunerea totală faţă de Dumnezeu. Psalmistul evoluează de la ideea de Dumnezeu ca unic Ocrotitor la o declaraţie a credinţei în viaţa veşnică, o declaraţie rar exprimată atât de clar în Vechiul Testament. Ultimele versete au un sens mesianic. Şase strofe destul de regulate alcătuiesc structura poemului. Unii sugerează ca ocazie specială pentru fundalul psalmului experienţa raportată în 1 Samuel 26,19, dar aceasta este doar o speculaţie. Cu privire la obârşia davidică a psalmului, vezi Fapte 2,25; cf. AA 227.


1. Păzeşte-mă. Psalmul începe cu o rugăciune călduroasă, plină de încredere. Psalmistul nu strigă după ajutor într-un timp de primejdie. El se roagă doar pentru o grijă continuă.

Mă încred. Sau "îmi caut scăparea".

Psalmi 16:2 2. Eu. [Sufletul meu, KJV]. Expresia [din KJV] nu apare în ebraică. Ea e inserată deoarece în ebraică verbul pentru "tu ai zis" [KJV] este la feminin. Dacă forma verbului e corectă, trebuie să fie înţeles "femininul de adresă". Totuşi, câteva manuscrise ebraice, susţinute de LXX, au verbul la persoana întâi, permiţând astfel traducerea: "Eu am zis Domnului", etc.

Domnul meu. Cuvântul ebraic folosit aici nu este Yahweh, ci 'Adonai, "Stăpânul meu" (vezi vol. I, p. 35).

Tu eşti singura mea fericire. [Bunătatea mea ajunge la tine, KJV]. Literal, "binele meu nu asupra ta". Sensul expresiei ebraice traduse astfel nu e clar. Traducerea RSV: "nu am alt bine afară de tine" este bazată pe traducerea interpretativă a Targumilor şi a lui Ieronim. Poate că psalmistul a vrut să spună: "Dumnezeu este izvorul tot binelui meu, şi de aceea unicul obiect al încrederii şi devoţiunii mele."

Psalmi 16:3 3. Sfinţii. Ebr. qedoshim, literal, "cei sfinţi". Sfinţenia este asemănare cu Dumnezeu (vezi Levitic 19,2).Poporul lui Dumnezeu, care ascultă de legea Lui şi poartă haina neprihănirii lui Hristos, ar trebui să se bucure că Dumnezeu îi numeşte sfinţii Lui. David este încântat de tovărăşia celor sfinţi. Ei sunt oamenii speciali ai lui Dumnezeu - adevăraţii oameni nobili ai lui Dumnezeu. Iubirea de Dumnezeu este cea mai sigură legătură de unire în mijlocul poporului lui Dumnezeu (vezi Psalm 55,14; 133).

Psalmi 16:4 4. Idolii. [Întristările, KJV]. Aceia care aleg un alt Dumnezeu în afară de Iehova vor avea parte mereu de întristare, în timp ce psalmistul primeşte numai bine de la singurul Dumnezeu adevărat.

Jertfele lor de sânge. [Jertfele de băutură de sânge, KJV]. Întrucât vinul era folosit ca o "jertfă de băutură" la serviciul de închinare al lui Iehova (Exod 29,40; Numeri 15,5.7), expresia aceasta pare să dea de înţeles că sângele animalelor era folosit cu un scop asemănător printre păgâni. Pentru evrei, aceasta era o ideerespingătoare (vezi Genesa 9,4; Levitic 3,17; 7,26). David nu voia să participe în nici un fel cultul zeilor păgâni. El nu voia să-şi întineze buzele prin pomenirea numelui lor.

Psalmi 16:5 5. Moştenire. Compară cu Numeri 18,20. Aşa cum Dumnezeu şi nu pământ era moştenirea lui Levi, când ţara Canaan a fost împărţită seminţiilor, tot aşa psalmistul susţine că Dumnezeu este partea lui de moştenire. Pe bună dreptate, creştinul poate să-şi pună încrederea în Dumnezeu. Rugăciunea noastră să fie: "Nimeni pe pământ în afară de Tine."

Paharul meu. Soarta sau condiţia mea în viaţă (vezi Psalm 11,6). În literatura ugaritică (vezi p. 618) "pahar" are sensul de "soartă" sau "destin". Setea psalmistului se astâmpără doar în Dumnezeu.

Îndrepţi. [Menţii, KJV]. Probabil de la ebr. tamak, "a ţine tare".

Sorţul. Compară Numeri 26,55. Psalmistul poate a avut în minte împărţirea pământului canaanit prin tragere la sorţi.

Psalmi 16:6 6. Moştenire. [Funii, KJV]. Ebr. chabalim, "lungimi de funie pentru măsurarea şi împărţirea unui ogor".Întrucât Dumnezeu alesese partea psalmistului, ea era cea mai aleasă.

Frumoasă moşie. "Moştenirea" din v. 5. Înţelegerea acestui lucru îl face pe psalmist să izbucnească în mulţumirile versetelor următoare.

Psalmi 16:7 7. Noaptea. În liniştea nopţii, Dumnezeu vorbeşte inimii omului cu o delicateţe deosebită (vezi Psalm 4,4).

Inima. (Rărunchii, KJV). Vezi Psalm 7,9. Simţămintele cele mai profunde vorbesc despre Dumnezeu.

Psalmi 16:8 8. Am. Petru interpretează v. 8-10 şi Pavel v. 10 ca profetizând învierea lui Hristos în trup (Fapte 2,25-31; 13,35-37). Ca atare, această parte a psalmului e hotărât mesianică. Prin eliberarea lui Hristos din mormânt şi prin învierea Lui înţelesul acestor versete a fost clarificat. Despre învierea lui Isus Hristos, vezi Luca 24,39; Ioan 20,27.

Înaintea ochilor mei. [înaintea mea, KJV]. În ochii lui David, Dumnezeu nu este ceva abstract, ci o Persoană pe care o vede cu adevărat. Enoh a umblat cu Dumnezeu (Genesa 5,22; vezi 5T 596; 8T 329-331). Moise a tezaurizat viziunea lui Dumnezeu (vezi 5T 652). Noi avem nevoie să fim mereu conştienţi de prezenţa lui Dumnezeu. Simţământul prezenţei lui Dumnezeu va fi nu numai un inhibitor al păcatului, ci şi o bucurie a inimii. El va lumina viaţa şi va da sens împrejurărilor.

La dreapta mea. Expresia, aplicată atât omului, cât şi lui Dumnezeu, este în mod special folosită în Psalmi. Poziţia este una de onoare şi demnitate, apărare şi adăpost. Aici este vorba despre ultima.

Nu mă clatin. Vezi Psalmi 15,5. Creştinul se poate bucura din plin, deoarece stă pe Stânca veacurilor.

Psalmi 16:9 9. Sufletul. [Slava, KJV]. Ebr. kabod, "onoare", "reputaţie". LXX redă "limbă", aşa cum se spune şi în Fapte 2,26. David este cel mai expansiv dintre cântăreţi. Fiecare fibră a fiinţei lui Îl proslăveşte pe Dumnezeu.Viaţa lui de pe pământ e o pregustare a vieţii viitoare, din cer. "Cântarea de laudă este atmosfera cerului" (Ed 161).

Odihneşte. Ebr. shakan, "a se aşeza", "a locui", "a se aşeza să rămână".

Psalmi 16:10 10. Lăsa. Ebr. ?azab, "a părăsi". Propoziţia zice literal: "Nu vei abandona sufletul meu în she'ol".

Sufletul. Ebr. nephesh, un cuvânt care apare de 755 de ori în Vechiul Testament, de 144 de ori în Psalmi, cel mai adesea tradus "suflet". Traducerea aceasta e nefericită, deoarece "suflet" transmite cititorului idei care de fapt nu aparţin propriu zis cuvântului nephesh. O scurtă analizare a cuvântului ebraic va clarifica ce înţelegeau scriitorii Bibliei când foloseau cuvântul acesta.

Nephesh provine din rădăcina naphash, un verb care apare doar de trei ori în Vechiul Testament (Exod 23,12; 31,17; 2 Samuel 16,14), de fiecare dată însemnând "a răsufla" sau "a se odihni" ["a se înviora" sau "a se împrospăta", KJV]. Verbul pare să se întoarcă la sensul de bază, şi anume acela de respiraţie.

O definiţie a cuvântului nephesh se poate extrage din raportul biblic al facerii omului (Genesa 2,7). Raportul declară că atunci când Dumnezeu a dat viaţă trupului pe care îl formase, omul a devenit în mod faptic "un suflet viu" ["suflet de viaţă", KJV]. "Sufletul" nu exista până atunci, ci a fost adus la existenţă odatăcu facerea omului, a lui Adam. Un nou suflet vine la viaţă de fiecare dată când se naşte un copil. Fiecare naştere reprezintă o nouă şi unică unitate de viaţă, diferită şi separată de alte unităţi similare. Noua unitate nu se poate niciodată contopi cu o altă unitate. Ea va fi totdeauna ea însăşi. Pot fi nenumăratele altele ca ea, dar nici una nu este de fapt acea unitate. Această unicitate a individualităţii pare să fie ideea scoasă în evidenţă în termenul ebraic nephesh.

Nephesh este aplicat nu numai la oameni, ci şi la animale. Expresia: "Să mişune apele de vietăţi" (Genesa 1,20) e, literal, "apele să mişune de mulţimi de suflete de viaţă [indivizi de viaţă]." Dobitoacele şi zburătoarele sunt numite "vieţuitoare", literal, "suflete de viaţă", adică "indivizi de viaţă" (Genesa 2,19). De

aici, atât animalele cât şi fiinţe omeneşti sunt "suflete".

Această idee fundamentală a "sufletului" ca fiind individul în sine şi nu o parte constituentă a individuluipare să stea la baza diferitelor apariţii ale cuvântului nephesh. De aceea, e mai bine să se spună că o anumită persoană sau un anumit animal este un suflet decât să se spună că are un suflet.

De la ideea fundamentală că nephesh este un individ sau o persoană vine folosirea idiomatică a lui nephesh în locul pronumelui personal. Expresii precum "sufletul meu" sunt idiomatice pentru "eu", "mie"; "sufletul tău" pentru "tine", "ţie"; "sufletul lor" pentru "ei", "lor".

Întrucât fiecare nou nephesh reprezintă o nouă unitate de viaţă, el este adesea folosit ca sinonim al "vieţii". În 119 cazuri, KJV traduce nephesh cu "viaţă" şi sunt alte cazuri când "viaţă" ar fi fost o traducere mai potrivită (vezi la 1 Regi 17,21).

În majoritatea cazurilor când apare nephesh, ar putea fi tradus corespunzător prin "persoană", "individ", "viaţă" sau prin pronumele personal corespunzător. "Sufletul acela va fi nimicit" (Levitic 19,8) este,simplu, "el va fi nimicit" ("omul acela va fi nimicit", trad. Cornilescu).

Locuinţa morţilor. [Iad, KJV]. Ebr. she'ol, locuinţa simbolică a morţilor, unde se spune că cei care au părăsit viaţa dorm laolaltă (vezi la Proverbe 15,11). Vezi împlinirea acestei preziceri în învierea lui Hristos (Fapte 2,25-31). Despre interpretarea profetică a Vechiului Testament, vezi la Deuteronom 18,15.

Prea iubitul. [Sfântul Tău, KJV]. Ebr. chasid, deseori tradus "sfânt" (vezi Psalm 30,4; 31,23; 50,5; 79,2etc; vezi Nota suplimentară la Psalm 36).

Putrezirea. Ebr. shachath. "Groapă", aşa cum e tradus cuvântul de multe ori (Iov 33,18.24.28.30 etc.); shachath este de asemenea tradus "mocirlă" (Iov 9,31), "groapă" ["nimicire", KJV] (Psalm 55,23).

Psalmi 16:11 11. Îmi vei arăta. Literal, "mă vei face să cunosc".

Cărarea vieţii. Cărarea care duce la viaţă.

Bucurii nespuse. [Plinătatea bucuriei, KJV]. Suficient şi mai mult decât suficient pentru a-l mulţumi pe copilul lui Dumnezeu (vezi Efeseni 3,20).

În dreapta Ta. Mâna lui Dumnezeu este plină, gata să reverse plăceri veşnice asupra copilului Lui. Această rezervă de plăceri nu se va epuiza niciodată. El este la fel de veşnic ca Cel Veşnic (vezi 1 Corinteni 2,9; GC 674-678; Ed 301-309).

Psalmul acesta este o exprimare încântătoare a alegerii lui Dumnezeu făcute de om, a delectării în El, a renunţării la alţi dumnezei, a mulţumirii pentru sorţul rânduit de Dumnezeu şi a încrederii liniştite în ajutorul Lui acum şi pururi.


4 GC 310

6 ML 359

8 CH 424; GW 258, 417; MH 510; SC 74; 7T 213

8.9 ML 153

9.10 AA 227

11 AH 513; ML 5, 32, 211, 292, 349; 2T 480

Psalmi 17:1 INTRODUCERE - Atacat adesea de duşmani, psalmistul şi-a revărsat sufletul în cereri călduroase adresate lui Dumnezeu. Psalmul 17 este una dintre rugăciunile acestea de reabilitare a celui neprihănit. În acest psalm, David (vezi PP 452; 5T 397) îşi afirmă încredere în apelul său, se roagă să fie susţinut într-o lume rea şi cugetă la satisfacţia lui finală când Îl va vedea pe Dumnezeu faţă în faţă.


1. Pricina nevinovată. [Dreptul, KJV]. Sau "dreptatea". Întrucât David e convins că dreptatea e de partea lui, Îl poate ruga pe Dumnezeu să-i dea ajutor.

Strigătele. Ebr. rimnah, folosit ca strigăt de bucurie (Isaia 14,7; 35,10; 44,23 etc.), cât şi ca rugăminte arzătoare (1 Regi 8,28; Isaia 43,14; Ieremia 7,16).

Buze neprefăcute. Literal, "buze înşelătoare".

Psalmi 17:2 2. Dreptatea. David apelează la Dumnezeu ca să-l îndreptăţească în faţa duşmanilor lui.

Neprihănirea. Sau, "cinstea". Ca Judecător drept, Dumnezeu îi veţi pe toţi oameni egali, fie ei sfinţi saupăcătoşi.

Psalmi 17:3 3. Cerca. [Mi-ai încercat, KJV]. Aici David susţine că Dumnezeu l-a testat şi l-a găsit nevinovat.

Noaptea. La adăpostul nopţii, oamenii uneltesc fărădelegi (vezi Psalm 36,4).

Încerca. Ebr. şaraph, "a înnobila", "a topi", aşa cum metalul este curăţit în foc.

Gură. Vezi Iacov 3,2. Hotărârea lui David a influenţat atât gândurile, cât şi faptele.

Psalmi 17:4 4. Cuvântul buzelor Tale. Nu prin propria lui putere, ci prin ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu, l-a ferit David de păcat (vezi Psalm 119,9).

Psalmi 17:5 5. Cărările Tale. În contrast cu "calea celor asupritori" (v. 4).

Nu mi se clatină. Când ne aflăm într-o situaţie ca aceea a psalmistului, e bine să ne rugăm să putem fi "tari, neclintiţi"(1 Corinteni 15,58). Un singur păcat cultivat ne poate face să alunecăm (vezi PP 452). Numai principiile curate ne pot susţine (vezi 5T 397).

Psalmi 17:6 6. M-asculţi. Având o credinţă deplină, David îşi continuă rugăciunea. El ştie că Dumnezeu îl ascultă.

Cuvântul. [Vorbirea, KJV]. Rugăciunea cu glas tare, nu cea în gând. Căldura rugăciunii acesteia e o dovadă că partea anterioară a psalmului nu e o simplă fanfaronadă auto-îndreptăţitoare.

Psalmi 17:7 7. Bunătatea Ta cea minunată. Sau "fă ca îndurările Tale să se vadă".

Tu, care scapi. E cu neputinţă să citeşti Psalmii fără să simţi prezenţa Mântuitorului în rugăciunile psalmistului (vezi Psalm 106,21; cf. Isaia 19,20; 49,26). David Îşi cunoştea Mântuitorul.

Psalmi 17:8 8. Lumina ochiului. Ebr. 'ishon, literal, "omuleţ". Termenul este aplicat pupilei ochiului, probabil din cauză că, aşa cum omul poate vedea într-o oglindă o imagine mai mică a lui. Rugăciunea este ca Dumnezeu să-l apere pe psalmist, aşa cum un om îşi apără lumina ochilor. Compară cu o imagine asemănătoare din Deuteronom 32,10 şi Proverbe 7,2.

Umbra aripilor Tale. Expresia această, obişnuită în Psalmi, sugerează imaginea unei cloşti care îşi apărăpuii. Compară cu o imagine asemănătoare din Deuteronom 32,11.12 şi Matei 23,37.

Psalmi 17:10 10. Inima. [grăsimea, KJV]. "Grăsimea", "inima". Ebr. cheleb, probabil la origine grăsimea diafragmei, dintr-o rădăcină ipotetică chalab, "a acoperi". Pornind de aici unii au susţinut că chalab reprezintă aici sediul emoţiilor. De unde traducerea RSV: "ei îşi închid inima faţă de milă". Satisfacerea plăcerilor personale înăspreşte sentimentele oamenilor, făcându-i indiferenţi faţă de suferinţa omului.

Psalmi 17:11 11. Mă gândesc. Expresia zice literal "ochii şi i-au aţintit la pământ". O paralelă se poate vedea în cazullui Saul şi al tovarăşilor lui, care, asemenea unor oameni care îşi hăituiesc prada, îşi ţineau ochii aţintiţi spre cărărilor pe care apucase David şi tovarăşii lui.

Psalmi 17:12 12. Parcă ar fi un leu. Urmăritorii lui David erau ca leii, gata să sară asupra prăzii lor (vezi la Psalm 10,8.9). Versetul este un caz semnificativ de paralelism sinonim, a doua jumătate repetând şi înfrumuseţând ideea din prima jumătate.

Psalmi 17:13 13. Ieşi înaintea. [Dezamăgeşte-i, KJV]. Mai degrabă "înfruntă-i".

Doboară-l. Literal, "fă-l să se plece".

Mă. [Sufletul, KJV]. Vezi la Psalm 16,10.

Sabia Ta. [Care e sabia Ta, KJV]. Construcţia gramaticală permite traducerea "cu sabia Ta".

Psalmi 17:14 14. Cu mâna Ta. [care sunt mâna Ta, KJV]. Construcţia gramaticală permite traducerea "de mâna Ta".

Viaţa aceasta. Asemenea oameni găsesc scopul vieţii lor în împlinirea poftelor materiale. Plăcerea senzuală este culmea ambiţiei lor şi unica lor speranţă de răsplătire (vezi Luca 6,24; 16,25). De aceea, ei subordonează totul intereselor lor prezente şi Îl lasă pe Dumnezeu cu totul în afara calculelor lui.

Le umpli pântecele cu bunătăţile Tale. [Îi umpli cu comoara Ta ascunsă, KJV]. În ce priveşte scopul pentru care trăiesc, nelegiuiţii au succes. Ei trăiesc numai pentru lumea aceasta şi prosperă în lucrurile lumii acesteia. Viaţa viitoare nu constituie preocuparea lor. Ei au pierdut dreptul la satisfacţie veşnică de dragul unei mulţumiri trecătoare. Aici se află un răspuns parţial la una din cele mai adânci întrebări ale filozofiei: "Dece le merge bine celor nelegiuiţi?" Prosperitatea lor este doar pentru clipa acestei vieţi efemere. Deci n-are nici o importantă în comparaţie cu bunăstarea veşnică a celor neprihăniţi.

Copiii. Orientalii considerau copiii o binecuvântare - cu cât erau mai mulţi, cu atât binecuvântarea era mai mare (vezi Psalm 127,3-5). Dimpotrivă, nu putea fi o nenorocire mai mare ca aceea de a nu avea copii (vezi Genesa 30,1).

Prisosul lor. Au de ajuns pentru ei şi ca să lase moştenire copiilor lor. Cât priveşte un tablou al prosperităţii lumeşti, vezi Iov 21,7-11.

Psalmi 17:15

15. Dar eu. [În ce mă priveşte, KJV]. Într-un contrast fin cu cel lumesc. În loc să invidieze plăcerile de o clipă ale celui nelegiuit, psalmistul doreşte bucuria de a-L vedea pe Dumnezeu faţă în faţă (vezi la Psalm 16,10.11; vezi şi la Psalm 13,1). Comuniunea cu Dumnezeu, părtăşia cu Creatorul este cea mai înaltă satisfacţie a sufletului credincios. A fi asemenea cu Dumnezeu în natura morală este cea mai înaltă speranţă a omului (vezi 1 Ioan 3,2). Elementele din 1 Ioan 3,2 se regăsesc în Psalm 17,15 - satisfacţie supremă, transformare vizibilă, viziune lărgită (vezi Matei 5,8; Romani 8,29; Filipeni 3,21; Apocalipsa 22,4). Prin declaraţia aceasta psalmistul aduce dovada de netăgăduit că el crede în doctrina învierii celor morţi şi în realitatea vieţii viitoare.


4 CT 121; DA 123; Ed 190; MH 181; Te 107; 6T 259

5 PP 452; 5T 397; 7T 210

15 MM 244; PK 264

Psalmi 18:1 INTRODUCERE - În oda magnifică de mulţumire care apare în Psalmul 18, David povesteşte în linii mari istoria minunatelor izbăviri şi biruinţe pe care i le dăduse Dumnezeu. Această "cântare de biruinţă" comemorativă este istoria inimii, istoria unei inimi omeneşti pururi consacrate lui Dumnezeu şi sincere în modul integru de tratare a celor dumnezeieşti. Faptul că imnul a fost compus de David e confirmat de raportul din 2 Samuel 22, unde apare din nou poemul cu mici modificări.

Cu privire la preambulul "Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cântării acesteia, când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul. El a zis:", vezi p. 616; vezi de asemenea PP 715, 716. Expresia "robul Domnului" (care se găseşte şi în preambulul Psalmului 36) nu apare în 2 Samuel 22. Cu privire la întregul psalm, compară cu comentariile la 2 Samuel 22.

1. Te iubesc. [Te voi iubi, KJV]. Ebr. racham, care denotă o afecţiune profundă şi fierbinte. Altundeva racham nu e folosit ca iubire a omului faţă de Dumnezeu, ci adesea ca iubire a Dumnezeu faţă de om. Afirmaţia e o introducere potrivită la acest psalm triumfător al bucuriei. Versetul acesta nu apare în 2 Samuel 22. Compară cu Psalm 116,1-4.

Tăria. Dumnezeu era izvorul puterii psalmistului (vezi Psalm 27,1; 28,8).

Psalmi 18:2 2. Stânca. Ebr. sela', "un vârf prăpăstios de munte", "o stâncă". David a găsit cândva scăpare pe un astfel de vârf prăpăstios de munte când era urmărit de Saul (vezi 1 Samuel 23,25). Aici el aplică cuvântul la Dumnezeu, adăpostul sigur.

Cetăţuia. Ebr. meşudah, "loc greu accesibil" sau "întăritură" (vezi 1 Samuel 22,4).

Stânca. [Tăria, KJV]. Ebr. şur, "o stâncă mare" folosit pentru a-L descrie pe Dumnezeu de cinci ori în Deuteronom 32 (v. 4.15.18.30.31).

Scutul. Ebr. magen, tradus "scut" în Psalm 3,3 şi în pasajul paralel din 2 Samuel 22,3.

Tăria. [Cornul, KJV]. Cornul e un simbol al tăriei (vezi Deuteronom 33,17).

Întăritura. [Turnul înalt, KJV]. 2 Samuel 22,3 adaugă: "Mântuitorule! Tu mă scapi de silnicie." Prin această pleiadă de imagini, luate din neîntreruptele lupte ale vieţii sale, David caută să zugrăvească tot ceea cefusese Dumnezeu pentru el în peregrinajul lui pe pământ. Despre o abundenţă similară de imagini artistice în adresarea către Dumnezeu, vezi Psalm 31,1-3; Psalm 71,1-7. David este expansiv în lauda lui.

Psalmi 18:4 4. Legăturile. [Întristările, KJV]. Ebr. chabalim, "funii", "frânghii". 2 Samuel 22,5 are "valuri".

Morţii. David spunea lui Ionatan: "Nu este decât un pas între mine şi moarte" (1 Samuel 20,3).

Râurile pieirii. [Oamenii nelegiuiţi, KJV]. Ebr. beliyya'al, care înseamnă "nevrednicie", dar tradus adesea "Belial". "Fii ai lui Belial" este o expresie biblică obişnuită pentru oameni cu un caracter josnic şi care apelează la violenţă (vezi la Judecători 19,22; 1 Samuel 2,12).

Psalmi 18:5 5. Legăturile. [Întristările, KJV]. Ebr. chabalim, "funii", ca în v. 4.

Mormântului. [Iadului, KJV]. Ebr. she'ol. Vezi la Psalm 16,10; Proverbe 15,11.

Laţurile. Ebr. moqshim, "laţuri pentru păsări".

Prinseseră. Ebr. qadam, "a înfrunta".

Psalmi 18:6 6. Locaşul Lui. [Templul, KJV]. Cer (vezi Psalm 11,4).

La urechile Lui. Dumnezeu i-a auzit strigătul.

Psalmi 18:7 7. S-a zguduit pământul. Intervenţia divină, ca răspuns la rugăciunea lui David, e zugrăvită prin descrierea grandioasă a unei revolte a naturii. Fără îndoială că detaliile acestei descrieri au fost luate din rememorarea de către psalmist a numeroaselor furtuni pe care le văzuse în perioadele primejdioase ale vieţii sale. În bogăţia ei de imagini ale naturii dezlănţuite, la care se adaugă din plin scenele izbăvirii de la Marea Roşie şi a anunţării Legii la Sinai, descrierea aceasta este una din cele mai sublime din literatură. Compară cu Exod 19,16-18; Psalm 144,5-7; Habacuc 3,3-6, dar observă că nicăieri tablourile nu sunt atât de bine redate ca în Psalmul 18. La începutul descrierii este cutremurul, apoi apar fulgerele, norii, vântul şi întunericul şi la final, declanşarea deplină furtunii. În mijlocul ei, Se manifestă Iehova, în toată gloria şi puterea Lui, ca să pună pe fugă pe duşmanii Lui şi să salveze pe servul Său încrezător. Aşa cum Dumnezeu a manifestat măreţia puterii Sale în manifestările violente ale naturii, tot aşa a coborât în plinătatea tăriei Lui ca să intervină când slujitorul Lui era în primejdie.

Mâniase. Vezi la Psalm 2,4.

Psalmi 18:8 8. Fum. Fumul, focul şi cărbunii descriu norii şi fulgerele. Nu ar trebui să se încerce ca aceste imagini să se constituie într-o formă concretă, ca şi cum Dumnezeu ar fi apărut în chip vizibil. Ci scopul poetului este de a-i impresiona adânc pe oameni transmiţându-le un profund simţ de teamă, ca şi când ar fi în prezenţa Celui Atotputernic (vezi Psalm 74,1; 97,2; 140,10; cf. Habacuc 3,5).

Psalmi 18:9 9. S-a pogorât. Dumnezeu părea că Se coboară în mijlocul furtunii ca să cerceteze şi să pedepsească (vezi Genesa 11,5; 18,21).

Nor gros. [Întuneric, KJV]. Vezi Deuteronom 4,11; 1 Regi 8,12.

Psalmi 18:10 10. Heruvim. [Cherub, KJV]. Heruvimii păzeau intrarea în Eden (vezi la Genesa 3,24) şi chipuri ale lor ocroteau tronul harului (Exod 25,18).

Aripile vântului. O expresie care denotă rapiditate excesivă.

Psalmi 18:11 11. Ape întunecoase. Literal, "întuneric de ape". Nori întunecoşi care prevestesc o mare revărsare de ploaie.

Nori negri. Expresia poate fi parafrazată "nori de nori", ca pentru a sugera diferite tipuri de nori care serostogolesc laolaltă, strânşi unul peste altul - toţi alcătuind cortul lui Dumnezeu.

Psalmi 18:12 12. Din strălucirea. Când ţâşneau fulgerele, parcă norii piereau şi întregul cer era în flăcări.

Psalmi 18:13 13. În ceruri. Prepoziţia "în", (ebr. be) ar trebui să fie tradusă "din", conform unei utilizări dovedite în literatura ugaritică (vezi p. 618, 619).

Răsune glasul. Tunetul reprezintă glasul lui Dumnezeu, aşa cum e sugerat în construcţia paralelă a versetului (vezi Psalm 29, îndeosebi v. 3; cf. Iov 40,9).

Grindină şi cărbuni de foc. Repetată în v. 12, ca şi cum prin repetiţie impresia care dă fiori este mai puternică.

Psalmi 18:14 14. Săgeţi. Fulgere, aşa cum e arătat de paralelismul versetului.

Vrăjmaşii mei. [I-a, KJV]. Acest "i" (din KJV) se referă probabil la duşmanii psalmistului, ca prim amestec al elementului uman în această descriere înspăimântătoare, reamintindu-ne pentru o clipă tema poemului.

Psalmi 18:15 15. Albia. Compară cu tabloul din Exod 15,8.

Psalmi 18:16 16. Şi-a întins mâna de sus. [A trimis de sus, KJV]. Toate manifestările intervenţiei divine veneau de la Dumnezeu.

M-a scos. Verbul ebraic de aici e folosit pentru eliberarea lui Moise şi probabil e rădăcina numelui lui Moise (vezi la Exod 2,10). Poate că, în felul acesta, David compară experienţa eliberării sale de duşmanii lui cu cea a lui Moise când a fost salvat prin mâna fiicei lui Faraon. El e tras afară din ape ca un om care se îneacă.

Apele cele mari. [Ape multe, KJV]. Aici poetul se reîntoarce poate la scena din v. 4, unde se auto-înfăţişează ca fiind terorizat de "râurile pieirii" ["potopurile oamenilor răi", KJV]. Apele sunt adesea folosite ca simbol al primejdiei (vezi Psalm 32,6).

Psalmi 18:17 17. Protivnicul. Saul. Dintr-o răsuflare psalmistul îi cuprinde pe susţinătorii lui Saul care au început şi ei să-l urmărească.

Psalmi 18:18 18. Năvăliseră. Vezi la v. 5.

Sprijinul. Ebr. mish?an, "sprijinul". Un cuvânt de aproape înrudit, mish?eneth, este tradus "toiag" în Psalm 23,4 (vezi comentariul de acolo).

Psalmi 18:19 19. Loc larg. În loc să fie înghesuit de duşmanii lui, David are loc suficient ca să se mişte nestingherit într-un loc în altul (vezi la Psalm 4,1).

Mă iubeşte. O primă aluzie la motivului pentru izbăvirea psalmistului. Ideea este dezvoltată în v. 20-30.

Psalmi 18:20 20. După neprihănirea mea. [După dreptatea mea, KJV]. Dumnezeu a intervenit pentru că David nu merita tratamentul pe care îl primea din partea lui Saul şi a celorlalţi duşmani ai lui. Dumnezeu răsplăteşte şi recompensează în lumina legii Sale veşnice. Versetele 20-30 dezvoltă motivul eliberării lui David de către Dumnezeu.

Psalmi 18:22 22. Înaintea mea. David susţine că el a păstrat legea lui Dumnezeu mereu înaintea lui şi şi-a călăuzit purtarea în conformitate cu cerinţele ei (vezi Psalm 119,97; vezi la Psalm 1,2; cf. Deuteronom 6,6-9; 11,18-21).

Psalmi 18:23 23. Fără vină. [Drept, KJV]. Ebr. tamim, "deplin", "desăvârşit". Vezi la Psalm 15,2, unde acelaşi cuvânt e tradus "în neprihănire" ["cu dreptate", KJV]. În Iov 1,1, un cuvânt înrudit, tam, este redat "fără prihană", ["desăvârşit", KJV]. Deşi este un enunţ foarte tare, se pare că David, în lumina v. 22, vrea să spună că se străduieşte să evite orice păcat cunoscut. Analizaţi mărturia personală a lui David (1 Samuel 26,23.24), mărturia lui Dumnezeu (1 Regi 14,8) şi mărturia istoricului (1 Regi 15,5). Pentru ca pretenţia lui David că nu ar fi vinovat de vreun păcat cunoscut să poată fi conformă cu adevărul, psalmul trebuie să fi fost scris înainte de păcatul cu Bat-Şeba şi de uciderea lui Urie din porunca lui.

Psalmi 18:24 24. După neprihănirea mea. Versetul acesta este aproape o repetare a v. 20.

Psalmi 18:25 25. Cu cel bun. Versetele 25 şi 26 expun caracteristicile proverbelor. Ele exprimă ideea generală că Dumnezeul cel veşnic Se poartă cu oamenii potrivit cu caracterul lor. "Atitudinea" lui Dumnezeu "faţă de oameni este şi trebuie să fie condiţionată de atitudinea lor faţă de El." (Kirkpatrick). În ceea ce-L priveşte pe Dumnezeu păcatul nu rămâne niciodată nepedepsit (vezi Matei 18,35).

Psalmi 18:26 26. Stricat. Sucit, pervers.

Psalmi 18:27 27. Privirile trufaşe. Trufia pregăteşte calea pentru nimicire (vezi Psalm 101,5; Proverbe 6,16.17). Echivalentul părţii acesteia de verset din 2 Samuel 22,28 este "cu privirea Ta scobori pe cei mândri" ["ochii Tăi sunt asupra celor trufaşi, ca să-i cobori", KJV].

Psalmi 18:29 29. Oşti înarmate. Vezi la 2 Samuel 22,30.

Sar peste un zid. Vezi la 2 Samuel 22,30.

Psalmi 18:30 30. Desăvârşite. Ce face Dumnezeu e drept (vezi Deuteronom 32,4).

Încercat. Curăţit ca metalul; supus probei (vezi la Psalm 12,6).

Scut. Vezi la Psalm 3,3; 18,2. Dumnezeu îi ocroteşte pe cei care se încred în El. Oricare alţii nu au dreptul să pretindă protecţia Lui.

Psalmi 18:31 31. Cine este Dumnezeu? Începând cu versetul acesta, David stăruie asupra biruinţelor şi izbânzilor pe care i le dăduse Dumnezeu. Ideea este continuată până la v. 45. Întrebarea: "Cine este Dumnezeu?" nu e o

întrebare a necredinţei, ci o întrebare retorică, insinuând realitatea Dumnezeului lui Israel în comparaţie cu dumnezeii mincinoşi ai păgânilor din jur.

Stâncă. Ebr. şur, cuvânt tradus "tăria" [KJV] în v. 2 (vezi comentariul de acolo).

Psalmi 18:33 33. Cerboaicelor. Acestea sunt vestite pentru rapiditatea în deplasare şi pentru siguranţa din picioare (vezi la 2 Samuel 22,34).

Psalmi 18:34 34. Îmi deprinzi mâinile la luptă. Vezi la 2 Samuel 22,35. Cu privire la problema generală a angajării luiIsrael în război, vezi nota suplimentară la Iosua 6, vol. II, p. 199-204.

Arcul de aramă. [Un arc de oţel, KJV]. Literal, "un arc de bronz". Acest tip de arc este pomenit şi în Iov 20,24. Dumnezeu dăduse lui David o putere extraordinară.

Psalmi 18:35 35. Scutul. Mai eficient decât arcul de aramă (v. 34) este protecţia scutului lui Dumnezeu. David recunoaşte importanţa unirii efortului omenesc cu cel divin. Dumnezeu îl înarmează pe slujitorul Său cu mijloacele materiale de apărare şi apoi îl ajută să folosească aceste mijloace. Ni se reaminteşte vechiul sfat puritan: "încrede-te în Dumnezeu şi păstrează-ţi praful de puşcă uscat". David nu ştie ce e înfrângerea dacă mâna dreaptă a lui Dumnezeu îl sprijine când ţine arcul.

Îndurarea. Ebr. 'anawah, literal "umilinţă". Caracteristica aceasta şi-a găsit expresia supremă în întrupare şi în moartea pe cruce (Filipeni 2,7.8). "Împăratul slavei S-a înjosit pentru a lua natură omenească" (DA 43). Omul nu ajunge mai sus şi mai aproape de Dumnezeu decât atunci când se pleacă în umilinţă. Aceasta este adevărata mărire.

Psalmi 18:36 36. Tu lărgeşti drumul supt paşii mei. Compară cu v. 19.

Alunecă. Vezi Psalm 17,5; cf. Proverbe 4,12. E important ca picioarele să stea bine înfipte când se luptă cu un vrăjmaş.

Psalmi 18:37 37. Urmăresc. Compară cu Exod 15,9. Verbele din v. 37 şi 38 sunt la timpul imperfect, permiţând o traducere la timpul prezent. Imaginile devin plastice: "Urmăresc..."etc. Succesiunea acţiunilor din v. 37-45 dă impresia biruinţei depline. Datorită intervenţiei lui Dumnezeu, vrăjmaşul este definitiv şi deplin biruit.

Psalmi 18:38 38. Îi zdrobesc. Ebr. machaş, care, după ugaritică (vezi p. 618, 619), poate de asemenea să însemne "a lovi", "a zdrobi".

Psalmi 18:41 41. Către Domnul. Ca o ultimă încercare ei au strigat câtre Dumnezeu lui Israel. Oamenii apelează la orice altceva înainte de a apela la Dumnezeu. Întrucât un asemenea apel izvorăşte dintr-un simţământ de groază şi nu vine dintr-o inimă sinceră, nu poate fi ascultat.

Psalmi 18:42 42. Îi pisez ca praful. Vrăjmaşul e complet zdrobit (vezi 2 Regi 13,7) şi înlăturat ca un gunoi.

Psalmi 18:43 43. În fruntea neamurilor. David fusese recunoscut ca fiind împăratul cel mai mare al acelei părţi a lumii (2 Samuel 8). Poziţia de frunte a lui Israel printre neamuri este văzută mai clar în descrierile regatului moştenit de la David de fiul său Solomon (1 Regi 4,21.24).

Psalmi 18:45 45. Li se înmoaie inima. Se ofilesc ca plantele (vezi Isaia 40,7).

Cetăţuile. Cetăţi întărite, fortăreţe. Alte naţiuni vor veni tremurând şi se supune lui David de bună voie,conferind astfel siguranţă maximă regatului şi eliberare definitivă de vrăjmaşi. Victoria e deplină.

Psalmi 18:46 46. Trăiască Domnul. [Domnul trăieşte, KJV]. Versetele 46-50 sunt o solemnă atribuire a laudei şi mulţumirii lui Iehova, care a dat biruinţa lui David (vezi PP 715, 716). Având în vedere toate lucrurile pe carele făcuse Dumnezeu, psalmistul are motive suficiente să afirme că există un Dumnezeu viu în contrast cu dumnezeii fără viaţă ai păgânilor. Viaţa lui Dumnezeu este izvorul vieţii pentru om.

Stânca. Ebr. şur (vezi v. 2.31).

Dumnezeul mântuirii mele. O expresie favorită în psalmi (vezi Psalm 25,5; 27,9; 51,14; cf. Psalm 38,22; 88,1).

Psalmi 18:48 48. Omul asupritor. Poate fi Saul, dar s-ar putea ca David să vorbească de vrăjmaşii lui, în general.

Psalmi 18:49 49. Neamuri. [Păgâni, KJV]. Ebr. goyim, "naţiuni" (vezi Psalm 2,1; 9,5).Cuceririle lui David au înălţat Numele Dumnezeului lui Israel în faţa naţiunilor.

Versetul acesta este citat de Pavel (Romani 15,9) ca dovadă că mântuirea lui Dumnezeu e atât pentru neamuri, cât şi pentru iudei. Din cauza nereuşitei strămoşilor lui David prezicerile din v. 49 şi 50 îşi vor găsi împlinirea numai în împărăţia spirituală a lui Hristos, care nu se va sfârşi niciodată.

Psalmi 18:50 50. Izbăviri. În ebraică cuvântul e la plural, referindu-se la numeroase acţiuni de izbăvire enumerate în psalm.

Împăratului Său. Împăratul ales de Dumnezeu să cârmuiască pe Israel, aşa cum era David, unsul lui Dumnezeu (vezi Psalm 2,2).

Seminţia lui. Cu privire la împlinirea ulterioare a acestor făgăduinţe în viaţa lui Hristos, vezi 2 Samuel7,12-16.


6 Te 41

35 AH 34; Coloseni 235; DA 437; Ev 639; FE 284; ML 53; TM 104

46-50 PP 715

Psalmi 19:1 INTRODUCERE - "Natura şi revelaţia mărturisesc deopotrivă despre iubirea lui Dumnezeu" (SC 9). Afirmaţia aceasta ar putea foarte bine să fie motoul al Psalmului 19. Acest psalm este poate cel mai binecunoscut şi mai popular dintre psalmii dedicaţi naturii. El este o meditaţie plină de recunoştinţă cu privire la revelaţia lui Dumnezeu în lumea naturii şi în legea Sa. În primele şase versete ale psalmului (vezi 4T 15), David vorbeşte despre slava lui Dumnezeu, aşa cum e văzută în cele create de El. În v. 7-10 el vorbeşte despre slava lui Dumnezeu, aşa cum e arătată în lege. În v. 11-13, el tratează influenţa acestor adevăruri asupra caracterului şi comportamentului, iar în v. 14 se roagă să fie ferit de păcat. Parcă îl şi vezi autorul stând sub cerul liber la răsăritul soarelui, lăudând pe Iehova în sunetele frumoase ale acestui psalm. Se poate ca filozoful Kant să fi cugetat la Psalm 19 când a scris: "Două lucruri îmi umplu sufletul de temere sfântă şi de

uimire tot mai mare: spectacolul cerului înstelat, care ne spulberă efectiv ca fiinţe fizice, şi legea morală, care ne conferă o demnitate infinită ca agenţi inteligenţi." Imnul creaţiunii de Joseph Addison, "Firmamentul spaţios", este o parafrazare liberă a ideilor din Psalmul 19. Cele dintâi versete ale psalmului constituie tema corului: "Cerurile spun" din inspiratul oratoriu Creaţiunea de Haydn, la sfârşitul părţii întâi.


1. Cerurile. Cerurile materiale aşa cum se arată privirilor noastre - domeniul soarelui, al lunii şi al stelelor (vezi Genesa 1,1.8.9.14.16.17.20).

Slava. Înţelepciunea, puterea, iscusinţa, bunăvoinţa - lucrurile care alcătuiesc slava lui Dumnezeu. Dacăarunci o simplă privire asupra cerului e suficient să înţelegi slava lui Dumnezeu. Cu cât mai mare este descoperirea aceea când cerurile sunt cercetate în detaliu cu telescoapele de mare putere, moderne.

Dumnezeu. Ebr. 'El (vezi vol. I, p. 171).

Întinderea. [Firmamentul, KJV]. Ebr. raqia? (vezi la Genesa 1,6). Cuvântul "firmament" vine de la latinescul firmamentum, felul cum Vulgata redă pe raqia?. Firmamentum, literal, "un suport", corespunde grecescului stereoma, redarea LXX a lui raqia?. Traducerea, stereoma, poate proveni din ideea veche că cerurile sunt o boltă solidă, tare. Prin splendoarea şi ordinea lor, cerurile contrazic teoria evoluţiei. Ele nu sunt lucrarea întâmplării, ci creaţiunea lui Dumnezeu. Frumuseţea şi modul în care sunt aranjate demonstreazăexistenţa lui Dumnezeu. Prin ele, Dumnezeu poate fi cunoscut chiar şi de către păgâni, "aşa că nu se pot dezvinovăţi" (Romani 1,19.20). Prin cele create de El, Dumnezeu vorbeşte inimii păgânilor (DA 638). Ideea aceasta e dezvoltată în v. 2-4.

Psalmi 19:2 2. O zi istoriseşte alteia. Fiecare zi transmite zilei următoare mesajul puterii lui Dumnezeu. Omul este impresionat de continuarea fără sfârşit a mărturiei: fără oprire sau schimbare mesajul este transmis mai departe.

Istoriseşte. [Exprimă, KJV]. Literal, "a scoate baloane de săpun".

O noapte dă de ştire alteia. În a doua jumătate a paralelismului acestui verset, este scoasă în evidenţă ideea nesfârşitului. Despre corpurile cereşti ale nopţii înstelate, vezi la Psalm 8,3.

Psalmi 19:3 3. Al căror sunet să fie auzit. [Unde glasul nu e auzit, KJV]. Ideea este că deşi cerurile n-au un limbaj al lor (vezi v. 1 şi 2), glasul lor nu poate fi auzit; el nu vorbeşte urechii, ci inimii înţelegătoare. Addison cânta:

"Şi dacă toate mut plutesc

pe lângă globul pământesc?...

Dar minţii-n bucuria lor

Îi cântă toate-n falnic cor."

Psalmi 19:4 4. Răsunetul.[Funia, KJV]. Ebr. qaw, "funie de măsurat", folosită pentru a determina hotarele. LXX are phthoggos, "sunet" sau "vorbire", poate citind qol în loc de qaw; de aici traducerea RSV "glas". Dacă e acceptat al doilea sens, aşa cum sugerează paralelismul lui qaw cu ebraicul tradus "cuvinte" [KJV, "glas" trad.Cornilescu] din a doua parte a versetului, este subliniat glasul mut, dar clar înţeles din versetul 3. "Pentru evrei lumea părea plină de răsunetul melodios al unei puternice orchestre, a cărei muzică era un fel de Te Deum de laudă la adresa Creatorului şi Păstrătorului vieţii ei" (Baldwin). Pavel citează versetul acesta parţial pentru a ilustra progresul mondial al Evangheliei (Romani 10,18).

Tot.[Prin tot, KJV]. Ebr. be, tradus "până la" în expresia următoare. În ambele cazuri ar trebui probabilsă fie redat "de la" în armonie cu întrebuinţarea ugaritică (vezi p. 618, 619). Întregul pasaj ar putea fi tradus astfel: "Dinspre întreg pământul vine strigătul lor, de la marginea lumii, glasul lor."

Cort. Ebr. 'ohel. Aici, psalmistul introduce soarele în splendidul tablou al cerului nu ca pe un obiect de cult, ci ca pe unul dintre lucrurile create de Dumnezeu. El personifică soarele, prezentându-l ca pe o fiinţă strălucitoare care petrece ziua în cortul ceresc pe care i l-a pregătit Creatorul. Ultima parte a v. 4 aparţine, de fapt, v. 5. Compară cu Habacuc 3,11.

Psalmi 19:5 5. Mire. Imaginea soarelui care iese din odaia lui ca un mire sugerează maximum de vitalitate, strălucireşi fericire (vezi Isaia 61,10; 62,5). Soarele iese din odaia lui (de după orizont), unde şi-a petrecut noaptea şi se avântă în zori, luminând "cortul" lui măreţ.

Vitează. Scena se schimbă. Aşa cum un "viteaz" porneşte plin de râvnă să alerge, tot aşa soarele se ridică în zorii zilei să parcurgă lunga drum al zilei (vezi 1 Corinteni 9,24-27).

Psalmi 19:6 6. Răsare. În limbaj poetic, David descrie mişcarea soarelui, aşa cum îi apare lui. El nu scrie pur şi simplu un tratat ştiinţific. Versetul încearcă să descrie întinderea şi amplitudinea mişcărilor soarelui din zori şi până seara.

Nimic nu se ascunde. Cu toate că multe lucruri pot fi ascunse de lumina soarelui, căldura lui (forţa vitală prin care pământul îşi primeşte viaţa şi energia) pătrunde pretutindeni.

Psalmi 19:7 7. Legea Domnului. În punctul acesta, David trece de la contemplarea naturii, descoperind în grandoarea, permanenţa şi scopurile ei slava lui Dumnezeu, la contemplarea lui Dumnezeu în lege. Oricât de frumoase ar putea fi manifestările slavei lui Dumnezeu în ceruri, oricât de măreţe ar putea părea splendorile soarelui, lunii şi ale stelelor, mult mai frumos, mai măreţ este tabloul unui caracter călăuzit de legea lui Dumnezeu. "Slava lui Dumnezeu este văzută în mod complet într-un caracter perfect, armonios." (Cheyne).

Aici apare o schimbare în metrul ebraic. Rândurile sunt mai lungi decât cele din v. 1-6 şi, ca şi cadenţa Plângerilor, fiecare prezintă două părţi, prima mai lungă decât a doua, asemănător unui crescendo lung în muzică, urmată de un decrescendo mai scurt şi mai rapid. De pildă: "Legea Domnului este desăvârşită" (lungă), "şi înviorează sufletul" (scurtă). "Mărturia Domnului este adevărată" (lungă), "dă înţelepciune celui neştiutor" (scurtă). Impresia este a unei grabe cu sufletul la gură, care se domoleşte spre pauză, când poemul proclamă bucuria şi dulceaţa legii şi vesteşte faptul că pentru ascultare "răsplata este mare" (v. 11).

Ar fi dificil de găsit exemple mai bune de paralelism ebraic ca acelea din v. 7-10. Atât în structura gramaticală, cât şi în cea logică, părţile componente ale propoziţiilor paralele ale diferitelor perechi sunt remarcabil aranjate. Traducerea KJV redă aproape desăvârşit cititorului englez frumuseţea şi ordinea structurii ebraice originale.

Tabela următoare arată bogăţia de conţinut a ideilor din v. 7-10:

Numele dat legiiNatura ei Efectele ei

Legea desăvârşită înviorează

Mărturia adevărată dă înţelepciune

Orânduirile fără prihană veselesc

Poruncile curate luminează

Frica curată [ţine pe vecie]

Judecăţile adevărate [drepte]

Observă diferiţii temeni folosiţi pentru a descrie aspecte variate ale revelaţiei divine şi compară cu Psalm 119. Versetele 7-10 apar în esenţă pretutindeni în Psalm 119.

"Legea" vine de la ebraicul torah, care înseamnă "învăţătură", "instrucţiune", "îndrumare" (vezi la Deuteronom 31,9; vezi şi la Proverbe 3,1). Aşa cum soarele luminează şi dă viaţă pământului material, tot aşalegea luminează şi umple de energie lumea spirituală. Vezi şi la Psalm 1,2.

"Domnul" este o traducere a ebraicului Yahweh (vezi vol. I, p. 171, 172). În contrast cu titlul 'El folosit pentru Divinitate din v. 1, numele divin Yahweh este folosit exclusiv în tot restul psalmului (de şapte ori).

Desăvârşită. Compară cu Romani 7,12.

Înviorează. De la ebr. shub, care mai înseamnă "a reînviora" (tradus "să-şi ţină viaţa" în Plângeri 1,11.19 şi "învioreze" în Plângeri 1,16 - trad. Cornilescu). Legea înviorează şi dă puteri.

Mărturia. Ebr., ?eduth, deseori folosit cu privire la Decalog (vezi Exod 25,16.21.22). ?Eduth vine de la?ud, "a da mărturie". Descoperirea lui Dumnezeu este mărturia lui Dumnezeu, deoarece este propria Lui confirmare cu privire la natura, atributele şi poruncile Lui.

Adevărată. [Sigură, KJV]. Ebr. 'amen, de la care vine "amin"-ul nostru. 'Amen înseamnă "a fi credincios", "a fi dăinuitor", "a fi temeinic stabilit".

Neştiutor. Ebr. pethi, "cel tânăr, neexperimentat şi uşor de amăgit". Natura asemănătoare ca celei de copil este lucrul esenţial pentru obţinea înţelepciunii (vezi Matei 11,25).

În slujba din sinagoga modernă, cititorul rosteşte Psalm 19,8 când desfăşoară Tora la slujba din Sabat dimineaţă.

Psalmi 19:8 8. Orânduirile. Ebr. piqqudim, "porunci", "precepte". Cuvântul apare de 24 de ori în Vechiul Testament şi e tradus "precepte" [în KJV] în toate cazurile cu excepţia a trei.

Veselesc. Poruncile lui Dumnezeu nu sunt severe; conştiinţa curată generează bucurie.

Poruncile. Ebr. mişwah de la şawah, "a rândui", "a da o poruncă" (vezi Deuteronom 6,1; 7,11; Psalm 119,6.10.19.21.32.35.47 etc.).

Curate. Folosită pentru inimă (Psalm 24,4; 73,1), pentru om (Iov 11,4) şi pentru soare (Cântarea Cântărilor 6,10). Aşa cum soarele dă lumină lumii, tot astfel poruncile lui Dumnezeu luminează calea omului în umblarea lui după adevăr.

Psalmi 19:9 9. Frica. Ebr. yir'ah, "frică", "teroare", "teamă mare", ca în Iona 1,10; apoi "frică" ["respect" sau "temere sfântă" în KJV], ca în Psalm 2,11; 5,7. În utilizare tehnică, yir'ah devine aproape echivalent cu "serviciu" sau "cult". S-ar putea ca oamenii să părăsească "frica de Cel Atotputernic" (Iov 6,14). "Frica Domnului" poate fi predată ca învăţătură (Psalm 34,11). Ea este "şcoala înţelepciunii" (Proverbe 15,33). Omul care se teme de Dumnezeu va respecta şi va preceptele Sale.

Curată. Închinarea lui Dumnezeu e lipsită de ritualurile murdare care caracterizau religiile canaanite.

Judecăţile. Regulile unei administraţii drepte. Dumnezeu a judecat şi a determinat legile Lui ca să fie

drepte (vezi Exod 21,1; Psalm 9,7.16; PP 364).

Adevărate. Literal, "adevăr".

Psalmi 19:10 10. Aur curat. Ebr. paz, "aur curat". Ideea exprimată în prima utilizare a cuvântului "aur" este amplificată . Aurul este privit ca un articol de mare valoare pentru oameni, dar bogăţiile spirituale câştigate prin ascultarea de preceptele lui Dumnezeu sunt superioare bogăţiei materiale.

Faguri. Mierea este una dintre cele mai dulci substanţele naturale şi un deliciu. La evrei, ea era simbolula tot ce era plăcut pentru cerul gurii. Dar şi mai dulci pentru suflet sunt poruncile lui Dumnezeu. "Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!" (Psalm 34,8). Cineva poate să se sature de miere, dar niciodată nu se satură de roadele aducătoare de bucurie ale ascultării de voia lui Dumnezeu. Pentru psalmist, legea nu era împovărătoare, ea nu era un jug.

Psalmi 19:11 11. Robul Tău. În v. 11-14, David aplică adevărurile primei părţi a psalmului la propriul lui caracter şi la propria lui purtare.

Psalmi 19:12 12. Cunoaşte. Sau "discerne".

Greşelile. Ebr. shegi'oth, un cuvânt care apare doar aici. Rădăcina este shaga?, care, la fel cu shagah, înseamnă "a greşi din nebăgare de seamă". Având în vedere cerinţelor larg cuprinzătoare ale legii lui Dumnezeu, se poate ca noi să facem greşeli de care să nu ne dăm seama. Acestea sunt greşelile ascunse ("pe care nu le cunosc") din cea de a doua jumătate a paralelismului (vezi Psalm 139,23.24). Ele ar putea fie ascunse şi de cel care păcătuieşte şi de lume. Psalmistul se roagă pentru izbăvirea de "greşelile pe care nu le cunosc" ["greşelile secrete" KJV] (Psalm 19,12), "mândrie" ["păcate de încumetare", KJV] (v. 13) şi de păcate în cuvânt şi în gândire (v. 14). S-a observat că atunci când recunoaştem păcatul în altul, adesea propriul nostru păcat adormit sau ascuns ne irită pe noi.

Psalmi 19:13 13. Mândrie. [Păcate din încumetare, KJV]. Acestea sunt păcatele săvârşite când ştim că facem răul. Ele sunt puse în contrast cu "greşelile", "greşelile ascunse" ["pe care nu le cunosc" trad. Cornilescu].

Stăpânească. Compară cu Psalm 119,133; Ioan 8,32.36; Romani 6,14; Galateni 5,1.

Păcate mari. [fărădelege mare, KJV]. În ebraică nu are articol.

Psalmi 19:14 14. Primeşte cu bunăvoinţă. [Să fie primite, KJV]. Psalmul se încheie cu o rugăciune care cere atât acceptarea cuvintelor şi a gândurilor pe care psalmistul le-a exprimat şi cât şi curăţie în cuvinte şi în gândire, în viaţa de toate zilele. Ca aspect general, rugăciunea este universală şi ca atare un model pentru toţi oamenii.

Stânca. Vezi la Psalm 18,1.

Izbăvitorul. [Răscumpărătorul, KJV]. Ebr. go'el, "eliberator" (vezi la Rut 2,20). Dumnezeu este Răscumpărătorul meu, care mă eliberează de sub puterea şi vinovăţia păcatului (vezi Psalm 78,35; Isaia 14; 41,14; 43 etc.).


1 AA 572; CS 17; CT 54; Ed 21, 101; ML 294; MYP 366; PP 116; SC 90; 4T 581; 5T 312

1.2 ML 214; PP 48; SL 52; TM 137

1-3 COL 22; CT 453; ML 112, 175; 3T 333; 8T 257

2-4 MH 412

3 SL 53

7 COL 286; DA 308, 505; GC 468; MB 80; 118; ML 160, 163, 250; PK 623; TM 120, 247; 4T 15; 5T 329; 6T 221, 365; 8T 207

7.8 6T 259

8 AA 475; Ed 229; PK 83; 4T 27

9 4T 336

9-11 CT 31; FE 185

10.11 Ed 252

11 4T 27; 6T 304; 9T 115

14 ML 83; PP 413

Psalmi 20:1 INTRODUCERE - Psalmii 20 şi 21 sunt psalmi pereche, de tip liturgic, fără îndoială, primul de cântat pentru împărat, când era gata să plece la război; cel de-al doilea de cântat la reîntoarcerea lui în triumf. Psalmul 20 sugerează o aranjare de antifon pentru ritualul serviciului: v. 1-5 să fie cântate de adunare, v. 6-8, de împărat sau de un levit, v. 9 de către popor. Preambulul versiunii siriace spune că el a fost compus cu prilejul războiului cu sirienii şi amoniţii (2 Samuel 10). Cu privire la autorul psalmului, vezi PP 716.


1. Să te asculte Domnul. Versetele 1-5 compun rugăciunea de mijlocire pentru împărat când e pe punctul de a porni la luptă. Poate că erau cântate în timp ce fumul jertfei se înălţa spre cer.

Necazului. Ebr. şarah, "necaz", "strâmtorare".

Numele. Numele real al lui Dumnezeu este reprezentat de literele ebraice YHWH, transliterate cu puncte vocalice Yahweh (vezi la Exod 6,3). Cuvântul se crede că vine din rădăcina hayah, care înseamnă "a fi" sau "a deveni". Pe temeiul întrebuinţării antice feniciene, forma Yahweh a fost înţeleasă ca reprezentând o formă de verb care poate fi tradusă "Cel care face să fie" sau "Susţinătorul". Numele Yahweh, deci, Îl desemnează pe Dumnezeu drept cauză primară a existenţei. Numele stă pentru tot ce reprezintă Divinitatea. Vezi mai mult la Psalm 7,17.

Dumnezeul lui Iacov. Probabil o referire indirectă la experienţa din Genesa 35,3.

Psalmi 20:2 2. Sprijinească. [Întărească, KJV]. Literal, "a sprijini", "a susţine".

Sion. Vezi Psalm 2,6.

Psalmi 20:3 3. Darurile. Ebr. minchoth, în legea levitică referindu-se la darurile din cereale (vezi la Levitic 2,1). Într-un sens mai general, minchah înseamnă "dar" şi e folosit cu privire la jertfa lui Abel (Genesa 4,3.4) şi la darul de îmbunare folosit de Iacov (Genesa 32,13).

Arderile de tot. Ebr. ?olah, o jertfă în care victima era arsă de tot. (vezi vol. I, p. 698; vezi la Levitic 1,3).


Psalmi 20:4 4. Toate planurile tale. Poporul se roagă ca toate planurile împăratului şi măsurile pe care le ia el legatede război să aibă succes.

Psalmi 20:5 5. Numele. Vezi la Psalm 7,17.

Flutura steagul. Ca recunoaştere a biruinţei primite din mâinile lui Dumnezeu. Aceasta încheie cererea generală a poporului.

Psalmi 20:6 6. Ştiu de acum. Versetele 6-8 constituie răspunsul împăratului sau poate al unui levit, singurul care vorbeşte. Schimbarea pronumelui de la "te" şi "ne" din v. 1-5 la "eu" este cel mai bine explicată în felul acesta.Ceea ce spera adunarea era acum un fapt împlinit.

Unsul. Vezi la Psalm 2,2.

Din ceruri, din locaşul Lui cel Sfânt. Literal, "cerul sfinţeniei Lui".

Psalmi 20:7 7. Carele. Care de război, pentru transportarea ostaşilor la luptă şi pentru procurarea de mijloace de luptă. Faraon se încredea în care (Exod 14,7). Vrăjmaşii din nord ai lui David erau deosebit de puternici din cauză că foloseau care şi călăreţi (vezi 1 Cronici 18,4; 19,18). Se pare că trupele lui constau în întregime din infanterie. Mai târziu, Solomon şi-a dezvoltat o armată mare şi permanentă de care şi călăreţi (vezi 1 Regi 10,26-29). Niciodată n-a fost planul lui Dumnezeu ca poporul Lui să se sprijine pe forţa braţelor pentru câştigarea biruinţei (vezi Deuteronom 17,16). Versetul acesta este o minunată mărturisire credinţei în dreptateşi nu în putere.

Psalmi 20:8 8. Ei se îndoaie. Verbele din versetul acesta pot fi privite ca fiind perfect profetice, adică, prin anticipare, împăratul vede pe duşmanii lui biruiţi şi descrie evenimentul ca şi cum ar fi avut deja loc. Versetul acesta este un caz de paralelism antitetic.

Psalmi 20:9 9. Scapă Doamne. LXX traduce versetul acesta: "O, Doamne, scapă pe împăratul Tău: şi ascultă-ne în ziua când Te chemăm."

Traducerea LXX pare să corespundă cu începutul psalmului şi exprimă încrederea deplină în Împăratul ceresc. Versetul acesta era probabil cântat de către adunare ca răspuns la intervenţia solo din v 6-8.


5 6T 395

8 PP 510, 716

Psalmi 21:1 INTRODUCERE - C a şi Psalmul 20, perechea lui, Psalmul 21 este un psalm liturgic menit să fie folosit la serviciul public de închinare. El este un psalm de mulţumire pentru izbânda campaniei pentru care psalmul precedent era o cerere. El are trei părţi: mulţumire directă lui Dumnezeu în numele împăratului (v. 1-7), o cuvântare adresată împăratului (v. 8-12) şi strigătul final de laudă (v. 13). Psalmul prezintă o imagine

strălucită a împăratului: demn, victorios, invincibil în puterea lui Dumnezeu.


1. Împăratul. Versetele 1-7 exprimă recunoştinţa adunării pentru biruinţa pe care Dumnezeu i-a dat-o împăratului. Este bine să se facă recunoaşterea publică a răspunsului la rugăciune. Împăratul este probabil David. Aici expresia ledawid, "de David" sau "pentru David" (vezi p. 616), ar trebui să fie tradusă "despre David".

Ocrotirea puternică. [În puterea Ta, KJV]. Carele şi caii au fost inutili în confruntarea cu tăria lui Dumnezeu (vezi Psalm 20,7). Răsturnarea ordinii ideilor în paralelism este un procedeu retoric preferat: "se bucură... ocrotirea puternică"; "veselie... ajutorul" ["bucurie... tărie"; "salvare... se veseleşte", KJV]. Salvarea lui Dumnezeu fusese anticipată (Psalm 20,5.6,9). Acum e realizată. Tradiţia iudaică veche privea psalmul acesta ca mesianic, aşa cum e arătat de traducerea liberă Targum: "O, Doamne, tăria Ta, împăratul Mesia Se va veseli."

Psalmi 21:2 2. Dorea. Rugăciunea pentru împărat (Psalm 20,4) a fost ascultată. Expresia "ce-i dorea inima" ["dorinţa inimii", KJV] face acum parte din vocabularul multor limbi. Omul poate să aştepte răspunsuri la rugăciune când dorinţele lui corespund cu dorinţele lui Dumnezeu şi când voinţa Îi este supusă (vezi DA 668).


Psalmi 21:3 3. I-ai ieşit înainte. Literal, "confruntat" (vezi la Psalm 18,5). Dumnezeu Şi-a manifestat îndurarea faţă de împărat venind să-l întâmpine cu binecuvântări (vezi Deuteronom 28,2).

Cunună. Cu semnificaţie metaforică, ca recunoaştere de către Dumnezeu a dreptului împăratului de a domni (vezi 2 Samuel 7,12-16).

Psalmi 21:4 4. Totdeauna şi pe vecie. Compară cu formula folosită în rugăciunea pentru împărat (vezi 1 Regi 1,31; Neemia 2,3). Expresia îndreaptă atenţia către continuarea nelimitată a dinastiei împăratului.

Psalmi 21:6 6. Îl faci pe vecie o pricină de binecuvântări. [L-ai făcut cât se poate de binecuvântat, KJV]. Sau "l-ai aşezat să fie binecuvântare". Avraam fusese "pus" în felul acesta să fie o binecuvântare (vezi Genesa 12,2). Dumnezeu a intenţionat ca împăratul - şi fiecare fiu al Lui - să fie nu numai primitor, ci şi împărţitor de binecuvântări (vezi şi Isaia 19,24; Ezechiel 34,26).

Îl umpli de bucurie înaintea Feţei Tale. Vezi la Psalm 4,6; 16,11.

Psalmi 21:7 7. Să nu se clatine. Vezi la Psalm 15,5; cf. Psalm 16,8.

Psalmi 21:8 8. Toţi duşmanii tăi. În v. 8-12 adunarea se adresează împăratului. În v. 1-7 "tu" se referă la Dumnezeu; în acest verset, "tu" înseamnă împăratul. Psalmistul priveşte înainte spre biruinţa deplină asupra tuturor duşmanilor, aşa cum biruinţa prezentă întăreşte o astfel de făgăduinţă.

Psalmi 21:9 9. Cuptor aprins. Unele cuptoare ebraice erau probabil încălzite cu lemne; astfel, ele aveau înfăţişarea unui cuptor aprins (vezi Maleahi 4,1). Nimicirea finală a nelegiuiţilor va fi deplină (vezi Apocalipsa 20,14.15).

Te vei arăta. [Mânia, KJV]. De la ebr. paneh, literal "faţă", dar care poate să însemne şi "voinţă", aşa

cum au arătat (vezi la Psalm 9,20) textele ugaritice (vezi p. 618, 619). Pasajul ar putea fi deci tradus: "Îi vei face un cuptor aprins când vei voi", adică atunci când Dumnezeu va găsi de bine să o facă.

Psalmi 21:10 10. Sămânţa. [Roada, KJV]. Copiii lor (vezi Genesa 30,2; Plângeri 2,20).

Psalmi 21:11 11. Nu vor izbuti. Cele mai bune planuri ale oamenilor dau greş dacă Dumnezeu Se opune.

Psalmi 21:12 12. Asupra lor. [Împotriva feţei lor, KJV]. Aceasta este o imagine plastică a duşmanilor puşi pe fugă decătre urmăritori, care le-o ia înainte şi îşi îndreaptă săgeţile către feţele lor.

Psalmi 21:13 13. Scoală-Te. [Fii înălţat, KJV]. Ca şi Psalm 20, acesta se sfârşeşte cu o rugăciune. Psalmistul pune în gura poporului dorinţele lui bune şi profeţii pentru împărat. Acum se îndreaptă spre Iehova şi-L roagă să Se descopere ca izvor a toată tăria poporului Lui (ca în v. 1). Aici este un tablou final de proslăvire universală (vezi Apocalipsa 7,10-12; 12,10; 19,1-3).

Psalmi 22:1 INTRODUCERE - Psalmul acesta a fost numit psalmul profetic şi mesianic cel mai patetic. Unii i-au dat numele de Psalmul crucii datorită referinţelor din el pe care scriitorii Noului Testament le aplică la suferinţele Fiului neprihănit al lui Dumnezeu în timpul suferinţelor Sale când, în pofida încrederii în Dumnezeu, părea că Dumnezeu Îl părăsise. În tot psalmul nu e nici mărturisire de păcat şi nici o urmă de asprime. Imaginile artistice sunt acelea ale lui David, iar psalmul abundă în expresii care apar în psalmi care, îngeneral, sunt atribuiţi lui David. Cu toate că psalmistul pare că povesteşte propria sa experienţă, referiri dese în Noul Testament atestă caracterul mesianic cel puţin al unor părţi din psalmul acesta (Matei 27,35.39.43.46;Marcu 15,24.34; Luca 23,34.35; Ioan 19,24.28). Cu privire la principiul aplicării mixte şi duble, vezi Deuteronom la 18,15.

Psalmul acesta are două părţi: primele 21 de versete constau din plângerea şi rugăciunea celui care suferă, ultimele 10 versete (v. 22-31), din mulţumire în urma izbăvirii. Nu există tranziţie între cele două părţi:ci printr-un scurt moment dramatic se trece de la descurajare la proslăvire. Vezi DA 741-757 pentru un ajutoreficient în înţelegerea aspectelor mesianice ale acestui psalm. De recomandat să nu se treacă de acest psalm înainte de a se asculta imnul "O frunte-nsângerată", în care armoniile coralului deosebit de nobil al lui J.S. Bach se împletesc cu mişcătoarele cuvinte ale imnului.

Cu privire la preambul vezi p. 616, 628.

1. Dumnezeule. [Dumnezeul meu, KJV]. Ebr. 'Eli. Cu privire la forţa cuvântului folosit aici pentru "Dumnezeu", vezi vol. I, p. 171. "Meu" pare să adauge o nuanţă de credinţă iubitoare la disperarea vizibilă transmisă de restul versetului. Credinţa se luptă cu teama.

Pentru ce? Strigătul unui copil disperat, care nu poate înţelege pentru ce l-a părăsit tatăl lui.

M-ai părăsit. Ebr. 'azabtani. Forma sabachthani este transliterarea grecească a expresiei aramaice folosite de Isus în strigătul Său pe cruce (vezi Matei 27,46; Marcu 15,34).

Să-mi ajuţi. Literal "de la mântuirea mea".

Plângerile. [Răcnetele, KJV]. Ebr. she'agah, folosit pentru a descrie răcnetul unui leu (Iov 4,10; Isaia 5,29; Ezechiel 19,7; Zaharia 11,3 ). Folosit în legătură cu o fiinţă omenească, un strigăt puternic (vezi Psalm 32,3). Vezi mai mult la DA 953-756.

Psalmi 22:2 2. N-am odihnă. [Nu tac, KJV]. Dumnezeu auzea fiecare strigăt, dar Hristos n-avea dovadă unui

răspuns. (vezi DA 753).

Psalmi 22:3 3. Totuşi. Cel care suferă este descumpănit de încercarea prin care trece. Cum poate Dumnezeul Său, care este sfânt şi plin de milă, să-l trateze în felul acesta?

Locuieşti în mijlocul laudelor. Poate o figură de stil care Îl înfăţişează pe Dumnezeu în sanctuar, înconjurat de cei care cântă laudele Lui.

Psalmi 22:4 4. Se încredeau părinţii noştri. Cel care suferă acum să aducă argumentul că întrucât Dumnezeu îi salvase pe părinţi, care se încrezuseră în El, cu siguranţă îl va elibera şi pe el. Când suntem în întuneric şi îi vedem pe alţii salvaţi, am putea considera că soarta noastră este şi mai amară.

Psalmi 22:5 5. Nu rămâneau de ruşine. Mai degrabă, "nu erau ruşinaţi". Când oamenii manifestă încredere şi descoperă că încrederea lor este înşelată, le e ruşine ca şi ar fi fost nebuni că au făcut aşa ceva (vezi Ieremia 14,3). Dar Dumnezeu S-a dovedit totdeauna vrednic de încredere.

Psalmi 22:6 6. Vierme. El se simţea trecut cu vederea de Dumnezeu, ca şi cum ar fi fost doar un vierme mizerabil, nedemn de consideraţia lui Dumnezeu. Compară cu Isaia 41,14; 49,7; 52,14: 53,3. În ce priveşte deosebirea dintre "om"(ebr. ish) şi "oameni" ('adam ), vezi Psalm 4,2; 8,4.

Psalmi 22:7 7. Îşi bat joc de mine. De la ebr. la?ag, "a lua în râs", "a-şi bate joc", ca în Psalm 2,4 (vezi Marcu 15,29).

Îşi deschid gura. [ţuguie buzele, KJV]. Adică a strâmba gura dispreţuitor (vezi Psalm 35,21).

Dau din cap. Dispreţuitor (vezi Psalm 44,14). Ce spun ei urmează în Psalm 22,8.

Psalmi 22:8 8. S-a încrezut. Literal, "răsucit", "înfăşurat", adică, s-a predat, s-a încrezut (vezi Psalm 37,5; Proverbe 16,3). Această luare în râs a fost de fapt citată de cărturarii şi de bătrânii care au urmărit răstignirea şi a fost aplicată umilirii lui Hristos pe cruce (vezi Matei 27,43).

Psalmi 22:9 9. Din pântecele. Cât îşi poate aminti. Batjocura duşmanilor este transformată într-un argument în favoarea izbăvirii. De la luarea în seamă a batjocoririi lui de către duşmani el trece acum la violenţa acţiunii lor împotriva lui.

M-ai pus la adăpost. [M-ai făcut să nădăjduiesc, KJV]. Simţământul de speranţă i s-a înfiripat în suflet încă din pruncie.

Psalmi 22:12 12. Tauri. O figură de stil prin care se subînţeleg oameni sălbatici care urmăresc să-l distrugă.

Tauri. [Tauri puternici, KJV]. Ebr. 'abbirim, care în diferite texte ugaritice (vezi p. 618, 619) înseamnă "zimbru", "bizon". Desemnează uneori o figură mitologică născută zeului Baal de sora lui, Anath.

Basan. Un ţinut la răsărit de Iordan, vestit pentru păşunile lui bogate şi vitele lui mari şi puternice (vezi Deuteronom 32,14; Ezechiel 39,18; Amos 4,1).

Psalmi 22:13 13. Îşi deschid gura împotriva mea. Tabloul este acela al unei fiare sălbatice gata să sară asupra prăzii şi

să o sfâşie.

Un leu... răcneşte. Ca şi cum furia taurilor n-ar fi fost de-ajuns, psalmistul dezvoltă ideea, introducând figura unui leu care aleargă după prada lui, făcând un zgomot puternic.

Psalmi 22:14 14. Apa care se scurge. Compară cu Iosua 7,5. Imaginea pare să indice pierderea forţei (2 Samuel 14,14).

Se topeşte. Inima lui nu mai e tare. Vigoarea lui s-a dus (vezi Plângeri 2,11).

Psalmi 22:15 15. Lutul. [Ciob de oală, KJV]. Un fragment de vas spart. Puterea lui nu era plină de viaţă, ca la un pom în creştere, ci uscată şi sfărâmicioasă, ca un ciob fragil de oală.

Mi se lipeşte limba. Probabil de sete accentuată.

Ţărâna morţii. Un fel figurat de a descrie moartea. Moartea este însoţită de ţărâna mormântului.

Psalmi 22:16 16. Câini. Oameni, care se seamănă cu nişte câini feroce, care îşi arată colţii, l-au înconjurat, ca să zicem aşa, într-o haită urmărind să-l răpună. Cetăţile orientale erau vestite pentru haitele de câini flămânzi care devorau adesea trupurile neîngropate ale morţilor (vezi 1 Regi 14,11; cf. Psalm 59,6.14.15). Psalmistul dezvoltă în continuare ideea cruzimii împrejurărilor, punându-i pe câini lângă leu şi lângă taurii din Basan (vezi la v. 12.13).

Străpuns. Ebr. ke'ari, care poate fi tradus "ca un leu", precum în Isaia 38,13, singurul loc în Vechiul Testament unde apare în forma aceasta. Ideea din propoziţia atunci devine: "Ca un leu mi-au înconjurat mâinile şi picioarele." Ke'ari nu poate fi corect tradus "străpuns". E posibil ca acest cuvânt să fi fost greşit ortografiat şi ca traducătorii versiunilor vechi, precum LXX, Siriaca şi Vulgata, să fi păstrat adevărata varianta: "mi-au străpuns". Prin cuvintele acestea, Mântuitorul a prezis tratamentul pe care avea să-l primească (vezi DA 746). Compară cu Ioan 20,25-27.

Psalmi 22:17 17. Număr. [Spun, KJV]. Literal, "a număra". El putea să le numere datorită faptului că ieşiseră la suprafaţă din cauza slăbiciuni. În Psalm 174,4 e redat "socoteşte".

Psalmi 22:18 18. Împart. Le fac porţii.

Trag la sorţi. Vezi împlinirea acestei profeţii în Matei 27,35; Luca 23,34; Ioan 19,23.24.

Psalmi 22:19 19. Tu. Aşezat pe primul loc, în ebraică, pentru accentuare. "Tu" e în contrast cu persecutorii. Rugăciunea din v. 11 este repetată cu mai multă stăruinţă decât atunci când a fost înălţată prima dată.

Psalmi 22:20 20. Sufletul. Vezi la Psalm 3,2; 16,10.

Viaţa. [Drag, KJV]. Ebr. yechidah, "unul singur", precum o fiică unică (Judecători 11,34). Forma este la feminin, deoarece yechidah este paralel cu "suflet", care în ebraică este feminin. LXX traduce yechidah prinmonogenes, care este adjectivul tradus "singurul... Fiu" ["singurul născut", KJV] în Ioan 3,16.

Câinilor. Compară cu v. 16.

Psalmi 22:21

21. Gura leului. Compară cu v. 13.

Scoate-mă. [M-ai ascultat, KJV]. Cererea psalmistului se sfârşeşte printr-un simţământ de uşurare deplină. El ştie că Domnul este pe punctul să-l ajute. Această schimbare bruscă de sentimente la mijlocul versetului este tipică unui număr mare de psalmi (vezi Psalm 3; 6; 12; 28 etc.). Poate că psalmul acesta constituie cel mai impresionant caz din Psaltire în ce priveşte particularitatea aceasta unică a monologului dramatic ebraic.

Bivolului. [Unicornului, KJV]. Ebr. remim, "bou sălbatic" (vezi la Iov 39,9). Datorită acestui verset armura britanică are pe ea leul şi bivolul. Vezi la Numeri 22,22.

Cu toate că e înconjurat de "câini", "lei", "tauri" şi "boi sălbatici", cel în cauză ştie că nu e părăsit. Descurajarea şi întristarea fac loc încrederii, păcii şi laudei voioase. Versetele 22-31 sunt o cântare biruitoare de laudă. În piesa corală a lui Felix Mendelssohn care are ca subiect Psalmul 22, la punctul acesta există o trecere dramatică bruscă de la o gamă minoră la una majoră, reprezentând schimbarea totală de sentimente.

Psalmi 22:22 22. Adunării. El Îşi va aduce mărturia de laudă în mijlocul închinătorilor adunaţi (vezi Psalm 1,5; Isaia 38,19.20).

Psalmi 22:23 23. Lăudaţi-L. Tot Israelul, tot poporul lui Dumnezeu, e chemat să aducă împreună laudă.

Psalmi 22:25 25. Tu. [Despre Tine, KJV]. Literal, "de la Tine". Dumnezeu dăduse voinţa şi puterea de a lăuda, precum şi izbăvirea, care este pricina laudei.

Adunarea. Compară cu v. 22.

Juruinţele. Jertfele făgăduite ca o expresie de recunoştinţă pentru izbăvire.

Psalmi 22:26 26. Mânca. Parte din jertfele jurămintelor era consumată de cel care le aducea (vezi Levitic 7,16). În Israel, participarea la masă, ca expresie a recunoştinţei, făcea parte din închinare. Cei săraci vor participa la masa aceasta şi, mâncând împreună, vor deveni părtaşi unităţii cu ceilalţi.

Să vă fie. Schimbarea bruscă de la "săracii", "ei" (persoana a treia), la "vă" (persoana a doua) este tipic ebraică şi exprimă vorbirea directă.

Psalmi 22:27 27. Marginile pământului. Perspectiva se lărgeşte de la "cei ce vă temeţi de Domnul" şi "sămânţa lui Iacov" şi "sămânţa lui Israel" (versetul 23) incluzând toate naţiunile (vezi promisiunea făcută lui Avraam, Genesa 12,3).

Psalmi 22:28 28. Împărăţia. Mai degrabă, "poziţia de împărat". Compară cu Zaharia 14,9; Apocalipsa 11,15.

Psalmi 22:29 29. Toţi cei. Versetul acesta ar trebui să fie legat de cel precedent. Iehova este împărat peste naţiuni, iar bogaţii şi cei prosperi dintre ei sunt prezentaţi ca venind la sanctuar pentru a aduce jertfă şi închinare. Tot astfel naţiunile mai slabe şi aflate în declin, reprezentate prin "cei ce se pogoară în ţărână", vin să se prosterne.

Cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa. Mai degrabă "cel care nu-şi ţine sufletul în viaţă". Lucrul acesta poate fi înţeles ca amplificând ideea naţiunilor mai slabe. LXX traduce propoziţia acesta: "şi sufletul meu trăieşte pentru el", sugerând o interpretare diferită, dar expresia ebraică se arată mai simplă.

Psalmi 22:30 30. Sămânţă. Ebr. zera?, "descendenţi". Ca rezultat al propovăduirii Evangheliei, mulţi urmau vor veni să- slujească lui Dumnezeu.

Se va vorbi. Sau "se va povesti". O generaţie va transmite altei generaţii vestea cea bună a mântuirii (vezi 2 Timotei 2,2).

Domnul. Ebr. 'Adonai (vezi vol. I, p. 173).

Psalmi 22:31 31. Vor vesti dreptatea Ta. Compară cu Romani 3,21-26.

Lucrarea Lui. [Că EL a făcut aceasta, KJV]. Faptul că Dumnezeu a făcut tot ce a fost spus în psalmul acesta.


6-8 AA 225

16-18 DA 746; PK 691

16.18 SR 224

17.18 AA 225

22-26 9T 279

27 PK 370

30 DA 828

Psalmi 23:1 INTRODUCERE - Probabil cel mai cunoscut şi cel mai mult iubit dintre toţi psalmii este Psalmul 23, cunoscut pretutindeni sub numele Psalmul Păstorului. El este şi delectarea copilului şi mângâierea vârstnicului. I-au dat diferite nume, precum: Perla psalmilor, Psalmul privighetorii, Cântarea păstorului desprePăstorul său etc. Augustin nota că psalmul acesta era imnul martirilor. Cu siguranţă că s-au scris mai multe cărţi şi articole despre psalmul acesta şi s-au compus mai multe poeme şi imnuri pe baza acestui psalm decât pe a oricărui altuia dintre psalmi. El are un mesaj pentru oamenii de orice vârstă.

Dar el este mai mult decât Psalmul Păstorului. El zugrăveşte nu doar tabloul unui Păstor duios, care conduce turma la odihnă şi o duce în "păşuni verzi", "la ape de odihnă", ocrotind-o de primejdiile pustiului, dar şi tabloul unei Gazde pline de bunătate, care oferă abundenţă de hrană şi grijă atentă oaspetelui Său. Psalmul se încheie cu o mărturisirea deplinei încrederi în Iehova, care va conduce pe copilul Lui iubitor prin viaţa aceasta şi care îl va primi ca oaspete al Lui până la sfârşitul zilelor sale.

Poemul se împarte în trei strofe. Primele două (v. 1-3 şi v. 4) prezintă ideea călăuzirii şi ocrotirii iubitoare; a treia (v. 5.6) prezintă ideea ospitalităţii.

Psalmul 23 nu are nici o umbră de naţionalism. El este universal prin apelul lui. Cu siguranţă că experienţele lui David ca păstor prin locurile aspre ale dealurilor Iudeii şi, mai târziu, ca Gazdă împărătească în belşugul curţii orientale din oraşul-capitală, l-au calificat să scrie acest psalm, cea mai plăcută dintre poeziile lirice sacre.

Cu privire la preambul, vezi Ed 164; DA 476, 477; PP 413.

1. Păstorul meu. Imaginea care prezintă pe Iehova ca păstor şi pe poporul Lui ca oi este obişnuită în

Scripturi. Cea mai timpurie apariţie a acestei imagini este Genesa 48,15, unde "Dumnezeu cel ce mă păscu" [trd. Niţulescu] este de fapt "păstorul" lui Israel (vezi Genesa 49,24). Imaginea aceasta mai apare în Psalmi (78,52; 80,1; 119,176), în profeţi (Isaia 40,11; Ezechiel 34; Mica 7,14) şi în Noul Testament (Luca 15,3-7; Ioan 10,1-18; 21,15-17; Evrei 13,20; 1 Petru 2,25; 5,4). Pentru a înţelege şi aprecia frumuseţea şi semnificaţiaimaginilor plastice, trebuie să cunoaştem natura primejdioasă a pustietăţii iudaice şi viaţa intimă a păstorului şia oilor lui, şi în special a relaţiei apropiate care se naşte între ei în timpul nesfârşitelor ore de singurătate pe care le petrec împreună.

Nu voi duce lipsă de nimic. O declaraţie de încredere absolută în Dumnezeu. Expresia aceasta este notadominantă a psalmului.

Psalmi 23:2 2. Păşuni verzi. Literal, "păşuni cu iarbă fragedă, proaspătă".

Ape de odihnă. [Ape liniştite, KJV]. Literal, "ape ale locurilor de odihnă", adică, locuri de odihnă cu apă, ca lângă un râu, pârâu, izvor sau lac. Ce tablou minunat al harului lui Dumnezeu e zugrăvit aici (vezi PP 413)! Bunul Păstor Îşi conduce oile "la ape de odihnă" numai pentru a le pregăti mai bine pentru eforturile obositoare necesare parcurgerii drumului care le stă în faţă. Dumnezeu acordă ceasuri de împrospătare a forţelor pentru a-i face pe oameni în stare să ţină piept mai bine bătăliile grele ale nenumăratelor ocupaţii ale zilei.

Psalmi 23:3 3. Înviorează. Ebr. shub (vezi la Psalm 19,7).

Sufletul. Ebr. nephesh (vezi la Psalm 3,2; 16,10).

Cărări drepte. [Cărări ale dreptăţii, KJV]. Cei familiarizaţi cu terenul accidentat al Iudeii, ştiu cât de uşor e să iroseşti timp şi să ai parte de întâmplări nefericite când traversezi ţinuturile muntoase, cu văi adânci, dacă nu găseşti poteca cea bună. Dacă Îi îngăduim, Dumnezeu ne călăuzeşte totdeauna pe calea cea dreaptă, cu toate că la un moment nu ni se pare uşoară.

Din pricina Numelui Său. Călăuzirea lui Dumnezeu este o descoperire a caracterului Său în faţa oamenilor (vezi la Exod 33,19; vezi la Psalm 31,3).

Psalmi 23:4 4. Valea umbrei morţii. Ebr. şalmaweth, prin etimologie populară de la şel, "umbră", şi maweth, "moarte". Ambele cuvinte sunt foarte obişnuite în Vechiul Testament, şel fiind găsit de 49 de ori, de 45 de oritradus "umbră", şi maweth apărând de 157 de ori, de 128 de ori tradus "moarte". Unii cercetători moderni derivă şalmaweth din rădăcina acadiană şalamu, care înseamnă "a se înnegri" şi de aceea traduc şalmaweth "întuneric". Derivarea tradiţională are spijinul LXX. Ugaritica (vezi p. 618, 619) nu oferă nici o lumină asupraexpresiei şalmaweth. În literatura existentă a acelei limbi cuvântul apare numai o singură dată într-un paragrafobscur. Bunyan a făcut expresia "umbra morţii", în mod special apreciată de cititorii marii sale alegorii, "Călătoria creştinului".

Tu eşti cu mine. Lucrul acesta e îndestulător. Creştinul nu are nevoie de nimic altceva. "Numai Tu, numai Tu, Tu să-mi fii al vieţii vis".

Toiagul. Ebr. shebeţ, folosit pentru toiagul unui păstor (Levitic 27,32), nuiaua unui învăţător (2 Samuel7,14; Proverbe 13,24) şi sceptrul unui cârmuitor (Genesa 49,10; Isaia 14,5). El a fost uneori folosit ca armă (2 Samuel 23,21) şi o astfel de funcţie este probabil urmărită în Psalm 23,4, toiagul fiind folosit ca o armă de apărare împotriva fiarelor sălbatice care bântuiau păşunile.

Nuiaua. [Cârja, KJV]. Ebr. mish'eneth, "un baston", "o cârjă", ca de pildă pentru bolnav sau bătrân ca să se sprijine pe el (Exod 21,19; Zaharia 8,4).

Mă mângâie. [Ele mă mângâie, KJV]. "Ele" este accentuat, ca şi cum s-ar zice: "Ele sunt cele care mă

mângâie". Toiagul şi nuiaua sunt semne ale prezenţei păstorului şi îl arată pe păstor gata să ajute în orice clipă.

Păstorul Se îngrijeşte de odihnă, înviorare, hrană, refacere, comunicare, călăuzire, eliberare de frică, mângâiere, siguranţă, biruinţă asupra duşmanilor. Ce poate cere mai mult un creştin? Totuşi, psalmistul caută să accentueze aceste dovezi ale bunătăţii lui Iehova şi adaugă la ele, prin folosirea unei alte imagini, pe aceea a unei Gazde pline de bunătate.

Psalmi 23:5 5. Îmi întinzi masa. David se prezintă acum ca pe un oaspete în sala de ospăţ a lui Dumnezeu. Iehova e mai mult decât un Păstor. El este un Împărat, care împarte cu îmbelşugare oaspeţilor săi bunătăţile de la masa Sa. Compară cu parabola nunţii fiului de împărat (Matei 22,1-14). Expresia "îmi întinzi masa" este idiomatică pentru pregătirea unei mese (vezi Proverbe 9,2).

Potrivnicilor mei. Întrucât Dumnezeu este Gazda, uneltirile împotrivitorilor de a face rău trebuie să eşueze.

Paharul meu este plin de dă peste el. Compară cu Efeseni 3,20. David gândeşte aici în primul rând, dacă nu chiar întru totul, la paharul de bucurie al Domnului. Dumnezeu revarsă în mod neprecupeţit din îndurările Sale, suficient şi chiar pe deasupra. Într-un sens secundar, imaginea poate sugera binecuvântările prosperităţii materiale. David se bucurase de asemenea binecuvântări. El înţelesese totodată, în urma unor experienţe grele, că prosperitatea este periculoasă pentru viaţa spirituală. "Paharul cel mai greu de dus este... paharul plin până sus" (MH 212). Mai greu decât atât, dacă ar fi cu putinţă, e să duci paharul care "dă peste el".

Psalmi 23:6 6. Îndurarea. Binecuvântările materiale şi spirituale sunt personificate ca însoţindu-l pe David în tot cursul vieţii lui. Limbajul folosit de el prezintă încrederea deplină în călăuzirea lui Dumnezeu printre vicisitudinile vieţii prezente şi anticipează cu bucurie călăuzirea pe viitor.

Casa Domnului. Rămânerea psalmistului ca oaspete în Casa lui Dumnezeu e asigurată (Psalm 15,1; cf. Psalm 27,4; 65,4; 84,4).

Până la sfârşitul zilelor mele. [Pururea, KJV]. Literal, "cât vor fi zilele de lungi", sugerând ideea de cât va trăi. Dar copilul credincios al lui Dumnezeu priveşte dincolo de comuniunea lui cu Dumnezeu în viaţa aceasta la comuniunea veşnică din împărăţia Sa. Psalmul se încheie cu o stare sufletească de bucurie neţărmurită.


1 DA 476; LS 39; 1 T 31; 8T 10, 39

1-4 Ed 164

2 PP 413

2.3 ML 206

4 MH 268; 7T 87

5 LS 171

6 CS 18; 4T 328; 6T 367

Psalmi 24:1 INTRODUCERE - Psalmul 24, unul din imnurile pentru stabilirea Ierusalimului ca cetate a marelui

Împărat (vezi Psalm 30; 101; 132,1-9) pare să aibă un fundal istoric în evenimentele din 2 Samuel 6 şi 1 Cronici 15. David cucerise fortăreaţa iebusită Sion (2 Samuel 5,6-10) şi acum s-a hotărât să aducă chivotul dela locul lui de odihnă temporar, din casa lui Obed-Edom din Chiriat-Iearim, în cortul pe care îl pregătise pentru acesta în cetatea Ierusalim. Ca urmare a pus la punct o ceremonie pentru ocazia aceea, în care Psalmul24 a fost cântat ca parte a ritualului solemn (vezi PP 707, 708). Unii au considerat că David a compus psalmul acesta anume pentru ocazia aceasta. Totuşi, lucrul acesta nu se afirmă. Cuvintele v 7-10 ale psalmuluiau fost cântate de două coruri de îngeri, când Cerul a primit pe adevăratul Fiu al lui David, la înapoierea în Ierusalimul ceresc (vezi DA 833; EW 187, 190, 191).

Imnul are două părţi. Cu prilejul folosirii lui iniţiale, partea întâi a fost fără îndoială cântată la poalele dealului pe care era aşezat Ierusalimul, înainte ca procesiunea să înceapă să urce (v. 1-6), iar a doua parte a fost cântată în faţa porţilor cetăţii, chiar înainte de marea intrare (v. 7-10). Cele două strofe ale primei părţi s-ar putea să fi fost cântate de coruri alternative; apelurile, întrebările şi răspunsurile celei de a doua părţi, de către două coruri după metoda antifonală. Versetele 7-10 apar în corul plin de inspiraţie "Porţi, ridicaţi-vă capetele" din oratoriul Mesia al lui G.F. Haendel, partea a doua, care transpune maiestuos caracterul antifonalal psalmului.

Acest poem elaborat a fost numit o extensie vechi-testamentară a ideii care a stat la baza afirmaţiei lui Isus: "Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!" (Matei 5,8). Cerinţa fundamentală a cetăţeniei în împărăţia lui Dumnezeu este curăţia. Numai cei cu inima curată vor intra în Ierusalimul de sus. Dreptatea facilitează intrarea pe porţile cerului (vezi Psalm 118,19.20).

Potrivit cu tradiţia, Psalmul 24 era cântat ca parte a închinării de dimineaţă din Templu, în ziua întâi a săptămânii. Lucrul acesta e sugerat de LXX, care are ca titlu: "Un psalm al lui David, al primei zile a săptămânii". Cuvintele acestui psalm sunt folosite şi la slujbele din Sabat de dimineaţă şi de după-amiază în sinagoga modernă, înainte ca Tora să fie readusă în chivot.



1. Al Domnului este pământul. Dumnezeu are un asupra pământului, asupra a tot ce cuprinde el şi asupra tuturor locuitorilor lui, întrucât este Creatorul şi Stăpânul întregului pământ. Această concepţie anulează exclusivismul iudeilor sau al seamurilor. Versetul este un exemplu desăvârşit de paralelism sinonim, a doua parte echilibrând, repetând şi dezvoltând ideea din partea întâi.

Psalmi 24:2 2. Pe mări. O imagine scoasă probabil din raportul creaţiunii. La început, pământul era acoperit complet de apă (Genesa 1,2). Apoi glasul Creatorului a poruncit ca apele să fie adunate la un loc şi uscatul să se arate (Genesa 1,9). Compară cu expresia "apele mai de sus decât pământul" ["apa de sub pământ", KJV] (Exod 20,4).

Psalmi 24:3 3. Cine va putea să se suie? Compară cu Psalmul 15.

Psalmi 24:4 4. Mâinile nevinovate. [Mâinile curate, KJV]. Nepătate de nelegiuire. Întrucât mâinile sunt instrumentele acţiunii, a avea mâini curate înseamnă a fi drept (vezi Iov 17,9; Psalm 18,24).

Inima curată. Adevărata religie nu constă doar din împlinirea exterioară a ceremoniilor religioase. Ea conduce inima şi aduce curăţie în gând şi sinceritate în motive.

Nu-şi dedă sufletul. "Suflet" înseamnă "persoană" (vezi la Psalm 3,2; 16,10).

Minciună. [Vanitate, KJV]. Ebr. shaw', "deşertăciune", uneori folosit pentru idoli ca fiind lipsiţi de vreovaloare (Ieremia 18,15); de asemenea pentru păreri false, jurământ mincinos sau luare în deşert a Numelui lui

Dumnezeu (Exod 20,7). Omul evlavios ţine cont doar de ce este adevărat şi real.

Nu jură ca să înşele. Compară cu porunca a noua (Exod 20,16).

Psalmi 24:5 5. Binecuvântarea Domnului. Prietenia şi favoarea lui Dumnezeu sunt dreptul aceluia care are caracterul menţionat.

Starea după voia Lui. [Neprihănire, KJV]. Dumnezeu îl consideră un drept, fiind tratat potrivit cu adevăratul lui caracter.

Psalmi 24:6 6. A celor. [Generaţia, KJV]. Cuvântul ebraic înseamnă "popor", "neam", "tip de om" (vezi Psalm 14,5). Expresia "a căuta pe Dumnezeu" este folosită pentru a descrie adevărata religie a inimii (vezi Psalm 9,10; 14,2; 63,1). Ea include dorinţa fierbinte de a-L cunoaşte pe Dumnezeu.

Lui Iacov. [O, Iacov, KJV]. LXX redă astfel expresia aceasta: "care caută faţa Dumnezeului lui Iacov."

Psalmi 24:7 7. Ridicaţi-vă capetele. Procesiunea se apropie de porţile Sionului, este pe punctul de a intra în cetate şirosteşte un apel de a primi pe Împăratul slavei. Vezi la Marcu 16,9.

Porţi veşnice. Sugerează constantă. Ierusalimul urmează să fie locaşul permanent al chivotului.

Psalmi 24:8 8. Cine este acest împărat al slavei? Întrebarea aceasta a fost cântată ca răspuns către cei care ceruseră străjerilor de pe zidurile cetăţii să deschidă porţile (vezi PP 707). Răspunsul urmează. Împăratul slavei este Iehova, puternic şi tare, un Dumnezeu al puterii, Creator şi Stăpân al pământului, care Îşi arată puterea prin înfrângerea duşmanilor Lui.

Psalmi 24:9 9. Ridicaţi-vă capetele. Repetarea apelului întăreşte cele rostite şi intensifică ritualismul explicit al poemului. O ceremonie este în curs de desfăşurare. Poezia ebraică se delectează cu repetiţia sau cu ceva aproape de repetiţie de dragul sublinierii (vezi v. 7).

Psalmi 24:10 10. Cine este acest Împărat? Vezi la v. 8.

Domnul oştirilor. Dumnezeu cârmuieşte peste un univers de făpturi şi de lucruri create, dispuse în ordine sau aranjate precum oştirile pentru bătălie. Domnia Lui este universală. Locuitorii universului de toate rangurile şi de toate categoriile recunosc cârmuirea Lui. "Oştirile" este folosit uneori pentru corpurile cereşti (vezi Genesa 2,1; Deuteronom 17,3), uneori pentru îngeri (Iosua 5,14; Psalm 103,21; 148,2). La primul răspuns al purtătorilor chivotului (Psalm 24,8), porţile par să fi rămas închise în faţa alaiului în aşteptare. La acest al doilea răspuns, "Domnul oştirilor", în loc de "Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel viteaz în lupte", pare să fie un fel de parolă monumentală, care descuie porţile cetăţii. Efectul ritualic este intensificat. Vezi şi 1 Samuel 17,45; 2 Samuel 6,2; Isaia 1,9.

Psalmul se încheie în perfect acord cu ideea de început: numai Dumnezeu este Stăpânul universului; doar EL trebuie să fie recunoscut pretutindeni. Ceremonia instalării chivotului pe muntele Domnului oferă o ocazie potrivită pentru proclamaţia aceasta.


1 ChS 168; CS 72, 186; TM 198; 1T 536; 2T 652; 3T 549; 5T 311; 7T 212; WM 278

3 PP 506

3.4 CH 82, 101; LS 66; ML 72, 129; 2T 307, 459

4 EW 16, 58; ML 341; TM 426, 443; 1T 60; 2T 552; 3T 207; 7T 212

7 EW 187, 190

7-9 PP 476; SR 236

7-10 AA 38; DA 833; PP 707; SR 239

8 EW 190

9.10 EW 191

Psalmi 25:1 INTRODUCERE - Psalmul 25 este al doilea din psalmii-acrostih sau alfabetici (vezi p. 625). El este o rugăciune care încorporează stări de devoţiune precum implorarea, mărturisirea credinţei şi penitenţa. Ca şi alţi psalmi-acrostih, el nu prezintă o dezvoltare logică a ideii, ci consistă dintr-o colecţie de expresii independente de devoţiune, aranjate în forma alfabetică, mai ales pe tema că Dumnezeu călăuzeşte şi învaţă pe cel cu duhul smerit şi dispus să înveţe.

Sunt tot atât de multe versete în psalmul acesta câte litere are alfabetul ebraic (22), cea dintâi literă stând la începutul fiecărui verset. Totuşi, se observă următoarele devieri de la tiparul strict: primele două versete încep cu prima literă a alfabetului; literele a 2-a, a 6-a şi a 19-a nu apar; atât v. 18 şi 19 încep cu litera a 20-a, iar v. 22 începe cu litera a 17-a. Psalmul 34 este aranjat într-un fel oarecum asemănător.

Cu privire la autorul psalmului, vezi 5 T 630.


1. La Tine. Starea de meditaţie este fixat în versetul întâi (vezi Psalm 86,4; 143,8). În ebraică, versetul începe cu 'aleph, cea dintâi literă a alfabetului ebraic.

Psalmi 25:2 2. Să nu fiu dat de ruşine. Psalmistul se încredea în Dumnezeu. Duşmanii lui ar fi avut motiv să triumfe,dacă el ar fi fost înşelat în această încredere. Versetul începe cu 'aleph. A doua literă, beth, nu apare în acrostih. Totuşi, al doilea cuvânt al acestui verset începe cu beth. Unii învăţaţi consideră primul cuvânt ca aparţinând unui rând neterminat din versetul 1.

Psalmi 25:3 3. Cei ce nădăjduiesc în Tine. Compară cu Psalm 27,14; 37,34. Expresia dă de înţeles că noi aşteptăm de la Dumnezeu îndrumări şi har ca să le urmăm. Psalmistul extinde rugăciunea ca să-i cuprindă pe toţi credincioşii evlavioşi.

Psalmi 25:4 4. Arată-mi. Săraci în pricepere spirituală, avem nevoie ca lumina lui Dumnezeu să se reverse asupra cărării noastre. Moise se ruga pentru o astfel de lumină (vezi Exod 33,13). Psalmistul este conştient mereu deaceastă nevoie (vezi Psalm 27,11; 86,11; 119,33). "Mă condu, blândă lumină" (Newman) este un prea frumosimn-rugăciune care exprimă ideea aceasta. Când ne rugăm să înţelegem căile lui Dumnezeu, cerem să înţelegem scopurile Sale, ca să ne putem îndrepta purtarea în mod înţelept.

Psalmi 25:5 5. Adevărul Tău. Adevărul lui Dumnezeu în contrast cu ceea ce noi, oamenii, putem considera în mod greşit că este adevăr (vezi Psalm 36,1-3; 86,11).

Tu eşti totdeauna nădejdea noastră. Vezi la v. 3.

Psalmi 25:6 6. Adu-Ţi aminte. Binecuvântările din trecut constituie temeiul conform căruia aşteaptă David binecuvântările viitoare. "Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci" (Evrei 13,8). Una din cele mai plăcute caracteristici ale lui David este rememorarea constantă a semnelor bunăvoinţei lui Dumnezeu.

Sunt veşnice. [Au fost pururi din vechime, KJV]. Faptele de bunătate ale lui Dumnezeu n-au lipsit niciodată. Dumnezeu este întotdeauna bun. Litera waw nu apare în acrostih, versetul acesta începe cu litera următoare din alfabetul ebraic, şi anume zayin.

Psalmi 25:7 7. Greşelile din tinereţea mea. [Păcatele tinereţii mele, KJV]. Poate conştient de tendinţa părintelui pământesc de a ierta nebuniile tinereţii fiului său, psalmistul Îl roagă pe Tatăl lui ceresc să uite faptele necugetate ale tinereţii lui (vezi Iov 13,26, unde Iov Îl acuză pe Dumnezeu că-l face să sufere pentru păcatele tinereţii sale). Rugăciunea de iertare din acest verset vine după ce psalmistul îşi dă seama că păcatul va ţine departe îndurarea lui Dumnezeu, pentru care se rugase în v. 6.

Fărădelegile. Ebr. pesha?im, "răzvrătiri", "revolte", subînţelegând astfel păcate cu voia.

Pentru bunătatea Ta. Nu pentru vreo calitate a sa personală, ci pentru că Dumnezeu este bun. Psalmul preamăreşte bunătatea nemărginită a lui Dumnezeu.

La maturitate, când ne dăm seama de povara păcatelor noastre, ne sprijinim pe iubirea cea mare a lui Dumnezeu, aşa cum e exprimată prin aceste cuvinte: "îndurare", "bunătate" (v. 6 şi 7). Versetul acesta sugerează că psalmistul a scris poemul în anii de mai târziu.

Psalmi 25:8 8. Bun şi drept. De la rugăciune psalmistul trece la meditaţie asupra caracterului lui Dumnezeu şi a felului Său de se purta ca oamenii. Întrucât El este bun şi drept, va mustra, va pedepsi, va călăuzi drept, ca unbun învăţător.

Psalmi 25:9 9. Smeriţi. Aceia care sunt ascultători, dispuşi să înveţe. Smerenia este cea dintâi treaptă pe scara dezvoltării creştine (vezi Matei 18,3).

Ce este drept. [În judecată, KJV]. Printr-o corectă preţuire a ceea ce înseamnă adevăr, datorie şi cale dreaptă a vieţii.

Calea Sa. "Nu calea mea, Doamne, ci a Ta!" ar trebui să fie rugăciunea celui care, cu smerenie, Îl urmează pe Dumnezeu.

Psalmi 25:10 10. Îndurarea şi credincioşia. [Îndurare şi adevăr, KJV]. Sinonime cu compătimire şi loialitate, două atribute ale caracterului lui Dumnezeu (vezi Psalm 85,10; cf. "harul şi adevărul" din Ioan 1,17).

Poruncile. [Mărturiile, KJV]. Vezi la Psalm 19,7.

Psalmi 25:11 11. Pentru Numele Tău. Pentru onoarea Numelui lui Dumnezeu. Psalmistul trece de la meditaţia asuprabunătăţii lui Dumnezeu la amintirea păcatelor sale. El e constrâns să ceară iertare, ca harul şi adevărul să se poată manifesta în sufletul lui (vezi v. 10). El se teme că legământul va fi rupt.

Este mare. Psalmistul îşi dă seama că păcatul lui este atât de mare (vezi Romani 5,15-21), încât are nevoie de iertarea pe care numai un Dumnezeu bun o poate da. Iubirea cea nemărginită a prevăzut o cale ca păcatele să poată fi iertate fără plată.

Psalmi 25:12 12. Îi arată calea. [Îl învaţă calea, KJV]. Dumnezeu poate să facă lucruri mari pentru omul care Îl onorează. Un asemenea om va învăţa de la Dumnezeu calea cea bună. Aceluia Dumnezeu îi va descoperi calea poruncilor Lui (vezi Psalm 119,30.173; Ioan 7,17).

Pe care trebuie s-o aleagă. Dumnezeu îl va învăţa în aşa fel încât el să aleagă calea cea bună. Omul nu eun automat. El are putere de alegere. Dar când un om se teme de Dumnezeu, puterea lui de alegere este exercitată în direcţia cea bună: el alege calea lui Dumnezeu (vezi DA 668). Începând cu versetul acesta este dată o serie nouă de cugetări.

Psalmi 25:13 13. Va locui. Literal, "va petrece noaptea".

În fericire. [În tihnă, KJV]. Literal, "în bunătate", într-o stare de siguranţă, în contrast cu soarta celui care rătăceşte fără o călăuză. Omul pocăit este ca un om care este liniştit şi în pace în propriul lui cămin (vezi Psalm 34,11; 37,28).

Sămânţa lui. Urmaşii lui.

Vor moşteni. Vezi Exod 20,12; Apocalipsa 26,3-13. Ţinta veşnică, aceea ca cel drept să moştenească pământul, este ţinută în şah doar de circumstanţe întâmplătoare şi temporare (vezi Romani 8,19-24; Matei 5,5).

Psalmi 25:14 14. Prietenia. [Taina, KJV]. Ebr. sod, "convorbire confidenţială", "un prieten special, intim", "o grupă de apropiaţi". "Prietenia" ar putea să fie intenţia exprimată aici (vezi RSV). Cei neprihăniţi se bucură de prietenia intimă cu Dumnezeu. El le spune lucrurile Lui tainice (vezi Proverbe 3,32). Avraam era prietenul lui Dumnezeu (vezi 2 Cronici 20,7; cf. Genesa 18,17).

Legământul. Vezi la v. 10. Dumnezeu îi face pe copiii Lui să înţeleagă tot ce e cuprins în legământul Lui cu ei, ca să dea fericirea şi mântuirea.

Psalmi 25:15 15. Spre Domnul. Compară cu Psalm 141,8. E bine ca anticiparea spirituală să devină o stare obişnuită a minţii. Sunt ochii mei îndreptaţi spre Domnul sau spre mine însumi?

Din laţ. Vezi Psalm 9,15; 10,9; 31,4. Dumnezeu nu ne ţine afară din laţ dacă alegem deliberat să fim prinşi de ea, dar ne promite să ne elibereze şi să ne mântuiască.

Psalmi 25:18 18. Iartă-mi. Ebr. naśa', care are unul dintre sensurile de bază "a ridica", precum şi "a îndepărta", "a duce departe". El este folosit pentru iertare într-un număr de pasaje (Genesa 50,17; Exod 10,17; 32,32 etc.). Naśa' este folosit şi pentru purtarea înlocuitoare a păcatelor. Preoţii urmau să poarte nelegiuirea copiilor lui Iuda (Levitic 10,17). Există o simplă trecere de la ideea de purtare înlocuitoare de păcat la cea de iertare. Unul dintre cuvintele greceşti corespunzătoare, airo, apare în Ioan 1,29 în afirmaţia "care ridică păcatele lumii".

În loc de un qoph, cu care ar trebui să înceapă acest verset, dacă s-ar urma tiparul regulat de acrostih, versetul acesta începe cu resh, litera imediat următoare în alfabetul ebraic. În acelaşi timp, resh apare şi la locul lui cuvenit, la începutul v. 19.

Psalmi 25:19 19. Vrăjmaşii. Vezi Psalm 3,6.7; 5,8; 6,7.10; 7,1.6; 17,9 etc.

Ură mare. Duşmanii lui David căutau continuu nimicirea lui.

Psalmi 25:20 20. Sufletul. Adică "mă" (vezi la Psalm 3,2; 16,10).

Să nu fiu dat de ruşine. Vezi la v. 2.

Psalmi 25:21 21. Nevinovăţia şi neprihănirea. Prin harul lui Dumnezeu, el nădăjduieşte să-şi însuşească trăsăturile desăvârşirii. Anterior, deplânsese mărimea păcatului lui (v. 11).

Versetul acesta începe cu taw, ultima literă a alfabetului ebraic.

Psalmi 25:22 22. Israel. Poporul lui Dumnezeu. Deşi până acum psalmul a fost strict personal, psalmistul lărgeşte aria, cuprinzând în cererea sa pe toţi copiii lui Dumnezeu care se găsesc în circumstanţe asemănătoare. Era ceva natural ca psalmistul să adauge o rugăciune pentru poporul lui din preaplinul inimii. Din punctul de vedere al închinării publice, versetul acesta face ca întregul psalm să fie potrivit pentru o adunare de închinători.


7-9 5T 630

9 AA 279; LS 92; ML 56; PP 384; SL 12; TM 502; 3T 449; 7T 213; 4T 653

10 GC 354

14 DA 412; FE 374; GC 312; PP 139, 329; TM 269

Psalmi 26:1 INTRODUCERE - În Psalmul 26, autorul apelează la Cercetătorul inimilor să fie martor al probităţii sale şi să-l ferească de soarta celor nelegiuiţi şi îşi încheie rugăciunea cu o declaraţie privitoare la intenţia lui de a se afla printre prietenii lui Dumnezeu. Psalmul e o rugăciune potrivită ca pregătire pentru închinarea publică. Începe într-o notă minoră şi sfârşeşte într-o notă majoră de laudă pioasă la adresa lui Dumnezeu pentru călăuzire divină.


1. Fă-mi dreptate. [Judecă-mă, KJV]. Psalmistul cere ca Dumnezeu să-l cerceteze şi să-i susţină cauza.

Nevinovăţie. Declararea nevinovăţiei faţă de o acuzaţie neadevărată nu exclude un cuvenit simţ al păcătoşeniei. Psalmistul recunoaşte nevoia sa de răscumpărare şi îndurare divină (v. 11).

Fără şovăire. [Nu voi aluneca, KJV]. Dacă am nevinovăţia pe care o susţin, nu pot să alunec, nu mă voiclinti (vezi la Psalm 15,5; 16,8).

Psalmi 26:2 2. Cercetează-mă. Psalmistul cere lui Dumnezeu să-i cerceteze purtarea. Ideea este repetată şi accentuată în verbele "încearcă-mă", "trece-mi prin cuptorul cu foc".

Încearcă-mă. Ebr. nasah, "a pune la probă", "a încerca". Nasah e tradus "a pune la încercare" în Genesa22,1 ["ispitit", KJV]. "A ispiti" înseamnă şi "a pune la încercare", "a proba".

Rărunchii. Literal, "rinichii". Pe vremuri, cuvântul acesta era folosit pentru a desemna sediul emoţiilor (vezi la Psalm 7,9).

Psalmi 26:3 3. Înaintea ochilor mei. Deoarece psalmistul ţine înaintea ochilor bunătatea lui Dumnezeu ca pe o stea călăuzitoare, el este ferit de rău şi umblă pe calea adevărului (vezi la Psalm 1,1).

Umblu. Versetul acesta declară rostul rugăciunii din v. 1 şi 2.

Psalmi 26:4 4. Nu şed. [Nu am şezut, KJV]. Vezi la Psalm 1,1.

Oameni mincinoşi. Literal, "oameni de nimic", oameni care urmăresc scopuri lipsite de valoare în loc săurmărească idealuri adevărate (vezi Iov 11,11; vezi la Psalm 24,4).

Nu merg. [Nu voi umbla, KJV]. Vezi la Psalm 1,1. Schimbarea la viitor a timpului sugerează că el va continua să se păstreze curat. Aceeaşi schimbare plină de semnificaţie a timpului apare şi în v. 5.

Psalmi 26:5 5. Adunarea celor ce fac răul. Schimbarea timpului în versetul acesta [în KJV] este analoagă în semnificaţie cu schimbarea timpului în v. 4. Versetele acestea sugerează cu putere ideea din Psalm 1,1.

Psalmi 26:6 6. Îmi spăl mâinile. Spălarea mâinilor se făcea uneori ca simbol al curăţiei (vezi Deuteronom 21,6; Matei 27,24). Psalmistul se obligă să-şi păstreze sufletul în nevinovăţie, astfel încât să se poată apropria de altarul lui Dumnezeu.

"Curăţiţi-vă, cei ce purtaţi vasele Domnului" (Isaia 52,11).

Înconjur. Psalmistul doreşte să fie curat, ca să se poată alătura închinătorilor din Templu.

Psalmi 26:7 7. Să izbucnească. [Ca să pot vesti, KJV]. Literal, "ca să fac să fie auzite". Copilul cu adevărat sincer allui Dumnezeu e plin de râvnă să facă cunoscut şi altora bunătatea lui Dumnezeu (vezi Psalm 9,1). O inimă care vesteşte lauda este una din cele mai sigure dovezi ale pocăinţei.

Psalmi 26:8 8. Eu iubesc. E bine să se evite răul, dar dacă activitatea religioasă nu se sfârşeşte aici, experienţa este negativă; e mai bine să se meargă în locul unde este Dumnezeu - experienţa este pozitivă (vezi la Psalm 27,4).

Slava. [onoarea, KJV]. Ebr. kabod, fie "onoare", fie "slavă". În sanctuar, unde ispitele cele multe ale lumii rămân închise afară, oamenii pot deveni conştienţi de slava lui Dumnezeu.

Psalmi 26:9 9. Nu-mi lua. [Nu-mi pune la un loc, KJV]. Psalmistul nu doreşte să fie numărat printre păcătoşi şi sortit împreună cu ei nimicirii finale.

Sufletul. Adică "pe mine" (vezi la Psalm 3,2; 16,10).

Oamenii care varsă sânge. Literal, "oameni ai sângelui", adică ucigaşi.

Psalmi 26:11 11. Eu umblu. [Eu voi umbla, KJV]. Psalmistul e decis să continue să umble pe aceeaşi cărare ca şi până atunci. Această hotărâre este temeiul rugăciunii din a doua parte a versetului.

Neprihănire. [Integritate, KJV]. Ebr. tom, "deplinătate" (vezi Proverbe 2,7; 10,9; 28,6 pentru alte apariţii ale cuvântului tom).

Izbăveşte-mă. Însuşi faptul că psalmistul se roagă să fie izbăvit de păcat arată că el nu pretinde că e

desăvârşit în înţelesul absolut.

Ai milă. Ascultându-mi rugăciunea (vezi Psalm 4,1).

Psalmi 26:12 12. Piciorul meu stă. Psalmistul cere răspuns la rugăciune: cu ochiul credinţei el se vede deja stând "pe calea cea dreaptă" ["pe un loc neted", KJV] (vezi Psalm 40,2; cf. Isaia 40,4). După ce a străbătut cărări aspre şi primejdioase, urcând dealuri şi coborând văi, trecând peste pietre şi bolovani, prin mărăcini şi hăţişuri, el respiră uşurat aflându-şi piciorul "pe un loc neted". Acesta este privilegiul special al fiecărui copil al lui Dumnezeu.

Voi binecuvânta. Împlinind astfel hotărârea de v. 7 (vezi Psalm 22,22).

Psalmul acesta ar trebui să ne îndemne să cercetăm dovezile credincioşiei noastre faţă de Dumnezeu şi, când am găsit un loc neted al experienţei creştine, să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru dovezile mântuirii noastre. Avem nevoie să dezvoltăm deprinderea de a cultiva gânduri bune, de a ne feri de tovărăşii rele, de a ne bucura de participarea la serviciul de închinare public. Atunci vom fi în stare să-L binecuvântăm pe Iehova în adunarea celor drepţi.


4 FE 294

7 CS 115

Psalmi 27:1 INTRODUCERE - Psalmul acesta a fost scris de David pe când era un "fugar hăituit, care-şi găsea adăpost în stâncile şi peşterile pustiei" (Ed 164). El descoperă spiritul de încredere deplină a psalmistului în Dumnezeu în mijlocul primejdiilor vieţii de fugar. A fost numit Psalmul întăritor. În nici un alt psalm nu e exprimată dorinţa arzătoare a lui David de serviciul sanctuarului ca aici. Unii sugerează 1 Samuel 22,22 ca fundal al acestui psalm. Psalmul are trei subîmpărţiri: v. 1-6 exprimă încrederea temeinică a poetului în Dumnezeu, în ciuda ameninţărilor duşmanului; v. 7-12 strigă cu jale după ajutor; iar v. 13 şi 14, ca o concluzie, găsesc ajutor sigur în încrederea plină de speranţă în Dumnezeu. În ritualul iudaic modern, Psalmul27 este recitat zilnic în tot cursul celei de a şasea luni ca pregătire pentru Anul Nou şi pentru Ziua ispăşirii.


1. Domnul... lumina mea. Adică Iehova este lumina care dispersează întunericul din jurul meu, făcându-mi cărarea limpede. Expresia aceasta, aflată deseori în Noul Testament (vezi Ioan 1,7-9; 12,46; 1 Ioan 1,5) nu e aşa de obişnuită în Vechiul Testament. Compară cu binecuvântarea aaronică (Numeri 6,25).

Mântuirea. Vezi Psalm 18,2; 62,2.6.

De cine să mă tem? Nici de alţi dumnezei, pentru că sunt mincinoşi, nici de demoni, nici de oameni (vezi Romani 8,31).

Sprijinitorul. [Tăria, KJV]. Literal, "un loc de siguranţă", "o cetăţuie" (vezi Psalm 28,8). Calvin numea întreitul scut de apărare împotriva tuturor ameninţărilor: "Lumină, Mântuire, Cetăţuie." Psalmul începe cu o notă de lipsă totală de teamă. Încrederea psalmistului în Dumnezeu nu îngăduie nici o urmă de teamă.

Psalmi 27:2 2. Mănânce carnea. Psalmistul aseamănă adesea pe duşmanii lui cu fiare sălbatice (vezi Psalm 22,13.16.21).

Se clatină şi cad. [S-au împiedicat şi au căzut, KJV]. Ei nu şi-au atins scopurile. Limbajul versetului acestuia pare să se refere la un incident anume, când David a fost apărat de atacul duşmanilor lui.

Psalmi 27:3 3. Plin de încredere. Încrederea lui David cunoaşte o formă proaspătă de exprimare entuziastă (vezi la Psalm 3,1).

Psalmi 27:4 4. Un lucru. Dorinţa fierbinte a lui David de a fi angajat necurmat în slujba lui Dumnezeu, de a fi un oaspete permanent al Găzduitorului ceresc este foarte frumos exprimată în psalmul acesta (vezi Psalm 15,23.65).

Frumuseţea. Ebr. no?am, "condescendenţă", "bunătate".

Să mă minunez de Templul Lui. În templul creştin, mintea noastră este iluminată, îndoielile noastre înlăturate şi inimile noastre mângâiate de adevărul lui Dumnezeu.

Psalmi 27:5 5. Coliba. Ebr. sok, "un acoperământ", folosit pentru ascunzătoarea unui leu în Psalm 10,9; Ieremia 25,38, de aici, refugiu secret. Sok e tradus "cort" în Psalm 76,2, care e descris ca fiind în Salem. Limbajul din Psalm 27,5 este figurat şi înseamnă un loc de adăpost. Aici nu poate fi vorba de casa propriu-zisă a lui Dumnezeu din Ierusalim, întrucât aceasta nu a apărut decât mulţi ani mai târziu.

Sub acoperişul. [În locul tainic, KJV]. Literal, "în ascunzătoare". Locul cel mai retras al locuinţei. În ebraică, cuvântul pentru "locul tainic" este forma substantivală a verbului tradus "mă va ascunde".

Psalmi 27:6 6. Mi se şi înalţă. Simbolizează victoria asupra vrăjmaşilor lui.

În sunetul trâmbiţei. [Cu bucurie, KJV]. Ebr. teru?ah, literal, "un strigăt de bucurie." Cuvântul e folositpentru strigătul care a însoţit căderea zidurilor Ierihonului (Iosua 6,5.20). Despre alte ocazii în care e folosit teru?ah, vezi Numeri 23,21; 1 Samuel 4,5; 2 Samuel 6,15; Psalm 33,3; 150,5.

Voi cânta şi voi lăuda. Acest val de laudă vine dintr-o inimă plină, atât de plină încât psalmistul alege sădea expresie hotărârii lui prin repetarea şi stăruirea asupra ideii.

Psalmi 27:7 7. Ascultă-mă, Doamne. În acest punct al psalmului se observă o schimbare totală în ton, de la încredere absolută la un strigăt jalnic de ajutor. Schimbarea aceasta face o anumită şcoală de critici să tragă concluzia că de fapt psalmul este compus din doi psalmi aparte. O astfel de concluzie nu e deloc necesară, dacă se admite că, în ciuda încrederii psalmistului în Dumnezeu, forţa împrejurărilor reale îl determină să strige după ajutor într-o lume cât se poate de reală. Chiar când suntem siguri de favoarea lui Dumnezeu, trebuie să recunoaştem fără încetare nevoia noastră după El şi să-I cerem ajutorul.

Psalmi 27:8 8. Caută Faţa Mea. [Căutaţi Faţa Mea, KJV]. Versetul acesta este dialogul unei frumoase comuniuni dintre David şi Dumnezeul lui. Dumnezeu îi spusese: "Caută Faţa Mea". David Îi aminteşte lui Dumnezeu de porunca Lui şi din adâncul inimii răspunde: "Faţa Ta, Doamne, o caut." Aici este o adevărată apropiere, care se aseamănă cu prietenia care a existat între Moise şi Dumnezeu (vezi Exod 33,11). Scumpă este acea comuniune cu Dumnezeu care, la vreme de nevoie, găseşte sufletul împărtăşindu-se cu sfatul lui Dumnezeu. Marea valoare a îndurării lui Dumnezeu arătată în aceea că Faţa Lui priveşte către copiii Săi este una dintre ideile cele mai bogate din Psaltire. Compară cu Numeri 6,25.

Psalmi 27:9 9. Nu-mi ascunde. Vezi la Psalm 4,6.

Nu îndepărta. David se roagă pentru neîntrerupta părtăşie cu Dumnezeu.

Dumnezeul mântuirii mele. Îndurările din trecut sunt totdeauna un temei pentru binecuvântări permanente. Întrucât Dumnezeu ne-a mântuit până în prezent, putem să ne rugăm pentru manifestarea în continuare a puterii Lui mântuitoare.

Psalmi 27:10 10. Mă părăsesc. Uneori părinţii îi părăsesc pe copiii lor, dar Dumnezeu nu îi părăseşte niciodată pe ai Săi.

Mă primeşte. Din ebraicul 'asaph, literal, "a aduna". Asaph este folosit pentru ospitalitatea amabilă (vezi Iosua 20,4; Judecători 19,15.18).

Psalmi 27:11 11. Calea. Compară Psalm 25,4.5

Cărarea cea dreaptă. Sau, "un drum neted" (vezi Psalm 26,12).

Psalmi 27:12 12. Bunul plac. [Voia, KJV]. Ebr. nephesh, în general tradus "suflet" (vezi la Psalm 16,10), dar aici aproape echivalent cu "voia". O paralelă se poate găsi în ugarită (vezi p. 618, 619), unde npsh înseamnă nu numai "suflet", ci şi "dorinţă" sau "voinţă".

Martori mincinoşi. David fusese deseori acuzat pe nedrept (vezi la Psalm 7,3; cf. 1 Samuel 24,12; 26,18).

Nu suflă decât asuprire. Compară cu expresia care descrie având impetuos al lui Saul de a persecuta pecreştini: "Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului" (Fapte 9,1).

Psalmi 27:13 13. O! Dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului. [Aş fi leşinat dacă n-aş fi crezut că voi vedea bunătatea Domnului, KJV]. Aş fi leşinat [din KJV] sunt cuvinte care nu apar în original. Ele sunt adăugate [în KJV] pentru a completa sensul clar al psalmistului: "Ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă n-aş fi crezut în bunătatea lui Dumnezeu!" Atât de mulţi şi de teribili sunt duşmanii lui, încât el s-ar fi prăbuşit dacă n-ar fi avut credinţa neclintită că, în cele din urmă, va vedea manifestarea bunătăţii lui Dumnezeu pe pământ (vezi Iov 19,25-27). Aceasta indică o credinţă puternică, însoţită de o evlavie pe măsură, spre care orice copilal lui Dumnezeu ar trebui să aspire. Credinţa putea să se piardă şi să se transforme în teamă, dacă speranţa nu ar fi rămas vie.

Psalmi 27:14 14. Nădăjduieşte în Domnul. Psalmistul se îmbărbătează în primul pe sine. Partea lui mai tare încurajează partea mai slabă să nu dispere (vezi la Psalm 25,3).

Fii tare. Vezi Psalm 31,24. Compară cu sfatul lui Moise pentru Iosua (Deuteronom 31,7); cu sfatul lui Dumnezeu pentru Iosua (Iosua 1,6).

Psalmul se încheie cu repetarea îndemnului: "Şi nădăjduieşte în Domnul", ca şi cum psalmistul ar dori să planteze adânc în mintea şi inima noastră ideea că în orice vreme de îndoială şi primejdie, în loc să ne pierdem speranţa, ar trebui să mergem înainte "în puterea Domnului Dumnezeu" (vezi Psalm 71,16 [KJV]).


1 Ed 164; MH 255

5 GC 634; PP 110; 1T 125; 6T 393

5.6 MH 255

8 CT 457

11 7T 252

14 AH 343; TM 490; 7T 243

Psalmi 28:1 INTRODUCERE - Psalmul 28 pare să fi fost scris atunci când psalmistul se află în primejdia de a se lăsa târât de jos de cei nelegiuiţi. Psalmul are două părţi în antiteză. Schimbarea de la strigătul de eliberare dinnecaz din v. 1-5 la exprimarea recunoştinţei pentru ajutor din v. 6-9 e făcută dramatic de brusc. Rugăciunea este deosebit de potrivită pentru creştinul care se simte tras în jos de obiceiurile care-l stăpâneau înainte de pocăinţă.


1. Nu rămânea surd. [Nu tăcea, KJV]. Literal, "nu fi surd". Pentru psalmist, ideea că Dumnezeu tace e ceva care-l aruncă în confuzie.

Groapă. Ebr. bor, folosit pentru o groapă sau un bazin de apă (vezi Genesa 37,20; Exod 21,34) şi ca atare simbolizând mormântul. Cei ce mor sunt reprezentaţi în mod literal ca "pogorându-se în bor" (Psalm 30,3; 88,4; 143,7; Proverbe 1,12; Isaia 38,18; Ezechiel 26,20 etc.)

Psalmi 28:2 2. Rugăciunilor. Observă pluralul; rugăciunile lui sunt multe.

Îmi ridic mâinile. O atitudine obişnuită la rugăciune (vezi Plângeri 3,41).

Locaşul. [Oracolul, KJV]. Ebr. debir, "sfânta sfintelor". Noi ne ridicăm mâinile către locul locuinţei lui Dumnezeu din ceruri.

Psalmi 28:3 3. Nu mă lua. Compară cu Psalm 26,9. Psalmistul se roagă să nu fie luat împreună cu ceata celor nelegiuiţi (vezi rugăciunea Mântuitorului, Matei 6,13), şi deci să ajungă să fie pedepsit împreună cu ei.

Vorbesc de pace. Categoria celor descrişi aici este a unor făţarnici (vezi Psalm 26,4; cf. Psalm 12,2).

Psalmi 28:4 4. Răsplăteşte-le. Cu privire la sentimentul din v. 4 şi 5, vezi Isaia 1,20; 3,8-11; 5,18.19; vezi de asemenea discuţia despre psalmii de imprecaţie, p. 624.

Psalmi 28:5 5. Lucrările. Lucrările lui Dumnezeu prin creaţie şi de providenţă (vezi Romani 1,18-20). Nelegiuiţii vor fi nimiciţi nu din cauza răutăţii lor faţă de psalmist, ci din cauza răutăţii lor faţă de Dumnezeu, care se dă pe faţă în dispreţul lor faţă de dovezile suveranităţii Lui în lumea naturală şi în raporturile Lui cu oamenii (vezi Psalm 8).

Să doboare. [Nimicească, KJV]. Ebr. haras, "doboare", "dărâme" (vezi Ieremia 24,6).

Psalmi 28:6 6. Binecuvântat să fie Domnul. Psalmistul a primit deja în inimă răspunsul la rugăciunea sa şi acum izbucneşte neaşteptat de repede să aducă laude pline de bucurie. Această schimbare de la rugăciune stăruitoare la mulţumire este tipică multor psalmi (vezi Psalm 6,12.22 etc.)

Glasul rugăciunilor mele. Ca ecou al v. 2 şi scoţând în evidenţă răspunsul la rugăciunea lui stăruitoare.

Psalmi 28:7

7. Scutul. Vezi Psalm 3,3; cf. Psalm 33,20; 59,11.

Cântările. Inima care se încrede în Dumnezeu nu poate să nu cânte.

Psalmi 28:8 8. Tăria poporului. Psalmistul sfârşeşte psalmul cu un gând despre bunăstarea poporului (vezi Psalm 3,8).

Stânca izbăvitoare. [Puterea izbăvitoare, KJV]. Literal, "bastioane ale izbăvirii."

Unsul Său. Îndeosebi regele, ca ales de Dumnezeu. Tot poporul lui Dumnezeu, consacrat în slujba Lui, este într-un anumit sens unsul Lui (vezi 1 Petru 2,5.9).

Psalmi 28:9 9. Moştenirea Ta. Naţiunea lui Israel (vezi Deuteronom 4,20; 9,26.29). Forţa apelului psalmistului stă în pronumele "Tău" şi "Ta". Cum poate Dumnezeu să nu mântuiască ceea ce este al Lui?

Fii păstorul. [Păşunează-i, KJV]. Sau "păstoreşte-i". Încheierea psalmului sugerează păstorul simţitor din Psalm 80,1; Isaia 40,11; cf. Deuteronom 1,31; 32,11.12

Sprijinitorul. [Înalţă-i, KJV]. Ebr. naśa?, care înseamnă "a duce" [în braţe] ca în 2 Regi 4,19.

Cele din urmă cuvinte ale psalmului poartă cu ele binecuvântarea păcii, care întrece orice pricepere.


7 MH 256; TM 148

Psalmi 29:1 INTRODUCERE - Psalmul 29 a fost intitulat Cântarea furtunii, Cântarea celor şapte tunete. Ea este tipică pentru toţi psalmii ebraici despre natură. Poetul ebraic nu e deloc mulţumit doar să zugrăvească natura în cuvinte. El vede totdeauna în natură puterea şi slava Creatorului ei (Numele lui Dumnezeu [Yahweh], apare de 18 ori în acest psalm). În el este descrierea plastică a începutului unei furtuni, a continuării ei până la intensitatea maximă şi a momentului când se opreşte şi dispare. Structura poemului prezintă o simetrie elaborată, care apare în preludiu (v. 1.2), în descrierea furtunii prin repetarea de şapte ori a expresiei "glasul Domnului" (v. 3-9) şi în încheierea lui (v. 10.11). Psalmul este un medalion verbal.

Psalmul descrie un uragan ce vine dinspre Mediterană şi mătură munţii Libanului înainte să-şi risipeascăforţele în pustiul răsăritean. Poemul găseşte numeroase paralele detaliate în ugaritică (vezi pag 618, 619). Dintre acestea pot fi amintite suita celor trei "daţi" din v. 1 şi 2, "glasul" din v. 4 şi 5 şi numele "Liban" şi "Sirion" (vezi la Deuteronom 3,9) din v. 6. De asemenea, ugaritica a clarificat diferite neclarităţi (vezi la v. 6 şi 8).

Tradiţia spune că în Templul al doilea, psalmul acesta era cântat în ultima zi a Sărbătorii corturilor. Psalmul formează acum o parte a serviciului la sinagogă în ziua dintâi a Cincizecimii şi e cuprins în liturghia Sabatului. Fără îndoială că a doua strofă a imnului "Închinaţi-vă Domnului" a lui Robert Grant şi-a aflat inspiraţia în Psalmul 29.


1. Fiii lui Dumnezeu. [Voi cei puternici, KJV]. Ebr. bene 'elim, a cărui traducere e incertă. LXX spune "fiii lui Dumnezeu", prin care poate să se înţeleagă îngerii (vezi la Iov 1,6). Paralelismul Psalmului 89,6 (singurul loc unde mai mare această expresie în Psalmi) pare să sprijine această idee.

Slavă. Psalmistul Îl recunoaşte pe Dumnezeu ca Dumnezeu al slavei şi al puterii. Cuvântul "slavă" este folosit ca un punct culminant în v. 9 (vezi Psalm 68,34).

Psalmi 29:2 2. Podoabe sfinte. [Frumuseţea sfinţeniei, KJV; sfintele odăjdii, trad. Gala Galaction]. Expresia aceasta apare din nou în Psalm 96,9. Mai importantă decât împodobirea trupului este împodobirea sufletului. Nici o frumuseţe exterioară nu se poate compara cu frumuseţea unui caracter sfânt (vezi 1 Petru 3,3.4). În preludiul acesta, dacă prin expresia "fiii lui Dumnezeu" ["voi cei puternici", KJV] se vorbeşte despre îngeri (vezi Psalm 29,1), psalmistul se înalţă de pe pământ la cer chemându-i pe îngeri să-L laude la Acela a cărui putere este manifestată în furtuna care urmează să fie descrisă.

Psalmi 29:3 3. Glasul Domnului. În simfonia de cuvinte a v. 3-9, psalmistul descrie o ceea ce este evident propria amintire despre o furtună care vine din Mediterană, să prăvăleşte cu furie asupra Libanului şi apoi dispare în răsărit, lăsând pustiul cald şi liniştit. Pentru el, tunetul este "glasul Domnului" (vezi Psalm 18,13). Expresia este folosită de şapte ori în v. 3-9.

Dumnezeul slavei. Compară cu expresia "Împăratul slavei" (Psalm 24,7-10). Cuvântul "slavă" este repetat de şapte ori în Psalm 29,1-3.

Ape mari. [Ape multe, KJV].

Psalmi 29:4 4. Puternic. Literal, "cu putere". Psalmistul vede anumite atribute ale lui Dumnezeu manifestate în furtună.

Măreţ. Literal, "în măreţie". Tunetul începe să se rostogolească peste ţară

Psalmi 29:5 5. Sfarmă cedrii. Furtuna se năpusteşte asupra munţilor Liban, vestiţi pentru cedrii lor, iar vântul năprasnic doboară copacii puternici. Trăsnetul contribuie şi el la distrugere prin transformarea în epave a multor cedrii falnici.

Psalmi 29:6 6. Îi. În ebraică pronumele acesta apare ca un sufix la verb în forma -em. De fapt este vorba de o formăgramaticală arhaică (enclitică) neînţeleasă de învăţaţii iudei, care au adăugat pronunţia la textul avocalic începând din secolul al VII-lea d.Hr. şi mai departe. Ugaritica (vezi p. 618) a arătat că terminaţia -em ar trebui să rămână netradusă, astfel că pasajul ar trebui să fie redat astfel: "El face Libanul să sară ca un viţel şi Sirionul ca un bou sălbatic tânăr" (RSV). Se au în vedere munţii Libanului şi Sirionului, care par să sară sub loviturile dezlănţuite ale furtunii.

Să sară ca nişte viţei. [Ca un viţel, KJV]. Vezi Psalm 68,16; 114,4.

Sirionul. Numele sirian al muntelui Hermon, cel mai înalt munte din lanţului Anti-Libanului, înălţându-se la 2815 m deasupra nivelului mării (vezi la Deuteronom 3,9).

Bivoli. [Unicorn, KJV]. Mai de grabă, "boi sălbatici" (vezi la Psalm 22,21).

Psalmi 29:7 7. Face să ţâşnească. [Împarte, KJV]. Literal, "taie", "a tăia în". Versetul descrie zigzagul de foc al fulgerului.

Psalmi 29:8 8. Pustia Cades. Înainte de descoperirea textelor ugaritice, se credea că vijelia era zugrăvită ca traversând pe deasupra întregii Palestine, de la Liban în nord până la Cades la hotarul sudic, la aproape 70,4 km sud-vest de Beer-Şeba (vezi Numeri 20,16). Cades a fost identificat cu Cades-Barnea, locul de unde evreiiau trimis iscoadele în Canaan (Numeri 13,17-20) şi de unde poporul a trebuit să se întoarcă în pustie din cauza murmurării lor (Numeri 14). Totuşi, ugaritica (vezi p. 618) a arătat că termenul "pustia Cades" era un

nume pentru Pustiul sirian (vezi la v. 3).

Psalmi 29:9 9. Cerboaica să nască. Evident din cauza fricii produse de furtună. Anumiţi poeţi arabi, precum Plutarh şi Pliniu, au raportat acest fenomen.

Traducerea RSV "stejar" în loc de "cerboaice" oferă un paralelism mai bun. Dar e discutabilă dacă ebr. 'ayyaloth ("cerboaice" KJV) poate fi considerat potrivit ca plural pentr 'ayil, "stejar". Pluralul normal al lui 'ayil este 'elim (vezi Isaia 1,29).

Despoaie. [Descoperă, KJV]. Ebr. chaśaph, "a despuia", "a dezgoli"

Locaşul Lui. [Templul Lui, KJV]. Probabil aici nu e vorba de tabernacol, ci de lumea naturii.

Totul. [Oricine, KJV]. Sau "totul". Toate - tunetul, fulgerul, prăbuşirea copacilor, zguduirea pustiei, frunzele smulse din pomi - vestesc puterea şi slava lui Dumnezeu. "Pământul, cu miile lui de glasuri, preamăreşte pe Dumnezeu" (Coleridge). Compară cu Psalm 19,2. E bine să stăm înfioraţi în prezenţa fenomenelor violente ale naturii şi apoi să ne înălţăm inimile în laudă către Dumnezeul maiestăţii şi puterii. Corul universal de laudă ne aduce aminte de continua adorare a serafimilor din viziunea lui Isaia (vezi Isaia 6,2.3). Prin descrierea culminantă a acestui verset, furtuna se domoleşte, iar psalmistul alege să mediteze liniştit şi să proclame suveranitatea lui Dumnezeu şi minunatul Lui dar de pace.

Psalmi 29:10 10. Potopul. Unii văd aici o referire la potopul lui Noe, dar pare mai natural să se continue descrierea furtunii şi să se vadă în potop un tablou al ploii puternice care însoţeşte furtuna şi rezultatele acesteia.

Împărăţeşte în veci. [Împărat pe vecie, KJV]. Aşa cum Dumnezeu era în furtuna acum trecută, aşa va stăpâni El pe vecie ca Suveran absolut. Acest final de declaraţie aduce calm şi încredere după zguduirea şi îngrijorarea produse de furtună.

Psalmi 29:11 11. Tărie. Dumnezeu, a cărui putere se vede atât de pregnant în furtună, e pe deplin capabil să vină în ajutorul poporul Lui (vezi Isaia 40,29-31).

Pace. Darul cel mai bun pe care Cerul îl poate revărsa asupra celor muritori (vezi Psalm 85,8.10; Ioan 14,27; Filipeni 4,7; 1 Tesaloniceni 5,23). Nu există în nici o limbă un alt cuvânt mai preţios. Churchill spunea:"Afară, pot să bată furtunile războiului şi ţările să fie biciuite de furia vânturilor lui, dar în inima noastră... e pace". În felul acesta simfonia Psalmului 29, care a ajuns la un crescendo asurzitor, se termină cu cel mai delicat pianissimo (Soncino, despre Psalmi). "Pace vouă!" (Ioan 20,21.26), spunea Domnul păcii.


1.2 6T 366

2 CT 245; 4T 555; 6T 363

9 Ed 308; MB 70; 9T 30

Psalmi 30:1 INTRODUCERE - Psalmul 30 este un psalm de mulţumire prin care se sărbătoreşte izbăvirea dintr-o mare primejdie, probabil o boală serioasă. Semnificaţia cuvintelor din preambul "sfinţirea Casei Domnului [a lui David, KJV]" nu e clară. Se poate ca Psalmul 30 a fost compus de David pentru sfinţirea palatului său sau pentru sfinţirea altarului viitorului loc al Templului din aria lui Ornan Iebusitul, după izbucnirea molimei (1 Cronici 21,14-22,1). Psalmul este cât se poate de personal. Poetul exprimă adânca lui recunoştinţă faţă de Dumnezeu pentru bunătatea Lui şi indică amănuntele experienţelor din timpul bolii sale. În sinagoga modernă,psalmul este citit la Sărbătoarea dedicării (Chamuka).


1. Înalt. A proslăvi, suprem în gând şi afecţiune.

M-ai ridicat. Ebr. dillithani, de la rădăcina dalah, folosit pentru scoaterea ape din fântână (vezi Exod 2,16.19). Psalmistul Îl înalţă pe Dumnezeu pentru faptul că l-a scos din primejdiile amintite în versetele 2.3.

Psalmi 30:2 2. Am strigat. Mesajul strigătului său e arătat în v. 8-10.

M-ai vindecat. Cu toate că poate fi folosit în mod metaforic pentru îndepărtarea frământărilor sufleteşti(vezi Psalm 41,1), cuvântul poate include aici atât suferinţa sufletească, cât şi pe cea fizică. Chinul sufletesc allui David la vederea văzut suferinţelor poporului său în timpul molimei pare să-l fi copleşit (vezi 2 Samuel 24,13-17; vezi introducere la Psalm 30).

Psalmi 30:3 3. Sufletul. Sau "pe mine" (vezi la Psalm 16,10).

Locuinţa morţilor. [Mormânt, KJV]. Ebr. she'ol, locuinţa simbolică a celor morţi (vezi la Proverbe 15,11). Explicaţia cea mai firească este de a considera că psalmistul a fost atât de rău bolnav încât a simţit că se află pe pragul mormântului.

Groapă. Vezi Psalm 28,1.

Psalmi 30:4 4. Cântaţi. Când se revarsă binecuvântările lui Dumnezeu peste noi, dorim ca şi alţii să ni se alăture în lauda la adresa Lui (vezi Psalm 9,11; 34,3).

Cei iubiţi de El. [Sfinţii, KJV]. Ebr. chasidim (vezi nota suplimentară la Psalm 36).

Numele. [Amintirea, KJV]. Sau "memorial". Numele sau caracterul lui Dumnezeu se descoperă prin amintirea raporturile Lui cu oamenii.

Psalmi 30:5 5. Numai o clipă. Mânia lui Dumnezeu e de foarte scurtă durată în cazul unui om care păcătuieşte, se pocăieşte, mărturiseşte şi se roagă cerând îndurare (v. 8-10).

Îndurarea. Spre deosebire de mânia Lui, îndurarea Lui este continuă; ea ţine cât toată viaţa omului (vezi Psalm 16,11).

Seara vine plânsul. [Plânsul poate să ţină o noapte, KJV]. Ebr. lin, "a petrece noaptea". Ideea exprimată în ebraică este: "plânsul vine seara pentru a petrece noaptea, dar dimineaţa este veselie".

Veselie. Ebr. rinnah, "un strigăt de bucurie". Apariţia bruscă a veseliei dimineaţa este simbolizată în ebraică de expresia simplă "în zori, un strigăt de veselie" fără nici un verb. Aşa cum în ţinuturile tropicale soarele, fără o perioadă lungă de penumbră, pare să izbucnească în plină măreţie deasupra orizontului, tot aşa iubirea lui Dumnezeu împrăştie deodată întunericul tristeţii (vezi Isaia 26,20; 54,7.8). Dacă avem prietenia lui Dumnezeu, noaptea întristării face loc întotdeauna dimineţii bucuriei. Paralelismul este mereu păstrat în perechile de cuvinte mânia - "îndurarea; clipă - viaţa; seara - dimineaţa; plânsul - veselia.

Psalmi 30:6 6. Când îmi mergea bine. [În prosperitatea mea, KJV]. Psalmistul pune în antiteză experienţa lui de acum şi cea anterioară şi spune ce a învăţat din experienţă. Când începem să ne încredem în noi înşine, se poate ca Dumnezeu să intervină şi prin suferinţă sau prin necaz ca să ne arate că siguranţa continuă se găseştedoar în El. Fericit e omul care învaţă lecţia fără să fie nevoie să sufere pierderea prietenilor, a prosperităţii sau

a sănătăţii.

Nu mă voi clătina niciodată. O expresie plastică a încrederii extreme în sine pe care psalmistul a simţit-o cândva în viaţa lui.

Psalmi 30:7 7. Mă aşezasei pe un munte tare. [Făcusei muntele meu să stea tare, KJV]. Propoziţia spune literal: "Yahweh, în îndurarea Ta ai aşezat o fortăreaţă [sau tărie] pentru muntele meu". Sensul nu e pe deplin clar, dar pare să fie o sugestie a îngâmfării psalmistului într-un timp de mare prosperitate, când uitase că îndurarea lui Dumnezeu îl făcuse tare.

Ţi-ai ascuns faţa. Boala sau primejdia psalmistului era pentru el un semn al retragerii îndurării lui Dumnezeu (vezi Psalm 13,1).

Tulburat. Ebr. bahal, "a fi tulburat", "a fi îngrozit". Compară cu folosirea lui în Exod 15,15; Judecători 20,41; 1 Samuel 28,21 etc.

Psalmi 30:9 9. Ce vei câştiga? Versetele 9 şi 10 redau rugăciunea psalmistului. Ce importanţă ar avea pentru veşnicul Dumnezeu dacă psalmistul ar muri (vezi Psalm 6,5; 88,10-12; Israel 38,18.19)? Argumentul "oferă un tablou emoţionant al apropierii şi comuniunii copilăreşti a psalmistului cu Dumnezeu." (Oesterley). O asemenea rugăminte este tipic ebraică.

Psalmi 30:10 10. Ajută-mă. [Fii ajutorul meu, KJV]. Prin suferinţă a învăţat că unicul lui ajutor este în Dumnezeu.

Psalmi 30:11 11. Mi-ai prefăcut. Notează contrastul clar: "tânguiri... veselie", "sac de jale... bucurie" (vezi Isaia 61,3).

Veselie. [Dans, KJV]. Dovadă a veseliei. Copiii, neinhibaţi, sar, dansează când sunt fericiţi şi mulţumiţi (vezi Exod 15,20; Ieremia 31,4.13; vezi la 2 Samuel 6,14).

Sacul de jale. Veşmântul celui care jeleşte (vezi Iov 16,15; Isaia 3,24).

Psalmi 30:12 12. Pururi. Literal, "pentru o vreme", adică în timpul vieţii psalmistului. Acesta se hotărăşte în inima luisă-I mulţumească lui Dumnezeu în toate acţiunile sale. El a învăţat lecţia necazului care îl va face în stare să supravieţuiască prosperităţii.


1-4 6T 366

4.5 ML 338

5 GC 350

Psalmi 31:1 INTRODUCERE - Psalmul 31 este o rugăciune sinceră pentru izbăvire din necaz, amestecată cu o sinceră încredere în puterea lui Dumnezeu de a izbăvi. El e caracterizat printr-o pleiadă de bogate figuri de stilcare descriu necazul celui asuprit şi speranţa care vine în vreme de necaz . Acesta era psalmul favorit al lui Huss, al lui Luther şi al lui Melanchton.


1. Mă încred. [îmi pun încrederea, KJV].Vezi Psalm 7,1. Versetele 1-3 sunt asemănătoare cu cele din Psalmul 71,1-3.

Dat de ruşine. Compară cu Psalm 25,2.

Psalmi 31:2 2. Pleacă-ţi urechea. Vezi Psalm 17,6.

Stâncă. Ebr. şur (vezi Psalm 18,2).

Psalmi 31:3 3. Stânca. Ebr. sela? (vezi Psalm 18,2).

Pentru Numele Tău. Adică pentru sau de dragul reputaţiei Tale sau din pricina caracterului Tău. Expresia aceasta este plină de însemnătate. Spusă cu sinceritate în rugăciune arată că solicitantul se pleacă înaintea voinţei divine şi e gata ca problemele vieţii sale personale să fie cuprinse în programul mai cuprinzător al lui Dumnezeu. El îşi dă seama că onoarea lui Dumnezeu e în joc în toate acţiunile cârmuirii divine şi crede că Dumnezeu ar fi dezonorat dacă cererea prezentă ar fi respinsă. Dumnezeu este legat să răspundă unei astfel de rugăciune, dar numai într-un fel care ar fi în armonie cu voinţa divină, întrucât tot ceeace face El este o manifestare a caracterului Lui neschimbător.

A se ruga "pentru Numele Tău", când elementele rugăciunii ascultate nu au fost împlinite, este o încumetare. E în fapt o cerere ca Dumnezeu să nu răspundă la rugăciune. Un răspuns favorabil în asemenea împrejurări ar aduce dezonoare numelui lui Dumnezeu şi ar tăgădui Cuvântul Lui.

Psalmi 31:4 4. Pe care mi l-au întins. [Pe ascuns, KJV]. O capcană de animal era aşezată astfel încât animalul sălbatic să nu poată vedea ce i s-a pregătit.

Psalmi 31:5 5. Duhul. Ebr. ruach, principiu dătător de viaţă, energia care vine de la Dumnezeu şi însufleţeşte corpul. La moarte, stă scris că duhul merge la Dumnezeu (vezi Eclesiastul 12,7; Fapte 7,59). Totuşi, starea aceasta nu e conştientă (Psalm 146,4).

Cuvintele psalmistului au fost cele din urmă cuvinte ale lui Isus pe cruce (vezi Luca 23,46; cf. Fapte 7,59); se spune că acestea au fost şi ultimele cuvinte ale lui Bernard, Huss, Luther, Melanchton şi ale multor altor slujitori ai lui Dumnezeu. Şi noi, la fel, în ceasul încercării, putem fără frică să încredinţăm cazul nostru lui Dumnezeu.

Tu mă vei izbăvi. Mărturia trecutului, asigurarea prezentului, garanţia viitorului.

Psalmi 31:6 6. Eu urăsc. LXX, Siriaca şi un manuscris ebraic traduc: "tu ai urât".

Idoli deşerţi. [Deşertăciuni mincinoase, KJV]. Probabil este vorba despre idoli, ca şi concepte ale deşertăciunii. Prin contrast, psalmistul se încrede în Dumnezeu (v. 5).

Psalmi 31:7 7. Sufletului meu. Folosit idiomatic în loc de pronumele "meu" (vezi Psalm 16,10).

Psalmi 31:8 8. Nu mă vei da. Vezi Deuteronom 32,30.

Loc larg. [Într-o încăpere mare, KJV]. Mai bine "un loc încăpător" (vezi Psalm 4,1; 18,19)

Psalmi 31:9

9. Ai milă de mine. În v. 9-13, psalmistul se întoarce de la declaraţia plină de putere a credinţei în Dumnezeu la exprimarea zguduitoare a suferinţelor lui actuale. În suferinţa lui se zbate între nădejde şi deznădejde. Pare să zică "cazul meu e unul special" (vezi Psalm 6).

Trupul. [Pântecele, KJV]. Referire la suferinţa fizică. "Sufletul" sugerează un necaz sufletesc. Aici paresă fie cel puţin o recunoaştere parţială a legăturii dintre minte şi trup. Compară cu importanţa actuală a laturii psihosomatice în diagnosticarea şi tratarea bolii şi accentul contemporan asupra psihiatriei.

Psalmi 31:11 11. Ocară. Cu descrierea lepădării de către societate din v. 11, 12 compară Iov 16,20; 19,13-19; vezi laPsalm 22,7.

Psalmi 31:12 12. Ca un mort. El fusese cu totul uitat de tovarăşii lui. Poate că a fi cu totul uitat este şi mai rău decât a fi dispreţuit (vezi Psalm 88,4.5).

Psalmi 31:13 13. Vorbele rele. Sau "şoptiri", "vorbire de rău".

Spaima. Ebr. magor, "teroare" (compară cu folosirea lui în Isaia 31,9; Ieremia 6,25; 20,3-10; 46,5). O exclamaţie care indică frica intensă a psalmistului faţă de oricine şi de orice întâlnea (vezi Ieremia 20,10).

Psalmi 31:14 14. Eu mă încred. Versetele 14-18 sunt o expresie de mare încredere în care, în ciuda chinului sufletescexprimat în v. 9-13, psalmistul zice: "Tu eşti Dumnezeul meu". Acesta e triumful credinţei.

Psalmi 31:15 15. Soarta mea. [Timpurile mele, KJV]. Evenimentele felurite ale vieţii.

"A noastre vremi în mâna Aceluia

Ce zice: ‚un tot am pregătit;

Doar jumătate prezintă tinereţea.

Te-ncrede-n Dumnezeu,

Vezi tot şi nu te-nspăimânta!' " - Robert Browning

"Rabbi Ben Ezra"

Rugăciunea ne împrospătează credinţa şi încrederea. Supunerea aşează cazul nostru cu totul în mâinile lui Dumnezeu.

Psalmi 31:16 16. Fă să lumineze Faţa Ta. Compară cu binecuvântarea aaronică (Numeri 6,25; vezi Psalm 4,6).

Psalmi 31:17 17. Să nu rămân de ruşine. Compară cu Psalm 25,2

Muţi. Adică, "morţi". Ideea e continuată în v. 18.

Locuinţa morţilor. [Mormânt, KJV]. Ebr. she'ol (vezi Proverbe 15,11).

Psalmi 31:19 19. Cât de mare. În v. 19-24, speranţa care pare să fie firul de aur care străbate descrierea suferinţei în

psalm, acum înfloreşte într-o garanţie triumfătoare, iar psalmistul se înălţă pe culmile laudei.

În faţa. Sau "sub privirile".

Psalmi 31:20 20. La adăpostul. [În taina, KJV]. Literal, "în ascunzişul" (vezi Psalm 27,5). Expresia lui Milton "întunecos de prea multă lumină" arată cum cineva poate fi ascuns în lumină.

Limbile care-i clevetesc. [Cearta limbilor, KJV]. Vorbire de rău (vezi v. 13).

Psalmi 31:22 22. Pornirea mea nechibzuită. [Graba mea, KJV]. Ebr. chaphaz, care în general înseamnă "a da fuga" laun semnal de alarmă sau din cauza spaimei. Compară cu folosirea lui în Deuteronom 20,3; 2 Samuel 4,4. Într-un singur moment de confuzie, psalmistul a ajuns la disperare, tânguindu-se că se afla pe pragul morţii. Satana prinde asemenea momente pentru a produce descurajare.

Psalmi 31:23 23. Iubiţi, dar, pe Domnul. Psalmistul îi invită pe toţi copiii lui Dumnezeu să se unească cu el în devoţiune faţă de Dumnezeu. El îşi întemeiază apelul pe experienţa lui de încredere în Cel Atotputernic în vremuri grele (vezi Psalm 30,4).

Psalmi 31:24 24. Fiţi tari. [Aveţi curaj, KJV]. Vezi Psalm 27,14.

Nădăjduiţi în Domnul. Literal, "aşteptaţi pe Domnul". Nădejdea şi aşteptarea merg mână în mână pe calea creştină. Speranţa e un fortifiant al experienţei creştine.


2 SL 54

20 MH 90; 6T 393

Psalmi 32:1 INTRODUCERE - Psalmul 32 este un psalm de căinţă (vezi p. 624). El leagă pocăinţa personală cu învăţătura pentru alţii. Psalmul are scopul profund de a arăta fericirea iertării păcatului. El a fost compus dupăce David săvârşise păcatul grav cu Bat-Şeba (vezi PP 724). El este un raport al mărturisirii şi iertării pe care aobţinut-o David (vezi 2 Samuel 11; 12). Versetele 1-5 trec în revistă experienţa personală a lui David; versetele 6-11 conţin sfaturi. Psalmul acesta se spune că a fost psalmul preferat al lui Augustin până în clipa morţii. Teologul scrisese psalmul pe perete, ca să-l poată vedea de pe patul de boală.


1. Ferice. Ebr. 'ashre (vezi la Psalm 1,1). Versetele 1 şi 2 descriu păcatul sub trei nume: fărădelegea, păcatul, nelegiuirea (vezi Exod 34,7) şi tratează aprofundat principiul îndreptăţirii prin credinţă.

Fărădelegea. Ebr. pesha?, care înseamnă "răzvrătire", depărtare de Dumnezeu şi prin urmare păcat cu voia.

Iertată. Ebr. naśa'; pentru comentariu, vezi la Psalm 25,18.

Păcatul. Ebr. chaţa'ah. Păcat din punctul de vedere al neatingerii ţintei, insuccesul cuiva în a-şi face datoria.

Acoperit. Prin urmare ascuns, care nu mai este adus împotriva păcătosului (Psalm 85,2). Păcatul nu este acoperit în sensul că e trecut cu vederea. Există un singur temei pentru iertarea păcatului, şi anume

pocăinţa. Mărturisirea (1 Ioan 1,9) are valoare numai când e însoţită de pocăinţă. Unii creştini fac confuzie între cele două lucrări şi pretind iertare doar pe temeiul recunoaşterii vinovăţiei. Dar Dumnezeu e interesat de aspectele practice ale cazului. Pe lângă întristarea pentru păcat, pocăinţa mai cuprinde înlăturarea păcatului din viaţă. O asemenea lucrare este acţiunea celui în cauză (DA 466) învigorat de o putere de sus. Iertarea urmează automat unei asemenea experienţe. Dumnezeu poate să ierte toate păcatele care sunt îndepărtate din viaţă. Mulţi creştini par să fie mai mult preocupaţi de obţinerea iertării de păcatele lor decât de curăţirea sufletului de orice păcat cunoscut. Ei se străduiesc să ţină păcatele lor "mărturisite la zi", o ţintă nobilă, dar care are merit doar dacă mărturisirea a fost însoţită în fiecare caz de o îndepărtare a păcatului.

"Neprihănirea lui Hristos nu va acoperi un păcat cultivat cu drag" (COL 316). Înainte de a se atribui acest dar preţios, trebuie să fie lăsate la o parte veşmintele vechi şi zdrenţuroase ale răului moştenit şi cultivat.Aceasta a fost experienţa lui David. Pocăinţa lui a fost adevărată. A urât păcatul de care se făcuse vinovat (vezi SC 28, 29).

Psalmi 32:2 2. Nu-i ţine în seamă. [Nu-i pune în socoteală, KJV]. Adică Dumnezeu nu pune păcatul în socoteala păcătosului. Dumnezeu nu numai că iartă păcatul, dar şi primeşte pe cel care se pocăieşte sincer, ca şi cum nuar fi păcătuit. (SC 67). Păcatul este pus asupra lui Isus, Înlocuitorul nostru, cu rezultatul că "noi nu trebuie să ne mai frământăm cu privire la ceea ce gândesc Hristos şi Dumnezeu cu privire la noi, ci cu privire la ceea ce gândeşte Dumnezeu despre Hristos, Înlocuitorul nostru" (EGW, GCB 23 aprilie 1901, p. 420).

Nelegiuirea. [Nedreptatea, KJV]. Ebr. 'awon, "defect moral", "mijloace necinstite", "vină".

Viclenie. Ebr. remiyyah, "înşelăciune". Nici o urmă falsitate în el însuşi despre care să ştie şi nici una faţă de alţii şi faţă de Dumnezeu. Mărturisirea lui este sinceră. Compară Apocalipsa 14,5.

Psalmi 32:3 3. Am tăcut. David a refuzat să mărturisească păcatul lui chiar şi faţă de sine însuşi. Timp de un an de la păcatul lui faţă de Urie şi Bat-Şeba, David a trăit în aparentă siguranţă (vezi PP 723). Dar el nu a fost lipsit de grele frământări sufleteşti şi mintale şi de suferinţe fizice venite ca o urmare firească (vezi Psalm 6,2.3; 31,9).

Gemetele. [Mugetele, KJV]. Ebr. she'agah (vezi la Psalm 22,1).

Psalmi 32:4 4. Mâna Ta apăsa. David se referă la chinurile unei conştiinţe vinovate.

Vlaga. [Umezeala, KJV]. Puteri vitale. Ebraica acestei expresii este obscură. LXX prezintă o redare foarte diferită: "Am ajuns foarte nenorocit în timp ce un ghimpe era înfipt în mine".


Psalmi 32:5 5. Am mărturisit păcatul meu. Odată cu recunoaşterea şi mărturisirea a venit iertarea. Despre cele trei cuvinte pentru păcat folosite în versetul acesta, vezi la v. 1 şi 2.

Am zis. Pentru o mai bună înţelegere a pasajului acestuia, vezi 2 Samuel 12,1-14; cf. Luca 15,18.

Tu. Emfatic, în ebraică. Se spune despre Augustin că a zis: "Cuvântul nu este atât de mult pe buzele noastre, când rana este vindecată."

Psalmi 32:6 6. De aceea. Iertarea acordă celui iertat impulsul divin de a spune altora (vezi Fapte 5,42).

La vremea potrivită. [Când poţi fi găsit, KJV]. Afirmaţia psalmistului lasă să se înţeleagă faptul că va fi un timp când oamenii vor căuta iertare şi nu o vor găsi. Cum poate fi lucrul acesta adevărat dacă Dumnezeu

este "plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie" (Exod 34,6) şi "nu oboseşte iertând" (Isaia 55,7)? Desigur, lasfârşitul timpul de probă al omenirii va exista o astfel de situaţie (vezi Amos 8,11.12; Apocalipsa 22,11). Dar se poate ca experienţa aceasta să aibă loc mai devreme în viaţa păcătoşilor, ca indivizi. Mulţi au impresia că sepot complăcea la păcat, cel puţin pentru un timp, fără urmări serioase pentru ei, şi apoi la momentul potrivit să se pocăiască şi să obţină iertare. Dar tragedia păcatului e că el se fixează atât de bine de suflet şi devine atât de mult o parte a modului de viaţă, în deosebi când e săvârşit în lumina cunoştinţei depline, încât adesea nu mai există dorinţa de a-l părăsi. Fără o astfel de dorinţă fundamentală, nu poate exista iertare. În multe cazuri de felul acesta s-ar putea să se nască o dorinţă superficială după mântuire şi o căutare aparent sinceră de înlăturare a păcatului, dar dacă, în mod fundamental, nu există nici un fel de dorinţă de părăsire a păcatelordragi inimii, căutarea mântuirii este zadarnică.

Uneori, teama de consecinţe îl îndeamnă pe păcătos să caute iertare, aşa cum a fost cazul lui Iuda (Matei 27,3-5) sau câştigarea de foloase materiale îl ademeneşte, aşa cum a fost cazul lui Esau (Evrei 12,16.17). Dar dacă consecinţele cu care a fost ameninţat ar fi fost înlăturate de la Iuda sau dreptul de întâi născut ar fi fost redat lui Esau, fiecare din oamenii aceştia şi-ar fi reluat vechiul traseu păcătos. Dumnezeu nu poate să onoreze o astfel de căutare (vezi Psalm 32,1).

Oricum, păcătosul poate să fie sigur că Dumnezeu nu va rămâne insensibil la nici o rugăciune sinceră de iertare. În acelaşi timp să fie conştient că dacă păcatul cu voia zămisleşte în el, poate aduce cu sine o stare de fapt în care nu mai există nici o dorinţă de a fi curăţit de nelegiuire. Acest fel de stare e descrisă în Evrei 10,26, unde timpul verbului permite traducerea: "dacă stăruim în păcatul cu voia... nu mai rămâne nici o jertfăpentru păcate".

Ape mari. Sufletul iertat va rămâne sigur pe stânca mântuirii lui Dumnezeu. Această figură de stil era impresionantă pentru evreu care era obişnuit cu creşterea bruscă a apei în văile erodate după o ploaie puternică şi cu groaza care punea stăpânire pe locuitori odată cu ea.

Psalmi 32:7 7. Ocrotire. Vezi la Psalm 9,9; 27,5.

Cântări de izbăvire. Un om iertat nu poate să tacă. "Cum să nu cânt?" Compară cu cântarea lui Moise şi a Mariei (Exod 15). Când creştinul cântă, cei ce îi sunt în preajmă se alătură bucuriei lui.

Oprire. [Selah, KJV]. Vezi la p. 629.

Psalmi 32:8 8. Te voi învăţa. Ebr. śakal, rădăcina cuvântului maschil, care apare în preambulul acestui psalm. Despre "maschil", vezi p. 628.

Unii privesc v. 8 şi 9 ca o afirmare a angajamentului psalmistului de a împlini promisiunea "să înveţe [căile lui Dumnezeu] pe cei ce le calcă" (Psalm 51,13). Totuşi, pare mai normal să considerăm că aceste versete sunt răspunsul lui Dumnezeu la experienţa psalmistului descrisă în v. 1-8. David apucase pe căi greşitedin cauză că se abătuse de la calea lui Dumnezeu şi renunţase la călăuzirea divină. Pentru a preveni o eventuală repetare a experienţei lui tragice sau oricărei alte căderi morale, el avea cel mai mult nevoie să-şi consacre din nou viaţa, permiţându-I lui Dumnezeu ca de aici să-l călăuzească. Promisiunea plină de milă a luiDumnezeu i-a dat asigurarea necesară biruinţei viitoare şi i-a insuflat astfel speranţă.

Siguranţa împotriva căderilor morale se găseşte în traseul marcat aici. Creştinul trebuie să fie mereu învăţat căile lui Dumnezeu, astfel încât să poată discerne corect între bine şi rău. El trebuie să cunoască voia lui Dumnezeu în toate privinţele, căci altfel nu va fi în stare să recunoască pe ispititorul deghizat. Din cauza complexităţii vieţii şi a nenumăratelor căi prin care vrăjmaşul poate aduce argumente plăcute, care seamănă a adevăr, e nevoie să primeşti zilnic învăţături proaspete. Lucrul acesta se obţine printr-un studiu eficient, cu rugăciune. Un creştin astfel instruit, care se decide în inima lui să nu facă nimic în nici o direcţie ce ar displăcea lui Dumnezeu, va şti ce drum să apuce în orice situaţie (vezi DA 668; cf. Ed 282; CT 17, 18).

Psalmi 32:9

9. Ca un cal. Psalmistul pune în contrast dobitocul care, neavând pricepere, trebuie să fie oprit cu forţa,cu omul, căruia Dumnezeu i-a dat inteligenţă (vezi Isaia 1,3; Ieremia 8,6).

Psalmi 32:10 10. Dureri. [Întristări, KJV]. Sau, "chinuri". Versetul acesta este un exemplu frumos de paralelism antitetic (vezi p. 24).

Psalmi 32:11 11. Scoateţi strigăte de bucurie. Psalmistul se bucură să atragă şi pe alţii în corul de laudă (vezi Psalm 64,10).

Psalmul este istoria inimii cuiva care a păcătuit, care un timp a refuzat să-şi mărturisească greşeala, care a îndurat tortura vinovăţiei şi care, în cele din urmă, a recunoscut, a mărturisit şi a căpătat iertare. Poate fi numit psalmul îndreptăţirii prin credinţă.


1.2 CS 28

1-4 PP 724

5-7 PP 725

8 Ed 282; 7T 94; 9T 202

9 FE 207

Psalmi 33:1 INTRODUCERE - Psalmul 33 este un imn solemn, care aduce laudă lui Iehova în calitate de Creator, Suveran şi Susţinător credincios al celor care se tem de El. Probabil a fost compus cu prilejul unei biruinţe naţionale. Cu toate că nu e un psalm acrostih, poemul constă din 22 de versete, tot atâtea câte litere sunt în alfabetul ebraic. Numele pentru Dumnezeu în tot psalmul este Yahweh, iar psalmul prezintă o etalare magnifică a atributelor lui Dumnezeu. Despre autorul psalmului, vezi PP 716.

1. Bucuraţi-vă. Ebr. ranan, "a da un chiot răsunător de bucurie". Versetele 1-3 formează introducerea la psalm şi sunt o invitaţie pentru cei drepţi să-L laude pe Iehova cu instrumente muzicale.

Le şade bine. Ebr. na'wah, "corespunzător", "decent". Farmecul recunoştinţei le stă bine sfinţilor.

Psalmi 33:2 2. Arfa. Ebr. kinnor, literal, "liră" (vezi p. 34).

Alăuta. [Psaltirea, KJV]. Ebr. nebel, un instrument asemănător harpei (vezi p. 33). E normal ca aceastăexpresie să fie tradusă: "cu harpa cu zece coarde". Doar ce e cel mai bun e suficient de bun pentru închinarea lui Iehova. Cât priveşte prezentarea generală a instrumentelor folosite la serviciul Templului din vechime, vezip. 29-42.

Psalmi 33:3 3. O cântare nouă. Semne noi de bunăvoinţă cer o apreciere nouă şi imnuri noi de laudă (vezi Psalm 40,3; 96,1). N-ar trebui să folosim totdeauna doar ce s-a obişnuit să se folosească. Împrejurările noi cer formule corespunzătoare şi potrivite în cuvinte de rugăciune şi laudă.

Psalmi 33:4 4. Domnul este adevărat. [Domnul este drept, KJV]. Versetele 4-21 prezintă motivele de laudă la adresa lui Iehova. Printre motivele acestea se află şi faptul că Iehova este drept şi bun (v. 4.5.18; vezi Psalm 25,10; 26,3; 36,5.6).

Psalmi 33:6 6. Prin Cuvântul. Al doilea motiv de laudă (vezi la v. 4) este că Iehova a creat toate lucrurile. Isus este declarat a fi "Cuvântul" (Ioan 1,1) care a făcut "toate lucrurile" (Ioan 1,3).

Oştirea lor. Corpurile cereşti, aşa cum e indicat de structura paralelă a versetului.

Psalmi 33:7 7. Îngrămădeşte. Ebr. ned, cuvântul folosit pentru a descrie apele din Exod 15,8 şi Iosua 3,13-16 în relatarea trecerii Mării Roşii şi a Iordanului. Unii traducători consideră ned o formă mai scurtă a lui no'd, "burduf de piele" (vezi RSV). No'd apare în propoziţia: "Pune-mi lacrimile în burduful Tău" (Psalm 56,8). Interpretarea aceasta este susţinută de diferite versiuni vechi.

În cămări. Compară cu Iov 38,8-11; Ieremia 5,22.

Psalmi 33:9 9. El zice şi se face. [El a zis şi s-a făcut, KJV]. Sau simplu "el a zis şi a fost" sau poate mai bine, "el a zis şi a devenit". "El" este emfatic, aşa cum e arătat în ebraică prin folosirea pronumelui; Dumnezeu e prezent ca Creator în contrast clar cu orice dumnezeu ce ar putea pretinde capacităţi creatoare. Caracterul sublim al limbajului folosit pentru a descrie actele creatoare ale lui Dumnezeu e neîntrecut în literatură (vezi Genesa 1,3.6.9.11.14.20.24.26).

Ia fiinţă. [a fost tare, KJV; s-a zidit, trad. Niţulescu; s-au făcut, trad G. Galaction]. "S-au arătat" sau simplu "au stat", sporind simplitatea inegalabilă a paralelismului sinonimic al acestui verset (vezi p. 622).

Psalmi 33:10 10. Răstoarnă. Al treilea motiv de laudă (vezi la v. 4 şi 6) constă din faptul că Iehova e suveran (v. 10 şi 11).

Psalmi 33:11 11. Dăinuiesc pe vecie. Notează contrastul dintre expresiile v. 10 şi 11: "sfaturile Neamurilor", "sfaturile Domnului" "planurile popoarelor", "planurile inimii Lui".

Psalmi 33:12 12. Ferice. Vezi la Psalm 1,1. Versetul acesta anticipează v. 18-20, introducând ideea unei legături speciale a lui Dumnezeu cu Israel.

Psalmi 33:13 13. Priveşte din înălţimea cerurilor. Vezi la Psalm 11,4. Al patrulea motiv pentru laudă (vezi la v. 4.6.10) constă în faptul că Iehova este omniprezent şi atotştiutor.

Toţi fiii. Iehova este Dumnezeul tuturor oamenilor, deşi s-ar putea ca nu toţi oamenii să recunoască obligaţia lor de supunere faţă de El (vezi Matei 5,45).

Psalmi 33:15 15. La toţi. [La fel, KJV]. Ebr. yachad "numărul întreg". Sensul este că Dumnezeu modelează inima tuturor oamenilor, nu că inimile sunt modelate în acelaşi fel. Cuvântul pentru "a fasona", yaşar, este folosit pentru a descrie crearea omului şi a animalelor (Genesa 2,7.8.19). El este folosit şi pentru creşterea prenatală a omului (Ieremia 1,5; cf. Isaia 44,2). Prin urmare psalmistul poate să se refere aici la facerea sau crearea minţii omeneşti. Sau ar putea să fi avut în vedere influenţarea şi modelarea ulterioară a gândirii omeneşti.

Psalmi 33:16 16. Scapă pe împărat. Al cincilea motiv pentru laudă (vezi la v. 4.5.10.13) constă în faptul că Iehova e omnipotent. Folosind trimiterile la neputinţa cârmuitorilor, a oamenilor puternici şi a călăreţilor, psalmistul sugerează că numai Iehova este atotputernic. Acesta este un procedeu poetic extraordinar, sensul lui sugerat fiind sesizabil doar pentru cititorul atent.

Psalmi 33:18 18. Ochiul Domnului. Vezi la Psalm 32,8. Al şaselea motiv pentru laudă (vezi la versetele 4.510.13.16)constă în faptul că omul poate avea încredere că Iehova va apăra pe poporul Lui ales.

Psalmi 33:19 19. Foametei. Locuitorii Palestinei erau adesea expuşi foametei.

Psalmi 33:20 20. Nădăjduieşte. Vezi la Psalm 27,14.

Psalmi 33:21 21. Inima. Vezi Psalm 13,5.

Numele. Vezi la Psalm 7,17.

Psalmi 33:22 22. Cum o nădăjduiam noi. Un apel tânguitor de încheiere ca Israel să poată vedea curând împlinirea nădejdilor lui şi să se bucure de dovada gingăşiei purtării de grijă a lui Iehova. Iacov a dat lui Israel o lecţie desperanţă şi de aşteptare plină de încredere prin ultimele cuvinte rostite pe patul de moarte (vezi Genesa 49,18).


4.5 8T 271

5 MH 418; SC 92

6 MH 415; PP 44.112

6-9 8T 259

8 MH 438; 8T 285

9 COL 81; DA 270; Ed 129, 254; MH 77, 414; PP 44, 112

10 AA 574

10.11 PP 124

12 8T 271

12-14 PK 50

13 PK 265

13.14 PP 124

14.15 MH 166, 438; 8T 285

16.17 PP 716

18 MH 229; 5T 424

18.19 MH 417

18-21 8T 271

20 SR 102

Psalmi 34:1 INTRODUCERE - Psalmul 34 se numără şi el printre psalmii alfabetici sau sub formă de acrostih (vezi p. 625). El îmbină recunoştinţa personală cu mulţumirea generală. Tema purtării de grijă a lui Dumnezeu pentru cei nenorociţi este prezentată mai mult prin tratarea aspectelor diferite decât prin dezvoltarea logică ideii exprimate. Psalmul are 22 de versete (23 în ebraică, având versetul 1 drept preambul), fiecare începând cu o literă a alfabetului ebraic în ordinea regulată, cu următoarele excepţii: litera waw e omisă, iar pe' apare calitera de început a ultimului verset.



1. În orice vreme. Vezi Efeseni 5,20. Psalmistul începe psalmul pe un ton personal.

Psalmi 34:2 2. Sufletul. Adică "eu (vezi la Psalm 16,10).

Psalmi 34:3 3. Cu mine. Psalmistul invită pe cei "nenorociţi" ["smeriţi", KJV] să i se alăture în preamărirea lui Iehova. Noi "înălţăm" ["preamărim", KJV] pe Dumnezeu când Îi "dăm slavă" ["punem în socoteală... măreţia", KJV] (vezi Deuteronom 32,2). "Toţi preamăresc puterea Numelui lui Isus". "Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul" (Psalm 107,2). În serviciul sinagogii moderne, Psalmul 34,3 e rostită când se ia Tora din chivot.


Psalmi 34:4 4. Mi-a răspuns. [M-a auzit, KJV]. Aici psalmistul începe să vorbească despre secretul recunoştinţei lui. E recunoscător pentru ceea ce a făcut Dumnezeu pentru el, pentru ceea ce a făcut El pentru alţii şi pentru învăţăturile pe care i le-a dat prin intermediul experienţei.

Psalmi 34:5 5. Îţi întorci privirile. [Ei au privit, KJV]. Probabil "nenorociţii" ["smeriţii", KJV] din v. 2; poate oamenii, în general, care au simţit mila duioasă a lui Dumnezeu, aşa cum făcuse psalmistul. Un număr de manuscrise ebraice, precum şi versiunile lui Aquila, a lui Ieronim şi Siriacă au verbul la imperativ: "priviţi".

Te luminezi. [Au fost luminaţi, KJV]. Sau, "făcuţi să strălucească" (vezi 2 Corinteni 3,18). "Aţintiţi-vă privirile spre Isus, priviţi îndelung Faţa Lui minunată". Nimic nu e mai frumos decât faţa strălucitoare a unui creştin adevărat. Când Dumnezeu Îşi îndreaptă privirile spre calea noastră, toată lumea e luminată. O uşoară schimbare de punctuaţie face ca verbul să fie la imperativ (vezi la "ei au privit" din v. 5), fiind tradus "daţi raze [de bucurie]". LXX are şi ea verbul la imperativ.

Psalmi 34:6 6. Un nenorocit. [Săracul acesta, KJV]. Probabil psalmistul vorbeşte despre sine la persoana a treia, în felul acesta prezentând un tablou emoţionant pentru percepţia noastră.

Versetul acesta, potrivit formei de acrostih, ar trebuie să înceapă cu waw, totuşi litera iniţială este zayin, litera următoare.

Psalmi 34:7 7. Îngerul Domnului. Despre slujirea îngerilor cereşti, vezi AA 153, 154; GC 511-513, 631, 632.

Tăbărăşte. Vezi Genesa 32,1.2; 2 Regi 6,16.17. Prezenţa continuă a îngerilor păzitori este una dintre cele mai plăcute certitudini ale creştinului.

Psalmi 34:8 8. Gustaţi şi vedeţi. Psalmistul nu îi invită pe ceilalţi să ia de bun cuvântul său, ci să testeze ei înşişi chestiunea în cauză. "Gustaţi" vine de la ebraicul ta?am, "a încerca gustul a ceva", însemnând aici "a experimenta" (vezi Evrei 6,5; 1 Petru 2,3). Cea mai sigură dovadă a religiei este de găsit în experienţa personală. Fără experienţa creştină, religia lui Hristos este numai teorie şi ca simplă teorie n-are deloc putere salvatoare.

Bun. Ebr. ţob, un cuvânt care acoperă un număr mare de calităţi, precum "milostiv", "bun", "prietenos". Cugetând asupra acestui atribut al lui Dumnezeu noi ar trebui să ne corectăm modul rece de a judeca lucrurile. Noi ar trebui să fim sensibili la componentele mai duioase ale caracterului lui Dumnezeu. Când suntem ispitiţi să uităm bunătatea în legăturile noastre cu oamenii, avem nevoie să ne gândim la această însuşire a Dumnezeirii.

Ferice. Vezi la Psalm 1,1.

Omul. Ebr. geber, "omul tânăr, viguros". Nimeni nu e mai presus de nevoia după ajutor divin. În planuldivin, independenţa e imposibilă. Omul are nevoie de Dumnezeu.

Psalmi 34:9 9. Sfinţii. Ebr. qedoshim, "cei sfinţi" (vezi la Psalm 16,3; Levitic 19,2).

Nu duc lipsă. Vezi la Psalm 23,1.

Psalmi 34:10 10. Leu. Aşa puternici cum sunt, puii de leu înfometează, dar cei ce caută pe Dumnezeu nu duc lipsă denimic ce e cu adevărat bun.

Psalmi 34:11 11. Fiilor. Asemenea unui învăţător, psalmistul oferă învăţătură. Versetele 11-14 constituie o lecţie reunită de învăţături referitoare la subiectele diferite ale psalmului.

Frica Domnului. Pentru comentariu, vezi la Psalm 19,9.

Psalmi 34:12 12. Doreşte viaţa. Întrebarea cuprinde "direcţiile" psihologice de bază ale omului. Toţi oamenii doresc să trăiască mult şi fericit.

Psalmi 34:13 13. Fereşte-ţi limba. Vezi Psalm 15,2.3; 39,1-3; Proverbe 18,21; 1 Petru 3,10-12; Iacov 3,2-10. Versetele 13 şi 14 răspund la întrebarea v. 12. Liturghia iudaică modernă zilnică are în cuprins versetul acesta.

Cuvinte înşelătoare. Ebr. mirmah, "înşelăciune".

Psalmi 34:14 14. Depărtează-te de rău. Vezi Psalm 37,27; Isaia 1,16.17. Vieţuirea creştină are atât părţi pozitive, câtşi negative. Trebuie să ne depărtăm de rău şi să facem binele. Simpla abţinere de la săvârşirea răului nu e de ajuns. Trebuie să fim activi în săvârşirea binelui.

Psalmi 34:15 15. Ochii Domnului. Vezi Psalm 32,8.

Psalmi 34:16 16. Faţa. Aşa după cum cei drepţi se află sub privirile Domnului, tot aşa cei răi descoperă că Faţa

Domnului e întoarsă împotriva lor. Atât cei drepţi, cât şi cei nelegiuiţi sunt priviţi la fel de Dumnezeu.

Pomenirea. Compară cu Proverbe 10,7.

Psalmi 34:17 17. Scapă. Adesea în viaţa aceasta şi pe deplin în viaţa viitoare. Făgăduinţa nu garantează eliberare deplină aici; dar în cazul oricărui om neprihănit, cerul va însemna izbăvire de toate necazurile.

Psalmi 34:18 18. Inima înfrântă. O inimă înfrântă de întristare sau suferinţă îl pregăteşte pe om să fie atent la învăţăturile extrem de importante pe care le are de dat Dumnezeu (vezi Psalm 119,71). Ideea de "inimă înfrântă" este frecventă în Biblie (vezi Isaia 51,17; 61,1; 66,2).

Psalmi 34:19 19. De multe ori vine nenorocirea. [Multe sunt nenorocirile, KJV]. Vezi v. 17. Faptul că cineva este creştin nu-l scuteşte neapărat de nenorocire, dar îi dă tăria să o suporte. Totuşi, s-a observat că suferinţele creştinului sunt mai puţine decât ale necredinciosului, care suferă urmările necumpătării, ale nelegiuirii şi ale obiceiurilor rele. Unele din răsplătirile unei vieţuiri drepte sunt gustate chiar în viaţa aceasta.

Psalmi 34:20 20. Toate oasele i le păzeşte. Dumnezeu îi apără pe cei drepţi de duşmanii lor şi veghează asupra lor (vezi Matei 10,28-30),

Nici unul din ele. Principiul general este că cei drepţi sunt sub ocrotire divină. În Biblie principiile generale sunt adesea exprimate printr-un limbaj concret (vezi Matei 10,30.31). Ca împlinire a Scripturii, oasele lui Isus nu au fost zdrobite (vezi Ioan 19,36; cf. Exod 12,46; Numeri 9,12; DA 771, 772).

Psalmi 34:21 21. Pe cel rău îl omoară. Păcatul se autodistruge. Moartea este consecinţa naturală şi inevitabilă a păcatului.

Pedepsiţi. [Pustiiţi, KJV]. Mai bine "vor fi socotiţi vinovaţi" (vezi Psalm 5,10).

Psalmi 34:22 22. Scapă. Gândul din versetul acesta e în contrast cu acela din v. 21.

Sufletul. Vezi la Psalm 16,10.

Nu este osândit. [Nu este pustiit, KJV]. Vezi la v. 21. Repetarea verbului în v. 21 şi 22 accentuează contrastul dintre soarta celor nelegiuiţi şi eliberarea finală a celor care se încred în Dumnezeu.

COMENTARILE LUI ELLEN WHITE

3 PK 70

4-10 8 T 271

5 MB 126

6.7 TM 250

7 AA 153; GC 42; Ed 255; EW 189; GC 513, 632; ML 303; PK 176; PP 537; SR 406; 2T 272; 3T 373; 5T 475 (vezi sub Psalm 91,11).

8 MH 461; SC 117; 5T 221; 8T 321

9.10 MYP 124

11 2T 398; 4T 140; 5T 324

12-14 PP 600

12-17 CH 628

13 CT 238

13-15 MYP 97

13-18 MYP 124

15 GC 621; LS 271; ML 176; 4T 598; 5T 177

15.16 5T 212

17 ML 297

17.18 CH 367; 8T 271

18 DA 300; FE 371, 451; ML 98; PK 436; SC 43; TM 250; 3T 240, 533; 4T 178, 259; 5T 173, 339,474, 637 (vezi sub Psalm 51,17; Isaia 57,13).

22 MH 250; 8T 272

Psalmi 35:1 INTRODUCERE - Psalmul 35 este unul dintre psalmii de imprecaţie (vezi p. 624). Este strigătul plin de amărăciune al psalmistului când vede că e persecutat de oameni care fuseseră cândva prietenii lui şi care acum îi răsplătesc iubirea cu o ură înverşunată. Psalmul are trei părţi principale, fiecare încheindu-se cu o jurământ de mulţumire: (a) v. 1-10, rugăciune; b) v. 11-18, descriere a duşmanilor; şi (c) v. 19-28, apel pentruintervenţie divină. Unii presupun un fundal istoric posibil în conspiraţia lui Absalom, Ahitofel şi tovarăşii lui ocupând locuri importante în tablou.


1. Apără-mă. Ebr. rib, "a lupta" sau "a conduce un proces împotriva cuiva". Rib este de asemenea rădăcina cuvântului ebraic tradus "aceia care se străduiesc". Pentru a obţine forţa acesteia ar trebui să traducem expresia "luptă, Doamne, cu aceia care luptă împotriva mea". Vezi Psalm 43,1; 1 Samuel 24,15 pentru alte apariţii ale cuvântului rib. Psalmistul se adresează lui Dumnezeu să-l apere împotriva celor care-l învinuiesc pe nedrept. Versetul acesta este un exemplu de paralelism sinonimic.

Psalmi 35:2 2. Pavăza şi scutul. Atât scutul mai mic din Psalm 3,3, cât şi cel mai mare, mai tare din Psalm 5,12 (vezi de asemenea Psalm 18,2); folosit aici pentru a da ideea unei apărări totale.

Psalmi 35:3 3. Împotriva. [Închide calea împotriva celor care mă persecută, KJV]. Forma ebraică tradusă prin expresia aceasta este segor. O schimbare în sagar prin schimbarea punctuaţiei vocalice ne dă un substantiv care a fost interpretat ca însemnând sabia cu două tăişuri numită în greceşte sagaris. Traducerea versiunii KJVeste sprijinită de LXX. Versetul Îl descrie pe Dumnezeu în limbaj omenesc, ca pe un războinic care luptă alături de psalmist.

Sufletului. Sau "mie" (vezi la Psalm 16,10).

Psalmi 35:4 4. Ruşinaţi. În psalmii de imprecaţie, cauza psalmistului se identifică adesea cu cauza Dumnezeului cel drept (vezi Psalm 40,14.15; vezi p. 624).

Psalmi 35:5 5. Ca pleava. Vezi la Psalm 9,4.

Îngerul Domnului. Compară cu 2 Regi 19,35.

Psalmi 35:6 6. Întunecos şi alunecos. Literal, "întuneric şi cădere". Vrăjmaşii vor fugi de pe dealuri întunecoase şi alunecoase.

Psalmi 35:7 7. Laţul lor. Pentru comentariu, vezi la Psalm 7,15; 9,15.

Psalmi 35:8 8. Să-i. [Să-l, KJV]. Singularul poate fi folosit aici pentru vrăjmaşii psalmistului, la un loc. Vezi mai mult la Psalm 9,15.16.

Psalmi 35:9 9. Sufletul. Sau simplu "eu" (vezi Psalm 16,10). Psalmistul se va bucura nu de nimicirea nelegiuiţilor, cide mijlocirea lui Dumnezeu.

Psalmi 35:10 10. Toate oasele mele. Tot corpul se bucură.

Psalmi 35:11 11. Martori mincinoşi. Literal, "martori ai silniciei". Versetele 11-18 descriu natura vrăjmaşilor psalmistului.

Psalmi 35:12 12. Sufletul pustiu. [Prădarea sufletului meu, KJV]. Literal, "lipsa copiilor", imaginea unei persoane cu totul neajutorat. Psalmistul se simte singur pe lume (vezi Psalm 38,11).

Psalmi 35:13 13. Sac. Haina celor în doliu.

Îmi smeream sufletul. Psalmistul jelea, se ruga şi postea pentru aceia care erau acum vrăjmaşii săi. Purtarea lui prietenească din trecut e răsplătită acum prin ostilitatea lor.

Mă rugam cu capul plecat la sân. [Rugăciunea mea s-a întors în sânul meu, KJV]. Mai degrabă "rugăciunea mea - să se [sau se va] întoarcă în pieptul meu!" Psalmistul cere ca rugăciunea sa pentru vrăjmaşiisăi să-i fie acordată lui, ca dovadă a sincerităţii atitudinii sale faţă de ei.

Psalmi 35:14 14. Cu capul plecat. Formele exterioare de doliu la evrei constau şi din umblarea nespălat şi cu barba nepieptănată (vezi 2 Samuel 19,24). Jalea psalmistului era tot atât de mare ca şi aceea pentru o rudă apropiată.

Psalmi 35:15 15. Când mă clatin eu. [În strâmtoarea mea, KJV]. Literal, "poticnirea". Când psalmistul se poticnea, vrăjmaşii lui se bucurau şi se uneau împotriva lui pentru a-l împiedica să se ridice.

Să mă batjocorească. [Nenorociţii, KJV]. Ebr. nekim, "cei loviţi", referindu-se poate la aceia care erau mai puţin tari ca psalmistul, care s-au unit la clevetirea sugerată în acest verset.

Mă sfâşie. [M-au sfâşiat, KJV]. Limbile bârfitoare sunt ca dinţii ascuţiţi ai fiarelor sălbatice, care-şi sfâşie prada.

Psalmi 35:16 16. Cu secăturile batjocoritoare. Expresia aceasta este obscură în ebraică. LXX zice: "m-au ispitit, m-au batjocorit cu batjocuri."

Scrâşneau din dinţi. Vezi Iov 16,9; Matei 13,42.50.

Psalmi 35:17 17. Până când. Vezi la Psalm 13,1.

Viaţa. [Scumpul¸ KJV]. Ebr. yechidah (vezi la Psalm 22,20).

Puii de lei. Adesea psalmistul îi compară pe vrăjmaşi cu leii (vezi Psalm 10,9; 17,12; 22,13).

Psalmi 35:18 18. Te voi lăuda. [Îţi voi aduce mulţumiri, KJV]. Cea de a doua parte a psalmului, ca şi cea dintâi (veziv. 10) se încheie cu un jurământ solemn şi impresionant de mulţumire.

Psalmi 35:19 19. Fără temei. Pe tot parcursul psalmului scriitorul afirmă deplina sa nevinovăţie. Unii gândesc că aceasta este expresia la care s-a referit Isus când a spus: "M-au urât fără temei" (Ioan 15,25). Totuşi, aceeaşi ideea apare din nou în Psalm 69,4. Întrucât Psalmul 35 nu este strict mesianic, iar Psalmul 69 este în mod clar un astfel de psalm, ar fi mult mai logic să se considere că Isus Se referea la acesta din urmă.

Psalmi 35:21 21. Ha! Ha! Vrăjmaşii sunt zugrăviţi ca văzându-şi dorinţa împlinită prin prăbuşirea definitivă psalmistului.

Psalmi 35:22 22. Tu vezi. Compară cu propoziţia: "până când Te vei uita?" (v. 17). Din acest punct înainte, psalmul este mai liniştit.

Nu tăcea. Literal, "nu fi surd" (vezi Psalm 28,1).

Psalmi 35:25 25. Aha! Iată ce doream. Literal, "aha, sufletul nostru!", idiomatic pentru ideea: "Aha! ne-am împlinit dorinţa inimii!" (RSV).

Psalmi 35:27 27. Să se bucure. [Să strige de bucurie, KJV]. Deoarece cauza psalmistului este răzbunată.

Vrea pacea. [prosperitate, KJV]. Ebr. shalom, "pace". Psalmului se încheie într-o notă a biruinţei, cu o exclamaţie total diferită de tonul de început.

Psalmi 35:28 28. Va spune. Ebr. hagah. Verbul acesta sugerează ideea vorbirii cu glas scăzut, ca al aceluia care nutreşte un gând paşnic. El este tradus "cugetă" în Psalm 1,2.

Ta. Mântuirea lui Dumnezeu, nu izbăvirea psalmistului. Contemplarea bunătăţii lui Dumnezeu ne face să nu ne mai gândim la noi.

Toate zilele. [Toată ziua, KJV]. Continuu. "Lucrarea credincioasă e lauda şi rugăciunea" (Henry van Dyke).

Psalmi 36:1 INTRODUCERE - În Psalmul 36 psalmistul celebrează bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu în contrast cu stricăciunea celor nelegiuiţi. Versetele 1-4 sunt o descriere generală a nelegiuirii omeneşti, v. 5-9 dau expresie frumuseţii atributelor lui Dumnezeu, iar v. 10-12 constituie o rugăciune a credinţei că Dumnezeu Îşi va manifestate bunătatea faţă de toţi cei cu inima curată. Limbajul psalmului este extraordinar de frumos.

Versetele 1-4 sunt un tablou succint al omului nelegiuit. Declinul moral trece prin trei stadii: (1) păcat cu sfidarea conştiinţei; (2) păcatul fără mustrare de conştiinţă; şi (3) păcat inspirat de o conştiinţă total stricată (Moulton).

Păcatul inimii (v. 1-2) este urmat de păcatul limbii (v. 3) şi apoi de păcatul mâinii (v. 4) - o analiză critică a stării de nelegiuire.

Cu privire la preambul vezi p. 616. Observă că psalmistul e numit "robul Lui" în Psalm 35,27; vezi şi preambulul la Psalmul 18.

1. Zice. Ebr. ne'um, "o rostire". Cuvântul apare de 361 de ori şi este folosit în altă parte exclusiv cu privire la rostirea divină, în general în expresia "zice Domnul" (Genesa 22,16; etc). În versetul de faţă e o folosire cu totul neobişnuită a cuvântului. Nelegiuirea este personificată şi prezentată ca repetând o rostire divină. Păcatul ajunge să vorbească păcătosului, ca şi cum ar fi glasul lui Dumnezeu.

Inimii mele. Câteva manuscrise ebraice, LXX şi Siriaca redau: "inimii lui". Varianta aceasta pare să fie mai în potrivită în context. Cea dintâi propoziţie spune atunci literal "rostirea încălcării [sau "încălcarea zice"] nelegiuitului în mijlocul inimii lui".

Frică. Ebr. pachad, "tremurare", "spaimă". Acesta nu este cuvântul pentru "frică", care apare în generalîn expresia "frica de Domnul" (vezi Psalm 19,9). Pachad nu este "frică" în sensul de "respect" sau de "adorare", ci în sensul de "spaimă", ca "teama de duşman" (Psalm 64,1) sau "teama de vreun rău" (Proverbe 1,33). Pavel citează a doua propoziţie din Psalmul 36,1 în sprijinul tezei sale privind ticăloşia celui nelegiuit (Romani 3,18).

Psalmi 36:2 2. Ca să-şi potolească ura. [văzută că e vrednică de urât, KJV]. Ebraica acestui verset este foarte neclară. De fapt ea zice: "deoarece el se măguleşte în ochii săi, ca să găsească nedreptatea demnă de ură". Poate că psalmistul vrea să spună că nelegiuitul se înşeală singur cu ideea că nu va fi demascat în păcatul său şi deci pedepsit.

Psalmi 36:3 3. Răutate. Versetele 3 şi 4 prezintă un progres în rău: renunţare la facerea binelui, cugetarea la rău, hotărârea de a face răul, săvârşirea răului fără mustrare de conştiinţă.

Psalmi 36:4 4. Răutate. Sau "deşertăciune".

Nu urăşte răul. Pentru păcătosul total stricat şi fără speranţă, păcătoşenia păcatului nu reprezintă o piedică în calea acţiunii. El nu recunoaşte caracterul imoral al actului păcătos.

Psalmi 36:5 5. Bunătatea Ta. Ebr. chesed (vezi v. 7). Uimitor de brusc şi într-un contrast izbitor cu cele din v. 1-4, psalmistul începe să laude bunătatea şi credincioşia lui Dumnezeu (vezi Psalm 33,4) . O trecere atât de bruscăeste tipic ebraică.

La ceruri. [În ceruri, KJV]. Psalmistul pare să se înalţe deodată deasupra stricăciunii omenirii, avântându-se spre spaţiile nemărginite unde pot fi întâlnite atributele lui Dumnezeu. Deoarece prepoziţia ebraică be, "în", poate să însemne şi "de la", aşa cum arată paralele ugaritice (vezi p. 618, 619; vezi Psalm

18,13), pasajul acesta ar trebui probabil înţeles ca afirmând că bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu vine "din ceruri".

Psalmi 36:6 6. Munţii lui Dumnezeu. [Munţii cei mari, KJV]. Literal, "munţii lui Dumnezeu".

Adâncul. Ebr. tehom, cuvântul folosit pentru a desemna oceanul primar (vezi Genesa 1,2). Psalmistul descrie judecăţile lui Dumnezeu ca fiind neobosite şi insondabile.

Oameni şi dobitoace. De la om, actul suprem de creaţiune al lui Dumnezeu, până la fiara sălbatică. Dumnezeu Se îngrijeşte de toate făpturile mâinilor Sale (vezi Psalm 145,9). Notează grija lui Dumnezeu pentru animalele necuvântătoare, aşa cum e exprimată în Psalm 104 (vezi şi Iona 4,4). Creştinul ar trebui să se poarte cu bunătate faţă de animalele necuvântătoare (vezi PP 443).

Psalmi 36:7 7. Scumpă. [Excelentă, KJV]. Ebr. yaqar, "preţioasă", "costisitoare".

Bunătatea. Ebr. chesed, tradus "bunătatea" ["îndurarea, KJV"] în v. 5. Vezi nota suplimentară la acest psalm.

Umbra aripilor tale. Vezi la Psalm 17,8; cf. Deuteronom 32,11.12.

Psalmi 36:8 8. Se satură de belşugul. [Ei vor fi din belşug săturaţi, KJV]. Ebr. rawah, literal, "a-şi bea pe săturate". Proviziile lui Dumnezeu pentru om satură, prin aceea că el găseşte în Dumnezeu ceea ce îi trebuie şi găseşte satisfacţia aceea din belşug (vezi Efeseni 3,20; cf. Luca 6,38). Dumnezeu este Gazda cea binevoitoare (vezi Psalm 23,5).

Şivoiul. [Râul, KJV]. Imaginea este deosebit de plastică pentru locuitorii din Palestina, unde apa este adesea rară.

Desfătările Tale. Desfătările lui Dumnezeu, nu acelea greşit apreciate ca atare de om. Barnes găseşte următoarele învăţături în acest verset: (1) Dumnezeu este fericit; (2) religia face pe om fericit; (3) fericirea aceasta este de aceeaşi natură cu aceea a lui Dumnezeu; (4) fericirea aceasta împlineşte nevoile sufletului; (5) nu lasă nesatisfăcută nici o nevoie a sufletului; şi (6) fericirea aceasta se găseşte în special în legătură cu serviciul din casa lui Dumnezeu.

Psalmi 36:9 9. Izvorul vieţii. Viaţa literală şi spirituală, viaţa de aici şi cea viitoare. Dumnezeu este izvorul nu numaial vieţii, dar şi a tot ce dă sens vieţii (vezi Psalm 34,12; Ioan 1,4; 4,10; 5,26; Ed 197, 198; vezi la Proverbe 9,11).

Prin lumina Ta. Întrucât Dumnezeu este izvorul luminii, numai în El putem vedea lumină. Fără Dumnezeu, toată priceperea noastră e doar întuneric. Rugăciunea noastră ar trebui să fie: "ce e-ntunecat în mine luminează" (Milton). Vezi Ioan 3,19.20; 1 Ioan 1,5-7; 1 Petru 2,9.

Psalmi 36:10 10. Mai departe. Psalmistul cere ca îndurarea lui Dumnezeu să fie continuă.

Bunătatea. Ebr. chesed, pentru a treia oară în psalmul acesta (vezi v. 7; cf. v. 5).

Te cunosc. Dumnezeu doreşte un lucru: cunoaşterea Lui să ducă la mântuire (vezi Ioan 17,3; vezi la Proverbe 1,2).

Psalmi 36:11 11. Să nu mă pună pe fugă. Psalmistul se roagă ca Dumnezeu să nu permită ca el să fie călcat în

picioare de păcătosul mândru şi nici să nu fie luat din locul în care Acesta L-a aşezat.

Psalmi 36:12 12. Au şi început. Psalmistul vede că rugăciunile sale au primit deja răspuns şi ne atrage atenţia asupra tabloul descoperirii dreptăţii lui Dumnezeu prin distrugerea totală a celui nelegiuit. Psalmul începe în deznădejde şi se termină în triumf.

NOTĂ SUPLIMENTARĂ LA PSALMUL 36

Chesed este un cuvânt ebraic cât se poate de dificil de tradus în mod corespunzător în limba engleză [înorice limbă, n. tr.]. Cuvântul acesta apare de 245 de ori în VT ebraic. KJV îl redă în diferite moduri, după cum urmează: "favoare" de 3 ori, "faptă bună" o dată, "frumuseţe" o dată , "bunătate" de 12 ori, "amabilitate"de 38 de ori, "bunătate iubitoare" de 30 de ori , "bunătate îndurătoare" de 2 ori, "îndurare" de 151 de ori, "milă" o dată, "amabil" de 5 ori şi " îndurător" o dată. LXX traduce chesed prin eleos, "îndurare" de 135 de ori şi în alte cazuri prin dikaiosune, "dreptate", eleemosune, "milă" sau "îndurare", elpis, "nădejde" şi dosa "slavă". Prin urmare, este evident că traducătorii au văzut în chesed o paletă largă de calităţi.

Chesed e folosit pentru a descrie (1) legătura între indivizi; şi (2) legătura dintre Dumnezeu şi familia omenească. Din prima categorie sunt citate următoarele exemple: (1) dintre un fiu şi tată său pe moarte (Genesa 47,29); (2) dintre soţ şi soţie (Genesa 20,13); (3) dintre rude (Rut 2,20); (4) dintre oaspeţi (Genesa 19,19); (5) dintre prieteni (1 Samuel 20,8); (6) dintre un rege şi supuşii lui (2 Samuel 3,8). Exemple de folosire a lui chesed pentru descrierea legăturii dintre Dumnezeu şi om sunt multe, textul aflat în studiu fiind un exemplu.

Într-un sens general se poate observa că chesed descrie: (1) când e aplicat la Dumnezeu, atitudinile, raporturile şi purtarea Lui faţă de oameni; (2) când e aplicat la oameni, atitudinile, raporturile şi purtările oamenilor unii faţă de alţii. Se vede că nu există nici un cuvânt englez [şi în oricare altă limbă, n.tr.], care să redea cititorului exact aceeaşi idee pe care chesed o dă cititorului evreu. "Îndurare", "milă", şi "bunătate" descriu corect diferite aspecte ale sensului, dar nici una nu acoperă complet paleta de semnificaţii a cuvântului, cel puţin când chesed descrie un atribut al lui Dumnezeu.

Cu privire la chesed ca atribut al lui Dumnezeu, e de observat că cuvântul "iubire", atât de clar reprezentat în NT ca fiind o caracteristică a lui Dumnezeu (1 Ioan 4,7-8; etc.), apare numai rareori în VT (substantivul ebraic 'ahabah este folosit cu privire la Dumnezeu numai de zece ori, Deuteronom 7,8; 1 Regi 10,9; 2 Cronici 2,11; 9,8; Isaia 63,9; Ieremia 31,3; Osea 3,1; 9,15; 11,4; Ţefania 3,17; verbul este de asemenea rar, apărând de două ori în Pentateuc: Deuteronom 7,13; 23,5 şi doar cu apariţii sporadice în alte locuri). De aceea nu trebuie să tragem concluzia că atributul acesta al lui Dumnezeu era cu totul necunoscut sfinţilor din VT şi că numai rareori era proslăvit. Dimpotrivă reiese că într-o mare măsură ceea ce scriitorii NT descriu ca agape, "iubire"(vezi Matei 5,43), scriitorii VT numeau chesed. Din nefericire cuvântul "dragoste" este folosit pentru a descrie întreaga gamă de experienţe, de la pasiunea nebună şi senzuală până laduioasa şi binefăcătoarea relaţie a lui Dumnezeu cu poporul Său. Prin urmare, pentru mulţi varianta "dragoste" transmite doar o idee trunchiată sau chiar incorectă, când e folosită pentru a descrie caracterul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, pentru că nu există un cuvânt mai bun, "dragoste" este reţinut în NT ca traducere a lui agape (în 26 de cazuri KJV traduce pa agape prin "milă"; cuvântul era potrivit pe vremea aceea, când includea mai mult sensul de iubire în desăvârşirea ei; în prezent "caritate" este atât de mult legat de binefacerea faţă de săraci şi de nevoiaşi, încât folosirea lui pentru traducerea cuvântului agape poate induceîn eroare). Totuşi, dacă prin "dragoste" înţelegem dragostea divină, aşa cum au căutat să ni-o redea scriitorii biblici, şi dacă detaşăm de cuvântul "dragoste" acele idei nedorite care îi sunt uneori asociate, dar care nu se regăsesc în cuvântul grecesc agape, avem o definiţie destul de corectă a lui chesed, în măsura în care chesed descrie un atribut al lui Dumnezeu.

Când chesed este aplicat la legătura dintre indivizi, definiţia "dragoste" este mai puţin potrivită. "Dragoste" este în general considerat un termen abstract şi un principiu care guvernează viaţa. Când "dragoste" se traduce prin experienţă concretă, feluritele ei manifestări nu mai sunt numite "dragoste", ci li se dă diferite definiţii individuale (vezi 1 Corinteni 13). Pe de altă parte chesed e folosit nu numai pentru principiul abstract al iubirii, ci şi pentru diferitele manifestări ale ei. Astfel, Iosif cerea paharnicului să

dovedească chesed faţă de el (Genesa 40,14). "Bunătate", un constituent al lui chesed, ar fi aici o traducere mai potrivită decât "dragoste". Fapta lui Rahav e descrisă ca o faptă de chesed (Iosua 2, 2). Ca răsplată pentru informaţia secretă, bărbaţii din casa lui Iosif s-au oferit să manifeste chesed faţă de omul din Betel (Judecători 1,24). "Faptele bune" ale lui Neemia pentru casa lui Dumnezeu sunt numite chasadim (pluralul lui chesed, Neemia 13,14). Iov vorbea de necesitatea de a dovedi chesed faţă de cineva care e lovit de necazuri (Iov 6,14). În paralelismul antitetic înţeleptul punea chesed în contrast cu cruzimea (Proverbe 11,17). Prin urmare chesed, acolo unde era folosit în legătură cu relaţiile dintre oameni, e de obicei mai bine tradus prin trăsătura particulară a principiului general al iubirii care se manifestă. Regula aceasta este urmărită atât de versiunile vechi, cât şi de cele moderne. Un exemplu de chesed omenesc descriind un principiu mai general este Mica 6,8. Aici aspectele esenţiale ale adevăratei religii sunt definite că ar consta din fapte oneste, dragoste şi umilinţă.

Aceeaşi regulă poate fi urmată când chesed descrie fapte ale lui Dumnezeu care sunt manifestări ale unor trăsături specifice "dragostei". De pildă, când servul lui Avraam s-a rugat pentru chesed, se gândea la unaspect particular al lui chesed necesar rezolvării problemei în cauză. Prin urmare, "bunătate" sau "favoare" şi nu "dragoste" ar părea să fie traducere potrivită. Când psalmistul spunea: "cât de măreaţă este îndurarea Ta [chesed ], o, Dumnezeule!" ("Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule!"] el vrea să spună: "Cât de măreaţă este iubirea Ta, Dumnezeule! (Proverbe 36,7); de asemenea prin "în veac ţine îndurarea [chesed] Lui" (Psalm 136,1.2.3 etc.) el vrea să spună: "Iubirea Lui ţine în veac".

Adjectivul chasid, din aceeaşi rădăcină ca chesed, înseamnă literal "cineva care manifestă chesed". Este tradus "om evlavios" o dată, "bun" o dată, "sfânt" de patru ori, "Cel Sfânt" o dată, "îndurător" de trei ori, "sfânt" de 19 ori, "că e sfânt" de două ori şi o dată prin negativul "neevlavios". În 22 de cazuri Septuaginta redă chasid prin hosios, "sfânt" sau "evlavios". Întrucât chesed este un atribut remarcabil al lui Dumnezeu, celcare este chasid este divin sau "un sfânt." Privit din această perspectivă, chasid devine aproape analog cu ideea exprimată prin agape, "dragoste", în NT (1 Corinteni 13; 1 Ioan 2,5; 4,7.8; 5,3). Adjectivul apare adesea la plural, chasidim.

În sinteză, putem adopta ca un principiu de lucru traducerea "dragoste" pentru chesed, când iubirea divină este considerată în aspectele ei generale. Când trăsăturile particulare sunt scoase în evidenţă sau când relaţiile omeneşti sunt definite, contextul trebuie să călăuzi în determinarea traducerii potrivite.


1 SR 109

4 EW 123

5-7 MH 463

6 MB 80

7 MH 417

7-9 MH 463

8.9 PP 413

9 Ed 197; FE 415; MH 465; ML 12; 3T 433; 8T 322; 9 T 41

Psalmi 37:1 INTRODUCERE. - Luther a spus despre Psalmul 37: "Aici este răbdarea sfinţilor". În el, psalmistul e preocupat de problema triumfului aparent al celui nelegiuit. Problema e rezolvată în mintea psalmistului prin recunoaşterea de către el a faptului că aparenta prosperitate este ceva trecător. El ne sfătuieşte, datorită vârstei sale înaintate (vezi v. 25), să ne încredem în Dumnezeu, care la vremea hotărâtă îi va pedepsi pe păcătoşi şi îi va răsplăti pe cei drepţi. Psalmul este o desfăşurare sub formă de acrostih (vezi p. 625) a

învăţăturii primului verset. Construcţia de acrostih e destul de regulată, fiecare literă ebraică fiind de obicei la începutul a două versete. În versetul 7, 20 şi 34 litera e la începutul unui singur verset; în v. 29, şade apare în loc de 'ayin. Totuşi, unii susţin că 'ayin îşi are locul lui obişnuit la începutul ultimei părţi a versetului 28, stând la începutul propoziţiei: "Totdeauna ei sunt sub paza Lui; dar sămânţa celor răi este nimicită". Însă 'ayin este precedat de prefixul lamed care nu este ceva obişnuit în psalmii-acrostih. La fel ca alţi psalmi-acrostih (vezi Psalm 25), în psalmul acesta nu există atât de mult o dezvoltare de idei, cât o extindere a temei centrale în diferite direcţii. Învăţătura este eficientizată prin forţa cumulativă a repetării. Tema Psalmului 37 este asemănătoare cu aceea a Psalmului 73 şi a soliei cărţii lui Iov. Toate tratează dreptatea lui Dumnezeu în procedeele Lui cu aceia care Îl servesc şi cu aceia care nu Îl slujesc.

Cu privire la preambul vezi p. 616.

1. Nu te mânia. Literal, "nu te înfierbânta [în supărare]". Nu te necăji sau nu te supăra din cauza succesului aparent al celui nelegiuit (vezi Proverbe 24,19). Noi, creştinii, ar trebui să învingem enervarea, deoarece când suntem enervaţi pierdem perspectiva şi claritatea viziunii. Mai mult, când suntem furioşi pe un om păcătos, nu mai suntem în stare să-l ajutăm şi totodată ajungem noi înşine să greşim.

Şi nu te uita cu jind. Vezi Proverbe 3,31; 23,17; 24,1.19; cf. Psalm 73,3. Psalmul începe în stilul Proverbelor şi continuă astfel în cea mai mare parte ai lui.

Psalmi 37:2 2. Ca iarba. O figură de stil obişnuită (vezi Psalm 90,5.6; 103,15).

Psalmi 37:3 3. Încrede-te. Cele mai bune leacuri împotriva nemulţumirii este încrederea în Dumnezeu şi preocuparea de a face ceea ce este valoros pentru Dumnezeu şi pentru om.

Locuieşte. Literal, "tu să locuieşti", o poruncă. Porunca lui Dumnezeu garantează locuirea de durată în ţară; nu e necesar să se caute siguranţă prin fugă.

Umblă în credincioşie. [cu adevărat vei fi hrănit, KJV ]. Literal, "hrăneşte-te" sau "mergi la păşune", totla modul imperativ. Unii preferă să traducă această expresie prin "hrăneşte-te cu credincioşie". Versetul acesta oferă patru reguli pentru a păstra sufletul şi mintea calme când suntem nedumeriţi de aparenta prosperitate a celui nelegiuit: (a) să ne încredem în Dumnezeu; (b) să ne preocupăm de facerea binelui; (c) să locuim liniştit acolo unde ne pune Dumnezeu; şi (d) să căutăm să fim credincioşi lui Dumnezeu.

Psalmi 37:4 4. Să-ţi fie desfătare. Dacă alegem şi ne place ceea ce-I place lui Dumnezeu, ne vom bucura de împlinirea dorinţelor inimii noastre (literal, "cererile"). Despre identificarea drepturilor şi ţintelor noastre cu planurile lui Dumnezeu pentru noi, vezi DA 668.

Psalmi 37:5 5. Încredinţează-ţi soarta. [încredinţează-ţi calea, KJV]. Literal, "rostogoleşte-ţi calea" (vezi la Psalmul 22,8; cf. 1 Petru 5,7). Povara care este prea grea pentru noi o putem trece (prin rostogolire) asupra Domnului. Se spune despre David Livingstone că a remarcat că versetul acesta l-a sprijinit în orice răscruce a drumului său pe perioada cât a trăit în Africa, aşa cum a făcut-o şi în Anglia.

Încredinţează. Vezi la v. 3.

El va lucra. Ebr. 'Asah, pur şi simplu, "El va aduce la îndeplinire" sau "El va lucra" (RSV). Direcţia în care El va lucra este arătată în v. 6.

Psalmi 37:6 6. Dreptatea. Dacă atunci când suntem vorbiţi de rău ne încredem în Dumnezeu, El va face ca norii să se împrăştie, aşa încât adevăratul nostru caracter şi adevăratele noastre motive să fie tot atât de limpezi ca şi cristalul (vezi Ieremia 51,10).

Psalmi 37:7 7. Taci. Dacă am putea să rămânem liniştiţi şi tăcuţi un timp, am auzi glasul lui Dumnezeu care linişteşte valurile din sufletul nostru.

Nădăjduieşte. Vezi la Psalm 25,3; 27,14.

Nu te mânia. Vezi la v. 1.

Psalmi 37:8 8. Lasă mânia. Psalmistul continuă să ne dea sfaturi cu privire la atitudinea noastră faţă de oamenii răi. Nu vă îngăduiţi să cultivaţi simţăminte de mânie faţă de ei sau faţă de Dumnezeu pentru că le îngăduie să le aibă succes pentru un timp. Sfârşitul lor e în mâna Lui.

Nu te supăra. O repetare a expresiei cheie (vezi la v. 1).

La rău. Expresia sună de fapt astfel: "nu te necăji doar pentru a face rău". Mânia şi supărarea conduc lafapte rele. Răul cultivat în inimă este păcat şi duce la păcat pe faţă.

Psalmi 37:9 9. Nădăjduiesc. Compară v. 7. Versetele 9 la 15 se ocupă mai ales de soarta nelegiuiţilor.

Vor stăpâni ţara. [Vor moşteni pământul, KJV]. Vezi v. 3.11.22.29.34. Firul acesta de aur al mângâierii traversează tot psalmul. Vezi şi Psalm 25,13; Isaia 57,13; Matei 5,5.

Psalmi 37:10 10. Nu va mai fi. Cuvintele acestea vor avea o împlinire unică prin nimicirea finală a făcătorilor de rele şi prin înlăturarea păcatului din univers (Vezi DA 763; GC 544, 545).

Psalmi 37:11 11. Moştenesc ţara. [Moştenesc pământul, KJV]. Vezi la v. 3.9.

Belşug de pace. Lucrul acesta va fi adevărat îndeosebi atunci când nu vor mai fi nici păcătoşi, nici păcat.

Psalmi 37:12 12. Scrâşneşte din dinţi. Compară cu Psalm 35,16.

Psalmi 37:13 13. Domnul râde. [Domnul va râde, KJV]. Vezi la Psalm 2,4. Psalmistul foloseşte limbajul oamenilor.

Ziua. Compară cu 1 Samuel 26,10; Iov. 18,20; Ieremia 50,27.31.

Psalmi 37:14 14. Nenorocit şi sărac. Vezi la Psalm 9,18.

Cu inima neprihănită. Literal, "cel cu calea cinstită". Un număr de manuscrise ebraice şi LXX redau: "cu inima neprihănită" (Vezi Psalm 50,23; Galateni 1,13; Efeseni 4,22 etc.).

Psalmi 37:15 15. În însăşi inima lor. Răul e ca un bumerang, se întoarce împotriva celui l-a făcut (vezi Psalm 7,15.16;9,15; cf. Estera 7,10).

Psalmi 37:16 16. Mai mult face. Vezi Proverbe 15,16. Versetele 16-34 se ocupă mai ales de soarta de la urmă a celor evlavioşi.

Belşugul. [Bogăţiile, KJV]. Sau "abundenţa".

Psalmi 37:17 17. Braţele. Versetul acesta, care seamănă cu un proverb, este un exemplu de paralelism antitetic simplu (vezi p. 24).

Psalmi 37:18 18. Cunoaşte. Vezi Psalm 1,6.

Zilele. Adică ce se întâmplă celui drept zi după zi (figură de stil, numită metonimie). Vezi la Psalm 31,15.

Psalmi 37:20 20. Cele mai frumoase păşuni. [cu grăsimea mieilor, KJV]. Ebr. kigar karim, al cărui sens nu e clar. Yaqar este, literal, "valoare". Ideea de grăsime e derivată din observaţia că părţile valoroase ale mieilor sunt cele grase. Karim poate fi tradus şi "păşuni", ca în Isaia 30,23. Prin urmare, mulţi traduc expresia "cele mai frumoase păşuni", un simbol potrivit într-o ţară unde păşunea bogată era arsă de căldura excesivă verii. Unii sugerează o uşoară modificare a punctuaţiei vocalice şi o schimbare din r în d, două litere care se confundă uşor în limba ebraică. Aceasta are ca rezultat traducerea: "ca arderea cuptoarelor". LXX are o exprimare cu totul diferită, redând partea a doua a versetului în felul următor: "şi vrăjmaşii Domnului când au fost onoraţi şi proslăviţi, au pierit de tot, precum fumul".

Ca fumul. Vezi Psalm 102,3.

Psalmi 37:21 21. Cel neprihănit este milos. Versetele 21 şi 22 sunt două perechi de paralelism antitetic (vezi p. 24) punând în contrast caracterul şi starea celui nelegiuit cu cele ale celui drept. Cei nelegiuiţi nu-şi pot plăti datoriile, cei drepţi au de ajuns pentru acte de binefacere (vezi făgăduinţa din Deuteronom 15,6; 28,12.44).

Psalmi 37:24 24. Dacă se întâmplă să cadă. Poate că în primul rând psalmistul se referă la poticnire şi cădere în nenorocire, dezamăgire sau necaz (vezi la Psalm 34,19). S-ar putea ca el să fi avut în vederea şi căderea în păcat. Omul drept nu e fără păcat, dar când face o greşeală, ia imediat măsuri pentru a o îndrepta. "Când suntem îmbrăcaţi cu neprihănirea lui Hristos, nu vom mai avea plăcere pentru păcat, deoarece Hristos va locuicu noi. S-ar putea să facem greşeli, dar vom urî păcatul care a produs suferinţe Fiului lui Dumnezeu" (E. G. White, RH 18 martie 1890; citat în MYP 338).

Îl apucă de mână. Literal, "îi susţine mâna". Dumnezeu îi susţine mâna sau îl apucă de mână, ca nu cumva să se prăbuşească de tot când cade (vezi Isaia 41,13; 43,2).

Psalmi 37:25 25. Am îmbătrânit. Mărturia personală a psalmistului, în urma unei vieţi de observare atentă şi de experienţă. Versetul arată că psalmistul a scris psalmul la maturitate. El nu poate spune că cei drepţi nu suferălipsuri, ci că ei nu sunt părăsiţi de Dumnezeu atunci când trec prin vremuri de suferinţă. În cele din urmă, le merge bine, deoarece Dumnezeu veghează asupra urmaşilor lor. Psalmistul exprimă un adevăr general: adevărata religie îi face pe oameni să fie harnici şi independenţi şi-i scapă de nevoia de a cere altora pentru ca să se întreţină. Despre tabloul contrar, vezi Iov 15,20.23.

Psalmi 37:26 26. Totdeauna. Literal, "toată ziua".

Dă cu împrumut. În timp ce nelegiuitul ia cu împrumut (vezi la v. 21).

Psalmi 37:27 27. Depărtează-te de rău. Versetul acesta exprimă învăţătura psalmului (vezi Psalm 34.14).

Psalmi 37:28 28. Dreptatea. [Judecata ,KJV ]. În acest punct nu apare un verset care să înceapă cu 'ayin, totuşi ea este litera a doua în propoziţia tradusă: "Totdeauna ei sunt sub paza Lui (vezi p. 722).

Psalmi 37:29 29. Vor stăpâni ţara. [Moştenesc ţara, KJV]. Vezi v. 3.9.11.22.34.

Pe vecie. Notează repetarea ideii (vezi v. 27-29).

Psalmi 37:30 30. Vesteşte. [Vorbeşte, KJV]. Ebr. hagah, "a murmura", "a medita" (vezi la Psalm 1,2, unde hagah e tradus "a cugeta"; vezi la Psalm 35,28).

Psalmi 37:31 31. Legea. Ebr. torah (vezi Proverbe 3,1).

În inima lui. Vezi Deuteronom 6,6; Psalm 40,8. O nouă experienţă a legământului (vezi Evrei 8,8-13).

Psalmi 37:33 33. Nu-l lasă. Sau "părăseşte".

În mâinile lui. Un idiom ebraic care înseamnă "în puterea lui".

Osândeşte. Când oamenii osândesc pe nedrept un om drept, Dumnezeu îl achită (vezi 1 Corinteni 4,3.4).

Psalmi 37:34 34. Nădăjduieşte. Compară cu Psalm 27,14.

Vei vedea. În cele din urmă, va veni reabilitarea a ceea ce este drept şi sfinţii vor vedea triumful adevărului. Afirmaţia psalmistului nu trebuie să fie înţeleasă ca exprimând o pornire spre răzbunare, ci mai degrabă ca o previziune privind triumful final al dreptăţii şi al iubirii lui Dumnezeu (vezi Maleahi 9,3).

Psalmi 37:35 35. Am văzut. O mântuire prin experienţă personală (vezi v. 25).

Un copac verde. Ebr. 'ezrach ra'anan, al cărui sens este literal, "băştinaş", "cetăţean cu drepturi civile depline" (Exod 12,49; Levitic 16,29; etc). Ra'anan înseamnă "luxuriant", "plin de frunze". Poate LXX a păstrat traducerea corectă în varianta ei, "cedrii Libanului". Unii sugerează sensul "un pom ce nu a fost niciodată mutat".

Psalmi 37:36 36. L-am. Omul nelegiuit (vezi la v. 10; vezi de asemenea 8T 127).

Psalmi 37:37 37. Are parte. [Sfârşitul; KJV]. Ebr. 'acharith, un cuvânt cu o varietate de sensuri, ca de pildă "sfârşitul la care a ajuns cineva" (vezi Numeri 23,10; Proverbe 1,19; etc.) sau "cel din urmă", "rămăşiţa", "viitorul" (Proverbe 23,18; Ieremia 29,11). Psalmistul se gândeşte la rezultatul final al celui drept, iar rezultatul acela e triumf, în contrast cu rezultatul final al celui nelegiuit, aşa cum e exprimat în versetul următor.

Psalmi 37:38 38. Cu toţii. Mai bine "laolaltă".

Sămânţa celor răi. [sfârşitul nelegiuiţilor, KJV]. Sau, "viitorul nelegiuiţilor" (vezi la v. 37). Contrastul cu cel drept e deplin.

Psalmi 37:39 39. Ocrotitorul. [Tăria, KJV]. Sau "locul de scăpare", "fortăreaţă". În ciuda triumfului aparent al celor nelegiuiţi, Dumnezeu e locul de scăpare al celor drepţi, iar aceia care îşi pun încrederea în El vor fi în cele din urmă izbăviţi.

Psalmi 37:40 40. Pentru că se încred. Vezi la v. 3. Când se studiază acest psalm, e bine să se păstreze în minte gândul că viaţa aceasta este o şcoală care ne pregăteşte pentru viaţa viitoare, este preludiul vieţii veşnice. În final va fi bine pentru cei drepţi.


1.21T 96

3 MB 163; MH 189; ML 168; SC 126; 6T 307

5 Ed 267; MYP 98; 2T 227; 3T 482

5.6 Ed 257; MH 486

6 COL 175

7 PK 174; SC 75; 3T 327; 8T 130

10 DA 763; GC 544

10.11 2T 448

11 MB 33; PP 170

18 PP 118

18.19 Ed 141

19 DA 122; MB 163; 1T 173

21 MH 188

23 3T 466; 4T 522

25 MB 163

26 PP 118

29 AH 540; Ed 271; GC 674; PK 682; PP 65, 67; SR 430

31 1T 355

35.36 8T 127

35-37 TM 336

37 PP 237

38 GC 541

40 4T 163

Psalmi 38:1 INTRODUCERE. - Psalmul 38 este o rugăciune de penitenţă (vezi Psalm 6; vezi p.624). Psalmistul descrie o suferinţă intensă, atât fizică, cât şi sufletească. El arată că trupul său este chinuit de dureri, iar sufletul său de nelinişte, pe de o parte din cauza simţământului de condamnare şi pe de altă parte din cauza temerii de vrăşmaşii. Suferinţele sunt amplificate de faptul că aceia care ar fi trebuit să fie prietenii săi l-au părăsit atunci când el avea cea mai mare nevoie de înţelegerea şi mângâierea lor. Psalmul are trei părţi, fiecareîncepând cu un apel către Dumnezeu: v. 1-8, mărimea suferinţelor sale; v. 9-14, răbdarea celui care suferă; v. 15-22, cererea de ajutor, ca nu cumva cei nelegiuiţi să aibă motive să se laude cu nenorocirea lui. Psalmul e caracterizat prin forme neobişnuite de verbe, prin paralelisme concise, prin jocuri de cuvinte şi prin ritmuri ales cumpănite.

Cu privire la preambul vezi p.616, 627.

1. Nu mă mustra. Compară cu Psalm 6,1.

Psalmi 38:2 2. Săgeţile Tale. Simboluri ale pedepselor lui Dumnezeu (vezi Psalm 7,13).

Apasă asupra mea. Vezi Psalm 32,4.

Psalmi 38:3 3. Sănătos. Vezi Isaia 1,6. Simptomele descrise aici, împletite cu faptul că prietenii celui bolnav l-au părăsit (vezi v. 7.11), transmit ideea că boala era cât se poate de respingătoare.

Vlagă. [Odihnă, KJV]. Ebr. shalom, "pace", încetarea suferinţei.

În urma păcatului meu. Psalmistul îşi dă seama că suferinţa sa e o pedeapsă pentru păcatul său. Toată suferinţa este urmarea pătrunderii păcatului în univers, iar suferinţa personală este adesea rezultatul direct al săvârşirii răului. "Ce seamănă omul aceea va şi secera" (Galateni 6,7). Dumnezeu nu săvârşeşte o minune pentru a feri pe oameni de consecinţelor călcării legilor Sale (vezi CD 29). Dacă oamenii ar fi scutiţi de rezultatele dezastruoase ale răului săvârşit de ei, păcătoşii ar ajunge să fie foarte îndrăzneţi în nelegiuirea lor.

Cu toate acestea, nu orice suferinţă este rezultatul direct al păcatului personal al celui în cauză. Mulţi din cei din vechime considerau că orice suferinţă este pedeapsa pentru vreo faptă rea săvârşită fie de cel ce suferea, fie de părinţii lui (Ioan 9,2). Tot astfel ei judecau gradul de vinovăţie al omului după mărimea suferinţei. "Satana, autorul păcatului şi al tuturor urmărilor lui, i-a făcut pe oameni să considere că boala şi moartea vin de la Dumnezeu, ca o pedeapsă aplicată în mod arbitrar în urma păcatului" (DA 471). Din cauza acestei concepţii greşite ei au privit pe Tatăl ceresc ca pe unul care aplică dreptate în mod aspru şi exigent.

Mulţi creştini au aceeaşi părere greşită. În ciuda învăţăturilor din cartea lui Iov şi a învăţăturilor date deIsus (vezi Luca 13,16; Fapte 10,38; cf. 1 Corinteni 5,5; 2 Corinteni 12.7), creştinii aceştia consideră că Dumnezeu aduce boala.

Iată adevărata filozofie a suferinţei: "Suferinţa este pricinuită de Satana şi e dirijată de Dumnezeu în scopuri pline de îndurare" (DA 471). Motivul pentru care Dumnezeu nu-i scuteşte totdeauna pe copiii Săi de boală şi suferinţă este că, dacă ar face-o, Satana ar aduce aceleaşi acuzaţii împotriva Lui ca cele pe care le-a adus şi în cazul lui Iov, că Dumnezeu îl înconjurase în mod necinstit pe slujitorul Său (Iov 1,10). Dumnezeu trebuie să-i îngăduie lui Satana să-i chinuiască pe cei drepţi, astfel încât ca orice acuzaţie de lipsă de loialitate să fie dovedite, în final, fără temei.

În felul acesta cel care suferă poate afla mângâiere la gândul că deşi "un sol al lui Satana" îl pălmuieşte (vezi 2 Corinteni 12,7), Dumnezeu dirijează totul în scopuri pline de îndurare şi face ca în final suferinţa să lucreze spre binele celui în cauză (vezi Romani 8,28).

Psalmi 38:4 4. Fărădelegile mele. Se accentuează sensul v. 3.

Prea grele. Schimbarea bruscă de imagine de la ideea păcatului care trece peste cap, asemenea valurilormării, la ideea poverii păcatului peste măsură de grea poate sugera învălmăşeala de gânduri ca rezultat al bolii(vezi la v. 8.10).

Psalmi 38:5 5. Pline de coptură. [Sunt stricate, KJV]. Literal, "înveninate", "putrede".

Psalmi 38:6 6. Umblu plin de întristare. Compară cu Iov 1,20; 2,8; Psalm 35,14.

Psalmi 38:7 7. O durere arzătoare. [Boală respingătoare, KJV]. Simptomele par să indice o boală respingătoare cu o inflamaţie puternică.

Sănătos. Vezi la v. 3.

Psalmi 38:8 8. Sunt fără putere. Sau "sunt amorţit".

Gem. Compară cu Psalm 22,1. Vocea exprimă cel mai mare chin sufletesc. Odată cu versetul acesta psalmistul încheie partea principală a prezentării simptomelor fizice ale suferinţei sale.

Psalmi 38:9 9. Înaintea Ta. Psalmistul recunoaşte că Dumnezeu cunoaşte dorinţa lui de iertare şi vindecare şi că nu e nevoie să repete rugăciunea sa. El trebuie să lase cazul său în grija lui Dumnezeu. Noi nu suntem ascultaţi datorită discursului nostru lung, ci pe măsura dorinţelor inimii şi devoţiunii noastre. "Adevărata rugăciune antrenează energiile sufletului şi afectează viaţa" (4T 535).

Versetul acesta este singura rază de mângâiere în v. 1-14. E suficient pentru psalmist să realizeze că poate să-şi descarce inima înaintea unui Dumnezeu care cunoaşte şi poartă de grijă.

Psalmi 38:10 10. Inima-mi bate cu tărie. Complicaţiile bolii includ palpitaţii ale inimii, slăbiciune şi orbire parţială. Bolnavul este istovit din cauza agoniei suferinţei sale şi se află de fapt pe pragul morţii.

Psalmi 38:11 11. Prietenii. Compară cu Psalm 31,11. Ei nu doresc să se apropie de bolnav, probabil de teama să nu se îmbolnăvească şi ei (vezi Iov 19,13-20). Poate înstrăinarea aceasta era una din săgeţile v. 2.

Rana. Ebr. nega', "lovitură", "plagă", folosit pentru nenorocire sau judecată (vezi Genesa 12,17; Exod 11,1).

Aici psalmistul trece de la suferinţa care provine din propria stare fizică şi mentală la suferinţa care e agravată de purtarea prietenilor săi care l-au părăsit şi a vrăjmaşilor care au uneltit împotriva lui.

Psalmi 38:13 13. Un surd. Psalmistul nu a dat atenţiei vorbirii vorbirea de rău a vrăşmaşilor săi şi n-a scos un cuvânt când a fost persecutat.

Psalmi 38:15 15. În Tine. La treilea apel direct către Dumnezeu (vezi v. 1.9).

Psalmi 38:18 18. îmi mărturisesc. [Voi declara, KJV]. O mărturisire deplină a păcatului. Psalmistul nu ascunde nimic.Suferinţa este salutară (vezi la v. 3). Psalmistul cunoaşte satisfacţia adevăratei pocăinţe.

Psalmi 38:19 19. Dar vrăjmaşii mei. Psalmistul este descumpănit când vede că nelegiuiţii continuă să prospere şi să fie sănătoşi.

Psalmi 38:20 20. Pentru că. Cauza fundamentală a comportării vrăşmaşilor săi era că el fusese un om bun care făcusebinele. Păcatul nu poate să tolereze bunătatea. Stricăciunea completă nu poate să suporte neprihănirea (vezi 1Ioan 3,12).

Psalmi 38:21 21. Nu mă părăsi. Vezi Psalm 22,11.19.

Psalmi 38:22 22. Mântuirea mea. Vezi Psalm 27,1. Cuvintele de încheiere ale psalmului arată rezultatele binecuvântate ale suferinţei psalmistului. Încercările l-au făcut pe psalmist să strige stăruitor la Dumnezeu, singurul care îi putea oferi mântuirea.


2 AA 45; PK 435

9 4T 535

Psalmi 39:1 INTRODUCERE - Psalmul 39 este o elegie de penitenţă pe care Ewald a numit-o "cea mai frumoasă dintre elegiile Psalmilor". El este exprimarea impresionantă a unui suflet care nu este în stare la să-şi spună durerea. Incapabil să-şi reprime mereu frământările inimii, în final, psalmistul îşi revarsă inima înaintea lui Dumnezeu. În psalmul acesta există doar o singură licărire de lumină, mărturisirea de credinţă: "În Tine îmi este nădejdea" (v. 7). Ca şi Iov, psalmistul este preocupat de problema suferinţei sub conducerea unui Dumnezeu bun..


1. Ziceam. [Am zis, KJV]. David s-a hotărât să nu greşească în vorbire (vezi Iacov 3,2; cf. Iov 2,10).

Frâu. Ebr. machsom, "botniţă", de la rădăcina chasam, tradus "lege" ["a pune botniţă", KJV] în Deuteronom 25,4. Compară cu Iacov 3,2-4.

Înaintea mea. Psalmistul nu dorea ca plângerea lui să-l facă pe cei nelegiuit şi mai ostili faţă de Dumnezeu (vezi Psalm 73,15). Oamenii răi întrebuinţează greşit şi interpretează greşit îndoielile noastre.

Psalmi 39:2 2. Mut. Compară cu Psalm 38,13.

Nu era mai puţin mare. [Era aţâţată, KJV]. Este posibil ca sentimentele reprimate să se amplificate (vezi Ieremia 20,9). Exprimarea lor aduce uşurare.

Psalmi 39:3 3. Atunci am zis. În cele din urmă, focul sentimentelor sale adunate s-a aprins, iar el a rupt tăcerea. Versetele 4-13 sunt expresia sentimentelor sale, care sunt doar prezentate în v. 1-3.

Psalmi 39:4

4. Sfârşitul. Natura frământărilor din mintea psalmistului este expusă în partea întâi a acestui verset. Psalmistul doreşte să înţeleagă în mod corespunzător scurtimea şi incertitudinea vieţii omeneşti, pentru ca să poată afla odihnă în siguranţa purtării de grijă a lui Dumnezeu.

Cât de trecător sunt. [Cât de slab sunt, KJV]. Compară cu Iov 3.

Psalmi 39:5 5. Cât un lat de mână. Literal "ca lăţimea de mână", care înseamnă, evident, câteva zile. Latul de palmăera una din mică dintre măsuri, fiind egală cu aproximativ 7,4 cm (vezi vol. I, p. 165).

Viaţa. [Vârsta, KJV]. Ebr. cheled, aici durata vieţii. Compară cu Psalm 90,4-6.

Oricât de bine s-ar ţinea. Literal, "stând tare". Viaţa este atât de scurtă şi noi realizăm atât de puţin în timpul scurtei noastre vieţi, încât este natural ca noi toţi să ne întrebăm câteodată de ce ne-a făcut Dumnezeu aşa.


Psalmi 39:6 6. Umbră. Ebr. selem, "chip", aici un chip trecător.

Se frământă degeaba. Omul este neastâmpărat, plin de nelinişte, activ, dar ce realizează (vezi Iacov 4,13.14)?

Strânge la comori. Psalmistul vede fantomele numite oameni cum cheltuiesc cea mai mare parte a energiilor adunând comori şi în acelaşi timp recunoscând că ei nu au control asupra averilor după moarte (vezi Iov 27,16-19; Ecl. 2,18.21).

Psalmi 39:7 7. Acum. Are loc o bruscă trecere de la ideea zădărniciei vieţii prezente a omului la cea că Dumnezeu este izvorul speranţelor omului. Aceasta este singurul licăr de lumină din cadrul elegiei.

Psalmi 39:8 8. De toate fărădelegile mele. Psalmistul crede că iertarea va aduce izbăvire din necaz, deoarece consideră că necazul este rezultatul fărădelegii.

Nebun. Ebr. nabal, tradus deseori "nebun" (2 Samuel 3,33; Psalm 14,1; 53,1; etc.). Psalmistul ţine la onoarea lui Dumnezeu. El crede că dacă Dumnezeu nu-l scapă, va fi de ocara pentru cel care nu se teme de Dumnezeu şi care se va bucura de dovada vizibilă că pe Dumnezeu nu-L interesează soarta omului.

Psalmi 39:9 9. Mut. Compară cu v. 2.

Căci Tu lucrezi. Psalmistul a încercat să-şi rezolve problema printr-o supunere oarbă faţă de voinţa lui Dumnezeu. Mulţi încearcă să rezolve problema suferinţei în acelaşi fel. Ei încearcă să se convingă că dacă Dumnezeu trimite pedeapsă, ea trebuie să fie dreaptă şi bună. Ca şi psalmistul, ei nu înţeleg adevărata raţiune a suferinţei (vezi Psalm 38,3). În loc să-L recunoască pe Satana ca adevăratul autor al bolii şi suferinţei şi pe Dumnezeu ca pe Cel care combate uneltirile vrăjmaşului spre binele celui în cauză (vezi DA 471), ei considerăcă boala şi moartea vin de la Dumnezeu, ca pedeapsă aplicată în mod tiranic din cauza fărădelegii.

Psalmi 39:10 10. A bate. E potrivit să ne rugăm ca loviturile vrăjmaşului să fie îndepărtate (vezi 2 Corinteni 12,8), dar ar trebui să ne supunem deplin voinţei lui Dumnezeu (vezi Luca 22,42). Numai Dumnezeu poate să judece cazul având în vedere toate aspectele marii lupte implicate în cazul respectiv. Este responsabilitatea să îndepărtăm orice obstacol din calea planurilor pe care le are cerul pentru noi şi apoi să lăsăm rezultatele pe seama lui Dumnezeu. Dacă loviturile nu sunt înlăturate, ar trebui să spunem împreună cu Pavel: "Mă voi

lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine" (2 Corinteni 12,9).

Loviturile. Ebr. nega' (vezi la Psalm 38,11).

Psalmi 39:11 11. Îl loveşti. Vezi la Psalm 38,3.

Ca molia. Vezi Isaia 51,8; Osea 5,12.


Psalmi 39:12 12. În faţa lacrimilor mele. Versetele 12 şi 13 descriu cererea finală a psalmistului.

Străin. Compară cu Genesa 15,13; Exod 2,22.

Pribeag. Ebr. toshab, "cineva care se aşează într-o ţară pentru o anumită perioadă, dar nu devine cetăţeanul ei". (vezi 1 Cronici 29,15).

Cu toţi părinţii mei. Vezi Genesa 47,9; Evrei 11,13-15.

Psalmi 39:13 13. Mută-ţi privirile de la mine. [Cruţă-mă, KJV]. Literal, "întoarce-ţi privirea de la mine". Nu continuasă mă faci să sufăr. În contrast cu rugăciunea obişnuită ca Dumnezeu să privească spre el şi să-l ajute, psalmistul se roagă acum ca Dumnezeu să binevoiască să îndepărteze ceea ce pentru el sunt priviri aducătoarede pedeapsă.

Să răsuflu. [Să prind iarăşi putere, KJV]. Literal, "să se lumineze faţa".

Nu mai fiu. Compară cu Psalm 6,5; Iov 14,1-12. Psalmul se sfârşeşte într-o notă de întristare profundă,susţinând unitatea de idei aproape neîntreruptă a elegiei (vezi v. 7).


3CS 18; MB 69; 2T 504

6 COL 258

11 FE 331

Psalmi 40:1 INTRODUCERE. - Psalmul 40 este o combinaţie de laude şi cereri. Psalmistul aminteşte cu recunoştinţă îndurările lui Dumnezeu prin izbăvirea de necazurile trecute (v. 1-10) şi strigă cerând o nouă izbăvire în faţa unei noi nenorociri (v. 11-17). Partea întâi arată ce a făcut Dumnezeu (v. 1-5) şi ce a făcut în schimb psalmistul (v. 6-10). A doua parte cheamă pe Dumnezeu din adâncurile nenorocirii psalmistului (v. 11.12), Îl cheamă pe Dumnezeu împotriva puterii vrăjmaşilor săi (v. 13-15) şi, în concluzie, exprimă încrederea psalmistului în Dumnezeu (v. 16, 17). O porţiune a psalmului (v. 6-8) e de natură mesianică (vezi Evrei 10,7-9). Versetele 13-17 apar cu foarte uşoare modificări în Psalmul 70 (vezi comentariu de acolo).


1. Îmi pusesem nădejdea. [Am nădăjduit cu răbdare, KJV]. Ebraica aici foloseşte un idiom a cărui forţătrebuie să întărească ideea stării de aşteptare. Psalmistul a stăruit în rugăciune. "Prea repede dă drumul braţului Domnului" (vezi Psalm 27,14).

S-a plecat spre mine. Se poate imagina tabloul următor: la început Dumnezeu pare să nu dea nici o atenţie psalmistului; apoi Se pleacă şi ascultă strigătul lui (vezi Psalm 31,2; DA 356). Aceasta e o figură de stil specială care arată mila părintească şi duioasă a Dumnezeului nostru.

Psalmi 40:2 2. Groapa pieirii. [Groapa îngrozitoare, KJV]. Literal, "groapa larmei". Se poate ca psalmistul să fi avut în minte o peşteră întunecoasă şi adâncă, în care apele vuiesc, umplând-o cu tunete îngrozitoare şi din care nu există nădejde de scăpare. Braţul lui Dumnezeu era destul de lung ca să ajungă în groapă în care se află psalmistul şi să-l izbăvească.

Mocirlei. Sau "noroi". Fundul gropii nu este un teren solid pe care psalmistul, în starea lui nenorocită, să poată sta, ci e noroi alunecos (vezi Psalm 69,2.14.15). Orice încercare de ieşi din mocirlă nu face decât să-ltragă mai tare în adânc.

Pe stâncă. În contrast cu pământul mocirlos. Psalmistul pune pasul sigur pe terenul solid (vezi Psalm 27,5), aşa că umblă în siguranţă (vezi Psalm 37,23).

Psalmi 40:3 3. O căutare nouă. Dumnezeu a dat psalmistului motive noi pentru a-L lăuda pe Părintele său ceresc. Ideea aceasta e frecventă în psalmi (Psalm 33,3; 96,1; 98,1; 144,9). Creştinul care se ţine strâns legat de Dumnezeu va găsi zilnic noi motive pentru a-L lăuda (vezi Plângeri 3,22.23). Cântarea celor răscumpăraţi va fi o cântare nouă, cântarea experienţei personale, cântarea biruinţei.

Dumnezeul nostru. Psalmistul cuprinde pe poporul său în lauda sa (vezi Ioan 20,17).

S-au încrezut. [se vor încrede, KJV]. Mulţi vor vedea izbăvirea pe care Dumnezeu a adus-o psalmistului şi vor învăţa să se încreadă şi ei în El. Oamenii Îl primesc pe Hristos ca Mântuitor personal deoarece au văzut ceea ce a făcut El pentru alţii. Un suflet mântuit este cel mai bun argument în favoarea creştinismului (vezi MH 470; 9T 21). Cântarea lui Pavel şi a lui Sila în timpul nopţii a îndreptat gândurile deţinuţilor către Dumnezeu (Fapte 16,25).

Psalmi 40:4 4. Ferice. Vezi la Psalm 1,1.

Omul. Ebr. geber, "un om în plină vigoare".

Psalmi 40:5 5. Multe. Amintirea bunătăţii pe care Dumnezeu a manifestat-o faţă de psalmist devine inspiraţia psalmului acestuia. Binecuvântările lui Dumnezeu erau atât de multe încât psalmistul nu era deloc capabil să le pună în ordine ca să le poată număra. Într-adevăr, mulţimea binecuvântărilor lui Dumnezeu faţă de omenireîntrece capacitatea omului de a le număra. Oricât am încerca, este imposibil pentru noi să "numărăm" binecuvântări multe de care ne-am bucurat. E un bine să încercăm să le numărăm, dar nu ne va ajunge timpul să terminăm numărarea lor, deoarece chiar atunci când numărăm, noi binecuvântări sunt revărsate peste noi. Doar o falsă umilinţă îl reţine pe om să spună altora cum l-a ajutat Dumnezeu (cf. AA 124, 125).

Psalmi 40:6 6. Jertfă. Ebr. zebach, o jertfă care cuprinde şi sânge.

Dar de mâncare. Psalmistul se întreabă cum poate să-I mulţumească lui Dumnezeu pentru minunatele Lui lucrări faţă de el şi trage concluzia că Dumnezeu cere de la el o slujbă mai înaltă decât toate jertfele de la Templu. Slujba mai înaltă este subiectul versetelor următoare.

Mi-ai străpuns urechile. [mi-au deschis, KJV]. Ebr. karah, "a găuri", "a săpa". Ideea pare să fie aceea că Dumnezeu a găurit urechile servului Său, astfel încât există un mijloc nemijlocit de comunicare între Dumnezeu şi servul Său (vezi Isaia 35,5; 50,5). Aici nu e o aluzie la străpungerea urechilor unui rob cu o sulă, pentru a arăta că aparţinea stăpânului pentru totdeauna (în cazul acesta, era străpuns doar lobul exterior

al urechii, vezi Exod 21,6). Ideea de aici este aceea de a găuri, de a destupa canalul interior al urechii. Urechea este deschisă Cuvântului lui Dumnezeu. Ascultarea e superioară simplei jertfe (vezi Psalm 51,16.17).

Psalm 40, 6-8 e citat în Evrei 10,5-7. Totuşi aici se găseşte varianta din LXX şi nu cea ebraică. În loc de "mi-ai străpuns urechile", ["i-ai deschis urechile", KJV] Psalm 40,6), Evrei 10,5 zice: "Mi-ai pregătit un trup". Aceasta este varianta manuscriselor Vaticanus, Sinaiticus şi Alexandrinus ale LXX (vezi DA 23). Pe dealtă parte, versiunile Aquila, Symmachus şi Theodotion zic "urechile", aşa cum zice ebraica.

Ardere de tot. O jertfă mistuită complet de foc (vezi la Levitic 1,3). Compară Isaia 1,11.

Jertfă de ispăşire. Vezi Levitic 4,1-35 (vezi la Levitic 4,2).

Psalmi 40:7 7. Atunci am zi. Când urechea a fost deschisă pentru a înţelege solia lui Dumnezeu (aplicată în Evrei 10,7 la Mesia).

Iată-Mă că vin. Aplicate la Mesia, cuvintele acestea se referă la prima Lui venire. Pe vremea psalmistului, "sulul" reprezenta scrierile lui Moise care preziceau venirea lui Mesia (vezi Genesa 3,15; Deuteronom 18,15; Luca 24,27).

Psalmi 40:8 8. Vreau. [Îmi face mare plăcere, KJV]. Bucuria lui Hristos era de a asculta de Tatăl Său; ascultarea Lui era plină de bucurie. Când Legea este scrisă în inimă, ascultarea devine o plăcere. În loc să fie privită ca un set de reglementări exterioare, care să fie respectate de formă, Legea este privită ca o transcriere a caracterului lui Dumnezeu. Adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu a dus la aprecierea inteligentă a caracteruluidivin şi a creat dorinţa de a copia caracterul acela. Înţelegerea preţului nemărginit de mare al mântuirii atrage după sine noi aprecieri, aşa încât cea mai mare plăcere a creştinului este de a trăi în armonie cu principiile Cerului (vezi 1 Ioan 5,3; vezi la Proverbe 3,1).

Legea. Ebr. torah (vezi la Proverbe 3,1).

În fundul inimii mele. Literal, "în mijlocul măruntaielor mele". Pentru Isus, respectarea Legii lui Dumnezeu era o chestiune atât a intelectului, cât şi a simţămintelor, atât a minţii, cât şi a inimii (vezi Deuteronom 4,29; 6,5).

Versetele 6-8 scot în evidenţă unul dintre obiectivele principale ale învăţăturilor lui Mesia. Pentru iudei,ceremoniile constituiau suma totală a religiei. Isus a arătat prin învăţăturile Sale că acestea erau doar un mijloc în vederea atingerii unui scop şi că scopul acesta era însăşi armonia cu voia lui Dumnezeu. Funcţia de bază a Planului Mântuirii este de a reface în om chipul lui Dumnezeu (Ed 15). De aceea, orice sistem religios care subordonează funcţia aceasta aderării la ceremonie şi tradiţie întunecă prin aceasta scopul primordial al adevăratei religii.

Psalmi 40:9 9. Vestesc. [am predicat, KJV]. Aici e ilustrată răspunderea creştinului de a vesti Evanghelia şi altora. Nu e neprihănire cea care e păstrată pentru sine. În v. 9 şi 10 sunt enumerate cinci verbe pentru a arăta nerăbdarea psalmistului de a arăta recunoştinţa sa faţă de Dumnezeu: "vestesc", "nu-mi închid", "nu ţin", "vestesc", "nu ascund".

Psalmi 40:10 10. Nu ţin. Religia care îl face pe posesorul ei să strângă în mod egoist beneficiile credinţei sale fără să le împartă cu alţii nu este religia lui Hristos. "Când iubirea lui Hristos este păstrată cu sfinţenie în inimă, asemenea unui parfum plăcut, nu poate să rămână ascunsă" (SC 82).

Psalmi 40:13 13. Izbăveşte-mă. [Placă-Ţi, KJV]. Compară v. 13-17 cu Psalmul 70 (vezi comentariile de acolo). Expresia "placă-Ţi" este de la ebr. raşah, rădăcina cuvântului care este tradus "voie" (literal, "ceea ce este

plăcut") din v. 8.

Degrabă. Vezi Psalm 22,19; 38,22.

Psalmi 40:14 14. Ruşinaţi. Vezi Psalm 35,4.26.

Psalmi 40:15 15. Ha! Ha! Vorbe de dispreţ şi de ocară (vezi Psalm 35,21).

Psalmi 40:17 17. Se gândeşte. Ebr. chashab, rădăcina din care derivă cuvântul din v.5 tradus "planuri" ["gânduri", KJV].

Nu zăbovi. Compară cu v. 13. Încheierea melancolică a acestui psalm are o particularitate umană subtilă. Credinţa psalmistului rezistă puternic până la capăt. Când suntem întristaţi, e bine să ştim că Dumnezeu Se gândeşte la noi şi ne trimite izbăvire.


1 ML 297

1-3 MH 255

2 LS 320; MH 470; 2T 297; 4T 328

3 MB 127; ML 174; 7T 40; MYP 201

5 MYP 409

7 DA 23

7.8 DA 410; ML 74; 4T 121; 6T 59

8 COL 60, 282, 312; DA 24, 176, 209, 329; GC 466; MB 161; PP 372; SC 66

10 3T 543

17 PP 351

Psalmi 41:1 INTRODUCERE - Psalmul 41 vorbeşte despre o perioadă de boală grea în viaţa psalmistului. Suferinţa este cu atât mai greu de îndurat cu cât psalmistul îşi dă seama că aceia care îi fuseseră prieteni sunt acum trădători. Psalmul începe cu o binecuvântare pentru aceia care ajută cu afecţiune pe cei nevoiaşi, continuă cu o descriere a trădării foştilor lui prieteni şi se termină cu o rugăciune de speranţă în refacere. Psalmul acesta seamănă cu Psalmul 38.


1. Ferice. Vezi la Psalm 1,1.

Se îngrijeşte. Sau "ia seama la". El caută calea cea mai eficientă de a ajuta. Aici nu vorba de o simplă binefacere. Verbul implică un principiu fundamental de economie socială, cuprinzând în sine rezolvarea corespunzătoare a unor probleme, precum aceea a sărăciei şi a bolii.

Sărac. Ebr. dal, "cel de jos", "cel neajutorat", "cel abătut", "cel sărac".

Ziua nenorocirii. Literal, "ziua răului".

Psalmi 41:2 2. Domnul îl păzeşte. Făgăduinţele acestea ar trebui să fie înţelese în lumina planului iniţial al lui Dumnezeu privind naţiunea lui Israel (vezi Deuteronom 28,1-14; cf. Psalm 1,3; 37,3.4.11.23-26.37).

Bunul plac. [Voia, KJV]. Ebr. nephesh (vezi la Psalm 16,10; 27,12).

Psalmi 41:3 3. Îl sprijineşte. Aşa după cum el a slujit nevoilor celui bolnav, tot aşa şi el poate aştepta, ca un principiu general, că Dumnezeu îl va face capabil să suporte boala când vine la el. Bunătatea este răsplata bunătăţii.

Îi uşurezi durerile. [Îi vei face patul, KJV]. Ebr.haphak, "a întoarce", "a schimba". Dacă limbajul e literal, el sugerează mângâierea dată bolnavului când i se schimbă patul. Nimic nu caracterizează mai bine pe sora medicală experimentată ca priceperea de a face patul bolnavului fără de a-l deranja. Dacă limbajul e figurat, psalmistul se referă la alinarea în suferinţă, însemnând poate că Dumnezeu îi va schimba patul dintr-unul de boală într-unul de convalescenţă. Dumnezeu nu făgăduieşte totdeauna că vindecă, dar făgăduieşte alinare şi mângâiere (vezi 1 Corinteni 10,13).

Psalmi 41:4 4. Eu zic. [Eu ziceam, KJV]. Poziţia iniţială a pronumelui "eu" în ebraică îl face emfatic. Psalmistul îşi reaminteşte ce a spus când era bolnav. El nu invocă propriile sale merite, ci îndurarea lui Dumnezeu.

Sufletul. Ebr. nephesh, simplu "pe mine" (vezi la Psalm 16,10). Nu e vorba de ceva mai mult decât de boala fizică.

Am păcătuit. Psalmistul consideră boala un rezultat direct al păcatului şi o pedeapsă pentru el (vezi Psalm 38,3).

Psalmi 41:5 5. Îi va pieri numele. Vrăjmaşii lui se bucurau în ascuns de apropiata lui moarte şi de perspectiva dispariţiei amintirii lui.

Psalmi 41:6 6. Dacă vine. Spus despre unul dintre vrăşmaşii lui, care, dacă îl vizitează pe cel bolnav, rosteşte cuvinte făţarnice, adună material pentru a-i face rău şi ia cu el poveşti defăimătoare ca să le împrăştie. Aceastaeste o imagine plastică a unuia care pozează ca prieten, dar este cel mai mare vrăjmaş.

Mă vorbeşte de rău. Sau "vorbeşte deşertăciuni". Dorinţele lui de bine sunt vorbe în vânt.

Psalmi 41:7 7. Şoptesc între ei. O continuare a tabloului din v. 6. Vizitatorul făţarnic se uneşte cu ceilalţi duşmani aibolnavului şi împreună discută despre starea nenorocită a bietului om şi nădăjduiesc ce e mai rău.

Cred că nenorocirea mea îmi va aduce pieirea. [Ei uneltesc prăpădul meu, KJV]. Până unde pot ajunge vorbirea de rău şi făţărnicia? În cartea lui Iov prietenii lui Iov au ajuns la punctul în care l-au învinuit de cele mai grave păcate (vezi Iov 22,5-10; etc.).

Psalmi 41:8 8. Atins rău de tot. [O boală rea, KJV]. Literal, "un lucru al lui Belial" sau "un lucru de nimic" (vezi la Judecători 19,22; vezi şi la Psalm 18,4). Probabil este vorba de un rău moral.

Culcat. Vrăjmaşii se conving pe ei înşişi că nu mai e nădejde pentru el; de aceea pot vorbi liber despre el. Suferinţa psalmistului este cu atât mai grea cu cât ei o privesc ca dovadă că el e vinovat de o nelegiuire

revoltătoare.

Psalmi 41:9 9. Acela cu care trăiam în pace. [Prietenul meu de aproape, KJV]. Literal, "omul păcii mele". Aceia care susţin că psalmul acesta a fost scris de David în timpul răzvrătirii lui Absalom, aplică versetul acesta la Ahitofel (2 Samuel 15,31; vezi la Psalm 55,12).

Mânca din pâinea mea. Purtarea sugerată aici este deosebit de infamă (vezi 2 Samuel 9,10-13; 1 Regi 18,19). Pasajul acesta este aplicat la Iuda (vezi Ioan 13,18). Faptul că e demonstrat că o porţiune din acest psalm are o altă aplicaţie decât aplicaţia locală mai vizibilă nu înseamnă că întregul psalm a fost destinat iniţialsă fie unul profetic. E cel mai bine ca totdeauna aceste scrieri antice să fie interpretate întâi pe fundalul lor istoric şi apoi să se facă o aplicaţie suplimentară la viitor numai a porţiunilor acelora pe care scriitorii inspiraţi de mai târziu le-au folosit în acest sens (vezi la Deuteronom 18,15).

Ridică şi el călcâiul. Figura aceasta de stil le sugerează unora imaginea unui cal care îl loveşte cu piciorul pe cel care îl hrăneşte, iar altora ideea de a pune piedică cuiva. O astfel de nerecunoştinţă josnică a fost manifestată de Iuda, care acceptase să beneficieze de îndurarea lui Isus timp de trei ani.

Psalmi 41:10 10. Ridică-mă. De pe patul meu de boală, în ciuda nădejdilor vrăjmaşilor (vezi v. 8).

Să le răsplătesc. Pentru explicarea unui astfel de spirit aparent de răzbunare, vezi p. 624.

Psalmi 41:11 11. Prin aceasta vei cunoaşte. Compară cu Psalm 20,6. Aşa cum psalmistul a înţeles greşit adevărata filozofie a suferinţei (vezi la v. 4; vezi de asemenea la Psalm 38,3), aşa a susţinut greşit că prosperitatea şi sănătatea erau semne bunăvoinţei Cerului. Este adevărat că Dumnezeu revarsă aceste binecuvântări asupra oamenilor (vezi Iacov 1,17), dar ele sunt revărsate atât asupra celor drepţi, cât şi asupra acelor nelegiuiţi (Matei 5,45). Astfel, darurile Cerului nu pot fi luate neapărat ca dovezi de aprobare divină pentru cel care le primeşte. O greşită înţelegere a acestui fapt explică anumite afirmaţii făcute de psalmist în Psalmul 73.

Niciodată nu trebuie să considerăm lipsa încercărilor ca o dovadă că totul este bine între noi şi Dumnezeu. Unica noastră călăuză sigură este standardul Cuvântului lui Dumnezeu şi mărturia confirmată a Spiritului (Romani 8,16; Evrei 4,12).

Psalmi 41:12 12. Neprihănirii. [cinstei, KJV]. Literal, "desăvârşire", în sensul deplinătăţii. Versetul sugerează că psalmistul îşi revine din boala lui.

Pe vecie. Gândul acesta este în contrast cu nădejdea vrăjmaşilor că el urma să moară curând (v. 5).

Psalmi 41:13 13. Binecuvântat să fie Domnul. O doxologie care marchează sfârşitul părţii întâia (vezi p. 626). Totuşi, doxologia este deosebit de potrivită, având în vedere observaţia v. 2. Compară cu sfârşitul altor părţi ale psalmilor (Psalm 72,18.19; 89,52; 106,48; 150).

Amin. Ebr. 'amen, "adevărat", un cuvânt de confirmare solemnă, subliniat de două ori prin repetare. Repetarea ar putea de asemenea să sugereze răspunsul poporului, atunci când psalmul era folosit la serviciul public de închinare.


1 MH 201; 5T 150

1.2 Ed 141

1-3 MB 41; 6T 306

CARTEA A DOUA

Psalmi 42:1 INTRODUCERE - Psalmul 42 este o plângere patetică a lui David, "un fugar hăituit, care îşi găsea adăpost în stâncile şi în peşterile pustiei" (Ed 164), alungat din casa lui Dumnezeu, unde îşi găsise bucuria prin participarea la serviciile sfinte. Forma psalmului este perfectă, constând din două părţi de aceeaşi lungime, fiecare urmată de refrenul aflat mai întâi în v. 5 şi apoi în v. 11 (şi apoi a treia oară în Psalm 43,5).

Aceia care consideră Psalmii 42 şi 43 un tot unitar prezintă următoarele motive: diferite manuscrise ebraice îi unesc într-un singur psalm (refrenul care apare de două ori în Psalmul 42 revine şi la sfârşitul Psalmului 43); Psalmul 43 este singurul psalm din Cartea a doua fără de preambul; sentimentele din Psalm 42,4 şi 43,3 sunt asemănătoare. Totuşi, dacă "muntele sfânt" (Psalm 43,3) se referă la Ierusalim, atunci Psalmul 43 n-a putut să fi scris pe când David era alungat de Saul.


1. Cerb. Ebr. 'ayyal, "cerb", probabil scris 'ayyalah, "cerboaică", pentru a fi în acord cu verbul "doreşte"care în ebraică este la feminin.

Versetele 1 la 6 constituie prima strofă a elegiei.

Doreşte. Ebr. 'arag, "a tânji". 'Arag apare numai aici şi în Ioel 1,20, unde este tradus "se îndreaptă doritoare" ["strigă", KJV], dar unde probabil ar trebui să aibă acelaşi înţeles ca şi aici.

Sufletul meu. Sau "eu" (vezi la Psalm 16,10).

Psalmi 42:2 2. Însetează. Figura de stil este amplificată aici prin observaţia că vremea în ţinuturile în care David era fugar devenea deosebit de caniculară în timpul verii, apa fiind adesea foarte rară. Animalele sălbatice îl împiedicau deseori pe cerbul timid să se apropie de puţinele surse disponibile de apă.

Dumnezeul cel viu. Nevoia intensă a psalmistului de Dumnezeu este accentuată în psalmul acesta şi în cel următor prin apeluri către Dumnezeu deosebit de alese (vezi v. 8.9; 43,2.4).

Mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu. Vezi Exod 23,17; Psalm 84,7 pentru folosirea acestei expresii cu referire la peregrinajele la sanctuar. Ideea de a fi în prezenţa lui Dumnezeu este proeminentă în psalmul acesta(vezi Psalm 43,5; Exod 34,24; Deuteronom 16,16; 31,11). Sanctuarul era privit ca un loc special, unde oamenii se întâlneau cu Dumnezeu.

Psalmi 42:3 3. Lacrimi. Vezi Psalm 80,5.

Mă hrănesc. [Au fost hrana mea, KJV]. Ebr. lechem, "pâine". E interesant de notat că acolo unde psalmistul vorbeşte de lacrimi ca fiind hrana sa, poetul ugarit (vezi p. 618, 619) vorbeşte despre a bea "lacrimile ca vinul".

Se zice. Vrăjmaşii lui David îşi băteau joc de el cât se poate de josnic, dând de înţeles că Dumnezeul în care se încredea David nu Se îngrijea nici în cea mai mică măsură de binele lui.

Psalmi 42:4 4. Mi-aduc aminte. În exilul său, David îşi aduce aminte de ocaziile când se închina în Casa lui Dumnezeu împreună cu adunarea care se bucura în prezenţa Lui. Asemenea amintire făcea şi mai greu de purtat povara celui nenorocit. "Culmea întristării e rememorarea unor lucruri mai fericite." (Tennyson). Pe de altă parte, rememorarea purtărilor de grijă ale lui Dumnezeu ar putea să dea celui suferind o îndoită putere.

Psalmi 42:5 5. Pentru ce? Versetul 5 constituie refrenul poemului (repetat cu uşoare modificări în v. 11; Psalm 93,5). Având în vedere amintirile atât de plăcute, David se mustră singur pentru faptul că e descurajat.

Te mâhneşti. Literal, "încovoiat".

Suflete. Psalmistul se adresează lui însuşi.

Gemi. Ebr. hamah, care cuprinde în sine ideea de a mormăi ca un animal, de a vui ca valurile (vezi Psalm 46,3) sau de a şuiera ca vântul.

Nădăjduieşte. Vezi Psalm 25,3; 27,14; Plângeri 3,24. Noi căutăm mângâiere în noi înşine, când unica noastră nădejde e la Dumnezeu.

Iarăşi. La vremea potrivită pentru Dumnezeu, totul va fi bine, dacă stăruim să ne încredem.

El este mântuirea mea. [Pentru ajutorul feţei Sale, KJV]. Literal "mântuirea feţei Sale" (vezi Psalm 13,1). Izbăvirile lui Dumnezeu sunt multiple. Se spune că atunci când era pe pragul deznădejdii, Luther a pus lui Melanchton întrebarea din versetul acesta apoi i-a zis: "Philipp, vino să cântăm Psalmul 46".

Psalmi 42:6 6. Dumnezeule. Versetele de la 6 la 11 constituie strofa a doua a elegiei. Poetul reia expresiile de deznădejde, dar într-un fel oarecum mai liniştit.

Îmi este mâhnit sufletul. O recunoaştere sinceră a profunzimii descurajării psalmistului (vezi refrenul din v. 5.11; Psalm 43,5).

La Tine mă gândesc. Chiar şi în exil, David făgăduieşte să-Şi amintească de Dumnezeu. Aici se află forţa lui.

Hermon. Literal "Hermoni", însemnând poate şirul de munţi dintre care cel mai înalt este muntele Hermon, cu o înălţime de 2814 m deasupra nivelului mării.

Muntele Miţear. Care înseamnă literal "puţin", "câţiva". Identitatea vârfului nu este cunoscută. Munteleera probabil unul din vârfurile şirului Hermon, de unde porneau apele Iordanului.

Psalmi 42:7 7. Un val cheamă un alt val. psalmistul Pare să fie în acea parte a ţării unde căderile de apă din zăpezile care se topeau pe Hermon reverberau iarăşi şi iarăşi peste dealuri şi văi.

Vuietul căderii apelor. LXX, katarrakt, din care provine cuvântul "cataractă". Poate ca psalmistul se referă la apele repezi ale Iordanului, îndeosebi în perioada inundaţiilor.

Talazurile. Probabil o continuare a imaginii cascadelor şi din torentelpr zgomotoase ale Iordanului superior în perioada inundaţiilor. Talazurile care se sfărâmă şi valurile care se rostogolesc reprezintă necazurile sufleteşti ale psalmistului, îndeosebi în perspectiva alungării lui din casa lui Dumnezeu. David se coboară pe moment în dezamăgire şi descurajare, asemenea un om care se îneacă (vezi Psalm 88,7), dar se ridică imediat în credinţă şi încredere că Dumnezeu va face toate lucrurile bune.

Psalmi 42:8 8. Domnul îmi dădea. [Domnul va porunci, KJV]. În mijlocul descurajării lui apropiate, David vede o rază de lumină. Dumnezeu va porunci dragostea Lui să devină lucrătoare. După cum Dumnezeu stăpâneşte puternicele torente ale naturii, tot aşa El va stăpâni apele necazului şi îl va ajuta pe servul Său să le treacă în siguranţă.

Îndurarea. Ebr. chesed, care poate fi tradusă "dragoste dumnezeiască" (vezi Nota suplimentară la Psalm 36).

Noaptea, cântam. Vezi Iov 35,10; Psalm 32,7; 63,6; Fapte 16,25.

Psalmi 42:9 9. Zic. Având în vedere speranţa sa în bunătatea Domnului, psalmistul se hotărăşte să ceară în continuare lui Dumnezeu să explice motivul suferinţei sale.

Dumnezeu, Stânca mea. Compară cu Psalm 18,2.

Pentru ce? Compară cu Psalm 22,1.

Psalmi 42:10 10. Sabia. Sensul cuvântului ebraic tradus astfel nu e clar. El derivă dintr-un cuvânt care înseamnă "a omorî", "a ucide". Mai apare doar în Ezechiel 21,22, unde este tradus "măcel". LXX redă propoziţia de început a Psalm 42,10 astfel: "în timp ce oasele îmi sunt zdrobite, prigonitorii mei mă ocărăsc".

Zic. Vezi v. 3; cf. Ioel 2,17; Mica 7,10.

Psalmi 42:11 11. Pentru ce te mâhneşti? A doua apariţie a refrenului. În cazul acesta apar schimbări nesemnificative de formă, refrenul fiind amplificat prin cuvintele "şi Dumnezeul meu" [în KJV]. Notează schimbarea [în KJV] "faţa lui" (v.5) cu "faţa mea şi Dumnezeul meu" din acest verset. În v. 5 David se adresa sufletului său, aici pare că el Îl consideră pe Dumnezeu ca fiind în totul al său (vezi Psalm 43,5).


1 COL 270; GW 257; 1T 159, 161; 4T 534

2.4 4T 535

7 AA 572; 2T 97

11 Ed 164; MH 255; SC 69; 2T 319; 5T 315; 6T 480

Psalmi 43:1 INTRODUCERE. - Vezi introducerea la Psalmul 42 şi notează a treia apariţie a refrenului în Psalmul 43,5. Psalmul 43 este unicul psalm din Cartea a doua (vezi p. 626) fără preambul.

1. Apără-mi. Ebr. rib, "a susţine", "a conduce un proces împotriva" (vezi la Psalm 35,1; cf. 1 Samuel 25,15)

Unui neam nemilos. [O naţiune ticăloasă, KJV]. Psalmistul se referă probabil la propria sa naţiune, pe care o cunoaşte ca fiind departe de idealul lui Dumnezeu.

De fărădelege. Probabil este vorba la modul colectiv de vrăjmaşii psalmistului.

Psalmi 43:2 2. Pentru ce? Întrebarea din Psalm 42,9 e repetată într-o formă mai accentuată. David nu e numai uitat,e şi lepădat.

Psalmi 43:3 3. Lumina şi credincioşia Ta. [lumina şi adevărul, KJV]. Mila şi credincioşia (vezi Psalm 4,6; 25,10; 26,3; 27,1; 36,9; 1 Ioan 1,5).

Muntele Tău cel sfânt. Dacă psalmul a fost scris după cucerirea Ierusalimului de către David (vezi introducerea la Psalmul 42), expresia se referă evident la muntele Sion. Înainte de construirea Templului, chivotul era adăpostit într-o locuinţă temporară, în Ierusalim (2 Cronici 1,3.4). Cortul vechi era la Gabaon (1 Cronici 16,39).

Psalmi 43:4 4. Bucuria şi veselia mea. Literal, "bucuria veseliei mele".

Arfa. Ebr. kinnor, "liră" (vezi la Psalm 33,2.3; vezi p.34). Când bucuria nu poate fi exprimată în cuvinte, muzica vorbeşte mult mai mult decât cuvintele.

Psalmi 43:5 5. Pentru ce te mâhneşti? Refrenul la Psalmul 43 sau a treia apariţie a refrenului în întreaga elegie, dacăPsalmii 42 şi 43 sunt consideraţi un tot unitar (vezi la Psalm 42,5.11). În ebraică refrenul de aici este identic cu refrenul din Psalmul 42,11. Câteva manuscrise ebraice şi LXX au toate trei refrenele de formă practic identică (vezi Psalm 42,11). În refrenul acesta se află sinteza experienţei creştinului ca om: problema suferinţei, asigurarea ajutorului, încrederea privind biruinţa finală prin credinţă (vezi 1 Ioan 5,4).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE.

3 ML 321

5 6T 480

Psalmi 44:1 INTRODUCERE. -Psalmul 44 este o călduroasă stăruitoare adresată lui Dumnezeu ca El să intervină şi să izbăvească pe poporul Său de vrăjmaşii. Psalmul are patru subîmpărţiri: v. 1-8, bunătatea lui Dumnezeu faţă de Israel în zilele de demult; v. 9-16, trista soartă prezentă a lui Israel; v. 17-22, afirmaţia psalmistului că Israel a rămas credincios lui Dumnezeu; şi v. 23-26, apelul psalmistului către Dumnezeu pentru a izbăvi pe Israel. Compară cu Psalmii 59 şi 89.


1. Părinţii noştri. Istoria faptelor minunate ale lui Dumnezeu era transmisă din tată în fiu (vezi Exod 10,2; 12,26.27; Deuteronom 6,20-25; 32,7). Expresia "zilele de odinioară" ["în zilele lor", KJV] merge cu gândul înapoi, la vremea intrării în Canaan (vezi Psalm 44,3).

Psalmi 44:2 2. Neamuri. Ebr. gayin, "popoare", aici popoarele Canaanului. În toată subîmpărţirea aceasta se scoateîn evidenţă ideea că biruinţa asupra vrăjmaşului a fost câştigată nu prin tăria lui Israel, ci prin intervenţia lui Dumnezeu.

Pe ei. Adică pe copiii lui Israel.

Popoare. Adică popoarele Canaanului.

Ca să-i întinzi pe ei. Mai degrabă, "ca să-i eliberezi pe ei", adică pe copiii lui Israel. Paralelismul dublu poate fi ilustrat de următoarea parafrazare:

Cu mâna Ta, ai izgonit neamurile Canaanului

Şi i-ai sădit pe copiii lui Israel;

Ai lovit popoarele Canaanului

Şi ai eliberat pe copiii lui Israel.

Psalmi 44:3 3. Feţei. Cuvântul tradus astfel este redat "Eu însumi" [Prezenţa Mea, KJV; "Faţa Mea" trd. Nitz.; "Ochiul Meu", trd. G. Galateni] în Exod 33,14.15. Prezenţa lui Dumnezeu era simbolizată prin stâlpul de nor (Exod 13,21).

Îi iubeai. Sau "aveai mare plăcere de ei".

Psalmi 44:5 5. Cu Tine. [Prin Tine, KJV]. Biruinţa e pusă în seama lui Dumnezeu.

Doborâm. Ebr. nagach, folosit pentru împungerea bovinelor cu coarne în Deuteronom 33,17.

Psalmi 44:8 8. Ne lăudăm. Sau, "preamărim". Dumnezeu este unicul motiv de laudă. Compară cu Isaia 25,1-4.


Psalmi 44:9 9. Dar. Un puternic contrast între victoria de demult a lui Israel sub mâna puternică a lui Dumnezeu şi soarta tristă a naţiunii din prezent. Psalmistul foloseşte limbajul netehnic al scriitorilor Bibliei, care atât de des Îl descriu pe Dumnezeu ca făcând lucrurile acelea care nu împiedică să fie făcute (vezi la 2 Cronici 18,18). Există un sens în care o astfel de descriere este corectă, dar limbajul trebuie să fie înţeles în lumina revelaţiei generale a inspiraţiei. Suferinţa şi moartea au pătruns în lumea aceasta ca urmare a păcatului, iar vina pentru prezenţa lor trebuie pusă pe seama lui Satana, nu a lui Dumnezeu. Dumnezeu "a semănat o sămânţă bună în ţarina Lui", dar "a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu" (Matei 13,24.25).

Există un sens, în care uneori Dumnezeu este răspunzător în mod mai direct pentru nenorocire. Într-o lume în care există răul pare esenţial ca păcatul să aducă pedeapsă, astfel încât pornirile rele ale inimii omului să poată fi înfrânate. Astfel, Dumnezeu a rânduit pedeapsa civilă pentru persoanele individuale şi a hotărât ca nelegiuirile poporului să cadă asupra poporului (vezi la 2 Cronici 22,8). Nenorocirile lui Israel făceau parte fiedin categoria aceasta, în care caz nu erau pe nedrept, fie din categoria generală a suferinţelor cu care vrăjmaşul hărţuieşte familia omenească. Într-un asemenea caz, Dumnezeu nu ar trebui să fie considerat răspunzător pentru ele. Cel în cauză poate că nu întotdeauna va fi capabil să determine cauza suferinţei sale. În timp ce caută un răspuns el ar trebui să fie atent să nu-L învinovăţească pe Dumnezeu în chip "necuvincios" (Iov 1,22).

Ne lepezi. Compară cu Psalm 43,2.

Psalmi 44:11 11. Oi de mâncat. Literal, "oi de hrană", adică oi menite să fie măcelărite pentru a servi ca hrană (vezi v. 22).

Neamuri. [Naţiuni, KJV]. Vezi la v. 2.

Psalmi 44:12 12. Pe nimic. Literal, "pe ne-bogăţii". Era ca şi cum Israel fusese lepădat, ca şi cum n-ar fi avut nici o valoare.

Nu-i socoteşti de mare preţ. Sau "nu ai tras nici un câştig din preţul de vânzare a lor" (RSV).

Psalmi 44:13 13. Ocara. Compară cu Psalm 39,8.

Psalmi 44:14 14. De pomină. Ebr. mashal, un cuvânt cu mai multe sensuri, "parabolă", "proverb", "o cuvântare

profetică simbolică" sau "un cântec de satiră", ca aici şi în Deuteronom 28,37 şi 1 Regi 9,7.

Psalmi 44:15 15. Ocara. [Confuzie, KJV]. Sau, "insultă".

Îmi acoperă faţa. Compară cu Psalm 69,7.

Psalmi 44:16 16. La glasul. Sau "din cauza glasului".

La vederea. Versetul acesta încheie descrierea făcută de psalmist stării neajutorate a naţiunii Israel.

Psalmi 44:17 17. Fără ca noi să Te fi uitat. Psalmistul susţine că motivul necazurilor lui Israel nu poate fi legat de părăsirea lui Dumnezeu; că deşi rămăsese credincioasă, ea fusese pedepsită.

Legământul Tău. E dificil de înţeles cum putea psalmistul să susţină că Israel rămăsese credincios, cândacesta se lepădase continuu de Dumnezeu. Poate că el vrea să spună că deşi indivizii - chiar o majoritate dintre ei - călcaseră legământul, totuşi, ca naţiune, Israel nu-L tăgăduise în mod oficial pe Dumnezeu. Sau, poate cuprins de adânca lui durere, el vorbeşte folosind hiperbola, aşa cum este obiceiul în Răsărit.

Psalmi 44:19 19. Şacalilor. [Balauri, KJV]. Ebr. tannim, "şacali"; a nu se confunda cu tannin, "monstru marin" (Genesa 1,21; Psalm 148,7) sau "şarpe" (Exod 7,9.10). "Locuinţa şacalilor" înseamnă un loc sălbatic, pustiu, pe unde mişune astfel de creaturi. Psalmistul spune că naţiunea ebraică a fost jefuită şi a devenise un loc potrivit în care să locuiască fiarele sălbatice (vezi Ieremia 9,11; 10,22). Aceasta este o hiperbolă impresionantă.

Umbra morţii. Vezi la Psalm 23,4; vezi şi Iov 3,5.

Psalmi 44:20 20. Am fi întins mâinile. Compară cu 1 Regi 8,22; 2 Cronici 6,12.13.

Psalmi 44:21 21. Cunoaşte. Dacă lucrul acesta ar fi adevărat, Dumnezeu ar şti. Acesta este un apel solemn la atotştiinţa lui Dumnezeu.

Inimii. Vezi Evrei 4,12.

Psalmi 44:22 22. Din pricina Ta. Psalmistul pretinde că suferinţele nu erau din cauză că poporul călcase legământul, ci pentru că ei erau poporul lui Dumnezeu. Pavel citează versetul acesta pentru a descrie suferinţele creştinului (vezi Romani 8,36).

Psalmi 44:23 23. Trezeşte-te. Compară Psalm 3,7; 7,6; 35,23; 78,65. Pare că Dumnezeu părăsise cu totul pe Israel. Acum psalmistul începe să-L roage. Un tablou mai corespunzător despre purtării de grijă al lui Dumnezeu faţă de Israel se găseşte în Psalm 121.

Psalmi 44:24 24. Pentru ce Îţi ascunzi Faţa? Compară cu Psalm 13,1.

Psalmi 44:25 25. Sufletul ne este. Sau, "noi suntem" (vezi la Psalm 16,10). Versetul acesta arată o suferinţă şi o descurajare ajunse la extrem.

Psalmi 44:26 26. Pentru bunătatea Ta. Sau "pentru iubirea Ta" (vezi la Psalm 36,7). În ciuda disperării acute cu privire la soarta înjositoare a naţiunii, psalmistul nu renunţă la credinţa în iubirea lui Dumnezeu. Necazul său era datorat incapacităţii sale de a înţelege căile lui Dumnezeu. Tăria lui stă în siguranţa iubirii nesecate a lui Dumnezeu.


4-7PP 716

Psalmi 45:1 INTRODUCERE. - Psalmul 45 este un imn de căsătorie, care celebrează căsătoria unui rege cu o prinţesă. Unii comentatori înclină să accepte ideea că psalmul este în întregime mesianic. Nu poate fi pus la îndoială faptul că unele părţi dintre ele sunt mesianice. Versetele 6 şi 7 sunt citate în Evrei 1,8.9 drept cuvinte ale lui Dumnezeu Tatăl adresate către Fiul Său. Versetul 2 a fost declarat de asemenea mesianic: "frumuseţea dumnezeiască a caracterului lui Hristos... despre care spunea David, văzându-L în viziune profetică: ‚Tu eşti cel mai frumos dintre oameni' " (MB 79). Afirmaţia aceasta scoate totodată în evidenţă faptul că David este autorul psalmului. Întrucât prezicerea mesianică este atât de des amestecată cu descrieri cu caracter locală, adesea e imposibil de a defini hotarele dintre o aplicaţie viitoare şi una locală dată pasajului. Un drum sigur este acela de a lua ca mesianice numai acele pasaje pe care inspiraţia le declară în mod clar că o astfel de natură. Alte pasaje, cu toate că ar părea să aibă o aplicaţie mesianică, trebuie interpretate în primul rând în cadrul lor local şi socotite a fi numai ipotetic mesianice.

După introducerea din primul verset, poetul inspirat se adresează mirelui (v. 2-9) şi apoi miresei (v. 10-17); ultimele două versete alcătuiesc o binecuvântare asupra unirii celor doi.

Cu privire la preambul vezi p. 617, 627, 628.

1. Îmi clocotesc. Ebr. rachash, un cuvânt care apare numai aici în VT. În ebraica post-biblică înseamnă "a fi în mişcare". O atare definiţie corespunde contextului prezent. David este atât de însufleţit de minunăţia şide frumuseţea vedeniei sale (vezi MB 75), încât trebuie să o exprime în cuvinte. Predica care impresionează sufletul, asemenea poeziei valoroase, vine dintr-un suflet care este impresionat (Matei 12,34).

Pana. Ebr. 'eţ, "stylus", un instrument de scris folosit pentru a săpa litera în piatră (vezi Iov 19,24). Această prezentare oficială neobişnuită acordă solemnitate şi importanţă temei poemului.

Limba. David doreşte ca limbajul său să fie a unui scriitor iscusit - caldă, liberă, din care se revarsă emoţii.

Psalmi 45:2 2. Cel mai frumos dintre oameni. [Tu eşti mai frumos decât fiii oamenilor, KJV]. David descrie viziunea sa profetică despre Isus, strălucirea slavei Tatălui (MB 79). Faptul că iudeii acordau importanţă mesianică acestui verset se vede dintr-o parafrază aramaică: "Frumuseţea Ta, Împăratule Mesia, este mai mare decât aceea a fiilor oamenilor". În v. 2-9 împăratul este descris ca om, războinic, cârmuitor şi în cele din urmă ca mire în ziua nunţii.

Harul. După menţionarea frumuseţii fizice a împăratului, David atrage atenţia asupra vorbirii lui alese (vezi Cântarea Cântărilor 5,16; Isaia 50,4; Matei 7,29; 13,54; Luca 2,47; Luca 4,22).

De aceea. Darurile frumuseţii şi ale elocvenţei sunt privite ca dovadă a unei deosebite binecuvântări a lui Dumnezeu.

Psalmi 45:3 3. Încinge-ţi sabia. Împăratul este nu numai frumos la făptură şi ales la vorbire; el e şi puternic în luptă. Poetul prezice că va avea biruinţă când va porni la război. S-a sugerat că ceremonia întăririi cavalerilor are ca bază cuvintele acestea.

Psalmi 45:4 4. Blândeţea. [Smerenia ,KJV ]. Împărăţia urma să fie întemeiată nu pe mândrie şi aroganţă, ci pe smerenie, blândeţe, bunătate.

Psalmi 45:5 5. Săgeţile tale. Versetul acesta este o prezentare dramatică de idei, care poate fi tradus mai bine astfel:"Săgeţile tale sunt ascuţite - popoarele cad sub tine - [săgeţile se înfig] în inima vrăjmaşilor împăratului". Tabloul este al unei biruinţe depline.

Psalmi 45:6 6. Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule. Expresia aceasta este redată felurit în diferite versiuni şi note. Următoarele sunt tipice: "Tronul Tău este tronul lui Dumnezeu", "Tronul tău, dat de Dumnezeu", "Tronul tăudumnezeiesc". Traducerile acestea erau se pare o încercare, făcută de cei care credeau că este vorba de o nuntă pământească, de a găsi o traducere care să fie în armonie cu ideea aceasta. O înţelegere corectă a principiilor interpretării profetice a Vechiului Testament (vezi introducerea la Psalmul 45; vezi şi la Deuteronom 18,15) îngăduie o aplicaţie imediată şi locală a psalmului, precum şi o aplicaţie viitoare a unor anumite părţi, certificate de inspiraţie că au o astfel de aplicaţie. În lumina acestor consideraţii, nu e necesar să ne depărtăm de traducerea simplă şi cât se poate de naturală a ebraicei care se găseşte în KJV şi în versiunile vechi. Pentru o mai bună tratare a problemei traducerii acestui verset, vezi probleme de traducere a Bibliei, p. 148-150.

Versetele 6 şi 7 sunt citate în Evrei 1,8.9 pentru a arăta că Mesia este înălţat mai presus de îngeri (vezi introducerea la Psalm 45).

Veşnic. Domnia lui Mesia nu va avea sfârşit (vezi Apocalipsa 11,15).

Un toiag de dreptate. Literal, "un toiag al dreptăţii".

Psalmi 45:7 7. Dumnezeule, Dumnezeul Tău. [Dumnezeu, Dumnezeul Tău, KJV]. Dumnezeu Tatăl L-a uns pe Hristos, Fiul. E posibil să se traducă astfel expresia: "Dumnezeul, Dumnezeul Tău", în care caz este continuată adresarea directă către Hristos Fiul (ca în v. 6), Dumnezeu Tatăl fiind considerat Dumnezeul Lui.

Uns. Ebr. mashach, rădăcina cuvântului "Mesia"(vezi la Exod 29,7; Numeri 3,3).

Psalmi 45:8 8. Smirna. O răşină plăcut mirositoare produsă de un copac ce creşte în Arabia (vezi Genesa 43,11; Estera 2,12; Cântarea cântărilor 4,6; Matei 2,11; Ioan 19,39).

Aloia. O substanţă plăcut mirositoare produsă prin arderea unui lemn aromatic din India şi Ceylon (veziProverbe 7,17; Cântarea cântărilor 4,14). A nu se confunda cu medicamentul amar modern numit aloe.

Casia. O scoarţă de copac asemănătoare cu scorţişoara, dar mai puţin aromată, produsă în India.

Toate veşmintele. Expresia zice literal, "smirna şi aloia şi casia, toate veşmintele tale". Veşmintele lui sunt atât de îmbibate cu parfumuri, încât acestea par să fie înseşi veşmintele lui.

Casele tale împărăteşti de fildeş. Palate împodobite cu fildeş, precum celebrul palat al lui Ahab din Samaria (vezi la 1 Regi 22, 39; cf. Amos 3,15).

Te înveselesc instrumentele cu coarde. [Pe unde te-au înveselit, KJV]. "Pe unde", ebr. minni, arhaic de la min, care înseamnă "de la" sau "de unde". O uşoară schimbare în minnim dă traducerea: "instrumente cu coarde" (vezi RSV; cf. Psalm 150, 4). Versiunile vechi sprijină redarea textului ebraic.

Psalmi 45:9

9. Fete de împăraţi. Întrucât scena de căsătorie se desfăşoară în bogăţia excesivă a curţii regale, e potrivit ca persoanele care servesc să fie femei din neam regesc.

La dreapta ta. Locul de onoare (vezi 1 Regi 2,19).

Cu aur de Ofir. În haine brodate sau împodobită cu aurul cel mai fin. Despre localizarea Ofirului, vezi la 1 Regi 9,28; cf. Iov 28,16.

Psalmi 45:10 10. Ascultă. Psalmistul se adresează acum miresei, prezentată în v.9, sfătuind-o să ia bine seama la noua legătură în care e gata să intre.

Uită. De fapt mireasa primeşte următorul sfat: " Nu tânji după propriul tău cămin, nu compara pe cel nou cu cel vechi, nu încerca să aduci idei străine în noul tău mediu înconjurător; rupe toate prieteniile care s-ar interpune între tine şi soţul tău". O frumoasă pildă de loialitate faţă de cineva se găseşte în istoria lui Rut şi a lui Naomi (vezi Rut 1,16-18).

Psalmi 45:11 11. Pofti. Devotamentul faţă de soţul ei va spori farmecele ei în ochii lui. Afecţiunea sinceră îi uneşte pe soţii.

Domnul tău. Sara se adresa lui Avraam numindu-l "domnul meu" (vezi la Genesa 18,12; cf. 1 Petru 3,6).

Închinăciunile. Ebr. shachah, literal, "a se pleca", o acţiune săvârşită atât înaintea oamenilor, cât şi înaintea lui Dumnezeu (Genesa 27,29; 33,7; 1 Samuel 25,23; etc.).

Psalmi 45:12 12. Fiica Tirului. Persoane bogate sau de neam ales vor aduce daruri de nuntă, considerând un privilegiu să onoreze astfel căsătoria. Compară cu expresia "fiica Sionului" (Isaia 1,8). Pe vremea psalmistului, Tirul era probabil cel mai bogat oraş comercial cunoscut iudeilor. Despre bogăţia Tirului, vezi Isaia 23,1-8; Ezechiel 26,27).

Psalmi 45:13 13. Fata împăratului. Mireasa, fiica unui alt împărat (vezi v. 9).

Înăuntrul. Referindu-se aici nu la slava frumuseţii inimii, ci la mireasă, aşa cum este ea îmbrăcată pentrununtă, în propria ei locuinţă înainte de a merge să-l întâlnească pe mire.

Ţesută cu aur. Vezi la v. 9.

Psalmi 45:14 14. Haine cusute la gherghef. Ebr. riqamoth, considerat că se referă acum la un material în multe culori, precum hainele pestriţe (vezi Judecători 5,30; Ezechiel 16,10).

Fete. [Fecioare, KJV]. Însoţitoarele ei la nuntă.

Psalmi 45:15 15. În mijlocul bucuriei. Alaiul miresei vine să-l întâmpine pe mire şi pentru a fi condus în palatul împăratului. Cu versetul acesta se încheie adresarea către mireasă.

Psalmi 45:16 16. Copiii tăi. Urmaşii împăratului vor ocupa locuri de frunte. Slava împărăţiei viitoare va înlocui pe cea a celei anterioare.

Versetele 16 şi 17 sunt o binecuvântare de încheiere a căsătoriei regale, adresată regelui.

Psalmi 45:17 17. Numele. Vezi la Psalm 5,11; 7,17.

Îţi voi pomeni. Cuvintele acestui verset pot fi înţelese ca descriind laudele cuvenite lui Dumnezeu (vezi MH 101).


1 Ev 172

2 COL 336; CT 240; MB 79

17 MH 101

Psalmi 46:1 INTRODUCERE. - Psalmul 46 a fost numit Psalmul lui Luther, deoarece marele reformator, care aveaobiceiul să-l cânte în vreme de necaz, l-a parafrazat în imnul său: "Cetate tare-i Dumnezeu". Psalmul este un imn măreţ având ca temă faptul că, în mijlocul frământării popoarelor, poporul lui Dumnezeu e în siguranţă. Pentru a exprima tema aceasta, atât de potrivită pentru zilele de pe urmă, psalmistul a ales o formă de vers neobişnuit de regulată pentru poezia ebraică. Trei strofe perfect egale ca lungime, cu refren şi oprire corespunzător plasate, prezintă tablouri care cuprind contraste izbitoare: valuri muginde, munţi care se zguduie şi un râu liniştit; naţiuni care se frământă şi pământul care se topeşte la glasul Domnului; pustiirea războiului şi Dumnezeu care guvernează liniştit peste naţiuni. După o biruinţă deosebită în zilele lui Iosafat, israeliţii au cântat imnul acesta (vezi PK 201-203). Psalmii 46, 47 şi 48 sunt foarte asemănători în idei şi au probabil acelaşi fundal istoric. Faptul că David a fost autorul Psalmului 46 se poate deduce din PK 203.

Se spue că Oliver Cromwell a cerut poporului să cânte psalmul acesta zicând: "Acesta este un psalm neasemuit pentru creştin. Dumnezeu este adăpostul şi tăria noastră, un ajutor în necaz cât se poate de prezent. Chiar dacă papa, spaniolii şi diavolul s-ar ridica împotriva noastră, totuşi în numele Domnului îi vom distruge. Domnul oştirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este scăparea noastră". Psalmul 46 a fost cântat laParis de revoluţionarii din 1848, în India, de englezii încolţiţi în revolta de la Sepoy. Ar putea prea bine să fie imnul poporului lui Dumnezeu în timpul primejdiilor mari ale zilelor din urmă. Compară cu imnul lui W.I. Kirkpatrik, "În Domnul găsesc adăpost", nr. 78 din Imnuri creştine (ediţia veche).


1. Ajutor care nu lipseşte. Expresia întreagă sună literal: "un ajutor în necaz El a găsit cu prisosinţă". Întrucât Dumnezeu a arătat mereu că este dispus să ajute, oricine se poate încrede în El în strâmtorări îngrozitoare.

Versetele 1-3 constituie strofa întâi, care zugrăveşte siguranţa poporului lui Dumnezeu chiar şi când se zguduie temeliile pământului.

Psalmi 46:2 2. De aceea. Adică în vederea celor spuse de David în v.1.

Convulsiunile naturii, cutremurul care aruncă munţii în mare, vuietul valurilor, mareele - fenomenele acestea, precum şi orice tulburări şi revoluţii în lumea politică nu au de ce să-l clintească pe cel care se încredeîn Dumnezeu. Orice s-ar întâmpla, Dumnezeu este un adăpost încercat.

Psalmi 46:3 3. Oprire. [Selah, KJV]. Cuvântul marchează aici sfârşitul primei strofe. Despre posibila semnificaţie a selah-ului, vezi p. 629.

Psalmi 46:4

4. Un râu. O imagine frumoasă a ocrotirii lui Dumnezeu. El reprezintă o stare de siguranţă calmă, în contrast puternic cu oceanul sălbatic din v. 3. A doua strofă (v. 4-7) zugrăveşte pacea cetăţii lui Dumnezeu întimp ce tot ce este în afara zidurilor ei e în frământare.

Izvoare. Descriind probabil canale care pornesc de la râu pentru a iriga grădinile şi a aproviziona locuinţele. Ocrotirea lui Dumnezeu e revărsată din belşug prin nenumărate canale. O cetate bine aprovizionatăcu apă e tabloul pe care l-au prezentat profeţii despre ce ar fi putut fi Ierusalimul (Ezechiel 47,1-5; Ioel 3,18; Zaharia 14,8). Noul Ierusalim va avea un râu al vieţii (Apocalipsa 22,1).

Cetatea lui Dumnezeu. Ierusalimul, locul unde se spune că locuieşte Dumnezeu (vezi Psalm 48,1).

Locuinţelor. Pe vremea lui David chivotul, simbolul prezenţei lui Dumnezeu, era adăpostit într-o locuinţă temporară (2 Cronici 1,3.4.).

Psalmi 46:5 5. În mijlocul... Dumnezeu, ca ajutor şi protector, e reprezentat ca fiind în mijlocul cetăţii (vezi Isaia 12,6).

Nu se clatină. Vezi Psalm 15, 5; 16,8.

Revărsatul zorilor. Literal, "la ivirea zorilor", atunci când se arată dimineaţa (vezi Exod 14,24; Plângeri3,22.23).

Psalmi 46:6 6. Neamurile. Sau "naţiunile".

Pământul se topeşte. Limbaj deosebit de plastic, arătând în mod simbolic puterea absolută a lui Dumnezeu. Succesiunea de propoziţii scurte, fără conjuncţii (figura de stil retorică numită asindet), conferă descrierii o forţă înnoită.

Psalmi 46:7 7. Domnul oştirilor. Vezi la Psalm 24,10. Versetul 7 este refrenul celei de-a doua strofe (vezi v.11). Refrenul exprimă nota dominantă a psalmului.

Este cu noi. Compară cu Psalm 23,4.

Turn de scăpare. Sau "o înălţime sigură", "o ascunzătoare". Verbul de la care derivă substantivul ebraiceste folosit în Psalm 20,1: "să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov" [să te aşeze pe un loc înalt]".

Oprire. [Selah, KJV]. Vezi v. 3.

Mângâiat de acest verset, John Wesley a întâmpinat plin de curaj apropierea morţii. El l-a citit în noaptea dinaintea morţii sale şi a fost auzit repetând făgăduinţa lui în tot cursul orelor nopţii.

Tăria noastră nu e în noi înşine, nici în alianţa cu puterea lumească, ci în Dumnezeu. Calvin spunea: "Ca oamenii credincioşi să poată înţelege că, fără nici un ajutor din partea lumii, doar harul lui Dumnezeu le era îndestulător... De aceea, chiar dacă ajutorul lui Dumnezeu ar fi pentru noi doar un izvoraş plăpând, noi ne-am bucura de o linişte mai profundă decât dacă toată puterea lumii ar fi adunată deodată în ajutorul nostru".

Psalmi 46:8 8. Veniţi şi priviţi. Strofa a treia (v. 8-11) descrie puterea lui Dumnezeu manifestată prin controlul Lui asupra puternicelor mişcări ale naţiunilor şi ridicarea Lui calmă mai presus de ele.

Psalmi 46:9 9. A pus capăt războaielor. Forma ebraică denotă acţiune neîntreruptă.

Carele. Ebr. 'agaloth, nu cuvântul obişnuit pentru carele de război. El reprezintă mai degrabă "care de transport" (vezi Genesa 45,19; 46,5; 1 Samuel 6,7).

Versetul prezintă tabloul unui câmp de luptă presărat cu arme frânte şi cu vehicule arse. Victoria e totală.

Psalmi 46:10 10. Opriţi-vă. Literal, "lăsaţi să fie", "renunţaţi", "încetaţi". Dumnezeu Însuşi rosteşte aceste sublime cuvinte. Prima parte a acestui verset a fost astfel parafrazată: "Tăceţi! Încetaţi gălăgia şi înţelegeţi că Eu sunt Dumnezeu". Noi vorbim prea mult şi ascultăm prea puţin. Ne lipseşte echilibrul şi stabilitatea creştină din cauză că suntem mereu ocupaţi. Moise a petrecut 40 de ani în ţinutul Madian (Fapte 7,29.30), Pavel, 3 ani în deşert (Galateni 1,17.18; AA 125-128) şi Isus, 40 de zile în pustie (Matei 4,1.2.) ca pregătire pentru răspunderile chemării divine.

Să ştiţi. Oamenii ajung să-L cunoască pe Dumnezeu fiind atent la acţiunile Lui.

Eu stăpânesc. [Voi fi înălţat, KJV]. Tema Psalmului 47.

Psalmi 46:11 11. Domnul oştirilor. Versetul 11 este refrenul strofei a treia (vezi la v. 7).

Oprire. [Selah, KJV]. Vezi la v. 3.

Psalmul 46 va aduce o mângâiere specială poporului lui Dumnezeu în vreme de necazului (vezi GC 639). În ceasul acela groaznic, când un cutremur puternic, aşa cum n-a fost niciodată, va zgudui pământul; când soarele, luna şi stelele îşi vor părăsi traiectoriile; când munţii se vor clătina ca trestia, iar stâncile vor fi împrăştiate pretutindeni; când marea se va ridica furioasă şi întreaga faţă a pământului va fi crăpată; când munţi se vor afunda şi insule vor dispărea (Matei 24,29.30; Luca 21,25.26; GC 637; EW 34, 41), sfinţii vor găsi adăpost în Dumnezeu.


1AH 186; CH 286; EW 105; Ev 306; FE 248; LS 176, 249, 265; MH 268; ML 317; MYP 87; PK 203,211, 340; SR 102, 127; 4T 616; 5T 34, 195, 215, 315; 7T 86, 126, 213

1.2 Ed 165; LS 258

1-3 GC 639

2 9T 96

2.3 TM 446

4 EW 39; 6T 366; 8T 27

4-7 Ed 165

7 ML 290; 4T 286

9-11 PK 203

10 DA 363; Ed 260; FE 441; MH 58; ML 149; LS 253; TM 282, 516; 1T 111; 8T 279

Psalmi 47:1 INTRODUCERE. - Psalmul 47 este un imn vesel de laudă la adresa lui Iehova, care este înălţat ca

Dumnezeu nu numai al lui Israel, ci şi al tuturor naţiunilor pământului. Poate fi considerat o dezvoltare a temei din Psalm 46,10; Psalmii 46, 47 şi 48 sunt strâns înrudiţi între ei. Ca imn pentru serviciul public de închinare, Psalmul 47 era cântat probabil sub formă de dialog, de două coruri, unul cântând v. 1.2 şi 5.6, iar celălalt răspunzându-i alternativ prin v.4 şi 7.8, ambele unindu-se pentru a cânta v. 9. Acest psalm triumfător este citit în serviciul sinagogii moderne de Anul Nou, înainte de a suna din shophar (cornul de berbec). În acea zi, stăpânirea universală a lui Iehova este evidenţiată în cadrul închinării.


1. Strigăte de bucurie. [Glas de triumf, KJV]. Vezi 2 Samuel 6,15; 1 Cronici 15,28. Psalmistului nu i separ exagerate manifestări precum bătutul din palme şi strigătul de bucurie pentru a exprima lauda care I se cuvine lui Dumnezeu (vezi Psalm 148, 149, 150).

Psalmi 47:2 2. Domnul. Ebr. yahweh ( vezi vol.1, p. 171.172).

Înfricoşat. Sau "demn de respectat". Dumnezeu este vrednic să primească veneraţia noastră profundă.

Peste tot pământul. Vezi Psalm 46,10; Maleahi 1,14.

Psalmi 47:4 4. Slava lui Iacov. Sau "mândria lui Iacov", adică ţara Canaan, o ţară a frumuseţii şi a rodniciei.

Oprire. [Selah, KJV]. Vezi p. 629. Cuvântul se găseşte la o răspântie de idei: v. 1-4 exprimă nădejdea psalmistului; v. 5-9 zugrăvesc împlinirea acelei nădejdi.

Psalmi 47:5 5. Dumnezeu Se suie. O imagine a lui Dumnezeu care Se reîntoarce în locuinţa Sa, după ce a coborât să împlinească una din faptele Sale minunate.

Psalmi 47:6 6. Cântaţi. Ebr. zamar, rădăcina lui mizmor, "psalm" (vezi p. 627). De notat forţa imprimată de repetarea de patru ori a expresiei.

Psalmi 47:7 7. Împărat peste tot pământul. Vezi v. 2; Psalm 46,10. Aceasta este tema psalmului.

Înţeleaptă.[Cu înţelegere ,KJV]. Ebr. maśkil, un cuvânt cu înţeles nesigur (vezi p. 628). Întrucât termenul acesta apare în preambulul câtorva de psalmi (32, 42, 44, etc.), probabil ca o denumire tehnică a unor astfel de psalmi, expresia ar trebui probabil tradusă: "cântaţi un maschil" (vezi RSV, "cântaţi laude cu unpsalm").

Psalmi 47:9 9. Domnitorii. Fie prinţii lui Israel, fie ai altor naţiuni.

Cu poporul. Cuvântul "cu" ["chiar", KJV] este adăugat. RV adaugă "a fi", iar RSV, "ca", ambele redărisusţinând ideea că poporul altor naţiuni se va uni cu poporul Dumnezeului lui Avraam. Cei care se vor alăturapoporului Domnului sunt priviţi ca fii ai lui Avraam (vezi Genesa 17,4; Romani 4,13-18; Galateni 3,7).

Ideile din v.8 şi 9 sunt dezvoltate în Psalm 97 şi 99.

Scuturile. Probabil aici un simbol a domnitorilor ca apărători (vezi Osea 4,18, unde cuvântul pentru "conducători" este, literal, "scuturi"). LXX spune "puternici" în loc de "scuturi", în mod evident dintr-un alt cuvânt ebraic. Aceia care conduc sunt sub conducerea lui Iehova.

Întrucât ebraicul magen, "scut", mai înseamnă şi "mijlocire", "petiţie" (vezi la Psalm 7,10), pasajul

poate că ar trebui să fie redat astfel: "Către Dumnezeu merg cererile pământului; el este înălţat foarte".

Mai înalt. Vezi la Psalm 46,10. Tema psalmului este repetată în propoziţia finală.


9 ML 291

Psalmi 48:1 INTRODUCERE. - Ca şi Psalmii 46 şi 47, Psalmul 48 este o cântare de eliberare, menit să fie folosit probabil la serviciul de închinare de la Templu. El laudă purtarea de grijă a lui Iehova faţă de Ierusalim şi eliberarea poporului Său din mâna vrăjmaşului. Psalmul 48 este unul dintre poemele cele mai vesele ale lui David (vezi PK 203). El a fost cântat de oştirile lui Iosafat după o biruinţă însemnată (vezi PK 201-203).


1. Mare. David începe aducând laudă lui Iehova, care S-a dovedit un eliberator dintr-o mare primejdie (v. 4-8).

Cetatea. Ierusalimul (vezi Psalm 46,4; 48,8).

Muntele. Muntele Sion (vezi Psalm 2,6; 68,16; vezi la Psalm 18,2).

Psalmi 48:2 2. Frumoasă înălţime. [Frumoasă aşezare, KJV]. Mai potrivit, "înălţime". Aşezarea pe un loc înalt a Ierusalimului, deasupra ţinuturilor dimprejur, este poate lucrul cel mai impresionant al topografiei lui. Cetatease află crestele cele mai înalte din ţară. Poziţia lui înălţată făcuseră probabil pe năvălitori să se teamă să-l atace(vezi v. 4.5).

Bucuria întregului pământ. O expresie hiperbolică a poetului cu privire la respectul lui patriotic pentru capitala naţiunii sale (vezi Psalm 50,2; Plângeri 2,15).

În partea de miazănoapte. Sensul exact al acestei expresii nu e cu totul clar, deşi explicaţia următoare pare rezonabilă. La origine, muntele Sion reprezenta doar partea cetăţii cucerite de la iebusiţi (2 Cronici 5,2; cf. 2 Samuel 5,7). Muntele Moria se află la nord de muntele Sion, şi pe acest munte din nord au fost înălţate mai târziu Templul şi Palatul lui Solomon (2 Cronici 3,1; cf. 1 Regi 8,1). Din punct de vedere geografic, cele două înălţimi alcătuiesc un singur lanţ. După construirea Templului, întregul lanţ muntos a ajuns să fie cunoscut sub numele de Sion (vezi Isaia 8,18; Ioel 3,17). Datorită prezenţei sanctuarului şi a palatului pe partea de nord a lanţului în timpul lui Solomon, partea de nord a devenit zona cea mai importantă a cetăţii. Prin urmare, prin expresia "partea de miazănoapte" psalmistul poate că a încercat să descrie figurat sediul conducerii civile şi religioase şi îndeosebi locaşul lui Dumnezeu, aşa cum arată contextul psalmului. Interpretarea aceasta aruncă lumină şi asupra textului din Isaia 14,13, unde Satana este reprezentat ca aspirând să stea "la capătul miazănoaptei". A ocupa o asemenea poziţie însemna a participa la sfaturile lui Dumnezeu şi a avea acces la planurile divine. Aceasta era exact ambiţia lui Lucifer (vezi PP 37).

Întrucât David a fost autorul Psalmului 48 (vezi introducerea la Psalm 48), orice importanţă pe care el a dat-o înălţimii nordice Moria a fost o anticipare profetică, sau în caz contrar a compus psalmul acesta după ce fuseseră terminate planurile detaliate ale Templului, inclusiv determinarea locului (2 Cronici 3,1).

Cetatea Marelui Împărat. Vezi la Psalmul 46,9. Isus citează expresia aceasta ca un titlu dat Ierusalimului (Matei 5,35).

Psalmi 48:4 4. Se adunaseră. Versetele 4 la 6 descriu în mod plastic marşul şi nimicirea grabnică ale unei oştiri vrăjmaşe. Limbajul este extrem de comprimat. Numărul mic al conjuncţiilor din versetele 4 şi 5 amplifică forţadescrierii (vezi la Psalm 46,6).

Psalmi 48:5 5. Au luat-o la fugă. Vrăjmaşul a privit spre cetatea inexpugnabilă, şi-a dat seama că nu o poate cuceri, au văzut că propria lui siguranţă era în primejdie şi a fugit cât a putut de repede.

Psalmi 48:6 6. La facere. Asemănarea aceasta, care indică o durere foarte mare, este frecventă în VT (vezi Ieremia 4,31; 6,24; Mica 4,9.10).

Psalmi 48:7 7. Corăbiile din Tarsis. O a doua comparaţie pentru a arăta puterea lui Dumnezeu manifestată în învălmăşeala şi împrăştierea inamicului. Tarsis este de obicei identificat cu clasicul Tartessus din sudul Spaniei, la nord de Cadix. Expresia "corăbiile de Tarsis" pare să fi fost folosită pentru orice corabie capabilă să navigheze la Tartessus, acum pare să fie folosită peste folosit port Tartessus. Aşa cum o furtună sfărâma aceste vase puternice, tot aşa şi Dumnezeu îl nimiceşte pe vrăjmaş.

Psalmi 48:8 8. Cum auzisem. Părinţii noştri ne-au povestit de minunile izbăvirii din trecut săvârşite de Dumnezeu. Acum am văzut cu proprii noştri ochi.

Domnului oştirilor. Vezi la Psalm 24.10.

Cetatea Dumnezeului nostru. Vezi la v. 1; cf. Psalm 46,4.

Dumnezeu va face să dăinuiască. Izbăvirea prezentă e o garanţie a biruinţei viitoare.

Pe vecie. Compară PK 46, 564; DA 577.


Psalmi 48:9 9. Bunătatea. Ebr. chesed, "dragoste divină" (vezi la Psalm 36,7).

Ne gândim. Literal, "am comparat".

Templului Tău. Vezi la Psalm 5,7. Frecventarea casei lui Dumnezeu tinde să ne îndrepte gândurile spre Dumnezeu.

Psalmi 48:10 10. Numele Tău. Aşa cum Numele lui Dumnezeu este cunoscut până la marginile pământului, tot atât de departe trebuie să ajungă şi lauda Lui.

Psalmi 48:11 11. Muntele Sionului. Vezi la v. 2.

Fiicele lui Iuda. Probabil folosit aici în mod simbolic, cu privire la cetăţile lui Iuda (vezi Iosua 15,45).

Psalmi 48:12 12. Ocoliţi-l. Cu scopul de a cerceta şi a admira cetatea pe care Dumnezeu o scăpase de vrăjmaşi printr-o uimitoare manifestare a puterii Sale.

Număraţi-i. [Spuneţi, KJV]. Sau "socotiţi-i".

Dumnezeul acesta. Dumnezeul care-Şi făcuse sălaşul în cetate şi o apărase împotriva vrăjmaşului.

Până la moarte. Dumnezeu va fi călăuza noastră pe tot parcursul vieţii. El ne va însoţi chiar până la

sfârşit. Dacă creştinul are siguranţa aceasta, nu are de ce să se teamă. Păstorul Îşi va călăuzi turma până în veşnicie (vezi Psalm 23,6).

Nu se ştie sigur dacă expresia ebraică 'al-muth e redată corect redată "până la moarte". Cuvântul s-ar putea să fie un termen muzical (cf. Muth-labben, Psalm 9 preambul; vezi p. 628, 658). LXX zice: "pururi".


1.2PP 539

2 DA 576; GC 17; PP 637, 731

10.11.14 PK 203

14 Ed 165; 3T 458; 8T 278

Psalmi 49:1 INTODUCERE. - Psalmul 49 cuprinde un răspuns la întrebarea: "Pentru ce se pare că bogaţii au un avantaje în viaţă?" Psalmul ne învaţă că bogăţia nu poate să amâne moartea şi că la moarte bogaţii sunt aduşi la acelaşi nivel cu săracii. După o introducere de patru versete, acest poem didactic tratează vremelnicia omului, cu un accent deosebit asupra bogatului lumesc (v. 5-13) şi apoi asupra mângâierii care poate fi obţinută de pe urma sfârşitului celor drepţi, care este viaţa veşnică, în contrast cu acela al celor nelegiuiţi (v. 14-20). Psalmul 49 este recitat în familia iudaică modernă ortodoxă, în săptămâna de doliu care urmează unui deces în familie.


1. Toate popoarele. Problema care urmează să fie tratată merită atenţia întregii omeniri.

Versetele 1-4 constituie un îndemn introductiv, solemn şi explicit (vezi Deuteronom 32,1; Psalm 50,1; Isaia 1,2; Mica 1,2).

Lumii. Ebr. cheled, "durata vieţii". Cheled e folosit şi pentru a desemna "lumea" ca fiind compusă din generaţiile de oameni trecătoare (vezi Psalm 17,14).

Psalmi 49:2 2. Mici şi mari. Literal, "fii ai oamenilor de rând [ebr. adam] şi fii ai oamenilor mari" [ebr. ish] (vezi la Psalm 4,2; Psalm 8,4). Psalmul îi învaţă pe cei umili să nu-i invidieze pe cei bogaţi şi nici să nu se teamă de ei,iar pe cei bogaţi să nu se încreadă în bogăţiile lor şi nici să nu le folosească în chip nedrept pentru a-i împovăra pe cei săraci. În felul acesta bogaţii sunt avertizaţi, iar săracii sunt mângâiaţi.

Psalmi 49:3 3. Cuvinte înţelepte. În ebraică cuvintele pentru "înţelepciune" şi pentru "pricepere" sunt la plural, atrăgând atenţia asupra diferitelor aspecte ale acestor aptitudini. Vezi la Psalm 1,2 pentru definiţii ale "înţelepciunii" şi "priceperii".

Psalmi 49:4 4. Pildele. Ebr. mashal, "omotetie", "proverb", "cântare" sau "poem", (vezi p. 945).

Cântarea. [Vorbire ascunsă, KJV]. Sau "şarada", un amănunt atât de neclar că are nevoie de descurcare.

Arfei. Mai bine "o liră" (vezi p. 34). Gânduri demni de a fi reţinute sunt adesea cel mai bine păstrate în minte când sunt puse pe muzică. "Puţine mijloace sunt mai eficiente să fixeze cuvintele Lui [Dumnezeu] în memorie decât repetarea lor în cântare." (Ed 167).

Psalmi 49:5 5. Pentru ce? Psalmistul expune întâi rezultatele mângâietoare ale meditaţiei sale, înainte de a continua prezentarea. El ajunsese la concluzia că nu are motiv să se teamă.

Psalmi 49:7 7. Nu poate să se răscumpere. O negare exprimată în mod emfatic în ebraică. Nimeni nu poate să salveze pe altul de la moarte, nici chiar pe fratele său. Nimeni nu poate pune asupra altuia răspunderea sa sau să o preia pe a altuia.

Psalmi 49:8 8. Răscumpărarea. Versetul 8 este parantetic.

Sufletul lor. "Lor însăşi" (vezi la Psalm 16,10). Răscumpărarea unei persoane de la moarte este tema prezentării psalmistului.

Scumpă. A răscumpăra pe un om de la moarte nu stă în puterea bogăţiei.

Nu se va face niciodată. [Nu încetează niciodată, KJV]. Bogăţia este insuficientă, oricât timp ar putea fi la dispoziţie, de a izbăvi de la moarte măcar o fiinţă omenească.

Psalmi 49:9 9. Mormântul. [Stricăciunea, KJV]. Vezi la Psalm 16,10.

Psalmi 49:10 10. [Ei, KJV]. Bogaţii (v. 6). Versetul 10 susţine o lege naturală evidentă. Nici măcar înţelepciunea nu îl fereşte de moarte pe cel care o posedă.

Psalmi 49:11 11. Ei îşi închipuie. [Gândul lor lăuntric, KJV]. Bogatul pare să uite că, mai curând sau mai târziu, oamenii uită numele celui care a fost cândva stăpân peste averile lor, iar amintirea lor piere.

Psalmi 49:12 12. În cinste. Sau "în splendoare".

Nu dăinuieşte. Versetul 12 este refrenul psalmului. El apare din nou cu modificări la v. 20.

Dăinuieşte. Ebr. lin, "a petrece noaptea" fără a rămâne de tot. El nici măcar nu îşi petrece "noaptea" vieţii, ci trece repede.

Se taie. [Pier, KJV]. Literal, "sunt reduse la tăcere" sau "sunt duse la odihnă".

Psalmi 49:13 13. Cei ce îi urmează. Cei ce îi urmează sunt la fel de neînţelepţi ca şi părinţii lor.

Le plac cuvintele lor. [Aprobă cuvintele lor, KJV]. Literal, "se delectează cu gura lor". Aceşti urmaşi neînţelepţi au plăcerea să rostească gânduri neînţelepte, ca şi strămoşii lor bogaţi. Răul e dus mai departe.


Psalmi 49:14 14. Locuinţa morţilor. [Mormânt, KJV]. Ebr. she'ol (vezi la Proverbe 15,11).

Îi paşte. Ebr. ra'ah, "a paşte o turmă", "a îndeplini slujba de păstor". Ideea nu este că moartea îi va mânca, ci că moartea le va fi păstor.

Frumuseţea. Trupul se descompune şi se transformă în ţărână.

Psalmi 49:15 15. Sufletul. "Pe mine" (vezi la Psalm 16,10).

Din locuinţa morţii. [Din puterea mormântului, KJV]. Literal, "din mâna lui she'ol" (vezi la Proverbe 15,11), o personificare impresionantă.

Mă va lua sub ocrotirea Sa. [El mă va primi, KJV]. Mai bine: "El mă va primi pentru Sine". În această scurtă expresie, cu atât mai puternică cu cât este mai scurtă, este sugerată doctrina vieţii viitoare şi a învierii din morţi (vezi PK 264). În Genesa 5,24 o altă formă a aceluiaşi verb descrie strămutarea lui Enoh (vezi 2 Regi 3,10).


Psalmi 49:16 16. Nu te teme. Psalmistul trece de la încurajarea de sine la încurajarea altora.

Vistieriile. [Slava, KJV]. Aceasta poate fi pusă în seamă fastului pe care o procură bogăţia.

Psalmi 49:17 17. Nu ia nimic cu el. Vezi Iov 1,21; Eclesiastul 5,15; Luca 12,20; 1 Timotei 6.7.

Vistieriile. [Slava, KJV]. Vezi la v. 16. Bogăţia omului bogat nu poate coborî în mormânt împreună cu el. În ciuda obiceiului multora de a îngropa bogăţii odată cu cel decedat, trupul se preface în ţărână.

Psalmi 49:18 18. Fericit. Tabloul este acela al unui om bogat care se laudă cu iscusinţa sa de a aduna multă avere (vezi Deuteronom 29,19; Luca 12,19).

Să se tot laude. [Oamenii te vor lăuda, KJV]. Mulţi sunt gata să laude pe un om pentru acumularea de bogăţii, dorinţa universală a oamenilor. Această aclamare generală nu e dovada succesului final.

Psalmi 49:19 19. Va merge. Adică omul nelegiuit, care este subiectul psalmului.

Nu va mai vedea lumina niciodată. Păcătosul bogat şi urmaşii lui nu vor privi iarăşi lucrurile care erau pentru ei sursa mândriei şi laudei de sine a lor (vezi Iov 33,30).

Psalmi 49:20 20. Ca dobitoacele. Se repetă cu uşoare modificări refrenul din v. 12. În loc de "a nu dăinuieşte", versetul acesta zice "fără pricepere", ["nu pricepe", KJV], deşi câteva manuscrise ebraice zic şi aici "nu dăinuieşte". LXX are "nu pricepe" în ambele cazuri. În ebraică există doar o deosebire de literă între cele două redări. Potrivit cu v. 12, oamenii, în general, sunt ca animalele care pier. Potrivit cu versetul acesta, oamenii pier precum animalele, numai dacă nu au adevărata înţelepciune.


6-82T 198

7, 8 MH 210

15 PK 264

18 COL 258

20 COL 258; GW 18; 4T 526

Psalmi 50:1 INTRODUCERE - Afirmaţia binecunoscută a lui Samuel făcută lui Saul, "ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor" (1 Samuel 15,22) poate fi considerată tema Psalmului 50. Psalmul este didactic prin natură şi de o foarte mare valoare contemporană. Având ca fundal măreţ descrierea judecăţii, care poate fi aplicată la judecata de pe urmă (v. 1-6; cf. GC 642), psalmul îşi desfăşură mesajul ca o mustrare pentru închinătorul care respectă ceremonia religioasă, dar nu are inima sinceră şi purtarea curată. Psalmul are două părţi: condamnarea relelor formalismului rece în închinare (v. 7-15) şi condamnarea făţărniciei (v. 16-21). O scurtă concluzie (v. 22.23) sintetizează mesajul poemului.

Cu privire la autorul psalmului, vezi DA 434.


1. Dumnezeu, Domnul. Ebr. 'El 'Elohim Yahweh. O combinaţie remarcabilă a numelor lui Dumnezeu (vezi vol. I, p. 170-173; cf. Iosua 22,22).

Pământul. Ca martor al lucrărilor solemne, toate popoarele sunt chemate să participe la judecata păcatelor mari ale lui Israel.

De la răsăritul. Expresiile acestui verset evidenţiază caracterul universal. Toată lumea este invitată (veziPsalm 113,3; Isaia 59,19). Scena descrisă aici va găsi o împlinire unică la a doua venire a lui Hristos (Matei 24,30; GC 300; 642, PP 339).

Versetele 1-6 constituie o introducere remarcabilă a acestui psalm, de o lungime mai mare decât al oricărui alt psalm.

Psalmi 50:2 2. Din Sion. Vezi la Psalm 48,2.

Psalmi 50:3 3. Vine. [Va veni, KJV]. Adică la judecată, într-un prim sens pentru a dojeni pe locuitorii pământului, aşa cum arată cuprinsul psalmului. Într-un sens unic, cuvintele sunt şi o prezicere a judecăţii de la sfârşitul lumii (vezi Matei 25,31; Fapte 17,31; 2 Timotei 4,1; vezi la v. 1).

Nu tace. [Nu va tăcea, KJV]. Dumnezeu va da o sentinţă cu privire la purtarea omului.

În foc. Imaginile pot fi deduse din manifestarea lui Dumnezeu pe muntele Sinai (vezi Exod 19,16.18).

Psalmi 50:5 5. Strângeţi. La a doua venire a lui Hristos îngerii vor primi însărcinarea de a-i aduna pe cei răscumpăraţi (vezi Matei 24,31).

Credincioşii Mei. [Sfinţii Mei, KJV]. Ebr. chasidim (vezi nota suplimentară la Psalm 36). "În mijlocul furtunii judecăţii divine, copiii lui Dumnezeu nu vor avea motiv să se teamă" (PP 341).

Jertfă. Ebr. zebach, o jertfă a unui animal ucis (Genesa 31,54; 46,1; Levitic 3,1; etc.). Vechiul legământsinaitic a fost ratificat prin sacrificarea de boi şi prin stropirea cu sânge (Exod 24,5-8; cf. Genesa 15,9-18). Noul legământ a fost ratificat prin sângele lui Hristos (Evrei 9,18-23; PP 371). La venirea lui Hristos sfinţii adunaţi vor fi aceia care au acceptat legământul sigilat prin jertfa lui Hristos.

Întrucât cuvântul "jertfă" are şi sensul de renunţarea la un lucru de dorit, cuvintele din Psalmul 50,5 au fost uneori folosite pentru a încuraja spiritul de sacrificiu şi oferirea de daruri în bani. Dar psalmistul nu vorbeşte aici de daruri financiare. Dacă textul e folosit pentru a face un apel pentru daruri, trebuie făcut clar faptul că traducerea e adaptată pentru a defini un adevăr de altfel evident.

Psalmi 50:6 6. Dreptatea Lui. Textul acesta va primi o împlinire finală şi unică cu ocazia celei de a doua veniri a lui Hristos, când "se arată pe cer o mână ţinând cele două table de piatră prinse laolaltă... Legea sfântă, dreptatealui Dumnezeu, ... e descoperită acum oamenilor ca standard pentru judecată" (GC 639).

Dumnezeu este cel ce judecă. Judecata omului a fost adesea greşită, atunci când criminali au fost achitaţi sau martiri sfinţi au fost osândiţi ca criminali de cea mai joasă speţă. Dar în marea zi finală, "Dumnezeu este Cel ce judecă" (vezi GC 650), şi toţi vor fi judecaţi după dreptate.


Psalmi 50:7 7. Ascultă. Dumnezeu Se adresează direct lui Israel. În această secţiune, psalmistul se ocupă mai ales de datoria omului faţă de Dumnezeu şi de relele formalismului rece în religie (vezi Isaia 1,11-15).

Te voi înştiinţa. [Voi mărturisi, KJV]. Judecătorul este şi reclamant.

Dumnezeu, Dumnezeul tău. Dumnezeul care a ocrotit pe poporul Său are dreptul să enunţe principiile închinării adevărate, pe care se întemeiază cârmuirea Lui.

Psalmi 50:8 8. Pentru jertfele Tale. Argumentarea începe într-un mod negativ. Dumnezeu nu-l acuză pe Israel de neglijarea formelor şi ceremoniilor religiei. Păcatul lor consta din faptul că nu-şi dădeau seama că actul nu avea nici o valoare dacă semnificaţia ui nu era recunoscut şi dacă nu era săvârşit în spiritul recunoştinţei şi al ascultării (vezi 1 Samuel 15,22; Isaia 1,12-17; Mica 6,6-8). Despre jertfele publice şi individuale menţionate aici şi în versetele următoare, vezi vol. I, p. 698-710.

Psalmi 50:9 9. Taur. Vezi Exod 29,11.36; Levitic 4,4.

Psalmi 50:10 10. A Mea. Întrucât toate făpturile sunt ale lui Dumnezeu, pentru ce să aibă El nevoie de daruri din partea creaturilor Sale, oamenii?

Psalmi 50:12 12. Dacă Mi-ar fi foame. Dumnezeu n-a instituit sistemul jertfelor pentru ca să-Şi asigure hrana din carnea taurilor şi sângele ţapilor.

A Mea este lumea. Vezi Psalm 24,1; 89,11.

Psalmi 50:14 14. Jertfă. Ebr. zebach, "jertfă" (vezi la v. 5). Nu simpla sacrificare de animale, aşa cum înţeleg de obicei oamenii termenul de "jertfă", era bine primită de Dumnezeu, ci numai jertfa care venea din inimă, care era plină de recunoştinţă şi mulţumire. Argumentarea continuă pe un ton pozitiv.

Juruinţele. Vezi Psalm 22,25; 116,14; cf. Levitic 7,16. Numai viaţă plină de pocăinţă, iubire, recunoştinţă, ascultare şi devoţiune poate fi bine primită înaintea lui Dumnezeu.

Psalmi 50:15 15. Cheamă-Mă. Cererea, ca şi lauda, este o parte a adevăratei religii. Noi ar trebui să-L chemăm pe Dumnezeu dintr-o inimă sinceră. Adevărata slujire de Dumnezeu e de natură spirituală, din inimă (vezi Ioan 4,24).

Izbăvi. Vezi Psalm 46,1.

Proslăvi. Noi nu putem să-L onorăm mai bine pe Dumnezeu decât încrezându-ne în El chiar şi când nu

înţelegem purtarea Sa cu noi.

Psalmi 50:16 16. Celui rău. Dumnezeu continuă să vorbească, îndreptându-Şi atenţia acum spre cel rău. Versetele 16-21 se ocupă mai ales de datoria omului faţă de semenii săi.

În timp ce v. 7-15 se ocupă de formalism rece în chestiuni legate de religie, v. 16-21 se ocupă de făţarnici, de aceia care îi învaţă pe alţii Legea şi care, de fapt, o calcă în propria lor viaţă.

Ce tot înşiri. [Ce ai tu de a face, KJV]. Compară Romani 2,17-24.

Ai în gură legământul Meu. Neascultarea îi făcea nepotriviţi chiar şi de a rosti cuvintele legământului cu propriile lor buze (vezi la v. 5).

Psalmi 50:17 17. Mustrările. [Instrucţiunea, KJV]. Ebr. musar, "disciplină" (vezi la Proverbe 1,2). Cei răi urăsc disciplina.

Înapoia ta. Făţarnicul a arătat cât de mult dispreţuia cuvintele lui Dumnezeu aruncându-le înapoia sa.

Psalmi 50:18 18. Dacă vezi. Ori de câte ori a avut ocazia să aibă beneficii de pe urma hoţiei, a fost gata să se asocieze.

Psalmi 50:20 20. Împotriva fratelui tău. Minciuna şi vorbirea de rău par cu atât mai respingătoare atunci când fărădelegea e săvârşită împotriva rudei celei mai apropiate.

Psalmi 50:21 21. Eu am tăcut. Dumnezeu a răbdat prostia nelegiuitului până când a venit timpul să intervină prin judecata.

Cu Tine. Făţarnicul a gândit că Dumnezeu era ca el şi că este satisfăcut de formalism rece în religie şi de evlavia de formă, ca o mască pentru păcatul personal. Dar Dumnezeu consideră principiul, dreptatea, sinceritatea ca premise obligatorii ale închinării spirituale. Păcătosul tinde mereu să şi-L închipuie pe Dumnezeu în termenii propriilor sale scopuri păcătoase.

Îţi voi pune totul sub ochi. Dumnezeu dezvăluie acum în vederea cercetării amănunţite a păcătosului natura şi dimensiunile vinovăţiei lui înaintea scaunului de judecată, înainte de a stabili pedeapsa.

Psalmi 50:22 22. Luaţi seama dar. Versetele 22 şi 23 reprezintă încheierea poemului, repetând pe scurt învăţătura dinv. 7-21. Dumnezeu vorbeşte, afirmând că El cere inima şi mintea omului ca unică jertfă ce poate fi acceptată. Aici este avertizare pentru nelegiuit şi încurajare pentru cel evlavios.

Uitaţi pe Dumnezeu. Cu toate că, după cele declarate formal, este angajat în adorarea lui Dumnezeu.

Nimeni să vă scape. Va veni un timp când chiar şi Mântuitorul va înceta să-l ocrotească pe păcătos, iar acesta va secera ce a semănat (vezi Isaia 13,9; Ţefania 1,14-18; Apocalipsa 6,15-17; 20:9; 5T 120).

Psalmi 50:23 23. Mă proslăveşte. Vezi la v. 15. Partea aceasta din verset se adresează formaliştilor din v. 7-15. Mulţumirea din inimă este un element fundamental în religia adevărată. E surprinzător cât de puţină importanţă acordăm spiritului de recunoştinţă şi exprimării ei în viaţa de creştin. Înclinăm să privim binefacerile lui Dumnezeu ca pe ceva de la sine înţeles.

Căii. [Purtării, KJV]. Vezi la Psalm 37,14.

Mântuirea lui Dumnezeu. Aceluia care Îi slujeşte lui Dumnezeu cu o inimă sinceră şi se poartă astfel în acord cu voinţa divină Dumnezeu îi va descoperi mântuirea Sa.

Psalmul are o aplicaţie permanent. Noi putem să participăm la toate ceremoniile bisericii, să fim participanţi constanţi la serviciul de închinare, să dăm cu mână largă pentru a ajuta pe săraci, să participăm activ la lucrarea misionară şi totuşi să fim osândiţi, dacă nu-L slujim lui Dumnezeu în duh sau dacă cultivăm păcatul în inimă.


1-6Ed 181

2-4 GC 300

3, 4 GC 642; PP 339

3-5 2T 198

5 CH 302, 558; EW 47, 57, 121

5.6 PP 341

6 COL 179; GC 639, 650

10 CS 303; PP 525; TM 177; 1T 536; 2T 652; 3T 390, 549

10-12 ChS 168; DA 434; TM 198

12 3T 390

14.15 DA 129

15 COL 172; PK 631; TM 380; 5T 195

16-19 1T 338

21 Ed 144; MB 43

23 COL 298; ML 33, 91, 153; PP 289; SC 109; 5T 319; 6T 62

Psalmi 51:1 INTRODUCERE - Psalmul 51 este un psalm de penitenţă (vezi p. 624). A fost compus de David "după păcatul său grozav [cu Bat-Şeba], în chinul remuşcării şi a scârbei de sine" (Ed 165). El este o mărturisire a "pocăinţei sale, când i s-a dat solia de mustrare de la Dumnezeu", menit "să fie cântat în adunările publice ale poporului său,... pentru ca alţii să ia o lecţie din trista istorie a căderii sale" (PP 724,725). Psalmul este o rugăciune de iertare şi de sfinţire prin Duhul Sfânt. Împletită cu cererea sunt mulţumiri pentru îndurarea şi făgăduinţele lui Dumnezeu legate de viitor. Poate că nici un alt pasaj din VT nu zugrăveşte un tablou mai clar al păcătosului sincer căit, care se încrede în puterea lui Dumnezeu de a ierta şi areface, aşa cum face acest portret al experienţei nelegiuirii lui David. Psalmul ar trebui să fie studiat în lumina textelor din 2 Samuel 12,1-13 şi Psalm 32.

Psalmul 51 a fost unul dintre psalmi preferaţi ai lui John Bunyan. Chiar înainte de executarea ei (1554),lady Jane Gray a recitat cuvintele acestui psalm, îngenuncheată fiind pe eşafod.


1. Ai milă. Cu inima înfrântă din cauza păcatului său greu împotriva lui Urie şi a Bat-Şebei, zdrobit sub povara vinovăţiei, David strigă la Dumnezeu pentru îndurare. În acest strigăt nu există nici scuză, nici apărare, nici încercarea de îndreptăţire, nici nemulţumire împotriva dreptăţii legii care îl condamna. Cu adevărat umilit, David nu se învinovăţeşte decât pe sine.

Psalmi 51:2 2. Bunătatea. [Iubirea îndurătoare, KJV]. Vezi Nota suplimentară la Psalm 36. Când nu avem simţământul păcatului, vorbim despre dreptate. Când simţim nevoia de Mântuitor, vorbim despre iubire.

Mare. [Mulţimea, KJV]. David se poate încrede cu totul în nemărginita îndurare a lui Dumnezeu.

Şterge. Îndepărtează din cartea în care e păstrat raportul faptelor omului (vezi Exod 32.32.33; Isaia 43,25; 44,22; Fapte 3,19).

Psalmi 51:3 3. Spală-mă cu desăvârşire. Literal, "înmulţeşte a mă spăla" (vezi Ieremia 4,14; Zaharia 13,1). Cuvântulebraic este folosit pentru spălarea unei haine (Genesa 49,11; Exod 19,10).

Nelegiuirea. [Nedreptatea, KJV]. Vezi la Psalm 32,1.2 cât priveşte cuvintele variate pentru păcat folosite în versetul acesta şi în cele următoare. Sunt aminte aspecte diferite ale păcatului.

Psalmi 51:4 4. Împotriva Ta, numai împotriva Ta. David nu vrea să spună că nu făcuse rău lui Urie şi Bat-Şebei, ci că toate păcatele, în esenţă, sunt păcate împotriva lui Dumnezeu. Când a fost acuzat de Natan, David a declarat: "Am păcătuit împotriva Domnului" (2 Samuel 12,13). Şi Iosif a recunoscut că, dacă ar fi cedat în faţa ispitei, păcatul său ar fi fost împotriva lui Dumnezeu: "Cum aş putea să fac un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?" (Genesa 39,9).

Rău înaintea Ta. Compară 2 Samuel 11,27; 12,9.

Vei fi drept. [Să poţi fi îndreptăţit, KJV]. Când Dumnezeu condamnă, El este în afara oricărei suspiciuni de nedreptate (vezi Romani 3,4).

Psalmi 51:5 5. Sunt născut în nelegiuire. [Am luat formă în nedreptate, KJV]. David recunoştea că urmaşii moştenesc de la părinţii lor o fire cu porniri rele (vezi Iov 14,4; Psalm 58,3; PP 61, 306; MH 372, 373; GC 533). El n-a căutat să-şi scuze păcatul, ci a căutat să accentueze marea lui nevoie de a primi îndurarea lui Dumnezeu din cauza înclinaţiei înnăscute de a face rău (PP 64).

Psalmi 51:6 6. În adâncul inimii. Compară cu Psalm 15,2.

În lăuntrul meu. David tânjeşte să aibă acea înţelepciune care îl va călăuzi pe o cale curată.

Psalmi 51:7 7. Curăţeşte-mă. Ebr. chaţa', forma simplă a ceea ce înseamnă "a păcătui", în sensul de a nu-şi atinge ţinta . Forma folosită aici înseamnă "a face ispăşire".

Isop. Sub legea levitică, isopul era folosit la ceremoniile de curăţire (vezi Exod 12,22; cf. Levitic 14,4; Numeri 19,18). David recunoştea că doar remediul cu puterea cea mai mare de curăţire era în stare să-l cureţede mânjitura păcatului lui.

Spală-mă. Vezi v. 2; cf. Isaia 1,16.18. David a înţeles însemnătatea spirituală a legii ceremoniale.

Creştinul ar trebui să-şi însuşească această rugăciune a lui David atunci când păcatul l-a făcut să dea greş în atingerea ţintei (vezi COL 206; PK 320).

Psalmi 51:8 8. S-aud veselie. David tânjea după glasul dulce al iertării lui Dumnezeu (vezi la Psalm 32,1.2). Aceastaera dorinţa lui cea mai mare.

Oasele. Compară Psalm 6,2.

Psalmi 51:9 9. Întoarce-ţi privire. Compară cu Psalm 13,1. David îşi înnoieşte rugăciunea de iertare cu stăruinţă înnoită şi cu lacrimi.

Şterge. Vezi la v. 1.

Psalmi 51:10 10. Zideşte. [Creează, KJV]. Ebr. bara' (vezi la Genesa 1,1). Dumnezeu nu numai că îi curăţă inima, El pune în copilul Său iertat o inimă nouă (vezi Ezechiel 36,26). "Cuvintele: vă voi da o inimă nouă, înseamnă: ‚vă voi da o minte nouă'. O schimbare a inimii este întotdeauna însoţită de o convingere clară a datoriei creştine" (E.G.White, RH 18 dec. 1913). Rugăciunea de iertare ar trebui totdeauna să fie însoţită de rugăciunea de înnoire şi sfinţire a inimii (vezi Ieremia 24,7; 11,19; Romani 12,2; Efeseni 2,10; 4,24).

Un duh... statornic. Rugăciunea lui David era să aibă un duh hotărât în credinţa lui şi prin urmare statornic în ascultarea lui. Psalmistul doreşte o natură sufletească şi morală cu totul nouă. "David înţelegea corect conceptul iertării", atunci când s-a rugat astfel (MB 167). Aceasta ar trebui să fie cererea fiecărui om (PP 460).

Psalmi 51:11 11. Nu mă lepăda. Adevărata fericire se află doar în prezenţa lui Dumnezeu (vezi Psalm 13,1; 16,11; 30,7; cf. Genesa 4,14).

Duhul Tău cel Sfânt. Cu toate că-şi dădea seama că păcatele sale întristaseră pe Duhul Sfânt, David se roagă să nu fie lipsit de călăuzirea Lui (vezi Isaia 63,10). Compară cu Efeseni 4,30.

Psalmi 51:12 12. Dă-mi iarăşi. David doreşte să recapete acea bucurie pe care o gustase înainte de marele său păcat.

Duh de bunăvoinţă. David se roagă să fie păstrat într-o dispoziţie a minţii dispusă să asculte de Dumnezeu şi să-I slujească.

Psalmi 51:13 13. Atunci voi învăţa. David trece de la rugăminte la făgăduinţă. El făgăduieşte să-i înveţe pe alţii despre grozăvia păcatului, ca să se abată de la căile lor rele şi să găsească îndurare şi iertare.

Căile Tale. Vezi Psalm 18,21.

Se vor întoarce. Din exemplul lui David oamenii urmau să înveţe că Dumnezeu acordă îndurare aceloracare-şi părăsesc păcatele, indiferent cât de adânc au decăzut. Michelangelo a plasat textul acesta pe portretul pe care i l-a făcut lui Savonarola.

Psalmi 51:14 14. Vina sângelui. Pe cât se pare, o referire specifică la uciderea lui Urie (vezi 2 Samuel 11,14-17). David se roagă să nu fie condamnat.

Dumnezeul mântuirii mele. Vezi Psalm 18,46; 25,5; 27,9. David recunoaşte că mântuirea se poate afla doar în Dumnezeu.

Psalmi 51:15 15. Deschide-mi buzele. Iertarea de păcat şi despovărarea conştiinţei deschid gura păcătoşilor şi fac să se reverse laudă din belşug. (vezi Psalm 40,3).

Psalmi 51:16 16. Nu-Ţi plac arderile de tot. Vezi la Psalm 40,6-8; cf. Isaia 1,11-17. Legea lui Moise poruncea moartea ca pedeapsă pentru ucidere (Exod 21,12); n-ar fi fost de ajuns simple jertfe.

Psalmi 51:17 17. Jertfele plăcute lui Dumnezeu. Adică jertfele pe care le aprobă Dumnezeu.

Un duh zdrobit. Bucuria iertării nu exclude întristarea şi durerea pentru păcatul (vezi PK 78).

Psalmi 51:18 18. Asupra Sionului. David se roagă ca mânia lui Dumnezeu să nu se abată asupra Sionului (vezi la Psalm 48,2), cetatea inimii sale, din cauza păcatului său. E o caracteristică a psalmistului să includă pe poporul său în rugăciunea sa (vezi Psalm 25,22; 28,9). David a adăugat probabil v.rsetele 18 şi 19 pentru a transforma această rugăciune strict personală de penitenţă într-una potrivită pentru serviciul public de închinare (vezi PP 725).

Zideşte zidurile. David se roagă ca să nu intervină nimic care să împiedice continuarea întăririi zidurilorcetăţii sfinte (vezi 2 Samuel 5,9; 1 Regi 3,1; 9,15.16). Simbolic, expresia s-ar putea referi la favoarea şi binecuvântarea lui Dumnezeu.

Psalmi 51:19 19. Jertfe neprihănite. [De dreptate, KJV]. Opusul jertfelor prezentate în v. 16, jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt jertfe neprihănirii (vezi Psalm 4,5), aduse într-un spirit drept şi dintr-un motiv drept.

Arderi de tot. Formele exterioare ale religiei îşi au locul lor. Hristos a fost Cel care a instituit legea ceremonială (vezi PP 366, 367). Diferitele servicii descrise în legea aceasta aveau o mare valoare educativă. Păcatul oamenilor consta din a face din aceste forme exterioare suma totală a religiei. David recunoşte însemnătatea şi valoarea ceremoniilor închinării publice, când sunt semnele exterioare ale duhului sincer al închinătorului. Ar trebui să avem grijă ca părţile cele mai formale ale închinării public să păstreze spiritul închinării umile. Nu e nimic rău dacă respectăm anumite forme ale închinării, decât dacă lipseşte religia sinceră care să stea înapoia formelor.


1 5T 343, 639

1-7 Ed 165; PP 724

1-14 SC 28

4 5T 639

6 1T 163; 2T 335

7 COL 206; PK 320; PP 277; TM 95; 4T 122

8-14 PP 725

10 CG 418; DA 174; MB 167; ML 85; PP 460; SC 39; TM 328; 1T 158; 4T 122; 9T 23

10-13 TM 95

12 4T 122; 8T 103

12. 13 6T 43

13 EW 120

16.17 PP 725

17 COL 297; CS 153; DA 280; Ev 510; FE 370; GC 484; PK 436; SC 30; 1T 205, 537; 2T 147, 303; 5T 339 (vezi sub Psalm 34,18; Isaia 57,15)

Psalmi 52:1 INTRODUCERE. - Psalmul 52 demască pe calomniator fără scrupule sau pe făcătorul de rele, care se încrede în bogăţia sa şi nu în dreptate. Psalmistul ştie sigur că un atare om va fi dezrădăcinat, dar că omul drept poate să stea liniştit sub ocrotirea lui Dumnezeu. Preambulul indică fundalul istoric al psalmului. Doeg, un bărbat de seamă din casa lui Saul, a jucat rolul de informator, descoperind lui Saul vizita lui David la preotul Ahimelec (vezi 1 Samuel 21,1-9). În masacrul care a urmat, Doeg a preluat conducerea (vezi 1 Samuel 22,11-19).



1. Pentru ce te făleşti. Versetul 1 enunţă tema psalmului: uneltirea păcătoasă a omului e zadarnică, deoarece bunătatea lui Dumnezeu e fără încetare la lucru ca să-i ocrotească pe copii Săi.

Bunătatea. Ebr. chesed, "iubirea dumnezeiască" (vezi Nota suplimentară la Psalm 36). Bunătatea şi îndurarea lui Dumnezeu sunt durabile.

Dumnezeu. Ebr. 'El, un titlu care se consideră că Îl indică pe Dumnezeu ca fiind Cel Puternic (vezi vol. I, p. 171). Maiestatea lui Dumnezeu e pusă în contrast cu nimicnicia celui rău.

În veci. [Continuu, KJV]. Literal, "toată ziua".

Psalmi 52:2 2. Răutate. Versetele 2-4 descriu pe vorbitorul de rău. Raportul înşelător al lui Doeg a atras după sine masacrarea preoţilor (vezi 1 Samuel 22,9.10.18). Pedepsirea limbii răutăcioase este un subiect obişnuit în Psalmi (vezi Psalm 12,3; 55,9; 78,36; 109,2).

Psalmi 52:3 3. Oprire. [Selah, KJV]. Apariţia acestui termen în cuprinsul unui gând condensat (ca şi în v. 5) pare săindice că aici ar avea vreo legătură cu separarea ideilor (vezi p. 629).

Psalmi 52:5 5. Te va doborî. Se face referire la vorbitorul de rău. Ideea nimicirii depline este scoasă în evidenţă de alte trei expresii: "te va apuca", "te va ridica", "te va dezrădăcina".

Cortul Tău. [Lăcaşul, KJV]. Literal "cort".

Te va dezrădăcina. Asemenea unui copac scos din rădăcină şi lăsat să moară, în contrast clar cu starea celui drept descrisă în v. 8.9.

Psalmi 52:6 6. Vor vedea. Vezi la Psalm 37,34.

Vor râde. Vezi la Psalm 2,4; cf. Apocalipsa 18,20; 19,1-3.

Psalmi 52:7 7. Omul. Ebr. geber, "om puternic", folosit aici pentru a mări contrastul cu căderea lui.

Nu lua ca ocrotitor. [Nu făcea pe Dumnezeu tăria ta, KJV]. Greşeala lui Doeg venea din lipsa de dependenţă de Dumnezeu.

Bogăţiile. Fără îndoială că Saul l-a răsplătit pe Doeg pentru acţiunea lipsită de scrupule, când s-a purtatcu viclenie faţă de David (vezi PP 659). Este posibil ca Doeg să fi fost bogat dinainte şi de aceea înclinat să depindă de bogăţia sa şi nu de Dumnezeu.

Psalmi 52:8 8. Măslin verde. Spre deosebire de cel rău (vezi v. 5), David înfloreşte ca un măslin şi rodeşte (vezi la Psalm 1,3; 92,12-14).

Mă încred. Spre deosebire de Doeg, care se încredea în bogăţiile sale, David făcea din Dumnezeu temelia încrederii sale.

Bunătatea lui Dumnezeu. Pe cât se pare o aluzie la a doua jumătate a v. 1.

Psalmi 52:9 9. Ai lucrat. David îşi exprimă credinţa că a primit răspuns la rugăciunea sa (vezi Psalm 54,7); el fuseseizbăvit de trădarea lui Doeg.

Voi nădăjdui în Numele Tău. Vezi Psalm 25,3.5; 27,14. David îşi exprimă deplina încredere în Dumnezeu şi dependenţa faţă de El.

În faţa copiilor Tăi. [Sfinţi, KJV]. Ebr. chasidim (vezi Nota suplimentară la Psalm 36). Pentru marea îndurare arătată faţă de el în această situaţie, David făgăduieşte să aducă laude în mod public (vezi Psalm 22,25; 35,18). Ocazia de împărtăşire a experienţelor are un loc cu adevărat valoros printre "sfinţii" lui Dumnezeu din zilele de pe urmă.


Psalmi 53:1 INTRODUCERE. - Psalmul 53 prezintă un tablou viu de evlavie generală într-o lume decadentă, cu asigurarea că Dumnezeu va izbăvi pe poporul Său. Psalmul este o uşoară variaţie a Psalm 14 (vezi acel psalm), alcătuit probabil pentru a-l face potrivit pentru alte împrejurări.

Cu privire la preambul vezi p. 616, 628, 629. Expresiile: "Către mai marele cântăreţilor", "un psalm al lui David" sunt identice în Psalm 14 şi 53.

În ce priveşte comentariile la acest psalm, vezi la Psalm 14. Comentariile următoare se ocupă doar de pasajele în care textul diferă.

1. Fărădelegi. În loc de "au săvârşit fărădelegi urâte", Psalmul 14 are "fac fapte urâte".

Psalmi 53:2 2. Dumnezeu. Ebr. 'Elohim. Psalmul 14,2 zice "Domnul", ebr. Yahweh. Aceeaşi schimbare apare în v. 4,6. Numele Yahweh nu apare în Psalmul 53, în timp ce atât 'Elohim cât şi Yahweh apar în Psalm14 (vezi vol.I, p. 170-173).

Psalmi 53:3 3. S-au rătăcit. [Au dat înapoi, KJV]. Psalm 14,3 zice "toţi s-au rătăcit" [toţi s-au abătut, KJV]. Sensul este aproape identic, fiecare expresie indicând o îndepărtare de Dumnezeu.

Psalmi 53:4 4. Cei ce săvârşesc nelegiuirea. Cuvântul "toţi" precedă expresia aceasta în Psalm 14,4. "Dumnezeu" este "Domnul" în Psalm 14 (vezi la Psalm 53,2).

Psalmi 53:5 5. Vor tremura de spaimă. [În mare spaimă, KJV]. Versetul 5 prezintă mari deosebiri faţă de Psalm 14,5-6.

Fără să fie vreo pricină de spaimă. Nu era motiv de spaimă, întrucât Dumnezeu era de partea lor. Unii au presupus că expresia aceasta a fost adăugată de un scrib inspirat pentru a adapta psalmul ca să fie fie folosit cu prilejul unei mari izbăviri, ca de pildă cu prilejul nimicirii oştirii lui Sanherib (vezi 2 Regi 19,20-36).

Va risipi oasele. [A risipit oasele, KJV]. Trupurile năvălitorilor nu au fost îngropate (vezi Ezechiel 6,5).Ideea ca trupul unui mort să nu aibă parte de o înmormântare onorabilă era cât se poate de respingătoare pentru mintea orientală. Această parte a psalmului pare să indice fundalul istoric al unui atac respins asupra Ierusalimului sau al unui asediu al cetăţii pe care vrăjmaşul l-a abandonat.

Îi vei face de ruşine. Caracterul eronat al expresiei: "Nu este Dumnezeu!" se dovedise în înfrângerea acestor batjocoritori printr-o acţiune a lui Dumnezeu, nu prin puterea mai mare a lui Israel.

Lepădat. [Dispreţuit, KJV]. Ebr. ma'as, "respins".


5 GC 117

Psalmi 54:1 INTRODUCERE. - Potrivit cu preambulul, fundalul istoric al psalmului este ocazia când zifiţii l-au informat pe Saul despre locul unde se ascundea David, la sud de Hebron (1 Samuel 23,19-24). Psalmul constădin două părţi, cu o schimbare bruscă între cele două. Versetele 1-3 sunt o rugăciune fierbinte de izbăvire; v. 4-7, o exprimare a recunoştinţei pentru izbăvirea pe care psalmistul o vede cu certitudinea unui fapt împlinit.


1. Prin numele Tău. Compară cu Fapte 4,12. Numele simbolizează caracterul (vezi la Psalm7,17).

Psalmi 54:3 3. Străini. Ebr. zarin. Deoarece zarin se referă în general la străini, mulţi învăţaţi resping autenticitatea preambulului Psalmului 54, întrucât zifiţii nu erau străini. Totuşi, zar este folosit pentru cei care nu erau descendenţi ai lui Aaron sau ai lui Levi (Levitic 22,10; Numeri 1,51; 3,10), cum şi pentru cei din altă familie (Deuteronom 25,5). E posibil totodată ca David să fi folosit termenul acesta în zeflemea.

Nu se gândesc la Dumnezeu. [N-au pus pe Dumnezeu în faţa lor, KJV]. Ei nu s-au purtat ca în prezenţa lui Dumnezeu. Nu acordă nici o atenţie autorităţii lui Dumnezeu.

Oprire. [Selah, KJV]. Vezi p.629.

Psalmi 54:4 4. Ajutorul meu. Într-un mod cât se poate de brusc şi de dramatic, psalmistul îşi exprimă acum absolutaîncredere în izbăvirea lui Dumnezeu. Psalmistul ştie că Dumnezeu e cu el, cu toate că oamenii sunt împotriva lui.

Sprijinitorul. LXX are expresia aceasta la singular. În LXX a doua parte a versetului spune literal: "Şi Domnul este sprijinitorul [sau protectorul] sufletului meu".

Psalmi 54:5 5. În credincioşia Ta. Adică "în respectul tău pentru ceea ce este drept". În felul acesta rugăciunea scoate la iveală o atitudine de răzbunare personală. David se roagă ca voia lui Dumnezeu să aibă câştig în nimicirea răului.

Psalmi 54:6 6. De bună voie. Ebr. binedabah "cu bunăvoinţă", "cu naturaleţe". Referirea este la un dar de bunăvoie (vezi Exod 35,29; 36,3; Levitic 7,16; Numeri 15,3), în contrast cu acela cerut de lege. Încrederea exprimată în v. 4 a devenit acum o certitudine.


Psalmi 54:7 7. Mă izbăveşte. [M-a izbăvit, KJV]. Dacă psalmul a fost scris înainte de izbăvirea în sine, psalmul acesta este o expresie a încrederii absolute a lui David în izbăvirea finală.


4 Te 258; 5T 514

Psalmi 55:1 INTRODUCERE. - Psalmul 55 este o rugăciune de ajutor, pe fundalul situaţiei disperate a psalmistului. Psalmul se încheie cu exprimarea convingerii că Dumnezeu va interveni. El are dese repetiţii şi amestecă plângerea cu dorinţa, imprecaţia, indignarea, încrederea şi nădejdea (Callan). Psalmul este strigătul inimii cuiva care află scăpare de întristare într-o singurătate totală.


1. Ia aminte. Cele patru cereri din v. 1 şi 2 scot la iveală intensitatea marii nevoi a psalmistului.

Nu Te ascunde. Vezi Psalm 13,1; 27,8; cf. Psalm 10,1.

Psalmi 55:2 2. Mă frământ. [Jelesc în plângerea mea, KJV]. Literal: "rătăcesc în îngrijorarea mea".

Psalmi 55:3 3. Apăsării. Ebr. 'aqah, "apăsare". Cuvintele poartă ideea zdrobirii sub o grea povară.

Psalmi 55:4 4. Spaima morţii. Ştiind că numai moartea ar mulţumi pe cei care uneltesc, psalmistul simţea umbra morţii asupra sa (vezi Psalm 116,3).

Psalmi 55:5 5. Fiorii. Ebr. pallasuth, care pare să arate o adâncă frământare ca urmare a spaimei, este rar (vezi Iov 21,6; Isaia 21,4; Ezechiel 7,18). Poetul foloseşte un limbaj plastic pentru a exprima intensitatea emoţiilor sale.

Psalmi 55:6 6. Frumuseţea poetică deosebită a acestui verset (vezi Ieremia 9,2) exprimă cu putere dorinţa fiecărui creştin care doreşte cu ardoare să înceteze un oarecare necaz prelungit. Cât de adesea dorim să putem fugi undeva unde să fim scutiţi de necazuri! Uităm că pe acest pământ ducem necazurile cu noi, dacă nu le încredinţăm lui Isus. Să nu uităm că există o lume în care necazul nu poată să pătrundă; lumea aceea e cerul (vezi Apocalipsa 21,4).

Aş zbura. Avem nevoie să ne ferim să dăm curs instinctului instinctul care ne îndeamnă să scăpăm din anumite împrejurări. Dacă dorinţa aceasta devine o obişnuinţă, ea e un semn morbid. Lucrarea noastră, familianoastră, legăturile şi răspunderile noastre sunt o disciplină cu totul necesară dezvoltării caracterului creştin. În

loc "să zburăm", ar trebui "să strigăm către Dumnezeu".

Aş găsi undeva odihnă. Literal, "să locuiesc", "să rămân".

Psalmi 55:7 7. Pustie. Un loc nelocuit de oameni (vezi Matei 4,1). Se spune că porumbeii sunt din abundenţă în locurile sălbatice şi stâncoase ale Palestinei, departe de locuinţele oamenilor.


Psalmi 55:10 10. Ei. Unii sugerează că "nelegiuirea şi răutatea" (v. 9) sunt aici personificate şi prezentate ca dând ocol cetăţii.

Psalmi 55:11 11. Vicleşugul şi înşelătoria. Societatea în general era dezorganizată.

Pieţele. [Uliţele, KJV]. Literal, "loc larg", "piaţă" (RSV), unde se rezolvau treburile civile, unde trebuiasă fie administrată dreptatea.

Psalmi 55:12 12. Un vrăjmaş. Psalmistul trece de la mulţimea generală a conspiratorilor la o persoană.

Aş suferi. Nu e greu de suportat batjocura unui vrăjmaş declarat; dar e greu de îndurat şi adesea copleşitoare cuvintele denigratoare ale cuiva care ţi-a fost cândva prieten apropiat.

M-aş ascunde. În loc să-i deschidă inima.

Psalmi 55:13 13. Tu. Vezi la v. 12.

Psalmi 55:14 14. Trăiam împreună într-o plăcută prietenie. [Ne sfătuiam împreună, KJV]. Timpul imperfect ebraic denotă aici o acţiune continuă. Aveau loc discuţii dese şi intime.

Plăcută prietenie. [Discuţii plăcute, KJV]. Ebr. sod, "relaţii apropiate, intime".

Împreună. Nu numai că se bucurau de comuniune în particular, dar se asociau în închinare publică. Există multă pasiune în versetul acesta.

Psalmi 55:15 15. Să se pogoare. Vezi Psalm 9,17; cf. Numeri 16,30.

Locuinţa morţilor. [Iad. KJV]. Ebr. she'ol, "locuinţa simbolică a celor morţi" (vezi la Proverbe 15,11).

În locuinţa lor. Vezi v. 3.9-11. Nelegiuirea este din belşug în casele, în umblarea, în inima lor. E bine pentru comunitate ca nelegiuirea să fie pedepsită.

Psalmi 55:16 16. Dar eu. În ebraică pronumele stă la începutul propoziţiei şi prin urmare este emfatic. Psalmistul vorbeşte pentru sine şi pune în contrast atitudinea sa cu purtarea trădătorilor.

Psalmi 55:17 17. Seara, dimineaţa. Daniel se ruga de trei ori pe zi (Daniel 6,10). Adevărata religie este întărită prin momente regulate şi dese de rugăciune (vezi Psalm 119,164).

Psalmi 55:19 19. Din veşnicie stă. Vezi Deuteronom 33,27; Psalm 90,2.

Oprire. [Selah, KJV]. Apariţia acestui cuvânt în interiorul unui verset este ceva neobişnuit (vezi Psalm 57,3). Vezi p. 629.

Psalmi 55:20 20. Ei. Trădătorul care fusese prietenul apropiat al psalmistului (vezi v. 12-14). Psalmistul trece la discutarea trădării din partea prietenului său.

Legământul. O legătură existentă într-o prietenie strânsă.

Psalmi 55:21 21. Dulce ca smântâna. [Mai alunecoase ca untul, KJV]. El era un făţarnic perfect (vezi Psalm 28,3; 57,4). Imaginile concrete din versetul acesta sunt plastice şi impresionante.

Psalmi 55:22 22. Soarta. [Povara, KJV]. Ebr. yehab, un cuvânt care apare doar aici în VT, prin urmare sensul lui nu e sigur. Talmudul îi dă sensul de "povară". LXX zice merimna "grijă", "nelinişte", "frământare". Merimna apare în 1 Petru 5,7: "Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre". Verbul, merimnao, apare în Matei 6,34 şi e tradus "a se îngrijora".

Făgăduinţele acestea făcute celor drepţi care se predau în credinţă lui Dumnezeu psalmistul le repetă pentru sine şi le împarte cu toţi aceia care vor să înveţe din experienţa sa. Dumnezeu nu îndepărtează totdeauna povara, dar îi susţine pe aceia care merg înainte prin credinţă.

În oratoriul său "Ilie", Felix Mendelssohn-Bartholdy foloseşte cuvintele versetului acestuia în frumosul coral pe patru voci cântat după rugăciunea pentru ploaia a lui Ilie pe muntele Carmel.

Psalmi 55:23 23. Îi. Vrăjmaşii psalmistului, oamenii descrişi în propoziţia următoare.

Fundul gropii. [Groapa pieirii, KJV]. Vezi Psalm 28,1.

Oamenii setoşi de sânge şi de înşelăciune. Literal, "oameni de sânge şi înşelăciune". Ei erau ucigaşii în devenire ai psalmistului.

Jumătate din zilele lor. "Lungimea zilelor" era un semn al plăcerii lui Dumnezeu (vezi Proverbe 3,2). Dumnezeu doreşte ca oamenii să trăiască o viaţă cât mai lungă. Practicarea fărădelegii tinde să scurteze viaţa.

În Tine. Psalmistul nu se va încrede în violenţă şi înşelătorie, ci doar în Dumnezeu (vezi Psalm 7,1; 11,1). Încrederea în Dumnezeu este una din înaltele concepte ale cărţii Psalmilor.


6 EW 20; 1T 70

14 ML 199

17 5T 164; 7T 44

22 COL 51; ML 10; 4T 285; 7T 297; 8T 126; 9T 17

Psalmi 56:1 INTRODUCERE. - Psalmii 56 şi 57 au fost numiţi "psalmi gemeni" datorită asemănărilor în conţinut şiîn dezvoltarea temei. Ei încep cu aceleaşi cuvinte, constau din două părţi similare, care încorporează

rugăciunea pentru izbăvirea dorită şi lauda pentru izbăvirea primită, şi folosesc un refren la sfârşitul fiecărei părţi. Scrişi cu ocazia unor probleme grele, amândoi exprimă deplina încredere în Dumnezeu, care înfrânge orice teamă. Cele două părţi ale Psalmului 56 (v. 1-4.5-11) sunt asemănătoare în idei, a doua mai subliniată decât prima. Fiecare se încheie cu un refren, dezvoltat cu prilejul celei de a doua apariţii. Două versete de recunoştinţă sunt adăugate poemului. Potrivit preambulului, Psalmul 56 a fost lucrarea lui David (şi Psalm 57 e cunoscut că a fost compus (vezi introducerea la Psalm 57) compus ca urmare al experienţei sale cu filistenii la Gat (vezi la 1 Samuel 21,13).

Cu privire la preambul, vezi p. 616, 628. "Jonath" vine din ebr yonah, care înseamnă "porumbel". S-ar putea ca titlul melodiei folosit pentru intonarea psalmului acestuia să fi fost sugerat de sentimentele lui David, care era alungat din cămin, căutând adăpost într-un cămin izolat, ca un porumbel alungat din cuibul lui. Existăceva jalnic şi duios implicit în această presupunere.

1. Ai milă. Vezi Psalm 51,1; 57,1.

Oameni. Ebr. 'enosh, "omul în slăbiciunea lui" (vezi la Psalm 8,4). Este clar contrastul dintre "Dumnezeu", Cel puternic, şi 'enosh.

Mă hărţuiesc. [M-ar înghiţi, KJV]. LXX zice: "mă calcă în picioare. Compară cu v. 2.

Toată ziua. [Zilnic, KJV]. Compară cu v. 2.5.

Psalmi 56:2 2. Ca nişte trufaşi. [Tu, Prea Înalte, KJV]. Ebr. marom, nefolosit în altă parte ca titlu pentru Dumnezeire şi discutabil dacă este vorba de aşa ceva aici. O uşoară schimbare în punctuaţia vocalică dă varianta "de la înălţime", care poate fi interpretat ca însemnând "cu fală".

Psalmi 56:3 3. Mă încred. [Mă voi încrede, KJV]. Nota dominantă a psalmului. Când ne apasă teama, prin credinţă ne putem pune încrederea în Dumnezeu. Experienţa creştină are o temelie sănătoasă într-o astfel hotărâre. Avem nevoie să ne afirmăm încrederea.

Psalmi 56:4 4. Ce pot să-mi facă nişte oameni? [Ce poate face carnea, KJV]. Vezi Matei 10,28. Versetul 4 este refrenul psalmului, fiind repetat în formă elaborată în v. 10 şi 11.

Psalmi 56:6 6. Uneltesc. Metodele ticăloase folosite pentru a-l urmări pe psalmist sunt reprezentate prin succesiunea rapidă a expresiilor fără o legătură gramaticală expresă.

Viaţa. [Sufletul, KJV]. Vezi la Psalm 16,10.

Psalmi 56:7 7. Ei trag nădejde să scape prin nelegiuirea lor. [Vor scăpa ei prin nelegiuire?, KJV]. Ebraica propoziţiei astfel tradusă este obscură. Dacă varianta KJV este corectă întrebarea sună astfel: Pot ei găsi siguranţă în nelegiuire? E cu putinţă ca vrăjmaşii să-şi datoreze marii lor nelegiuiri actuala stare de aparenţă siguranţă?

Popoarele. S-ar putea ca psalmistul să extindă aici înţelesul cuvântului "vrăjmaş" pentru a cuprinde în imprecaţia lui (vezi p. 624)pe orice nelegiuit.

Psalmi 56:8 8. Numeri. "A număra", "a socoti" sau "a ţine socoteala de" (vezi la Psalm 48, 12). David trece brusc de la imprecaţie la cerere duioasă pentru sine.

Paşii vieţii mele de pribeag. [Pribegirile mele, KJV]. Vezi 1 Samuel 21, 10.

Pune-mi lacrimile. [Îmi pun lacrimile, KJV]. Ca şi cum Dumnezeu ar fi ţinut seamă de lacrimile lui picătură cu picătură. Aici este ilustrată recunoaşterea grijii duioase a lui Dumnezeu pentru copilul Său.

Burduful. [Sticla, KJV[. Ebr. no'd, burduf de piele care era folosit de către orientali ca vas pentru păstrarea apei, laptelui, vinului, etc. Psalmistul se roagă ca aceste lacrimi să fie puse într-un burduf de piele pentru a fi amintite înaintea lui Dumnezeu.

Cartea. Compară cu Psalm 69,28; 139,16; Maleahi 3,16. "În cartea de amintiri a lui Dumnezeu... este înregistrată fiecare act de sacrificiu, fiecare suferinţă şi întristare îndurate pentru Hristos" (GC 481).

Psalmi 56:9 9. Ştiu. Psalmistul ştie sigur că Dumnezeu este alături de el. O astfel de certitudine nu lasă loc nici unei înfrângeri. Facem bine dacă ţinem socoteală de toate "ştiu"-urile experienţei noastre creştine (vezi Iov 19,25; Psalm 20,6; 135,5; 140,12; 2 Timotei 1,12).

Psalmi 56:10 10. Mă voi lăuda. Toată această expresie este un adaos puternic la refrenul anterior (v. 4).

Psalmi 56:11 11. Oameni. [Omul, KJV]. Ebr. 'adam, (vezi la Psalm 8,4); expresia paralelă din v. 4 zice "oameni" [KJV].

Psalmi 56:12 12. Juruinţele. Două versete de mulţumire încheie poemul ("psalmul geamăn", Psalm 57, se încheie cu un refren, fără versete de felul acesta, având doar un total de 11 versete). Psalmistul făgăduise să-şi exprime mulţumirea faţă de Dumnezeu pentru că i-a răspuns la rugăciune. El trece acum la împlinirea făgăduinţei sale.

Mulţumire. Ebr. todoth, care reprezintă totodată "jertfe de mulţumire" (vezi Ieremia 17,26; 33,11).

Psalmi 56:13 13. Înaintea lui Dumnezeu. Expresia sugerează acord cu voinţa lui Dumnezeu. Dumnezeu îi spusese luiAvraam: "umblă înaintea Mea şi fii fără prihană." (Genesa 17,1).

Lumina celor vii. Compară cu Iov 33,30.


3AA 467; MB 156; PP 692

4 ML 297

8 GC 481

11-13 MH 101

Psalmi 57:1 INTRODUCERE. - Psalmul 57 este asemănător în ceea ce priveşte tema, structura şi stilul cu "geamănul" său, Psalm 56 (vezi introducerea la Psalm 56), dar reflectă un ton mai triumfător. Psalmul începe cu o rugăciune de îndurare rostită cu deplină încredere în puterea lui Dumnezeu de a salva; apoi descrie pe scurt necazul psalmistului şi se încheie cu laudă pentru bunătatea lui Dumnezeu. Psalmul are două părţi, fiecare încheindu-se cu un refren. David a compus această frumoasă cântare în peştera Adulam (vezi 1 Samuel 22,1; PP 658).


1. Ai milă. Vezi Psalm 56,1.3.4. Versetele 3-5 constituie prima secţiune a psalmului.

Umbra aripilor. Vezi la Psalm 17,8; cf. Rut 2,12; Matei 23,37. Ataşamentul duios pentru Dumnezeu exprimată aici este cu totul deosebit de atitudinea păgânilor faţă de zeii lor păgâni.

Psalmi 57:2 2. Dumnezeu... Cel Prea Înalt. Ebr. 'Elohim 'Elyon (vezi vol. I, p. 170-173). Titlul acesta dat lui Dumnezeu apare şi în Psalm 78,56.

Dumnezeu. Ebr. 'El (vezi vol. I, p. l71).

Lucrează. Ebr. gamar, "a aduce la desăvârşire" (vezi Psalm 138,8).

Psalmi 57:3 3. Oprire. [Selah, KJV]. Vezi la Psalm 55,19; vezi p. 629.

Bunătatea. [Îndurarea, KJV]. Vezi Psalm 25,10; 26,3.

Dumnezeu "mai curând ar trimite din Cer pe toţi îngerii în ajutorul sufletelor credincioase pentru a faceun zid împrejurul lor decât să-i lase să fie înşelaţi şi duşi în rătăcire de minunile mincinoase ale lui Satana" (EW 88).

Psalmi 57:4 4. Sufletul. Sau simplu "eu" (vezi la Psalm 16,10).

Lei. Vrăjmaşii psalmistului sunt ca nişte lei feroce (vezi Psalm 7,2; 10,9).

Varsă flăcări. Ei ard de dorinţa de a-l nimici pe David.

Sabia ascuţită. O ilustraţie a defăimării (vezi Psalm 55,21).

Psalmi 57:5 5. Înalţă-Te. Versetul 5 este refrenul poemului, repetat în v. 11.

Psalmi 57:6 6. Întinseseră un laţ. [Pregătiseră un laţ, KJV]. Compară cu Psalm 9,15. Versetele 6-11 constituie a doua parte a psalmului.

Sufletul. Vezi la v. 4.

Săpaseră o groapă. Vezi la Psalm 7,15.


Psalmi 57:7 7. Tare. [întemeiată, KJV]. Ebr. nakon, "bine fixată".

Versetele 7-11 apar, cu modificări, în Psalm 108,1-5 (vezi comentariile de acolo).

Psalmi 57:8 8. Alăută. [Psaltire, KJV]. Ebr. nebel, "harpa" (vezi p. 33, 34).

Harpă. Ebr. kinnor, "lira" (vezi p. 34-36).

Mă vei trezi în zori de zi. Sau "voi trezi zorile". Psalmistul recunoştea valoarea devoţiunii în închinare din primele clipe ale zilei cultului (vezi la Psalm 5,3). Compară cu versul lui Milton: "Vesel trezeşte zorile

somnoroase".

Psalmi 57:9 9. Popoare. [Popor, KJV]. Substantivul ebraic e la plural. Marea izbăvire a lui David îl îndeamnă să facă cunoscută bunătatea lui Dumnezeu printre popoare. În felul acesta David îşi exprimă gândul că Israel era chemat să fie lumina popoarelor.

Psalmi 57:10 10. Bunătatea. Vezi la Psalm 25,10; 26,3; 36,5.7.

Psalmi 57:11 11. Înalţă-Te. [Fii înălţat, KJV]. Refrenul e identic cu v. 5. "Cerul şi pământul au... o istorie care se împleteşte, iar fericitul şi măreţul sfârşit al acesteia se află în revărsarea slavei lui Dumnezeu peste amândouă."(Delitzsch).

Slava Ta. Strălucirea vizibilă a slavei dumnezeieşti e numai o reamintire a infinitei desăvârşiri şi frumuseţi a caracterului dumnezeiesc. Ceea ce poate fi văzut urmează să imprime pururi în fiinţele create bunătatea nemărginită a lui Dumnezeu.


Psalmi 58:1 INTRODUCERE. - Psalmul 58 este o dezaprobare a unor judecători nedrepţi şi deci o mustrare pentrutoţi cei care se dedau la nedreptate şi apăsare. Puternic în imagini şi stil, psalmul acuză nedreptatea, dă sentinţa de pedeapsă şi se bucură de dreptate la judecată a lui Dumnezeu, Marele Judecător. În psalmul acestae cât se poate de clar contrastul dintre judecătorii nedrepţi ai pământului şi Dumnezeu, Judecătorul cel drept.


1. Tăcând. [O adunare, KJV]. Ebr.'elem, al cărui înţeles este obscur şi pentru care s-au sugerat multe definiţii. Traducerea RSV, "dumnezei", este de la 'elim. LXX şi Vulgata consideră 'elem un adverb intensiv, care scoate şi mai mult în evidenţă adverbul "oare" [Într-adevăr, KJV]. Nu se poate şti cu siguranţă ce intenţiona psalmistul să spună prin 'elem.

Întrebările ironice retorice ale v. 1 introduc tema psalmului. Ele sunt adresate judecătorilor nedrepţi dinţară.

Psalmi 58:2 2. Puneţi în cumpănă. [Cântăriţi, KJV]. În loc să cântărească dreptatea, ei cântăresc silnicia. Afirmaţia psalmului este făcută cu sarcasm.

Mâinilor. În contrast cu "inima". Nelegiuirea se naşte în inimă şi e săvârşită cu mâinile.

Psalmi 58:3 3. Se rătăcesc. O inducţie că nelegiuiţii au tendinţa spre rău din fragedă copilărie.

Psalmi 58:4 4. Au o otravă. [Otrava lor, KJV]. Cuvintele pline de răutate pe care le rostesc (vezi Psalm 140,3; Romani 3,13).

Aspide surde. Nelegiuirea lor încăpăţânată este comparată cu încăpăţânarea unei năpârci sau aspide, care refuză să se supună îmblânzitorului de şerpi. În realitate şarpele nu e surd, ci pare să fie aşa datorită dificultăţii de a-l îmblânzi. Expresia "surd ca o năpârcă" e poate socotit că derivă din această cunoscută referire la îmblânzirea şarpelui (Eclesiastul 10,11; vezi Ieremia 8,17). Părerea greşită general acceptă că năpârca e surdă şi că şerpii răspund numai la gesturile îmblânzitorului de şerpi a fost combătută în mod corespunzător.

Psalmi 58:5 5. Vrăjitorilor. Îmblânzitorii de şerpi au fost totdeauna ceva obişnuit în Răsărit şi sunt renumiţi în special în India. Ei îşi câştigă existenţa atât prin demonstrarea puterii lor asupra şerpilor prin demonstraţii publice şi prin scoaterea lor din ascunzătoare, unde pândesc ca o primejdie pentru călători.

Psalmi 58:6 6. Zdrobeşte-le dinţii. Poetul trece de la imaginea unui şarpe şi a îmblânzitorului de şerpi la imaginea puilor de lei ai căror dinţi trebuie să fie zdrobiţi ca să nu-şi mai facă rău (vezi Psalm 3,7).

Versetele 6-9 conţin o imprecaţie puternică, adăugând metaforă peste metaforă (vezi p. 624). Ele arată că Dumnezeu va anihila intenţiile judecătorilor nedrepţi. Întrucât nelegiuiţii nu pot fi corectaţi, psalmistul se roagă ca ei să fie lăsaţi fără putere.

Psalmi 58:7 7. Să se risipească ca nişte ape care se scurg. Psalmistul se roagă ca vrăjmaşii săi să piară, aşa cum apele umflate ale unui torent se pierd în nisipurile pustiului sau dispar cu totul în timpul verii secetoase (vezi 2Samuel 14,14; Iov 6,15-17).

Psalmi 58:8 8. Care se topeşte. Se face referire poate la credinţa populară că treptat melcul se topeşte, aşa cum dă impresie urma pe care o lasă pe unde trece. Alţii gândesc că expresia se referă la retragerea în cochilie a melcului în sezonul uscat.

Stârpitura. Compară Iov 3,16.

Psalmi 58:9 9.Înainte ca oalele voastre. Tabloul nu e cu totul clar. Unii gândesc că e al nomazilor din pustie care facun foc în aer liber şi o pală de vânt stinge focul înainte ca oalele în care se pregăteşte mâncarea să fi fost încălzite. Forţa ilustraţiei urmăreşte să exprime dorinţa psalmistului ca nimicirea nelegiuiţilor să aibă loc curând.

Psalmi 58:10 10. Se va bucura. Compară cu Deuteronom 32,41-43.

Îşi va scălda picioarele. Poate o referire la o practică considerată ca obişnuită în războaiele vremii. De pildă, în literatura ugaritică (vezi p. 618) se spune că zeiţa războiului Anath "îşi spăla mâinile în sângele războinicilor".

Psalmi 58:11 11. Oamenii. Fiecare om sau oamenii, în general, vor recunoaşte adevărul că Dumnezeu intervine în treburile omeneşti, răsplătind dreptatea şi pedepsind păcatul.

O răsplată. Literal, "roada" (vezi Proverbe 1,31; Isaia 3,10; 1 Timotei 4,8).

Judecă pe pământ. [Judecă pământul, KJV]. Cu toate că uneori se pare că Dumnezeu îngăduie ca răul şi nedreptatea să existe pe pământ fără a fi stânjenite, este sigur că El priveşte asupra tuturor faptelor rele ale oamenilor păcătoşi, că El ţine o socoteală strictă şi că la vremea cuvenită va interveni. În toate timpurile a existat un hotar peste care oamenilor nelegiuiţi nu le-a fost îngăduit să treacă. Învăţătura aceasta e strâns legată cu aceea pe care împăratul Nebucadneţar a câştigat-o în timpul celor şapte ani ai nebuniei lui.

Psalmi 59:1 INTRODUCERE. - Psalmul 59 este asemănător în ceea ce priveşte fundalul cu Psalmii 56, 57, 58. E un strigăt de eliberare dintr-o mare primejdie, încheindu-se cu o bruscă şi dramatică trecere la mulţumire că deoarece izbăvirea e sigură. Psalmul are două părţi importante: v. 1-10, care conţin o rugăminte de izbăvire de vrăjmaşi, şi v. 11-17, care conţin o cerere de pedepsire a lor. Stilul viguros şi categoric al psalmului este

marcat de repetarea atât a versetelor pitoreşti (vezi v. 6 şi 14), cât şi a unui refren ( vezi v. 9 şi 17) în puncte potrivite din cele două secţiuni.

Potrivit preambulului, ocazia compunerii psalmului a fost întâmplarea când Saul a trimis oameni să supravegheze casa lui David cu scopul de a-l omorî (vezi 1 Samuel 19,11-18).


1. Scapă-mă. Sau "smulge-mă de aici". Aceasta este rugăciunea repetată a psalmistului (vezi Psalm 7,1;17,13; 22,20; etc.). David doreşte să fie păzit de toţi vrăşmaşii săi, indiferent că sunt în propria lui gospodărie,la curte, în popor sau printre neamuri.

Ocroteşte-mă. Literal, "fă-mă înalt", adică "fă-mă de neajuns" (vezi Psalm 18,48).

Psalmi 59:2 2. Oamenii setoşi de sânge. Literal "oameni ai sângelui", adică ucigaşi.

Psalmi 59:3 3. Stau la pândă. Vrăjmaşul e asemănat cu fiarele sălbatice gată să sară asupra prăzii lor.

Viaţa. [Sufletul, KJV]. Sau "pe mine" (vezi Psalm 16,10). Potrivit cu raportul din 1 Samuel 19,11-18, soţia lui David, Mical, fiica lui Saul, i-a povestit lui David despre intenţia criminală a lui Saul şi l-a ajutat să fugă printr-o fereastră noaptea.

Oameni porniţi la rău. [Puternici, KJV]. Sau "furioşi", cei folosiţi de Saul să aducă la îndeplinire scopullui criminal.

Fără să fi păcătuit. [Nu pentru abaterea mea, KJV]. Psalmistul susţine vehement că este nevinovat.

Psalmi 59:4 4. Aleargă, se pregătesc. Limbajul acţiunilor militare.

Cu toată nevinovăţia mea. Adică "nu pentru vreo greşeală a mea" (RSV).

Trezeşte-te. Vezi Psalm 7,6; 35,23.

Ieşi înaintea mea. [Să-mi ajuţi, KJV]. Literal, "să mă întâmpini", în ideea de a da ajutor.

Psalmi 59:5 5. [Tu, KJV]. [În rom., subînţeles]. Pronumele primeşte forţă suplimentară datorită poziţiei lui, la începutul propoziţiei.

Doamne, Dumnezeul oştirilor. Vezi Psalm 24,10. Vezi de asemenea Psalm 80,4.19; 89,8; Isaia 1,9.

Dumnezeul lui Israel. Vezi la Psalm 14,7; vezi şi la Psalm 72,18. Această serie de titluri atrage atenţia asupra puterii nemărginite a lui Dumnezeu şi a grijii Lui deosebite pentru copiii Săi (vezi vol. I, p. 170-173).

Să pedepseşti. [Să vizitezi, KJV]. Ebr. paqad, un cuvânt care descrie nu numai acţiune în sine de a vizita, dar şi ceea ce vizitatorul săvârşeşte prin vizita sa (vezi la Psalm 8,4). Aici obiectul vizitării este evident acela de a pedepsi.

Toate neamurile. [Pe toţi păgânii, KJV]. Psalmistul include în rugăciunea sa nu numai pe vrăjmaşii săi nelegiuiţi, ci şi pe toţi vrăjmaşii lui Dumnezeu (vezi la Psalm 2,1; 9,5).

N-avea milă. Pentru explicarea spiritului de aparentă dorinţă de răzbunare exprimate de David în v. 5.8.10-15, vezi p. 624.

Oprire. [Selah, KJV]. Compară cu v.13. Termenul apare în locuri potrivite în cele două părţi importante ale psalmului (vezi introducerea la Psalm 59). Cu privire la înţelegerea expresiei selah, vezi p. 629.

Psalmi 59:6 6. Urlă. [Fac zgomot, KJV]. Sau "a mârâi".

Ca nişte câini. Psalmistul îi compară pe vrăjmaşii săi (v. 1.2) cu nişte câini pe jumătate morţi de foame, pe jumătate sălbatici din Orient, care dorm ascunşi în timpul zilei şi vin în târguri şi în sate noaptea dând târcoale în căutarea de hrană (vezi la Psalm 22,16).

Dau ocol. Vrăjmaşii patrulează prin cetatea pentru a fi siguri că psalmistul nu le scape. Ebraica din versetul acesta este aproape identică cu ebraica din v. 14 (vezi la v. 14).

Psalmi 59:7 7. Ţâşneşte. Sau "se revarsă", "face să izvorască" (vezi Proverbe 15,2).

Cine aude? Vezi la Psalm 10,11.

Psalmi 59:8 8. Tu. Vezi la v. 5.

Râzi. Vezi la Psalm 2,4.

Neamurile. Vezi la v. 5.

Psalmi 59:9 9. Puterea. Multe manuscrise ebraice şi LXX, precum şi alte versiuni, zic "puterea mea", sugerând astfel ideea că prin această expresie psalmistul se adresează lui Dumnezeu (vezi v. 17; Psalm 28,7.8). Expresia "căci" nu apare în ebraică. Versetele 9 şi 10 constituie un refren, care e repetat cu modificări în v. 17.

Nădăjduiesc. [Voi nădăjdui, KJV]. După izbăvire nu trebuie să slăbim vigilenţa şi efortul pentru ca nu cumva să dăm ocazie vrăjmaşului ne asalteze din nou, cât timp suntem neatenţi.

Scăparea. [Apărarea, KJV]. Literal, "un loc înalt şi sigur", "o cetăţuie".

Psalmi 59:10 10. Bunătatea. [Îndurarea, KJV]. Ebr. chesed (vezi nota suplimentară la Psalm 36).

Îmi iese înainte. [Va apăra, KJV]. Literal, "va confrunta" (vezi la Psalm 18,5; 21,3).

Mă face să-mi văd. Vezi Psalm 54,7.

Psalmi 59:11 11. Nu-i ucide. Adică nu imediat. Lui Cain i s-a îngăduit să pribegească pe pământ ca o pildă vie a urmărilor nenorocite ale urii şi uciderii (vezi Genesa 4,12-14). Psalmul 59,11 este începutul celei de a doua părţi a psalmului. Versetele 11-15 conţin o serie de imprecaţii tare, cerând aducere treptată a pedepsei asupra vrăjmaşilor nelegiuiţi ai psalmistului, probabil pentru a da timp oamenilor să vadă urmări depline ale păcatului (vezi la v. 5).

Poporul meu. O expresie care sugerează sentimentele duioase ale psalmistului pentru poporul lui Israel.El gândeşte că întregul popor ar trebui să fie îngrijorat de nelegiuirea generalizată.

Uită. Când ne bucurăm de eliberare deplină, tindem să uităm primejdiile din care am fost scăpaţi (vezi Psalm 78,11.42; 106,13.21; etc.).

Scutul. În armonie cu folosirea ugaritică (vezi p. 618), ebraicul magen ar trebui probabil să fie tradus cu un verb, "a implora", "a cere stăruitor", ca şi în alte părţi în psalm (vezi la Psalm 84,9). Propoziţia ar suna atunci astfel: "te rugăm, o, Doamne".

Psalmi 59:12 12. Gura lor păcătuieşte. Vezi v. 7.

Să se prindă. Literal, "să fie prinşi", adică aşa cum ar fi prinşi într-o capcană sau cursă (vezi Psalm 55,23).

În însăşi mândria lor. Probabil când erau siguri de izbânda lor.

Psalmi 59:13 13. Nimiceşte-i. Literal, "pune capăt" sau "completează". Nu imediat, ci după ce lucrările lui Dumnezeu au fost clar văzute de toţi. Expresia este repetată cu scop de accentuare (vezi Psalm 57,1).

Că împărăţeşte Dumnezeu. Dumnezeu este Conducătorul universal, pedepsind nelegiuirea şi răsplătind dreptatea (vezi 1 Samuel 17,46).

Iacov. Vezi la Psalm 14,7.

Marginile pământului. Dumnezeu conduce toate împărăţiile lumii, nu numai pe Israel.


Psalmi 59:14 14. În fiecare seară. Vezi v. 6. Ebraica v. 14 este aceea a v. 6, cu excepţia adăugării conjuncţiei we, "şi", la începutul v. 14. Versetul 6 descrie purtarea vrăjmaşilor; v. 14 descrie pedeapsa pe care psalmistul o invocă asupra vrăjmaşilor în lumina purtării lor. Limbajul este unul al triumfului. Vrăjmaşii pot să se întoarcă şi să strige, dar ei vor fi dezamăgiţi.

Psalmi 59:15 15. Umblă încoace şi încolo. [Pribegesc, KJV]. În ebraică versetul acesta începe cu hemmah, tradus normal prin "ei", dar aici neluat în seamă de KJV. Ugaritica (vezi p. 618) arată că hemmah este şi o particulă cu înţelesul de "iată", "vedeţi" sau "într-adevăr". O astfel de traducere se încadrează bine în context. De aceeaexpresia trebuie să fie redată astfel: "Iată ei umblă încoace şi încolo după hrană".

Hrană. Psalmistul era prada dorită.

Petrec noaptea nesătui. [Şi se plâng dacă nu sunt mulţumiţi, KJV]. Ebr. lin, literal, "a petrece noaptea".O uşoară modificare a punctuaţiei vocalice dă un lun, care înseamnă "a murmura". Schimbarea aceasta a fost adoptată de LXX, de KJV şi de alte versiuni. Vrăjmaşii umblă toată noaptea după pradă, dar în zadar.

Psalmi 59:16 16. Dar eu. În contrast clar cu vrăjmaşii din v. 15.

Puterea. Ebr. 'oz, "tărie" în v. 9 [KJV].

Dis de dimineaţă. Pe cât se pare în contrast clar cu "seară" (v. 6.14).

Loc de adăpost. Sau "loc de scăpare". Cu toate că psalmistul a folosit mijloacele sale pentru a scăpa (vezi 1 Samuel 19,12), pe bună dreptate el a atribuit izbăvirea sa îndurării divine.

Psalmi 59:17 17. Pe Tine. Un refren asemănător cu acela din v. 9 şi 10.

Psalmi 60:1 INTRODUCERE. - Potrivit preambulului, Psalmul 60 a fost scris de David în timpul războaielor cu edomiţii. Psalmul descrie umilirea israeliţilor după o înfrângere mai mare (v. 1-3), face apel la Dumnezeu pentru a împlini făgăduinţele Sale de biruinţă (v. 4-8) şi exprimă încredere în biruinţa finală asupra vrăjmaşilorlui Israel (v. 9-12). Psalmul are un stil foarte rapid, foloseşte metafore vii şi abundă în exprimări ale speranţei.

Cu privire la preambul, care este neobişnuit de amănunţită, vezi p. 616, 628.

1. Tu [în KJV, în româneşte subînţeles]. Repetarea de opt ori a pronumelui acestuia la începutul propoziţiilor succesive din v. 1-4 [în KJV] (o figură de stil retorică, numită anafora) face exprimarea pasajului[în engl.] impresionant de puternică din punct de vedere retoric.

Ne-ai lepădat. Compară cu Psalm 43,2; 44,9-11.

Împrăştiat. Sau "zdrobit". Cuvântul ebraic tradus în felul acesta sugerează fie înfrângerea unei oştiri alecărui rânduri au fost zdrobite, fie sfărâmarea unui zid cu ajutorul uneltelor de asalt (vezi Judecători 21,15; 2 Samuel 5,20; 6,8).

Te-ai mâniat. Psalmistul consideră înfrângerea ca o dovadă a mâniei lui Dumnezeu.

Ridică-ne iarăşi. [Întoarce-Te la noi, KJV]. Sau "întoarce-ne".

Psalmi 60:2 2. Ai cutremurat pământul. Metafora unui cutremur e folosită pentru a zugrăvi panica aceea care cuprinde o ţară când e înfrântă.

Spărturile. Psalmistul se roagă ca Dumnezeu să umple spărturile sau crăpăturile pricinuite de cutremur,adică să repare devastările făcute de inamic.

Psalmi 60:3 3. Lucruri grele. Sau "lucruri severe", adică dezamăgiri, înfrângeri, încercări.

Vin de amorţire. Literal, "vin de ameţeală". Ca să zicem aşa, naţiunea fusese făcută să bea un vin îmbătător care o ameţise, ajungând asemenea unui om beat (vezi Psalm 75,8; Isaia 51,17, 22; Ieremia 25,15-17).

Psalmi 60:4 4. Un steag. Ebr., nes, "un stindard", "o insignă", "un semnal", "un semn". În ciuda umilirii naţiunii, psalmistul vede speranţă în chemarea lui Israel de a se aduna sub steagul lui Dumnezeu.

Adevărului. Poporul lui Dumnezeu este chemat să susţină principiile adevărului şi dreptăţii, pentru ca lumea să poată fi atrasă de religia lui Hristos.

Oprire. [Selah, KJV]. Vezi p.629.

Psalmi 60:5 5. Prea iubiţi. Psalmistul pare să vorbească despre naţiunea Israel (vezi Deuteronom 33,12).

Dreapta Ta. Vezi Psalm 17,7; 44,3.

Ascultă-ne. [Ascultă-mă, KJV]. Textul propriu-zis ebraic zice: "răspunde-ne", pe care vechii învăţaţi iudei l-au transformat în nota "răspunde-mi" sau "ascultă-mă". Schimbarea aceasta are sprijinul multor versiuni vechi. Totuşi nu pare să existe motiv temeinic pentru depărtarea de la varianta textului ebraic.

Versetele 5-12 par să fie Psalm 108, 6-13 cu mici modificări (vezi comentariile acolo).

Psalmi 60:6 6. Dumnezeu a zis. Dumnezeu făgăduise lui Israel ţara Canaan (vezi Genesa 12,7; 13,15; 17,8; Psalm 105,8-11). Cererea lui David este ca Dumnezeu să împlinească toate punctele făgăduinţei.

În sfinţenia Lui. Sfinţenia lui Dumnezeu este adesea menţionată de scriitori biblici în legătură cu observaţia că se poate avea încredere în făgăduinţele Lui (vezi Psalm 89,35; Amos 4,2).

Voi împărţi. Vezi Iosua 1,6; 136,7; 14,5; etc.

Sihemul. Numele acestei cetăţi este folosit aici pentru a desemna întreaga regiune de la răsărit de Iordan (printr-o figură de stil, o cetate principală reprezintă un întreg teritoriu). Sichemul a fost al doilea punct de oprire al lui Iacov când s-a înapoiat din Mesopotamia (Genesa 33,18). Mai târziu a devenit o cetate importantă, dacă nu chiar cetatea principală a lui Efraim (vezi 1 Regi. 12,1). Menţionarea Sichemului în acest important catalog e plină de însemnătate. În apropiere de Sihem a fost citită legea, când Israel a luat în stăpânire Ţara făgăduită (vezi Deuteronom 27,28; Iosua 8,33-35; vezi la Genesa 12,6).

Sucot. Un loc la răsărit de Iordan, unde Iacov şi-a aşezat tabăra la întoarcerea din Mesopotamia (Genesa 33,16-17).

Psalmi 60:7 7. Galaadul. Un ţinut la răsărit de Iordan, acordat lui Gad şi lui Mănase (vezi Numeri 32,39.40; Iosua 17,1; vezi la Psalm 22,12).

Efraim. Efraim şi Iuda erau seminţiile principale la apus de Iordan.

Ţara capului Meu. Sau "întăritura capului meu", privit de unii cercetători ca însemnând în mod figurat un coif (vezi RSV). Efraim e descris ca fiind apărarea principală a întregii ţări. După împărţirea regatului, Efraim a fost seminţia cea mai de seamă a regatului de nord (vezi Deuteronom 33,17).

Iuda. Una din seminţiile principale cât priveşte poziţia, numărul şi făgăduinţa profetică (vezi Genesa 49,8-12).

Toiagul de cârmuire. De la ebr. chaqaq, "a decreta". Forma folosită aici înseamnă "un legiuitor", prin urmare "un comandant [de trupe pe câmpul de lupte]", sau "sceptrul unui comandant [un simbol al autorităţii]". Lui Iuda i s-a încredinţat cârmuirea lui Israel (vezi 1 Samuel 16,1; 2 Samuel 2,4; 5,1-3; Psalm 78,68).

Psalmi 60:8 8. Moab. Un ţinut care se întindea la est de la marea Moartă până la deşert, la nord până la râul Amon şi la sud până la Edom. Moab plănuise să nimicească pe Israel la data intrării lui Israel în Canaan (vezi Numeri22). Balaam a profetizat subjugarea lui Moab (vezi Numeri 24,17). David a împlinit profeţia (vezi 2 Samuel 8,2).

Ligheanul. O metaforă care exprimă un foarte mare dispreţ, asemuind Moabul cu un lighean în care cuceritorul îşi spală picioarele.

Îmi arunc încălţămintea. Comentatorii au sugerat următoarele sensuri pentru această figură de stil cam obscură: (1) Edomul este un rob căruia stăpânul îi aruncă încălţămintea pentru a fi curăţită sau pentru a avea grijă de ea în vreun alt fel. (2) Edomul este un ţinut luat în stăpânire prin actul simbolic al scoaterii încălţămintei şi aruncării ei pe un câmp (vezi la Rut. 4,7-8).

Ţara filistenilor. [Filistia, KJV]. Filistenii erau duşmanii tradiţionali ai israeliţilor. Teritoriile lor se întinde de-a lungul coastelor mediteraneene la vest de Iuda.

Strigă de bucurie din pricina Mea. Sau "strigă în triumf pentru mine" - o expresie evident ironică. În

Psalm 108,9, unde versetul acesta pare să se repete cu uşoare modificări, expresia sună: "strig de bucurie asupra ţării Filistenilor". Unii modifică textul din Psalm 60,8 pentru a-l face să fie în acord cu textul din Psalm108,9 (vezi RSV). Ambele exprimări pot fi încadrate în context. Ca şi alţi duşmani ai lui Israel, Filistia nu trebuie să triumfe, ci să se triumfe asupra ei.

Psalmi 60:9 9. Cetatea întărită. Foarte probabil o referire la Sela, capitala Edomului, probabil cetatea numită mai târziu Petra, la care se poate ajunge printr-o trecătoare îngustă ai cărei pereţi stâncoşi sunt aproape verticali. Cetatea era săpată în stâncă şi practic inaccesibilă pentru năvălitori (vezi Obadia 1,3). David exprimă nerăbdarea de a captura această fortăreaţă.

Mă va duce la Edom? Versetul acesta e de fapt un strigăt de război. Victoria sperată a fost realizată de Ioab şi Abişai în timpul domniei lui David (vezi la 2 Samuel 8,12.13; vezi şi la 1 Regi 11,15).

Psalmi 60:10 10. M-ai lepădat. [Ne lepezi, KJV]. Compară cu Psalm 43,2; 44,9-11.

Psalmi 60:11 11. Dă-ne ajutor. Psalmistul recunoaşte că Dumnezeu este adevăratul lui izvor de ajutor.

Psalmi 60:12 12. Vom face isprăvi mari. Literal "vom dobândi tărie" (vezi Psalm 118,16). Cuvântul ebraic pentru "tărie" (chayil) conţine ideea de putere sau de capacitate de a îndeplini. Chayil este folosit pentru a descrie cinstea şi eficienţa unei femei (vezi Rut 3,11; vezi la Proverbe 31,10), totodată valoarea unui războinic viteaz (Iosua 1,14; 1 Cronici 5,24).

Vrăjmaşii noştri. Deşi început cu o umilire, psalmul se încheie într-o notă de speranţă şi încredere (vezi Psalm 44,5). Lui David i s-a îngăduit să vadă răspunsul la rugăciunea sa. Înainte de sfârşitul domniei lui, Israelîşi întinsese foarte mult hotarele. Făgăduinţele date lui Avraam începeau să se împlinească (vezi Genesa 15,18; vezi la 1 Regi 4,21).


12 5T 487

Psalmi 61:1 INTRODUCERE. - Psalm 61 este rugăciunea unui exilat care tânjeşte să aibă parte din nou de bucuriile sanctuarului lui Dumnezeu. Unii comentatori cred că e posibil să fi fost compus pe când David era înexil pe vremea răzvrătirii lui Absalom. Se spune că acest frumos poem-rugăciune era cântat zilnic la serviciul de închinare de dimineaţă în primele veacuri ale bisericii creştine.


1. Strigătele mele. [Strigătul meu, KJV]. Vezi la Psalm 17,1.

Psalmi 61:2 2. Capătul pământului. Expresia e evident hiperbolică şi nu denotă neapărat distanţa. Limbajul poate reflecta starea sufletească a scriitorului. Poetul descrie în culori vii sentimentul despărţirii sale de sanctuar. El se simte atât de departe, ca şi cum ar fi la capătul pământului.

Mâhnită. Literal "este slabă", probabil sugerând descurajarea.

Stânca pe care n-o pot ajunge. [Care este mai înaltă ca mine, KJV]. Călătorul oriental e încântat când poate găsi, ridicându-se deasupra pustiului nemărginit, incadescent, o stâncă mare la a cărei umbră să se poatăodihni sau pe al cărei vârf să poată găsi adăpost de fiare şi de alţi jefuitori (vezi Isaia 32,2). E bine să ne rugăm nu atât de mult pentru scăpare, cât pentru rezistenţă şi înălţare. 3. Un adăpost. Ebr., machseh, "un

refugiu", adică ceva ce oferă acoperiş sau protecţie.

Psalmi 61:4 4. Să locuiesc. Sau "lasă-mă să sălăşluiesc". Psalmistul se roagă pentru ziua când din nou va putea să aibă prilejul să se închine în sanctuar (vezi la Psalm 15,1).

Cortul. [Tabernacolul, KJV]. Cu referire la natura vremelnică a sanctuarului din vremea aceea.

Pe veci. Vezi la Psalm 23,6.

Adăpostul aripilor Tale. Vezi la Psalm 17,8; vezi şi 36,7; 57,1; 63,7; 91,4.


Psalmi 61:5 5. Îmi asculţi. [Mi-ai ascultat, KJV]. Evident psalmistul făcuse anumite juruinţe lui Dumnezeu. Se pare că având acestea în minte el este îndemnat să stăruie în cererile sale.

Juruinţele. Făgăduinţele făcute de psalmist probabil în timpul exilului.

Moştenirea. Evident o referire la moştenirea psalmistului în Canaan, în mod figurat însemnând toate binecuvântările vremelnice şi spirituale ale făgăduinţelor lui Dumnezeu.

Se tem de Numele Tău. Vezi la Psalm 5.11; 7.17.

Tu adaugi zile. Expresia zice literal: "Tu vei face să se adauge zile la zilele împăratului". Absolut încrezător, psalmistul se roagă pentru lungirea vieţii împăratului prin providenţa lui Dumnezeu.

Psalmi 61:7 7. Să rămână. Sau "să sălăşluiască".

Bunătatea şi credincioşia. [Îndurarea şi adevărul, KJV]. O rugăciune frumoasă pentru o viaţă lungă şi folositoare în prezenţa lui Dumnezeu, o viaţă pusă sub controlul bunătăţii şi credincioşiei [îndurării şi adevărului, KJV] (vezi la Psalm 57,3; 85,10; Proverbe 20,28).

Psalmi 61:8 8. Numele Tău. [Numelui Tău, KJV]. Vezi la Psalm 5,11; 7,17.

Juruinţele. Vezi la v.5. Psalmul se încheie cu exprimarea dorinţei adânci a psalmistului de a participa la serviciul şi închinarea lui Dumnezeu.


1-3ML 105

2 PP 413

2. 3 5T 130

3 EW 44

Psalmi 62:1 INTRODUCERE - Psalm 62 conţine oarecare asemănări de limbaj cu Psalm 39, dar e deosebit ca temă. Psalmul sfătuieşte pe oameni, în orice încercări s-ar afla, să se încreadă numai în Dumnezeu, deoarece nici o fiinţă omenească nu poate fi de ajutor real. El este o expresie înălţătoare a credinţei triumfătoare a psalmistului în Dumnezeu. El foloseşte o extraordinară eleganţă a frazei. Psalmul este caracterizat prin

folosirea de şase ori a cuvântului ebraic 'ak (tradus "da", "cu adevărat", "numai", "cu siguranţă") la începutul v. 1.2.4.5.6.9. Refrenul se găseşte în v. 1.2 şi 5.6, precedând şi nu succedând unităţile de idei.


1. Da. [Cu adevărat, KJV]. Ebraicul 'ak de asemenea însemnând "numai", "cu siguranţă", "da". 'Ak întăreşte forţa cuvântului sau a frazei de care este ataşat. El apare de şase ori în psalmul acesta (vezi v. 2.4.5.6.9). În v. 1 'ak accentuează expresia "în Dumnezeu". În ebraică expresia tradusă astfel vine imediat după 'ak. Propoziţia transmite ideea că psalmistul nădăjduieşte numai în Dumnezeu cu excluderea tuturor celorlalţi. O altă ilustraţie a puterii lui 'ak de a întări sensul celor ce urmează se găseşte în Psalm 39,5.6, unde în ebraică 'ak (tradus "da" ["într-adevăr" sau "sigur", KJV]) apare la începutul a trei versuri succesive, în comparaţie cu cele şase de aici.

Sufletul. Folosit idiomatic aici pentru "eu" (vezi la Psalm 16,10).

Se încrede. [Nădăjduieşte, KJV]. Ebr. dumiyyah, substantiv, nu verb. Ideea exprimată este "tăcere", "aşteptare tăcută" (vezi Psalm 65,1). Sufletul psalmistului e în pace cu Dumnezeu. Liniştea aceasta o are cel care încredinţează totul în mâinile lui Dumnezeu.

Ajutorul. [Salvarea, KJV]. Vezi Psalm 35,3; 37,39.

Psalmi 62:2 2. Da. [Numai, KJV]. Ebraicul 'ak, "numai", "cu siguranţă", da, a doua apariţie a cuvântului în psalmul acesta (vezi la v. 1).

Stânca. Compară cu Psalm 18,2; 61,2.

Ajutorul meu. Psalmistul observă nu numai că mântuirea îi vine de la Dumnezeu (v. 1), Dumnezeu este mântuirea lui.

Nu mă voi clătina. [Nu mă voi clătina tare, KJV]. Vezi Psalm 37,24; Mica 7,8. Compară cu v. 6, unde psalmistul, cu şi mai mare încredere, spune că nu se va clătina deloc ["nicidecum"]. Aceasta reprezintă triumful credinţei.

Psalmi 62:3 3. Vă veţi năpusti. [Veţi născoci rele, KJV]. Cuvântul ebraic folosit aici apare numai o singură dată în VT şi sensul lui este oarecum obscur. Unii cred că derivă din ebr. huth, căruia îi atribuie sensul de "a striga la"sau "a ataca". Alţii îl derivă din ebr. hathath, căruia îi atribuie sensul de "a vorbi neîncetat" sau "a copleşi cu reproşuri". În fiecare caz psalmistul adresează o mustrare vrăjmaşilor lui din cauza faptelor lor rele sau cuvintelor pe care le-au rostit împotriva lui.

Unui om. Fără îndoială psalmistul se referă la sine.

Un zid gata să cadă. Un zid care se înclină spre exterior sau se umflă gata să cadă (vezi Isaia 30,13).

Psalmi 62:4 4. Da. [Numai, KJV]. Ebraicul 'ak, a treia apariţie a cuvântului (vezi la v. 1). Vrăjmaşii nu au alt gând decât să doboare pe psalmist. Nimic ne le-ar face mai mare plăcere.


Psalmi 62:5 5. Încrede-te. [Nădăjduieşte, KJV]. La prima sa apariţie, refrenul exprima resemnarea psalmistului (vezi v.1; vezi de asemenea introducerea la Psalm 62). Aici, la a doua, îndeamnă pe psalmist să se predea cu totul grijii lui Dumnezeu.

Da. [Numai, KJV]. Ebraicul 'ak, a patra apariţie a cuvântului (vezi la v. 1).

Nădejdea. [Aşteptarea, KJV]. Compară cu v.1. Putem privi înainte cu încredere către mântuirea finală şi deplină. "Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos." (Filipeni 1,6).

Psalmi 62:6 6. Da, El este. [Numai El, KJV]. Vezi la v. 2. Ebraicul 'ak, a cincea apariţie a cuvântului (vezi la v.1).

Psalmi 62:7 7. Stânca puterii mele. Vezi la Psalm 18,2; vezi de asemenea Psalm 9,9; 46,1; 94,22.

Psalmi 62:8 8. Popoare. Psalmistul include frecvent "popoarele" în expresiile lui de speranţă. Aşa cum e folosit aici,"popoare" s-ar putea referi îndeosebi la cei care nu l-au părăsit în ceasul necazului (vezi 2 Samuel 17,2). Dar în înţelesul lui cel mai larg termenul include toate popoarele în toate circumstanţele care ar auzi cuvintele acestui psalm.

Vărsaţi-vă. Vezi Psalm 42,4; 142,2.


Psalmi 62:9 9. Da [Desigur, KJV]. Ebraicul 'ak, a şasea apariţie a cuvântului (vezi la v.1), în cazul acesta 'ak întăreşte pe "o nimica".

Fiii oamenilor [Oameni de jos, KJV]. Vezi la Psalm 49,2.

Minciună. Lipsiţi de importanţă, nevrednici de încrederea semenilor.

Puşi în cumpănă. Literal, "a se urca în cele două balanţe". Oamenii, că sunt de pe o treaptă socială înaltă sau modestă, când sunt puşi în balanţă, sunt mai uşori ca nimicul.

Psalmi 62:10 10. Când cresc bogăţiile. Chiar dacă bogăţiile cresc în mod natural, fără să fi fost juraţi sau luaţi cu sila,să nu vă încredeţi în ele.

Psalmi 62:11 11. O dată..., de două ori. Compară cu Iov 33,14; 40,5. Compară de asemenea cu fraza ugaritică (vezi p. 618): "Două jertfe urăşte Baal, trei Cel ce călăreşte pe nori".

Psalmi 62:12 12. Bunătatea. [Îndurarea, KJV]. Ebr. chesed, "iubire dumnezeiască" (vezi nota suplimentară la Psalm 36). Dumnezeu este atât un Dumnezeu al puterii, cât şi unul al iubirii. Oamenii au nevoie să cunoască nu numai puterea, ci şi iubirea statornică a lui Dumnezeu. "Puterea fără iubire este brutalitate, şi iubirea fără putere este slăbiciune" (Perowne).

După faptele lui. Psalmul se sfârşeşte cu o axiomă universală. Când un om este răsplătit pentru o facerede bine, e din îndurarea lui Dumnezeu, deoarece nici un om în sine nu merită o răsplată.


2 MYP 81

5 GW 99; MB 35; 6T 354

7 AA 572; DA 413; PP 413

8 SC 97

9 TM 438

10 5T 261

Psalmi 63:1 INTRODUCERE. - David a compus Psalmul 63 pe când era în pustia Iudeii, fugind de mânia împăratului Saul (vezi preambulul; cf. 1 Samuel 23,13.14.23.24; 24,1-3; Ed 164). Psalmul 63 este unul din ceimai duioşi psalmi. Nu conţine nimic de tipul cererii. Acolo se întâlnesc bucurie, laudă, mulţumire, dorinţa după comuniune cu Dumnezeu, dar nici un cuvânt de cerere pentru avantaje trecătoare sau spirituale. Imnul are trei părţi: foamea lui David după Dumnezeu (v. 1-4); bucuria lui în comuniunea cu Dumnezeu (v. 5-8); încrederea lui în nimicirea finală a celor nelegiuiţi şi propriul său triumf în mâinile lui Dumnezeu (v. 9-11).


1. Pe Tine te caut. [De timpurie te caut, KJV]. Ebr. shachar, "a căuta din zori", deci, "a căuta cu râvnă"sau "a căuta de zor".

Sufletul. Folosit idiomatic pentru "eu" (vezi la Psalm 16,10).

Însetează. Vezi la Psalm 42,2.

Tânjeşte. Sau "leşină de dor".

Psalmi 63:2 2. Puterea şi slava. David pare să rememoreze dovezile prezenţei lui Dumnezeu în serviciile sanctuarului, ca de pildă şechina (vezi PP 349). Cea mai măreaţă dovadă a prezenţei lui Dumnezeu astăzi estetransformarea vieţii oamenilor.

Psalmi 63:3 3. Mai mult decât viaţa. Pentru David înţelegerea iubirii lui Dumnezeu era mai dulce decât viaţa, pe care de obicei un om o socoteşte cea mai preţioasă avere a sa.

Psalmi 63:4 4. Dar. Adică "în consecinţă" sau "în acord cu".

Binecuvânta. Ebr. barak. Cuvântul acesta reflectă mai multe nuanţe de sensuri. Când Dumnezeu binecuvântează o persoană înseamnă că Dumnezeu o înzestrează cu daruri folositoare sau declară că persoanae astfel înzestrată. Când un om Îl binecuvântează pe Dumnezeu înseamnă că el Îl recunoaşte pe Dumnezeu ca dătător de daruri folositoare. În VT se spune deseori că oamenii Îl binecuvântează pe Dumnezeu (vezi Psalm 63,4; 103,1.2.20-22; 145,2 etc.). Când o persoană binecuvântează pe o altă persoană, ea îşi exprimă dorinţa ca persoana aceea să fie înzestrată cu daruri folositoare . În LXX barak e de obicei redat eulogeo, "a vorbi de bine despre". Rareori barak este folosit pentru a exprima un înţeles opus, "a blestema" (vezi Iov 1,5).

Îmi voi ridica mâinile. Vezi la Psalm 28,2; vezi şi Psalm 134,2.

Psalmi 63:5 5. Mi se satură. Vezi la Psalm 36,8. În timp ce în v. 1 imaginea era aceea a apei care înviorează pe cel însetat, aici este a hranei care satură pe flămând.

Psalmi 63:6 6. În aşternutul meu. Adică în timpul nopţii. Într-o astfel de perioadă, dificultăţile zilei tind să fie capeteproporţii mărite. Fără îndoială că David a petrecut mult timp gândind la Dumnezeu în ceasurile de nelinişte

ale nopţii, în pustie. Am face bine dacă ne-am îndrepta gândurile spre Dumnezeu în ceasurile noastre de insomnie.

În timpul priveghiurilor nopţii. [În străjile nopţii, KJV]. Noaptea era împărţită în trei străji (vezi la Plângeri 2,19; 1 Samuel 11,11). Desigur, lui David îi venea greu să doarmă când era urmărit, dar era îndeajuns de liniştit pentru a petrece ceasurile de insomnie în meditaţie.

Psalmi 63:7 7. Căci. Binefacerile lui Dumnezeu din trecut sunt totdeauna un motiv de recunoştinţă pentru prezent şio asigurare de ajutor în viitor.

Umbra aripilor Tale. Vezi la Psalm 17,8; vezi şi Psalm 36,7; 57,1; 61,4.

Psalmi 63:8 8. Este lipit. Ebr. dabaq, "a se lipi de", "a se agăţa de" (vezi la Deuteronom 4,4; 10,20; cf. Genesa 2,24).

Psalmi 63:9 9. Dar cei. Psalmistul pune în antiteză soarta duşmanilor cu propriul său viitor sub conducerea lui Dumnezeu. Cei care se gândesc să-l distrugă pe psalmist vor pieri. Mâna dreaptă a lui Dumnezeu îi susţine iubitor pe cei drepţi. Aceeaşi mână dreaptă îi va nimici pe nelegiuiţi.

Psalmi 63:10 10. Pradă săbiei. Literal, "prin mâinile săbiei". "Sabia" este personificată, având mâini.

Psalmi 63:11 11. Împăratul. Psalmistul vorbeşte acum despre sine la persoana a treia. Cu toate că este un fugar, în primejdie de a fi ucis de Saul, David continuă să aibă încredere că, în final, va deveni împărat ca împlinire a ungerii sale de către profetul Samuel (vezi 1 Samuel 16,13). Se simte o înflăcărare duioasă în folosirea de către David a acestui termen. Cuvintele sale reprezintă un act de credinţă din partea sa.

Pe El. Adică pe Dumnezeu. Despre semnificaţia jurământului, vezi la Deuteronom 6,13, vezi şi Deuteronom 10,20; Isaia 65,16.

Mincinoşilor. Aceia care caută să învingă prin minciună vor fi făcuţi de ruşine. David e încrezător că vafi ocrotit de intenţiile ucigaşe ale lui Saul şi că vrăjmaşii săi vor fi nimiciţi. E privilegiul omului care îşi va pune încrederea în Dumnezeu să simtă că bucuria finală şi triumful final îi vor aparţine cu siguranţă.


1-7Ed 164

3-7 MH 101

8 Te 105

Psalmi 64:1 INTRODUCERE - Psalmul 64 reprezintă un tablou plină de forţă al oamenilor răi care complotează împotriva vieţii psalmistului (vezi Psalm 52; 57 la 59). Psalmul are două subîmpărţiri principale: o cerere de eliberare de vrăjmaşi (v. 1-6) şi exprimarea încrederii şi recunoştinţei pentru nimicirea lor (v. 7-9). Un distih de încurajare încheie poemul (v. 10).


1. Când gem. [În rugăciunea mea, KJV]. Ebr. śiach, "grijă"; tradus şi "plângere" [KJV] (Psalm 55,2).

Psalmi 64:2 2. Uneltirile. Sau "discuţie confidenţială" (vezi la Psalm 25,14).

Ceată gălăgioasă. [insurecţie, KJV]. Ebr. rigshah, "zgomot", în contrast cu discuţiile secrete amintite înprima parte a versetului.

Psalmi 64:3 3. Vorbele lor amare. Adică vorbe pline de răutate; expresia a devenit ceva obişnuit în limbajul oamenilor. Nimic nu e mai nemilos ca atacul unei limbi mincinoase.

Psalmi 64:4 4. În ascuns. Literal, "în locuri ascunse" (vezi Psalm 10,8).

Nevinovat. [Desăvârşit, KJV]. Ebr. tam, "deplin", "drept", "paşnic" (vezi la Iov 1,1). Psalmistul vorbeşte aici la sine ca fiind fără vină din punct de vedere moral în ce priveşte lucrurile de care e învinuit.

Fără nici o frică. Vrăjmaşii psalmistului par să nu aibă frică nici de Dumnezeu, nici de om (vezi Psalm 55,19).

Psalmi 64:5 5. În răutatea lor. [Într-un lucru rău, KJV]. Literal "cuvânt". Vorbirea nelegiuiţilor care uneltesc este rea.

Zic. Adică îşi zic.

Cine ne va vedea? [Cine îi va vedea?, KJV]. Ei se amăgesc gândind că Dumnezeu nu ia seama la ei.

Psalmi 64:6 6. Pun la cale. [Cercetează, KJV]. Cercetează orice plan care i-ar putea ajuta să-şi îndeplinească intenţiile rele.

Planul este gata. [O cercetare sârguincioasă, KJV]. Versetele 2-6 descriu activitatea neobosită a celor nelegiuiţi. Ajutaţi de inteligenţa strălucită a celui rău, nelegiuiţii "pun la cale" nelegiuirea, plănuiesc cu grijă executarea ei, fac pregătiri sârguincioase pentru acţiune şi deodată dau atacul la momentul oportun.

Ar fi bine ca cei drepţii să fie tot atât de sârguincioşi în practicarea dreptăţii. Prea adesea evlavia se transformă în ceva cu totul pasiv. Nu se observă nici o creştere în har, nu sunt se pun la cale nici un fel de planuri noi pentru Dumnezeu. Se potrivesc cuvintele lui Hristos: "Fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii" (Luca 16,8).

Psalmi 64:7 7. Aruncă. Psalmistul dă dovadă de încredere că Dumnezeu îi va apăra cauza.

Săgeţi. Situaţiile se vor răsturna. În loc ca vrăjmaşii psalmistului să arunce săgeţi împotriva altora (v. 3), Dumnezeu va arunca săgeţile Sale împotriva lor.

Psalmi 64:8 8. Limba lor. Unealta pe care ei au folosit-o ca să facă rău altora va deveni, asemenea unei săbii (vezi v.3), mijlocul pentru propria lor distrugere.

Clatină din cap. [Vor fugi, KJV]. După unii autori, de la ebr. nadad, "a se retrage" sau "a zbura"; după alţii, de la nud, "a fi clătinat într-o parte şi în alta" sau "a se scutura [dezaprobator]".

Psalmi 64:9 9. Recunosc. [Vor analiza cu înţelepciune, KJV]. Ei vor vedea dovada că Dumnezeu va scăpa pe copiiiLui de uneltirile celor nelegiuiţi.

Psalmi 64:10 10. Se bucură. Psalmistul îşi exprimă recunoştinţa pentru eliberare.

Cei cu inima fără prihană. Tot poporul lui Dumnezeu, fie că e sau nu implicat în primejdia care constituie subiectul psalmului, se va bucura de triumful psalmistului.


3 4T 348

Psalmi 65:1 INTRODUCERE. - Psalmul 65 a fost numit un măreţ imn de adunare a recoltei spre lauda lui Dumnezeu. Cele trei subîmpărţiri exprimă laudă la adresa lui Dumnezeu pentru (1) însuşirile Lui morale (v. 1-4); (2) puterea şi maiestatea Lui în natură şi (3) recolta îmbelşugată (v. 9-13). Partea a treia este una din mostrele cele mai alese de poezie idilică din psalmi.


1. Vei fi lăudat. Literal, "pentru Tine e tăcerea - lauda" (vezi la Psalm 62,1). "Când orice alt glas s-a stins, iar noi aşteptăm în tăcere înaintea Lui, liniştea sufletului face şi mai clar glasul lui Dumnezeu" (DA 363).

Sion. Vezi la Psalm 48,2.

Psalmi 65:2 2. Tu asculţi. O caracteristică a lui Dumnezeu subliniată deseori în psalmi (vezi Psalm 69,33).

Toţi oamenii. Credinţa psalmistului se întinde dincolo de Israel, la oameni din toate rasele şi ţările (vezi Psalm 22,27. 28).

Psalmi 65:3 3. Nelegiuirile. Literal, "cuvinte samavolnice", sau "lucruri samavolnice". Psalmistul menţionează propria sa vină înainte de a se referi la cea a poporului său (vezi Daniel 9.20).

Vei ierta. [Vei curăţa, KJV]. De la ebr. kaphar, tradus în general "a face ispăşire pentru" (Exod 29,37; etc.; vezi la Psalm 32,1).


Să locuiască în curţile Tale. Era privilegiul unic al israelitului acela de a se închina în curţile sfinte ale sanctuarului. De trei ori pe an se cerea de la toţi evrei de parte bărbătească maturi să vină la sanctuar pentru săvârşirea slujbelor religioase. Aceia care locuiau mai aproape puteau să aibă mereu acces în curţile lui.

Templului. Ebr. hekal. Cuvântul se poate referi fie la Templu (lui Solomon), fie la cort (vezi la Psalm

5,7).

Psalmi 65:5 5. Prin minuni. [Lucruri teribile, KJV]. Adică lucruri care inspiră oamenilor teamă sau veneraţie şi îi face să înţeleagă puterea şi slava lui Dumnezeu.

Ne asculţi. [Vei răspunde, KJV]. Cât priveşte rugăciunea psalmistului, vezi la v. 2.

Dumnezeul mântuirii noastre. Vezi Psalm 27,1; 62,2. 6.

Marginilor îndepărtate ale pământului. Ca în v. 2, psalmistul include ca beneficiari pe toţi oamenii care Îl recunosc pe Dumnezeu ca unică sursă a încrederii (vezi şi v. 8).

Şi mării. Paralelă cu expresia anterioară (vezi Psalm 107,23-30). În afară de încrederea în vânturi şi curenţii marini, în priceperea de a naviga şi în capacitatea navelor de a străbate apele mării, marinarii ar trebui să se încreadă în Dumnezeu.

Psalmi 65:6 6. Munţii. Vezi Psalm 36,6; 95,4. Puţine lucruri inspiră o concepţie mai înaltă despre puterea lui Dumnezeu precum admirarea unui şir de munţi. Alpii, Himalaia şi Munţii Stâncoşi sunt martori muţi ai puterii lui Dumnezeu.

Încins. Dumnezeu este arătat în mod figurat ca fiind încins cu putere (vezi Psalm 93,1), o aluzie la practica încingerii unui om când e pe punctul de a-şi exercita puterea. În ţările biblice continuă să fie observată o imagine obişnuită, aceea a unui om care-şi adună cutele largi ale veşmântului său exterior şi le strânge sub cureaua, ca să nu fie împiedicat în lucrul pe care e pe punctul de a-l face.

Psalmi 65:7 7. Potoleşte. Puterea lui Dumnezeu în potolirea furtunii e deosebit de importantă pentru oameni, care nu au putere asupra mării. Scriitorii VT se referă adesea la această manifestare a puterii lui Dumnezeu (vezi Iov 38,8-11; Isaia 50,2; 51,10; cf. Matei 8,23-27; Marcu 4,36-41).

Urletul. Ebr. sha'on, "gălăgie" sau "muget".

Zarva popoarelor. Apele şi popoarele sunt adesea menţionate împreună (vezi Isaia 17,12; cf. Isaia 8,7; Apocalipsa 17,15).

Psalmi 65:8 8. Marginile. [Părţile cele mai îndepărtate, KJV]. Ţinuturi situate departe de ţările civilizate, ai căror locuitori poate că nu L-au cunoscut pe Dumnezeu, aşa cum era privilegiul evreilor de a-L cunoaşte.

Se înspăimântă de minunile Tale. Îi apucă groaza în faţa dovezilor puterii lui Dumnezeu prin forţele naturii (vezi Romani 1,19.20; DA 638). Respectul stă bine celor care văd în natură slava lui Dumnezeu.

Răsăritul şi apusul îndepărtat. [Ieşirile dimineţii şi serii, KJV]. Literal, "ieşirea", "locurile de începere" sau "înălţările". Poate că poetul are în minte splendidele tablouri ale răsăritului şi apusului. Fericit este omul care-şi găseşte plăcerea în natură şi care e condus la Dumnezeul naturii!

Psalmi 65:9 9. Tu cercetezi pământul. Dumnezeu e adorat ca Dătător al unei recolte abundente. În frumoasele versete ale acestei părţi a psalmului (v. 9-13), psalmistul Îl adoră pe Dumnezeu pentru îmbelşugata Lui providenţă în recoltă, urmărind diferiţii paşi în procesele naturii până este atins punctul culminant şi glorios. Versetele sunt o descriere plastică a dealurilor şi a văilor Palestinei, înşirate în terase şi acoperite cu măslini, vii şi întinderi de grâu, orz şi mei. Mai ales datorită acestei părţi a poemului, Psalmul 65 a fost numit "psalmulagricultorului". Natura nu e sărbătorită pentru ea însăşi, ci numai pentru că îndreaptă atenţia către Dumnezeu.

Şi îi dai belşug. [Îl uzi, KJV]. Compară Iov 36,27, 28; 37,6; Job 38,26-28.

Râuri dumnezeieşti. O referire la abundenţa de apă pusă la dispoziţie. Rezervorul ceresc de apă al lui Dumnezeu e totdeauna plin.

Grâu. Ebr. dagan, "grâne", un termen generic care cuprinde orice fel de cereale folosite de obicei pentru a face pâine.

Iată cum îl faci să rodească. [Ai luat următoarele măsuri de procurare a ei, KJV]. Dumnezeu pregăteştepământul pentru recoltă şi apoi dă recolta. Recolta depinde de pregătirea terenului şi de ploaie, iar amândouă depind de Dumnezeu. Dumnezeu respectă ordinea lucrurilor pe care le-a rânduit să lucreze conform legilor naturale.

Psalmi 65:10 10. Brazdele. Vezi Iov 31,38; 39,10.

Sfărâmi. Literal, "netezeşti" sau "faci să se aşeze".

Bulgării. Textul ebraic conţine ideea că ploaia cade pe bulgării dintre brazde şi nivelează terenul.

Răsadul.[Ceea ce răsare de acolo, KJV]. Vegetaţia care răsare din pământ sub binecuvântarea ploii.

Psalmi 65:11 11. Încununezi. Frumuseţea şi belşugul florilor, fructelor şi cerealelor sunt ca o coroană pe fruntea anului.

Psalmi 65:12 12. Câmpiile pustiei sunt adăpate.[ Ei varsă pe câmpiile pustiei, KJV]. Adică belşugul ["grăsimea", KJV] revărsată de la Dumnezeu.

Pustiei. Nu neapărat un loc pustiu sau lipsit de vegetaţie, ci un ţinut nelocuit, care poată să producă iarbă şi flori şi în oarecare măsură alt tip de vegetaţie.

Încinse cu veselie. Dealurile, acoperite cu vii şi pomi, sunt personificate ca fiind încinse cu veselie.

Psalmi 65:13 13. Văile. Ţinutul văilor arabile şi fertile este îmbrăcat cu cereale unduitoare (vezi la v.9), aşa cum dealurile sunt îmbrăcate cu turme.

Strigă. Ca o culminare a personificării, lanurile din văi, bogate în cereale unduitoare, strigă şi cântă doar de bucuria că există. Toată natura se bucură în Dumnezeu.


5 PK 133; 8T 41

5-7 MH 418

5-11 8T 275

6 DA 20; GC 66

8 MH 418

8-13 PK 133

9-11 COL 81

11 Ed 43; MH 418

Psalmi 66:1 INTRODUCERE. - În Psalmul 66, David (vezi 4T 533) asociază mulţumirea personală cu mulţumirea generală cu prilejul celebrării eliberării de vreo nenorocire personală sau naţională. Psalmul a fost probabil compus pentru a fi citit înainte de jertfă la aducerea la îndeplinire a unei juruinţe pe care psalmistul a făcut-o pe când era în necaz (vezi v. 13-15). Cele cinci strofe şi doxologia de încheiere a psalmului au o remarcabilă particularitate: v. 1-12 folosesc pluralul la folosirea pronumelui persoanei întâi, v. 13-20 folosesc singularul. Poate că poetul, după ce a vorbit în numele întregii adunări, continuă să vorbească despre sine ca membru al adunării. Sau poate v.1-12 urmau să fie cântate de corul leviţilor, iar v. 13-20 de o singură persoană. Psalmul acesta era deseori cântat de Domnul Hristos (vezi E. White, Material suplimentar la v. 1-5).


1. Strigăte de bucurie. [Faceţi o gălăgie veselă, KJV]. Vezi la Psalm 98,6.

Psalmi 66:2 2. Slava. [Onoare, KJV]. Ebr. kabod, care înseamnă şi "slavă" aşa cum este redat aici (vezi Psalm 62,7;72,19).

Numelui. Vezi la Psalm 5,11; 7,17.

Psalmi 66:3 3. Înfricoşate. Eliberările celor persecutaţi de către Dumnezeu sunt înfricoşate pentru persecutori (vezi la Psalm 65,5; cf. Apocalipsa 15,3).

Te linguşesc. [Ţi se supun, KJV]. Ebr. kachash, "a se preface că dă ascultare", "a linguşi" (vezi Psalm 18,44). Supunerea la care se face referire aici este lipsită de conţinut, nesinceră, prefăcută; provocată doar de manifestarea puterii lui Dumnezeu. Adevărata supunere a inimii e provocată de descoperirea iubirii lui Dumnezeu.

Psalmi 66:4 4. Tot pământul. Vezi la Psalm 22,7.

Numele. Vezi la Psalm 5,11; 7,17.


Psalmi 66:5 5. Veniţi şi priviţi. Vezi la Psalm 46,8.

Psalmi 66:6 6. El a prefăcut marea. O referire la trecerea Mării Roşii (vezi Exod 14,21.22; Exod 15,1-21).

Râul a fost trecut. O referire la trecerea Iordanului (vezi Iosua 3,14-17). Printr-o licenţă poetică, psalmistul uneşte acest episod epic cu acela al trecerii Mării Roşii într-un grandios tablou al intervenţiei lui Dumnezeu pentru Israel.

Ne-am bucurat. Bucuria evreilor a fost exprimată în cântare (vezi Exod 15,1-21).

Psalmi 66:7 7. Urmăresc. [Privesc, KJV]. Dumnezeu urmăreşte fără încetare ca să vadă cum se poartă naţiunile (vezi la Psalm 11,4; vezi PK 535, 536). El e plin de râvnă pentru poporul Său şi nu va îngădui ca ei să fie zdrobiţi de vrăjmaş.

"...Dincolo de umbritul neştiut,

De veghe stă în umbră Dumnezeu,

Ocrotitor al blândului popor la Său."

JAMES RUSSELL LOWELL, "The Present Crisis"

Cei răzvrătiţi. Aceia care sunt nerăbdători şi nu suportă barierele puse de Dumnezeu sau care Îl sfidează pe Dumnezeu. Aceştia nu ar trebui să se umfle de mândrie, deoarece cândva vor trebui să se supună voinţei lui Dumnezeu.

Oprire. [Selsh, KJV]. Vezi la p. 629.

Psalmi 66:8 8. Popoare. Şi în ebraică e la plural, evident referindu-se la naţiuni.

Versetele 8-12 reprezintă strofa a treia, miezul poemului, în care popoarele sunt invitate să-L laude pe Dumnezeu pentru eliberare, înainte de a se uni cu psalmistul la aducerea jertfei (v. 13-15).

Psalmi 66:9 9. Sufletul. Aici folosit idiomatic pentru "pe noi" (vezi la Psalm 16,10). Poporul lui Dumnezeu fusese păstrat în viaţă în ciuda primejdiei prin care trecuse (vezi Psalm 3,2; 7,2).

Să ni se clatine. Vezi Psalm 121,3; Proverbe 3,23.26.

Psalmi 66:10 10. Ne-ai încercat. Dumnezeu îngăduise ca nenorocirea să vină peste Israel ca o punere la probă a credincioşiei lui faţă de El.

Ca argintul. Vezi Zaharia 13,9; 1 Petru 1,6.7; cf. Psalm 12,6. În vechime curăţirea argintului era un proces lent. Israel suferise îndelung.

Psalmi 66:11 11. În laţ. Aşa cum sunt prinse în capcană animalele sălbatice (vezi Osea 7,12).

O grea povară. [Suferinţă, KJV]. Dumnezeu nu îngăduie niciodată ca poporul Său să fie încercat peste puterile lui (vezi 1 Corinteni 10,13). Versetul acesta ar putea să facă aluzie la suferinţa robiei din Egipt.

Psalmi 66:12 12. Oameni. Ebr. 'enosh, "om în slăbiciunea lui" (vezi la Psalm 8,4; 9,19).

Să încalece pe capetele noastre. O ilustraţie care vine probabil din obiceiul biruitorilor orientali de a călări triumfători peste trupurile celor învinşi.

Prin foc şi prin apă. Expresia aceasta, acum parte integrantă a multor limbi, este o reprezentare plasticăa primejdiilor multiple la care sunt expuşi oamenii.

Ne-ai dat belşug. [loc prosper, KJV]. Ebr. rewayah, "belşug [de băutură]". Rewayah mai apare doar în

Psalm 23,5, unde este tradus, "dă peste el" (literal, "o revărsare"). Poate se are în vedere ideea "abundenţei", iar psalmistul susţine că Dumnezeu i-a adus pe israeliţi într-o stare de belşug. LXX-a are anapsuche, ca provenind din ebr. rewachah, care "ajutor", "mângâiere". Dacă rewachah este traducerea adevărată, atunci poate că e o aluzie la ajutorul de care copiii lui Israel au avut parte când au ajuns în Ţara făgăduită.

Psalmi 66:13 13. Arderi de tot. Vezi vol. I, p. 698-700; cf. Isaia 1,11.

Versetele 13-15 formează a patra strofă. Schimbarea de pronume ilustrată aici ceva obişnuit în literatura ebraică.

Juruinţele. Făgăduinţele pe care le făcuse David (vezi la Psalm 22,25; 50,14). Legea mozaică avea rânduieli cu privire la diferitele tipuri de juruinţe (vezi Levitic 27,1-8; vezi la Levitic 27,9-30; Numeri 6,2-21).

Psalmi 66:14 14. Mi-au ieşit de pe buze. [Le-am rostit, KJV]. Buzele s-au deschis sub influenţa unei emoţii puternice.

La strâmtoare. Îndeosebi în vremuri de necaz oamenii sunt înclinaţi să facă promisiuni lui Dumnezeu (vezi Judecători 11,30.31; 1 Samuel 1,11). Cât de atenţi ar trebui să fie ei cu respectarea acestor promisiuni! Cât de adesea le uită, când sunt din nou sănătoşi şi prosperi!

Psalmi 66:15 15. Oi grase, ca ardere de tot. Adică animale îngrăşate potrivite ca jertfe.

Oi împreună cu ţapi. [Viţei cu ţapi, KJV]. Ambele categorii erau cerute la serviciul prescris de Moise (cu privire la folosirea animalelor ca jertfe, vezi vol. I, p. 698-703).


Psalmi 66:16 16. Toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu. David era dispus să dea mărturie despre bunătatea lui Dumnezeu înaintea tuturor, fie că erau sau nu conaţionali de-ai lui (vezi la 2 Samuel 15,18).

Versetele 15-19 formează a cincea strofă. David îi cheamă pe toţi închinătorii credincioşi să recunoascăîmpreună cu el că Dumnezeu răspunde la rugăciunile acelora care sunt sinceri şi curaţi.

Voi istorisi. David vorbeşte în numele său şi pe bună dreptate ar fi putut să vorbească în numele poporului, al cărui împărat şi conducător era.

Sufletului meu. Folosit idiomatic pentru "mie" (vezi la Psalm 16,10).

Psalmi 66:18 18. Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite. O axiomă în viaţa creştină. Pentru ca rugăciunea să fie primită de Dumnezeu, trebuie să fie însoţită de părăsirea oricărui păcat cunoscut (vezi Proverbe 28,9; Isaia 1,15; 58,3-5; cf. Psalm 34,15; Ioan 9,31; Iacov 4,3; SC 99, 100; PP 584). "Când în inimă există dorinţa de a ascultade Dumnezeu, când se fac eforturi în direcţia aceasta, Isus primeşte această dispoziţie şi acest efort ca fiind serviciul cel mai bun al omului şi completează lipsurile cu propriul Său merit dumnezeiesc" (E. G. White, ST, 16 iunie 1890).

Psalmi 66:19 19. Dumnezeu m-a ascultat. David nu punea la îndoială răspunsul la rugăciunea sa; el îşi exprima încrederea cu privire la aprobarea lui Dumnezeu (vezi Psalm 116,1.2).

Psalmi 66:20 20. Nu mi-a lepădat. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care ascultă rugăciunea şi care răspunde la

ea (vezi Psalm 65,2; 1T 120, 121).


12MH 486

13.14 4T 471

16 6T 227; 8T 182

17.18 4T 533

18 MH 227; PP 329; 1T 214; 2T 148, 158, 350, 351; 3T 238, 249; 4T 332; 5T 592

Psalmi 67:1 INTRODUCERE. - Psalm 67 este o chemare pentru toate popoarele pământului de a se bucura în Dumnezeul şi Împăratul pământului, de a-şi pune încrederea în El şi de a înţelege conducerea Lui universală. Unii au sugerat că psalmul acesta este un răspuns oficial al adunării la binecuvântarea aaronică (Numeri 6,24-26), deosebit de potrivită în perioadă strângerii recoltei.


1. Dumnezeu să aibă milă. Ideile şi limbajul versetului acestuia sunt un ecou al binecuvântării marelui preot (vezi Numeri 6,24-26). Cât priveşte alte expresii asemănătoare cu cele aflate în binecuvântarea aaronică, vezi Psalm 4,6; 31,16; 80,3.7.19.

Peste noi. Literal, "cu noi". Expresia sugerează o comuniune strâns cu Dumnezeu.


Psalmi 67:2 2. Calea Ta. Metodele şi principiile conducerii lui Dumnezeu cât priveşte atât pe Israel, cât şi lumea întreagă. Dumnezeu intenţionase ca Israel să fie lumina lumii. Cât de deosebită ar fi fost istoria lui Israel dacă ar fi îndeplinit înalta lui chemare (vezi DA 577)! În experienţa lui Israel se găseşte o învăţătură pentru bisericarămăşiţei.

Printre toate neamurile. O chemare la slujire misionară. Dumnezeu a aşezat asupra bisericii răspundereade a duce cunoştinţa mântuirii la toate naţiunile.

Mântuirea Ta. [Sănătatea izbăvitoare, KJV]. Ebr. yeshu'ah, de obicei tradus "mântuire", dar redat şi "fericire" (Iov 30,15); "scăpare" (Psalm 3,2); "izbăvire" (Psalm 18,50; 44,4): "mântuită" (Isaia 26,18); "a ajuta" (Psalm 22,1); "mântuire" (Psalm 42,11; 42,5).

Psalmi 67:3 3. Te laudă popoarele. Versetul acesta este refrenul poemului. Acelaşi refren apare din nou în v. 5.

Psalmi 67:4 4. Judeci. Dumnezeu conduce printr-o judecată dreaptă. El cârmuieşte lumea în dreptate.

Povăţuieşti. [Guvernezi, KJV]. Ebr. nachah, "a conduce" sau "a povăţui " (vezi Psalm 23,3). Nachah

este folosit când se vorbeşte despre călăuzirea de către Dumnezeu a lui Israel prin pustie (vezi Psalm 78,14). Aşa cum Dumnezeu l-a condus pe Israel, El va conduce pe toate popoarele care-L acceptă ca Păstor.

Psalmi 67:5 5. Te laudă. Repetarea refrenului (vezi la v. 3) scoate în evidenţă dorinţa exprimată ca toţi oamenii - nunumai Israelul după trup - să-L laude pe Dumnezeu pentru bunătatea Lui faţă de ei.

Psalmi 67:6 6. Îşi dă pământul. Limbajul poate fi interpretat ca referindu-se la recolta recentă în toată abundenţa ei. Din această scurtă referire la recoltă unii au tras concluzia că psalmul este o mulţumire pentru recoltă.

Dumnezeul nostru. Expresia relevă o comuniune strânsă cu Dumnezeu.

Ne binecuvântează. Propoziţia poate fi tradusă şi ca exprimarea unei dorinţe: "Fie ca Dumnezeu, Dumnezeul nostru, să ne binecuvânteze!"

Psalmi 67:7 7. Dumnezeu ne binecuvântează. Psalmul se încheie cu exprimarea aceluiaşi dor după binecuvântarea lui Dumnezeu, cu care a început. Prin Israel toată lumea urma să fie binecuvântată. Cunoscându-L pe Dumnezeul lui Israel ca Dumnezeu al tuturor naţiunilor, lumea s-ar fi bucurat de binecuvântarea lui Dumnezeu asupra lui Israel. Putem aprecia pe deplin acest psalm doar dacă apreciem profund scopul veşnic allui Dumnezeu în chemarea lui Israel ca popor al Lui. Acest psalm în esenţă un psalm misionar şi ar trebui să fie preţios pentru biserică în programul ei misionar mondial.

Faptul că psalmul era menit să fie folosit la serviciul public de închinare pare evident din referirea făcută la binecuvântarea aaronică din folosirea refrenului şi din abundenţa de cuvinte obişnuite în serviciul public de închinare, cum ar fi de exemplu "lăudaţi" şi "binecuvântaţi".


1-2Ev 357; 9T 47

2 COL 299

3 5T 319

5 PP 290

Psalmi 68:1 INTRODUCERE. - Psalmul 68 celebrează modul triumfător în care Domnul l-a condus pe Israel din vremea exodului până în zilele psalmistului. El descrie prin amănunte impresionante călătoria lui Israel prin pustie, cucerirea Canaanului, fuga împăraţilor ostili şi întemeierea finală a Ierusalimului ca centru religios a naţiunii. Tonul mesianic al Psalmului 68 sau cel puţin al unei părţi din el este atestat de citarea de către Pavel în Efeseni 4,8. Porţiuni din Psalmul 68 au fost adesea cântate de către Hristos (vezi E.G. White, Material suplimentar la Psalm 66,1-5).

Din cauza numeroaselor cuvinte şi expresii unice din strofele ei, Psalmul 68 a pus multe probleme de interpretare. În 1851, Eduard Reuss a publicat o carte de dimensiuni reduse în care a adunat material din 400 de comentarii care fuseseră scrise în decursul timpul despre acestui psalm. De atunci, se susţine că au apărut cel puţin alte 400 comentarii. Totuşi unicul progres notabil în vedere unei înţelegeri mai bune a acestui psalm l-a constituit doar descoperirea literaturii ugaritice (vezi p. 618). Literatura aceasta a mai dovedit că psalmistul a folosit o terminologie foarte veche. W. F. Albright şi T. H. Robinson consideră că psalmul este o

colecţie de strofe de deschidere ale unor imnuri vestite.


1. Dumnezeu Se scoală. [Să se scoale Dumnezeu, KJV]. Vezi la Psalm 3,7. Psalmul 68 începe cu o serie de afirmaţii asemănătoare cu expresiile formulei folosite "când pornea chivotul" în pustiu (Numeri 10,35). Solomon a folosit expresii asemănătoare când a fost aşezat chivotul în Templu (2 Cronici 6,41).

Psalmi 68:2 2. Cum se risipeşte fumul. Metaforele din acest verset exprimă neputinţa totală a vrăjmaşilor în faţa puterii lui Dumnezeu (vezi Psalm 37,20; 97,5; Osea 13,3; Mica 1,4). Ultima parte a v. 2 şi prima parte a v.3 se aseamănă întrucâtva cu ultimul verset al cântării Deborei (vezi Judecători 5,31).

Psalmi 68:3 3. Se bucură. [Să se bucure, KJV]. Apelul la manifestarea bucuria este scoasă evidenţă de repetiţia întreită. Versetul 3 încheie introducerea acestui imn voios de biruinţă.

Psalmi 68:4 4. Faceţi drum. [Proslăviţi, KJV]. De la ebr. salal, care are sensul principal de "a înălţa", "a slăvi".

Celui ce înaintează prin câmpii.[Care călăreşte pe ceruri, KJV]. Ebraicul rokeb ba'araboth a prezentat multe dificultăţi de interpretare. Traducerea KJV "ceruri" pentru 'araboth este remarcabilă, întrucât în oricare altă ocazie 'arabah se pare că înseamnă "deşert". Totuşi, în ugaritică, unde 'arabah este scris cu un p în loc de b, cuvântul înseamnă nori. Termenul ugaritic nevocalic rkb'rpt, "călăreţ al norilor", este un epitet pentru Baal deseori întâlnit. Astfel, traducând "ceruri", traducătorii KJV s-au apropiat deosebit de mult de ceea ce se consideră acum a fi o definiţie veritabilă a termenului.

Domnul. [Jah, KJV]. Ebr. Yah, o formă scurtă a lui Yahweh (vezi Exod 6,3; vol. I, p. 171-173; vezi la Exod 15,2).

Psalmi 68:5 5. Tatăl. [Un Tată, KJV]. Dumnezeu Îşi descoperă oamenilor caracterul prin faptele Sale de bine. Cu cât oamenii vin într-o legătură mai strânsă cu El, cu atât mai clar îşi dau ei seama de grija Lui plină de îndurare faţă de copiii Săi. Hristos "Şi-a întins cortul alături de corturile oamenilor ca să poată să locuiască printre noi şi să ne facă cunoştinţă cu caracterul şi viaţa Sa divină." (DA 23).

Expresia "un tată al orfanilor şi judecător al văduvelor" apare de două ori în textele ugaritice care descriu un străvechi domnitor drept.

Psalmi 68:6 6. Dumnezeu dă o familie celor părăsiţi. [Dumnezeu aşează pe singuratic în familii, KJV]. Tabloul acesta este al unui bărbat necăsătorit sărac, care nu are bani să plătească zestrea pentru mireasa sa şi de aceea nu poate întemeia o familie. Dumnezeu Se îngrijeşte de el şi îi zideşte o casă. Imaginea aceasta îşi are o paralelă în ugaritică, unde apare afirmaţia "casa celui necăsătorit e închisă".

Prinşii de război... îi face fericiţi. [legaţi cu lanţuri, KJV]. Ebr. kosharoth, un cuvânt care apare numai aici în VT. Traducerea "lanţuri" a KJV este îndoielnică. Comentatori recenţi sugerează termenul de "fericire" sau "prosperitate". În ugaritică cuvântul înseamnă "cântăreţe", aşa că expresia poate fi tradusă "scoate afară pe prizonieri cu [acompaniamentul] cântăreţilor".

Psalmi 68:7 7. Când ai ieşit. Versetul acesta introduce tema măreaţă a psalmului. Aici începe o pleiadă de aluzii la marşul triumfal al lui Israel prin pustie până în Canaan, Dumnezeu fiind pururi în frunte. Retrospectiva istoricăse întinde până la v. 18.


Psalmi 68:8 8. S-au topit. [Au picurat, KJV]. De obicei luat din ebr. naţaph, "a picura", "a curge picături". Totuşi este probabil derivat din ţapap, "a se frământa", arabicul ţaffa, "a bate aripile", şi aramaicul ţpţp, "a licări". În felul acesta se obţine o paralelă perfectă cu primul vers: "Pământul s-a zguduit, cerurile s-au frământat".

S-a zguduit Sinai. Cu toate că prezenţa lui Dumnezeu s-a manifestat continuu în cursul lungii călătorii prin pustiu, maiestatea Lui glorioasă s-a arătat îndeosebi la Sinai (vezi Exod 19,16-18; PP 339, 340).

Ebr. zeh Sinay, de obicei redat "acest Sinai", a fost recunoscut de H. Grimme ca un titlu vechi al lui Iehova şi poate fi tradus "Cel de pe Sinai".

Psalmi 68:9 9. O ploaie binefăcătoare. [Ploaie îmbelşugată, KJV]. Poate o aluzie la mana pe care se spune că Dumnezeu "a plouat" (Psalm 78, 24).

Psalmi 68:10 10. Poporul Tău. [Adunarea Ta, KJV]. Ebr. chayyah, "turmă". Dumnezeu este Păstorul blând al lui Israel (vezi la Psalm 23,1).

Nenorociţi. [Săraci, KJV]. Este descrisă turma lui Dumnezeu în timpul pribegiei ei prin pustie, depinzând în totul de Dumnezeu.

Psalmi 68:11 11.Un cuvânt spune. Versetele 11-14 fac aluzie la cucerirea Canaanului.

Aducătoare de veşti bune. [Care vestesc, KJV]. Ebr. mebaśśeroth, "vestitori", de la verbul baśar, "a vesti". Forma este feminin plural şi prin urmare se referă la femei vestitori. În cadrul psalmului, mebaśśeroth erau probabil grupe sau cete de cântăreţe care celebrau evenimente mari, de pildă întoarcerea oştirilor biruitoare (vezi 1 Samuel 18,6, 7, vezi la Exod 15,20.21).

Psalmi 68:12 12. Împăraţii. Regii canaaniţi (vezi Iosua 24,11-13).

Fug, fug. O repetare puternică, expresivă. Când sunt faţă în faţă cu puterea Dumnezeului lui Israel, împăraţii pământului se împrăştie repede.

Psalmi 68:13 13. Vă odihniţi în mijlocul staulelor. [Zaceţi între oale, KJV]. Acest pasaj dificil a fost făcut clar de ugaritică (p. 618). Ebr. shephattayim, tradus "oale" în KJV şi "staule" în RSV, de fapt înseamnă pietre de vatră. Vechile locuinţe conţineau două pietre de vatră, tot la fel este şi acum în multe familii de arabi nomazi. În plus, pasajul ar trebui să fie tradus ca o întrebare şi legat de versetul anterior: "Veţi rămâne şezând lângă pietrele de vatră?" Întrebarea face de ocară pe aceia care în caz de forţă majoră naţională stau acasă, când probleme grave sunt în joc.

Acoperite de argint. O imagine frumoasă care sugerează jocul luminii soarelui pe penajul unui porumbel în zbor. Diferite cuvinte şi expresii de aici găsesc paralele apropiate în ugaritică. Totuşi, scopul imaginii acestui porumbel care zboară este obscur în contextul acestui psalm.

Psalmi 68:14 14. A împrăştiat...pe împăraţi. Evident o referire la deruta împăraţilor Canaanului când Iosua a invadat ţara (Iosua 10,10.11).

Ningea în Ţalmon. Dumnezeu a împrăştiat pe împăraţi, aşa cum zăpada de pe muntele Ţalmon. Un

munte numit Ţalmon, un deal în apropiere de Sihem, e amintit în Judecători 9,48. Acest deal nu are zăpadă aproape niciodată, având o înălţime de numai 982 m. Mai probabil "Ţalmon" de aici este Jebel Haurân, la est de lacul Galileii, Asalmanos al lui Ptolemeu. Vârfurile lui de aproape 2000 m. sunt acoperite de zăpadă aproape în fiecare iarnă.

Psalmi 68:15 15. Munţii lui Dumnezeu. Ebr. har-'Elohim, literal, "muntele lui Dumnezeu", idiomatic "munte tare" (vezi RSV).

Munţii Basanului. Basanul era un ţinut de podiş înalt la este de lacul Chineret (vezi harta vol. II, în faţa p.385).

Psalmi 68:16 16. Pentru ce...purtaţi pizmă? [Pentru ce săriţi, KJV]. Mai degrabă "pentru ce priviţi cu invidie?" (RSV). Şirurile înalte de munţi sunt descrise ca fiind invidioase pe cei ai Ierusalimului. Dumnezeu onorase Sionul alegând să-Şi aşeze Templul acolo (vezi Psalm 132,13-116).

Psalmi 68:17 17. Cu douăzecile de mii. Expresia aceasta poate fi redată şi "miriade". Ideea este că îngerii alcătuiesc o oştire nenumărată.

Mii şi mii. [Mii de îngeri, KJV]. Ebr. shin'an, aici ipotetic redat "îngeri" [KJV]. Cei mai mulţi comentatori consideră shin'an ca fiind derivat din rădăcina shanah, "a repeta" şi însemnând astfel "repetiţie". Cuvântul apare în ugaritică sub forma tnn, "războinic" şi ar trebui să fie tradus astfel aici. Referirea ar fi atuncila războinicii lui Dumnezeu, oastea îngerească, aşa cum e în KJV.

Din Sinai. [Ca în Sinai, KJV]. Dumnezeu Însuşi, însoţit de oştile cereşti şi de slava cerească manifestatela muntele Sinai. Ce glorioasă încheiere a retrospectivei istorice!

Psalmi 68:18 18. Te-ai suit. Psalmistul foloseşte figura unui monarh biruitor care se întoarce biruitor cu o mulţime decaptivi pentru a descrie pe Împăratul ceresc care Se suie la Ierusalim. S-ar putea ca aici să fie o referire la aducerea chivotului (2 Samuel 6,17). Pavel ia figura de stil folosită de psalmist şi o aplică la înălţarea lui Hristos (Efeseni 4,8).

În dar oameni. [Daruri pentru oameni, KJV]. Mai degrabă "daruri printre oameni". Primind de la Dumnezeu omul este obligat să dea. El dă pentru a primi. "Prin Fiul prea iubit, viaţa Tatălui se revarsă peste toţi; prin Fiul, ea se reîntoarce sub formă de laudă şi slujire voioasă, asemenea unui val de iubire către Marele Izvor a toate" (DA 21).

Domnul Dumnezeu. Ebr. Yah 'Elohim (vezi la v.4).

Descrierea procesiunii triumfale este întreruptă aici pentru a aduce laudă e reluată la v. 24.

Psalmi 68:19 19. Ne poartă povara. Verbul ebraic sugerează "a se purta ca un păstor" sau "a purta o povară" (vezi Zaharia 12,3).


Psalmi 68:20 20. Ne poate scăpa. Literal, "ieşirile" sau "scăpările". Cuvântul pentru "izbăviri" scoate în evidenţă mulţimea ocaziilor de scăpare şi nu numai ideea abstractă.

Psalmi 68:21 21. Creştetul capului. Vârful capului, o parte vitală a corpului. Moartea este pedeapsa inevitabilă a

păcatului, care este acceptată de bună voie.

Psalmi 68:22 22. Îi voi aduce înapoi. Dumnezeu îi va găsi pe nelegiuiţi oriunde ar căuta aceştia să se ascundă şi îi va pedepsi (vezi Amos 9,1-3).

Basan. Vezi la v. 15.

Psalmi 68:23 23. Cufunzi piciorul. O metaforă care descrie nimicirea vrăjmaşilor (vezi la Psalm 58,10).

Câinilor. Vezi la 1 Regi 21,23.

Psalmi 68:24 24. Ei văd. [Ei au văzut, KJV]. Se reia tabloul marşului triumfal.

Psalmi 68:25 25.Timpane. Poate un fel de tobe (vezi p. 30).

Psalmi 68:26 26. Binecuvântaţi pe Dumnezeu. Versetul acesta este probabil cântarea înălţată de femeile menţionate în v. 25.

Psalmi 68:27 27. Tânărul. [Micul, KJV]. Ebr. şa'ir, care înseamnă şi "tânăr" sau "umil". Adjectivul se referă la conducătorul din Beniamin, probabil Saul. Pasajul ar trebui să fie redat: "Iată Beniamin, cel mai mic, îi cârmuieşte".

Beniamin. Patru seminţii sunt menţionate în versetul acesta. Muntele Sion era la hotarul dintre Beniamin şi Iuda. Zabulon şi Neftali ar putea să fi fost folosite pentru a reprezenta seminţiile din partea opusă a muntelui Sion (vezi harta din vol. II, în faţa p. 385; cf. Judecători 5,18).

Ceata lor. [Sfatul lor, KJV]. Ebr. rigmah. Cuvântul este obscur. Comentatorii îl traduc "grămadă de oameni", "strigăt" sau "zgomotul armelor".

Psalmi 68:28 28. Te-a făcut puternic. Psalmistul apare ca rugându-L pe Dumnezeu să-Şi desfăşoare puterea într-o măsură şi mai impresionantă în incidentele ce stau în faţă.

Templul Tău. Ebr. hekal (vezi la Psalm 65,4).

Psalmi 68:30 30. Înspăimântă. [Ceartă, KJV]. Vezi Psalm 9,5.

Fiara din trestii. [Ceata suliţaşilor, KJV]. Mai degrabă "fiara din trestii", poate folosit simbolic pentru Egipt, o putere mondială de frunte a acelui timp.

Psalmi 68:31 31. Cei mari. Ebr. chashemannim, un cuvânt de împrumut din egipt. hsmn, care înseamnă "sodă", "aramă" sau "bronz". Soda [carbonatul de sodiu] era un articol vestit de export din Egipt, iar arama era importată în ţara Nilului. Se poate ca aici să fie înţeleasă "soda" [carbonatul de sodiu], un detergent folosit de obicei în loc de săpun în vechime, când săpunul nu era încă cunoscut.

Egipt; Etiopia. Ţările acestea sunt date ca exemple de naţiuni puternice şi bogate care, în cele din urmă,Îl caută pe Dumnezeu. Despre aplicarea acestui verset la "intenţiile binefăcătoare ale lui Iehova pentru mântuirea păgânilor", vezi PK 370, 371.

Psalmi 68:32 32. Cântaţi lui Dumnezeu. Psalmul se încheie cu o invitaţie adresată tuturor naţiunilor de a-L proslăvi pe Dumnezeul Suprem, care Şi-a manifestat atât de glorios puterea şi bunătatea conducând pe Israel în marşullui triumfal din Egipt până la Muntele Sion. Când Hristos S-a înălţat la Tatăl Său, îngerii L-au primit în curţilecereşti cântând triumfător cuvintele din v. 32-34 (vezi AA 32, 33). Compară cu folosirea asemănătoare a Psalm 24,7-10. Vezi comentariul de acolo.


Psalmi 68:33 33. Cerurile cerurilor. Vezi la v. 4; Deuteronom 10,14; vezi şi Deuteronom 33,26.

Glasul. Vezi la Psalm 29,3.

Psalmi 68:34 34. În ceruri. [În nori, KJV]. Maiestatea şi puterea lui Dumnezeu sunt în mod special manifestate prin fenomenele impresionante ale cerurilor: tunetul, fulgerul, furtuna.

Psalmi 68:35 35. În locaşul Tău cel sfânt. Din locul locuinţei Sale Dumnezeu împlineşte lucrări pline de putere, care nasc respect şi uneori teamă în inima tuturor oamenilor.

Tărie. Tăria lui Dumnezeu este dată poporului Său (vezi Psalm 29,11; Isaia 40,29). Ce gând binecuvântat: propriilor Săi copii Dumnezeu le dă tăria Sa şi astfel îi face capabil să înfrunte orice situaţie cares-ar putea ivi (vezi Matei 28,18-20).

Putere. Literal, "puteri". Cu privire la forţa pluralului, vezi la v. 20.

Binecuvântat să fie Dumnezeu. Contemplarea caracterului lui Dumnezeu, aşa cum e descris în poemul acesta, face să ţâşnească acest omagiu de laudă din inima fiecărui copil recunoscător al lui Dumnezeu (vezi Psalm 66,20).


5 MH 202; WM 216; 2T 314

8 PP 340

10 COL 256; MB 164; WM 15

10.11 Ev 565

13 COL 206; MH 182

19 CS 17

31 PK 370

32-34 AA 32

35 CH 367

Psalmi 69:1 INTRODUCERE. - Psalmul 69 este plângerea unui om copleşit de durere şi chinuit de vrăjmăşia semenilor săi, suferind de dragul credinţei sale în Dumnezeu. Cu toate că psalmistul descrie propria sa suferinţă, mai multe pasaje au fost arătate de scriitorii NT că având aplicaţie la Hristos, Cel fără păcat care a suferit. Pavel confirmă obârşia davidică a psalmului (Romani 11, 9).


1. Scapă-mă. Versetul 1 dă tonul ideii fundamentale a psalmului.

Apele. Simbol al unor necazuri mari(vezi la Psalm 32,6; 42,7).

Viaţa. [Sufletul, KJV]. "Sufletul" e folosit idiomatic pentru pronumele "mă" (vezi la Psalm 16,10).

În noroi. Vezi la Psalm 40,2.

Nu mă pot ţine. Adică "nu e loc pe care să pot sta".

Apele. Ebr. shibboleth, "un râu curgător", tradus "râul" ["canal", KJV] în Isaia 27,12. Shibboleth este cuvântul pe care efraimiţii nu au fost în stare să îl rostească atunci când le.a cerut Iefta (vezi la Judecători 12,6).

Psalmi 69:3 3. Strigând. Ebr. qara', nu plângând, ci chemând pe Dumnezeu în ajutor.

Se usucă. De vorbire peste măsură (vezi la Psalm 22,15).

Psalmi 69:4 4. Mă urăsc fără temei. Isus a aplicat la Sine cuvintele acestea (vezi Ioan 15,25).

Psalmi 69:5 5. Greşelile. [Păcatele, KJV]. Cu toate că psalmistul crede că suferă "fără temei" (v. 4) pe măsura acuzaţiilor vrăjmaşilor săi, el recunoaşte că e păcătos.

Nu-Ţi sunt ascunse. Compară cu Psalm 139,1-4.

Psalmi 69:6 6. Din pricina mea. Psalmistul se leagă să nu facă nimic din ce ar face de ruşine pe copiii credincioşi ai lui Dumnezeu. Principiul enunţat aici este un moto excelent pentru o purtare creştină merituoasă. Să nu facemniciodată nimic ce ar aduce dezonoare cauzei lui Dumnezeu.

Versetul acesta este un excelent exemplu de paralelism sinonimic (vezi p. 24), cele două jumătăţi avândacelaşi înţeles de bază.

Psalmi 69:7 7. Pentru Tine. Adevărata cauză a vrăjmăşiei era devotamentul psalmistului faţă de Dumnezeu. Oamenii păcătoşi dispreţuiesc pe aceia care-I slujesc lui Dumnezeu (vezi MB 53). Purtarea copiilor lui Dumnezeu face de ruşine pe păcătoşi.

Ruşinea. Aici referindu-se la acuzaţiile calomnioase îngrămădite asupra psalmistului (vezi Psalm 44,15.16).

Psalmi 69:8

8. Fii mamei mele. Într-un sistem de organizare ca cel al evreilor, copiii aceluiaşi tată erau adesea numai pe jumătate fraţi (vezi Psalm 50,20).

Prin limbajul acestui verset şi al v. 9.20, Hristos prezicea prin David tratamentul pe care avea să-L primească din partea oamenilor (vezi AA 225).

Psalmi 69:9 9. Râvna Casei Tale. Sanctuarul este obiectul râvnei psalmistului. David a dovedit râvna sa prin aducerea chivotului pe muntele Sionului (vezi 2 Samuel 6,12-19); prin dorinţa de a construi o locuinţă permanentă pentru Dumnezeu în Ierusalim (vezi 2 Samuel 7,2); prin strângerea de materiale de construcţie pentru clădirea care nu-i fusese îngăduit să o ridice (vezi 1 Cronici 28,14-18; 29,2-5); şi prin instruirea lui Solomon cu privire la Templu (1 Cronici 28,9-13). Când Isus i-a alungat pe schimbătorii de bani şi pe negustorii din curţile Templului, ucenicii şi-au adus aminte ce fusese scris cu privire la El: "Râvna Casei Tale mă mănâncă" (vezi Ioan 2,17; DA 158; vezi şi AA 225). În lucrarea lui Dumnezeu nu există loc pentru slujitorul apatic, indiferent.

Ocările. Pavel a aplicat propoziţia aceasta la Hristos care "nu Şi-a plăcut Lui Însuşi" (vezi Romani 15,3; cf. Psalm 89,50.51; Ieremia 20,8).

Psalmi 69:10 10. Postesc. Psalmistul s-a străduit să se auto-disciplineze prin dăruire de sine.

Nu ocăresc. Vrăjmaşii îşi băteau joc de psalmist pentru că se străduia să fie un sincer urmaş al lui Dumnezeu (vezi v. 7-9).

Psalmi 69:11 11. Sac. Un semn de pocăinţă şi smerire (vezi la Psalm 30,11).

Batjocoresc. [Proverb, KJV]. Ebr. mashal, "zicală" sau " batjocură" redat prin "de pomină" în Psalm 44,14.

Psalmi 69:12 12. Cei ce stau. Fie o referire la judecători (vezi la Rut 4,1), care sunt apoi înfăţişaţi că se unesc cu gloata pentru a lua în râs pe psalmist, fie o aluzie la oameni leneşi care-şi pierde vremea pe la porţile cetăţii (vezi la Psalm 9,14).

Vorbesc de mine. [Vorbesc contra mea, KJV]. Psalmistul este subiectul tuturor discuţiilor.

Cei ce beau băuturi tari. [Beţivii, KJV]. Literal, "băutorii de băuturi tari". Psalmistul este subiectul cântecelor satirice pline de batjocuri ale celor beţi (vezi Psalm 35,15.6); el este ţinta glumelor lor josnice (veziIov 30,9).

Psalmi 69:13 13. Vremea potrivită. Literal, "o vreme de îndurare" (vezi Isaia 49,8). Evident, psalmistul îşi dădea seama că nici o vreme nu putea fi mai potrivită decât cea de faţă, când era ocărât pe nedrept.

Psalmi 69:14 14. Din noroi. Compară cu v. 2.

Psalmi 69:15 15. Groapa. Vezi la Psalm 28,1.

Psalmi 69:16 16. Îndurarea Ta cea mare. [Îndurările Tale duioase, KJV]. Vezi la Psalm 51,1.

Psalmi 69:17

17. Nu-ţi ascunde faţa. Vezi la Psalm 4,6; cf. Psalm 13,1; Psalm 30,7.

Grăbeşte de m-ascultă. Literal, "răspunde-mi repede". Psalmistul îşi dă seama cusiguranţă că va pieri dacă nu primeşte imediat ajutor.

Psalmi 69:18 18. Apropie-Te. Psalmistul nu poate să rabde veşnic simţul depărtării dintre el şi Dumnezeu.

Sufletul meu. Folosit idiomatic pentru pronumele "mine" (vezi Psalm 16,10).

Psalmi 69:19 19. Tu ştii. [Tu ai cunoscut, KJV]. Psalmistul află mângâiere în încrederea că Dumnezeu cunoaşte totul(vezi Iov 23,10).

Psalmi 69:20 20. Ocara. Versetele 20 şi 21 au aplicaţie mesianică (vezi Matei 27,34.48; DA 746; AA 225; PK 691).

Să-i fie cuiva milă. Compară cu Isaia 63,5. În Ghetsemani, Mântuitorului a tânjit după compasiune în suferinţa Sa (vezi DA 687, 688). Mai târziu a fost părăsit de toţi ucenicii Săi (vezi Matei 26,56; Marcu 14,50). Versetul este exprimarea singurătăţii absolute.

Cele două părţi de final ale versetului constituie un paralelism sinonimic perfect, aranjat în formă încrucişată:

"Aştept să-i fie cuiva milă de mine,

dar degeaba;

aştept mângâietor

şi nu găsesc nici unul."

Cuvintele zguduitoare ale acestui verset sunt parafrazate în recitativul pentru tenor: "Mustrarea Ta mi-a zdrobit inima" din oratoriul Mesia de G.F. Händel.

Psalmi 69:21 21. Fiere. Ebr. ro'sh, "iarbă otrăvitoare", tradus prin "venin" în Deuteronom 32,33; "otravă" în Iov 20,16 şi "buruiană otrăvitoare" în Osea 10,4. După Marcu 15,23, "fierea" care a fost oferită lui Isus era smirnă.

Mâncare. Ebr. baruth, "pâinea mângâierii", care înseamnă hrana adusă celui care jeleşte de cei care simtîmpreună cu ei. Folosirea cuvântului scoate în evidenţă ipocrizia faptelor lor.

Oţet. În ce priveşte împlinirea mesianică a profeţiei, vezi Matei 27,34.48; Marcu 15,23; Ioan 19,29.30.

Psalmi 69:22 22. Masa. Începând cu v. 22 începe o serie de imprecaţii care continuă până la v. 28 (cu privire la psalmii de imprecaţie, vezi p. 624). Pavel foloseşte v. 22.23 pentru a descrie pe păcătoşii împietriţi ai timpuluisău (vezi Romani 11,8-10).

Psalmi 69:23 23. Să li se întunece. O figură de stil care denotă uimirea (vezi 2 Corinteni 3,14).

Psalmi 69:24 24. Varsă-Ţi. Vezi Psalm 79,6; Ieremia 10,25.

Psalmi 69:25 25. Locuinţa. Ebr. ţirah, "tabără" sau "împrejmuire", asemenea cercului de corturi ale unui trib nomad, de aici orice locuinţă, tabără, castel sau palat. Psalmistul se roagă ca locul locuinţei ocupat de vrăjmaşii săi să fie gol şi ca ei să piară. Versetul acesta este aplicat slujbei deţinute de Iuda (vezi Fapte 1,20).

Psalmi 69:26 26. Povestesc suferinţele. Adică ei sporesc întristarea celui lovit de suferinţă vorbindu-i de rău caracterul şi răstălmăcindu-i expresiile de nerăbdare spuse în încercare (vezi la Psalm 41,5-8). Versetul acesta prezintă un motiv în plus pentru imprecaţia psalmistului.

Psalmi 69:27 27. Îndurarea Ta. [Dreptatea Ta, KJV]. Psalmistul se roagă ca păcătoşii să fie trataţi aşa cum merită, nu ca şi cum ar fi fost drepţi.

Psalmi 69:28 28. Şterşi. Vezi la Exod 32,32; cf. Psalm 56,8; Daniel 12,1; Filipeni 4,3; Apocalipsa 3,5; 13,8.

Psalmi 69:29 29. Eu. Psalmistul foloseşte pronumele personal pentru a prezenta un contrast clar între el însuşi şi vrăjmaşii menţionaţi în versetele precedente.

Nenorocit. Adică "lovit" sau "apăsat de mizerie". După cum psalmistul se roagă pentru ca vrăjmaşii săi mândri, orgolioşi să fie doborâţi, tot aşa se roagă ca el, care se află acum în adâncimile suferinţei, să fie ajutat şi să se "ridice". Ca şi Psalmul 22 (vezi v. 22-31), Psalmul 69 se încheie cu juruinţe de recunoştinţă şi expresii de laudă pline de speranţă.

Psalmi 69:30 30. Numele. Vezi la Psalm 5,11; 7,17.

Prin cântări. [Cu o cântare, KJV]. Acest psalm este o împlinire a juruinţei psalmistului de a aduce laudă.

Psalmi 69:31 31. Mai plăcut. Vezi la Psalm 40,6-8; 51,16.17; 1 Samuel 15,22.

Viţel. [Bou sau viţel, KJV]. Cele mai bune jertfe levitice nu se puteau compara cu jertfele unei inimi recunoscătoare.

Psalmi 69:32 32. Nenorociţii. [Cei smeriţi, KJV]. Sau "umili", "săraci". Poporul lui Dumnezeu vede izbăvirea psalmistului şi i se alătură pentru a aduce mulţumire.

Veselă să vă fie inima. [Inima voastră va trăi, KJV]. Adică va fi îmbărbătată, reînviorată (vezi Psalm 22,26).

Psalmi 69:33 33. Domnul ascultă. Siguranţa de izbăvire a psalmistului se întemeiază pe principiul afirmat în acest verset: Dumnezeu are grijă de cei nenorociţi (vezi la v. 29), de "cei săraci în duh" (vezi Matei 5,3).

Prinşii Lui de război. Cei care suferă sunt făcuţi prizonieri pentru El.

Psalmi 69:34 34. Cerurile. Chemarea la proslăvire cuprinde întreaga creaţiune (vezi Psalm 96,11; 148).

Psalmi 69:35 35. Sionul. Vezi la Psalm 2,6; 9,14; 68,16.

Cetăţile lui Iuda. Vezi la Psalm 51,18.

Psalmi 69:36 36. Sămânţa. Sau "descendenţii" (vezi Isaia 65,9).

Numele. Vezi la Psalm 5,11; 7,17. Binecuvântarea făgăduită seminţei lui Avraam se va împlini cu sămânţa spirituală a lui Avraam (vezi la 2 Samuel 7,13).


8. 9AA 225

9 DA 158; MB 53; 4T 396

20 AA 225

20.21 DA 746; PK 691

30 PK 70; 5T 317

Psalmi 70:1 INTRODUCERE - Psalmul 70 nu diferă decât puţin de Psalm 40,13-17. El este strigătul unui suflet în mare necaz, reprezentând poate naţiunea Israel în momentele când realiza nevoia ei totală de Dumnezeu. Are două versete în contrast: v. 1-3 se ocupă de vrăjmaşii lui Dumnezeu; v. 4-5 de cei care Îl caută. S-a sugerat căaceste versete s-ar putea să fi fost luate din Psalm 40 pentru a putea alcătui un psalm separat folosit la serviciul divin de la Templu. În ce priveşte comentarii suplimentare la Psalm 70, vezi la cap. 40,13-17. Comentariile de mai jos tratează punctele de deosebire dintre cei psalmi.


1. Grăbeşte. Expresia este adăugată. În ebraică psalmul începe brusc: "O, Dumnezeu, să mă scapi", sugerând intensitatea necazului psalmistului - ca şi cum acesta nu putea să-şi controleze suficient tulburarea ca să alcătuiască o construcţie gramaticală completă.

Dumnezeule. Ebr. 'Elohim. Psalm 40,13 foloseşte Yahweh (vol. I, p. 170-173).

Psalmi 70:2 2. Să rămână de ruşine. Prima parte nu diferă decât puţin de Psalm 40,14: "toţi" după "înfruntaţi" şi "deruşine" după "să roşească" nu apar în Psalm 70.

Psalmi 70:3 3. Să se întoarcă. Expresia este mai blândă decât cuvântul "înlemniţi" de la Psalm 40,15. Pronumele "îmi" din Psalm 40,15 nu apare în versetul acesta. Aceasta ar putea fi o omisiune care să sugereze o schimbare de la aplicarea personală la cea naţională.

Psalmi 70:4 4. Dumnezeu. Ebr. 'Elohim. Psalm 40,16 are Yahweh (vezi la v. 1).

Psalmi 70:5

5. Grăbeşte să-mi ajuţi, Dumnezeule. În locul expresiei acesteia, Psalm 40,17 are "Domnul se gândeşte la mine". De asemenea în loc de ebr. 'Adonai, "Domnul" (Psalm 40,17), Psalmul 70,5 are 'Elohim, "Dumnezeu" (vezi la v. 1). Cât priveşte discutarea însemnătăţii diferitelor nume divine, vezi vol. I, p. 170-173.

Doamne. Ebr. Yahweh. Psalm 40.17 are 'Elohim. Mărturisirea încrederii în Dumnezeu (v. 1-4) este înlocuită aici cu un strigăt de ajutor, iar poemul se încheie pe un ton plângător. Că această schimbare de numenu are o importantă specială se vede din faptul că schimbarea are loc în ambele direcţii (vezi la v. 1.4).

Psalmi 71:1 INTRODUCERE. - Psalmul 71 îi sfătuieşte pe cei vârstnici. Rugăciunea din acest psalm a fost pricinuită de faptul că David îşi dădea seama că înaintarea în ani aducea nenorocire celor vârstnici datorate în parte dezvoltării trăsăturilor de caracter nefericite (vezi E. G. White, Material suplimentar la Psalm 71,9.17.19). "David era adânc mişcat; era amărât când privea înainte spre timpul când avea să fie bătrân... David îşi dădea seama de nevoia de a se feri de relele care însoţesc bătrâneţea" (1T 423).

1. În Tine, Doamne. Compară cu Psalm 31,1-3, cu care Psalmul 71,1-3 este similar pentru scopuri practice.

Psalmi 71:3 3. Tu ai hotărât. Vezi Psalm 44,4; 68,28.

Psalmi 71:4 4.Omului nelegiuit. Vezi Psalm 13,2; 17,13; 41,6.9.11; 55,13.14.

Psalmi 71:5 5. Nădejdea. Vezi 1 Timotei 1,1.

Mă încred. Vezi Psalm 40,4.

Psalmi 71:6 6. Pe Tine mă sprijinesc. [De Tine am fost sprijinit, KJV]. Literal, "pe Tine m-am sprijinit". Aşa cum uncopil se sprijină cu toată greutatea pe părintele său, tot aşa David a găsit sprijin neîntrerupt în Dumnezeu (vezi Psalm 22,9.10; Isaia 46,3.4).

Te laud. Vezi Psalm 71,14-16.22-24; 145,1.2.

Psalmi 71:7 7. O minune. Ebr. mopheth, "semn", "dovadă", "prevestire".

Tu eşti scăparea mea cea tare. Cât priveşte comentariul, vezi la Psalm 18,2.

Psalmi 71:8 8. Laudele Tale. Lauda e amestecată cu rugăciunea primei părţi a psalmului.

Psalmi 71:9 9. Nu mă lepăda. Vezi Psalm 51,11.

Bătrâneţii. Trecerea în revistă a trecutului său îl conduce pe David să privească în viitor, când bătrâneţea, "ultima scenă dintre toate, care pune capăt straniei istorii pline de evenimente", se va abate asupralui. Contemplând neajunsurile bătrâneţii, el simte nevoia unui har deosebit (vezi 1 T 422-424).

Mi se duc puterile. Dacă Dumnezeu a fost "stâncă" şi "turnul cel tare" ale lui David când aceasta era în plinătatea puterilor bărbăţiei, Dumnezeu ar fi trebuit să fie un sprijin şi mai mare când psalmistul va da piept

cu bătrâneţea, cu slăbiciunile ei fizice şi mintale. Cu privire la slava bătrâneţii, vezi Proverbe 16,31.

Psalmi 71:10 10. Vrăjmaşii mei. Vezi la Psalm 3,2; 41,7.

Viaţa. [Sufletul, KJV]. Vezi la Psalm 16,10.

Psalmi 71:12 12. Nu Te depărta. Vezi la Psalm 22,11.19; 38,21.22; 40,13.

Psalmi 71:13 13. Să rămână de ruşine. Vezi Psalm 35,4.26; 40,14.

Psalmi 71:14 14. Te voi lăuda tot mai mult. Psalmistul începe să aducă mulţumire, convins că cererea lui e ascultată.

Psalmi 71:15 15. Dreptatea...Ta. Vezi Isaia 45,24.25; Filipeni 3,9.

Nu-i cunosc. Dreptatea şi mântuirea lui Dumnezeu sunt incalculabile (vezi la Psalm 40,5; cf. Psalm 139,17.18).

Psalmi 71:17 17. Minunile. [Lucrările minunate, KJV]. Vezi la Psalm 9,1.

Psalmi 71:18 18. Nu mă părăsi. Vezi la v. 9.

Tăria Ta. Literal, "braţul Tău"; instrumentul şi, prin urmare, simbolul tăriei (vezi Isaia 52,10; Ezechiel 4,7).

Neamului de oameni care va veni. [La oricine, KJV]. Adică generaţiilor viitoare.

Psalmi 71:19 19. Ai săvârşit lucruri mari. Vezi Psalm 89,6.8; cf. Exod 15,11.

Psalmi 71:20 20. Ne vei da iarăşi viaţa. [Mă vei înviora, KJV]. Nădejdea pentru viitor e întemeiată pe amintirea trecutului.

Adâncurile pământului. Metaforic, extremele suferinţei şi ale descurajării (vezi Psalm 88,6; 130,1). David îşi exprimă siguranţa indubitabilă că Dumnezeu îl va scăpa din adâncurile necazului şi îl va aşeza într-un loc sigur.

Psalmi 71:21 21. Înalţă-mă. [Îmi vei spori, KJV]. Dumnezeu nu numai că îi va reda, dar îi va şi spori maiestatea şi măreţia împărătească.

Psalmi 71:22 22. Alăuta. Pentru descriere, vezi p. 33.

Arfa. Vezi p. 34. Menţionarea alăutei şi a arfei denotă serviciul public de închinare, la care aceste instrumente erau cel mai adesea folosite.

Sfântul lui Israel. Compară cu Psalm 78,41; 89,18.

Psalmi 71:24 24. Dreptatea Ta. Vezi v. 15.16.19. Dacă s-ar vorbi mai mult despre dreptatea lui Dumnezeu ar fi mai puţin înălţată dreptatea noastră proprie (vezi Isaia 64,6).

Zi de zi. Vezi la Psalm 1,2.

Ruşinaţi. David este atât de sigur de prăpădul care va veni peste cei nelegiuiţi, încât vorbeşte despre el ca şi cum ar fi deja realizat. Ca mulţi psalmi, Psalmul 71 se încheie într-o notă de biruinţă (vezi Psalm 3,7.8; 7,17; 26,12; etc.). Dumnezeu duce pe oameni de la întuneric la lumină.


3 PP 413

5 FE 348

5.6 MH 101; PK 341

6 MH 100

7 CT 537

9 1T 423

9.12 PK 341

14 ML 327

17.18 1T 423

18 PK 341

22.23 4T 71

22-24 MH 101

Psalmi 72:1 INTRODUCERE. - Psalmul 72 este portretul unui împărat ideal într-o împărăţie ideală, cel puţin în parte prefigurând şi descriind domnia şi împărăţia lui Hristos, Mesia (vezi PK 686). El descrie caracterul împăratului şi natura, întinderea şi permanenţa împărăţiei Sale. Acest frumos poem descriptiv, cu care se încheie Carte a doua a Psalmilor, a fost probabil compus probabil de David pentru fiul său, Solomon, cu prilejul urcării sale pe tron, ca îndemn la o guvernare consacrată. El exală curajul ultimelor cuvinte ale lui David, aşa cum sunt raportate în 2 Samuel 23,1-5. "Glorioase sunt făgăduinţele făcute lui David şi casei lui, făgăduinţe care aşteaptă cu nerăbdarea veacurile nesfârşite şi îşi găsesc împlinirea lor deplină în Hristos" (PP 754; cf. PP 755). Porţiuni din psalmul acesta au fost adesea cântate de Hristos. (vezi E. G. White , Material Suplimentar la Psalm 66,1-5).


1. Dă...împăratului. Psalmul începe cu o rugăciune pentru un împărat ideal. Domnia lui Solomon ar fi fost o "domnie a dreptăţii" ca aceea descrisă în acest psalm, dacă ar fi urmat sfatul inspirat de Dumnezeu al tatălui său (vezi PK 26; cf. preambulului la Psalm 72).

Judecăţile Tale. Împăratul ideal va lua deciziile sale potrivit voii lui Dumnezeu (vezi la Deuteronom 1,17).

Psalmi 72:2 2. El va judeca. Sau "fie ca el să judece". Verbul acesta şi principalele verbe din tot cuprinsul psalmuluipot fi traduse la viitor, descriind împăratul ideal, aşa cum ar trebui să fie; sau la vocativ, descriind o dorinţă: "fie ca el să judece" etc. (vezi 1 Regi 3,6-9; Isaia 11,2-5; 32,1).

Nenorociţii Tăi. [Săracii Tăi, KJV]. Judecata dreaptă a săracilor, care adesea sunt victime ale judecăţii nedrepte, implică administrarea imparţială a dreptăţii (vezi la Deuteronom 1,17).

Psalmi 72:3 3. Pace. Pacea va domni în ţară ca efect al dreptăţii (vezi Isaia 32,15-17). Pacea aduce binecuvântări materiale ţării, în timp de războaiele răspândesc pustiirea. Mesia, Împăratul dreptăţii, urma să fie un Împărat al păcii (vezi Isaia 9,5.6; 11,9; Zaharia 9,10; cf. Evrei 7,2).

Psalmi 72:4 4. Va face dreptate. [Va judeca, KJV]. Vezi la v. 2. Versetele 4-8 se vor împlini pe deplin în Împăratul împăraţilor (vezi la PP 755).

Psalmi 72:6 6. Ca o ploaie. Cârmuirea împăratului ideal sau a Împăratului Mesia este ca ploaia măruntă, care face ca iarba proaspăt cosită să crească din nou fragedă şi frumoasă (vezi 2 Samuel 23,3.4; cf. Deuteronom 32,2; Isaia 55,10.11; SC 72; MB 18).

Psalmi 72:7 7. Va înflori. Literal, "va odrăsli", "va îmboboci", continuând metafora din v. 6 (vezi Psalm 92,13).

Psalmi 72:8 8. De la o mare la alta. [De la mare la mare, KJV]. Vezi Genesa 15,18; vezi la Exod 23,31; cf. Numeri 34,3.6; Psalm 89,25; Zaharia 9,10; DA 458.

Psalmi 72:9 9. Linge ţărâna. O metaforă descriind închinarea ca capul atingând pământul, un simbol oriental al deplinei supuneri (vezi Isaia 49,23). Basoreliefuri asiriene arată captivi întinşi la pământ, cu feţele în ţărână, târându-se la picioarele biruitorilor lor.

Psalmi 72:10 10. Tarsisului. Vezi la Psalm 48,7.

Sebei. În Arabia de sud-est, de unde a venit împărăteasa să-l viziteze pe Solomon (vezi la 1 Regi 10,1).

Cu privire la identificarea Şebei şi Sebei, vezi la Genesa 10,7.

Daruri. Compară cu 1 Regi 10.10.25 privind împlinirea pe vremea lui Solomon.

Psalmi 72:12 12. Căci. Împăratul a meritat supunerea descrisă în v. 11 datorită dreptăţii şi îndurării lui dovedite în cârmuirea sa.

Psalmi 72:14 14.Scump. Dumnezeu nu va îngădui ca sângele sfinţilor să curgă fără a fi răzbunat (vezi 1 Samuel 26,21; 2 Regi 1,13; Psalm 116,15). "Niciodată sufletul bătut de furtună nu e iubit maiduios de Mântuitorul luica atunci când suferă ocara de dragul adevărului." (vezi AA 85, 86).

Psalmi 72:16 16. Grâne. Vezi la Psalm 65,9.

Vârful munţilor. Multe ogoare din Palestina erau aşezate în terase până în vârful munţilor.

Ca şi copacii din Liban. Un tablou al lanurilor de grâne pe înălţimi, foşnind la adierea vântului ca şi cedrii falnici de pe muntele Liban (vezi la Psalm 29,5).

În cetăţi. Bunăstarea va fi pretutindeni, pe locurile deschise ale munţilor şi prin cetăţi.

Ca iarba. Compară cu tabloul bunăstării de pe vremea lui Solomon (vezi 1 Regi 4,20).

Psalmi 72:17 17. Va dăinui. Versetul acesta îşi va atinge împlinirea finală şi deplină în timpul domniei lui Hristos peste pământul întreg (vezi PP 755).

Le va binecuvânta. Vezi Galateni 3,14; Efeseni 1,3; cf. Genesa 12,3; 18,18; 22,18; 26,4.

Îl vor numi fericit. Vezi Matei 21,9; 23,39; Luca 19,38. Versetul acesta descrie glorificarea finală a lui Mesia (cf. Matei 25,31).

Psalmi 72:18 18. Dumnezeul lui Israel. Vezi la Psalm 41,13. Versetele 18 şi 19 constituie o doxologie care marchează sfârşitul Cărţii a doua (vezi p. 625, 626).

Minuni. [Lucruri minunate, KJV]. Compară cu Exod 15,11; Iov. 5,9; Psalm 86,8.10.

Psalmi 72:19 19. Nume. Vezi la Psalm 5,11; 7,17.

Amin! Amin! Vezi la Psalm 41,13; cf. 89,52. În VT repetarea cuvântului "amin" se găseşte doar în doxologia psalmilor.

Psalmi 72:20 20. Rugăciunilor lui David. Versetul acesta este probabil o notaţie de identificare (un colofon), la fineleCărţii a doua, pentru a arăta că sunt mai mulţi psalmi davidici în Cărţile întâi şi a doua decât în Cartea a treia, care poartă numele lui David doar într-un singur preambul. Totuşi s-a observat că versetul poate fi interpretatca aparţinând doar Psalmului 72, în sensul că David nu mai avea ce cere în rugăciune la vreme aceea.


1-19PK 26, 27

2 5T 31

3 GC 66

4 PK 686; WM 312

4-8 PP 755

6 MB 18; SC 72

8 DA 458

12 COL 173; GW 263

14 AA 86

17 PP 755

18.19 PK 314

Psalmi 73:1 Ca şi Psalm 37, Psalm 73 se ocupă de conflictul care există în mintea cuiva care observă că în viaţa aceasta se pare nelegiuiţii prosperă, iar cei drepţi sunt persecutaţi. Dar Psalmul 73 merge mai departe în soluţionarea lui decât Psalmul 37. Psalmul 73 ne duce mai departe decât viaţa prezentă, într-o veşnicie de slavă, unde omul va găsi soluţia finală şi satisfacţia finală în prezenţa lui Dumnezeu.

Ca în mulţi psalmi, întâi este prezentată concluzia; după aceea, poemul este împărţit aproape egal între expunerea problemei şi a soluţiei ei. În descumpănirea lui, psalmistul aproape că renunţase la pe Dumnezeu. Analizarea problemei şi efortul de a o rezolva sunt zadarnice până când el intră în sanctuar. Acolo el găseşte un răspuns satisfăcător. Poemul se încheie prin exprimarea deplinei încrederi în mântuirea celor drepţi şi în nimicirea celor nelegiuiţi. În psalmul acesta, poetul face un elocvent apel la participarea sinceră la serviciul divin ca fiind locul unde ne putem aştepta să primim răspuns la întrebările care frământă sufletul nostru.

Ca şi cartea lui Iov, psalmul acesta ne învaţă să avem îngăduinţă faţă de cel care e sincer în îndoielile lui. Psalmistul credea în dreptatea lui Dumnezeu, dar nu putea înţelege aplicaţia ei la nevoile omeneşti. Căutând cu onestitate un răspuns la această problemă, el a găsit lumina credinţei triumfătoare.

Despre autorul psalmului, vezi E. G. White, Material suplimentar la Psalmul 77,7.10-12.


1. Da. Ebr., 'ak (vezi la Psalm 62,1). 'Ak apare şi în v. 13 ( tradus " dar" [într-adevăr", KJV]) şi în v. 18(tradus "da" ["cu siguranţă" KJV]).

Bun este Dumnezeu. În ciuda aparenţelor contrare.

" Când valuri şi furtună

Rup totu-n jurul meu,

Doar una mă mângâie,

Că bun e Dumnezeu."

- Whittier, The Eternal Goodnes

Aceasta este concluzia la care a ajuns psalmistul, după o perioadă de descumpănire adâncă. Psalmul explică cum a ajuns el la această concluzie.

Cei cu inima curată. Vezi Psalm 24.4; 51,10; 73,13; Matei 5,8.

Psalmi 73:2 2. Totuşi.[Cât pentru mine, KJV]. Expresia concentrează atenţia asupra psalmistului şi a experienţelor prin care a trecut pentru a ajunge la soluţia problemei psalmului: Pentru ce le merge bine oamenilor răi şi oamenii buni suferă?

Era să ni se îndoaie. O metaforă impresionantă, care arată că psalmistul fusese pe punctul să-şi piardă credinţa (vezi Psalm 44,18).

Erau aproape să-mi alunece. Vezi Psalm 17,5. Psalmistul fusese pe punctul să alunece de pe stânca credinţei în groapa necredinţei.

Psalmi 73:3

3. Cu jind. Vezi la Psalm 37.1. O astfel de invidie descoperă un spirit care acordă mai multă importanţălucrurilor acestei lumi decât bunăvoinţei lui Dumnezeu.

Fericirea.[Prosperitatea, KJV]. Literal, "pacea".

Psalmi 73:4 4. Nu-i tulbură până la moarte. [Legături în moartea lor, KJV]. Sau "dureri". Psalmistului i se părea că nelegiuiţii nu suferă chinurile morţii, ci că au un sfârşit paşnic (vezi Iov 21,13-23).

Psalmi 73:5 5.Suferinţele. Ei par să scape de ceea ce este recunoscută ca fiind soartă comună a oamenilor (vezi Iov 5,7).

Nişte oameni. [alţi oameni, KJV]. De la ebr. 'adam, "omenire"(vezi la Psalm 8,49).

Psalmi 73:6 6. Salbă. [Lanţ, KJV]. O podoabă (vezi Proverbe 1,9; 3,22).

Haina. Violenţa (vezi Genesa 6,11) este la fel de obişnuită pentru ei ca şi o haină (vezi Psalm 109,18.19).

Psalmi 73:7 7. Grăsime. Nefiind slăbiţi de muncă, ca alţi oameni, ei se îngraşă datorită traiului lor îmbelşugat.

Au. Ei au tot ce doresc. Ei n-au decât să-şi dorească ceva, şi dorinţa le este satisfăcută; satisfacerea depăşeşte aşteptările.

Psalmi 73:8 8. Asuprire. Versetul acesta poate fi tradus : "Ei sunt stricaţi şi vorbesc nelegiuit; ei vorbesc despre apăsare cu îngâmfare." Ce tablou al ifoselor îngâmfate pe care şi le dau cei nelegiuiţi!

Psalmi 73:9 9. Până la ceruri. [Împotriva cerurilor, KJV]. Sau "în ceruri", prin care se poate înţelege: "Ei vorbesc ca şi cum ar fi în ceruri". Expresia este echilibrată prin cuvântul "pământ" (literal, "pe pământ") din partea a doua a paralelismului sinonimic. Ei vorbesc cu o falsă autoritate. Sunt mereu ocupaţi şi merg pretutindeni vorbind "cu răutate" (v. 8).

Psalmi 73:10 10. Lumea. Sensul exact al versetului acestuia nu e clar. LXX are o redare deosebită: "De aceea poporul meu se va reîntoarce aici, şi zile pline vor fi găsite pentru ei". RSV obţine traducerea printr-o schimbare a textului ebraic. Ebraica, aşa cum este ea, a fost interpretată diferit, unii luând pronumele "său" [KJV] ca referindu-se la Dumnezeu, alţii, la cei nelegiuiţi. Dacă cei drepţi sunt subiectul versetului "se întorc aici" [KJV], s-ar putea referi la întoarcerea la problema scoasă în evidenţă în psalm; dacă cei nelegiuiţi sunt subiectul, expresia descrie pe ei întorcându-se pentru a avea aceeaşi soartă împreună cu conducătorul lor nelegiuit.

Psalmi 73:11 11. Ce ar putea să ştie Dumnezeu? [Cum ştie Dumnezeu? KJV]. Vezi Psalm 10,7.11.13; 14,1.

Psalmi 73:12 12. Fericiţi. [Care prosperă, KJV]. Compară cu Iov 21,7-15.

Psalmi 73:13 13. Dar. [Într-adevăr, KJV]. Ebr. 'ak (vezi la v. 1).

Degeaba. Având în vedere observaţiile psalmistului (v. 3-12), el crede că nu foloseşte la nimic să fiu

curat înaintea lui Dumnezeu (vezi Iov 9,27-31).

Mi-am spălat mâinile. Simbol al inocenţei sau curăţiei (vezi iov 9,30).

Psalmi 73:14 14. Lovit. Psalmistul susţinuse că nelegiuiţii nu sunt "loviţi"(v. 5).

În toate dimineţile. Mustrarea psalmistului venea o dată cu apariţia fiecărei zile noi (vezi Iov 7,18).

Psalmi 73:15 15. Dacă aş zice. Mai curând: "dacă aş fi zis", poate către sine. Aici începe triumful credinţei.

Vreau să vorbesc. Dacă ar fi să exprim tot ce gândesc.

N-aş fi credincios.[Aş ofensa, KJV]. I-aş fi rănit, dacă n-aş fi fost credincios faţă de ei, dacă le-aş fi puso piatră de poticnire în cale. De aceea, psalmistul a ales că e mai bine să tacă. Sublimă rezervă (vezi Iacob 3,2)!

Psalmi 73:16 16. Zadarnică mi-a fost truda. Psalmistul a cumpănit problema, căutând să explice aparenta nedreptate din conducerea lui Dumnezeu; dar rezultatul a fost doar uimire. Problema era prea adâncă pentru ca să o poată rezolva.

Psalmi 73:17 17. Până ce. Problema e pe punctul de a-şi găsi soluţia.

Sfântul locaş.[sanctuarul, KJV]. Psalmistul a renunţat la eforturile sale de a găsi prin raţionament o calede soluţionare a problemei şi s-a dus în sanctuar (vezi 2 Regi 19,14). Adevăratele probleme ale vieţii sunt rezolvate numai în comuniune cu Dumnezeu.

Am luat seama. [Am înţeles, KJV]. În liniştea sanctuarului îndoielile psalmistului s-au risipit. Dumnezeu i-a dat adevărata soluţie a problemei. Printre alte lucruri şi-a dat seama că îşi pierduse nădejdea şi că exagerat asupra prosperităţii celor nelegiuiţi.

Soarta de la urmă. [Sfârşitul, KJV]. Oricât de prosperi ar părea să fie cei nelegiuiţi, poziţia lor e precară. Ei n-au o temelie sigură şi pot să se prăbuşească în orice clipă. Argumentul este şi mai puternic când e aplicat la nimicirea finală a celor nelegiuiţi (Apocalipsa20,9.14.15).

Psalmi 73:18 18. Prăpăd. Ceea ce reface credinţa psalmistului este recunoaşterea de către a sfârşitului nelegiuiţilor înlumea de acum, a prăbuşirii lor în bunăstării. Lipsa de perspectivă îl împiedicase pe psalmist să vadă răsplătirea care adesea vine peste cei nelegiuiţi, până când a mers în sanctuar şi s-a sprijinit în totul pe Dumnezeu. El uitase că Sodoma şi Gomora fuseseră nimicite prin foc din cer, că ţara lui Faraon fusese pustiită de plăgi şi oştile lui scufundate în mare.

Psalmi 73:19 19. Într-o clipă. Prosperitatea oamenilor nelegiuiţi sau a unor conduceri nelegiuite adesea se prăbuşeşteîntr-o clipă. Problema scoasă în evidenţă în psalm este rezolvată numai având în vedere sfârşitul nelegiuiţilor, care poate să vină în orice clipă.

Sfârşit năprasnic. [Cu groaze, KJV]. Nenorociri care le aduc groază (vezi Iov 18,11; 24,17; 27,20).

Psalmi 73:20 20. Ca un vis. Bunăstarea este ca un vis (vezi Isaia 29,7.8). Realitatea loveşte atunci când omul adormit se trezeşte.

Chipul. În calmul veşniciei Dumnezeu nu va lua seama la visele existenţei omeneşti de pe pământ. Veşnicia se va ocupa numai de acele elemente care constituie adevăratul caracter al omului.

Psalmi 73:21 21. Când. [Astfel, KJV]. Sau "pentru că". Motivul pentru eşecul în găsirea soluţiei la problemă se afla în faptul că el nu era în stare să analizele lucruri cu calm. El "se amăra", cuvântul ebraic fiind folosit cu privirela dospire (vezi Exod 12,34.39). Inima lui îşi pierduse dulceaţa ca sub acţiunea unui ferment. Stările de descurajare întunecă judecata omului. Psalmistul îşi recunoaşte sincer greşeala de a căuta să rezolve problemaavând mintea înveninată, judecând după aparenţe şi nu conform valorilor veşnice.

Măruntaie. [ Rinichi, KJV]. Vezi la Psalm 7.9.

Psalmi 73:22 22. Prost. Compară cu Psalm 92,6; Proverbe 30,2. Psalmistul nu înţelegea cauza.

Înaintea Ta. Prostia psalmistului ar fi fost destul de rea dacă el era singur, dar era cu totul reprobabilă în ochii lui Dumnezeu (vezi Psalm 51,4).

Psalmi 73:23 23. Eu. Poziţia iniţială emfatică 22.Cu toate că sunt nemulţumit de dreptatea lui Dumnezeu şi o pun la îndoială, totuşi Dumnezeu este cu mine; El nu mă va alunga de la faţa Sa.

În v. 23-28 psalmistul arată soluţia finală la problema psalmului. Soluţia aceea este în Dumnezeu şi în realitatea prezenţei şi călăuzirii Lui în viaţa de acum şi în cea veşnică. Este aproape imposibil de apreciat cu adevărat frumuseţea sublimă a acestui pasaj deosebit, atât de gândire cât şi de stil.

Mâna dreaptă. Compară cu Psalm 18,35; 63,8.

Psalmi 73:24 24. Cu sfatul Tău. Psalmistul recunoaşte călăuzirea lui Dumnezeu, potrivit planului divin pentru viaţa lui. Deoarece nu a reuşit să privească la Dumnezeu pentru călăuzire şi sfat, s-a aflat pe punctul de a fi răpus de îndoială (vezi Psalm 48,14).

Apoi. Când această viaţă se va sfârşi.

Slavă. Poezul sugerează încrederea sa într-o viaţă viitoare. În slava cerului nu va exista loc pentru îndoială. Slava, adevărata splendoare a vieţii veşnice este pusă în contrast cu "chipul", "visul", "umbra", existenţa omului nelegiuit.

Psalmi 73:25 25. În cer. Nu e nimeni în cer care poate fi comparat cu Dumnezeu. Nimeni "nu poate fi pentru mine ceeste Dumnezeu" (Barnes).

În nimeni. Dumnezeu este atotsuficient. Toată fericirea mea se concentrează în El. Această profunzime a devoţiunii este una din învăţăturile cardinale ale cărţii Psalmilor (vezi Psalm 42,1.2; 63,1).

Psalmi 73:26 26. Partea. Nu prietenii, onoarea, bogăţia sau orice altceva de pe pământ, ci Dumnezeu era izvorul fericirii psalmistului. Dumnezeu era în totul al lui. Îndemnat de acest verset, Charles Wesley (1707-1788), pe patul său de moarte, a dedicat soţiei lui unul din cele 6500 de imnuri ale sale în care apar cuvintele: "Isus... tăria cărnii şi inimii mele pieritoare".

Psalmi 73:27 27. Se depărtează. A fi cu Dumnezeu înseamnă viaţă; a fi departe de El înseamnă moarte. Când a înţeles lucrul acesta, psalmistul a rezolvat problema purtării lui Dumnezeu cu oamenii (vezi v. 3-12).

Sunt necredincioşi. [Desfrânează, KJV]. Legătura lui Dumnezeu cu poporul Său este adesea comparatăcu aceea a căsătoriei (vezi Psalm 45; Ieremia 3,8.9.14; 5,7; 13,27; 2 Corinteni 11,2; Efeseni 5,25; Iacov 4,4). Când copiii lui Dumnezeu sunt departe de El, ei sunt necredincioşi legămintelor lor de căsătorie.

Psalmi 73:28 28. Să mă apropii de Dumnezeu. Vezi Evrei 10,22. Când ne apropiem de Dumnezeu, El Se apropie de noi (vezi Iacov 4,8). Există o frumoasă legătură între om şi Dumnezeu: cu cât ne apropiem mai mult de El cu atât mai mult poate El să ni Se descopere.

Domnul Dumnezeu. În ebraică este 'Adonai Yahweh, o combinaţie neobişnuită (vezi vol. I, p. 171-173). În spatele îndoielilor psalmistului a fost întotdeauna o măsură de încredere în Dumnezeu. De aice înainte nu trebuie să mai fie îndoială, ci numai încredere deplină.

Ca să povestesc. Psalmistul recunoaşte răspunderea sa de a povesti altora cum a trecut de la îndoială laîncredere, cum a rezolvat el în Domnul Iehova problema care este tema psalmului. Psalmul se încheie cu această solemnă făgăduinţă.


8 PP 124

9-11 Ed 144

11 COL 177; GC 274

12 5T 397

24 CH 290; GW 263, 418; ML 25; 1T 408; 5T 547

24.25 6T 367

26 PP 413

Psalmi 74:1 INTRODUCERE. - Psalmul 74 a fost compus poate după capturarea Ierusalimului de către Nebucadneţar. El descrie plastic chinul iudeilor, cu un accent deosebit asupra distrugerii Templului. Psalmul ar trebui comparat cu elegia pereche, Psalm 79, care pune evidenţiază masacrarea locuitorilor Ierusalimului. Poemul acesta elegiac constă din şapte strofe neregulate. Există o asemănare izbitoare între limbajul Psalmului 74 şi cel al Plângerilor.

Se spune că Psalmul 74 a fost unul din imnurile de luptă ale scoţienilor adeopţi ai presbiterianismului şi ale cevenolezilor francezi. Exilaţii valdenzi, după îngrozitoarea lor călătorie de iarnă prin Alpi, au cântat Psalmul 74 când au intrat în Geneva, " cetatea lor de scăpare"; mulţimile care îi saluta repetând cântarea lor ca un ecou. În 1689, conduşi de Henri Arnaud, 700 din aceşti valdenzi şi-au tăiat drumul au putut să se întoarcă acasă cântând din nou acelaşi psalm.

Cu privire la preambul vezi p. 617, 629. Dacă psalmul este postexilic aşa cum consideră în general, " Asaf" ar trebui să fie probabil înţeles ca un nume de seminţie aplicat şi descendenţilor acestuia.

1. Ne lepezi. Vezi Psalm 13,1; 43,2; 44,9; 79,5. Se pare că Dumnezeu Se lepădase de poporul Său (vezi Plângeri 5,20).

Te mânii. [ Mânia Ta fumegă, KJV]. Unii sugerează foc; mânia este adesea comparată cu focul (vezi Deuteronom 32,22; Psalm 18,7.8; cf. Plângeri 2,3).

Turma păşunii Tale. Compară cu Psalm 79,13; 95,7. Numind pe poporul lui Dumnezeu turmă,

psalmistul amplifică sensibilitatea apelului său. Cât de ciudat, vrea el să zică, e ca Dumnezeu să lepede pe poporul Său lipsit de apărare, care are cel mai mult nevoie de purtarea Lui de grijă.

Psalmi 74:2 2. L-ai câştigat. Vezi Exod 15,6.

Seminţie. [Toiagul, KJV]. Ebr. shebeţ, " toiag". Toiagul a ajuns să însemne seminţie, probabil din folosirea lui ca simbol al autorităţii, religioase sau laice.

Moştenirii. Vezi Psalm 28,9; cf. Deuteronom 32,8. Israel e numit "toiagul [seminţia] moştenirii Tale" (vezi Ieremia 10,16).

L-ai răscumpărat. Vezi limbajul din Exod 15,13.

Muntele Sionului. Vezi la Psalm 48,2.

Psalmi 74:3 3.Îndreaptă-Ţi paşii. [Ridică-Ţi picioarele, KJV]. Psalmistul Îl roagă fierbinte pe Dumnezeu să vină degrabă ca să cerceteze dărâmăturile Muntelui Sion şi să intervină.

Locuri pustiite. Ruine atât de multe încât să pară a fi complete şi definitive. Se părea că ele nu vor mai fi niciodată refăcute.

A pustiit. [A făcut, KJV]. Babilonienii luaseră cu ei tot ce fusese de valoare (vezi 2 Regi 25,13-17) şi dăduseră foc Templului (vezi Psalm 74,7).O descriere a profanării este făcută în v. 4-8. Amănuntele acestea au menirea să creioneze fundalul istoric al psalmului, aşa cum e redat în introducere.

Psalmi 74:4 4.Au mugit. Referirea este la zgomotul războiului, jefuitorii invadatori fiind asemănaţi cu fiarele sălbatice (vezi Isaia 5,29; Ieremia 2,15).

Semnele. Ei şi-au aşezat cu neruşinare steagurile de luptă în locul adevăratelor însemne ale lui Iehova. Locul sfânt a ajuns sub stăpânirea unei puteri străine (vezi Numeri 2,2). Steagurile păgâne aşezate în Templu marcau culmea dezonoarei pentru iudei.

Psalmi 74:5 5. Ridică toporul. Soldaţii vrăjmaşi sunt zugrăviţi ca ciopârţind sculpturile în lemn ale Templului.

Psalmi 74:6 6. În curând. [Dar, KJV]. Sau "şi". Acţiunile din v. 5.6 sunt continue şi contemporane, nu contrastante,aşa cum sugerează KJV.

Podoabele săpate. Vezi 1 Regi 6,29. Acestea au fost tăiate, sfărâmate, probabil din cauza stratului de aur de deasupra (vezi 1 Regi 6, 22.32.35).

Psalmi 74:7 7. Au pus foc. Babilonienii au aprins Templul în mod faptic (vezi 2 Regi 25,9).

Locuinţa. Vezi Exod 20,24; Deuteronom 12,11.

Pângărit. Templul a fost pângărit fiind transformat într-o grămadă de dărâmături (vezi Plângeri 2,2).

Psalmi 74:8 8. Locuri sfinte. [Sinagogile, KJV]. Literal, "locurile de adunare". Traducerea "sinagogă" [KJV] apare aici fără îndoială pentru faptul că nu s-a ştiut că sinagoga era o instituţie târzie (postexilică). Cuvântul iudeu pentru sinagogă este beth hakkeneseth.

Psalmi 74:9 9. Semnele voastre. Vezi v. 4.

Nici un proroc. Compară Plângeri 2,9; Ezechiel 7,26.

Până când. Versetul acesta prezintă paharul amărăciunilor lui Israel ca fiind plin; este versetul cel mai trist din psalm.

Psalmi 74:10 10.Va nesocoti...Numele Tău. [Va huli Numele Tău, KJV]. Compară cu un apel asemănător în v. 18.22. Se pare că nenorocirile nu vor mai înceta. Acest apel la onoarea lui Dumnezeu este frecvent în VT (vezi Exod 32,12.13; Numeri 14,13-16; Deuteronom 9,28).

Psalmi 74:11 11. Din sân. Pentru ce nu întinde Dumnezeu mâna Sa pentru a-l izbăvi pe Israel? Pare că El Îşi ţine mâna în faldurile hainii Sale. Psalmistul manifestă nerăbdare, deoarece gândeşte că Dumnezeu ar trebui să-Şi folosească puterea Sa nimicindu-i pe invadatori.

Psalmi 74:12 12. Totuşi. Psalmistul se mângâie gândindu-se la izbăvirile anterioare pe care le săvârşise Dumnezeu pentru poporul Său. Reamintirea trecutului dă mângâiere pentru prezent şi nădejde pentru viitor (vezi LS 196).

Împăratul meu. Vezi Psalm 44.4. Poetul e sigur că, în ciuda aparenţelor, Dumnezeu încă guvernează.

Izbăviri. Adică, "fapte dumnezeieşti de salvare".

În mijlocul acestei ţări. [În mijlocul pământului, KJV]. Compară cu Exod 8,22.

Psalmi 74:13 13. Tu. În ebraică pronumele este în poziţie iniţială accentuată aici şi în v. 14.15.17 (vezi Psalm 65, 9-11).

Ai despărţit marea. Cu ocazia trecerii mării Roşii (vezi Exod 14,21;cf. Psalm 77,16).

Balaurilor. Ebr. tanninim, "monştri marini", simbolizând probabil puterea egipteană (vezi Ezechiel 29,3). Aluzia pare să fie la distrugerea oştirilor lui Faraon în marea Roşie (vezi Exod 14,27-30; 15,4).

Psalmi 74:14 14. Capul Leviatanului. Vezi la Isaia 27,1. Evident o altă aluzie la puterea Egiptului (vezi la v. 13).

Fiarele din pustie. Fiarele sălbatice ale deşertului (vezi Proverbe 30,25.26). Limbajul literal zugrăveşte pe monştrii apelor omorâţi, aruncaţi pe ţărm şi transformaţi în hrană pentru animalele sălbatice.

Psalmi 74:15 15. Ai făcut să ţâşnească. Ar putea fi vorba de ocazia când Dumnezeu le-a dată apă din stâncă la porunca lui Moise (vezi Exod 17,6; Numeri 20,8; cf. Psalm 78,15.16), de trecerea mării Roşii (vezi Iosua 2,10) sau de trecerea Iordanului (vezi Iosua 3,13; 4,23; 5,1).

Ai uscat râuri, care nu seacă. O aluzie evidentă la trecerea Iordanului (vezi Iosua 3,13; 4,23; 5,1).

Psalmi 74:16 16. A Ta. Poetul trece de la observarea minunilor lui Dumnezeu cu prilejul eliberării poporului Său la contemplarea puterii şi slavei constante ale lui Dumnezeu în natură.

Lumina. Ebr. ma'or, "luminătorul", aici probabil soarele (vezi Genesa 1,15.16; cf. Psalm 136,7-9).

Psalmi 74:17 17. Hotarele. Hotarele naturale ale uscatului şi ale mării (vezi Genesa 1,9; Iov 26,10; Ieremia 5,22).

Psalmi 74:18 18. Adu-ţi aminte. Compară cu v. 2.

Te batjocoreşte. Vezi Plângeri 1,7; 2,7.15.16; vezi la Psalm 74,10; cf. v. 22.


Psalmi 74:19 19. Turturelei. Copiii lui Dumnezeu sunt în mod remarcabil comparaţi cu o turturea gingaşă şi blândă, iubită de Dumnezeu.

Psalmi 74:22 22. Apără-Ţi. Psalmistul îşi dă seama că e vorba de cauza lui Dumnezeu şi că e în joc onoarea Acestuia. Tot ce li se face copiilor lui Dumnezeu e socotit că Îi este făcut Lui. E bine ca omul slab să recunoască interesul final al lui Dumnezeu, să se adapteze ca instrument în mâinile Lui şi să facă voia Lui.

Psalmi 74:23 23. Nu uita. Psalmistul îşi încheie rugăciunea cerând pedepsirea meritată a vrăjmaşilor (cf. 2 Regi 19,28).

Zarva. Referirea este desigur la vrăjmaşii care invadează Ierusalimul cu strigăte puternice de război.

Acelor ce se ridică împotriva Ta. Cei care se ridică împotriva scopurilor lui Dumnezeu lucrând împotriva conducătorilor rânduiţi de El se înşeală pe ei înşişi crezând că felul lor de purtare nu constituie subiectul preocupării lui Dumnezeu (vezi Exod 16,8; 1 Samuel 8,7).

Creşte. Mai de grabă "se înalţă".

Psalmul pare să se încheie aproape brusc, ca şi cum psalmistul ar fi fost oprit în mijlocul descrierii pe care o făcea privind ravagiile tot mai mari aduse ţării.

Psalmi 75:1 INTRODUCERE. - Psalmul 75 este un imn al izbăvirii de vrăjmaş. E foarte probabil să fi fost folosit pentru a celebra eliberarea lui Israel de sub puterea Asiriei pe vremea retragerii lui Sanherib (2 Regi 19,35.36). Ca şi Psalmii 46 şi 47, cu care se aseamănă într-o oarecare măsură, poemul este deosebit de dramatic, îndeosebi prin prezentarea lui Dumnezeu ca fiind Judecătorul cel drept. Justificând oportunitatea dreptăţii lui Dumnezeu, psalmul este o mustrare pentru nerăbdarea omului.


1. Te lăudăm. [Îţi aducem mulţumiri, KJV]. Folosirea pronumelui la persoana întâi plural sugerează ideea că psalmul a fost scris pentru a fi folosit în serviciul public de închinare. Repetarea expresiei dă un accent liturgic.


Chemăm. [Este aproape, KJV]. Prin manifestarea puterii Sale de a elibera pe Israel de duşmani, Dumnezeu face cunoscut că este prin preajmă (vezi Deuteronom 4,7).

Vestim minunile Tale. [Lucrările Tale minunate vestesc, KJV]. Sau "ele povestesc faptele Tale minunate".

Psalmi 75:2 2. Vremea hotărâtă. [Adunarea, KJV]. Ebr. mo'ed, "timp rânduit", "adunare", "loc de adunare". Dumnezeu este prezentat ca Stăpân (vezi Psalm 46,10). El alege timpul oportun, momentul exact şi cel mai nimerit pentru îndeplinirea scopurilor Sale. Prin nerăbdarea noastră, tindem să o luăm înaintea lui Dumnezeu (vezi Habacuc 2,3).

Fără părtinire. Când judecă Dumnezeu, oamenii sunt trataţi la fel (vezi la 2 Samuel 23,3; Psalm 58,1).

Psalmi 75:3 3. Să se cutremure. [Sunt sfărâmaţi, KJV]. Când ţara pare să se topească sub paşii invadatorului, Dumnezeu intervine pentru a acorda sprijin. Fără Dumnezeu, totul s-ar pierde.

Stâlpii. Pământul este asemănat cu o clădire puternică susţinută de stâlpi.


Psalmi 75:4 4. Capul. [Cornul, KJV]. Adesea un simbol al puterii (vezi 1 Samuel 2,10; Psalm 89,24).

Psalmi 75:5 5. Atâta trufie. [Cu un gât înţepenit, KJV]. Adică arogant, poruncitor, încăpăţânat; expresia "gât înţepenit" este obişnuită în Pentateuc (vezi Exod 32,9; 33,3.5; Deuteronom 9,6.13; 31,27).

Psalmi 75:6 6. Înălţarea. Succesul nu este asigurat de avantajele naturale geografice, nici de naţiunile care locuiesc în cele patru puncte cardinale, ci de conformarea omului cu planul etern al lui Dumnezeu (vezi MH 476, 477).Rezultatul final este hotărât de Dumnezeu (vezi v. 7).

Psalmi 75:7 7. Cel ce judecă. [Judecător, KJV]. Vezi Genesa 18,25; Psalm 50,6; 82,1; 94,2.

Scoboară. Se potriveşte şi indivizilor şi naţiunilor (vezi 1 Samuel 2,7.8; Psalm 147,6; Daniel 2,21; 4,17).

Psalmi 75:8 8. Potir. Dumnezeu este prezentat că ţine în mână un potir din care să bea oamenii (vezi la Psalm 60,3; cf. Isaia 51,17.22; Apocalipsa 14,9.10).

Plin de amestecătură. Amestecat cu mirodenii pentru a face vinul mai tare şi a spori puterea lui îmbătătoare (vezi Proverbe 9,2; 23,30; Isaia 5,22).

La fund. [La drojdii, KJV]. Nelegiuiţii trebuie să golească potirul, bând tot conţinutul lui. Acest tablou impresionant al dreptei judecăţi a lui Dumnezeu e cântărit cu atenţie pentru a inspira teamă de păcat.

Psalmi 75:9 9. Eu. Psalmistul vorbeşte pentru sine şi, ca un act de închinare publică, pentru poporul Israel.

Voi vesti. Psalmistul se leagă să vestească dreptatea purtării al lui Dumnezeu cu oamenii (vezi v. 1).

Psalmi 75:10 10. Puterile. [Coarnele, KJV]. Vezi la v. 4.

Voi doborî. "Eu" poate să însemne Dumnezeu; limba ebraică abundă în astfel de schimbări bruşte de persoană. S-ar putea ca psalmistul să vorbească în locul lui Dumnezeu sau să vorbească în locul poporului, cuîncrederea că Dumnezeu îi va ajuta să-i biruiască pe cei răi.

Psalmul se încheie cu o afirmare generală a dreptei guvernări a lui Dumnezeu.


6.7MH 476

Psalmi 76:1 INTRODUCERE. - Psalmul 76 este o odă de mulţumire pentru eliberarea Ierusalimului dintr-o mare primejdie. Psalmul a fost corespunzător folosit pentru a celebra ocaziile înfrângerii oştirilor asiriene sub Sanherib (vezi PK 361, 362; cf. GC 23). Psalmistul priveşte dincolo de scenele victoriei imediate şi vede în ele justificarea dreptăţii lui Dumnezeu, dovedind atât nebunia mâniei omului cât şi înţelepciunea supunerii faţăde Dumnezeu. Psalmul constă din patru strofe a câte trei versete fiecare. Se spune că oda aceasta a fost folosită de către englezi după înfrângerea armatei spaniole şi de către scoţienii adepţi ai presbiterianismului după înfrângerea lui Claverhouse în 1679.


1. Dumnezeu este cunoscut. Vezi Psalm 9,16; 48,3.


Israel. Paralelismul sinonimic al celor două părţi ale acestui verset arată că " Israel" este sinonim cu " Iuda". Evidentă că numele nu se referă aici la cele două împărţiri ale naţiunii, împărţiri care foarte probabil au fost făcute după ce psalmul a fost compus (vezi GC 23).

În v. 1-3 Ierusalimul e celebrat ca locuinţă a lui Dumnezeu, de unde El îşi arată puterea.

Psalmi 76:2 2. Salem. Numele mai scurt şi mai vechi al Ierusalimului; locul "paşnic", unde sălăşluia prezenţa lui Dumnezeu (vezi la Genesa 14,18; vezi şi PP 703).

Sion. Vezi la Psalm 48,2.

Psalmi 76:3 3.Acolo. În Sion unde se manifesta puterea lui Dumnezeu.

Săgeţile. [Săgeţile arcului, KJV]. Literal, " flăcări ale arcului", descriind probabil săgeţile care zboară cu iuţeala fulgerului.

Armele de război. [Bătălia, KJV]. Ideea este că mijloacele născocite de inamic au fost înfrânte pe deplin de puterea lui Dumnezeu (vezi Psalm 46,9).


Psalmi 76:4 4.Mai măreţ. Versetele 4-6 descriu distrugerea neaşteptată a invadatorilor.

Munţii răpitorilor. [Munţii prăzii, KJV]. Probabil denumiţi astfel pentru că sunt consideraţi ca fortăreaţă a răpitorilor, de unde aceştia porneau să jefuiască. Dumnezeu, care a făcut munţii, le e superior în putere şi slavă. LXX zice: " munţii veşnici".

Psalmi 76:5 5. Vitejii aceia plini de inimă. [Cei cu mândră inimă, KJV]. Năvălitori care se făleau cu puterea lor.

Au adormit somnul de apoi. Sunt morţi (vezi la Psalm 13,3).

N-au putut să se apere. [Nici unul nu şi-a găsit mâinile, KJV]. Oamenii viteji sunt paralizaţi, incapabili să-şi folosească mâinile pentru a rezista.

Psalmi 76:6 6. La mustrarea Ta. Când a vorbit Dumnezeu, ei au fost învinşi.

Călăreţi cu cai. [Car şi cal, KJV]. Vizitiii şi călăreţii (prin figura de metonimie; cf. Isaia 43, 17).

Psalmi 76:7 7. Tu. [Tu, chiar Tu, KJV]. Repetiţie emfatică. Versetele 7-9 descriu nimicirea vrăjmaşului ca un act al judecăţii care dă o lecţie lumii întregi.

Cât de înfricoşat eşti. Sau "trebuie să fi respectat", deoarece puterea Lui biruise pe vrăjmaş.

Când. Mai bine "de când". Dacă asemenea oştiri invadatoare au fost biruite printr-o manifestare bruscă a puterii lui Dumnezeu, cine ar fi putut să se opună lui Dumnezeu având nădejde să izbutească în vreun fel?

Psalmi 76:8 8. Hotărârea. [Judecata, KJV]. Biruirea vrăjmaşului era considerată ca o judecată din cer.

A tăcut. Pământul apărea că tace, ascultând cu respect glasul lui Dumnezeu care rostea judecata (vezi Psalm 114,3-7).

Psalmi 76:9 9. Când S-a ridicat Dumnezeu. Vezi Psalm 3,7; 7,6; 44,26; 68,1.


Psalmi 76:10 10. Te laudă. [Te va lăuda, KJV]. Nelegiuirea omului dă prilej de mari fapte din partea lui Dumnezeu. Ostilitatea omului faţă de Dumnezeu dă prilej de manifestare a puterii lui Dumnezeu care-I aduce laudă (vezi Exod 9,16; 18,11).

Te îmbraci. Literal, "te încingi". Paralelismul celor două expresii din verset arată că Dumnezeu Îşi pune, asemenea unei podoabe, ultimele eforturi lipsite de putere ale omului slab de a-şi arăta propria sa putere, îmbrăcându-Se astfel spre propria Sa slavă. Experienţa lui Daniel e un exemplu notabil de operare a acestui principiu (vezi PK 543, 544).

Psalmi 76:11 11. Juruinţe. Poetul se adresează poporului lui Dumnezeu (vezi Psalm 22,25).

Să aducă daruri. Măsura noastră de recunoştinţă este uneori manifestată în darurile noastre.

Psalmi 76:12 12. El frânge. [El va tăia, KJV]. Dumnezeu va doborî mândria lor, referindu-se la ceea ce făcuse El şi era celebrat în psalmul acesta. "Va tăia" sugerează lucrarea unui vier care îndepărtează mlădiţele sau taie ciorchinii de struguri (vezi Isaia 18,5).

Mândria. [Spiritul, KJV]. Ebr. ruach, literal, "vânt" (vezi la Eclesiastul 12,7).

Împăraţii. Dumnezeu strică planurile împăraţilor ca şi ale prinţilor, când buna Lui plăcere o dictează. Psalmul se încheie arătând cum Se va purta Dumnezeu în final cu cei răi. Compară cu Apocalipsa 6,15-17; 19,17-21.


1-12PK 362

2 GC 23

10 PK 543; 5T 453

11 4T 471

Psalmi 77:1 INTRODUCERE. - Psalmul 77 este raportul poetic al unui suflet care încearcă să găsească motivul pentru care se pare că Dumnezeu l-a părăsit şi să descopere o cale de ieşire din întuneric şi care depăşeşte, în cele din urmă, starea de tristeţe amintindu-şi modul cum S-a îndurat de multe ori de Israel. Psalmul are, fireşte, două părţi, v. 11 marcând trecerea de la durerea sufletească şi de la plângere la nădejde şi încredere. Psalmistul vorbeşte nu numai în numele său, ci şi al întregului Israel ca popor. Cu privire la autorul psalmului,vezi E. G. White, Material suplimentar la Psalm 77,7.10-12.


1. Strig. Versetele 1-6 arată intensitatea sentimentelor psalmistului. Are loc o oscilare între afirmarea faptelor şi exprimarea dorinţei şi emoţiei.

Psalmi 77:2 2. În ziua. Vezi Psalm 50,15; cf. 35,3. Versetele 2 şi 3 arată realitatea şi intensitatea rugăciunii. Tot ce făcea psalmistul, chiar şi când se gândea la Dumnezeu, nu făcea decât să-i amplifice durerea sufletească.

Mâinile. Literal, "mâna mea" [KJV]. Traducerea "mâna mea e întinsă" (RSV) pare să fie fundamentată pe Ieronim. Verbul ebraic tradus "îmi stau întinse" [alerga, KJV] pare în oricare altă parte să aibă mereu sensul de "a alerga", "a curge", "a fi vărsat" (vezi 2 Samuel 14,14).

Sufletul meu. Sau "eu" (vezi la Psalm 16,10).

Nu vrea. Compară cu Genesa 37,35; Ieremia 31,15. Experienţa psalmistului ar trebui să dea mângâiere celor ce nu obţin răspuns imediat la întrebările sincere ale sufletului.

Psalmi 77:3 3. Gem. [Am fost tulburat, KJV]. Cu cât psalmistul medita mai mult la administrarea de neînţeles a conducerii lui Dumnezeu, cu atât devenea mai trist şi cu atât mai înclinat să se revolte.

Mi se mâhneşte. [Este copleşit, KJV]. Compară Psalm 143,4.5.


Psalmi 77:4 4. Îmi ţii pleoapele deschise. Literal, "Tu ţii vegherile ochilor mei". Dumnezeu îl împiedică să doarmă, aşa că el se frământă toată noaptea.

Psalmi 77:5 5. Zilele de demult. Psalmistul aruncă o privire asupra istoriei lui Israel în încercarea de a răspunde la întrebările inimii sale (vezi LS 196; cf. v. 14-20; vezi şi Deuteronom 32,7; Isaia 63,11).

Psalmi 77:6 6. Cântările. Ebr. neginah, probabil "cântare din instrumente cu coarde". Forma de plural a cuvântului apare în preambulurile mai multor psalmi (de pildă Psalm 4; 55; 76 în KJV).

Noaptea. Psalmistul arată o plăcere deosebită pentru meditaţie şi rugăciune în tăcerea nopţii (vezi

Psalm 16,7; 17,3).

Cuget adânc. [Stau de vorbă cu inima mea, KJV]. Cugetările lui sunt exprimate sub formă de întrebări (v. 7-9).

Psalmi 77:7 7. Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Întrebările cele mai importante din inima psalmistului erau: Măva părăsi cu totul Dumnezeu? Va părăsi El pe Israel?

Psalmi 77:8 8. Bunătatea. [Îndurarea, KJV]. Sau "iubirea". Ebr. chesed (vezi Nota suplimentară de la Psalmul 36).

Făgăduinţa. Evident, făgăduinţa dată patriarhilor (vezi Genesa 17,7-13; 26,24 etc.).

Pentru totdeauna? Literal, "din generaţie în generaţie". Iubirea lui Dumnezeu şi făgăduinţa Lui sunt fortăreţele credinţei psalmistului, aşa cum pot fi şi ale noastre.

Psalmi 77:9 9. Să aibă milă. Psalmistul pare să creadă că Dumnezeu a renunţat la unul din atributele caracterului Său (vezi Exod 34,6).

Îndurare. Vezi Psalm 25,6.


Psalmi 77:10 10. Ceea ce mă face să sufăr. [Aceasta este slăbiciunea mea, KJV]. Psalmistul nu găseşte greşeală la Dumnezeu, ci recunoaşte propria sa incapacitate de a recunoaşte căile lui Dumnezeu, propria sa slăbiciune de înţelegere.

Nu mai este aceeaşi. [anii, KJV]. Ebr. senoth. Cuvântul poate fi interpretat ca "ani" sau "schimbător". Dacă e interpretat ca "ani", sensul versetului pare a fi "aceasta este durerea sufletului meu, că însăşi amintirea ajutorului lui Dumnezeu în vremurile trecute îmi sporeşte întristarea şi nedumerirea". Dacă cuvântul este interpretat ca "schimbător", versetul apare a fi: "e durerea mea sufletească, că dreapta Celui Prea Înalt s-a schimbat" (RSV), în care caz psalmistul e nedumerit din cauză că nu izbuteşte să vadă purtarea lui Dumnezeucu el, aşa cum o avusese în trecut.

Psalmi 77:11 11. Îmi aduc aminte. Compară cu Psalm 143,5. Versetul 11 marchează trecerea de la durerea sufletească şi plângerea primei subîmpărţiri a poemului la nădejdea şi încrederea celei de a doua părţi.

Psalmi 77:13 13. Căile Tale sunt sfinte. [Calea Ta, Dumnezeule, este în sanctuar, KJV]. Calea lui Dumnezeu, deşi poate că oamenii nu o înţeleg, este întotdeauna sfântă, dreaptă şi bună (vezi Genesa 18,25). Dacă e acceptată traducerea KJV "în sanctuar", versetul poate fi interpretat ca însemnând că cel mai bine calea lui Dumnezeu e înţeleasă în locul unde I se aduce închinare şi din principiile expuse acolo (vezi PK 49, 50).

Psalmi 77:14 14. Ţi-ai arătat puterea. Ca de pildă în experienţa de la Marea Roşie descrisă în v. 16-20.

Popoare. Naţiunile păgâne care au auzit de nimicirea lui Faraon şi a duşmanilor egipteni (vezi Exod 15,14-16).

Psalmi 77:15 15. Braţul Tău. Braţul este simbolul puterii (vezi Exod 6,6; 15,16; Psalm 10,15; 98,1).

Ai izbăvit. Minunea eliberării lui Israel din Egipt e prezentat ca dovada supremă a puterii lui Dumnezeude a mântui şi prin urmare ca garanţie a continuei Lui puteri de a izbăvi pe poporul Său (vezi Psalm 78,12.13;106,21.22; 114,1-5; etc.).

Lui Iacov şi lui Iosif. Iacov este menţionat evident pentru că era tatăl celor douăsprezece seminţii; Iosif, probabil, pentru că jucase un rol atât de important în afacerile Egiptului.

Oprire.[ Selah, KJV]. Vezi p. 629.

Psalmi 77:16 16. Te-au văzut apele. Versetele 16-20 sunt o descriere extrem de compactă şi deosebit dramatică a minunii izbăvirii de la Marea Roşie. Amănuntele din versetele acestea oferă informaţii suplimentare valoroase la naraţiunea din Exod (vezi PP 287). Compară cu relatarea din Exod 14,27-29.

Văzut. Personificarea prin care apele sunt prezentate ca recunoscând prezenţa lui Dumnezeu şi fugind de frică este sublimă. Apele au fugit pentru a face loc poporului lui Dumnezeu.

S-au cutremurat. [S-au înspăimântat, KJV]. Literal, "au fost în chinuri", ca la naştere.

Psalmi 77:17 17. Săgeţile. Fulgerele. Versetele 17 şi 18 descriu furtuna, vijelia, tunetul, fulgerul care au însoţit retragerea apelor (vezi la Psalm 18,6-14; PP 287).

Tunetul. [Glasul tunetului, KJV]. Vezi la Psalm 29,3.

Au luminat lumea. Compară cu Psalm 97,4.

Psalmi 77:19 19. Un drum [Drumul Tău, KJV]. Cu toate că este invizibil, Dumnezeu a fost cu poporul Său când a trecut prin albia uscată a mării (vezi Exod 15,13; Psalm 78,52.53). Dumnezeu e întotdeauna cu poporul Său când caută călăuzirea Lui.

Psalmi 77:20 20. Ca pe o turmă. Într-un contrast clar cu maiestatea şi puterea lui Dumnezeu descrise în versetele precedente, psalmistul descrie acum gingăşia bunului Păstor (vezi Psalm 78,52; Isaia 63,11; vezi DA 480).

Moise şi Aaron. Dumnezeu a fost adevăratul Conducător, Moise şi Aaron erau doar instrumentele Lui (vezi Numeri 33,1). Aşa cum Dumnezeu l-a eliberat pe Israel la Marea Roşie, tot aşa El va elibera pe poporul Său în vreme de primejdie. Înţelegerea lucrului acestuia ar trebui să ne ajute să ne punem întotdeauna încrederea în El. Psalmul se încheie cu siguranţa în puterea răscumpărătoare a lui Dumnezeu.


13.14PK 50

17-20 PP 287

20 DA 480

Psalmi 78:1 INTRODUCERE. - Psalmul 78 este cel mai lung dintre imnurile naţionale ale lui Israel (vezi Psalmi 105, .106). El urmăreşte istoria lui Israel din Egipt până la înfiinţarea regatului lui David. Psalmistul apelează la trecut cu repetatele lui evenimente, cu răzvrătirea, suferinţa şi pedeapsa rezultate, cu scopul de a avertiza pe Israel să fie credincios lui Dumnezeu în prezent şi viitor. Psalmul este în esenţă didactic. El urmăreşte să înveţe pe om cum să ducă o viaţă neprihănită. Ca atare nu urmăreşte decursul istoric cu exactitate cronologică. Psalmistul aranjează materialul istoric aşa cum corespunde mai bine scopului său pentru a arăta

bunătatea lui Dumnezeu în ciuda răzvrătirii lui Israel. Nu este clară nici o împărţire pe strofe: subîmpărţirile mai mari sunt precum paragrafele din proză. Poemul abundă în expresii animate, vioaie şi în imagini artistice strălucite. Ca poezie, Psalmul 78 ar trebui comparat cu rapoartele pur faptice din cărţile istorice ale VT.


1. Poporul Meu. Versetele 1-8 anunţă scopul psalmului. Relatarea istoriei lui Israel pe punctul de a fi desfăşurată nou ar trebuie să constituie o avertizare pentru prezent şi un sfat pentru viitor (vezi LS 196).

Învăţăturile. [Legea, KJV]. Ebr. torah, învăţătură (vezi la Proverbe 3,1).

Psalmi 78:2 2. Pilde. [Parabole, KJV]. Ebr. mashal (vezi la Psalm 49,4; cf. Matei 13,34.35). O parabolă cere atenţieşi meditaţie profundă pentru a fi înţeleasă pe deplin.

Psalmi 78:4 4. Neamului de oameni care va veni. [Generaţiei care va veni, KJV]. Este indicat cursul tradiţiei. Este osarcină sfântă a fiecărei generaţii de a înmâna celei imediat următoare istoria providenţei lui Dumnezeu.

Psalmi 78:5 5. A dat o Lege. Dumnezeu intenţiona ca Legea Sa să fie dată ca învăţătură din generaţie în generaţie şisă devină o putere vie în viaţa israeliţilor (vezi Exod 10,2; 13,8.14; Deuteronom 4,9; 6,7. 20).

Psalmi 78:9 9. Efraim. Seminţia aceasta este amintită pe nume probabil pentru că într-un anumit timp a fost cea mainumeroasă şi cea mai agresivă dintre seminţii. Iosua a fost din seminţia lui Efraim (Numeri 13,8.16). Nu se ştie la care întâmplare anume se face aici referire, dacă se face la vreuna. S-ar putea ca Efraim să fie aici simbolul regatului întreg.

Psalmi 78:11 11. Au dat uitării. Vezi Psalm 106,13; cf. Psalm 78,7.

Psalmi 78:12 12. Ţoab. O cetate-depozit egipteană pe malul răsăritean al braţului tanitic al Nilului. Cetatea mai era cunoscută şi sub numele Tanis şi e numită Ramses în Exod 1,11.

Psalmi 78:13 13. A despărţit. Vezi Exod 14,16. Psalm 78,13-16 enumeră ocaziile când au uitat de experienţa mării Roşii, de stâlpul de nor şi de foc din pustie şi de aprovizionarea cu apă din pustie.

Ca un zid. [Ca o grămadă, KJV]. Vezi la Psalm 15,8.

Psalmi 78:14 14. Nor. Vezi Exod 13,21; Psalm 105,39.

Psalmi 78:15 15. A despicat stânci. Vezi Exod 17,6; Numeri 20,11.

Psalmi 78:17 17. Să se răzvrătească [Să provoace, KJV]. Vezi Deuteronom 9,22; Evrei 3,16. Versetele 17-31 descriu cum Israel a cerut carne şi băutură şi ce pedeapsă a venit apoi.

Pustie. Ebr. şiyyah, care indică un ţinut arid, fără apă.

Psalmi 78:18 18. Au ispitit. Ebr. nasah, literal "au încercat", "au pus la probă".

Cerând. Simţămintele inimii s-au manifestat printr-un murmur de neplăcere concret.

Mâncare. Ebr. 'okel, "hrană" un termen generic, care înseamnă tot ce se mănâncă.

După poftele lor. Literal "pentru poftele lor", adică pentru ei (vezi la Psalm 16,10).

Psalmi 78:19 19. Să pună o masă. Vezi Psalm 23,5. Întrebările din v. 19 şi 20 puse în mod poetic pe buzele celor care murmurau, fac naraţiunea mai expresivă. Murmurele lor erau "împotriva lui Dumnezeu" care le dăduse toate motivele să se încreadă în El.

Psalmi 78:20 20. Şi pâine. Conform relatării istorice, ordinea acestor minuni a fost inversă (vezi Exod 16,8. 12; 17,6;Numeri 11,31.32; 20,8-11). Psalmistul se abate la ordinea strict cronologică.

Carne. Ebr. she'er, "mâncare de carne" (vezi la v. 18).

Psalmi 78:21 21. Foc. Vezi Numeri 11,1; Psalm 106,18.

Psalmi 78:23 23. Porţile cerurilor. Compară cu 2 Regi 7,2.19; Maleahi 3,10. Versetele 23-25 reprezintă o descriere poetică aleasă a darului manei.

Psalmi 78:24 24. A plouat. Vezi Exod 16, 4. În tot raportul poetic din psalmul acesta se observă o strânsă asemănarecu limbajul şi expresiile din raportul istoric.

Grâu. Ebr. dagan, "grâne" sau "merinde" (vezi Exod 16,4; Psalm 105,40; cf. Ioan 6,31). Mana semăna cu "sămânţa de coriandru" (vezi Exod 16,31).

Psalmi 78:25 25. Pâinea celor mari. [Hrana îngerilor, KJV]. Literal, "hrana celor puternici". Cei puternici sunt îngeriilui Dumnezeu (Psalm 103,20). LXX traduce "pâinea îngerilor". De aici nu trebuie să deducem că mana este hrana îngerilor. Expresia înseamnă doar "hrană procurată de...îngeri" (PP 297).

Psalmi 78:26 26. A pus. Versetele 26-31 sunt o poetică descriere plastică a minunii trimiterii prepeliţelor şi a rezultatelor acesteia.

Psalmi 78:27 27. Carne. Vezi Exod 16,13; Numeri 11,31.

Psalmi 78:29 29. S-au săturat din destul. Vezi Numeri 11,20; cf. Psalm 106,15.

Psalmi 78:32 32. N-au crezut. Vezi Evrei 4,2.6. Versetele 32-55 continuă relatarea lecţiilor neînvăţate, reluând raportul din Exod în v. 42.

Psalmi 78:34 34. Se întorceau. Versetele 34-39 sunt un tablou cât se poate de bine conturat al păcatului omului şi al pedepsei, al întoarcerii lui temporare la Dumnezeu şi al milei nemărginite a lui Dumnezeu faţă de copiii Lui rătăcitori.

Psalmi 78:36 36. Minţeau. Pocăinţa lor nu era o scârbă faţă de păcat, ci teama de pedeapsă (vezi la Psalm 32,6).

Psalmi 78:40 40. S-au războit. [L-au provocat, KJV]. Vezi la v. 17.

Psalmi 78:41 41. Să ispitească. Vezi la v. 18.

Să întărâte. Sau "să pună limite" Celui nemărginit, atotputernic.

Sfântul lui Israel. Compară cu Psalm 71,22.

Psalmi 78:42 42. Nu şi-au mai adus aminte. Vezi Psalm 105,5.

Psalmi 78:43 43. Semnele Lui. Naraţiunea plăgilor e reluată de la v. 12. Psalmistul pare să menţioneze numai şase din cele zece plăgi, începând cu prima, continuând cu a patra, a doua, a opta şi a şaptea şi încheind raportul cu a zecea. Psalmul nu este o lucrare ştiinţifică, ci un poem inspirat, în care autorul a ales doar suficiente faptedin cercetarea istorică pentru a crea impresia dorită.

Ţoan. Vezi v. 12.

Psalmi 78:44 44. Râurile în sânge. Prima plagă (Exod 7,17-21). Pluralul denumeşte Nilul şi canalele lui.

Psalmi 78:45 45. Muşte...broaşte. Plăgile a patra şi a doua (Exod 8,20-24.1-6).

Psalmi 78:46 46. Lăcuste. Plaga a opta (Exod 10,4-15; cf. Psalm 105,34; Ioel 1,4).

Psalmi 78:47 47. Piatră. Plaga a şaptea (Exod 9,18-26). Piatra a nimicit roadele câmpului şi a ucis vitele.

Grindină. [Brumă, KJV]. Ebr. chanamal, un cuvânt care apare numai aici. Sensul lui e îndoielnic. Dintr-o rădăcină arabă aparent similară, unii derivă "inundaţie devastatoare". "Brumă" este traducerea LXX.

Psalmi 78:48 48. Focului cerului. [Trăsnete fierbinţi, KJV]. Ebr. reshaphim, "flăcări", aici descriind probabil "fulgere" (vezi Exod 9,24).

Psalmi 78:49 49. Mânia Lui aprinsă. Versetele 49-51 descriu plaga a zecea (Exod 12,29.30).

Îngeri aducători de nenorociri. [Îngeri răi, KJV]. Adică îngeri care aduc rele.

Psalmi 78:51 51. Pârga puterii. Similar în construcţie şi înţeles literal cu "întâii născuţi" (vezi p. 24).

Corturile lui Ham. Ham a fost tatăl lui Miţraim, strămoşul egiptenilor (vezi la Genesa 10,6; cf. Psalm 105,23.27).

Psalmi 78:52 52. Ca pe nişte oi. Versetul acesta Îl descrie pe Păstorul lui Israel care Îşi conduce oile de la o păşune

la alta prin mijlocul pustiei (vezi la Psalm 23,1; cf. Psalm 77,20).

Psalmi 78:53 53. Marea a acoperit. O scurtă revenire la tratarea eliberării de la Marea Roşie, cu contrastul idealist între încrederea lui Israel şi groaza egiptenilor (Exod 14,13.25).

Psalmi 78:54 54. Spre muntele acesta. Cu licenţa rapidităţii poetice, psalmistul cuprinde distanţa dintre experienţa dela Marea Roşie şi intrarea în Canaan într-un singur verset. Israeliţii sunt la hotarele Ţării făgăduite.

Psalmi 78:55 55. Moştenire. Vezi Numeri 34,2; Iosua 23,4.

Psalmi 78:56 56. Ispitit. Compară cu v. 17.18.41. Versetele 54-64 reiau istoria dureroasă a răzvrătirii şi a pedepsirii.

Psalmi 78:57 57. Un arc înşelător. Unul care nu loveşte direct la ţintă şi care este aşadar înşelător pentru arcaş (vezi Osea 7,16).

Psalmi 78:58 58. Înălţimile. Centre de cult idolatru.

Gelozia. Vezi Exod 20,5; 34,14. Dumnezeu cere ca noi să-I servim cu nimic mai puţin decât cu întreaga noastră fiinţă (vezi Deuteronom 6,13.20-25; Matei 4,10).

Psalmi 78:59 59. A urgisit. [I-a fost scârbă, KJV]. Mai degrabă "a lepădat".

Psalmi 78:60 60. Silo. Timp de aproape 300 de ani cortul şi chivotul au fost la Silo, un loc la aproximativ 16 km nord de Betel (vezi Iosua 18,10; Judecători 18,31; 1 Samuel 4,3). După ce chivotul a fost capturat de filisteni (1 Samuel 4) şi recuperat, n-a mai fost adus la Silo, ci în final a fost dus la Ierusalim (vezi PP 514; cf. Ieremia 7,12.14).

Psalmi 78:61 61. Slava. [Tăria Sa, KJV]. Chivotul (vezi 1 Samuel 4,3.21; Psalm 132,8).

Psalmi 78:62 62. Sabiei. Vezi 1 Samuel 4,2.10.

Psalmi 78:63 63. I-a ars focul. Un tablou al pustiirii: tinerii nimiciţi în bătălie, tinerele nemăritate, preoţii omorâţi (vezi 1 Samuel 4,11), morţii nejeliţi (vezi Iov 27,15). Gândiţi-vă la pustiirea unei ţări în care nu mai există ceremonii de căsătorie sau ritualuri funerare!

Psalmi 78:65 65. Ca unul care a dormit. Prin această metaforă puternică, psalmistul îl prezintă pe Dumnezeu ca nepăsător cu totul faţă de poporul Său şi care apoi Se ridică acţionând în favoarea acestuia. Folosirea acestei curioase figuri de stil şi a aceleia a unui viteaz care strigă puternic când se trezeşte din ameţeala beţiei, pare străină pentru gândirea noastră modernă apuseană, dar în nici un caz nu e nefirească pentru mentalitatea orientală.

Psalmi 78:67 67. Cortul lui Iosif. Timp de mulţi ani sanctuarul fusese pe teritoriul lui Iosif (vezi v. 60). Mai târziu Ierusalimul de pe teritoriul lui Iuda a devenit locaşul chivotului (vezi 2 Samuel 6,1-18).

Psalmi 78:70 70. A ales pe David. Psalmul se încheie cu frumosul tablou al păstorului turmei care devine, prin alegerea făcută de Dumnezeu, păstorul lui Israel (vezi 1 Samuel 16,11-13; 2 Samuel 3,18; 7,5. 8).

Psalmi 78:71 71. Dindărătul oilor care alăptau. Păstorul credincios nu numai că îşi conduce oile, ci el însuşi merge în urma oilor care alăptează pentru ca să lua, la nevoie, mieii nou născuţi ai turmei.

Psalmi 78:72 72. I-a cârmuit. [I-a păscut, KJV]. Un frumos omagiu adus regelui-păstor al lui Israel; el a cârmuit cu dreptate şi pricepere (vezi 1 Regi 9,4).


1-45 T 37

4-7 MH 448

5-8 5T 38

7 PK 378

10 8T 276

15.16 PP 298; SR 132

18-21 PP 378

19 CH 495; EW 56; FE 319; MH 200; PK 242; 6T 178

24 COL 287; MH 202, 311

24.25 PP 297

25 MM 277; SR 130; 6T 372

32-35.37-39 PP 410

37-39 Ed 45

38.39 8T 276

41 3T 209

52.58.60.61 PP 545

61 8T 276

68.69 GC 23

Psalmi 79:1 INTRODUCERE. - Psalmul 79 este o elegie cu privire la pustiirea Ierusalimului pe vremea captivităţii babiloniene (vezi Psalm 74). Începe cu o descriere expresivă a Ierusalimului în ruine şi a locuitorilor lui ajunşi pradă săbiei, continuă cu rugăciune de izbăvire şi de revărsare a pedepsei asupra invadatorilor şi se încheie cu o cântare de laudă şi cu o promisiune de recunoştinţă veşnică. Deşi neregulat ca strofe, psalmul curge lin de la

un capăt la altul din punctul de vedere al gândirii. El a fost preferatul hughenoţilor francezi şi al puritanilor englezi.

Cu privire la preambul vezi introducere la Psalm 74; de asemenea p. 617, 627.

1. Neamurile. Sau "naţiunile" (vezi la Psalm 2,1). Versetele 1-4 deplâng în mod expresi grozavele nenorociri care au venit asupra lui Israel.

Moştenirea. Vezi Psalm 28,9; 74,2; 78,62.

Au pângărit. Năvălind în interiorul lui, furând mobilierului sacru, distrugându-i slujbele, incendiindu-l, babilonienii au pângărit Templul (vezi 2 Cronici 36,17.18; Ieremia 52,17-23; cf. Psalm 74,4-7).

Psalmi 79:2 2. Trupurile neînsufleţite. [Trupurile moarte, KJV]. Versetul acesta descrie măcelul îngrozitor când Ierusalimul a fost ocupat de babilonieni. Morţii au fost lăsaţi neîngropaţi, hrană pentru animalele sălbatice şi pentru vulturi (vezi 2 Cronici 36,17; cf. Deuteronom 28,26; Ieremia 7,33; 8,2; 9,22; etc.).

Psalmi 79:3 3. Nimeni să-i îngroape. Vezi Ieremia 14,16. Pentru cei din vechime constituia o mare dezonoare de a nu se acorda cuiva o înmormântare onorabilă. Chiar şi criminalii executaţi se cerea să fie îngropaţi decent (vezi Deuteronom 21,23).

Psalmi 79:4 4. Vecinilor. Vezi la v. 12.

Psalmi 79:5 5. Până când? Compară cu Psalm 74,1.10; 77,7-9; 89,46.

Mânia. [Gelozia, KJV]. Vezi la Psalm 78,58.

Psalmi 79:6 6. Varsă. Compară v. 6 şi 7 cu Ieremia 10,25 cu care se asemănă în mod evident.

Nu te cunosc. Poate mai bine "nu te-au recunoscut". Tuturor naţiunilor li s-a dat o măsură de descoperire divină (vezi Romani 1,18-25; 2,14-16).

Psalmi 79:8 8. Nelegiuirile strămoşilor noştri. [Nelegiuirile dinainte, KJV]. Sau "nelegiuirile celor ce au fost înainte de noi". Rugăciunea este ca Dumnezeu să nu îngăduie ca ei să sufere rezultatele păcatelor strămoşilor lor (vezi Exod 20,5; Plângeri 5,7).

Să ne iasă înainte. [să ne protejeze, KJV]. Vezi la Ps. 18,5; cf. Psalm 59,10.

Psalmi 79:9 9. Dumnezeul mântuirii noastre. Psalmistul se încrede în puterea mântuitoare a lui Dumnezeu.

Slava Numelui Tău. Dumnezeu este chemat să vină în ajutorul lui Israel, nu de dragul lui Israel - el nu merită - ci pentru propria Lui slavă (vezi la Exod 32,12). De două ori în versetul acesta se face apel la Numele lui Dumnezeu (vezi la Psalm 5,11; 7,17).

Iartă-ne. [Curăţeşte-ne, KJV]. Ebr. kaphar, tradus în general, "a face ispăşire" (vezi Exod 30,15).

Psalmi 79:10 10. Pentru ce? În antichitate biruinţa asupra unei puteri străine era considerată triumf asupra zeilor ei. Psalmistul e plin de râvnă pentru îndreptăţirea puterii lui Dumnezeu. Moise a făcut o cerere asemănătoare cel

puţin în două ocazii (Exod 32,12; Numeri 14,13-19).

Neamurile. [Păgânii, KJV]. Naţiunile (vezi la Psalm 2,1; 9,5).

Să se ştie. Psalmistul insistă ca judecata lui Dumnezeu să vină asupra naţiunilor nelegiuite care au vărsat sângele servilor Lui.

Psalmi 79:11 11. Gemetele. Referirea este la gemetele evreilor din robie (vezi Psalm 137,1-6; Plângeri 1,3-5).

Cei ce pier. [Rânduiţi să moară, KJV]. Literal, "copii ai morţii" (vezi Psalm 102,20).

Psalmi 79:12 12. Vecinilor. Naţiunile învecinate ale lui Israel, care s-au lăudat cu nenorocirea lui Israel, în loc să încerce să le dea o mână de ajutor împotriva invadatorului (vezi la v. 4; cf. Psalm 44,13; Daniel 9,16).

De şapte ori. Ideea este a unei răzbunări depline, şapte fiind simbolul plinătăţii (vezi Genesa 4,15.24; Psalm 12,6; Matei 18,21.22).

Psalmi 79:13 13. Turma păşunii Tale. Vezi la Psalm 74,1; cf. Psalm 78,52.

Vom vesti. Israel, aşa cum era situat pe "magistrala al naţiunilor", urma să fie lumina lumii (vezi Isaia 43,21).

Din neam în neam. [Tuturor generaţiilor, KJV]. Într-un cântec triumfal de laudă, poetul făgăduieşte să transmită mai departe generaţiilor următoare cât de bun este Dumnezeu.

Psalmi 80:1 INTRODUCERE. - Psalmul 80 a fost scris într-un timp de mare nenorocire naţională. El este o rugăciune pentru redobândirea a bunăvoinţei lui Dumnezeu de către poporul Său. În această elegie frumoasă şi patetică, psalmistul îl aseamănă pe Israel cu o viţă de vie cultivată cândva cu grijă şi care fusese transplantată din Egipt, dar care acum era expusă prăpădului. Psalmul e marcat printr-un refren care revine, cu uşoare modificări, în v. 3.7.14.19. Aranjamentul în strofe e neregulat.

Cu privire la autorul psalmului, vezi COL 214, cf. v. 8.


1. Ia aminte. Vezi la Psalm 20,1; 55,1.

Păstorul lui Israel. Israel e turma lui Dumnezeu (vezi la Psalm 23,1-4; cf. Psalm 74,1; 77,20; Psalm 78,52; Genesa 49,24).

Heruvimi. Mai de grabă "heruvim" (vezi la Psalm 18,10). "Heruvimi" este de fapt un plural dublu, format prin adăugarea lui i, semnul pluralului [în rom.], la im, semnul pluralului ebraic. Cu privire la heruvimiide pe chivot, vezi la Exod 25,18.

Psalmi 80:2 2. Efraim. Cele trei seminţii menţionate aici erau urmaşii aceloraşi mame (vezi Genesa 46,19. 20; Numeri 2,18-24; 10,22-24).

Psalmi 80:3 3. Ridică-ne. [Reîntoarce-ne, KJV]. Un refren care apare în forme diferite şi dezvoltate în v. 7, 14 şi 19.

Dumnezeule. Ebr. 'Elohim. Refrenul din v. 7 şi 14 au 'Elohim şeba'oth, "Dumnezeul oştirilor" (vezi Psalm 24,10; vezi vol. I, p. 170-173).

Să strălucească faţa Ta. Vezi Psalm 4,6; 67,1.

Psalmi 80:4 4. Doamne, Dumnezeul oştirilor. Vezi la Psalm 24,10; cf. Psalm 59,5; 80,19; 84,8.

Cu toată rugăciunea. [împotriva rugăciunii, KJV]. Dumnezeu părea să fie mânios chiar şi atunci când poporul Său se ruga (vezi Plângeri 3,44).

Psalmi 80:5 5. Din plin. [Cu o mare măsură, KJV]. Dumnezeu părea să le dea cu măsură întristarea, aşa cum cinevamăsoară altcuiva băutura. Cât priveşte o paralelă ugaritică, vezi la Psalm 42,3.

Psalmi 80:7 7. Dumnezeul oştirilor. Refrenul este dezvoltat de la "Dumnezeule" la "Dumnezeul oştirilor", poate într-o încercare de a dovedi o şi mai mare stăruinţă (vezi la v. 4).

Psalmi 80:8 8. Tu ai adus. Psalmistul îl descrie acum pe Israel aşa cum fusese când şi aşa cum ajunsese acum folosind simbolul unei viţe de vie. Descrierea este făcută cu multă frumuseţe şi cu mult patos (v. 8-19).

Vie. Folosită adesea ca simbol pentru Israel (vezi Isaia 5,1-7; Osea 10,1; DA 675). La intrarea în Templul de pe vremea lui Isus, o viţă făcută din aur şi din argint reprezenta pe Israel ca o viţă rodnică şi prosperă (vezi DA 575; cf. Ioan 15,1-5).

Ai izgonit. Dumnezeu a alungat popoarele Palestinei pentru păcatul lor şi a permis ca Israel să moştenească pământurile lor (vezi Exod 3,8; 33,2).

Psalmi 80:9 9. Ai făcut loc. Ebr. panah, sugerând aici ideea de "a defrişa". E clar descrisă purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

Umplut. Extinderea domeniului lui Israel e reprezentată printr-o viţă bogată care se întinde peste o suprafaţă întinsă.

Psalmi 80:10 10. Cedri ai lui Dumnezeu. [Cedrii frumoşi, KJV]. Cuvintele adăugate "ca nişte" sunt mai bine omise. Pasajul este mai simplu tradus "cedrii frumoşi erau acoperiţi cu ramurile lor". Psalmul descrie hotarele lui Israel ca întinzându-se spre nord până în Liban.

Psalmi 80:11 11. Mare. Mediterana la vest.

Râu. Eufratul, hotarul estic (vezi Iosua 1,4; vezi la 1 Regi 4,21).

Psalmi 80:12 12. Gardul. Vezi Isaia 5.5. Părea că Dumnezeu lăsase hotarele lui Israel nepăzite.

Psalmi 80:13 13. Râmă. Aşa cum fiarele sălbatice precum mistreţul sălbatic, leul, tigrul, lupul prăpădesc via, tot aşa vrăjmaşii lui Israel pustiesc ţara.

Psalmi 80:14 14. Dumnezeul oştirilor. Vezi la v. 4.

Cer. Locul unde locuieşte Dumnezeu. (vezi 1 Regi 8,30.34.36.39.43, etc.).

Cercetează. Nu din mânie, ci din milă.

Psalmi 80:16 16. Arsă. Versetul acesta descrie starea dezolantă a viei, ca şi cum ar fi fost nimicită de foc şi de secure.

Psalmi 80:18 18. Înviorează-ne. Adică adu-ne la viaţă.

Vom chema Numele. Adică ne vom închina Ţie. Psalmistul vorbeşte pentru naţiune. Dacă biserica şi-ar respecta juruinţele, cât de rapid s-ar putea face lucrarea lui Dumnezeu pe pământ!

Psalmi 80:19 19. Doamne, Dumnezeul oştirilor. Vezi la v. 4. Psalmul se încheie cu refrenul în forma lui completă.


1 PP 62

1-11 PK 356

8 GC 19

12-15.18.19 PK 359

Psalmi 81:1 INTRODUCERE. - Psalmul 81 este un imn de sărbătoare compus se pare pentru a fi folosit folosire la una din marile sărbători ebraice - probabil Paştele sau Sărbătoarea corturilor. Începe cu o invitaţie bucuroasă de a lua parte la închinare în ziua de sărbătoare (v. 1-5) şi apoi continuă cu prezentarea însemnătăţii sărbătoriitrecând în revistă legătura lui Dumnezeu cu poporul Său şi îndemnându-l să umble pe căile Lui (v. 6-16). În prima parte a psalmului, vorbeşte psalmistul; în a doua parte, Dumnezeu Se adresează poporului şi cere ascultare în lumina binecuvântărilor din trecut, făgăduind binecuvântări ca rezultat al ascultării. În ritualul sinagogii moderne, Psalmul 81 este cântat în Ziua Anului nou iudaic.


1. Cântaţi cu veselie. [Cântaţi tare, KJV]. Indicând ardoarea şi sinceritate deosebite (vezi 2 Cronici 20,19; Psalm 33,3). Psalm 81,1-5 este o invitaţie la închinare.

Tăria. Vezi Psalm 27,1; 28,8.

Psalmi 81:2 2. Tobă. Vezi p. 30.

Arfa. Vezi p. 34.

Alăută. Vezi p. 33.

Psalmi 81:3 3. Trâmbiţă. Ebr. shophar, care se deosebeşte de chaşoşerah, tradus de asemenea "trâmbiţă" (vezi p. 39, 40).

Luna nouă. Vezi Levitic 23,24; Numeri 29,1.

Lună plină. [Timpul rânduit, KJV]. Ebr. keseh, "lună plină".

Sărbătorii. Unii consideră că se face referire la Sărbătoarea corturilor (vezi 1 Regi 8,2.65; 12,32; Neemia. 8,14; 2 Cronici 5,3; 7,8). Între Sărbătoarea trâmbiţelor, din ziua întâi a lunii Tişri, şi Sărbătoarea corturilor care începe în ziua a cincisprezecea a lunii Tişri, era Ziua Ispăşirii, în ziua a zecea a lunii. Această ordine a făcut din Sărbătoarea corturilor sărbătoarea anuală principală. În acord cu unii comentatori, este vorba de Paşti prin expresia "sărbătorii noastre" ["Ziua sărbătorii noastre solemne", KJV], datorită poziţiei acordate Paştelui în calendarul ritual.

Psalmi 81:4 4. Pentru. Sărbătorile urmau fie ţinute cu voie bună pentru că ele fuseseră rânduite de Dumnezeu şi pentru că erau socotite un privilegiu special al poporului lui Dumnezeu (vezi Levitic 23,23-25).

Psalmi 81:5 5. Iosif. Poporul Israel reprezentată de Iosif, probabil datorită importanţei lui din timpul locuirii în Egipt (vezi Psalm 80,1; cf. Genesa 49,26). El a fost de fapt "mântuitorul" poporului său.

Împotriva ţării. [Prin ţara, KJV]. Probabil referindu-se la timpul exodului şi la plăgi în special. Poate că se face o referire aparte la plaga a zecea, care a produs eliberarea israeliţilor.

Am auzit. Propoziţia care începe cu expresia aceasta ar trebui probabil să fie legată de versetul următorşi astfel să facă introducerea la cuvântarea lui Dumnezeu de mustrare care se află în v. 6-16. Nu există nici indicaţie verbală de schimbare a vorbitorilor. O astfel de tranziţie bruscă nu e ceva neobişnuit în ebraică.

Psalmi 81:6 6. Povara. Adesea sclavii egipteni îşi purtau poverile pe umeri. Dumnezeu a îndepărtat povara sclaviei eliberându-i pe evrei din Egipt (vezi Exod 1,11-14; 5,4-17).

Coşul. [Oale, KJV]. Sau "din coşuri", referindu-se probabil la coşul în care sclavii purtau lutul care trebuia să fie făcut cărămizi.

Psalmi 81:7 7. Ai strigat în necaz. Vezi Exod 2,23; 3,9; 14,10.

Locul tainic al tunetului. Probabil o referire la stâlpul de nor (vezi Exod 14,24) sau la experienţa de la Sinai (vezi Exod 19,17-19), unde Dumnezeu a făcut legământ cu Israel.

Meriba. Vezi Exod 17,1-7; Numeri 20,13; cf. Psalm 78,20.

Oprire. [Selah, KJV].Vezi la p. 629.

Psalmi 81:8 8. Poporul Meu. Cu toate că este pornit spre răzvrătire, Israel este încă poporul lui Dumnezeu (vezi v. 11). Fericit gând: Dumnezeu nu renunţă uşor poporul Său!

Psalmi 81:9 9. Nici un Dumnezeu străin. O aluzie la porunca a doua a decalogului (vezi Exod 20,4-6; Deuteronom 5,8-10).

Psalmi 81:10 10. Eu sunt. Vezi Exod 20,2; cf. Deuteronom 5,6. Având în vedere tendinţa lui Israel de a uita, aducerea aminte era mereu necesară.

Deschide-ţi gura larg. Dumnezeu l-a răscumpărat pe Israel din Egipt şi după aceea i-a împlinit toate nevoile, materiale şi spirituale. O, bogăţie a darurilor lui Dumnezeu (vezi Efeseni 3,20)!

Psalmi 81:11 11. Poporul Meu. Vezi la v. 8. Cuvântarea principală e reluată de la v. 7.

N-a ascultat. Vezi Deuteronom 32,15.18; Psalm 78,10.41.56; cf. 2 Regi 17,14; 2 Cronici 36,15.16; Ezechiel 20,8; Osea 9,17.

Psalmi 81:12 12. I-am lăsat. Duhul lui Dumnezeu nu se luptă pururi cu oamenii (vezi Genesa 6,3). Când oamenii stăruie să se răzvrătească şi să-şi împietrească inima, Dumnezeu îi lasă în voia lor şi să sufere rezultatele alegerii lor. Guvernarea lui Dumnezeu este bazată pe alegerea morală liberă; Dumnezeu nu forţează voinţa. Elîl avertizează pe om că neascultarea aduce distrugere, dar nu împiedică alegerea contrară a omului (vezi PP 440, 441).

Psalmi 81:13 13. Poporul Meu. Vezi la v. 8. Cuvântarea trece de la Israelul din trecut la Israelul din prezent, arătând care ar fi fost urmările credincioasei ascultări de poruncile lui Dumnezeu.

Ar umbla. [Ar fi umblat, KJV]. Mai degrabă, "ar umbla" (vezi Deuteronom 5,29; 32,29; Isaia 48,18; Luca 19,42).

"Din tot ce-i trist în grai s-a scris,

‚Ar fi putut fi' e cel mai trist!"

-JOHN GREENLEAF WHITTIER, "Maud Muller."

Psalmi 81:14 14. Într-o clipă aş înfrunta. [Repede aş fi înfruntat, KJV]. Mai degrabă: "aş înfrunta". Apelul este făcut Israelulului din vremea psalmistului. Pocăinţa şi ascultarea sunt preţul izbăvirii de vrăjmaş.

Psalmi 81:15 15. L-ar linguşi. [S-ar fi supus, KJV]. Preferabil, "i s-ar supune".

Fericirea. [Timpul, KJV]. Adică ca naţiune.

Psalmi 81:16 16. L-aş hrăni. [I-ar fi hrănit, KJV]. Mai degrabă, "i-ar hrăni". Astfel de schimbări bruşte de la "eu" la "el" sunt frecvente în poezia ebraică (vezi Psalm 22,26).

Cel mai bun. Literal, "gras" (vezi Deuteronom 32,14; Psalm 147,14). Când Dumnezeu revarsă darurile Sale, alege ce e mai bun. Nu e nici o urmă de zgârcenie legată de generozitatea Tatălui.

Miere din stâncă. Mierea cea mai bună şi mai curată, depozitată de albine în fortăreţele stâncoase ale munţilor (vezi Deuteronom 32,13).


1.28T 12

11.12 PP 441; 3T 73

12 3T 172

Psalmi 82:1 INTRODUCERE. - Psalmul 82 este chemarea în judecată de către Dumnezeu a judecătorilor nedrepţi

care stăpânesc peste Israel. El a fost compus probabil într-o vreme când se manifestau multă nedreptate şi corupţie în administrarea dreptăţii. Psalmul are trei părţi: (1) Dumnezeu este prezentat ca Judecător suprem (v. 1); (2) Dumnezeu trece la denunţarea judecătorilor nedrepţi şi a judecăţii corupte (v. 2-7); (3) Psalmistul Îlimploră pe Dumnezeu să se ridice şi să judece (v. 8). Psalmul are învăţături pentru toţi copiii lui Dumnezeu în ce priveşte purtarea unora faţă de alţii. Psalmul 58, care este asemănător ca temă, dar deosebit în tratare, şi Isaia 3,13-15 au valoare comparativă în studiul acestui scurt, dar impresionant psalm. Experienţa lui Iosafat este de asemenea vrednică de studiat (vezi 2 Cronici 19,8-11; PK 197, 198).


1. Dumnezeu. Ebr. 'Elohim (vezi vol. I, p. 170, 171).

Stă. Sau, "îşi ia locul", ca la convocarea unei adunări sau participarea la ea.

Dumnezeu. [Puternici, KJV]. Ebr. 'El, "Dumnezeu" (vezi vol. I, p. 171). "Adunarea lui Dumnezeu" ["a celor puternici", KJV] se poate referi la Israel în general (vezi Numeri 27,17; 31,16; Iosua 22,16.17) sau specific, din context, la adunarea judecătorilor, cărora Dumnezeu le încredinţează autoritatea de a împărţi dreptate.

Dumnezeilor. Ebr. 'Elohim, aici probabil "judecători", aşa cum e tradus numele 'Elohim în Exod 21,6; 22,8.9. Judecătorii pot fi numiţi 'Elohim în sensul că sunt reprezentanţi ai suveranităţii lui Dumnezeu (vezi Exod 7,1).

Psalmi 82:2 2. Până când? Dumnezeu, Judecătorul suprem, vorbeşte judecătorilor lui Israel.

Veţi căuta la faţa. A arăta părtinire pe baza circumstanţelor sau a poziţiei era interzisă în Israel (vezi Levitic 19,15; Deuteronom 1,17; Fapte 10,34).


Psalmi 82:3 3. Faceţi dreptate. [Apăraţi, KJV].Compară cu Isaia 1,23; Ieremia 5,28.

Daţi dreptate. Nu numai ascultarea cazurilor, ci şi exprimarea dreptăţii veritabile în hotărâri.

Psalmi 82:4 4. Izbăviţi-i. Sau "smulgeţi-i".

Psalmi 82:5 5. Ei nu vor să ştie. [Ei nu ştiu, KJV]. Versetul acesta pare să fie o observaţie parantetică a psalmistului, făcând plastică, printr-o ilustraţie, denunţarea de către Dumnezeu a judecătorilor nedrepţi (vezi Psalm 53,4; 73,22).

În întuneric. Refuzând să-L cunoască pe Dumnezeu, ei sunt necalificaţi pentru sarcina dată lor de Dumnezeu de a face judecată (vezi Proverbe 2,13; Ioan 3,19).

Temeliile pământului. Probabil aici principiile fundamentale ale guvernării morale.

Se clatină. Când judecătorii nedrepţi administrează dreptatea, bazele cârmuirii morale se clatină şi cad. Cârmuirea pământească, care e datoare să reflecte cârmuirea lui Dumnezeu, se transformă în anarhie.

Psalmi 82:6 6. Dumnezei. Ebr. 'Elohim (vezi la v.1). Cu privire la folosirea de către Mântuitorul a versetului acestuia, vezi Ioan 10, 34-38.

Psalmi 82:7 7. Oameni. Ebr. 'adam, "omenire" (vezi la Psalm 8,4; şi la Genesa 1,26).

Domnitor. [Prinţ, KJV]. Persoane de rang înalt. Chiar dacă au fost numiţi 'Elohim (vezi la v. 1.6), vor muri din cauza necredincioşiei lor.

Psalmi 82:8 8. Scoală-Te. Compară cu Psalm 3,7.

Toate neamurile sunt ale Tale. [Vei moşteni toate neamurile, KJV]. În cuvintele lui Ioan: "Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său" (Apocalipsa 11,15; cf. Daniel 2,44, 45).


1.3.4PK 198

Psalmi 83:1 INTRODUCERE. - Psalmul 3 face un înfocat apel la Dumnezeu pentru izbăvirea lui Israel şi pentru dăinuirea naţiunii sfinte. Se formase o conspiraţie de naţiuni împotriva lui Israel; poate că se face o referire specifică la unirea lui Moab, Amon şi Edom pe vremea lui Iosafat (vezi 2 Cronici 20; PK 200). Solia se aplicăla orice perioadă când copiii lui Dumnezeu sunt asaltaţi de o coaliţie a vrăjmaşilor şi au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Aceasta este unul dintre psalmii de imprecaţie (vezi p. 624). Se spune că Krüger a folosit deseori versurile lui în timpul războiul burilor în mesajele lui către Volksraad şi în depeşele trimise ofiţerilor săi.


1. Nu tăcea. Vezi Psalm 28,1; cf. Isaia 62,7. Psalmistul ştie că dacă poporul lui Dumnezeu trebuie să fie izbăvit din criză, Dumnezeu nu trebuie să tacă. Succesiunea impetuoasă a unor propoziţii scurte reprezintălimbajul stăruinţei şi a mijlocirii în timp de strâmtorare.

Psalmi 83:2 2. Te urăsc. Compară cu Psalm 81,15.

Psalmi 83:4 4. Să-i nimicim. Versetul arată prezenţa unui complot bine conceput din partea naţiunilor înconjurătoare de a desfiinţa pe Israel din mijlocul naţiunilor, probabil cu intenţia de a împărţi ţara între ele (vezi 2 Cronici 20,11; Psalm 138,7).

Să nu ne mai pomenească. Compară cu Deuteronom 32,26; Psalm 34,16; 109,13. A fost totdeauna dorinţa lui Satana de a nimici biserica lui Dumnezeu. Pentru vrăjmaş, cuvintele "Hristos" şi "creştin" sunt obiectul unui dispreţ suprem.

Psalmi 83:5 5. Se strâng toţi cu o inimă. [Se sfătuiesc împreună cu un gând, KJV].Vezi Psalm 2.2.

Psalmi 83:6 6. Corturile. Aici înseamnă "locuitorii în corturi" (prin metonimie). Cuvântul descrie bine viaţa nomadă a triburilor arabe.

Versetele 6-8 vorbesc despre naţiunile care uneltesc. Întrucât nu e dovadă istorică că la o anumită dată toate aceste naţiuni s-au unit împotriva lui Israel, poate că lucrul cel mai bun ar fi de a înţelege că lista popoarelor serveşte scopului poeziei. Reuniunea unui astfel de formidabil şir de naţiuni amplifică amploarea crizei, accentuând primejdia în care se află Israel din cauza duşmanilor de la hotar. Israel, înconjurat de naţiuni vrăjmaşe, nu are la cine să recurgă decât la Dumnezeu. Uneori Dumnezeu lipseşte pe oameni de tot ajutorul material pentru ca ei să înveţe să se sprijine pe El.

Agareniţi. Un popor nomad care a trăit la est de Galad şi s-a lutat cu israeliţii pe timpul lui Saul (vezi 1 Cronici 5.10.19-22). Israel i-a învins şi le-a ocupat teritoriul.

Psalmi 83:7 7. Ghebal. Probabil ţinutul muntos de la nord de Edom (vezi Iosif Flavius, Antiquities, ii. 1. 2).

Amalec. Un popor care a locuit la sud de Palestina între Idumeea şi Egipt. Erau un popor vechi, duşmani înveteraţi ai lui Israel. Contrar poruncii lui Dumnezeu de a-i nimici în totul pe amaleciţi, Saul l-a cruţat pe Agag, împăratul lor (vezi 1 Samuel 15,8-23) şi de aceea nu a mai fost lăsat să fie împărat.

Psalmi 83:8 8. Asiria. Asirienii, care ocupau partea centrală a văii Tigrului (vezi la Genesa 10,22).

Copiilor lui Lot. Moab şi Amos (vezi Genesa 19,37,38; Deuteronom 2,9.19). Aceste naţiuni au făcut uz de "braţul" altor naţiuni pentru a-şi împlini plin de răutate de distrugere a Israelului.


Psalmi 83:9 9. Madian. [Madianiţilor, KJV]. Se face referire la biruinţa lui Ghedeon asupra madianiţilor (vezi Judecători 7; 8), care a fost privită ca una dintre cele mai glorioase biruinţe din istoria lui Israel (vezi Isaia 9,4; 10,26).

Sisera. Istoria înfrângerii oştirilor lui Iabi şi a morţii lui Sisera lucrate de Debora e povestită în Judecători 4 şi celebrată în frumoasa poezie din Judecători 5.

Chison. Sau "Kişon" (vezi la Judecători 4,13).

Psalmi 83:10 10. Nimiciţi la En-Dor. Vezi la 1 Samuel 28,7.

Gunoi. Trupurile lor au îngrăşat pământul (vezi 2 Regi 9,37).

Psalmi 83:11 11. Oreb şi Zeeb. Au fost domnitori ai Madianului ucişi de efraimiţi sub conducerea lui Ghedeon (vezi Judecători 7.25).

Zebah. Zebah şi Ţalmuna erau regi ai Madianului, ucişi de Ghedeon (vezi Judecători 8,5.21). Măcelărirea lui Madian trebuie să fi fost deosebit de înfiorătoare, deoarece Isaia o menţionează împreună cu nimicirea egiptenilor la Marea Roşie ca fiind caracteristică pentru nimicirea care avea să vină asupra oştirilor lui Sanherib (Isaia 10,27).

Psalmi 83:12 12. Locuinţele. [Casele, KJV]. Ebr. ne'oth, "locuinţe" sau "păşuni". Naţiunile vrăjmaşe unelteau să pună stăpânire pe ţara unde Dumnezeu locuia în mijlocul poporului Său.

Psalmi 83:13 13. Vârtejul. [O roată, KJV]. Ebr. galgal, în general "roată", cu toate că galgal pare de asemenea că a fost folosit pentru potirul uscat în formă de roată al unui mărăcine (vezi Isaia 17,13). Rugăciunea este ca vrăjmaşul să fie alungat şi nimic complet, aşa cum vântul alungă azi ciulinii.

Paiul. Sau "pleava" (vezi Psalm 1,4). Lucrurile acestea descriu ce este foarte uşor şi lipsit de valoare (Iov 13,25, Maleahi 4.1), potrivite doar pentru distrugere.

Psalmi 83:14 14. Ca flacăra. Compară cu Isaia 9,18; 10,17.18; Zaharia 12,6.

Munţii. Adică vegetaţia care creşte pe munţi.

Psalmi 83:15 15. Urmăreşte-i. Compară cu Psalm 35,4-6.

Psalmi 83:16 16. Acoperă-le faţa. Dezamăgirea şi confuzia se observă pe faţă.

Să caute Numele Tău. Vezi la Psalm 5,11; 7,17. Rugăciunea psalmistului nu e ca vrăjmaşii lui Israel să fie făcuţi să sufere ci ca, prin evenimentele pe care Dumnezeu le îngăduie să vină asupra lor, să fie conduşi să-L recunoască şi să se întoarcă la El ca Dumnezeu al lor. Psalmistul ar vrea ca umilirea lor să ducă la supunerea lor faţă de voia lui Dumnezeu.

Psalmi 83:17 17. Să fie ruşinaţi. Psalmistul se roagă ca vrăjmaşii lui Israel să fie smeriţi şi aduşi chiar pe pragul nimicirii, ca să se întoarcă la Dumnezeu în sinceritate şi adevăr (vezi Isaia 37,20).

Ei. [în rom. subînţeles]. Cu referire la naţiunile care s-au unit.

Domnul. [Iehova, KJV]. Vezi la Exod 6,3.

Cel Prea Înalt. Psalmistul se roagă pentru nimicirea sau aproape nimicirea vrăjmaşilor lui Israel nu din spirit de răzbunare personală, ci pentru a arăta că Iehova este Cârmuitorul suprem al lumii. Scopul pedepsei este ca oamenii să-L poată cunoaşte pe Dumnezeu. În această observaţie remarcabilă se încheie psalmul.


1-18PK 200

Psalmi 84:1 INTRODUCERE. - Psalmul 84 a fost compus de David, "unsul" Domnului (v. 9; 4T 534), într-o vreme când era alungat din Ierusalim. El este o înflăcărată exprimare lirică a devoţiunii şi a iubirii pentru Casalui Iehova şi pentru serviciul Lui de închinare. Psalmul pare să descrie fericirea acelora care locuiesc în curţile sfinte (v. 1-4. 9-11); fericirea acelora care fac pelerinaje la sanctuar (v. 5-8); şi fericirea acelora care, lipsiţi deprivilegiul de a se închina în Casa lui Dumnezeu, îşi pun totuşi încrederea în Dumnezeu. Patosul acestui poem sensibil este sporit de ritmul elegiac în care sunt formate versurile evreieşti. Simţămintele acestui distins poemsacru sunt mai mult decât personale; ele sunt cele mai profunde sentimente ale oricărui copil al lui Dumnezeu care, lipsit de privilegiul comuniunii cu semeni creştini, a dorit mereu comuniunea cu fraţii săi în serviciul de închinare în grup. Psalmul 84 poate fi comparat cu Psalm 42. Se spune că Isabel Alison şi Marion Harris, scoţiene adepte ale presbiterianismului, au cântat Psalm 84 pe melodia "Martiri" când au mers la eşafod.


1. Plăcute. Sau " atrăgătoare".

Locaşurile.[Corturile, KJV]. Literal, " locuri de locuit".

Psalmi 84:2 2. Sufletul meu suspină.[ Sufletul meu doreşte, KJV]. O astfel de râvnă şi căldură ar trebui să caracterizeze rugăciunea creştinului (vezi 4T 534).

Strigă. Ebr. ranan, în general, " a striga de bucurie", (vezi Psalm 98,4).

Dumnezeul cel Viu. Spre deosebire de idoli, care sunt morţi (vezi Psalm 42,2, singurul loc din Psalmi unde mai apare expresia "Dumnezeul cel viu"; cf. Iosua 3,10; Osea 1,10). În NT expresia "viul Dumnezeu"

apare deseori (vezi Matei 16,16; Ioan 6,69; Fapte 14,15; Romani 9,26; 2 Corinteni 3,3; Evrei 3,12; Apocalipsa 7,2; etc.).

Psalmi 84:3 3. Pasărea. [ Vrabia, KJV]. Atât vrabia cât şi rândunica erau obişnuite în Palestina.

Altarele Tale. Sanctuarul (prin metonimie).

Sensul general al versetului, a cărui concluzie poetul o subînţelege, este că păsările au intrare liberă în curţile sfinte ale sanctuarului, îşi fac acolo cuibul fără să le deranjeze nimeni, în timp ce psalmistul este alungatde la izvorul bucuriei sale, nu i recunoaşte dreptul de a se închina în curţile sfinte. Apelul nostalgic al acestui verset este una din cele mai delicate şi mai frumoase exprimări ale dorului de casă din toată literatura. Ideea este accentuată în v. 10.

Psalmi 84:4 4. Ferice. [Binecuvântaţi, KJV]. Cea dintâi binecuvântare revărsată asupra acelora care locuiesc în curţile sfinte (vezi 1Cronici 9,19; 26.1; observă caracterului potrivit al preambulului la psalm). Psalmistul îi invidiază pe aceia care îşi devotează viaţa în serviciul de la sanctuar.

Tot mai pot să Te laude. Sanctuarul este un loc de continuă laudă, o pregustare a cerului.

Oprire.[Selah, KJV]. Vezi p. 629.

Psalmi 84:5 5. Ferice. [Binecuvântaţi, KJV]. A doua binecuvântare este revărsată asupra acelora care Îl păstrează pe Dumnezeu în inimă când călătoresc la Ierusalim (vezi v. 4.12) cu ocazia marilor sărbători naţionale.

Tăria. Fericit e omul care îşi dă seama că Dumnezeu este izvorul tăriei sale (vezi v.7)!

Încrederea. [Căile, KJV]. Ebr. mesilloth, "drumuri mari". S-a sugerat următoarea interpretare a pasajului: fericit e omul care cugetă la drumurile care duc la sanctuar, care se pregăteşte să călătorească pe ele, care se hotărăşte în inima lui să facă pelerinajul la Ierusalim şi să se închine în sanctuar. Cu prilejul fiecărui pelerinaj el anticipează semnele cunoscute ale drumului şi totdeauna, după aceea, fiecare pas al drumului cunoscut îi stăruie în minte.

Psalmi 84:6 6. Valea Plângerii [Valea Baca, KJV]. Ebr. baka'. Sensul cuvântului este îndoielnic. În altă parte baka' este tradus "dud", dar identitatea botanică exactă este nesigură (vezi la 2 Samuel 5,23). LXX şi Vulgata traduc expresia "valea Baca" prin "valea lacrimilor". Prin credinţa, nădejdea şi bucuria lor pelerinii transformă "valea lacrimilor" într-un "izvor". Aceasta este o ilustraţie frumoasă a efectului adevăratei religii, care răspândeşte bucurie şi mângâiere acolo unde înainte erau doar tristeţe şi necaz (vezi Isaia 35,1.2.6.7).

Izvoare. Adevăraţii peregrini pe drumul spre Sionul ceresc sapă fântâni în pustie pentru aceia care vin în urma lor. Creştinii au făcut întotdeauna din lume un loc mai bun de trăit. Dacă inima noastră stă bine cu Dumnezeu, vom avea odihnă chiar şi din cele mai nenorocite experienţe ale vieţii.

O acoperă cu binecuvântări. [Umple iazurile, KJV]. Poetul vede terenul arid acoperit cu izvoare de apă. Binecuvântarea lui Dumnezeu odihneşte peste tot ce peregrinii privesc, deoarece inima lor e plină de bucurie în timp ce călătoresc.

Închisoarea din Bedford a lui Bunyan a devenit un izvor de binecuvântare pentru ceilalţi datorită Călătoriei creştinului. Experienţa lui Florence Nightingale cu febra, microbii şi cangrena a avut ca rezultat o revoluţie în grija acordată în spital.

Psalmi 84:7 7. Din putere în putere. În călătoria acestor peregrini nu există oboseală de durată. Ei sunt împinşi

mereu înainte de voioasa anticipare a închinării în Sion. Orice manifestare de putere în călătorie înmulţeşte vigoarea necesară pentru etapa următoare a călătoriei (vezi Isaia 40,31; Ioan 1,16; Romani 1,17; 2 Corinteni 3,18). Aici se află o ilustraţie plăcută a vieţii creştinilor care călătoresc împreună spre Noul Ierusalim - prin lauda, rugăciunea şi mângâierea lor reciprocă, ei se îmbărbătează unul pe altul pe cale, întărindu-şi credinţa în Dumnezeu şi făcând calea mai puţin dificilă pe măsură ce se apropie de cetate (vezi Evrei 10,25; 5T 93).

Se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu. Călătoria s-a încheiat cu succes.

Psalmi 84:8 8. Ia aminte. Vezi Psalm 20.1.


Psalmi 84:9 9. Scutul. Aşa după cum e demonstrat de ugaritică (vezi p. 618) magen poate fi un verb, care înseamnă"a implora". Expresia poate fi atunci tradusă: "Te implorăm, priveşte, Dumnezeule".

Unsului Tău. Vezi 1 Samuel 16,1; 2 Samuel 22,51; Psalm 89,20. David se roagă ca Dumnezeu să privească cu bunăvoinţă către el (vezi Psalm 119,132). Există în versetul acesta o nuanţă foarte delicată în trecerea la persoana a treia.

Psalmi 84:10 10. Decât o mie. David ar fi petrecut mai bine o zi în curţile sanctuarului decât o mie în oricare alt loc de pe pământ. Afirmaţia lui David este cu atât mai impresionantă cu cât el era exilat când a compus psalmul. Adevăratul copil al lui Dumnezeu are întotdeauna o mare plăcere când participă la serviciul de închinare.

Să stau în pragul. [Să fiu portar, KJV]. Psalmistul ar prefera să fie un slujitor la Templu decât să se bucure de onoare printre străini, înstrăinat de Dumnezeu şi de sanctuar.

Psalmi 84:11 11. Soare. Dumnezeu este izvorul luminii, material şi spiritual (vezi Psalm 27,1; Isaia 60,19.20; Maleahi 4,2; Apocalipsa 21,23; 22,25). Expresia "Soarele neprihănirii" e aplicată la Mesia (Maleahi 4,2).

Scut. Vezi la Psalm 3,3; cf. GC 673.

Îndurare şi slavă. Creştinul găseşte har lăuntric aici, în împărăţia harului; slavă exterioară, acolo, în împărăţia slavei (vezi Apocalipsa 21,11.24).

Nici un bine. Vezi Psalm 34,10; 1 Corinteni 2,9; Efeseni 3,20; Filipeni 4,19.

Psalmi 84:12 12. Ferice. [Binecuvântat, KJV]. Vezi la Psalm 1,1. A treia şi ultima binecuvântare a psalmului se revarsă asupra acelora care, lipsiţi de privilegiul de a locui în curţile lui Dumnezeu sau de a face pelerinaj la sanctuar, se închină lui Dumnezeu prin ochiul credinţei, în spirit şi în adevăr (vezi Ioan 4,20-24), punându-şi deplina încredere în El. Binecuvântarea aceasta este experienţa finală a celui care se încrede în Dumnezeu pentru mântuire personală şi prezentă. Compară cu învăţăturile apostolului Pavel legate de subiectul acesta, aşa cum sunt expuse în Galateni 2,2.


2 EW 110; GW 257; 2T 223; 4T 534

7 CSW 49; RC 71; TM 425, 441; 1T 179; 2T 405; 5T 93; 9T 200

11 GC 673; MH 481; ML 102; MYP 123; SC 72; SR 102, 429; 1T 120; 9T 75

Psalmi 85:1 INTRODUCERE. - Psalmul 85 constă dintr-o mulţumire pentru izbăvirea lui Israel din mâinile celui care îl luase prizonier (v. 1-3), o rugăciune pentru o refacere completă (v. 4-7), şi o pregustare a răspunsului la rugăciunea psalmistului în răsplata finală a binecuvântărilor spirituale şi materiale. Există insuficiente dovezipentru a lega psalmul de vreo dată anumită. Printre personificările cele mai importante ale cărţii Psalmilor se numără şi imaginile plastice prezentate în Psalm 85,10-13. Se spune că psalmul a fost psalmul favorit al lui Oliver Cromwell.


1. Ai fost binevoitor. Îi plăcuse lui Dumnezeu să transforme nenorocirile iudeilor în binecuvântări. Afirmaţia lasă să se înţeleagă că psalmistul simţea că existaseră perioade când Dumnezeu nu manifestase milă (vezi Psalm 77,7-9).

Psalmi 85:2 2. Ai iertat. Robia a venit ca urmare a păcatului. Înlăturarea de către Dumnezeu a pedepsei era socotităo dovadă că El iertase păcatul poporului.

Acoperit. Vezi la Psalm 32.1.


Psalmi 85:4 4. Întoarce-ne. Dumnezeu Se întorsese cu îndurare către poporul Său. Rugăciunea psalmistului acum este ca Dumnezeu să aducă pe poporul Său la biruinţă. Noi înşine nune putem întoarce; avem nevoie de harul lui Dumnezeu (vezi Psalm 80,3.7.19).

Dumnezeul mântuirii noastre. Vezi Psalm 27,9; 51,14.

Încetează. Literal, afirmaţia aceasta ar părea să contrazică afirmaţia din v. 3, dar ea poate fi înţeleasă careferindu-se la efectele mâniei lui Dumnezeu. Cei luaţi robi ajunseseră din nou acasă, dar ţara era pustiită, încăîntr-o stare jalnică.

Psalmi 85:5 5. În veci. [Către toate generaţiile, KJV]. Literal, "din generaţie în generaţie".

Psalmi 85:6 6. Tu. [în rom. subînţeles]. Numai Dumnezeu poate să elibereze pe poporul Său. Ezra se ruga pentru "puţină răsuflare" (Ezra 9,8).

Să se bucure. Reînsufleţirea religiei aduce bucurie (vezi Neemia 12,27).

În Tine. Nu doar în simple binecuvântări pământeşti, ci în Dumnezeu, Dătătorul tuturor lucrurilor.

Psalmi 85:8 8. Voi asculta. Psalmistul şi-a exprimat mâhnirea şi s-a rugat. Acum vrea să aştepte calm, liniştit un răspuns de pace. Ceea ce ne spune Dumnezeu nouă e mai important decât ceea ce Îi spunem noi Lui.

Pace. Ebr. shalom. Puţine cuvinte ebraice sunt mai plăcute ca semnificaţie decât cuvântul "pace" (vezi Psalm 29,11; 72,3.7; 122,6-8; Numeri 6,26; Isaia 9,6.7; Zaharia 6,13).

Iubiţilor. [Sfinţilor, KJV]. Ebr. chasidim (vezi Nota suplimentară la Psalm 36). Chasidimii îşi arată iubirea faţă de Dumnezeu prin felul lor de viaţă, iar Dumnezeu Îşi arată iubirea faţă de ei (vezi Psalm 4,3).

Nebunie. Dacă după eliberare Israel s-ar fi întors la nebunia lui, sfârşitul lui ulterior ar fi fost şi mai rău (vezi Matei 12,45; Ioan 5,14). În loc de "să nu cadă iarăşi în nebunie", LXX zice: "către aceia care îşi întorc

inima înspre el".

Psalmi 85:9 9. Slava. Aici, evident, reîntoarcerea slavei şi prosperităţii pământeşti, ca pe vremuri.

Psalmi 85:10 10.Bunătatea şi credincioşia. Exemplul desăvârşit de paralelism sinonim expus în versetul acesta înmănunchează în fiecare expresie cele două atribute majore ale caracterului lui Dumnezeu (vezi Psalm 25,10;72,3). În aceste imagini plastice de personificare este sintetizat întregul plan al mântuirii (vezi 5T 633; PP 349; DA 762).

Se sărută. Dreptatea şi iertarea, aparent străine una de alta, se îmbrăţişează ca două prietene care se iubesc (vezi DA 762).

Psalmi 85:11 11. Priveşte de la înălţimea cerurilor. Pentru a întâlni "adevărul" (cf. Psalm 85,10; Isaia 45,8).

Psalmi 85:12 12. Fericirea. [Ceea ce este bun, KJV]. Vezi Psalm 84,11.

Psalmi 85:13 13. Va merge şi înaintea Lui. Vezi Isaia 58. Dreptatea este personificată ca pregătind calea pentru repunerea în graţiile lui Dumnezeu (vezi Matei 3,3).

Şi-L va şi urma. [ne va pune, KJV]. Dreptatea, ca înainte-mergător, pregăteşte calea pentru Iehova care vine şi care aduce mântuire pentru poporul Său.


10AH 311; CSW 171; DA 762, 834; Ev 292; GW 156; PP 349; 5T 633; 6T 60; 7T 209

Psalmi 86:1 INTRODUCERE. - Psalmul 86 este un psalm de o mare frumuseţe şi prospeţime, străbătut de un spiritde gingaşă evlavie. El nu are o linie clară de dezvoltare a ideilor, ci constă mai degrabă dintr-o succesiune de explozii de cerere, laudă şi recunoştinţă aflate în corelaţie. Caracterul lui sugerează dispoziţii sufleteşti variabile pentru implorarea, penitenţa, mărturisirea credinţei şi lauda. Psalmul este demn de atenţie în special pentru enumerarea motivelor de rugăciune şi pentru siguranţa răspunsului la rugăciuni.

1. Nenorocit şi lipsit. Starea noastră de neajutorare este temeiul apelului nostru către singurul care ne poate ajuta (vezi Psalm 40,17; cf. Psalm 9,18; Luca 18,10-14; vezi la Matei 5,3).

Psalmi 86:2 2. Iubiţi. [Sfânt, KJV]. Ebr. chasid (vezi Nota suplimentară la Psalm 36). După cum un copil are dreptul să aştepte ca părinţii lui să-l ajute, tot aşa psalmistul are dreptul să aştepte ajutorul lui Dumnezeu.

Se încrede în Tine. Compară cu Psalm 34,22; 37,40; 57,1.

Psalmi 86:4 4. Înveseleşte. Rugăciunea psalmistului este mai mult decât un strigăt de ajutor; este o cerere de înveselire a inimii (vezi Psalm 16,11).

Psalmi 86:5 5. Plin de îndurare. Compară cu Exod 34,6.7; Psalm 86,15. Psalmistul îşi întemeiază cererea lui de ajutor pe atributele esenţiale ale caracterului lui Dumnezeu.

Psalmi 86:7

7. N-asculţi. Psalmistul e plin de încredere că Dumnezeu ascultă rugăciunea şi îndurător răspunde la ea.

Psalmi 86:8 8. Între dumnezei. Compară cu Psalm 89,6; 95,3.

Nimeni nu este ca Tine. Vezi Exod 15,11; cf. Isaia 40,18.25.

Nu seamănă cu lucrările Tale. Vezi Deuteronom 3,24. Întrucât cât priveşte caracterul şi puterea Sa Dumnezeu nu este de comparat cu dumnezeii mincinoşi, psalmistul consideră că Dumnezeu e în stare să îl scape din necazul lui.

Psalmi 86:9 9. Toate neamurile. Vezi Psalm 22,27; 66,4; 72,11.17; 82,8; Isaia 66,18.23. Versetul exprimă mai mult decât o simplă nădejde personală, el vorbeşte despre o recunoaştere a unei mişcări misionare mondiale.

Să dea slavă Numelui Tău. Neamurile păgâne vor părăsi pe dumnezeii lor mincinoşi şi se vor închina adevăratului Dumnezeu.

Psalmi 86:10 10. Minuni. Vezi Psalm 72,18; 77,13.14; cf. Psalm 83,18.

Numai Tu eşti Dumnezeu. Vezi Deuteronom 6,4; 32,39; cf. 2 Regi 19,15; Isaia 37,16; 1 Corinteni 8,4.

Psalmi 86:11 11. Învaţă-mă. Vezi Psalm 25,4; 27,11; 119,33. Calea Domnului nu poate fi cunoscută folosind intuiţia;omul trebuie să fie învăţat când stă la picioarele lui Dumnezeu şi învaţă lecţiile pe care viaţa are să i le ofere.

În adevărul Tău. Numai când suntem învăţaţi de Dumnezeu, putem umbla în adevărul Lui (vezi Psalm 26.3).

Fă-mi inima să se teamă. [Uneşte-mi inima să se teamă, KJV]. Compară cu Ieremia 32,39; Deuteronom6,5; 10,12; Matei 6,21-23. Psalmistul se roagă pentru unitate de scop. De fapt el se roagă: nimic să nu împiedice acel unic şi suprem scop (vezi Psalm 57,7). Expresia anticipează cuvintele "din toată inima" a v. 12.O inimă împărţită nu poate în nici un caz să aducă un serviciu acceptabil înaintea lui Dumnezeu (vezi la Matei 6,24).

Psalmi 86:12 12. Te voi lăuda. Vezi Psalm 9,1; 145,1.2.

Inima mea. Vezi la v. 11.

Psalmi 86:13 13. Bunătatea Ta. Vezi Psalm 57,10; 103,11.

Izbăveşti. [Izbăviţi, KJV]. Vezi Psalm 56,13; 116,8.

Sufletul. "Mă" (vezi la Psalm 16,10).

Locuinţa morţilor. [Iad, KJV]. Ebr. she'ol (vezi la Proverbe 15,11). Prin figura aceasta de stil psalmistul exprimă groaza, tristeţea, stări din care l-a izbăvit Dumnezeu (vezi Deuteronom 32,22).

Psalmi 86:14 14. Îngâmfaţi. Compară cu Psalm 54,3; Psalm 119,51.69.85.122.

Nu se gândesc. Aceşti oameni răi nu au nici o consideraţie pentru Dumnezeu şi nici un respect faţă de prezenţa Lui în viaţa lor (vezi Psalm 10,4).

Psalmi 86:15 15. Îndurător. Psalmistul apelează la Dumnezeu pe temeiul caracterului plin de slavă a lui Dumnezeu (vezi la v. 5). Prin însuşi caracterul Său, Dumnezeu nu poate părăsi un om în nevoie. Acest mesaj către Dumnezeu introduce rugăciunea călduroasă raportată în v. 16.17.

Psalmi 86:16 16. Îndreaptă-Ţi privirile. Vezi Psalm 85,3.4; cf. Psalm 25,16.

Tărie. Compară cu Psalm 71,16; 2 Corinteni 12,9.

Fiul roabei Tale. Aluzia duioasă a poetului la mama sa (vezi Psalm 116,16; cf. 2 Timotei 1,5). Poate că în versetul acesta există o sugestie cu privire la nădejdea psalmistului că Dumnezeu Îşi va aduce aminte de rugăciunile unei mame evlavioase pentru fiul ei şi va răspunde la ele.

Psalmi 86:17 17. Un semn. Psalmistul se roagă pentru o dovadă că Dumnezeu Se ocupă de el pentru binele lui, aşa încât până şi vrăjmaşii săi să recunoască faptul că Dumnezeu este de partea sa.

Pentru mine. [Spre bine, KJV]. Compară cu Neemia 5,19; 13,31; Ieremia 21,10; 24,6; 44,27.

Să rămână de ruşine. Vezi Psalm 6,10; 119,78. Dacă izbăvirea ar fi venit, ea ar fi dovedit că Dumnezeuera de partea psalmistului şi împotriva vrăjmaşilor lui.

Mângâi. Psalmul se încheie într-o atmosferă liniştită de satisfacţie.


2 ML 205

12 PK 70

15 PK 311

Psalmi 87:1 INTRODUCERE. - Unii comentatori au văzut în acest psalm o descriere a cetăţii Sion ca şi capitală a împărăţiei universale a lui Dumnezeu, cetăţeni din toate naţiunile fiind născuţi din nou ca cetăţeni ai ei. E nesigur dacă limbajul oarecum obscur al psalmului poate fi interpretat în felul acesta (vezi la v. 4). Poemul aredouă strofe scurte, fiecare de câte trei versete, urmate de o concluzie lirică care constă dintr-un singur verset.


1.Temeliile. Adică Sionul, pe care l-a întemeiat Dumnezeu şi unde El "locuieşte" (vezi Isaia 14,32).

Munţii cei sfinţi. Ierusalimul e înconjurat de dealuri. Chiar în cetate se află înălţimile Sion şi Moria (vezila Psalm 48,2; cf. Psalm 133,3).

Psalmi 87:2 2. Porţile Sionului. Porţile unei cetăţi reprezentau locul unde se încheiau diferite tranzacţii comerciale, unde se ţineau judecăţile, unde se simţea pulsul activităţii oamenilor (vezi Psalm 9,14; 122,2; Isaia 29,21). La modul figurat, "porţile" reprezintă intrarea în cetate. Dumnezeu privea cu mare plăcere mulţimile care se înghesuiau prin porţi pe drumul lor către Sion.

Locaşurile. Poate diferitele locuri unde locuiau evreii; sau, specific, diferitele locuri unde se odihnise chivotul înainte de a fi fost adus la Ierusalim de către David.

Psalmi 87:3 3. Cetate a lui Dumnezeu. Vezi Psalm 46,4; 48,1.

Oprire. [Selah]. Vezi p. 629.

Psalmi 87:4 4. Egiptul. [Rahab, KJV]. O denumire poetică a Egiptului (vezi Isaia 30,7, RSV). Unind pe "Rahab" [KJV] cu "Babilonul", contextul clarifică referirea la Egipt: cele două naţiuni erau la fel de mândre şi de arogante în antagonismul lor faţă de Israel.

Ţara Filistenilor, Tirul. Vezi Psalm 83,7; cf. Psalm 68,31.

În Sion s-au născut. [Omul acesta s-a născut acolo, KJV]. Unii comentatori susţin că "acolo" indică Sion; de aici, interpretarea care reprezintă Sionul ca fiind capitala unui imperiu universal (vezi introducere la Psalm 87). Pare mai natural să se aplice adverbul la locurile menţionate în contextul imediat precedent: Egipt, Babilonia, Filistia, Tirul şi Etiopia. O atare aplicaţie se vede lămurit în următoarea parafrază la v. 4: "voi aminti Egiptul şi Babilonia prietenilor mei; priviţi la Filistia, Tir şi chiar Etiopia. Cutare s-a născut acolo". Psalmistul pare să accentueze că mai presus de patriotismul cel mai nobil al locuitorilor acestor ţări este privilegiul de a fi originar din Sion. Întregul psalm pare a fi o mare elogiere a Cetăţii sfinte ca loc de naştere.

Psalmi 87:5 5. În El. Calitatea de cetăţean al Sionului e prezentată ca privilegiul suprem.

Îl întăreşte. Vezi Psalm 48,8.

Psalmi 87:6 6. Numără. Un nou tablou frumos care scoate în evidenţă privilegiul îndrăgit de a putea fi în stare să înregistra Sionul ca loc de naştere.

Oprire. [Selah, KJV].Vezi p. 629.

Psalmi 87:7 7. Celui ce joacă. [Cei ce cântă la instrumente, KJV]. Ebr. cholelim, "dansatori". Cu privire la dans ca element al serviciului de închinare, vezi Exod 15,20; vezi la 2 Samuel 6,14.


7Ed 307; PK 730

Psalmi 88:1 INTRODUCERE. - Psalmul 88 a fost numit cel mai jalnic şi deznădăjduit dintre psalmi. Psalmul acesta, atribuit lui David (PK 341), a fost probabil compus într-un timp de extrem de dureroasă suferinţă fizică şi sufletească. Nu există în el nici o singură rază de speranţă (cu excepţia adresării pline de încredere: "Doamne, Dumnezeul mântuirii mele"). El este un neîntrerupt şi lung bocet de întristare pură, care se încheie prin cuvântul expresia "cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuţi" ["în întuneric", KJV]. David suferă, se temecă vine moartea, se roagă pentru ajutor, dar nu dă nici un semn că s-ar aştepta să primească vreun răspuns la rugăciunea sa. Cu toate acestea, stă lipit de Dumnezeu neabătut şi continuă să se roage, printr-o credinţă simplă, că Dumnezeu va asculta (v. 1.2.9.13).


1. Mântuirii Mele. Aceasta pare să fie unica rază de nădejde din întregul psalm. În ciuda tristeţii copleşitoare a psalmului, David se încrede în Dumnezeu ca Mântuitor al său. Un copil al lui Dumnezeu nu ar trebui niciodată să ajungă până acolo încât să cedeze din cauza disperării.

Psalmi 88:3

3. De rele. [De necazuri, KJV]. Vezi Iov 10,15; Psalm 123,4. Tonul psalmului se aseamănă cu plângerile lui Iov în primele capitole ale cărţii cu acelaşi titlu.

Locuinţa morţilor. [Mormânt, KJV]. Ebr. she'ol (vezi la Proverbe 15,11). Psalmistul susţine strâmtorarea sa ca fiind motivul pentru care ar trebui ca Dumnezeu să-l asculte. Bolnav de moarte, Ezechia putea să se roage precum David (vezi PK 340, 341).

Psalmi 88:4 4. Groapă. Vezi la Psalm 28,1.

Psalmi 88:5 5. Printre cei morţi. Adică psalmistul era socotit ca şi mort.

Nu-Ţi mai aduci aminte. În tristeţea lui, psalmistul ajunge să creadă că Dumnezeu uită pe un om când se culcă să doarmă somnul morţii.

De mâna Ta. Sau "de puterea Ta", mâna fiind simbolul puterii.

Psalmi 88:7 7. Mânia Ta. David consideră suferinţa sa drept rezultat al mâniei lui Dumnezeu (vezi la Psalm 38,3).

Toate valurile Tale. Vezi la Psalm 42,7.


Psalmi 88:8 8. Ai îndepărtat. Vezi v. 18; cf. Psalm 31,11; 38,11; 69,8; Iov 19,13-17.

Scârbă. [Urâciune, KJV]. Adică ceva de dispreţuit, de detestat şi prin urmare de evitat ca necurat.

Închis. Poate ca necurat sau bănuit de a fi necurat (vezi Levitic 13).

Psalmi 88:10 10. Morţi. Ebr. repha'im (vezi la Iov 26,5). În ugaritică (vezi p. 618) rphwm înseamnă de asemenea "morţi". Psalmistul pare să argumenteze astfel cu Dumnezeu: Pentru ce mă osândeşti la moarte când puterea şi bunătatea Ta nu pot fi demonstrate în mormânt (vezi Iov 10,21.22)?


Psalmi 88:11 11. Bunătatea. Cei morţi nu pot să aprecieze atributele lui Dumnezeu. Numai cei vii pot să-L laude pe Dumnezeu pentru iubirea lui (vezi Psalm 89,1).

Adânc. [Nimicire, KJV]. Ebr. 'abaddon (vezi la Iov 26,6).

Psalmi 88:12 12. Ţara uitării. O ţară a uitării, unde morţii nu-şi mai aduc aminte de nimic şi unde nimeni nu-şi mai aduce aminte de ei.

Psalmi 88:13 13. Îţi cer ajutorul. Psalmistul revine, ca să zicem aşa, la înţelegerea că nu e în mormânt, ci e încă viu. Cu toate că e pe pragul mormântului, el va continua să se roage ca Dumnezeu să-i vină în ajutor şi să-l scape.

Dimineaţa. Vezi la Psalm 5,3.

Psalmi 88:14

14. Sufletul meu. Sau "mă" (vezi la Psalm 16,10). Necunoscându-se vinovat de un păcat grav, el nu poate înţelege pentru ce trebuie să sufere atât de mult.

Pentru ce îmi ascunzi? Vezi la Psalm 13,1. Lui David i se pare că Dumnezeu Şi-a abătut în mod intenţionat atenţia de la el, acum când e în necaz.

Psalmi 88:15 15. Din tinereţe. Expresia aceasta poate să dea de înţeles că psalmistul se îmbolnăvise de tânăr vârstă tânără şi că suferise mulţi ani. Sau poate să fie limbajul hiperbolic al unei emoţii adânci: suferinţa lui este atât de intensă încât simte de parcă ar avea-o din tinereţe.

Psalmi 88:17 17. Ca nişte ape. Psalmistul este ca un om gata să se înece (vezi Psalm 42,7).

Psalmi 88:18 18. Prieteni şi tovarăşi. Compară cu v. 8. Psalmistul repetă plângerea lui ca o ultimă observaţie zguduitoare în cântarea sa. Îl părăsiseră chiar şi cei de la care era îndreptăţit să aştepte ajutor şi compasiune înstarea în care se afla (vezi Iov 19, 13-21).

E bine de a observat că, în ciuda lipsei de nădejde a psalmului, David mărturiseşte pe Dumnezeu ca Mântuitor al lui (v. 1), recunoaşte bunătatea, credincioşia, puterea şi dreptatea Lui (v. 10-12) şi continuă să se roage (v. 13). Putem fi siguri că deşi psalmul se încheie într-o atmosferă sumbră, lumina a răsărit şi totul a fost bine (vezi Iov 5,18; 13,15). Psalmul este un exemplu excepţional de credinţă desăvârşită: cu toate că David nu vede nici o scăpare, rămâne tare în Dumnezeu.

Cei de aproape. [Cunoscuţii mei, KJV]. În paralelismul poetic al v. 18 aceste cuvinte stau ca un corespondent al expresiei "prieteni şi tovarăşi". Cu un "cunoscut", probabil, ar avea legături mai puţin apropiate decât cu un "prieten şi tovarăş". Totuşi, David deplânge pierderea prieteniei chiar şi din partea acelora care nu îi erau atât de apropiaţi.


2.3PK 341

Psalmi 89:1 INTRODUCERE. - Psalmul 89 a fost numit Psalmul legământului. El reaminteşte făgăduinţa că tronul lui David urma să fie întărit pentru veşnicie şi apoi exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că Dumnezeu aparent anulase legământul. Psalmul se împarte în chip natural în două părţi contrastante, schimbarea bruscă între v. 1-37 şi v. 38-52 fiind marcată prin cuvintele "şi totuşi" ["dar" KJV]. În cuprinsul celor două subîmpărţiri mai mari apar următoarele idei: nota dominantă de laudă (v. 1-4), laudă la adresa lui Dumnezeu pentru măreţia Sa şi pentru făgăduinţele Sale (v. 15-37), plângerea datorată aparentei nerealizări a făgăduinţelor lui Dumnezeu (v. 38-45), rugăminte pentru împlinirea făgăduinţelor şi reîntoarcerea sub protecţia lui Dumnezeu (v. 46-51), doxologie şi dublu amin (v. 54).

Unitatea acestui psalm se vede din repetata apariţie a cuvintelor "credincioşie", "bunătate", "îndurările" (v. 1.2.5.8.14.24.28.33.49) şi a cuvântului "legământ" (v. 3.28.34.39).

Cu privire la preambul vezi p. 617.628.

1. Îndurările. Ebr. chasadim (vezi Nota suplimentară la Psalm 36).

Psalmi 89:2 2. Temelii. [Va fi zidită, KJV]. Psalmistul se arată sigur că, în ciuda aparenţelor prezente, făgăduinţa făcută lui David va fi împlinită în cele din urmă. Asemenea unui palat bine construit, el va sta veşnic.

Psalmi 89:4

4.Sămânţa. Vezi 2 Samuel 7,12.13; cf. 1 Regi 2,4; Luca 1,32.33. Strămoşii literali ai lui David au dat greş, dar făgăduinţele măreţe date lui David şi casei lui îşi găsesc împlinirea finală în Hristos (vezi PP 754, 755; vezi de asemenea vol. IV, pag. 30-36).


Psalmi 89:5 5. Cerurile. Aici, prin imagine, o indicare a locuitorilor cerului.

Minunile. Vezi Psalm 88,10.12.

Psalmi 89:6 6. Căci... cine? Întrebările retorice ale acestui verset exprimă cu putere ideea că Dumnezeu, Autorul legământului, este mai presus de toţi ceilalţi.

Fiii lui Dumnezeu. [Fii ai Celui tare, KJV]. Posibil îngerii, aşa cum e arătat de succesiunea paralelismelor şi prin semnificaţia generală al pasajului (vezi la Psalm 29,1 cf. Psalm 103,20).

Psalmi 89:7 7. Adunarea... sfinţilor. Sau "sfatul celor sfinţi", adică îngerii. Aceasta continuă paralele începute în v. 5.

Psalmi 89:9 9. Mândria mării. Deosebit de impresionantă e puterea pe care Dumnezeu o deţine asupra valurilor mării (vezi Iov 38,8-11; Psalm 65,7; 107,23-30; Matei 8,26.27). La fel de impresionantă ar trebui să fie puterea Lui asupra valurilor necazului şi suferinţei care trec peste capetele noastre şi pe care El le linişteşte, astfel încât nici o undă de necaz nu tulbură pacea sufletului nostru.

Psalmi 89:10 10. Egiptul. [Rahab, KJV]. Rahab este folosit aici ca simbol al Egiptului (vezi la Psalm 87,4).

Risipit. Vezi Exod 14,27-31; 15,6; cf. Numeri 10,35.

Psalmi 89:11 11. Ale Tale sunt. Compară cu Psalm 8,3; 24,1.2; 33,6.9; 115,16. Dumnezeu este Creator şi ca atare Stăpân.

Psalmi 89:12 12. Taborul. Un munte cu o înălţime de aprox. 561 m, la 19 km vest de punctul unde Iordanul părăseşte lacul Galileii (vezi la Judecători 4,6).

Hermon. Un munte în nordul Palestinei, cu o înălţime de ajungând la o înălţime de 2815 m.

Psalmi 89:14 14. Temelia. [locuinţa, KJV]. Tronul lui Dumnezeu este aşezat pe principiile neprihănirii şi ale dreptăţii(vezi Isaia 16,5; cf. Psalm 97,2).

Bunătatea şi credincioşia. Vezi la Psalm 85,10; cf. Psalm 25,10; 26,3.

Sunt înaintea. [Vor merge înainte, KJV]. Sau, "vor precede". Oriunde merge Dumnezeu, îndurarea şi adevărul Îl însoţesc. Se spune că după asasinarea lui Abraham Lincoln, când un cuvânt nepotrivit ar fi putut provoca un masacru, James Garfield a strigat adresându-se gloatei înfierbântate: "Concetăţeni: Dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Lui".


Feţei. Ferice de aceia care se încălzesc la lumina zâmbetului lui Dumnezeu (vezi Numeri 6,25.26).

Psalmi 89:17 17. Fala. Puterea lor îşi trage frumuseţea din Dumnezeu.

Puterea. [Cornul, KJV]. Cornul, un simbol al puterii (vezi la Psalm 18,2; cf. 1 Samuel 2,1; Psalm 92,10; Psalm 112,9).

Psalmi 89:18 18. Scutul. [Apărarea, KJV]. Ebr. magen, tradus de obicei "scut". Poate să însemne şi "mijlocire", aşa cum indică ugaritica (vezi p. 618). Prima jumătate a versetului poate fi tradusă: "Pentru Domnul este implorarea noastră".

Psalmi 89:19 19. Atunci. Evident referindu-se la evenimentele raportate în 2 Samuel 7, 8-17.

Într-o vedenie. Vezi 2 Samuel 7, 4-8.

Prea iubitului Tău. [Sfântului Tău, KJV]. Probabil Natan, căruia i s-a dat vedenia (vezi 2 Samuel 7, 4.17).

Zis. De aici până la finele v. 37, psalmistul raportează mesajul vedeniei, nu cuvânt cu cuvânt, ci cu aparenţă retorică.

Am dat ajutorul. Dumnezeu a dat lui David competenţă pentru misiunile încredinţate. "Poruncile sunt şiîmputernicirile" lui Dumnezeu (vezi COL 333).

Din mijlocul poporului. Vezi 1 Samuel 16,1-13. Dumnezeu l-a ales pe David din mijlocul poporului de rând, nu din mijlocul prinţilor. Cu atât mai evident a fost faptul că puterea lui venea de la Dumnezeu (vezi 2 Samuel 7,8; Psalm 78,70-72).

Psalmi 89:20 20. Am găsit pe David. Vezi Fapte 13,22.

Psalmi 89:21 21. Îl va întări. Dumnezeu a fost continuu ajutorul şi ocrotirea lui David (vezi 1 Samuel 18,12.14; 2 Samuel 5,10; 7,9).

Psalmi 89:22 22. Nu-l va prinde. Sau, "înşela", "amăgi".

Psalmi 89:25 25. Marea. Vezi Psalm 72,8; 80,11.

Râurile. Făgăduinţa lui Dumnezeu făcută lui Avraam este cuprinsă în cuvintele versetului acestuia (veziGenesa 15,18; vezi la Exod 23,31).

Psalmi 89:26 26. Tatăl meu. Legătura dintre David şi Dumnezeu e exprimată duios în versetul acesta. David Îi atribuie lui Dumnezeu nume care arată apropiere şi încredere; el e cu totul dependent de Dumnezeu, Tatăl săuşi Mântuitorul Său (vezi 2 Samuel 7,14; 22,2.3.47; cf. Deuteronom 32,15).

Psalmi 89:27 27. Întâiul născut. Aşa cum David în numeşte pe Dumnezeu Tată, tot aşa Dumnezeu îl consideră pe David întâiul Său născut. David a fost primul dintr-un şir de urmaşi regali care urma să ajungă până la Mesia

(vezi Exod 4,22; Ieremia 31,9).

Mai înalt. Vezi Numeri 24,7.

Psalmi 89:28 28. Legământul Meu. Vezi Isaia 55,3; cf. Psalm 89,33-37. Descendenţii literali ai lui David au rupt legământul, dar făgăduinţele vor fi împlinite în Hristos (vezi 2 Samuel 7,14-16; 23,5).

Psalmi 89:29 29. Ca zilele cerurilor. [Va dura veşnic, KJV]. Vezi 2 Samuel 7,12.16. Dacă urmaşii lui David ar fi rămas credincioşi lui Dumnezeu, făgăduinţa aceasta ar fi avut împlinirea ei literală. Profeţia aceasta îşi va aveaacum împlinirea în Hristos, Sămânţa lui David, şi în Israelul spiritual.

Psalmi 89:30 30. Părăsi Legea Mea. Fiul lui David, Solomon, a început să se depărteze de Legea lui Dumnezeu (vezi1 Regi 11,1-8). Mulţi dintre regii care l-au urmat "au făcut ce este rău înaintea Domnului".

Psalmi 89:32 32. Pedepsi. O atare pedepsire este o parte necesară în disciplinarea copiilor Săi de către Tatăl (vezi Evrei 12, 6-11). Pedepsele lui Dumnezeu în viaţa aceasta sunt salutare, conduse cu scopul de a aduce pe caleacea bună pe cel rătăcit.

Psalmi 89:33 33. De minciună. Dumnezeu nu poate fi nesincer cu El Însuşi. Credincioşia Lui era garantată în legământul Său. Mesia S-a născut din casa lui David, în cetatea lui David, prin El făgăduinţa dată lui David găsindu-şi împlinirea ei completă (vezi 2 Samuel 7,15.16; 1 Regi 11,12.13.34-39; 15,4.5).

Psalmi 89:34 34. Schimba. Dumnezeu nu Îşi poate schimba caracterul (vezi Iacov 1,17; Maleahi 3,6; cf. Psalm 111,5.9).

Psalmi 89:35 35. Pe sfinţenia Mea. Dumnezeu a pus în legământ ca garanţie propria Sa natură sfântă. Dacă Dumnezeu ar fi dat greş în cele ce-L priveau, s-ar fi dovedit prin aceasta că El nu este un Dumnezeu sfânt.

Să mint Eu oare? [Nu voi minţi, KJV]. Credincioşia lui Dumnezeu faţă de David nu este decât un exemplu sublim al statornicei Lui credincioşii în purtarea Sa cu copiii Săi (vezi v. 3.4).

Psalmi 89:36 36. Va dăinui în veci. Vezi la v. 29.

Ca soarele. Vezi Psalm 72,5.17.

Psalmi 89:37 37.Ca luna. Vezi Psalm 72,5.

Martorul credincios. Aici probabil luna, aşa cum e indicat de paralelismul expresiilor. Aşa cum mişcarea lunii luna este stabilă, regulată şi durabilă, tot aşa făgăduinţele lui Dumnezeu faţă de David nu pot dagreş.

Cu versetul acesta psalmistul încheie lauda adusă atributelor lui Dumnezeu, de care depinde împlinirea făgăduinţei.


Psalmi 89:38

38. Şi totuşi. [Dar, KJV]. În punctul acesta al psalmului are loc o schimbare bruscă de la laudă şi bucurie la plângere şi bocet. În ciuda siguranţei făgăduinţelor lui Dumnezeu şi a garanţiei credincioşiei Sale, pare că legământul a fost călcat şi că asupra lui Israel şi asupra unsului Domnului nu a venit bine, ci numai rău. Cum s-a întâmplat aşa, întreabă psalmistul? Care va vor fi consecinţele? Credincioşia lui Dumnezeu nu are putere? Versetele 38-45 sunt o serie de mustrări prieteneşti (vezi la Psalm 44.9-12). Psalmistul prezintă faptele aparente, dar prin credinţă biruieşte aparenţa.

Tu. Pronumele în ebraică este emfatic, ca şi cum psalmistul ar spune: Tu, Dumnezeul care ai garantat credincioşie în legătura legământului, eşti acelaşi Dumnezeu care a denaturat făgăduinţa Sa şi a lepădat pe unsul Său.

Psalmi 89:40 40. Toate zidurile. Toate zidurile şi fortificaţiile împăratului fuseseră distruse (vezi Psalm 80,12; 2 Cronici 11,5-10; cf. Isaia 5,5.6).

Psalmi 89:41 41. Îl jefuiesc. Compară cu 2 Regi 24.2.

Batjocură. Compară cu Neemia 1,3; 2,17; vezi Psalm 79,4.

Psalmi 89:42 42. Înveselit. Fiecare înfrângere a lui Israel a făcut pe vrăjmaş să se bucure.

Psalmi 89:43 43. Ascuţişul săbiei să dea înapoi. Adică tăişul săbiei a fost îndepărtat, astfel încât atunci când sabia s-a repezit să lovească, n-a străpuns ţinta propusă. Israel nu izbutise în luptă.

Psalmi 89:45 45. Ai scurtat. Forţa lui tinerească fusese scurtată. Perioada de prosperitate a împăratului fusese redusă.

Cu ruşine. Neamul împărătesc ajunsese de ocară. Atât înfăţişarea împăratului cât şi împrejurările par să indice mânia lui Dumnezeu.


Psalmi 89:46 46. Până când Doamne? Mustrarea psalmistului face loc implorării. El Îl roagă pe Dumnezeu să înceteze necazul. Trecerea aceasta este cheia care ne ajută să înţelegem mustrarea psalmistului. Aici spiritul omenesc slab, dându-şi seama de starea rea a lucrurilor, apelează la Dumnezeu ca să îndrepte lucrurile. Implorarea constă din două strofe a câte trei versuri fiecare. Versetele 46-48 dezbat scurtimea vieţii omului; v. 49-51, ocara care vine asupra lui Dumnezeu când duşmanii Lui câştigă biruinţa.

Psalmi 89:47 47. Viaţa mea. [Timpul meu, KJV]. Ebr. cheled, "durata vieţii". Psalmistul se roagă ca dacă Dumnezeuva interveni vreodată, să intervină repede, deoarece psalmistul va muri curând.

Nimic. [În zadar, KJV]. Compară cu Iov 7,6; 14,1; Psalm 39,5.11.

Psalmi 89:49 49. Îndurările Tale dintâi. [Bunătatea Ta de mai demult, KJV]. Adică multiplele dovezi ale împlinirii făgăduinţei în vremurile de demult.

Ai jurat. Vezi v. 3.35; cf. Psalm 132,11.

Psalmi 89:50

50. În sine. Psalmistul pare să poarte în inima sa ocările întregului Israel. Ca şi Moise (vezi Numeri 11,11-15), psalmistul simţea că poverile întregului popor apăsau asupra lui şi că el nu mai era în stare să poarte povara.

Psalmi 89:52 52. Binecuvântat. Doxologia şi dublul amin (care nu părţi esenţiale ale psalmului însuşi) marchează sfârşitul Cărţii a treia a Psaltirii (vezi p. 626; vezi la Psalm 41,13; 72,18; 106,48; 150). Totuşi, există un moment unic şi potrivit soliei acestui verset din acest punct: în ciuda tuturor lucrurilor "binecuvântat să fie Domnul"!


3-29PP 755

5-7 SL 56

7 CG 538; ML 281; MYP 265; PK 236; 5T 268, 320

13-18 PP 33

14 PP 34; 2T 448

14.15 5T 190

15 Ev 121; TM 111; 8T 145

19 MYP 59; 1T 698; 2T 321; 5T 312; 9T 280

31-33 PP 738

33 8T 276

34 FE 450; PK 165, 187; 8T 10, 39

37 GC 262

Psalmi 90:1 INTRODUCERE - Psalmul 90 a fost descris ca o melodie a puterii şi planurilor lui Dumnezeu, cu nuanţe de condamnare a slăbiciunii şi vremelniciei omului. Probabil că este cel mai măreţ poem ce s-a scris vreodată cu privire la deşertăciunea vieţii omului, în lumina credinţei vii a poetului în făgăduinţele lui Dumnezeu. Isaac Taylor numea Psalmul 90 "cea mai remarcabilă dintre compoziţiile omeneşti, cea mai profundă în sentimente, cea mai înaltă în concepţii teologice, cea mai măreaţă prin imaginile ei artistice". Naţiuni şi oameni se pot schimba, pot îmbătrâni şi pot pieri, dar Dumnezeu rămâne neschimbat, veşnic în maiestatea Sa. "Satisfacţia, bucuria, succesul în acţiuni trebuie să vină toate din relaţia corectă a omului, în slăbiciunea lui, cu Domnul cel veşnic"(G. Campbell Morgan).

Robusteţe stilului, "marca antichităţii elevate", vastitatea temei, frecventa identificare cu limbajul Deuteronomului - toate aceste elemente vin să susţină ideea că Moise a fost autorul Psalmului 90.


1. Doamne. Ebr. 'Adonai (vezi vol.1, p. 173).

Locul nostru de adăpost. Ebr. ma'on ( vezi Deuteronom 26,15; Psalm 26,8; 68,5; 91,9).

Psalmi 90:2

2. Munţi. Compară cu Proverbe 8,25.26.

Din veşnicie în veşnicie. Dumnezeu e din veşnici trecută în veşnicia viitoare (vezi Psalm 93,2; Proverbe8,23; Mica 5,2; Habacuc 1,12). El este "Cel îmbătrânit de zile" (Daniel 7,9). N-ar putea să existe o afirmare mai remarcabilă a veşniciei lui Dumnezeu. Omul care recunoaşte veşnicia lui Dumnezeu şi care priveşte propria sa viaţă ca fiind legată de Cel Veşnic are un imbold puternic să ducă o viaţă demnă şi respectabilă.

Psalmi 90:3 3. Oameni. Ebr. 'enosh, "om în slăbiciunea lui" (vezi la Psalm 8,4).

Ţărână. [Nimicire, KJV]. Ebr. dakka', "zdrobit", tradus "înfrânt" în Psalm 34,18; Isaia 57,15; aici probabil că înseamnă materie zdrobită, precum ţărâna.

Întoarceţi-vă. Aparent o referire la moarte. Nu există vreun alt gând mai gând mai serios acela că toţi, indiferent de clasă, naţionalitate, bogăţie sau alt semn de deosebire, trebuie să moară.

Psalmi 90:4 4. O mie de ani. Trecerea timpului nu înseamnă nimic pentru veşnicul Dumnezeu. Chiar şi viaţa lui Metusalah (vei Genesa 5,27) ar fi, în comparaţie cu veşnicia lui Dumnezeu, doar ca o singură zi; da, ca ziua de ieri, care, când a trecut, pare tot mai scurtă în amintirea noastră (vezi 2 Petru 3,8).

O strajă. Ideea din prima parte e amplificată: o mie de ani pentru Dumnezeu nu sunt mai mult ca o singură noapte. Notează succesiunea rapidă a imaginilor în v. 4-6.

Psalmi 90:5 5. Ca iarba. Vezi Psalm 37,2; 72,16; 103,15; Isaia 40,7; Iacov 1,10.11.

Psalmi 90:7 7. Mistuiţi. Trecând de ideile generale ale veşniciei lui Dumnezeu şi ale vieţii trecătoare a omului, psalmistul continuă prin prezentarea slăbiciunilor şi păcatelor personale şi ale poporului său ca motiv al mânieilui Dumnezeu.

Psalmi 90:8 8. Păcatele... ascunse. Păcatele inimii, pe care am încercat să le ascundem de ochii oamenilor; sau poatepăcatul pe care l-am uitat.

Psalmi 90:9 9. Sunet. [Povestire, KJV]. Ebr. hegeh, "şoptire", "jelire". Viaţa trece cu repeziciunea unui suspin; gândul de abia a apărut că a şi trecut. Cât de fragilă este viaţa!

Psalmi 90:10 10. Anii. [Zilele anilor noştri, KJV]. Compară cu expresia din Genesa 25,7; 47,9. Psalmistul pare să definească durata obişnuită a vieţii. Au fost fără îndoială multe excepţii de la regula generală.

Cei mai tari. [Datorită tăriei, KJV]. Care au o vigoare excepţională.

Trudă. Ebr. 'amal, "muncă grea şi obositoare" (vezi Iov 5,7).

Durere. [Întristare, KJV]. Ebr. 'awen, "necaz", "plictiseală", "păcat", "fărădelege", "înşelăciune" (vezi Proverbe 22, 8; Isaia 41,29). O viaţă mai lungă nu înseamnă neapărat o viaţă fericită (vezi Eclesiastul 12,1).

Noi zburăm. Chiar dacă viaţa este prelungită până la vârsta de 80 de ani, ea nu pare decât un timp scurt, iar noi zburăm ca un vis (vezi Iov 20,8). Cuvintele vin de la un om care stă chiar pe pragul morţii şi care priveşte înapoi la anii pribegiei lui.

Psalmi 90:11

11. Cine ia seama? [Cine cunoaşte, KJV].

"Cândva în anii viitori,

Sau poate în cer nemuritori,

Vom înţelege cu folos

A lacrimilor noastre rost."

Psalmi 90:12 12. Să căpătăm o inimă înţeleaptă. Numai Dumnezeu vede sfârşitul de la început, iar noi ar trebui să ne rugăm pentru înţelepciune ca să lucrăm, ca şi cum am vedea sfârşitul. Avem nevoie să medităm asupra scurtimii vieţii pentru a fi înţelepţi în folosirea timpului pe care ni-l dă Dumnezeu.

Psalmi 90:13 13. Până când? Vezi Psalm 6,3.4; 13,1.

Ai milă. [Căieşte-Te, KJV]. Psalmistul foloseşte felul de vorbire al oamenilor. Dumnezeu nu Se căieşte aşa cum se căiesc oamenii; dar se pare că Dumnezeu Se căieşte prin retragerea judecăţilor Sale, arătând milă acolo unde ar fi de aşteptat doar pedeapsă (vezi la Numeri 23,19).

Psalmi 90:14 14. Dimineaţa. [Devreme, KJV]. Literal, "dimineaţa". Psalmistul se roagă ca după o noapte de întristare şi suferinţă, Dumnezeu să dea o dimineaţă de bucurie şi pace (vezi Psalm 143,8).

Psalmi 90:16 16. Lucrarea Ta. Adică faptele de îndurare ale lui Dumnezeu, intervenţiile Sale, providenţa Lui.

Psalmi 90:17 17. Bunăvoinţa. [Frumuseţea, KJV]. Ebr. no'am, "bunătatea" (vezi Psalm 27,4). Când vedem frumuseţea caracterului lui Dumnezeu, "suntem transformaţi prin harul Său" (vezi Ed 80; MB 95) şi "bunăvoinţa [frumuseţea, KJV] Domnului Dumnezeului nostru" este "peste noi".

Lucrarea mâinilor noastre. Sarcinile obişnuite ale vieţii de fiecare zi, precum şi îndatoririle speciale şi profesionale ale existenţei noastre. Repetarea rugăciunii subliniază în plus dorinţa psalmistului ca Dumnezeu să-i ajute să-şi îndeplinească lucrarea în aşa fel încât ei să fie binecuvântaţi de El.


2 GC 479; MM 92

2-6.12.14-17 8T 270

17 CT 431; Ed 80, 303; GC 645; MB 95; ML 270

Psalmi 91:1 INTRODUCERE. - Psalmul 91 are o solie de mângâiere pentru toţi cei care trec prin perioade de necaz, îndeosebi pentru "poporul lui Dumnezeu care ţine poruncile" (vezi 8T 120) şi pentru aceia care vor trece prin "timpul strâmtorării" şi prin primejdiile timpurilor din urmă (vezi Ed 181; PP 110; PK 538; GC 630;8T 120, 121). Psalmul are ca temă siguranţa pe care cel care îşi pune încrederea în Dumnezeu. Schimbarea depronume din v. 1-13 e probabil datorată folosirii liturgice a psalmului, diferitele lui părţi fiind cântate la serviciul de închinare de către voci solo sau de voci care răspundeau una alteia. Psalmul poate fi comparat cu descrierea pe care o face Elifaz vieţii omului bun (vezi Iov 5,17-26), pe care însă o depăşeşte cu mult (vezi Proverbe 3,21-26).

1. Stă. [Locuieşte, KJV]. Ideea este aceea de odihnă liniştită, ca într-o locuinţă.

Ocrotirea. [Locul tainic, KJV]. Când suntem "primiţi în intimitatea şi comuniunea cea mai strânsă cu Dumnezeu" (MB 188), se poate spune că locuim "în locul tainic al Celui Prea Înalt".

Prea Înalt. Ebr. 'Elyon. Vezi vol. I, p. 170-173 cu privire la acest nume dat lui Dumnezeu, precum şi la celelalte trei nume folosite în v. 1.2: "Atotputernic" (Shaddai), "Domnul" (Yahweh), "Dumnezeu" ('Elohim).

La umbra. Vezi la Psalm 17,8.

Versetele 1 şi 4 vor aduce o mângâiere deosebită acelora care iau seama la avertizarea lui Dumnezeu, în "ziua Domnului" (vezi PP 167).

Psalmi 91:2 2. Zice. [Eu voi zice, KJV]. "Eu". Psalmistul face din simţământul acesta expresia personală, specială a satisfacerii acestei nevoi.

Locul meu de scăpare. [Refugiul, KJV]. Vezi Psalm 18,2; 144,2.

Mă încred. Vezi Psalm 31,6; 55,23. "În Dumnezeu ne încredem" este motoul care se află pe bancnoteleşi monedele Statelor Unite ale Americii.

Psalmi 91:3 3. Te scapă. [Cu siguranţă te va scăpa, KJV]. În ebraică, subliniat.

Laţul. Vezi Psalm 124,7. Satana pune multe laţuri pentru copiii lui Dumnezeu.

Ciumă şi pustiirile ei. [Ciuma rău mirositoare, KJV]. Literal, "plaga nimicirilor". În timp de necaz "poporul lui Dumnezeu nu va fi scutit de suferinţă. Totuşi, chiar dacă sunt persecutaţi şi necăjiţi, îndură lipsurişi suferă de foame, nu vor fi lăsaţi să piară" (GC 629).

Psalmi 91:4 4. Pavăză. Ebr. sinnach (vezi Psalm 5,12).

Psalmi 91:6 6. Ciuma. Ebr. deber, "plagă", personificată ca umblând în întunericul nopţii, când nu poate fi depistată.

Molima. [Nimicirea, KJV]. Ebr. qeţeb, poate numele unei boli. Îngerii îi ocrotesc pe oameni de astfel de boli (DA 348; AA 153).

Psalmi 91:7 7. O mie... zece mii. Folosirea în poezie a unor numere mari, rotunde au efect retoric. Cuvântul ebraic tradus "zece mii" uneori înseamnă doar un număr mare, neprecizat. În ugaritică (vezi p. 618) cuvântul acesta este folosit adesea în construcţii paralele cu "o mie" şi denotă doar numere mari. Nu ar trebui să se facă nici un calcul din folosirea figurată a numerelor acestora.

De tine nu se va apropia. Indiferent de primejdie, ea nu va atinge pe acela a cărui încredere este în Dumnezeu. Aceasta e convingerea pe care i-o dă omului credinţa neclintită, în ceasul primejdiei celei mai mari.

Psalmi 91:8 8. Vei privi cu ochii. Vei vedea pedepsirea celui nelegiuit, dar nu vei avea parte de ea (vezi Psalm 37,34). Israeliţii au văzut cu ochii lor când egiptenii au pierit în Marea Roşie (vezi Exod 14,31); în ţinutul Gosen ei urmăriseră nenorocirile care s-au abătut asupra egiptenilor.

Psalmi 91:9

9. Cel Prea Înalt. Vezi la v. 1.

Turnul tău de scăpare. Vezi la Psalm 90,1.

Psalmi 91:11 11. Îngerilor. Vezi Psalm 34,7; Genesa 24,7.40; cf. Evrei 1,14. Copiii credincioşi ai lui Dumnezeu se află sub paza neîntreruptă a îngerilor (vezi DA 240; GC 512, 513; MH 105; 6T 366, 367).

În toate căile tale. Compară cu folosirea de către Satana a acestui text în ispitirea din pustie a lui Hristos (Matei 4,6; Luca 4,10.11).

Psalmi 91:12 12. Te vor duce. Compară cu Proverbe 3,23.24.

Psalmi 91:13 13. Lei. Simbol al unui duşman turbat.

Năpârci. Ebr. pethen, o specie de şerpi veninoşi (vezi Deuteronom 32,33; Iov 20,14.16; Isaia 11,8 pentru alte apariţii ale cuvântului pethen).

Şerpi. [Balauri, KJV]. Vezi la Psalm 74,13. Cuvântul denotă un monstru marin. Acela care se încrede în Dumnezeu e în siguranţă în mijlocul celor mai îngrozitoare primejdii, ca şi cum ar umbla nevătămaţi printre şerpi veninoşi.

Psalmi 91:14 14. Mă iubeşte. Printr-o bruscă şi dramatică schimbare, Dumnezeu este Cel care vorbeşte, ca şi cum nuar fi fost suficient pentru copiii Săi să se încurajeze unii pe alţii (ca în v. 1-13). Dumnezeu vorbeşte acum în persoană şi aplică psalmului sigiliul propriei Sale făgăduinţe (vezi Psalm 50,15.23).

Îl voi izbăvi. Ratificarea de către Dumnezeu a mărturiei servilor Săi, aşa cum e exprimată în v. 3.7.10-13.

Numele. Vezi la Psalm 5,11; 7,17. A cunoaşte Numele lui Dumnezeu înseamnă a avea credinţă şi încredere în El.

Psalmi 91:15 15. Îi voi răspunde. Compară cu Isaia 65,24.

În strâmtorare. Vezi Psalm 46,1; cf. Deuteronom 4,7; Isaia 43,2.

Psalmi 91:16 16. Îl voi sătura. Mulţumirea finală pe care Dumnezeu o făgăduieşte va fi viaţa în prezenţa Sa (vezi Psalm 17,15). Nimic mai puţin decât atât nu poate aduce mulţumire inimii omului.

Mântuirea Mea. Adevărata religie aduce omului binecuvântare în viaţa aceasta şi în viaţa viitoare (vezi 1 Timotei 4,8). Având în vedere mulţumirea veşnică pe care o făgăduieşte Dumnezeu, mai putem noi să ne irosim puterile pentru simple şi mărunte câştiguri pământeşti şi să nu depunem nici un efort pentru a asigura împlinirea făgăduinţelor?

COMENTARIILE ELLEN G. WHITE

1-168T 120

1 AH 274; CH 362; MB 188; PP 167

1.2 4T 525

3-10 GC 630

4 PP 167

6 AA 153; DA 348

9.10 Ed 181; PK 538; PP 110

11 EW 271; FE 177; GC 517, 560, 629; ML 31, 56, 160, 302; PP 256; Te 35, 286; 3T 363 (vezi la Psalm 34,7)

14 PP 110

16 COL 289; PP 167

Psalmi 92:1 INTRODUCERE. - Psalmul 92 este o cântare liturgică pentru celebrarea nimicirii răului şi a triumfului şi fericirii copiilor credincioşi ai lui Dumnezeu. Psalmul a fost inspirat de comuniunea poetului cu Creatorul înziua de Sabat şi de observarea puterii lui Dumnezeu în natură (vezi DA 281, 282). Tradiţia spune că el era cântat de leviţi dimineaţa cu prilejul jertfei de băutură, la jertfirea primului miel (vezi Neemia 28.3-9). El continuă să fie cântat la serviciul din Sabat al sinagogii moderne. În Sabat e bine să ne întoarcem privirile de la problemele împovărătoare ale acestei lumi şi să le îndreptăm spre lumea veşnică, unde vom fi trăi fără îndoieli şi frământări.


1. Să mărim. [ Să cântăm laude, KJV]. Lauda e deosebit de potrivită în ziua de Sabat (vezi Ed 251).


Prea Înalte. Ebr. 'Elyon (vezi vol. I, p. 173).

Psalmi 92:2 2. Dimineaţa. Vezi la Psalm 5,3; cf. Plângeri 3,23; SC 74, 75.

Noaptea. [În fiecare noapte, KJV]. Literal, "nopţile" (vezi la Psalm 4,4; cf. Psalm 16,7). Legea mozaicăavea orânduiri pentru închinarea de dimineaţă şi de seară prin instituirea jertfei de dimineaţă şi de seară (vezi Exod 29,38-39).

Psalmi 92:3 3. Cu instrumentul. Vezi la Psalm 33,2; cf. Psalm 57,8. Versetul sugerează folosirea psalmului la serviciul public de închinare. Instrumentele nu erau folosite în închinarea personală.

Psalmi 92:4 4. Cu lucrările Tale. Fie lucrarea creaţiunii, celebrată prin instituţia Sabatului (DA 282), fie lucrările lui Dumnezeu în general, fie vreo manifestare aparte a puterii lui Dumnezeu.

Cânt de veselie. Sau "voi striga de bucurie".

Psalmi 92:5 5. Lucrarea mâinilor Tale. Vezi la Psalm 40,5.

Gândurile. Planurile şi intenţiile lui Dumnezeu, aşa cum sunt descoperite în creaţiune şi în providenţa Lui continuă, sunt mai presus de puterea de pricepere a omului (vezi Isaia 55,8.9; Romani 11,33.34; cf. 1 Corinteni 2,9).

Psalmi 92:6 6. Omul prost. Oameni ignoranţi, needucaţi, insensibili, nepricepuţi nu pot înţelege.

Psalmi 92:7 7. Ca iarba. Problema care îl frământa pe Iov (Iov 21,7-21) şi care apare atât de des în psalmi (vezi Psalm 73,12-15) nu tulbură pe autorul psalmului acestuia. Ea este expusă şi imediat rezolvată prin înţelegereafaptului că triumful nelegiuiţilor este urmat de nimicire (vezi Psalm 73,18-20). Nimicirea este rezultatul firesc şi inevitabil al nelegiuirii.

Psalmi 92:8 8. Înălţat. [Prea Înălţat, KJV]. Dumnezeu, neafectat de prosperitatea sau de căderea celor nelegiuiţi, rămâne întronat în înălţime (vezi Ed 173; MH 417).

Psalmi 92:9 9. Pier. [Vor pieri, KJV]. Repetarea expresiei "iată vrăjmaşii Tăi" accentuează ideea că, întrucât Dumnezeu trebuie să fie înălţat, nelegiuiţii trebuie să piară.

Cei ce fac răul. Vezi v. 7.

Psalmi 92:10 10. Puterea. [Cornul, KJV]. "Cornul", un simbol al puterii (vezi Deuteronom 33,17). Psalmistul avea atâta încredere în prietenia sa cu Dumnezeu încât se aştepta că Dumnezeu îl va ridica.

Bivolului. [Unicornului, KJV]. Un bou sălbatic (vezi la Iov 39,9).

Untdelemn proaspăt. Nu untdelemn vechi, rânced (vezi Psalm 23,5).

Psalmi 92:12 12. Înverzeşte. [Înflori, KJV]. Vezi Psalm 1,3; 52,8; Osea 14,5.6; MH 286.

Finicul. [Palmierul, KJV]. Palmierul era lăudat pentru capacitatea lui de a rămâne verde şi iarna şi vara (vezi Cântarea cântărilor 7,8; Ieremia 10,5). Notează contrastul cu vers 7.9.11.

Ca cedrul. Vezi Psalm 29, 5; 104,16.17; vezi 5 T 514, 515.

La bătrâneţe. Cei drepţi vor continua să fie rodnici şi să-L preamărească pe Dumnezeu prin faptele lor bune. Vârsta înaintată poate fi cea mai rodnică parte a vieţii unui om. Anii de pensie ar putea să fie cei mai prolifici.

Plini de suc şi verzi. [Graşi şi înfloritori, KJV]. Ei vor fi sănătoşi şi puternici. Metafora începută în v. 12 este susţinută.

Psalmi 92:15 15. Să arate. Faptul că vârsta înaintată a celor drepţi este fericită şi rodnică dovedeşte credincioşia lui Dumnezeu, şi arată că El Îşi respectă promisiunile.

Nu este nelegiuire. [Nu e dreptate, KJV]. Ultimele două propoziţii ale versetului depind probabil de prima propoziţie a versetului, "ca să arate că Domnul este drept".


1-48T 12

2 ML 200

4 MH 463

4.5 DA 282

12 Ed 116; PP 450; 5T 514

12-14 MH 286

13 2T 466

Psalmi 93:1 Psalmul 93 preamăreşte pe Iehova ca Suveran al universului. El este un tablou al măreţei înscăunări a Dumnezeirii pe un tron aşezat din veşnicie în veşnicie. Psalmul este primul dintr-o serie de psalmi împărăteşti (Psalm 93-101) care Îl glorifică pe Dumnezeu în calitatea de Creator şi Domn. Psalmul 93 arată puterea Lui manifestată la creaţiune, prin biruirea vrăjmaşilor Săi, prin credincioşia Cuvântului Său şi prin sfinţenia Casei Sale. LXX cuprinde în preambulul său expresia: "pentru ziua dinaintea Sabatului".

1. Este tare. [Întărită, KJV].

Psalmi 93:2 2. Veşnicie. Vezi Psalm 90,1.2; 8T 270.

Psalmi 93:3 3. Râurile. [Năvălirile apelor, KJV]. Sau "râurile". Aici apele ar putea reprezenta popoare, oştiri năvălitoare (vezi Isaia 8,7.8). Sau psalmistul poate Îl preamăreşte pe Dumnezeu ca Atotputernic peste creaţiunea Sale.

Psalmi 93:4 4. Mai puternic. Versetul 4, răspunsul la v. 3, poate că a fost cântat ca un dialog.

Psalmi 93:5 5. Cât vor ţine vremurile. [Pururi, KJV]. Numai veşnicia va fi destul de mare pentru a arăta faptul că sfinţenia caracterizează cârmuirea Casei lui Dumnezeu. Sfinţenia este caracteristica suveranităţii divine. Numai în veşnicie oamenii care sunt astăzi muritori, mărginiţi vor începe să înţeleagă caracteristicile nemărginite ale Dumnezeirii.


1, 28T 271

Psalmi 94:1 INTRODUCERE. - Psalmul 94 apelează la Dumnezeu pentru un răspuns la problema triumfului aparent al celor nelegiuiţi (v.1-7), se adresează conducătorilor nedrepţi care se fălesc cu aparenta neimplicare a lui Dumnezeu în problemă (v. 8-11) şi află un răspuns final în apărarea drepţilor de către Dumnezeu şi triumful final al binelui (v. 12-23). Psalmul este o garanţie că, în ciuda aparenţelor, dreptatea va birui în cele din urmă (vezi Psalm 92). LXX-a are în preambul expresia, " pentru ziua a patra a săptămânii". Psalmul 94 are semnele distinctive ale unui psalm liturgic.

1. Dumnezeul răzbunărilor. Cererea este repetată, scoţând în evidenţă stăruinţa ei.

Arată-Te. Ebr. yapha', " străluceşte cu splendoare" (vezi Psalm 50, 2; 80,1).

Psalmi 94:2 2. Scoală-Te. Vezi Psalm 7,6.

Judecătorul pământului. Vezi Genesa 18,25; Psalm 58,11.

Răsplăteşte. Vezi Psalm 28,4; Plângeri 3,64.

Psalmi 94:3 3. Până când? Vezi Psalm 6,3; 13,1. Obosit de aparenta supremaţie a răului, psalmistul se miră de ce întârzie Dumnezeu să Se manifeste.

Psalmi 94:5 5. Zdrobesc. Sau "sfărâmă" (vezi Plângeri 3,34; cf. Proverbe 22,22; Isaia 3,15).

Psalmi 94:6 6. Junghie pe văduvă. Nelegiuirile la care se face referire în versetul acesta sunt deosebit de detestabile,pentru că persoanele acestea sunt slabe şi fără apărare (vezi Psalm 68,5; 82,3; Exod 22, 22-24; Deuteronom 10,18). Limbajul pare să arate că opresorii fac parte din adunarea lui Israel.

Psalmi 94:7 7. Şi zic. Nu neapărat prin vorbe, ci prin purtarea lor (vezi Psalm 10,11.13).

Domnul. Ebr. Yah (vezi la Psalm 68,4).

Nu vede. Versetul 7 încheie plângerea şi strigă după răsplată (vezi Psalm 14,1.2).

Psalmi 94:8 8. Fără minte. Vezi Psalm 92,6; cf. Romani 3,11.

Psalmi 94:11 11. Gândurile. Vezi Psalm 7,9; 26,2; cf. 1 Corinteni 3,20.

[Ei, KJV]. În evreieşte e masculin şi deci nu se poate referi la "gânduri", care e feminin; oamenii înşişi sunt "deşerţi".

Deşerte. Vezi Psalm 39,5.6; cf. Eclesiastul 2,14.15.

Psalmi 94:12 12. Ferice. Vezi la Psalm 1,1. La prima privire, aceasta ar părea să fie o fericire stranie! Versetele 12-19 prezintă o pleiadă remarcabilă de binecuvântări pe care Dumnezeu le revarsă asupra celor drepţi. El mustră, învaţă, dă odihnă, nu părăseşte niciodată, judecă cu dreptate, dă ajutor împotriva oamenilor răi, susţine în vreme de primejdie şi mângâie (vezi Efeseni 3,20). Experienţa psalmistului pare să întărească acestemanifestări ale principiului divin.

Pedepseşte. [Mustră, KJ]. Ebr. yasar, "a disciplina", "a corecta", "a instrui", "a mustra". Vezi Deuteronom 8,5; Iov 5,17; Psalm 89,32.33; 119,71; cf. Iov 33,15-30. Dacă creştinul acceptă disciplina, va fi fericit! Una dintre valorile principale ale îndreptării prin suferinţă este că cel care suferă are o compătimire mai mare faţă de ceilalţi.

Legea. Ebr. torah (vezi la Proverbe 3,1).

Psalmi 94:13 13. Să-l linişteşti. [Să-i poţi da odihnă, KJV]. Liniştea şi odihna sufletească sunt rezultatul acceptării felului de viaţă al lui Dumnezeu.

Zilele nenorocirii. Vezi Psalm 49,5.

Psalmi 94:14 14. Nu lasă. [Nu leapădă, KJV]. Oricât de lungă ar fi pedepsirea de la Dumnezeu, copiii Săi credincioşipot să se bazeze pe asigurarea că Dumnezeu nu-i va părăsi (vezi Deuteronom 31,6; 1 Samuel 12,22; Psalm

37,28; Romani 11,1.2).

Psalmi 94:15 15. Să se facă odată. [Va reveni odată, KJV]. Dreptatea se va conforma încă odată cu principiile veşnice ale caracterului şi cârmuirii lui Dumnezeu.

Vor găsi bună. [O vor urma, KJV]. Cei cu inimă curată îşi vor declara în mod deschis supunerea faţă de dreptate.

Psalmi 94:16 16. Cine mă va ajuta? [Cine se va ridica pentru mine? KJV]. Pe cât se pare psalmistul, în v. 16-19, vorbeşte despre propria sa experienţă, începând cererea lui personală cu o întrebare (v. 16), la care răspunde în v. 17-19.

Psalmi 94:17 17. Sufletul meu. Sau "eu" (vezi la Psalm 16,10).

În tăcerea. Adică în moarte (vezi Psalm 31,17.18; cf. Psalm 115,17).

Psalmi 94:19 19. Gânduri. Ebr. śar'appim, "gânduri neliniştitoare" (vezi Matei 6,25-34; DA 313; MB 141-146).

Mângâierile. O puternică încredere în Dumnezeu înlătură gândurile pline de îngrijorare şi le înlocuieşte cu "gânduri mângâietoare".

Înviorează. Mângâierile lui Dumnezeu dau pace şi siguranţă neumbrită (vezi Psalm 63,5.6; 2 Corinteni 1,3.4; 1 Petru 5,7).

Sufletul. Sau "mă" ( vezi la Psalm 16,10).

Psalmi 94:20 20. Te vor pune? [Va avea comuniune? KJV]. Întrebarea retorică cere un răspuns negativ. Întrebările din v. 3 şi 4 primesc un răspuns satisfăcător prin nimicirea celor nelegiuiţi.

Te. Dumnezeu.

La adăpostul legii. [Printr-o lege, KJV]. Prin reglementări legale, prin decizii judecătoreşti, ei îşi realizează scopurile rele (vezi 1 Regi 21,10-13).

Psalmi 94:21 21. Vieţii. [Sufletului, KJV]. Vezi la Psalm 16,10.

Osândesc sânge nevinovat. [Osândesc sânge nevinovat, KJV]. Vezi Psalm 10,8; cf. Matei 27,4.

Psalmi 94:22 22. Turnul meu de scăpare. [Apărarea mea, KJV]. Vezi Psalm 18.2.

Psalmi 94:23 23. Nelegiuirea. Vezi Psalm 7.16; 35,8.

Prin răutatea lor. În timp ce ei întreprind acţiuni păcătoase (vezi Psalm 5,10).

Dumnezeul nostru. Poetul renunţă la tonul personal (v. 22) pentru a cuprinde adunarea, poporul adunatpentru închinarea colectivă.

Îi va nimici. Repetarea emfatică dă forţă rezumativă concluziei psalmului (vezi v. 1).


14.15.21 PP 456

22 PP 413

23 PP 456

Psalmi 95:1 INTRODUCERE. - Psalmii de la 95 la 100 constituie un grup de psalmi de tipul "imnuri de sărbătoare", meniţi să aducă mulţumire în serviciul public de închinare. Ca atare, grupul acesta prezintă o structură pendulară, conţinutul oscilând între laudă la adresa lui Iehova şi motive pentru lauda aceea. Cel dintâi psalm al grupului, Psalm 95, uneori numit Psalmul de invitaţie, datorită folosirii lui, conform tradiţiei, înBiserica creştină ca o invitaţie înflăcărată la aducerea de laude, are două părţi distincte: o invitaţie la închinare(v. 1-7a) şi o avertizare împotriva necredinţei şi a neascultării.

Cu privire la autorul psalmului, vezi Evrei 4,7.

1. Să cântăm. Ebr. ranan, "a spune cu bucurie".

Să strigăm de bucurie. [să facem gălăgie voioasă, KJV]. Compară cu Psalm 98,4; 100,1.

Stânca. Vezi Deuteronom 32,15; Psalm 89,26; 94,22; vezi la Psalm 18,2.

Psalmi 95:2 2. Cu laude. [Cu mulţumire, KJV]. Cea dintâi datorie şi cel mai de seamă privilegiu al nostru în cadrul închinării publice şi particulare sunt de a ne exprima recunoştinţa.

Psalmi 95:3 3. Domnul. Ebr. Yahweh (vezi vol. I, p. 171-172). Versetele 3-7 declară trei motive pentru care noi ar trebui să aducem închinare cu inimi voioase şi recunoscătoare: Dumnezeu este singurul Împărat, Dumnezeu este Creator, Dumnezeu este Păstor al poporului Său.

Un Dumnezeu mare. Vezi Psalm 77,13; 145,3.

Mai pe sus de toţi dumnezeii. Adică mai presus de toţi ceilalţi aşa-zişi dumnezei (vezi Exod 12,12; Deuteronom 10,17; cf. Psalm 82,1.6; 96,5; 97,7; Maleahi 1,14).

Psalmi 95:4 4. Adâncimile. De la cele mai adânci adâncimi ale pământului până la cele mai înalte înălţimi, totul aparţine lui Dumnezeu şi e sub controlul Lui.

Psalmi 95:5 5. Marea. Vezi Genesa 1,9.10; Psalm 104,24.25; DA 20. Contemplarea naturii ar trebui să ducă la adorarea Creatorului (vezi MH 413).

Psalmi 95:6 6. Să ne închinăm. Vezi GC 436, 437; 6T 351.

Să ne smerim. [Să îngenunchem, KJV]. Schimbarea exterioară şi vizibilă a poziţie la închinare reflectă adesea latura lăuntrică şi spirituală a practicii. Aşa cum arătăm respect faţă de oameni ridicându-ne în picioareînaintea lor, tot aşa ar trebui să arătăm respect faţă de Dumnezeu prin luarea unei poziţii corespunzătoare la închinare. Îngenuncherea smerită aplecarea capului sunt căi potrivite de a arăta un asemenea respect (vezi 2 Cronici 6,13; 7,3; Isaia 45,23; Luca 22,41; Fapte 7,60; Filipeni. 2,10; Ed 243; PK 48).

Făcătorului nostru. Dumnezeul care ne-a creat, ne-a răscumpărat, a încheiat legământul cu noi (vezi Deuteronom 32,6, 15; Psalm 100,3; 149,2).

Psalmi 95:7 7.Dumnezeul nostru. Nu numai "un Dumnezeu mare" (vezi v. 3), ci "Dumnezeul nostru", adus în legătură intimă de legământ cu poporul Său.

Poporul păşunii Lui. Vezi Psalm 23,1-3; 74,1; 79,13.

Azi. Expresia arată că e timpul cel mai potrivit pentru o hotărâre importantă. Poruncile şi chemările lui Dumnezeu ar trebui să fie acceptate de îndată. Ori de câte ori repetă psalmul acesta, creştinul ar trebui să-şi dea seama de puterea acestui cuvânt important"azi". Ori de câte ori se dovedeşte necredincios faţă de Dumnezeu, el ar trebui să audă din nou milostivul "azi", făgăduindu-i iertare şi refacere.

De aţi asculta. Expresia aparţine mai degrabă celor ce urmează decât versetului din care face parte (vezi Evrei 3,7-11). Pe lângă mulţumire psalmul oferă îndemn şi învăţătură pentru popor.

Psalmi 95:8 8. Meriba. [Provocare, KJV]. Ebr. meribah, "ceartă" (vezi Exod 17,1-7).

Masa. [Ispită, KJV]. Ebr. massah (vezi Exod 17,1-7; Deuteronom 6,16).

Psalmi 95:9 9. Lucrările Mele. Aici, fapte providenţiale ale lui Dumnezeu (vezi Psalm 90,16; 92,5). În pofida supranaturalei desfăşurări de puteri în Egipt şi la Marea Roşie, Israel nu a izbutit să înveţe să se încreadă în Eliberatorul lui.

Psalmi 95:10 10. Patruzeci de ani. Vezi Numeri 14,33; Deuteronom 2,7; 8,2; 29,5.

M-am scârbit. Ebr. quţ, "a simţi scârbă faţă de ceva". Compară cu folosirea cuvântului în Iov 10,1; Ezechiel 6,9; 20,43; 36,31.

Neamul acesta. [Generaţia aceasta, KJV]. Literal, "o generaţie" (cuvântul "acesta" este adăugat); generaţia care a ieşit din Egipt.

Psalmi 95:11 11. Am jurat. Vezi la Numeri 14,21-23; cf. Deuteronom 1,34.35.

Odihna Mea. Adică odihna din Canaan (Deuteronom 12,9; cf. GC 458; vezi la Evrei 4,5-11).


1 ML 29

1.2 CG 520

1-6 8T 13

1-7 6T 351

1-11 8T 121

3 PK 48

3-6 Ed 243

4-6 MH 413

5 DA 20

6 GC 437; ML 29; PK 48

7.8 5T 216

Psalmi 96:1 INTRODUCERE. - În Psalmul 96 psalmistul invită toate naţiunile pământului să recunoască suveranitatea universală a lui Iehova. El a fost numit Un imn misionar pentru toate epocile. Psalmul Îl preamăreşte pe Iehova în calitatea de Creator şi Vechi Săvârşitor de Minuni (v. 1-6), de Cârmuitor al lumii în prezent (v. 7-9) şi de Judecător şi Răscumpărător la aşezarea din nou a tuturor lucrurilor (v. 10-13). El e marcat de repetări dese a unor expresii cheie (vezi v. 1.2.7.8.13).

Cele 13 versete ale Psalmului 96 sunt în mare măsură identice cu v. 23-33 ale psalmului raportat în 1 Cronici 16, 8-36, pe care David l-a compus pentru ceremonia aşezării chivotului în cortul din Ierusalim. Variaţiile faţă de la forma originală a psalmului se datorează probabil adaptării pentru uz liturgic.

1. Cântaţi Domnului. Compară cu Psalm 33,3; 98,1; Isaia 42,10. Expresia este repetată de trei ori în v. 1 şi 2; asemenea repetări sunt caracteristice acestui psalm (vezi v. 7.8.13).

Toţi locuitorii pământului. [Tot pământul, KJV]. Psalmistul cheamă nu numai pe semenii săi evrei, ci toate naţiunile pământului să aducă laudă lui Dumnezeu.

Psalmi 96:2 2.Numele. Vezi la Psalm 5,11; 7,17; cf. Psalm 100,4; 145,1.10.11.

Vestiţi. [Arătaţi, KJV]. Sau " anunţaţi", "spuneţi" (vezi Isaia 52,7).

Psalmi 96:3 3. Printre neamuri. Nu doar printre israeliţi, ci tuturor naţiunilor lumii.

Printre popoare. Literal, " printre toate popoarele" pământului (vezi v. 7; PK 313).

Psalmi 96:4 4. Mare. Măreţia lui Dumnezeu cere o laudă măreaţă (vezi Psalm 95,3).

Mai de temut decât toţi dumnezeii. [Mai pe sus de toţi dumnezeii, KJV]. Compară cu Isaia 40; 41; 44.

Psalmi 96:5 5. Idoli. Ebr. 'elilim, "nimicuri". Pare a fi un joc de cuvinte între 'elohim, dumnezeii naţiunilor, şi 'elilim, "lucruri de nimic"(vezi 1 Corinteni 8,4).

A făcut cerurile. Pentru că numai Dumnezeu a creat, numai El e demn laudă (Genesa 1,1; Psalm 95,5; 115,15; Isaia 42,5; 44,24; Ieremia 10,11; GC 436, 437).

Psalmi 96:6 6. Slava şi podoaba. [Tărie şi frumuseţe, KJV]. Compară cu 1 Cronici 16,27 unde cuvântul "strălucire"["veselie" KJV] apare în loc de cuvântul "podoabă" ["frumuseţe" KJV]

Psalmi 96:7 7. Daţi. Notează repetarea de trei ori a cuvântului în v. 7 şi 8 (cf. repetării asemănătoare a cuvântului "cântaţi" în v. 1 şi 2). Ar trebui să mergem la Casa lui Dumnezeu mai mult pentru a da decât numai pentru a primi. Adevărata rugăciune face mai mult decât să ceară; ea aduce slavă.

Psalmi 96:8 8. Numelui. Vezi la Psalm 5,11; 7,17.

Daruri. Ebr. minchah, un dar de cereale sau de "mâncare"(vezi la Levitic 2,1; Psalm 40,6).

Psalmi 96:9 9. Podoabe sfinte. [Frumuseţea sfinţeniei, KJV]. Vezi la 1 Cronici 16,29; Psalm 29,2.

Tremuraţi. [Temeţi-vă, KJV]. Vezi la Psalm 97,4; vezi la 1 Cronici 16,30.

Psalmi 96:10 10. Domnul împărăţeşte. Vezi Psalm 93,1; 97,1; vezi la 1 Cronici 16,31.

Cu dreptate. Vezi Psalm 67,4; cf. Psalm 9,8; 96,13.

Psalmi 96:11 11. Să se bucure. Toată natura este invitată să se alăture aducând laudă lui Dumnezeu când Hristos vine să anunţe domnia veşnică a dreptăţii (vezi GC 300; Psalm 148,7-10; cf. Psalm 98,7-9). În psalmul acesta,v.11-13 prezintă o pleiadă de personificări poetice.

Psalmi 96:13 13. El vine. Un tablou sugestiv al venirii lui Hristos pentru a inaugura împărăţia dreptăţii. Repetarea expresiei dă forţă şi viaţă acestui pasaj.

Să judece. Venirea lui Hristos la judecată va avea ca rezultat stabilirea ordinii morale pe pământ şi a inaugurării păcii şi fericirii veşnice (vezi Ioan 5,22; Fapte 17,31).

Cu dreptate. Vezi Psalm 72,2-4; Isaia 1,1-9.

Popoarele. Deoarece calitatea de împărat a lui Mesia este garanţia de bază a împărăţiei veşnice, toţi oamenii sunt chemaţi să se bucure de judecata Lui răscumpărătoare.


1-138T 122

3 ML 288; PK 313

5 GC 437

6 PP 34

9 6T 363

11.13 GC 300

Psalmi 97:1 INTRODUCERE. - Psalmul 97 celebrează înscăunarea lui Iehova ca drept Cârmuitor peste întregul pământ şi arată că idolii nu sunt altceva decât nimic şi că cei drepţi sunt îndreptăţiţi. Alături de teofania (sau manifestarea slavei lui Dumnezeu) din Habacuc 3, Psalmul 97 reprezintă una dintre cele mai frumoase imaginiale slavei dumnezeieşti din VT (vezi Exod 19; Psalm 18). "Domnul împărăţeşte" este tema acestui psalm liturgic.

1. Domnul împărăţeşte. Vezi Psalm 93,1; 96,10; 99,1. Creştinul ar trebui să facă adesea afirmaţia aceasta măreaţă.

Să se veselească pământul. Vezi Psalm 96,1.

Ostroavele cele multe. Literal, "multe insule"; cuvântul tradus "ostroave" poate să însemne atât "insule", cât şi "ţinuturi de coastă". Aici evident se face referire la insulele şi ţinuturile de coastă ale Mării Mediterane (vezi Psalm 72,10; cf. Isaia 60,9).

Psalmi 97:2 2. Norii şi negura. Descrie cum se manifestă maiestatea lui Dumnezeu înaintea ochilor omului muritor. Sunt taine cu privire la Dumnezeire pe care omul nu le poate cuprinde (vezi Romani 11,33; Ed 169; SC 111; PP 43).

Dreptatea şi judecata. Vezi Psalm 89,14. Indiferent cât de mare este răul, în cele din urmă dreptatea va învinge.

"Zdrobit, adevărul se înalţă din nou;

În veşnice zile ca şi Dumnezeu.

Din contră, minciuna rănită din greu

În chinuri se stinge sub ochii-alor săi."

-WILLIAM CULLEN BRYANT, "The Battle Field"

Psalmi 97:3 3. Focul. Vezi Psalm 18,13; 50.3.

Psalmi 97:4 4. Fulgerele Lui. Vezi Psalm 77,16-18 cf. 104,32; Habacuc 3,6-10.

Pământul. Compară cu Judecători 5,4; Psalm 68,8; 114,7.

Psalmi 97:5 5. Munţii se topesc. Compară cu Judecători 5,5; Mica 1,4; Naum 1,5; 2 Petru 3,10; Apocalipsa 20,11. Se pare că în mintea poetului e manifestarea dumnezeiască de la Sinai.

Înaintea Domnului. Repetarea accentuează titlului atotcuprinzător al Divinităţii (vezi Iosua 3,11.13; Mica 4,13; cf. Zaharia 4,14; 6,5).

Psalmi 97:6 6. Cerurile vestesc. Vezi Psalm 19,1; 50,6.

Popoare. Vezi v. 1; cf. Isaia 40,5.

Psalmi 97:7 7. Ruşinaţi. Descrierea impresiei făcute asupra păgânilor când se arată slava lui Dumnezeu. Idolii sunt fără putere înaintea lui Dumnezeu.

Toţi dumnezeii. Vezi la Psalm 82,1.6. Dacă se face referire la dumnezeii păgânilor, lucrul acesta e numai la modul figurat, deoarece dumnezeii aceştia nu există. LXX zice: "Închinaţi-vă Lui, voi toţi îngerii Lui" (vezi la Psalm 8,5). Vulgata zice: "Adoraţi-L, voi, toţi îngerii".

Psalmi 97:8 8. Sionul. Vezi Psalm 2,6; 9,14; 68,16; vezi la Psalm 48,2. Psalm 97,8 descrie impresia făcută asupra lui Israel când slava lui Dumnezeu se arată. Sionul s-a veselit când a aflat vestea cea bună că Domnul

împărăţeşte.

Fiicele lui Iuda. Vezi la Psalm 48,11.

De judecăţile Tale. Ele se bucură, nu în chip răzbunător, ci pentru că adevărul a triumfat.

Psalmi 97:9 9. Înalt. Ebr. 'Elyon (vezi vol. I, p. 173; Psalm 83,18).

Mai pe presus de toţi dumnezeii. Vezi la Psalm 95,3.

Psalmi 97:10 10. Urâţi rău. Psalmistul încheie cu îndemnul de a urî răul (vezi Psalm 45,7; CT 397; cf. Psalm 34,14-22; 2 Corinteni 6,14-18). Răul ne desparte de Dumnezeu. Neatenţia faţă de rău deschide calea pentru ca Satana să intre în viaţa noastră. În inima în care este iubire de păcat nu poate exista adevărata religie (vezi Proverbe 8,13).

Sufletele. Vezi la Psalm 16,10.

Credincioşilor. [Sfinţi, KJV]. Ebr. chasidim (vezi Nota suplimentară de la Psalm 36).

Izbăveşte. Compară cu Daniel 3,16-30; 6,16-23.

Psalmi 97:11 11. Semănată. De la ebr. zara, "a semăna". Cuvântul este folosit la figurat cu referire la subiecte morale, ca de pildă a semăna "neprihănirea" [dreptatea, KJV] (Proverbe 11,18), "nelegiuirea" (Proverbe 22,8;Iov 4,8) - lucruri care dacă sunt semănate pot să producă o recoltă corespunzătoare. "Lumina" poate fi concepută aici ca o lumină semănată, gata să răsară şi să aducă roade pentru căutătorul sincer după adevăr. "Orice suflet cu adevărat sincer va veni la lumina adevărului. ‚Lumina este semănată pentru cel neprihănit.' Şi nici o biserică nu poate înainta în sfinţenie decât dacă membrii ei caută adevărul ca pe o comoară ascunsă" (GC 522).

În loc de zara' un manuscris ebraic are zarach, "a străluci". Această variantă e susţinută de LXX, Siriaca şi de Targumi. Zarach este folosit în Psalm 112,4 în afirmaţia: "Celui neprihănit îi răsare o lumină".

Psalmi 97:12 12. Bucuraţi-vă. Vezi Psalm 32,11; 33,1.

Măriţi. [Mulţumiţi, KJV]. Vezi Psalm 30,4. Cea mai mare bucurie a omului ar trebui să fie în cunoaşterea faptului că există un Dumnezeu şi că El este Tatăl copiilor Săi pământeşti.


2 COL 177; Ed 169; PP 43; SC 111; 5T 197, 699

10-12 CT 397

11 CW 34; GC 522

Psalmi 98:1 INTRODUCERE. - Psalmul 98 este o chemare minunată adresată tuturor popoarelor şi tuturor forţelor naturii să-L laude pe Dumnezeu, Judecătorul Suveran al universului (vezi introducerea la Psalmii 93, 95). Psalmul acesta a fost numit Psalmul ecou al Psalmului 96, deşi are un formă mai precisă decât psalmul acela. Se pot uşor discerne trei strofe de lungi asemănătoare, fiecare prezentând o idee unitară: motive de laudă (v. 1-3), metode de laudă (v. 4-6), invitaţie la laudă (v. 7-9). Psalmul are multă prospeţime şi spontaneitate.

Cu privire la preambul vezi p.627.

1. O cântare nouă. Vezi Psalm 33,3; 96,1. Versetele 1-3 prezintă motivele pentru a-L lăuda pe Iehova. Psalmul începe cu o sublimă notă de laudă.

Minuni. Binecuvântări generale şi beneficii particulare (vezi Exod 15,11.21; Psalm 77,14).

Dreapta. Vezi Psalm 44,3; cf. Exod 15,6; Isaia 52,10; 59,16; 63,5.

Psalmi 98:2 2. Şi-a arătat. Prin fapte de izbăvire (vezi Isaia 52,10).

Neamurilor. Sau "naţiunilor" (vezi la Psalm 2,1). Actele lui Dumnezeu erau atât de cunoscute, încât toate naţiunile din jurul lui Israel puteau să vadă puterea Lui (vezi Psalm 97,6).

Psalmi 98:3 3. Bunătatea şi credincioşia. Vezi Psalm 25,10; 26,3.

Marginile pământului. Vei Isaia 52,10; cf. Psalm 98,2; Luca 2,10; 3,6; Romani 10,12.18.

Psalmi 98:4 4. Strigăte de bucurie. Vezi Psalm 66,1; Psalm 95,1; 100,1. Versetele 4-6 prezintă felul cum să fie lăudat Iehova.

Toţi locuitorii pământului. [Tot pământul, KJV]. Psalmul se deosebeşte prin apelul lui general către toate popoarele.

Cântaţi laude. Ebr. zamar, "faceţi melodii", fie cu glasul, fie cu instrumentele, fie şi cu una şi cu cealaltă. Creaturile înzestrate din punct de vedere spiritual ar trebui să aducă în mod conştient laudă lui Dumnezeu. Oamenii au glas care să facă să răsune lauda Lui şi totodată capacitatea de a face instrumente cu care să-L laude.

Psalmi 98:5 5. Arfa. Despre instrumentele muzicale menţionate la v. 5 şi 6, vezi p. 30, 34, 39.

Psalmi 98:6 6. Strigaţi de bucurie. [Manifestaţi vesel, KJV]. Aici nu sunt "viori cu surdină"; toate registrele orgii sunt folosite la maxim, scoţând un sunet plin, amplu.

Psalmi 98:7 7. Urle marea. Vezi Psalm 96,11. Versetele 7-9 invită toată natura să contribuie la lauda lui Iehova.

Psalmi 98:8 8. Să bată din palme râurile. [Să bată din palme valurile mării, KJV]. O personificare sugerată poate de valurile care se sparg de ţărm.

Să strige de bucurie toţi munţii. Compară cu Psalm 65.9-13 pentru o imagine deosebit de specială a naturii în toată frumuseţea ei, care Îl laudă pe Dumnezeu.

Psalmi 98:9 9. El vine. Vezi la Psalm 96,13. Cei răscumpăraţi şi toate lucrările naturii aşteaptă cu dor nespus vremea judecăţii mântuitoare.

COMENTARIILE LUIELLEN WHITE

9CH 303

Psalmi 99:1 INTRODUCERE. - Psalmul 99 preamăreşte calitate de împărat a Iehova, invitându-i pe toţi oamenii sămărturisească măreţia Lui şi să se închine doar Lui, singurul care e sfânt. Psalmul repetă soliile Psalm 93 şi 97în forme variate - toate trei încep cu expresia "Domnul împărăţeşte" - şi, asemenea Psalmului 93, pune un accent deosebit pe sfinţenie ca fiind atributul şi cerinţa principală a lui Dumnezeu (vezi Psalm 93,5; 99.3.5.9). Structura frumoasă şi complexă a Psalmului 99 scoate la iveală două refrene mai mari (în formă uşor modificate, la finele strofei întâi şi a doua, v. 5-9) şi trei refrene mai mici (v. 3.5.9) dezvoltate în "Domnul Dumnezeul nostru este sfânt" la a tria apariţie a Lui

1. Domnul împărăţeşte. Vezi Psalm 93,1; 96,10; 97,1.

Tremură. Când Iehova Îşi manifestă puterea de împărat, oamenii tremură înaintea Lui (vezi Isaia 64,2).

Pe heruvimi. [Între heruvimi, KJV]. Vezi Psalm 80,1; 5T 754.

Se clatină. Compară cu Psalm 77,18; 114,7.

Psalmi 99:2 2. Mare în Sion. Vezi la Psalm 48,1.2; cf. Psalm 95,3.

Popoarele. Adică naţiunile. Dumnezeu, care Îşi are capitala în Sion, cârmuieşte toate naţiunile.

Psalmi 99:3 3. Numele Tău mare şi înfricoşat. Vezi Psalm 111,9; vezi la Psalm 5,11; 7,17; cf. Deuteronom 28,58.

[El, KJV]. Ebr. hu', care se poate referi fie la "nume", reprezentând caracterul esenţial al lui Iehova, fie la "Domnul". Traducerea "El este sfânt" e mai compatibilă cu repetarea refrenului în v. 5 şi 9. Nu există nici odiferenţă esenţială între aceste două traduceri. Sfinţenia este unul din atributele supreme ale lui Dumnezeu. Sfinţenie se cere şi de la copiii lui Dumnezeu (vezi Levitic 19,2). Aceasta este prima apariţie a refrenului mai mic (vezi introducere la Psalm 99; de asemenea v. 5 şi 9).

Psalmi 99:4 4. Tăria împăratului. Prima propoziţie a v. 4 ar trebui probabil să fie legată cu ideea anterioară şi pasajul să fie redat: "El este sfânt şi puternic, un Împărat care iubeşte dreptatea". Împăratul este evident Iehova (vezi v. 1). Forţa de bază a caracterului lui Dumnezeu e în favoarea dreptăţii (vezi Isaia 61,8).

Tu. Emfatic în ebraică, probabil pentru a arăta contrastul între Marele Împărat şi împăraţii pământeşti.

Psalmi 99:5 5.Înălţaţi. Vezi Psalm 30,1; 34,3. Versetul acesta constituie prima apariţie a refrenului mai mare (vezi introducerea la Psalm 99; de asemenea v. 8).

Căci este sfânt. A doua apariţie a refrenului mai mic (vezi la v. 3). Expresia poate fi tradusă şi astfel încât să se refere la aşternutul picioarelor lui Dumnezeu. În literatura religioasă ugaritică (vezi p. 618), aşternutul picioarelor Dumnezeirii este o parte importantă a mobilierului divin.

Psalmi 99:6 6. Moise şi Aaron. Printr-o trecere rapidă, versetul acesta prezintă exemple de oameni sfinţi reprezentativi care s-au închinat lui Dumnezeu, au mijlocit pentru semenii lor şi au primit răspuns la rugăciunile lor. Concluzia de aici e că toţi - preot şi popor - ar trebui să I se închine lui Iehova. Dumnezeu caută mijlocitori şi astăzi.

Cu toate că, în general, nu a fost considerat preot, Moise este enumerat printre preoţi, probabil datorităpoziţiei lui de conducere spirituală şi lucrării lui legate de sanctuar (vezi Exod 24,6-8; 32,30-32; 40,18-33;

Levitic 8,6-30).

Samuel. Samuel e în mod deosebit menţionat, alături de Moise, ca având putere la Dumnezeu în rugăciune (vezi Ieremia 15,1; cf. 1 Samuel 7,8.9; 1 Samuel 12,19-23).


Psalmi 99:7 7. Stâlpul de nor. Vezi Exod 33,9; Numeri 12,5.

Au păzit. Ei au ascultat de legile lui Dumnezeu şi El a răspuns rugăciunilor lor. Ascultarea de voia lui Dumnezeu e condiţia ascultării rugăciunii.

Psalmi 99:8 8. Iertător. Atât Moise cât şi Aaron au păcătuit, dar Dumnezeu în îndurarea Sa i-a iertat (vezi Exod 32,1-24; Numeri 20,12.13; cf. Psalm 106,32). "Ei" probabil se referă la popor, în general.

I-ai pedepsit. Mustrările lui Dumnezeu au cuprins chiar şi pe oamenii sfinţi pomeniţi în v. 6. Moise şi Aaron nu au fost primiţi în Canaan din cauza păcatului lor la Meriba (vezi Numeri 20,12).

Greşelile. Literal, "faptele"; contextul sugerează acţiuni voite, îndărătnice. Compară cu Eclesiastul 7,29.

Psalmi 99:9 9. Înălţaţi pe Domnul. Versetul 9 este a doua apariţie a refrenului mai mare în formă uşor modificată (vezi la v. 5).

Muntele Lui cel sfânt. Sionul, centrul naţional de închinare (vezi la Psalm 48,2).

Domnul Dumnezeul nostru este sfânt. A treia apariţie a refrenului mai mic, în formă dezvoltată (vezi la v. 3.5).


1 PK 176

1-3 MH 438; 8T 285

1-5 PK 29

9 MH 415; 8T 264

Psalmi 100:1 INTRODUCERE. - Printre psalmii de mulţumire triumfătoare, Psalmul 100 ocupă un loc de frunte. El este punctul culminant şi măreţ al şirului de psalmi care a început cu Psalmul 95. În psalmul acesta toate popoarele pământului sunt invitate să se unească cu Israel într-o laudă universală a lui Iehova, pentru că bunătatea şi credincioşia Lui sunt veşnice. Psalmul 100 este probabil originea doxologiei "Old Hundredth", care începe cu "Lăudaţi pe Dumnezeu, de la care se revarsă toate binecuvântările", ["Măriţi pe Domnul neîncetat"]. Melodia a fost compusă de Louis Bourgeois în 1551. În 1561 William Keth a compus parafraza: "Toţi câţi pe pământ locuiţi", pentru melodia lui Bourgeois. Poate că nici un psalm nu e mai des folosit în sinagogă sau în biserică. El proclamă lucrarea de păstor universal al lui Dumnezeu. Nici măcar o aluzie tristă nu există în acest psalm.


1. Strigaţi de bucurie. Vezi Psalm 66,1; 98,4.

Toţi locuitorii pământului. Literal, "tot pământul".

Psalmi 100:2 2. Bucurie. Aceasta este nota dominantă a psalmului.

Psalmi 100:3 3. El ne-a făcut. Faptul că Dumnezeu merită toată lauda se bazează în primul rând pe faptul că El ne-a făcut poporul Lui (vezi Psalm 95,6; cf. Deuteronom 32,6.15).

Ai Lui suntem. [Nu noi înşine, KJV]. Un număr de manuscrise ebraice, Targumii, şi notele Bibliei ebraice zic: "ai Lui suntem". Pe de altă parte LXX şi Siriaca sprijină traducerea KJV.

Turma. Compară Psalm 95,7; vezi la Psalm23,1-4. Fiind stăpânit de gândurile acestea, psalmistul se simte îndemnat să aducă laude.

Psalmi 100:4 4. Porţile... curţile. Referindu-se probabil la sanctuar, dar - prin extindere - la toate locurile unde se aduce închinare lui Dumnezeu.

Laude. [Mulţumiri, KJV]. Probabil jertfe de mulţumire (vezi Psalm 96,8). Tabloul este acela al închinătorilor recunoscători care aduc jertfele de mulţumire la sanctuar.

Cântări. "Cântarea de laudă este atmosfera cerului; şi atunci când cerul vine în contact cu pământul, iaunaştere muzica şi cântarea, - mulţumire şi glas de cântare" (Ed 161; cf. Isaia51,3).


Psalmi 100:5 5. Bun. Vezi 1 Cronici 16,34; 2 Cronici 5,13; 7,3; Psalm 106,1; 107,1; 118,1; etc.

Bunătatea Lui ţine în veci. În ebraică, asemănător cu refrenul des repetat tradus: "îndurarea Lui durează în veci" (Psalm 136; vezi şi Psalm 118,1-4.25).

Din neam în neam. Imaginea al unei generaţii care vine după alta, toate bucurându-se de bunătatea şi credincioşia lui Dumnezeu. Dumnezeu merită lauda noastră, deoarece El ne face ceea ce suntem, ne răscumpără, ne iubeşte, are doar planuri bune pentru noi şi Se îngrijeşte de fericirea noastră.


1-4 MH 415; 8T264

2 PP 594

2-4 DA 288

3 GC 437; 6T 351

3.4 Ed 243

4 AH 474; ML 171; 5T 317, 491

4.5 3T 240

Psalmi 101:1 INTRODUCERE. - Psalmul 101 prezintă o listă condensată de principiile care ar trebui să călăuzească

pe un conducător în postura sa. El e de o deosebită valoare pentru părinţi în "vegherea asupra influenţelor căminului" (CT 119). Versetele 1-4 se ocupă de viaţa particulară a conducătorului, v. 5-8, de activităţile lui publice.

Psalmul a fost compus de David (CT 119), poate în prima parte a domniei lui. El este expresia frumoasă a sufletului nobil al împăratului David.

Cu privire la preambul, vezi p.616, 627.

1. Bunătatea. [Îndurarea, KJV]. Ebr. chesed (vezi Nota suplimentară la Psalm 36).

Psalmi 101:2 2. Mă voi purta cu înţelepciune. O hotărâre împărătească, vrednică de un suflet împărătesc.

Când. Întrebarea este manifestarea neaşteptată a unui suflet evlavios care tânjeşte după împlinirea hotărârii sale, lucru care este posibil doar atunci când Dumnezeu vine în mod deplin în viaţa lui. David doreşte cu ardoare să trăiască împreună cu Dumnezeu.

În mijlocul casei mele. Evlavia începe din cămin.

Psalmi 101:3 3. Rău. [Lucru nelegiuit, KJV]. Literal, "lucrul lui Belial" (vezi la Deuteronom 13,13).

Înaintea ochilor mei. David se hotărăşte să nu privească la cele rele (vezi 1 Ioan 2,16; cf. 2 Corinteni 3,18), pentru ca viaţa lui să nu imite ce vede. În mare măsură noi suntem ceea ce privim de obicei. "Nu asculta lucruri rele; nu privi lucruri rele; nu vorbi lucruri rele". Cu privire la aprecierea profundă a lui Iov despre curăţia personală, vezi Iov 31,1.7.

Nu se va lipi. Cu toate că vin în contact cu răul, trebuie să mă delimitez imediat de el. "Nu putem împiedica păsările să zboare pe deasupra capului nostru, dar le putem împiedica să-şi facă un cuib în el".

Psalmi 101:4 4. Stricată. Ebr. 'iqqesh, "strâmb", "stricat" (vezi Proverbe 11,20). În punctul acesta psalmistul trece dela hotărâri de natură particulară la hotărâri care privesc viaţa lui publică, de conducător.

Psalmi 101:5 5. În ascuns. În taină.

Nu-l voi suferi. Ca împărat, David se hotărăşte să nu îi îngăduie în împărăţia sa pe aceia care sunt caracterizaţi ca mai sus.

Psalmi 101:6 6. Ochii. David se hotărăşte să caute mereu oameni credincioşi care să devină membri vrednici ai curţii sale.

Cale fără prihană. Vezi v. 2. David doreşte ca asociaţii lui oficiali să fie ca el. Ei vor fi aleşi pentru valoarea lor sufletească, nu pentru că sunt de viţă nobilă sau pentru că sunt dotaţi. Ceea ce David cere de la sine, cere şi de la alţii.

Psalmi 101:7 7.Cel ce se dedă la înşelăciune. Compară cu Apocalipsa 14,1.5; vezi la Proverbe 12,17; 20,17.

Psalmi 101:8 8. În fiecare dimineaţă voi nimici. [Voi nimici de timpuriu, KJV]. Nici unui lucru rău nu i se va îngădui să dureze. De cum va apărea, va fi distrus.

Cetatea Domnului. Ierusalim, capitala lui David. Dacă capitala unei naţiuni e curată din punct de vedere moral, exemplul dat în felul acesta va fi probabil urmat în naţiune.

Cu siguranţă că dacă un împărat ar respecta marile hotărâri ale acestui psalm, el ar fi vrednic de lauda lui David, aşa cum e exprimată în 2 Samuel 23,3.4.


3 AH 404, 406, 409; ML 86, 88

3-7 CT 119

Psalmi 102:1 INTRODUCERE. - Psalmul 102 este unul dintre cei mai trişti din cei şapte psalmi de penitenţă. Se pare că e rugăciunea exilatului făcută în ţara robiei sale. În tonurile sale elegiace, el vorbeşte de durere şi întristare, de persecuţie şi de frică. Dar el face mai mult decât atât; el recunoaşte că există speranţă de întoarcere din robie şi de refacere spirituală. Poemul oscilează între două idei, dar se încheie într-o notă sublimă de încredere în veşnica statornicie a lui Dumnezeu în legăturile Lui cu fiii oamenilor. Psalmul se împarte în patru părţi: introducere (v. 1.2), plângere (v. 3-11), mângâiere (v. 12-22), concluzie (v.23-28). Creştinii din zilele de pe urmă pot găsi în el exprimarea încercărilor lor şi asigurarea mângâierii cereşti în vreme de necaz mare.

Preambulul, "o rugăciune a unui nenorocit, când este doborât de întristare şi îşi varsă plângerea înaintea Domnului", este unic printre preambulurile psalmilor. El caracterizează psalmul şi arată scopul pentrucare a fost compus (vezi p. 624, 628).

1. Ascultă-mi. Vezi Psalm 18.6; 39,12.

Psalmi 102:2 2. Nu-mi ascunde. Vezi Psalm 4,6; 13,1.

Degrabă. Vezi Psalm 69,17. Profunzimea întristării psalmistului şi intensitatea apelului său sunt scoase în evidenţă prin cererile cumulative după ajutor divin din v. 1 şi 2.

Psalmi 102:3 3. Căci. Versetul 3 marchează începutul plângerii psalmistului.

Psalmi 102:4 4. Uit să mi-o mănânc. Vezi Iov 33,20; Psalm 107,18.

Psalmi 102:5 5. Mi se lipesc oasele. Vezi Iov 19,20; Plângeri 4,8.

Psalmi 102:6 6. Pelicanul. Ebr. qa'ath, (vezi Isaia 34,11; Zaharia 2,14). Specia exactă de pasăre la care se face referire nu e cunoscută, cu toate că s-a observat că pelicanul e un simbol corespunzător al singurătăţii şi melancoliei totale.

Psalmi 102:7 7. Nu mai pot dormi. [Veghez, KJV]. Sau "sunt fără somn".

Pasărea. [Vrabia, KJV]. Ebr., şippor, un termen general pentru vietăţi înaripate (vezi Genesa 7,14; Deuteronom 4,17). Poate că "singuratică" e o aluzie la o pasăre lipsită de perechea ei.

Psalmi 102:9 9. Ţărână. [Cenuşă, KJV]. Vezi Iosua 7,6; Iov 2,7.8; Plângeri 3,16. Despre paralele ugaritice, vezi la

Psalm 42,3.

Psalmi 102:11 11. Umbră gata să treacă. O imagine impresionantă a apropierii morţii (vezi Iov 14,2). Samuel Buther spunea: "Anii mei alunecă prin mine ca apa printr-o sită".

Psalmi 102:12 12. Dar Tu. Brusc, psalmistul găseşte mângâiere în contemplarea eternei suveranităţi a lui Dumnezeu şise ridică mai presus de plângerea sale. Datorită faptului că Dumnezeu nu Se schimbă, făgăduinţele Lui sunt sigure, în ciuda aparentei Lui detaşări de suferinţa prezentă a psalmistului.

Împărăţeşti. Vezi Psalm 9,7; Plângeri 5,19.

Pomenirea. Vezi Exod 3,15; Psalm 135,13.

Psalmi 102:14 14. Pietrele. Exilaţii se bucură chiar şi numai de contemplarea pietrelor şi ţărânii a ceea ce fusese cândva glorioasa lor cetate, Ierusalimul. Atât de mult iubesc ei Sionul (vezi Neemia 4,2.10; Psalm 79,1). Există în conceptul acestui verset o notă patetică, nostalgică. Până şi ruinele copilăriei noastre ne sunt scumpe.

Psalmi 102:15 15. Se vor teme. Potrivit planului lui Dumnezeu, Sionul refăcut ar fi fost alcătuit dintr-un popor care săîmplinească destinul divin în prin lui Israel. Activităţi misionare ar fi convertit pe mulţi dintre păgâni, iar prosperitatea noului stat ar fi atras multe naţiuni. Din nefericire, Israel a dat greş. Dacă el ar fi fost credincios,întregul pământ ar fi fost pregătit pentru prima venire a lui Hristos (PK 703, 704, vezi şi vol. IV, pag. 26-30).

Psalmi 102:16 16. Se va arăta. Mesia ar fi venit în statul restaurat (vezi la v. 15; de asemenea articolul: "Rolul lui Israel în profeţiile Vechiului Testament", vol. IV).

Psalmi 102:18 18. Să se scrie. Aceasta pare să fie singurul loc din Psalmi unde se spune să se scrie raportul providenţei lui Dumnezeu.

Domnul. Ebr. Yah (vezi la Psalm 68,4).

Psalmi 102:19 19. Din ceruri. Vezi la Deuteronom 26,15; vezi şi la Psalm 14,2.

Psalmi 102:20 20. Ce sunt pe moarte. [Rânduiţi morţii, KJV]. Literal, "copii ai morţii" (vezi Psalm 79,11).

Psalmi 102:21 21. Numele. Vezi Psalm 5,11; 7,17.

Psalmi 102:23 23. Puterea. De la consolarea privind puterea absolută şi veşnică a lui Dumnezeu psalmistul revine pentru o clipă la propria sa slăbiciune şi la scurtimea vieţii sale - dar numai pentru o clipă. Aproape imediat el este absorbit din nou de contemplarea faptului că Dumnezeu e pururi neschimbat.

Psalmi 102:24 24. La jumătatea. [În mijlocul, KJV]. Rugăciunea psalmistului este evident inspirată în parte de dorinţa de a vedea refacerea Ierusalimului. El nu poate îndura gândul de a muri înainte fără să vadă împlinirea nădejdilor sale. În faţa existenţei veşnice a lui Dumnezeu, el îşi dă seama cât de vremelnice şi de efemere sunt propriile sale zile (vezi v. 11, 12; Psalm 90,2; Habacuc 1,12).

Psalmi 102:25 25. Tu ai întemeiat. Vezi Genesa 1,1. Versetele 25-27 sunt citate în Evrei 1,10-12 ca o adresare către Hristos. Scriitorul epistolei către Evrei dovedeşte că Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, are şi o poziţie superioară îngerilor. Aici este dovadă că Hristos este şi Creator.

Psalmi 102:26 26. Ca o haină. Literatura ugaritică (vezi p. 618) compară cerurile cu un veşmânt "care trece".


15.18-22 PK 370

19 MH 438; 8T 285

Psalmi 103:1 INTRODUCERE. - Psalmul 103 a fost descris ca unul din cei mai exuberanţi psalmi. El este exprimarea spontană a unei inimi pline de lauda la adresa lui Dumnezeu pentru harul şi mila Lui. David Îl laudă pe Dumnezeu pentru binecuvântări în propria sa viaţă (v. 1-5), povesteşte despre bunătatea lui Dumnezeu arătată faţă de copiii Săi în general (v.6-14), arată dependenţa omului de mila lui Dumnezeu (v. 15-18), şi cheamă întreaga creaţiune să se închine lui Dumnezeu (v. 19-22). Psalmii 103 şi 104 sunt psalmi pereche, cel dintâi preamărind minunile lui Dumnezeu prin mila şi îndurarea Lui, al doilea preamărind minunile Lui prin creaţiune.

Cu privire la autorul psalmului, vezi MB 167. Cu privire la preambul, vezi p. 616.

1. Binecuvântează... pe Domnul. Vezi la Psalm 63,4.

Suflete. Vezi la Psalm 16,10.

Tot ce este în mine. Pentru a-L lăuda pe Dumnezeu este nevoie de folosirea tuturor capacităţilor noastre.

Numele. Vezi Psalm 33,21; vezi şi la Psalm 7,17. Inversarea ordinii în care sunt prezentate ideile (figura de stil retorică numită chiasm) este o variaţie retorică plăcută în paralelismul sinonimic.

Psalmi 103:2 2. Nu uita. O avertizare folosită deseori de Moise (vezi Deuteronom 4,9.23; etc.). "N-avem de ce să netemem pentru viitor decât să uităm calea pe care ne-a călăuzit Domnul şi învăţăturile Lui în istoria noastră trecută" (LS 196). "Să nu uităm" este refrenul poemul jubiliar victorian "Recessional" al lui Rudyard Kipling.

Psalmi 103:3 3. El îţi iartă. Vezi la Psalm 32,1.

Psalmi 103:4 4. Bunătatea. Ebr. chesed, "iubire dumnezeiască" (vezi Nota suplimentară la Psalm 36).

Psalmi 103:5 5. Ca vulturul. Povestea veche că după un anumit timp vulturul năpârleşte şi întinereşte nu are bază ştiinţifică. Pasărea năpârleşte în mod discret. Psalmistul poate că are în vedere faptul că vulturul trăieşte mai mult ca multe alte păsări şi îşi păstrează vigoarea. Păcătosul iertat lasă să se vadă prospeţimea unei vieţi înnoite.

Odată cu această laudă personală, David se întoarce spre experienţa copiilor lui Dumnezeu. Notează cele şase binecuvântări din v. 3-5; iartă, vindecă, izbăveşte, încununează, satură, reîntinereşte.

Psalmi 103:7 7. Lui Moise. Vezi Exod 33,13. Căile lui Dumnezeu sunt "neînţelese" ["dincolo de cercetare, KJV] (Romani 11,33). Ele trebuie să fie "arătate" cândva prin revelaţie divină, ca la Sinai (vezi Exod 20).

Psalmi 103:8 8. Îndurător şi milostiv. Compară cu Exod 34,6; Psalm 86,15.

Psalmi 103:10 10. Nu ne pedepseşte. În Hristos pedeapsa pentru păcat este alinată.

Psalmi 103:11 11. Sus. Iubirea lui Dumnezeu este incomensurabilă, cum este şi distanţa de la cer la pământ.

Psalmi 103:12 12. Depărtează El fărădelegile. Compară cu Isaia 38,17; Mica 7,19. Nu putem înţelege vastitatea universului, dar putem înţelege legătura părintească (vezi v. 13).

Psalmi 103:13 13. Cum se îndură un tată. Vezi Deuteronom 32,6.

Psalmi 103:14 14. Ştie din ce suntem făcuţi. Fragilitatea şi vremelnicia a omului sunt apeluri puternice adresate bunătăţii iubitoare a lui Dumnezeu (vezi Genesa 8,21; Psalm 89,5; Psalm 139,1-18).

Ţărână. Vezi Genesa 2,7; 3,19; Iov 34,15.

Psalmi 103:15 15. Omul. Ebr. 'enosh (vezi la Psalm 8,4).

Ca iarba. Compară cu Isaia 40,6-8; Isaia 51,12.

Psalmi 103:19 19. Şi-a aşezat. Domnia Împăratului universului nu este naţională şi nici măcar imperială, ci universală. Dumnezeu este Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor (Apocalipsa 19,16), nu doar împăratul lui Israel.

David a început psalmul cu propria sa experienţă, şi apoi, în mod poetic, i-a inclus împreună cu sine pe toţi cei care se tem de Domnul, ca să se bucure de bunătatea Lui. Acum invită toată creaţiunea însufleţită şi neînsufleţită să se unească la binecuvântarea Domnului.

Psalmi 103:20 20. Tari în putere. Tabloul îngerilor care împlinesc "poruncile Lui" leagă strâns familia din cer cu familia de pe pământ a copiilor lui Dumnezeu care ţin poruncile Lui.

Oştirile. Vezi la Psalm 24,10; Luca 2.13.

Robii Lui. Asemănător cu "oştirile" (vezi Psalm 104,4; Daniel 7,10; Evrei 1,14).

Psalmi 103:22 22. Toate lucrările Lui. Psalmistul invită întreaga creaţiune, însufleţită şi neînsufleţită, să se alăture corului de mulţumire (vezi Psalm 148).

Binecuvântaţi pe Domnul. După imnul universal de mulţumire, întâlnim un entuziasm nemăsurat în repetarea de către David a expresiei de început a psalmului. Conştient că universul răsună acum de laudă la adresa lui Dumnezeu, el vrea ca şi glasul lui să fie auzit.


1 SR 129

1.2 PP 294

1-4 CT 243

1-14 MH 79

2.3 ML 154

2-4 CH 502

3 DA 270; MH 77, 111, 243

3.4 MH 113

8 4T 67

8-18 8T 272

12 MB 167

13 COL 204; CS 17; Ed 245; GW 210; MB 113; 4T 177; 5T 177, 315

13.14 CH 375; MH 123, 225

14 COL 362; GW 244; MM 296; MYP 226; 8T 191

17.18 PP 754

19 GC 511; PK 50

20 DA 779; GC 512, 517, 630; MM 94; PK 602; PP 100; Te 291; 1T 301, 346; 2T 171, 591; 3T 526, 450; 8T 17; 9T 17

20.21 ML 305

20 GC 512

Psalmi 104:1 INTRODUCERE. - Aşa cum Psalmul 103, psalmul-pereche, preamăreşte minunile lui Dumnezeu prin mila şi duioşia Lui, tot aşa Psalmul 104 preamăreşte minunile Lui prin creaţiune. Asemănător Psalmului 103 în exuberanţă, Psalmul 104 este cântarea încântării spontane a poetului în faţa lucrărilor creaţiunii lui Dumnezeu. În limbaj şi manieră poetică şi nu ştiinţifică, psalmul tratează lucrările creaţiunii, desluşind mereu în creaţiune pe Creatorul ei. Psalmul este remarcabil pentru mişcarea şi vivacitatea imaginilor care se adună întabloul creaţiunii. În privinţa aceasta e probabil neîntrecut în literatură. Cineva a spus că ar merita să se studieze ebraica timp de zece ani, dacă în urma acelui studiu cercetătorul ar putea să citească acest psalm în original.

Cât priveşte discutarea părerii criticii superioare că autorul acestui psalm a împrumutat mult dintr-un imn egiptean, vezi nota suplimentară de la finele acestui psalm.

1. Binecuvântează. Ca şi perechea lui (Psalm 103), psalmul începe cu laudă (vezi la Psalm 103,1).

Îmbrăcat. Vezi Psalm 93,1; 8,5.

Psalmi 104:2 2. Te înveleşti. Dumnezeu este reprezentat ca învelindu-Se cu un veşmânt de lumină. Imnul lui Robert Grant, "Închinaţi-vă Împăratului", are în strofa a doua următoarele cuvinte: "al cărui veşmânt este lumina, al cărui baldachin e spaţiul". Lumina şi ascunde şi descoperă (vezi Ioan 1,4-9; 1 Ioan 1,5).

Versetele 2-4 pot fi comparate cu lucrarea primelor două zile ale creaţiunii, când au fost create lumina şi firmamentul pentru a înlocui întunericul şi haosul (vezi Genesa 1,3-8).

Ca un cort. Vezi Isaia 40,22.

Psalmi 104:3 3. Cu apele îţi întocmeşti vârful locuinţei Tale. [Care pune grinzile cămărilor Sale pe ape, KJV]. O reprezentare poetică (vezi Psalm 18,11; Amos 9,6).

Locuinţei. Literal "odăile de sus".

Nori. Vezi Isaia 19,1. "Carele mâniei dau naştere norilor furtunii" (vezi imnul citat la v. 2).

Aripile vântului. Vezi Psalm 18,10.

Psalmi 104:4 4. Din vânturi îţi faci soli. [Care face din îngerii Săi spirite, KJV]. Vezi Evrei 1,7. Traducerea unor versiuni mai noi, "care face din vânturi solii Săi", este posibilă din punct de vedere gramatical şi lexical.

Psalmi 104:5 5. Temeliile. Psalmistul descrie poetic pământul ca odihnindu-se pe o temelie tare (vezi Iov 38,4-6; cf. Iov 26,7), probabil pentru a scoate în evidenţă stabilitatea creaţiunii lui Dumnezeu.

Compară lucrarea celei dintâi părţi a zilei a treia a creaţiunii cu v. 5-9 (vezi Genesa 1,9.10).

Psalmi 104:6 6. Acoperisei. Compară expunerea simplă în proză din Genesa 1,9.10 cu descrierea poetică din v. 6-8.

Psalmi 104:8 8. Suindu-se. Pasajul este mai bine redat "munţii se ridică, văile se afundă", un tablou impresionant al lucrării lui Dumnezeu cu ocazia separării apelor de uscat şi a determinării contururilor pământului.

Psalmi 104:9 9. Ai pus o margine. Vezi Iov 26,8-10; Iov 38,8-11.

Psalmi 104:10 10. Faci să ţâşnească izvoarele. Subiectul este tratat prin detalii poetice rafinate, cu accent grija iubitoare a Creatorului.

Psalmi 104:13 13. Din locaşul Tău. Vezi v. 3; Psalm147,8. Dumnezeu udă pământul cu ajutorul ploii, dar şi cu ajutorul cursurilor de apă.

Psalmi 104:14 14. Iarba. Ebr. 'eśeb. Cuvântul apare în Genesa 1,11.12.29.30.

Pentru nevoile omului. Sau "verdeţuri pentru agricultură" (vezi 1 Cronici 27,26; Neemia 10,37).

Psalmi 104:15 15. Vin. Vezi la Deuteronom 14,26.

Psalmi 104:16 16. Se udă. [Sunt plini de sevă, KJV]. Literal, "sunt satisfăcuţi", aici posibil cu apă.

Psalmi 104:18 18. Iepuri. Ebr. shephannim, probabil şoareci de munte (vezi la Proverbe 30,26).

Psalmi 104:19 19. Luna. Imaginea nopţii precede pe aceea al zilei. Compară raportul creaţiunii corpurilor cereşti cu v.19-23 (Genesa 1,14-19).

Vremile. Vezi Genesa 1,14. Despre calendarul ebraic lunar, vezi vol. II, p. 112-117.

Psalmi 104:20 20. Aduci întunericul. Un tablou sugestiv al nopţii în pădure, unde fiarele sălbatice se strecoară pentru a-şi afla prada, avându-l pe leul, împăratul animalelor sălbatice, ca punct culminant (vezi Psalm 17,12; 58,6).

Psalmi 104:22 22. Se culcă. La răsăritul soarelui, animalele sălbatice caută adăpost ca să nu fie descoperite.

Psalmi 104:23 23. Până seara. Ziua este rânduită pentru munca omului.

Psalmi 104:24 24. Cât de multe. Ca şi cum n-ar mai putea să nu aducă laudă în urma contemplării creaţiunii lui Dumnezeu, psalmistul se opreşte pentru a scoate un strigăt de uimire în faţă înţelepciunii Creatorului.

Psalmi 104:25 25. Marea. Poetul reia istoria creaţiunii, menţionând creaturile acvatice (vezi Genesa 1,20-22).

Nenumărate. De la locuitorii cei mai mici ai oceanelor până la leviatanul din v. 26.

Psalmi 104:26 26. Corăbiile. O aluzie pitorească la om. Psalmistul aduce în scenă un singur caz de "creaţie" a iscusinţei omului.

Leviatanul. Vezi la Iov 41,1.

Psalmi 104:27 27. Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă. Vezi Psalm 145,15.

Psalmi 104:29 29.Suflarea. Compară cu Psalm 146.4.

În ţărâna lor. Vezi Genesa 3,19.

Psalmi 104:30 30. Suflarea. [Spiritul, KJV]. Ebr. ruach (vezi la Psalm 31,5).

Psalmi 104:33 33. Voi cânta. Întrucât psalmistul doreşte ca Dumnezeu să Se bucure de creaţia Sa, şi el va cânta cât vatrăi laudă Creatorului său. Iată un ciclu de bucurie universală (vezi DA 21).

Psalmi 104:34 34. Cuvintele mele. [Meditaţia mea, KJV]. Vezi Psalm 19,14.

Psalmi 104:35 35. Lăudaţi pe Domnul. Ebr. halelu-Yah. Aceasta este prima apariţie a acestei expresii în Psalmi. Termenul a devenit parte a limbajului rugăciunii şi a laudei (vezi Psalm 105,45; Psalm 106,1. 48; etc.).

NOTĂ SUPLIMENTARĂ

LA PSALMUL 104

Un faraon din secolul al XIV-lea, Ikhnaton, a fost cunoscut ca împărat eretic din cauză că a renunţat la zeii Egiptului şi a introdus pentru scurt timp o formă de monoteism, proclamându-l pe Aten singurul dumnezeu al ţării (vezi vol. II, p. 19, 20). La data aceea a fost compus poate chiar de către însuşi împăratul un imn care onora discul soarelui Aten ca suprem şi unic dumnezeu al creaţiei. Întrucât imnul acesta conţine anumite idei şi expresii care se găsesc şi în Psalm 104, mulţi cercetători biblici au pretins că autorul Psalmului 104 şi-a împrumutat ideile din imnul egiptean al lui Aten şi le-a aplicat într-o formă modificată Dumnezeului Său.

Se admite că există anumite paralele în idei şi exprimare între imnul lui Aten şi Psalmul 104, şi că imnullui Aten sau părţi din el au fost cunoscute dincolo de hotarele Egiptului pe vremea lui Ikhnaton. Totuşi, nu există nici un motiv pentru ca vreun cercetător al Bibliei să renunţe la convingerea că Psalmul 104 este o producţie originală pentru următoarele motive: (1) paralelele nu sunt numeroase. Din cele 149 de versuri ale Imnului lui Aten în traducerea lui J. H. Breasted (Dawn of Conscience, 1933, p. 281-286), numai 17 prezintă un oarecare paralelism cu Psalmul 104, celelalte 132 de versuri neavând paralele; (2) Paralelele nu sunt aşa deimportante, aşa cum susţin unii din apărătorii dependenţei Psalmului 104 de Imnul lui Aten; (3) Religia lui Aten a fost considerată o erezie în Egipt după prăbuşirea mişcării lui Ikhnaton, cam pe la 1850 î.Hr., iar imnullui Aten, care după perioada aceea nu a mai fost folosit, după toată probabilităţile, a fost complet uitat. De aceea este improbabil ca autorul evreu să-l fi întâlnit în Palestina după multe secole de la data compunerii lui; (4) Fiecare poet care-l laudă pe dumnezeul său ca şi creator va folosi aproape sigur ilustraţii, expresii, imaginişi limbaj precum cele folosite în Psalm 104 sau în Imnul lui Aten. Prin urmare, atât Psalmul 104, cât şi Imnul lui Aten sunt probabil originali.


1-348T 273-275

5 PP 44

5-12 PK 134

10.12 Ed 118

13.14 CS 17; FE 414

14 CSW 140

14.15 PK 135

18 CG 59; Ed 118

20.21 PP 115

24 Ed 99, 104; MH 412

24-28 PK 135

27 3T 228

27.28 PP 115

27-30 Ed 131

33.34 MH 101

Psalmi 105:1 INTRODUCERE. - Psalmul 105 este un imn naţional al lui Israel (vezi Psalmii 78; 106). El ilustrează relaţiile lui Dumnezeu cu Israel din timpul lui Avraam şi al descendenţilor lui până la cucerirea Canaanului, cuaccent asupra legământului dintre Dumnezeu şi Israel. În imn, Iosif e prezentat ca inel de legătură între Egipt şi Canaan. Metrul antic al imnului se observă într-o succesiune de versuri pline de bucurie, maiestuoase în paralelismul simplu.

Versetele 1-15 sunt practic identice cu v. 8-22 ale psalmului raportat în 1 Cronici 16,8-36, pe care David l-a compus pentru ceremonia păstrării cu sfinţenie a chivotului la Ierusalim. Deosebirile faţă de formă originală a psalmului se datorează probabil adaptării pentru uzul liturgic la o dată mai târzie.

Psalmii 105 şi 106 sunt psalmi pereche. Psalmul 105 ar trebui să fie studiat în lumina sfatului dat în 8T 107-116; TM 98; şi LS 196.

1. Lăudaţi. [Mulţumiţi, KJV]. Iubirea lui Dumnezeu, aşa cum e demonstrată în istoria lui Israel, necesită recunoaştere totală. Aceasta este tema psalmului.

Numele Lui. Vezi la Psalm 7,17.

Popoare. Toate popoarele ar trebui să cunoască "isprăvile" lui Dumnezeu, "numele Lui cel sfânt" (v. 3), "semnele minunate" făcute de El (v. 5) şi " judecăţile Lui (v. 5). Psalmul începe cu un semnal misionar.

Psalmi 105:4 4. Sprijinul. [Tăria Lui, KJV]. Numai prin puterea lui Dumnezeu a fost salvat Israel; numai astfel putemfi noi salvaţi.

Psalmi 105:5 5. Aduceţi-vă aminte. Compară cu Deuteronom 32,7.

Minunile. Aici mai ales minunile din Egipt care constituie mare parte din conţinutul psalmului (vezi Exod 6,6; 7,4).

Psalmi 105:6 6. Sămânţă a robului Său Avraam. Vezi v. 42.

Aleşii. Literal, " cei aleşi" (vezi v. 43).

Psalmi 105:7 7. Dumnezeul nostru. Versetele 7-11 Îl înalţă pe Dumnezeu ca pe Acela care Îşi aduce aminte de legământul Său.

Psalmi 105:8 8. O mie de neamuri de oameni. [O mie de generaţii, KJV]. O hiperbolă poetică pentru o lungă perioadă de vreme (vezi Deuteronom 7,9).

Psalmi 105:9 9. Ca Avraam. Vezi Genesa 12,7; 13,14-17; 15,18-21; 17,2; 22,15-18; etc.

Lui Isaac. Vezi Genesa 26,3; cf. 28,13.

Psalmi 105:13 13. La altul. Avraam a părăsit cetatea Ur din Caldeea (vezi Genesa 11,31 la 12,5). Patriarhii au fost forţaţi să plece din Canaan (vezi Genesa 12,10; 26,1; 28,10).

Psalmi 105:14 14. A pedepsit împăraţi. Vezi Genesa 12,17; 20,3.

Psalmi 105:15 15. Nu vă atingeţi. Vezi Genesa 26,11.

Unşii. Probabil în sensul de a fi aleşi pentru o misiune specială.

Proorocii. Vezi Genesa 20,7.

Psalmi 105:16 16. A chemat foametea. Vezi Genesa 41,53-57.

Psalmi 105:17 17. Înainte. [Înaintea lor, KJV]. Vezi Genesa 45,5.

Vândut. Vezi Genesa 37,28.36.

Psalmi 105:19 19. S-a împlinit ce vestise. Adică până s-a întâmplat prezicerea visurilor lui Iosif de superioritate faţă defraţii săi (vezi Genesa 37,5-11).

Încercat. Intervalul dintre prezicere şi împlinirea ei a fost o perioadă de punere la probă pentru Iosif.

20 Împăratul a trimis. Vezi Genesa 41,14.40.41.44.46-49; 45,8.

Psalmi 105:22 22. Să lege. LXX, Siriaca şi Ieronim spune yasar, "să înveţe", în loc de ebr. 'asar, "să lege". Deosebireaconstă doar dintr-o singură literă. O atare exprimare ar face prima parte a versetului paralelă cu a doua. Ideeaar putea fi ilustrată printr-un obicei egiptean potrivit căruia era datoria primului ministru sau a vizirului să supravegheze educaţia copiilor regelui.

Plac. Ebr. nephesh (vezi la Psalm 16,10). Traducerea "plac" este în armonie cu folosirea ugaritică (vezi p. 618).

Psalmi 105:23 23. Ţara lui Ham. Egiptul, aşa cum arată textul paralel (vezi Psalm 78,51; vezi la Genesa 10,6).

Psalmi 105:24 24. A înmulţit pe poporul Său. Compară cu Exod 1,9-16.

Psalmi 105:25 25. Le-a schimbat inima. În vorbirea figurată a Bibliei, Dumnezeu e adesea descris ca făcând ceea ce Elnu împiedică (vezi 2 Samuel 12,11; 16,22; 24,1; 1 Regi 12,15).

Mişeleşte. Vezi la Exod 1,10.

Psalmi 105:26 26. Robul Său Moise. Vezi Exod 14,31; Deuteronom 34,5; Iosua 1,2.

Aaron. Vezi Exod 4,14-17.27.

Psalmi 105:27 27. În mijlocul lor. Adică a egiptenilor.

Ham. Vezi la v. 23.

Psalmi 105:28 28. Întuneric. Plaga a noua (vezi Exod 10,21-23). Psalmistul nu merge pe firul raportului din Exod cu privire la plăgi.

Psalmi 105:29 29. Sânge. Vezi Exod 7,14-25.

Psalmi 105:30 30. Broaşte. Vezi Exod 8,1-15.

Psalmi 105:31 31. Muşte. Vezi Exod 8,20-24.

Păduchi. Vezi Exod 8, 16-19.

Psalmi 105:32 32. Grindină. Vezi Exod 9,18-35.

Flăcări de foc. Vezi Exod 9, 23.24.

Psalmi 105:34 34. Lăcuste. Ebr. 'arbeh (Vezi Exod 10,1-20).

Lăcuste. [Omizi, KJV]. Ebr. yeleq, considerat a reprezenta stadiul neînaripat al lăcustei. În raportul Exodului e folosit numai un cuvânt ('arbeh).

Psalmi 105:36 36. Întâii născuţi. Vezi Exod 11,12.

Psalmi 105:37 37. Argint şi aur. Vezi Exod 12,35-36. Înainte de a părăsi Egiptul, copiii lui Israel au cerut o recompensă pentru munca lor neplătită (Vezi PP 281).

Nici unul nu a şovăit. [Nici o persoană slabă, KJV]. Literal, "nici unul care să se poticnească".

Psalmi 105:38 38. S-au bucurat. Vezi Exod 12,33.

Psalmi 105:39 39. Nor. Pentru a indica drumul şi pentru a proteja faţa de soarele arzător (Vezi Exod 13,21; PP 282). Versetele 39-41 prezintă trei dintre principalele minuni din pustie: ocrotirea şi călăuzirea prin stâlpul de nor şi de foc, prepeliţele şi mana, apele care au ţâşnit din stâncă. Trecerea Mării Roşii nu e pomenită.

Psalmi 105:40 40. Prepeliţe. Vezi Exod 16,13.

Pâine din cer. Vezi la Psalm 78,24.25.

Psalmi 105:41 41. A deschis stânca. Vezi Exod 17,6; cf. Psalm 78,15.20. Psalm 105,40, 41 scoate în evidenţă belşugul darurilor lui Dumnezeu.

Psalmi 105:43 43. Veselie. Ebr. rinnah, "un strigăt răsunător de veselie" (vezi Exod 15).

Psalmi 105:45 45. Să ţină Legile Lui. În mijlocul preocupărilor din zilele de pe urmă este bine să ne amintim binecuvântările lui Dumnezeu şi ne orânduim viaţa în consecinţă.

Lăudaţi pe Domnul. Vezi la Psalm 104,35.

COMENTARIILE LUIELLEN WHITE

1-458T 107-109; TM 98

1.2 MH 101

2.3 MH 255; PK 566

9 1T 203

14.15 PP 131; 3T 94; 4T 229

15 PK 571

18 PP 218

21.22 Ed 53; PP 222; 6T 219

23 MH 101

26.27 PK 16

37 DA 824

39 PP 282

41 PP 411

42-45 Ed 40

43-45 PP 334

44.45 PK 120

Psalmi 106:1 INTRODUCERE. - Psalmul 106 este considerat în general o urmare a Psalmului 105. El este un imn naţional al lui Israel şi, ca şi psalmul anterior, aruncă o privire asupra istoriei timpurii a lui Israel pentru a arăta credincioşia lui Dumnezeu faţă de legământ. Totuşi are o deosebire clară: psalmistul arată cât de cronicăa fost neloialitatea lui Israel şi cât de îngrozitoare au fost urmările pe care le-a suferit din cauza păcatelor lui. Psalmul acoperă istoria lui Israel din Egipt până la rătăcirea prin pustie şi istoria acestuia în Ţara sfântă până la perioada judecătorilor. Psalmul acesta manifestă o pendulare de idei între slăbiciunea şi lipsa de înţelepciuneale lui Israel şi tăria lui Dumnezeu arătată atât în eliberare, cât şi în pedepsire, în strofe alternante şi inegale. Începe şi se termină cu laudă şi rugăciune. Psalmul acesta este cel dintâi dintre aşa-numiţii psalmi aleluia (vezişi 111-113; 117; 135; 146-150). Ca şi Psalm 105, Psalm 106 ar trebui să fie studiat în lumina celor scrise în 8T 107-116; TM 98 şi LS 196.

1. Îndurarea. Ebr. chesed, "iubirea divină" (vezi Nota suplimentară la Psalm 36). Iubirea constantă a luiDumnezeu făcuse ca Israel să nu fie pe deplin lepădat. Expresia întreagă "îndurarea Lui ţine în veci" este refrenul Psalmului 136. Cuvintele din Psalm 106,1 apar în psalmul lui David la ceremonia de instalare a chivotului în Ierusalim (1 Cronici 16,34). În timpul lui Hristos versetul acesta era cântat în cadrul ceremoniile de la Templu din timpul Sărbătorii corturilor (vezi DA 448).

Psalmi 106:2 2. Lauda. Ebr. tehillah. Tehillim este titlul ebraic al Psaltirei (vezi p. 615).


Psalmi 106:4 4. Adu-Ţi aminte de mine. Rugăciunea generală din v. 1-3 se transformă acum în cerere personală.

Psalmi 106:5 5. Poporului. Cuvintele "aleşi", "popor", "moştenire" sunt sinonime.

Psalmi 106:6 6. Noi am păcătuit. Versetele 6-39 expun faptele de necredincioşie ale lui Israel din Egipt în Canaan, citând opt nelegiuiri pe care poporul le mărturiseşte.

Psalmi 106:7 7. N-am luat aminte. [N-am înţeles, KJV]. Lipsa examinării atente a judecăţii lui Dumnezeu asupra Egiptului i-a făcut pe părinţii lor să uite îndurările lui Dumnezeu (vezi Deuteronom 32,28.29). Ca şi israeliţii, noi suntem înclinaţi să primim binecuvântările lui Dumnezeu ca pe nişte lucruri care vin de la sine, neîngăduind ca aceste semne de îndurare să facă o impresie adâncă asupra noastră.

Au fost neascultători. [L-au provocat, KJV]. Cea dintâi din cele opt acte de nelegiuire (vezi la v. 6; vezi Ex, 14,11.12).

Psalmi 106:8 8. Din pricina Numelui Lui. Vezi la Psalm 31,3.

Psalmi 106:9 9. A mustrat. Vezi Exod 14,21.22; cf. Psalm 104,7.

Psalmi 106:11 11. Ai acoperit pe potrivnicii lor. Vezi Exod 14,27-30; 15,5.

Psalmi 106:12 12. Au crezut. Vezi Exod 14,31. Cântecul lui Moise (Exod 15,1-21) este o cuvântare măreaţă a eliberării de la Marea Roşie. Dar israeliţii au uitat curând bunătatea lui Dumnezeu.

Psalmi 106:13 13. Au uitat curând. Versetele 13-33 reprezintă mărturisirea păcatelor lui Israel în pustie: pofta pentru carne, revolta împotriva lui Moise şi Aaron, păcatul viţelului de aur, incidentul iscoadelor, păcatul de la Baal-Peor şi nemulţumirea de la Meriba.

Păcatele succesive reamintite în psalm vin una după alta fără o tranziţie formală. Această tendinţă de a trece imediat de la un episod la altul fără o legătură expresă este un exemplu de figură de stil retorică numită asindet. Ea este o caracteristică a Psalmului 106 (vezi v. 6.7.13.24 etc.). Efectul asindetului este acela de a lăsa impresia unei enunţări rapide, cu respiraţia tăiată aproape, a amintirii greşelilor istorice ale naţiunii lui Israel, ca şi cum oamenii se grăbeau să facă o mărturisire completă.

N-au aşteptat. Ei au lat-o înaintea planului lui Dumnezeu pentru ei. Ori de câte ori nu aşteptăm ca

Dumnezeu să-Şi descopere planul pentru noi, dăm de necaz.

Psalmi 106:14 14. I-a apucat pofta. Vezi Numeri 11,4-6.

Au ispitit. Ebr. nasah, "a încerca", "a pune la probă".

Psalmi 106:15 15. Ce cereau. [Cererea, KJV]. Vezi Numeri 11,31.

Molimă. [Slăbiciune corporală, KJV]. Ebr. razom, "epuizare" (vezi Numeri 11,33.34).

Psalmi 106:16 16. Au fost geloşi pe Moise. Al doilea păcat din pustie: revolta împotriva lui Moise şi a lui Aaron (vezi Numeri 16; 17).

Sfântul. Literal, "cel sfânt". Partida nemulţumită pretindea că toată adunarea era sfântă (vezi Numeri 16,3).

Psalmi 106:17 17. Datan. Vezi Deuteronom 11,6. Se raportează că "fiii lui Core nu au murit" (vezi Numeri 26,11).

Psalmi 106:18 18. Cei răi. Vezi 16,2.26.35.

Psalmi 106:19 19. Horeb. Versetele 19-23 descriu al treilea păcat din pustie: păcatul viţelului de aur (vezi Exod 32; cf. Deuteronom 9,8-12).

Psalmi 106:20 20. Slava lor. Adică slava lui Dumnezeu (Ieremia 2,11; Romani 1,23). Contrastul dintre slava lui Dumnezeu şi un dobitoc care mănâncă iarbă e cât se poate de clar. Cât de mult decade omul firesc!

Psalmi 106:21 21. Au uitat. Vezi la v. 13; vezi Deuteronom 6,12. Versetele 21 şi 22 sintetizează evenimentele din Egipt de pe vremea exodului.

Mântuitorul. Vezi Isaia 43,3.

Psalmi 106:22 22. Ham. Vezi la Psalm 105,23.

Psalmi 106:23 23. La mijloc. [La spărtură, KJV]. Vezi la Exod 32,10-14.32-34, cf. Ezechiel 22,30.

Psalmi 106:24 24. Ţara desfătărilor. Vezi Deuteronom 8,7; Ieremia 3,19; Ezechiel 20,6. Psalm 106,24-27 descrie al patrulea păcat din pustie: răzvrătirea care a avut loc după întoarcerea iscoadelor (vezi Numeri 13; 14).

N-au crezut. Vezi Deuteronom 1,22; cf. Evrei 3,18.

Psalmi 106:26 26. A ridicat mâna. Dumnezeu e descris în termeni omeneşti, asemenea unui om care ridică mâna la depunerea unui jurământ (vezi Exod 6.8, unde "am jurat" este literal, "am ridicat mâna").

Psalmi 106:27

27. Împărăţia. Compară Ezechiel 20,23.

Psalmi 106:28 28. S-au alipit. Versetele 28-31 descriu păcatul al cincilea din pustie: petrecerea desfrânată legată de cultul lui Baal-Peor (vezi Numeri 25).

Baal-Peor. Vezi Numeri 23,28; 25,18; Num 31,16; Iosua 22,17. Despre cultul lui Baal, vezi la Judecători 2.11; vezi şi vol. II, p. 40.

Jertfite morţilor. Vezi PP 684; 1 Corinteni 10,20; cf. 1 Corinteni 8,4-6.

Psalmi 106:29 29. Urgie. [Plagă, KJV]. Vezi Numeri 25,8.9.18; PP 455.

Psalmi 106:30 30. Fineas. Vezi Numeri 25,10-13.

Psalmi 106:31 31. Stare de neprihănire.[Ca dreptate, KJV]. Compară cu Genesa 15,6. Ca rezultat al acestui act de credinţă, Domnul a făgăduit o preoţie veşnică (vezi Numeri 25.10-13).

Psalmi 106:32 32. Apele Meriba. [Apele certei, KJV]. Al şaselea păcat din pustie: răzvrătirea împotriva lui Moise şi a lui Aaron la apele Meriba (vezi Numeri 20.2-13).

Moise a fost pedepsit. Vezi Numeri 20,10-12; cf. Deuteronom 1,37; 3,26.

Psalmi 106:33 33. A vorbit în chip uşuratic. Ebr., baţa', "a vorbi pripit", "a vorbi necugetat" (vezi vol. I, p. 953, 954). Mărturisirea celor şase păcate e încheiată.

Psalmi 106:34 34. N-au nimicit. Israeliţii n-au nimicit neamurile idolatre, aşa cum le poruncise Dumnezeu (vezi Exod 23,32.33; Deuteronom 7,2; Iosua 23,12.13; Judecători 1,21.27 etc.). Ascultarea de această poruncă era de foarte importantă, deoarece contactul cu păgânii a fost cel care l-a dus pe Israel la distrugere.

Versetele 34-39 tratează continuarea păcătuirii după intrarea în Canaan.

Psalmi 106:35 35. Au învăţat faptele lor. Amănuntele sunt date în v. 34-39. Cât de jos i-a dus neascultarea pe israeliţii! Iată o lecţie pentru Israelul spiritual!

Psalmi 106:36 36. Cursă. Vezi Exod 23,33; 34,12; Deuteronom 7,16.

Psalmi 106:37 37. Au jertfit. Cultul lui Moloh prevedea jertfe omeneşti (vezi la Levitic 18,21; 1 Regi 11,7). Acesta era unul dintre cele mai oribile ritualuri ale păgânilor.

Idoli. [Demoni, KJV]. Vezi 1 Corinteni 10,20; PP 685, 686.

Psalmi 106:39 39. Desfrânat. Ei au săvârşit adulter spiritual nerespectând legământul cu Dumnezeu. Legătura dintre Israel şi Dumnezeu este reprezentată prin simbolul căsătoriei (vezi Ieremia 3,14; Ezechiel 16).

Psalmi 106:40

40. Mânie. Vezi Psalm 78,59. Ideea aceasta străbate ca un fir negru întreaga istorie a judecătorilor.

Versetele 40-43 descriu pedeapsa ca un rezultat al neascultării.

Psalmi 106:43 43. De mai multe ori. Vezi Judecători 2,16.

Psalmi 106:45 45. Şi-au adus aminte. Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu uitase legământul. Cuvântul ebraic pentru "a-şi aduce aminte" înseamnă adesea mai mult decât o păstrare în memoria conştientă sau o reamintire bruscă a unui fapt care a fost pierdut din vedere. Cuvântul denotă adesea acţiunea care rezultă deoarece o împrejurare a fost "adusă aminte". Dumnezeu va acţiona acum cu referire la prevederile legământului.

Bunătatea. [Îndurări, KJV]. Ebr. chasadim (vezi Nota suplimentară de la Psalm 36).

Psalmi 106:46 46. A stârnit... mila. Vezi 1 Regi 8,50 (cf. Neemia 1,11; Daniel 1,9).

Psalmi 106:48 48. Amin. Doxologia marchează sfârşitul Cărţii a patra (vezi Psalm 41,13; 72,18.19; 89,52; vezi de asemenea p. 626 şi introducerea la Psalm 105).

Lăudaţi pe Domnul. Vezi la Psalm 104,35. În pofida expunerii lungi a încăpăţânării, răzvrătirii şi păcatului lui Israel, psalmistul încheie într-o atmosferă înălţătoare, de mulţumire faţă de îndurarea lui Dumnezeu.


1-488T 109-112; TM 98

1 DA 448

2 MH 101

9 PK 16

15 MH 312; 3T 171

16 PP 320

19.20 PP 317

28 GC 556; PP 684

33 PP 420; SR 165

34-36 Ed 45

34-38 PP 544

37.38 PP 686

40 PP 544

Psalmi 107:1 INTRODUCERE. - Psalmul 107 constituie începutul Cărţii a cincea a Psalmilor (vezi p. 626). Din

punct de vedere al frumuseţii poetice, poemul acesta ocupă un loc alături de cele mai notabile producţii ale oricărei literaturi. El are o construcţie unică şi este evident că a fost scris ca să fie cântat în răspunsuri. Fiecare strofă e simetrică în compoziţie. Întâi e o descriere a nenorocirii, apoi un strigăt după ajutor, urmat deun răspuns neîntârziat. Apoi vine un apel pentru aducerea de mulţumire însoţită de motivul apelului. Refreneleduble cu variaţiile lor sunt deosebit de clare (vezi v.6-9.13-16.19-22.28-32). După introducere (v. 1-3), în care cei răscumpăraţi sunt invitaţi să-L laude pe Dumnezeu, psalmistul prezintă patru interesante succesiuni de idei în patru strofe.

Prima strofă (v. 4-9) vorbeşte despre grija atentă a lui Dumnezeu pentru călătorii prin pustie. A doua (v. 10-16) Îl descrie pe Dumnezeu ca Eliberator al prizonierilor. A treia strofă (v. 17-22) Îl prezintă pe Dumnezeu ca mare Vindecător. A patra (v. 23-32) Îl înfăţişează pe Dumnezeu ca Suveran al mării. La punctul acesta structura literară a poemului se schimbă. Versetele 32-42 vorbesc despre binecuvântarea care vine asupra celui drept şi blestemul care este soarta celui rău. Psalmul se încheie cu un apel adresat celor înţelepţi de a judeca lucrurile prezentate, astfel încât să poată înţelege mai bine bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu (v. 43).

1. Lăudaţi. [Mulţumiţi, KJV]. O chemare generală care îi îndeamnă pe oameni să-şi înalţe glasurile într-o cântare de mulţumire la adresa lui Iehova. Acesta e lucrul cel mai mic pe care oamenii îl pot face în schimbul a ceea ce a făcut Dumnezeu pentru ei. Lauda e plăcută lui Dumnezeu, iar glasurile noastre ar trebui să se înalţe deseori în cântări de recunoştinţă.

Bun. Ebr. ţob. Bunătatea este unul din marile atribute ale lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este numai bun în Sine Însuşi, ci este şi izvorul din care se revarsă toată bunătatea.

Îndurarea. Ebr. chesed, "iubire divină" (vezi Nota suplimentară de la Psalm 36). Psalmistul era conştient că bunătatea şi îndurarea lui Dumnezeu îl însoţeau fără încetare (vezi la Psalm 23,6). În toate împrejurările grele ale vieţii este mângâietor de ştiut că marea inimă a lui Dumnezeu este plină de bunătate iubitoare şi îndurare duioasă faţă de fiii oamenilor.

Psalmi 107:2 2. Cei răscumpăraţi. Prin păcat oamenii s-au vândut vrăjmaşului; dar cerul a plătit un preţ nemărginit de mare pentru a-i răscumpăra (vezi GC 416). Cei răscumpăraţi din toate popoarele au cele mai multe motive pentru a spune că Dumnezeu este bun şi că îndurarea Lui e veşnică. Mult mai mult decât o facem, noi ar trebui să povestim ce a făcut Hristos pentru noi; iar iubirea noastră pentru El se va adânci pe măsură ce o exprimăm (vezi COL 298).

Psalmi 107:3 3. I-a strâns. Solia mântuirii va ajunge în toate locurile întunecate ale pământului, iar oameni din oricare naţiune, neam, limbă şi popor vor răspunde cu inimi recunoscătoare (vezi Matei 24,14; Apocalipsa 14,6-12).

Psalmi 107:4 4. Ei pribegeau. Aceasta are o referire în primul rând la copiii lui Israel. Şi noi suntem peregrini şi nu avem o cetate statornică aici, ci suntem sub călăuzirea unui Dumnezeu atotştiutor, care ne va conduce pe calea cea bună şi, în cele din urmă, ne va lua în cetatea cerească.

Psalmi 107:5 5. Le tânjea sufletul. O imagine plastică al stării lor. Îi apucase disperarea din cauza împrejurărilor nefericite în care se aflau. O atare stare nu corespunde celor răscumpăraţi. Dumnezeu doreşte ca poporul Său să fie vesel. Pentru aceia care pretind că se încred în El, "deznădejdea este păcătoasă şi neraţională" (PK 164).

Psalmi 107:6 6. Au strigat. Refrenul acesta se regăseşte în tot psalmul (v. 13.19.28). În necazul lui, poporul a strigat către Acela care putea să le dea ajutor. Când ajungeau la limită, începeau să se roage (vezi la Judecători 3,9).

Psalmi 107:7

7. Drumul cel drept. Literal, "calea dreaptă" sau "calea netedă". Calea adevărată este calea cea dreaptă.Cărările păcatului sunt întortocheate. Calea cea dreaptă este ruta cea mai rapidă şi cea mai uşoară către căminul nostru veşnic.

Psalmi 107:8 8. O, de ar lăuda oamenii. Aici psalmistul izbucneşte într-un apel înflăcărat către toţi de a se unii cu el aducând laude Răscumpărătorului. Când ne aducem aminte ce a făcut Dumnezeu pentru noi salvându-ne din robia păcatului, cu siguranţă am fi nerecunoscători dacă nu am contopi glasurile noastre aducând laude şi mulţumiri Aceluia care a lucrat atât de minunat pentru noi.

Psalmi 107:9 9. A potolit. Chiar şi în pustiu nevoile lui Israel au fost satisfăcute. Dumnezeu le-a dat apă din stâncă şi pâine din cer. Acelaşi Dumnezeu încă mai trăieşte. El are grijă de toţi aceia care mai flămânzesc şi însetează după dreptate (Matei 5,6). El nu expediază niciodată pe nimeni cu mâna goală.

Psalmi 107:10 10. Şedeau în întuneric. Vezi la Psalm 23.4. Închisorile vechi erau de obicei galerii întunecoase, iar mâinile şi picioarele deţinuţilor erau fixate în lanţuri de fier. În această celulă tristă şi întunecoasă acuzatul îşi aştepta sentinţa. Acesta este tabloul fiecărui copil al lui Adam înainte ca Marele Eliberator să vină să deschidăuşile închisorii şi să-l pună în libertate. Lucrarea Răscumpărătorului era de a-i elibera pe cei ce sunt legaţi şi de a proclama libertatea pentru robi (vezi Isaia 61,1; Luca 4,17.18).

Umbra morţii. Vezi la Psalm 23,4.

Psalmi 107:11 11. Nesocotiseră sfatul. Nu numai că au fost neascultători, dar au şi dispreţuit sfatul lui Dumnezeu. Când oameni şi naţiuni nu respectă planul lui Dumnezeu şi îi sunt necredincioşi, aduc asupra lor confuzie şi necaz.

Psalmi 107:13 13. Atunci... au strigat. Când epuizăm toate mijloacelor noastre pământeşti şi apelăm la El, Dumnezeu nu pregetă să ne ajute. Iarăşi şi iarăşi copiii lui Israel au fost înfrânţi în luptă şi supuşi de către vrăjmaşi, dar îndată ce ei strigau către Domnul după ajutor, El le ridica un izbăvitor pentru a-i scăpa (vezi Judecători 3,7-9.12-15; 4,1-4; 6,1-14).

Psalmi 107:14 14. Umbra morţii. Vezi la Psalm 23,4.

Psalmi 107:15 15. O, de ar lăuda oamenii. Vezi la v. 8.21.

Psalmi 107:16 16. Porţi de aramă. Adică "porţi de aramă sau bronz" (vezi la Exod 25,3). În vremurile străvechi, pentru a face sigure porţile cetăţilor, oamenii obişnuiau să le acopere cu plăci de bronz şi de fier. Aceasta era protecţie în faţa vrăjmaşului. Dar porţile de bronz sau zăvoarele de fier nu pot împiedica o cetate să cadă în mâinile instrumentului ales de Dumnezeu pentru a elibera pe poporul Său (vezi Isaia 45,2).

Psalmi 107:17 17. Prin purtarea lor vinovată. Literal, "prin calea abaterii lor", subînţelegând stăruirea pe un drum rău.

Ajunseseră nenorociţi. Păcatul aduce nenorocire asupra acelora care se complac în el. S-ar putea ca el să ofere o plăcere înşelătoare pentru o clipă trecătoare, dar până la urmă aduce suferinţă şi durere.

Psalmi 107:18 18. Sufletul lor se dezgustase. Compară cu Iov 33,20-22. Nebunii (v. 17) şi-au pierdut apetitul; ei se apropie de porţile îngrozitoare ale mormântului.

Psalmi 107:19 19. Atunci... au strigat. Marele Vindecător răspunde şi celei mai slabe şoapte şi trimite ajutor imediat.

Psalmi 107:20 20. A trimis cuvântul Său. Prin cuvântul Său, Dumnezeu a făcut cerurile şi toată oştirea lor (vezi la Psalm 33,6). Cuvântul acesta este mană pentru sufletul flămând şi izvorul hranei spirituale (vezi Ieremia 15,16; Matei 4,4). Descoperirea deplină a acelui cuvânt este văzută în Hristos, Cuvântul viu, care S-a făcut trup şi a locuit în mijlocul nostru (Ioan 1,14).

Psalmi 107:21 21. O, de ar lăuda oamenii. Vezi la v. 8. De ce nu ar lăuda oamenii pe un asemenea Vindecător, pe un asemenea Dătător de viaţă, pe un asemenea Dumnezeu! E greu de ce oamenii, pentru care Dumnezeu a făcut atât de mult, ar uita îndurarea Lui! Pe când Domnul a umblat pe câmpiile Palestinei, şi a mers încoace şi încolo vindecând tot felul de boli, a fost totdeauna întâmpinat de nerecunoştinţă. "Oare nu au fost curăţiţi toţi cei zece?" a întrebat El, "dar ceilalţi nouă unde sunt?" Un singur lepros a venit înapoi să mulţumească şi acela era samaritean (vezi Luca 17,15-18).

Psalmi 107:22 22. Mulţumiri. Ebr. todah, "cântare de mulţumire". Când e însoţită de o retractare a păcatului ea reprezintă mărturisire. Jertfirea unui animal trebuia să fie însoţită de o sinceră consacrare pentru a fi preţ în ochii lui Dumnezeu (vezi Isaia 1,11; Ieremia 6,19.20).

Psalmi 107:23 23. Pe mare. În v. 23-30 psalmistul descrie o furtună pe mare. Deodată izbucneşte furtuna şi micul vas este aruncat în sus şi în jos pe valuri. Marinarii sunt apucaţi de o spaimă îngrozitoare şi se tem că nu vor scăpacu viaţă.

Psalmi 107:24 24. Minunile Lui în mijlocul adâncului. Marinarii au minunata ocazie de a cerceta puterea şi maiestatea lui Dumnezeu. Acela care stăpâneşte oceanul cel puternic şi vorbeşte valurilor furioase ne va călăuzi cu bine spre celălalt ţărm.

Psalmi 107:25 25. El a zis. [El comandă, KJV]. Dumnezeu este Creatorul, iar toate elementele şi legile naturii sunt supuse poruncii Lui. Totuşi, El nu poartă răspunderea pentru toate calamităţile naturale (vezi GC 589, 590).

Psalmi 107:26 26. Sufletul le era pierdut. [Sufletul le e topit, KJV]. Marinarii se tem că îi aşteaptă moartea. Orice nădejde de a ajunge la ţărm a pierit.

Psalmi 107:27 27. Zadarnică le era toată iscusinţa. Literal, "toată înţelepciunea lor s-a dovedit incoerentă". Iscusinţa lor ca navigatori nu le foloseşte la nimic, iar unica lor speranţă este să apeleze la Stăpânul valurilor.

Psalmi 107:28 28. Atunci... au strigat. În ciuda mugetului sălbatic al bătrânului ocean, strigătul marinarilor către Dumnezeu e auzit, iar furtuna se domoleşte tot atât de brusc cum a pornit.

Psalmi 107:29 29. Liniştea. Dumnezeu are controlul asupra întregii naturi. Aşa cum aduce linişte mării agitate, tot aşa El va insufla pace marinarului bătut de furtună pe valurile vieţii astăzi. Deasupra larmei şi mugetului apelor agitate ale vieţii, copilul lui Dumnezeu poate auzi vocea Lui zicând cu glas blând: "Vă dau pacea Mea... să nuvi se tulbure inima" (Ioan 14,27).

Psalmi 107:30

30. Limanul dorit. La cârmă e un căpitan care ne va duce cu bine la limanul ceresc, limanul încântării noastre. "Ah, gândiţi-vă: să coborâţi pe ţărm şi ţărmul acela să fie cerul; să prindeţi o mână întinsă, şi mâna aceea să fie a lui Dumnezeu."

Psalmi 107:31 31. O, de ar lăuda oamenii. A patra chemare de a-L lăuda pe Dumnezeu (vezi la v. 8.15.21).

Psalmi 107:32 32. În adunarea poporului. Laudă la adresa lui Dumnezeu ar trebui să se audă adesea în biserică.

Stilul psalmului se schimbă aici. Refrenul, care era caracteristic strofelor precedente, nu apare în restul psalmului. Psalmistul pune în antiteză procedeele lui Dumnezeu cu cei drepţi şi cu cei nelegiuiţi.

Psalmi 107:33 33. În pustiu. Din cauza nelegiuirii locuitorilor ei, ţara bine udată şi fertilă devine uscată şi neroditoare.

Psalmi 107:34 34. Ţară sărată. Ebr. melechah, "sărătură", "ţară sărată". Când un vrăjmaş dorea să blesteme un loc şi să-l facă neroditor, îl presăra cu sare (vezi Judecători 9,45; cf. Genesa 19,24-28).

Psalmi 107:36 36. Aşează acolo pe cei flămânzi. La Domnul nu este sărăcie, iar cei care se încred în El nu vor avea lipsuri neîmplinite.

Psalmi 107:37 37. Roadele. Dumnezeu conlucrează cu aceia care cultivă pământul.

Psalmi 107:39 39. Împuţinaţi. Când Dumnezeu nu e recunoscut ca Cel care dă belşugul, oamenii ajung să se mândrească cu succesul lor material. Dumnezeu îi smereşte cu sărăcie pentru a le salva sufletele.

Psalmi 107:40 40. Varsă dispreţul. Soarta schimbătoare a celor mari de pe pământ ne ajută să recunoaştem că "Cel prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, că o dă cui îi place" (Daniel 4,17).

Psalmi 107:41 41. Ridică. Pune în contrast experienţa domnilor (v. 40) cu înălţarea celor săraci şi umili. Sub binecuvântarea lui Dumnezeu, cei care nu erau preţuiţi devin prosperi.

Psalmi 107:42 42. Oamenii fără prihană văd lucrul acesta. Multele dovezi ale providenţei conducătoare a lui Dumnezeu atrag luarea aminte a celor drepţi, iar perspectiva lor asupra lucrurilor este luminată prin credinţă, în timp ce nelegiuiţii rămân în îndoială şi descumpănire.

Psalmi 107:43 43. Cine este înţelept. Omul neînţelept vede adesea numai circumstanţele imediate şi poate că zice "în inima lui: ‚nu este Dumnezeu!'" (Psalm 14,1), dar cel înţelept, care ia aminte la purtarea lui Dumnezeu cu cei drepţi şi cei nelegiuiţi, aşa cum este descrisă în acest psalm remarcabil, vede în acele procedee descoperirea iubirii lui Dumnezeu. Totuşi, o astfel de înţelepciune nu e un rod al pământului, ci vine din cer asupra acelora care îl cer cu credinţă (vezi Iacov 1,5).

Să fie cu luare aminte. [Vor înţelege, KJV]. Unii ca aceştia vor fi mai întâi dureros de conştienţi de slăbiciunea şi stricăciunea omului şi apoi vor începe să priceapă ceva despre bunătatea cea mare a lui Dumnezeu.


1-438T 112, 113

1.2 MH 255; PK 566

8 PP 289; SC 108; 5T 318

9 PK 566

9-15 MH 255

10 4T 80; 8T 306

10.13.14 PK 273

17-20 MH 225

19 4T 328

20 PK 273

29.30 DA 336

30 TM 516

43 SC 92

Psalmi 108:1 INTRODUCERE. - Psalmul 108 are o formă potrivită pentru a fi cântat ca imn naţional. Partea întâi (v. 1-5) corespunde în idei şi cuvinte cu partea a doua a Psalmului 57; a doua parte (v. 6-13) este practic aceeaşi cu a doua parte a Psalmului 60 (în ce priveşte fondul acestor psalmi, vezi introducerea la Psalmii 57 şi60). Părţile respective ale acestor psalmi poate că au fost combinate formând Psalmul 108 pentru scopuri liturgice şi folosite astfel la slujba de la Templu.


1. Gata îmi este inima. [Inima îmi e întărită, KJV]. Psalmistul îşi stabilise drumul şi nu voia să se abată de la el. Tenacitatea în urmărirea ţintelor propuse e o trăsătură de caracter pe care toţi ar trebui să o cultive.

Versetele 1-5 seamănă cu uşoare modificări cu Psalm 57,7-11 (vezi comentariile de acolo).

Slava mea. Poetul vrea să aducă laudă lui Dumnezeu cu mintea, cu limba, cu talentul poetic şi cu iscusinţa muzicală. El şi-a dedicat toate talentele lui Dumnezeu.

Psalmi 108:2 2. Deşteptaţi-vă, alăută. Dulcele cântăreţ al lui Israel nu e mulţumit să-şi folosească numai glasul; el cheamă instrumentele muzicale ca să îl acompanieze în cântările lui de laudă. Cei talentaţi muzical au privilegiul şi datoria de a folosi darul acesta pentru a-L proslăvi pe Dătător.

Mă voi trezi în zori. Primele ceasuri ale dimineţii folosite în devoţiune personală oferă putere pentru îndatoririle zilei şi ocrotire împotriva ispitei. Mântuitorul Se trezea adesea cu mult timp înainte de ivirea zorilor (vezi DA 90; MH 52; vezi la Marcu 3,13).

Psalmi 108:4 4. Mai presus de ceruri. Iubirea plină de îndurare şi adevărul lui Dumnezeu sunt nemărginite şi adânci. Pământul nu le poate cuprinde. Ele se înalţă mai presus de ceruri.

Psalmi 108:5 5. Înalţă-Te. [Fii înălţat, KJV]. Lauda adusă Domnului Dumnezeu ar trebui să fie pe măsura belşugului bunătăţii lui Dumnezeu. Sunetul corului puternic ar trebui să umple pământul şi toate curţile slavei.

Psalmi 108:6 6. Prea iubiţii Tăi. Rugăciunea unui singur om evlavios cuprinde pe mulţi alţii şi adesea determină soarta unei întregi naţiuni (vezi Iacov 5,17.18). Cei preaiubiţi vor fi izbăviţi de Acela care îi iubeşte.

Versetele 6-13 seamănă cu uşoare modificări cu Psalm 60,5-12 (vezi comentariile de acolo).

Psalmi 108:7 7. În sfinţenia Lui. Natura lui Dumnezeu este sfântă; şi natura aceea face cu neputinţă ca El să-Şi încalce făgăduinţa (vezi Numeri 23,19; Tit 1,2). Când Dumnezeu vorbeşte, Cuvântul Lui rămâne neclintit.

Valea Sucot. Vezi la Iosua 13,27.

Psalmi 108:8 8. Iuda, toiagul Meu de cârmuire. [Iuda e legiuitorul Meu, KJV]. Iuda era seminţia împărătească de la care sceptrul urma să nu se îndepărteze până nu va veni Silo (vezi Genesa 49,10).

Psalmi 108:9 9. Moabul este ligheanul în care Mă spăl. Moabul era vestit pentru mândria lui (vezi Isaia 16,6). Aici psalmistul compară această naţiune îngâmfată cu un vas în care un războinic biruitor îşi spală picioarele.

Ţării filistenilor. [Filistia, KJV]. La începutul domniei sale, David îi supusese pe filisteni (vezi la 2 Samuel 81). Dumnezeu va birui pe toţi vrăjmaşii poporului Său.

Psalmi 108:10 10. Cetatea întărită. Vezi la Psalm 60,9. Psalmistul a privit spre Dumnezeu ca să-l ajute să captureze acea fortăreaţă şi nu a privit în zadar (vezi la 2 Samuel 8,14).

Psalmi 108:11 11. Ne-ai lepădat. La data aceea părea că Dumnezeu părăsise pe poporul Său ales, dar lucrurile nu erauaşa. El a condus oştirea lui Israel împotriva înălţimilor de necucerit ale Edomului, şi ei au devenit servi ai lui Israel (vezi la 1 Regi 11,15). Astăzi El ne poate aduce în cetăţuia puternică a vrăjmaşului. Nimic nu poate sta împotriva acelora care se încred în El.

Psalmi 108:12 12. Zadarnic. Când ajutorul omului nu e de nici un folos, ajutorul lui Dumnezeu vine în sprijinul nostru.Când încrederea în om e zguduită, copilul lui Dumnezeu se sprijină mai tare pe braţul Celui Veşnic.

Psalmi 108:13 13. Vom face mari isprăvi. Ajutorul lui Dumnezeu ne inspiră să ne ajutăm singuri. De la El primim curaj, înţelepciune şi tărie pentru a câştiga biruinţa asupra duşmanilor noştri. Avându-L pe Dumnezeu drept conducător al ei, biserica poate să pornească biruitoare şi ca să biruiască.

Psalmi 109:1 INTRODUCERE - Psalmul 109 e dedicat mai marelui cântăreţilor. Probabil era menit să fie cântat la serviciile cortului şi ale templului. El este o avertizare pentru aceia care întorc ură pentru iubire şi nerecunoştinţă pentru bunătate. NT face referire la o parte din acest psalm ca aplicându-se experienţei lui Iuda (vezi Fapte 1,16-20). Psalmul are trei subîmpărţiri: psalmistul cere ajutor împotriva duşmanilor săi (v. 1-5); el invocă pedeapsă asupra conducătorului acestui grup trădător (v. 6-20); el izbucneşte într-o cântare demulţumire faţă de Iehova după o cerere de eliberare (v. 21-31).


1. Nu tăcea. Duşmanii îl ocărau pe psalmist şi îşi băteau joc de Dumnezeul lui. David îl cunoştea atât de bine pe Domnul său şi încrederea lui era atât de adâncă încât Îl ruga atât de curajos pe Prietenul său să rupă tăcerea şi să vorbească.

Psalmi 109:2 2. Limbă mincinoasă. Martori mincinoşi susţin acuzaţii neîntemeiate împotriva psalmistului. E greu să înduri zvonuri mincinoase, dar suntem îndemnaţi să ne bucurăm când se spun tot felul de lucruri neadevărate şi rele despre noi din cauza lui Hristos (vezi Matei 5,11).

Psalmi 109:3 3. Cuvântări pline de ură. Compară Ieremia 18,18.

Psalmi 109:4 4. La rugăciune. În loc să se răzbune, psalmistul a ales rugăciunea şi mijlocirea. Fericit e omul care poate găsi adăpost în orice încercare şi faţă de orice învinuire nedreaptă în locul tainic al comuniunii cu Dumnezeu.

Psalmi 109:5 5. Pentru dragostea mea. Bunătatea psalmistului faţă de vrăjmaşii săi era răsplătită cu o ură şi mai maredin partea lor. Cea mai mare demonstraţie de iubire faţă de vrăjmaşi a fost văzută la Hristos, Fiul lui Dumnezeu (vezi Romani 5,7-10). Niciodată nu s-a dat pe faţă o iubire ca a Lui. În ciuda manifestării acestei iubiri, El a fost trădat şi răstignit pe cruce. Totuşi în agonia Lui de moarte iubirea Lui faţă de vrăjmaşii Lui nu şi-a pierdut nimic din ardoare când S-a rugat: "Tată, iartă-i, că nu ştiu ce fac" (Luca 23,34).

Psalmi 109:6 6. Sub stăpânirea unui om rău. Dumnezeu îngăduie adesea ca un tiran nelegiuit să stăpânească peste unpopor păcătos.

Psalmi 109:7 7. Rugăciunea lui să treacă drept un păcat. Literal, "rugăciunea lui va fi păcat". Verbul folosit aici este la viitorul simplu, deosebindu-se de forma care denotă o dorinţă. Rugăciunea omului nelegiuit nu porneşte dintr-o adevărată pocăinţă, ci dintr-o părere de rău faţă de urmările păcatului. Asemenea rugăciuni nu pot fi primite de Dumnezeu (vezi Proverbe 28,9; Isaia 1,15).

Psalmi 109:8 8. Puţine să-i fie zilele. Ebraica îngăduie traducerea complementară: "zilele lui vor fi puţine" (vezi la v. 7).

Slujba. Ebr. pequddah, care înseamnă slujba unui supraveghetor. Versetul acesta a fost citat de Petru ca o autorizare de ocupare a locului lui Iuda prin alegerea unui alt apostol (vezi Fapte 1,20).

Psalmi 109:9 9. Orfani. În această lume a păcatului "este inevitabil ca copiii să nu sufere din cauza consecinţelor greşelilor părinteşti" (PP 306; vezi la Iosua 7,15). Dimpotrivă, Domnul e milos faţă de odraslele celor drepţi şi manifestă îndurare faţă de generaţiile următoare (vezi Exod 20,6).

Psalmi 109:11 11. Cel ce l-a împrumutat. [Cămătarul, KJV]. Cineva care-şi dă banii cu camătă. El este înfăţişat aici căcere tot ce are datornicul său.

Psalmi 109:12 12. Nimeni să nu mai ţină la el. [Să nu mai arate milă faţă de el, KJV]. Adică să facă în aşa fel încât mila să nu se mai manifeste. Deşi este adevărat că iubirea lui Dumnezeu este veşnică (vezi Ieremia 31,3) vine un sfârşit al rugăminţilor Duhului Sfânt şi al manifestării milei faţă de păcătoşii nerecunoscători (vezi Genesa 6,3).

Psalmi 109:13 13. Neamul următor. Israelitul, cu puternicul său simţ al solidarităţii familiale, se aşteaptă ca numele lui să continue în urmaşii săi. Stingerea numelui familiei era considerată o nenorocire grozavă (vezi la Genesa 38,8).

Psalmi 109:17 17. Să cadă. [Să vină, KJV]. Aici, ca şi în v. 7, este exprimată soarta nelegiuiţilor, nu atât de mult în forma unei dorinţe, ci în forma simplă istorică, ca un rezultat inevitabil al hotărârii pe care nelegiuiţii au rostit-o asupra lor înşişi prin purtarea lor.

Psalmi 109:20 20. Plată. Aceia care dispreţuiesc iubirea lui Dumnezeu şi harul Lui îşi atrag un blestem. Pedepsirea lor este răsplata pentru acţiunile lor, rezultatul inevitabil al propriei lor alegeri.

Psalmi 109:22 22. Umbra. Când ziua se pleacă spre noapte, umbra se lungeşte până piere în întunericul care se lasă.

Izgonit. [Azvârlit în sus şi în jos, KJV]. Mai bine "aruncat afară". Psalmistul se simte tot atât de neajutorat ca biata lăcustă.

Psalmi 109:26 26. Ajută-mi. În partea de încheiere a psalmului, strigătul după ajutor este reînnoit, iar psalmistul se sprijină în totul pe îndurarea lui Dumnezeu. Psalmul se încheie cu perspectiva luminoasă că după suferinţă va veni slava, după cruce, coroana.

Psalmi 109:28 28. Tu binecuvântează. Ce ciontează dacă suntem blestemaţi de oameni nelegiuiţi, câtă vreme ştim că binecuvântarea Cerului se odihneşte asupra noastră?

Psalmi 109:29 29. Să se îmbrace cu ocară. Păcatul aduce totdeauna ocară şi dispreţ (vezi Genesa 3,7-11).

Psalmi 109:30 30. Îl voi mări. Ar trebui să-L lăudăm pe Domnul în mod public. El este totdeauna alături de noi ca să ne scape de vrăjmaşii noştri care caută să ne distrugă..


5 DA 265; GC 20

Psalmi 110:1 INTRODECERE. - Psalmul 110 a fost scris de David (vezi Matei 22,41-45; Marcu 12,35-37; Luca 20,41-43). Psalmul acesta îşi ocupă locul printre cele mai maiestuoase cântări din literatura ebraică. A fost numit "perla psalmilor mesianici". Hristos este prezentat nu numai ca Împărat şi Cârmuitor al acestei lumi, ci şi ca Preot veşnic, prin jurământul solemn al lui Dumnezeu. Compară cu Zaharia 6,13, unde se face referire la Mesia atât ca Preot, cât şi ca Împărat.

Paralelele ugaritice (vezi p. 618) sunt numeroase în Psalm 110. S-a calculat că aproape 46% din vocabularul psalmilor găseşte paralele în ugaritică. În Psalm 110 procentajul este 71%. Acelaşi procentaj ridicat se găseşte în Psalmii 29 şi 93.


1. Domnul a zis Domnului meu. Înlocuind cuvintele ebraice pentru "Domnul", avem următoarele: "Yahweh a spus lui 'adoni" (vezi vol. I p. 25). Potrivit cu afirmaţia lui Isus, conversaţia a avut loc între

Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul. Hristos este întronat în locul cel mai important din univers, la dreapta Tatălui Său (vezi Efeseni 1,20-23; cf. 1 Corinteni 15,24-28).

Sub picioarele Tale. Vezi la Psalm 99,5.

Psalmi 110:2 2. Toiagul de cârmuire al puterii Tale. Un simbol obişnuit al autorităţii şi puterii (vezi Ieremia 48,17).

Psalmi 110:3 3. Poporul Tău este plin de înflăcărare. [Este binevoitor, KJV]. Literal, "jertfele voluntare ale poporului". Când împăratul îşi inspectează oştirea pentru marea zi când vrăjmaşii Sionului vor fi biruiţi, se va auzi un răspuns prompt. Poporul va asculta imediat de conducătorul lui.

Cu podoabe sfinte. [Frumuseţi ale sfinţeniei, KJV]. Multe manuscrise ebraice, precum şi Symmachus şi Ieronim, zic "munţi ai sfinţeniei". Dacă varianta aceasta este corectă, ea descrie munţii Sionului ca fiind punctul de adunare al oştirilor lui Israel.

Roua. Poate o imagine care indică imensitatea oştirii (vezi 2 Samuel 17,11.12) sau prospeţimea şi vigoarea (vezi Psalm 133,3; Osea 14,5).

Psalmi 110:4 4. Nu-I va părea rău. [Nu se va căi, KJV]. Acela care cunoaşte sfârşitul de la început nu-Şi schimbă intenţiile (vezi la 1 Samuel 15,11). Deşi eşecul omului ar putea face necesară o întrerupere temporară a planului lui Dumnezeu, totuşi până la urmă toate lucrurile vor fi împlinite potrivit scopului Său iniţial.

Preot în veac. Se foloseşte limbajul cel mai tare cu putinţă pentru a arăta că Hristos este Preot veşnic. El este astfel pe temeiul unei făgăduinţe a lui Dumnezeu confirmată printr-un jurământ (vezi Evrei 7.21). Aceasta aşează hotărârea mai presus de orice semn de întrebare.

În felul lui Melhisedec. [După rânduiala, KJV]. În Hristos, regalitatea şi preoţia sunt unite, aşa cum erau în Melhisedec, împărat al Salemului, preot al lui Dumnezeu (vezi Genesa 14,18; Evrei 5,6.10; 6,20; 7,1-3.11.15.17.24.28).

Psalmi 110:5 5. Zdrobeşte pe împăraţi. Potentaţii pământeşti nu vor avea succes în împotrivirea lor faţă de lucrarea Domnului. Domnul face astfel încât cauza Lui să triumfe asupra cârmuitorilor pământeşti.

Psalmi 110:7 7. Bea din pârâu. O imagine care sugerează probabil împrospătarea în mijlocul unei lucrări grele. Oştirile obosite şi conducătorii lor au salutat prilejul de a bea apă dintr-un "pârâu în cale" [KJV] (vezi la Judecători 7,5).

Îşi înalţă capul. Se arată că orice urmă de oboseală s-a dus, iar conducătorul e gată să meargă mai departe cu putere înnoită pentru a săvârşi lucrarea ce-i stă în faţă (vezi Luca 21,28).

Psalmi 111:1 INTRODUCERE. - Psalmul 111 constă din 22 de rânduri, fiecare rând începând cu o literă a alfabetului ebraic. O construcţie asemănătoare se găseşte în Psalm 112 şi pentru motivul acesta au fost numiţi psalmi gemeni (în ce priveşte tratarea psalmilor-acrostih vezi p. 625). Psalmii 111 şi 112 sunt psalmi de laudă şi încep cu "Aleluia" (vezi la v. 1).

1. Lăudaţi pe Domnul. Ebr. halelu Yah, expresie de la care derivă "aleluia".

Psalmi 111:2 2. Cercetate. Amănuntele lucrării mâinilor lui Dumnezeu nu sunt totdeauna vizibile pentru observatorulîntâmplător. Ele trebuie să fie explorate şi descoperite prin studiu serios. După cum minerul sapă în pământ

pentru a-i descoperi bogăţiile, tot aşa lucrările lui Dumnezeu îşi dezvăluie comoara aceluia care e dispus să sape pentru a o găsi.

Psalmi 111:4 4. O aducere aminte. Expresia zice literal: "El a făcut un monument de aducere aminte [sau "amintire" sau "menţiune"] a lucrărilor Sale minunate". Sabatul este un monument de aducere aminte a creaţiunii (vezi Genesa 2,2.3; DA 281). Monumentul de aducere aminte a fost păstrat cu sfinţenie de patriarhi şi profeţi. Dumnezeu a repetat şi a accentuat din nou sfinţenia Sabatului când a proclamat Legea Sa sfântă de pe Sinai (Exod 20,8-11). Când a fost aici, pe pământ, Hristos a luat parte la închinare în sinagogă în ziua de Sabat (vezi Marcu 1,21; Luca 4,16). Apostolul Pavel, după ani de zile de la învierea lui Hristos, a ţinut Sabatul zilei a şaptea (vezi Fapte 13,14; 17,2).

Psalmi 111:5 5. Hrană. Ebr. ţereph, "hrană". Aşa cum Dumnezeu S-a îngrijit de cele trebuincioase pentru Israel în pustie procurându-le mană, tot aşa El Se va îngriji de nevoile poporului Său în vreme de necaz (vezi Isaia 33,16; GC 626, 629).

Psalmi 111:7 7. Adevărate. [Sigure, KJV]. De la ebr. 'aman, "a fi sigur stabilit", "a fi de încredere". Poruncile lui Dumnezeu, în care sunt expuse îndatoririle omului, sunt vrednice de încredere şi adevărate. Ele rămân pururi neclintite, sunt neschimbătoare.

Psalmi 111:8 8. Întărite. Domnul are anumite principii imutabile prin care guvernează universul. La Dumnezeu "nu este nici schimbare, nici umbră de mutare" (Iacov 1,17).

Psalmi 111:9 9. Înfricoşat. [Respectabil, KJV]. De la ebr. yara', "a se teme", fie de om (Genesa 50,19), fie de Dumnezeu (Deuteronom 6,13). Forma verbului folosită aici , nora' înseamnă literal "a fi temut", sau "a fi respectat". Nora' apare de 44 de ori, dar e redat "respectabil" [KJV], numai aici. În altă parte e tradus "înfricoşat" (Deuteronom 7,21; Neemia 1,5; etc.). Mai e tradus şi "de temut" (1 Cronici 16,25; Psalm 96,4), "înfricoşat" (Daniel 9,4) şi "de temut" (Psalm 89,7). Nora', deşi în general e aplicat la Dumnezeu, e folosit totodată pentru lucruri sau fapte (Exod 34,10; Deuteronom 8,15; Psalm 45,4 etc.), deşi aparent cu referire la acte divine dumnezeieşti. Nora' nu e nicăieri aplicat la fiinţe omeneşti, cu excepţia a două cazuri, unde e aplicat la o naţiune (Isaia 18,2.7), dar chiar şi aici numele pare să fie folosit cu referire la actele lui Dumnezeu.Despre folosirea titlului "respectat", vezi DA 613.


2-4ML 175

4 DA 281; 5T 74

7.8 GC 288, 434; MB 81; PP 342

8 Ed 30

9 CG 538; DA 613; Ed 243; Ev 133; EW 70, 122; GW 178; MB 157; ML 282; PK 49, 236; PP 307;1T 410

10 CG 23, 87, 316, 493; CT 108, 502; CSW 21; Ev 136; FE 136, 169, 328, 381; MYP 27, 190, 290,329; PK 34; TM 161; 3T 491; 4T 27, 208, 425, 553; 5T 84; 8T 199 (Mai mult la Proverbe 9,10)

Psalmi 112:1 INTRODUCERE. - Psalmul 112 este perechea psalmului precedent şi are tot o construcţie sub formă de acrostih (vezi introducere la Psalm 111).

1. O mare plăcere. Taina şi izvorul a toată fericirea şi prosperitatea adevărată sunt temerea de Domnul.O atare temere duce la o ascultă totală şi de bună voie de poruncile lui Dumnezeu.

Psalmi 112:2 2. Puternică. Ebr. gibbor, "viguroasă" sau "eroică [în bătălie]".

Psalmi 112:3 3. Neprihănirea Lui dăinuieşte. Caracterul unui om bun este oglindirea caracterului lui Dumnezeu. "Un caracter format după chipul divin este unica comoară pe care putem să o luăm din lumea aceasta şi să o ducem în cea viitoare" (COL 332).

Psalmi 112:4 4. Lumină în întuneric. Domnul este lumina care răsare în întuneric acelora care sunt sinceri faţă de El: El este "Soarele dreptăţii" (Maleahi 4,2). El este îndurător şi plin de milă. Adjectivele folosite aici sunt la singular, în timp ce cuvântul pentru "fără prihană" ["drept", KJV] este la plural. Pare totuşi clar din sensul general al psalmului că aici e descris omul evlavios. Omul drept [fără prihană] se împărtăşeşte de însuşirile divine. El devine părtaş de fire dumnezeiască (vezi 2 Petru 1,4).

Psalmi 112:5 5. După dreptate. [Discernământ, KJV]. Ebr. mishpat, "hotărâre" sau "judecată". Omul bun dă pe faţă o judecată bună. El are un bun simţ sfinţit.

Psalmi 112:6 6. În veci. Numele omului bun este totdeauna binecuvântat (vezi Proverbe 10,7). Aşa cum Dumnezeu afăcut ca El să fie pomenit prin faptele Lui supranaturale (Psalm 111,4), tot aşa omul evlavios este păstrat în amintire pentru faptele lui de îndurare şi bunătate. Nimeni nu doreşte să fie uitat. Tuturor le place să fie pomeniţi.

Psalmi 112:7 7. Tare. [Întărită, KJV]. Omul drept are o conştiinţă bună şi o încredere liniştită; el nu e ca nelegiuitul, chinuit fără încetare de presimţiri de nenorocire (vezi Proverbe 10,24).

Psalmi 112:8 8. Mângâiată. [Stabilită, KJV]. Literal, "sprijinită", "susţinută", "întărită" (vezi la Psalm 71,6). Inima celui drept e susţinută de Dumnezeu şi stă pe temelia tare a credinţei în El.

Psalmi 112:9 9. El este darnic. Adică generos, cu mâna deschisă. Împarte ceea ce are cu cei în lipsă. Datorită purtăriilui generoase e totdeauna prosper (vezi Proverbe 11,24).

Psalmi 112:10 10. Se topeşte. Nelegiuiţii văd şi se înfurie de prosperitatea finală a celor drepţi. Păcătosul moare ca un om deziluzionat, iar sfârşitul lui final este nenorocirea. Aşa cum ceara se topeşte la soare şi piere, tot aşa va fi şi sfârşitul celor răi (vezi la Psalm 68,4).


4 DA 47; GC 346; ML 237; PK 378

5 MB 183

6 PP 481; TM 429

6.7 ML 182

Psalmi 113:1 INTRODUCERE. - Psalmii 113-118 constituie Hallel-ul, care e recitat la marile sărbători ale iudeilor. În timpul Paştelui, Psalmii 113 şi 114 erau cântaţi înainte de masă şi Psalmii 115-118 după masă. Strofe din psalmii aceştia au fost cântate de Isus şi de ucenicii Lui în odaia de sus în noaptea trădării (Matei 26,30; Marcu 14,26; Ed 166; DA 672). Psalmul 113 constă din trei strofe egale, fiecare conţinând trei versuri.

1. Lăudaţi pe Domnul. Vezi la Psalm 104,35; Psalm 111,1; vezi şi Psalm 148; 150.

Psalmi 113:3 3. Până la apusul lui. Din zorii zilei şi până la apusul soarelui, cântarea de laudă se auzea înălţându-se din tabăra lui Israel. Aşa ar trebui să fie adunările poporului lui Dumnezeu de astăzi. Lipsa recunoştinţei pentru binecuvântările cerului marchează adesea începutul apostaziei (Romani 1,20-22).

Psalmi 113:4 4. Toate neamurile. Dumnezeu e zugrăvit ca tronând în ceruri, cu toate naţiunile sub controlul Său (vezi Daniel 2,21).

Psalmi 113:6 6. El îşi pleacă privirile. [Se smereşte, KJV]. Cu toată maiestatea glorioasă a lui Dumnezeu, nimic nu e prea mic pentru a trece neobservat de El. Ce mângâiere pentru omul slab şi muritor să ştie că Stăpânul universului e interesat de toate treburile vieţii noastre! Acest mare adevăr are o profunzime de sens pe care nici o filozofie omenească nu o poate înţelege.

Psalmi 113:7 7. Din ţărână. [Din grămada de gunoi, KJV]. Un tablou al izbăvirii din sărăcie şi izolare socială extremă.

Psalmi 113:8 8. Cei mari. [Cei mari, KJV]. O imagine care sugerează înălţarea la cel mai înalt rang şi acordarea celei cea mari demnităţi (vezi Iov 36,7; vezi şi 2 Samuel 9,7). Domnul înalţă pe cel cu adevărat smerit din groapa cea mai adâncă şi îl face să locuiască în locul cel mai înalt.

Psalmi 113:9 9. Mamă veselă. Compară cu experienţa Anei (vezi 1 Samuel 1).


2,3Ed 166

3 PP 342

5.6 Ed 132; MH 435; 8T 283

Psalmi 114:2 INTRODUCERE. - Psalmul 114 este renumit pentru perfecţiunea formei şi de vivacitatea dramatică. Poemul acesta constă din patru strofe a câte două versuri fiecare. În fiecare strofă nota dominantă este exprimată printr-un limbaj succint.

2. Iuda. Aici, Ţara lui Iuda, aşa cum e arătat de forma feminină a verbului ebraic. Împărţirea rândurilor din acest vers este ritmică, nu logică. Nu există un contrast intenţionat între cuvintele "Iuda" şi "Israel".

Psalmi 114:3 3. Marea a văzut lucrul acesta. Marea Roşie este aici personificată şi prezentată ca grăbindu-se să pregătească un drum pentru copiii lui Israel pentru a trece prin ea ca pe uscat.

Iordanul s-a întors înapoi. Minunile s-au manifestat atât la începutul, cât şi la sfârşitul călătoriei lui

Israel din Egipt în Canaan. Putem să primim curaj din faptul că acelaşi Dumnezeu care ne-a scos din robia egipteană a păcatului ne va conduce în chip sigur prin valul sălbatic al Iordanului în Ţara făgăduinţei, pe malulcelălalt.

Psalmi 114:4 4. Munţii au sărit. Evidentă o descriere poetică a cutremurului care a însoţit proclamarea legii pe Sinai (vezi Exod 19,18). Între cele două minuni, cea a ieşirii din Egipt şi cea a intrării în Ţara Sfântă, stă marea descoperire a lui Dumnezeu când, într-o atmosferă deosebit de solemnă, a proclamat legea Sa sfântă pe Sinai.

Psalmi 114:5 5. Ce ai? Poetul cere naturii să explice comportamentul ei ciudat, să arate care e cauza faptului că pare să fie scoasă din matcă.

Psalmi 114:7 7. Cutremură-te. Răspunsul la întrebările puse în versetele precedente. Prezenţa lui Dumnezeu a schimbat cursul legilor naturii.

Psalmi 114:8 8. Preface stânca. Dumnezeul care a făcut să curgă apă din stânca la Refidim şi din stâncă la Cades (vezi Exod 17.6; Numeri 20.9-11), oferă râuri de apă vie slujitorilor Săi credincioşi (vezi Ioan 4,14). Cel care bea continuu din apa aceasta nu va înseta niciodată, ci apa se va preface în el într-un izvor care nu seacă niciodată pentru a-i înviora atât pe el, cât pe şi care călătoreşte împreună cu el pe calea spre cer şi este obosit.

Psalmi 115:1 INTRODUCERE - Psalmul 115 prezintă absurditatea închinării la idoli, care sunt lucrarea mâinilor oamenilor. Psalmistul îndeamnă pe toţi credincioşii să-L înalţe pe Dumnezeu şi să-I aducă laude.

În LXX-a, Psalmii 114 şi 115 sunt combinaţi pentru a alcătui un singur psalm care poartă numărul 113 (vezi p. 627).

1. Nu nouă. O renunţare la lauda de sine. Psalmistul doreşte ca Dumnezeu să nu mai fie obiectul insultei şi ridiculizării păgânilor.

Oamenii sunt întotdeauna nerăbdători să-şi atribuie lauda sau ca alţii să-i laude. Tot astfel sunt dispuşi să-i linguşească pe alţii. Din cauza înclinaţiei inimii omeneşti către mândrie, oamenii sunt sfătuiţi să se "ferească de a aduce altora sau de a primi ei linguşire şi laudă" (COL 161).

Psalmi 115:2 2. Unde? Dumnezeu Şi-a desfăşurat puterea în Egipt, când Faraon a pus întrebarea: "Cine este Domnul?" (Exod 5,2). Acum aceeaşi întrebare batjocoritoare e pusă de păgâni, iar psalmistul e îngrijorat, deoarece pare că Dumnezeu îngăduie ca, în felul acesta, să se vorbească dispreţuitor despre Numele Său.

Psalmi 115:3 3. În cer. Domnul lui Israel domneşte în înălţime şi este mai presus de toate puterile împotrivitoare. Tronul Lui rămâne neclintit, iar planurile Lui neschimbate în ciuda ameninţărilor din partea oamenilor muritori.

Psalmi 115:4 4. Idolii. Dumnezeii ciopliţi ale păgânilor sunt doar chipuri fără viaţă. Cât de iraţional e ca oamenii să se închine lucrului pe care ei înşişi l-au făcut şi să-l adore!

Psalmi 115:5 5. Nu vorbesc. Idolii aceştia nu au capacitatea să stea de vorbă cu oamenii. Ei nu pot să înveţe pe închinătorii lor şi nici nu cunosc nevoile acelora care fac apel la ei.

Psalmi 115:6

6. N-aud. Unii dumnezei păgâni erau reprezentaţi prin chipuri cu urechi monstruoase, dar nici o rugăciune nu era auzită de aceşti dumnezei. Bătându-şi joc de închinătorii lui Baal, Ilie îi îndemna să strige mai tare la dumnezeii lor păgâni, dar nu s-a auzit nici un răspuns. Baal n-a scos o vorbă (vezi 1 Regi 18,27-29).

Psalmi 115:8 8. Ca ei. Un om nu se înalţă mai presus de acela căruia i se închină (vezi PP 91). Tot aşa cel care Îl adoră pe Domnul e schimbat după chipul Lui şi merge de la slavă la slavă (vezi 2Corinteni 3,18).

Psalmi 115:10 10. Casa lui Aaron. Adică preoţii. În calitate de conducători şi învăţători spirituali, preoţii ar trebui să dea exemplu de încredere puternică în Domnul.

Psalmi 115:11 11. Cei ce vă temeţi de Domnul. Adică toţi cei care Îl venerează pe Dumnezeu. Îndemnul de a se încrede din inimă în forţa Lui atotputernică este pentru toţi.

Psalmi 115:12 12. Şi-aduce aminte. Dumnezeu nu uită niciodată nici pe cel mai neînsemnat din copiii Săi. El Îşi va aduce aminte de poporul Său mereu şi oricând (vezi Isaia 49,15).

Psalmi 115:13 13. Pe cei mici şi pe cei mari. Expresia tradusă astfel este un idiom ebraic care înseamnă "tânăr şi bătrân", când e aplicată la persoane. De pildă, cel mai vârstnic dintre doi fraţi este numit "mare" şi cel mai tânăr e numit "mic", chiar dacă cel mai tânăr ar fi mai înalt decât fratele său. Expresia nu are legătură cu înălţimea fizică sau cu rangul social. Idiomul este obişnuit în Scripturi (vezi Genesa 19,11; Deuteronom 1,17; 1 Samuel 5.9; etc).

Psalmi 115:15 15. A făcut cerurile şi pământul. În contrast cu dumnezeii păgânilor, care ei înşişi sunt făcuţi de mâinile oamenilor, Dumnezeul nostru este Creatorul atotputernic, Cel ce a făcut totul.

Psalmi 115:16 16. L-a dat. Dumnezeu a creat pământul pentru a fi locuinţa omului (vezi Genesa 1,28; Isaia 45,18). "Dumnezeu a făcut pământul pentru a extinde cerul. El dorea o familie mai mare."(E.G.White, RH, 25 iunie 1908). Aceeaşi planetă va fi căminul final al celor răscumpăraţi. El a făgăduit că cei blânzi "vor moşteni pământul" (Matei 5,5).

Psalmi 115:17 17. Nu morţii laudă. [Morţii nu laudă, KJV]. Morţii sunt într-o stare de somn inconştient, uitând de tot ce are loc pe pământ sau în cer. "Cei morţi nu ştiu nimic" (Eclesiastul 9,5; cf. Ps 146,4; 1 Tesaloniceni 4,13-17). Concepţia populară că sufletele oamenilor pleacă la moarte şi îşi continuă existenţa într-o stare de fericire conştientă în locurile de sus este infirmată de afirmaţia psalmistului. Ar fi de aşteptat, fireşte ca asemenea suflete răscumpărate să fie nerăbdătoare să aducă laude Aceluia care a lucrat o atare răscumpărare minunată pentru ele. Dar cei morţi dorm inconştienţi în mormintele lor şi nu laudă pe nimeni.

Psalmi 115:18 18. Ci noi. Adică noi, cei vii, în contrast cu cei morţi (vezi v. 17).

Până în veac. Adică atât cât ţine viaţa, deoarece morţii nu-L pot binecuvânta pe Domnul (vezi v. 17).


1 PP 289; 5T 219

3 MB 156

8 PP 91

17 GC 546; 1T 299

Psalmi 116:1 INTRODUCERE. - Psalmul 116 este un psalm de mulţumire, în care psalmistul celebrează o experienţă de izbăvire personală. Psalmul înalţă puterea mântuitoare a lui Dumnezeu.

În LXX, Psalmul 116 apare ca sub forma a doi psalmi: v. 1-9 ca Psalm 114 şi v. 10-19 ca Psalm 115 (vezi p. 627).

1. El aude. [A auzit, KJV]. Timpul verbului ebraic permite traducerea "aude". Sensul astfel sugerat estecă psalmistul Îl laudă pe Dumnezeu pentru repetatele răspunsuri la rugăciune.

Psalmi 116:2 2. Toată viaţa. Psalmistul se leagă să facă din rugăciune o deprindere pe viaţă.

Psalmi 116:3 3. Mormântului [Iadului, KJV]. Ebr. she'ol, nu un iad al chinurilor, ci sălaşul simbolic al morţilor, atât drepţi cât şi nelegiuiţi (vezi la Proverbe 15,11). Textul acesta nu acordă nici un sprijin doctrinei despre un iad care arde pururi. Psalmistul aplică expresiile "legăturile [întristările, KJV] morţii" şi "sudorile mormântului"[chinurile iadului, KJV] la sine însuşi, descriind experienţele prin care a trecut în viaţa aceasta şi din care a fost salvat. Prin urmare, expresia "chinurile iadului" nu poate avea legătură cu o experienţă de dupămoarte. Încercarea prin care psalmistul trecuse evident că îl adusese aproape de moarte.

Psalmi 116:6 6. Cei fără răutate [Pe cei simpli, KJV]. Ebr. pethi, "tineri fără experienţă" sau "tineri simpli." LXX zicenepia, "prunci", cuvântul folosit în Matei 11,25. Aşa cum un tată iubitor ocroteşte şi călăuzeşte paşii nesiguri ai copilului său mic, tot aşa Domnul, în îndurarea Lui, îi călăuzeşte pe copiii Săi pe cărarea vieţii.

Psalmi 116:7 7. Odihna. Adevărata odihnă se găseşte numai în încrederea deplină în Dumnezeu. O asemenea odihnă alungă îngrijorarea şi neliniştea (vezi Matei 11,29).

Psalmi 116:9 9. Voi umbla. A umbla înaintea (literar, "în prezenţa lui") lui Dumnezeu înseamnă a fi în armonie cu El. Nu se poate ca doi să meargă împreună decât dacă sunt învoiţi (vezi Amos 3,3).

Psalmi 116:10 10. Aveam dreptate. [Am crezut, KJV]. Sau "m-am încrezut".

Când. [De aceea, KJV]. Mai bine "când". Cererea psalmistului de eliberare era întemeiată în credinţă.

Psalmi 116:11 11. În neliniştea mea. [În zorul meu, KJV]. Când sunt loviţi de suferinţe grele, oamenii îşi formează adesea păreri pripite despre semenii lor, dar vorbirea pripită este urmată de remuşcări amare. Cu toate că oamenii par înşelători şi adesea nedemni de încredere, situaţia este la fel de deznădăjduită, cum pare iniţial.

Psalmi 116:12 12. Binefacerile Lui. Când în aparenţă suntem părăsiţi de oamenii de la care aşteptăm ajutor, ajungem să preţuim ajutorul şi binefacerile care vin din Cer. Psalmistul se întreabă cum ar putea mai bine să exprime recunoştinţa sa faţă de Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate asupra sa.

Psalmi 116:14 14. Îmi voi împlini juruinţele. E lucru serios acela de a nu împlini juruinţele făcute Domnului (vezi

Fapte 5,1-10).

Psalmi 116:15 15. Moartea celor iubiţi de El [Moartea sfinţilor Săi, KJV]. Domnul nu priveşte cu nepăsare moartea sfinţilor Săi (vezi Matei 10,29-31). Îngeri păzitori însoţesc pe sfinţi prin valea umbrei morţii, înseamnă locul unde se odihnesc ei şi sunt cei dintâi care îi vor saluta în măreaţa dimineaţă a învierii (Ed 305). Se spune că mulţi dintre creştinii persecutaţi mergeau la martiraj repetând versetul acesta şi că mesajul lui îi îmbărbăta când treceau prin valea întunecoasă.

Psalmi 116:17 17. Mulţumire. Vezi la Psalm 107,22.

Psalmi 116:18 18. Îmi voi împlini juruinţele. Vezi la v. 14.

Psalmi 116:19 19. În curţile. Lauda la adresa lui Dumnezeu nu trebuie făcută doar în odăiţa noastră. Glasul oamenilor care dă mărturie despre bunătatea lui Dumnezeu ar trebui să se audă în adunarea sfinţilor. Lauda publică, la fel ca şi închinarea particulară, e recomandată în Cuvântul lui Dumnezeu.


1-8Ed 166

12 PP 187; 5T 87, 220

12-14 DA 348; MH 101

13 5T 317

15 5T 317

18.19 PP 539

Psalmi 117:1 INTRODUCERE. - Psalmul 117 este o chemare către toate naţiunile să-L laude pe Domnul pentru bunătatea şi îndurarea faţă de poporul Său. Este cel mai scurt dintre psalmi, cu toate acestea este măreţ în ceea ce priveşte tema lui. "Înainte de a părăsi odaia de sus, Mântuitorul i-a condus pe ucenicii Săi într-o cântare de laudă. Glasul Lui a fost auzit nu în sunetele unui cântec de jale, ci în sunetele vesele ale unui aleluiade Paşte . . . Psalmul 117" (DA 672).

În LXX, "aleluia" care încheie Psalm 116 e la începutul Psalm 117. La fel "aleluia" cu care se sfârşeşte Psalm 117 e la începutul Psalm 118.

1. Toate neamurile. Toate seminţiile sau naţiunile sunt invitate să-L laude pe Domnul. Pavel citează cuvintele acestui verset, arătând că în Hristos harul lui Dumnezeu a fost oferit atât neamurilor, cât şi iudeilor (Romani 15,11).

Psalmi 117:2 2. Bunătatea Lui. Ebr. chesed, "dragoste divină" (vezi Nota suplimentară la Psalm 36).

Mare este. Ebr. gabar, "a întrece".

Credincioşia [Adevărul, LJV]. Ebr. 'emeth, un cuvânt care înseamnă "fermitate", "vrednicie de încredere", "stabilitate", "credincioşie", precum şi "adevăr". Aceste atribute a lui Dumnezeu sunt veşnice, ca şiDumnezeu Însuşi. În mijlocul instabilităţii şi nesiguranţei omeneşti, copilul lui Dumnezeu poate să se

odihnească liniştit în iubirea lui Dumnezeu.

Lăudaţi pe Domnul. Psalmul se încheie cu încă un "aleluia".


1.2DA 672

Psalmi 118:1 INTRODUCERE. - Psalmul 118 este un imn naţional de mulţumire. El a fost în general privit ca fiind compus pentru o anumită festivitate naţională. Psalmul pare să se împartă în două părţi principale: v. 1-19, despre care s-a crezut că a fost cântat de procesiunea israeliţilor în drum spre Templu pentru a aduce jertfe sau pentru a celebra vreo sărbătoare mare, versetul 19 fiind recitat de adunare când ajungea la poartă şi cerea permisiunea să intre; v. 20-28, convorbirea dintre cei din Templu şi cei care sosiseră şi în sfârşit un cor puternic cântat de întreaga adunare (v. 29).

1. Lăudaţi [Aduceţi mulţumiri, KJV]. Tema psalmului este aducerea de mulţumiri. Toţi sunt invitaţi să participe la acest mare cor de laudă.

Îndurarea. Ebr. chesed, "dragoste" (vezi Nota suplimentară la Psalmul 36).

Psalmi 118:2 2. Să zică Israel. Israel fusese destinatarul special al iubirii lui Dumnezeu. Domnul eliberase pe popor din Egipt şi-l condusese prin pustie în Ţara făgăduinţei.

Psalmi 118:3 3. Casa lui Aaron. Fiii lui Aaron fuseseră puşi deoparte pentru slujba lor sfântă.

Psalmi 118:4 4. Cei ce se tem. Toţi cei care au acceptat închinarea lui Iehova, Iuda sau neamuri, preoţi sau laici, suntcălduros îndemnaţi să se unească în cântarea de laudă.

Psalmi 118:5 5. Loc larg. Sau "un loc încăpător". Adică Domnul ne duce într-un loc unde nu mai suntem constrânşi de împrejurări, ci suntem liberi să ne mişcăm.

Psalmi 118:6 6. De partea mea. Literal, "pentru mine". Psalmistul era calm şi încrezător, deşi se afla în mijlocul vrăşmaşilor care unelteau fără încetare să-i ia viaţa. El ştia că dacă Domnul era de partea lui, nimeni nu putea să-i stea împotrivă (vezi Romani 8,31).

Psalmi 118:7 7. Ajutorul meu [Îmi ia partea, KJV]. Dumnezeu Se alătură acelora care îl ajută pe psalmist şi-l conduce la victorie.

Dorinţa. Cuvintele acestea nu sunt în textul ebraic. Expresia zice de fapt: "şi voi privi la aceia care mă urăsc".

Psalmi 118:8 8. În Domnul. Încrederea pusă în om este adesea trădată, dar Domnul nu părăseşte niciodată pe aceia care-şi pun încrederea în El.

Psalmi 118:9 9. În cei mari. Chiar nici cei mari în rang şi putere nu sunt demni de încredere deplină. În ciuda celor mai bune intenţii ale sale, omul e supus greşelii din cauza slăbiciunii omeneşti.

Psalmi 118:12 12. Foc de spini. Un astfel de foc produce flăcări strălucitoare şi puternice pentru o scurtă perioadă de timp şi apoi moare repede.

Psalmi 118:14 14. Tăria mea şi pricina laudelor mele. În ebraică versetul acesta este identic cu prima parte a din Exod 15,2. Se poate ca psalmistul să-şi fi adus aminte de marea eliberare a lui Israel la Marea Roşie. Eliberatorul care i-a izbăvit pe Israeliţi din Egipt trăieşte încă.

Psalmi 118:15 15. Corturile [tabernacole, KJV]. Literal, "corturi" sau "locuinţe".

Psalmi 118:17 17. Nu voi muri. Psalmistul îşi exprimă convingerea că nu va muri atunci ca să dea astfel prilej vrăjmaşilor săi să se bucure. Când tristeţea şi întunericul îi împresurau pe sfinţii lui Dumnezeu şi ei nu mai trăgeau nădejde de viaţă, textul acesta a adus mângâiere inimilor lor descurajate. Cuvintele acestea au fost rostite de marele reformator englez John Wycliffe, care de pe patul său de boală declara că va trăi să facă cunoscut faptele rele ale călugărilor (vezi GC 88).

Psalmi 118:18 18. Domnul m-a pedepsit. Din timp în timp Domnul îngăduie ca să vină suferinţă peste poporul Său pentru a-i dezvăţa de lucrurile pământeşti. Nuiaua care pedepseşte pare aspră, dar e aplicată de o mână nespus de înţeleaptă şi de iubitoare (vezi Iov 5,17; Proverbe 3,11; Evrei 12,5.7.11).

Psalmi 118:19 19. Porţile neprihănirii. [Porţile dreptăţii, KJV]. Evident o referire la porţile Templului, porţi numite "porţile dreptăţii" datorită standardului de neprihănire la care căuta Dumnezeu să-i aducă pe aceia care intrau acolo.

Psalmi 118:21 21. M-ai ascultat. Literal, "mi-ai răspuns".

Psalmi 118:22 22. Piatra. O profeţie bazată pe o întâmplare istorică, care a avut loc pe vremea construirii Templului lui Solomon (vezi DA 597, 598).

Pusă în capul unghiului clădirii. Adică piatra principală a colţului. Lui Isaia i s-a arătat că piatra aceasta era un simbol a lui Hristos (Isaia 8,13-15; 28.16; cf. Fapte 4.11; Petru 2,6). În umilirea Lui, Hristos a fost dispreţuit şi respins, dar în glorificarea Lui, El a devenit capul tuturor lucrurilor atât în cer cât şi pe pământ (Efeseni 1,22).

Psalmi 118:23 23. Domnul a făcut lucrul acesta. Înălţarea lui Hristos nu este lucrarea omului. Dumnezeu Însuşi "L-a înălţat nespus de mult"(Filipeni 4,9)

Psalmi 118:24 24. Ziua. Versetul acesta a fost interpretat de Athanasius, Adam Clarke, Albert Barnes şi alţii ca referindu-se la duminică ca zi de închinare pentru biserica Noului Testament. Cineva ar putea să întrebe, pe bună dreptate, cum este posibil ca pasajul acesta, fără nici o legătură contextuală cu vreo zi săptămânală de închinare, poate fi aplicată zilei întâi a săptămânii. Comentatorii aceştia fac o astfel de aplicare legând v. 24 cuv. 22 şi 23. Ei susţin că întrucât Hristos este piatra unghiulară principală a bisericii Sale (vezi v. 22.23) şi întreaga structură a creştinismului este zidită pe El, urmează de aici că ziua învierii Lui este ziua când El a fost făcut "piatra" din "capul unghiului" şi că această zi a învierii este ziua despre care vorbeşte v. 24.

Alţi comentatori resping interpretarea aceasta, afirmând că nu văd nici un temei în context pentru o referire la o zi săptămânală de închinare. În grupul acesta din urmă se află Augustin, Luther, Calvin şi mulţi

traducători moderni. Ei cred că Psalmul 118 a fost compus fie în legătură cu celebrarea Sărbătorii corturilor pe timpul lui Neemia (vezi Neemia 8,14-18) şi deci aplică expresia "aceasta este ziua" la evenimentul acela, fie în legătură cu o zi oarecare de bucurie pe care psalmistul urma să o celebreze.

Psalmul 118 este o cântare de laudă pentru adunare. Versetul 19 pare să descrie o grupă de închinători care stă înaintea porţilor Templului şi strigă cerând să fie primită înăuntru. Versetul 20 oferă răspunsul preoţilor dinăuntrul Templului. "Aceasta este poarta Domnului; cei drepţi vor intra prin ea"(RSV). Când procesiunea intră în curţile sfinte, oamenii strigă şi astăzi: "Aceasta este ziua, etc." Atât v. 20 cât şi 24 încep în limba ebraică cu pronumele demonstrativ zeh. În v. 20 textul atrage atenţia asupra porţii, o realitate prezentă. Versetul 24 arată către ziua în care se intra pe poartă, de asemenea o realitate prezentă. În mod clar,duminica nu e nici măcar pe departe indicată în textul acesta.

Psalmi 118:25 25. Ajută. Ebr. hoshi'ah nna', care poate fi tradus şi "mântuieşte, te rog". "Osana" cântat cu prilejul intrării triumfale (vezi Matei 21,9 se pare că îşi are originea în aceste două cuvinte.

Psalmi 118:26 26. Binecuvântat să fie. Când Hristos Şi-a făcut intrarea triumfală, călare, în Ierusalim, ucenicii au strigat: "Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului" (Luca 19,38).

Psalmi 118:27 27. Ne luminează [Ne-a arătat lumină, KJV]. Aşa cum Dumnezeu a scos la iveală lumina în dimineaţa creaţiunii (vezi Genesa 1,15), tot aşa va alunga întunericul nopţii nenorocirii şi va scoate la iveală lumina bunăvoinţei Sale.

Jertfă. Ebr. chag, "o sărbătoare". Chag apare de 61 ori şi este tradus "jertfă" numai aici şi în Exod 23,18 şi [în KJV] la Isaia 29,1. Traducerea este deschisă discuţiei, şi mulţi traducători preferă să fie consecvenţi redând chag cu "sărbătoare" şi în aceste trei cazuri. Pentru "funii" (ebr.'abothim) unele dintre versiunile vechi folosesc "ramuri". Această combinaţie de idei sugerează o sărbătoare foarte împodobită, cu ramuri care împodobeau procesiunea sau calea procesiunii tot drumul "până la coarnele altarului". Pare să nu există nici o explicaţie satisfăcătoare a paragrafului, dacă se păstrează traducerea originală.

Psalmi 118:29 29. Lăudaţi. O încheiere potrivită pentru un asemenea psalm împărătesc.


8.95T 427

17 1T 96

19 PP 539

22 DA 597

26 DA 592

27 1T 169, 398

Psalmi 119:1 INTRODUCERE. - Psalmul 119 prezintă bucuria şi fericirea care sunt partea omului care ia Legea Domnului ca sfat şi călăuză a sa.

Psalmul este un acrostih care constă din 22 de părţi, cu 8 versete fiecare, reprezentând cele 22 de litere ale alfabetului ebraic (vezi p. 14). În limba ebraică toate versetele primei părţi încep cu 'aleph, prima literă a alfabetului ebraic, toate versetele celei de a doua părţi încep cu beth, a doua literă a alfabetului ebraic; etc.

Cu privire la originea davidică a Psalmului 119, vezi DA 398, GW 257, 4T 534. Primul verset este de fapt textul despre care vorbeşte restul psalmului. Toate versetele psalmului, cu excepţia v. 122, conţin o referire oarecare la revelaţia exprimată a lui Dumnezeu faţă de om.

Următoarele apar în partea 'aleph: "legea", "poruncile", "căile", "poruncile", "orânduirile". Aceste expresii îndreaptă atenţia spre diferitele aspecte ale revelaţiei divine (vezi la Psalm 19,7). Aceste variaţiuni aduc multă frumuseţe psalmului şi evită repetarea monotonă a aceluiaşi cuvânt.

1. Ferice. Ebr. 'ashre (vezi la Psalm 1,1). Psalmul începe prin rostirea unei binecuvântări asupra celor ascultători de legea Domnului.

Fără prihană [Neîntinaţi, KJV]. Ebr. temimim, "deplin", "fără greş", tradus "fără pată" în Genesa 6,9.

Care umblă. O viaţă sfântă este descrisă ca o umblare conformă cu legea.

Legea. Ebr. torah, "învăţătură" sau "instrucţiune" (vezi la Deuteronom 31,9; Psalm 19,7; Proverbe 3,1).

Psalmi 119:2 2. Poruncile. [Mărturiile, KJV]. Vezi la Psalm 19,7

Toată inima. În slujba Domnului nu trebuie să existe o inimă împărţită în slujba Domnului (vezi Deuteronom 6,5; Matei 6,24; 12,30; Luca 16,13).

Psalmi 119:3 3. Nu săvârşesc nici o nelegiuire. Adică, tot ce urmăresc ei e să fie în armonie cu voia lui Dumnezeu.

Psalmi 119:4 4. Poruncile. Ebr. piqqudim, "porunci", "precepte", care denotă anumite instrucţiuni care arată datoria noastră faţă de Dumnezeu (vezi la Psalm 19,8). Preceptele lui Dumnezeu cer ascultare atentă şi nu pot fi călcate fără urmări dezastruoase pentru oameni sau pentru naţiuni.

Psalmi 119:5 5. Orânduirilor. Ebr. chuqqim, "lucruri prescrise", "porunci" de la chaqaq, "a grava" sau "a înscrie".

Psalmi 119:6 6. Poruncilor. Ebr. mişwoth, "rânduieli", "porunci" (vezi la Psalm 19,8).

Psalmi 119:7 7. Învăţa. Psalmistul se înfăţişează pe sine ca pe un elev în şcoala legii.

Legile dreptăţii [Judecăţile, KJV]. Ebr. mishpaţim, "hotărâri" sau "judecăţi"(vezi la Psalm 19,9). Mishpaeţim poate fi folosit şi cu sensul de "acte de judecată ale lui Dumnezeu".

Psalmi 119:8 8. Nu mă părăsi de tot. Când oamenii sau naţiunile stăruie în ignorarea Legii, Dumnezeu nu poate face altceva decât să-i lase pe calea aleasă de ei (vezi Osea 4,17). El nu părăseşte nicidecum pe aceia care nu părăsesc Legea Sa.

Psalmi 119:9 9. Cuvântul Tău. Biruinţă în ispită obţin aceia care folosesc cu adevărat şi bine "sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu" (Efeseni 6,17). "Stă scris" a fost felul în care Domnul a tratat amăgirile subtile ale lui Satana (vezi Matei 4,4.7.10). Tineretul de astăzi trebuie să folosească aceleaşi arme spirituale. Mintea trebuie să se hrănească fără încetare cu Cuvântul, altminteri fortăreţele sufletului se vor dărâma, iar Satana va avea de câştigat. O neglijare a studiului şi a meditaţiei asupra Cuvântului chiar pentru o singură zi are ca

urmare pierderi serioase.

Psalmi 119:10 10. Nu mă lăsa să mă abat. Chiar dacă trebuie să ne încordăm toate puterile sufletului în lupta împotriva păcatului, totuşi avem nevoie de ajutorul Domnului. Păcatului i se poate rezista, şi el poate fi biruit doar prin mijlocirea puternică a celei de a treia Persoane a Dumnezeirii (vezi DA 668). Suntem atât de înclinaţi spre păcat. Ca şi oile de pe coasta muntelui, cât de des rătăcim drumul (vezi Isaia 53,6)!

Psalmi 119:11 11. Strâng. Versetul acesta cuprinde taina adevăratei vieţuiri creştine. O simplă cunoaştere a Cuvântului nu ne va feri de păcat, dar când Cuvântul este strâns ca o comoară în inimă, avem armele cu care să înfruntăm şi să biruim pe vrăjmaşul cel viclean (vezi Iov 23,12; Proverbe 2,1.9; Ieremia 31,33).

Psalmi 119:12 12. Binecuvântat să fii. Vezi la Psalm 63,4

Învaţă-mă. Noi toţi avem nevoie să fim elevi în şcoala lui Dumnezeu. Ce privilegiu este să cerem şi să primim un Învăţător divin (vezi Ioan 14,26; 16,13)!

Psalmi 119:13 13. Vestesc. Fiecare ucenic credincios va împărtăşi altora marea sa bucurie din Cuvântul lui Dumnezeu şi-i va invita să participe la această experienţă fericită (vezi Deuteronom 6,7; cf. Matei 12,35).

Psalmi 119:14 14. Toate comorile. Credinciosul află în Cuvânt mai multă satisfacţie în comorile acestuia decât omul bogat în comorile pământeşti. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie mult mai dorit ca aurul sau pietrele scumpe. Comorile pământeşti pier, dar comorile cerului dăinuiesc în veşnicie (vezi Matei 6,19-21).

Psalmi 119:15 15. Mă gândesc adânc. Când sufletul cugetă la adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu, adevărurile acestea devin o parte din viaţă. Citirea în grabă, fără meditaţie profundă, realizează mult prea puţin bine. Meditaţia liniştită îngăduie Duhului Sfânt să facă aplicaţii corespunzătoare ale afirmaţiilor generale de principiu la viaţa personală. "Unul dintre motivele pentru care nu mai e evlavie sinceră şi ardoare religioasă este că mintea este ocupată cu lucruri lipsite de importanţă şi nu se alocă timp meditaţie, pentru cercetarea Scripturilor şi pentru rugăciune" (EW 125).

Meditaţia ajută la apărarea împotriva ispitei. Mintea care este îmbibată de preceptele lui Dumnezeu n-are loc pentru gânduri ieftine şi înjositoare. Tânărul care are mintea plină cu astfel de comori va umbla pe o cărare curată.

Psalmi 119:16 16. Mă desfătez. Desfătarea vine în mod natural în urma unei cugetări adânci, fiind rezultatul sau rodul acesteia. Legea încetează să fie o povară şi devine izvorul celei mai mari bucurii şi desfătări. Aceia care trăiesc în armonie cu cerul simt de plăcere când sunt citite paginile sacre ale Cuvântului lui Dumnezeu. Adevărata religie nu inhibă puterilor omului, ci le pune înainte cea mai nobilă ţintă pe care ar putea să o aibă.

Psalmi 119:17 17. Fă bine. Compară Psalm 13,1. Viaţa şi ascultarea sunt strâns legate una de alta (vezi Luca 10,28).

Psalmi 119:18 18. Deschide-mi. Ebr. galah, "a descoperi", "a revela". Psalmistul se roagă ca să fie îndepărtat tot ce i-ar acoperi ochii. Noi nu putem pătrunde lucrurile adânci ale lui Dumnezeu cu puterile noastre fireşti de percepţie. "Omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu" (1 Corinteni 2,14). Avem nevoie să ne rugăm ca Domnul să înlăture întunericul din sufletul nostru şi să ne dea Duhul Sfânt, Singurul care poate să ne descopere lucrurile lui Dumnezeu (1 Corinteni 2,10).

Psalmi 119:19 19. Străin. Ebr. ger, "sălăşluitor", cineva care stă temporar într-un loc fără drepturi civile depline. Rămânerea voastră aici pe pământ este una trecătoare; cerul e căminul nostru (vezi Evrei 11,13.14).

Nu-mi ascunde poruncile Tale. Fiind într-o ţară străină are nevoie de un ghid care să-l călăuzească. Acesta se găseşte în poruncile lui Dumnezeu.

Psalmi 119:20 20. Ni se topeşte sufletul. David era copleşit de un dor chinuitor de a înţelege mai bine şi mai clar judecăţilor lui Dumnezeu. Lui Dumnezeu Îi face o deosebită plăcere să satisfacă asemenea dorinţe fierbinţi (vezi Matei 5,6).

Psalmi 119:21 21. Mustri pe cei îngâmfaţi. Cei îngâmfaţi se bizuiesc pe propriile lor puteri şi refuză să umble pe calea poruncilor lui Dumnezeu. Cei smeriţi ştiu că "soarta [calea, KJV] omului nu este în puterea lui" (Ieremia 10,23). Ei recunosc că au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pentru a le păzi picioarele de căi greşite.

Psalmi 119:23 23. Voievozii. Vezi la v. 161.

Psalmi 119:24 24. Sfătuitorii. În loc de a urma sfatul "voievozilor" (v. 23), care criticau purtarea lui, psalmistul a ales să-şi călăuzească viaţa în conformitate cu voinţa descoperită a lui Dumnezeu.

Psalmi 119:25 25. Lipit de ţărână. O imagine care arată un necaz mare (vezi Psalm 22,29; 44,25).

Psalmi 119:26 26. Îmi istorisesc căile. Psalmistul dezvăluia înaintea lui Dumnezeu tainele vieţii sale.

Psalmi 119:27 27. Să pricep. David dorea o mai adâncă înţelegere a preceptele lui Dumnezeu. El nu voia să le asculte orbeşte. El dorea o cunoaştere inteligentă a cerinţelor lor mult cuprinzătoare.

Psalmi 119:28 28. Îmi plânge sufletul. [Mi se topeşte sufletul, KJV]. Ebr. dalaph, un cuvânt care apare numai de trei ori. În Eclesiastul 10,18 este folosit pentru un acoperiş prin care plouă, iar în Iov 16,20 probabil pentru plâns,cum e posibil şi aici. LXX şi Vulgata zic "doarme".

E mai bine să te topeşti de întristare decât să te împietreşti de încăpăţânare. Domnului îi face mare plăcere să lege rănile sufletului sfâşiat. Rugăciunea este o minunată binecuvântare în asemenea momente de întristare.

Psalmi 119:29 29. Calea necredincioşiei. [Calea minciunii, KJV]. Copilul cu adevărat născut a lui Dumnezeu ocoleşte orice minciună şi vorbeşte "adevărul din inimă" (vezi Psalm 15,2).

Psalmi 119:30 30. Aleg. Psalmistul a ales calea credincioşiei şi adevărului, nu "calea necredincioşiei" (v. 29). Sunt doar două căi - calea vieţii şi calea morţii - şi fiecare om trebuie să facă propria sa alegere. De alegerea aceasta depinde soarta veşnică.

Psalmi 119:31 31. Mă ţin. Ebr. dabaq, "a se alipi", "a se agăţa". Alegerea lui David nu a fost o alegere capricioasă; el era foarte hotărât să rămână statornic.

Psalmi 119:32 32. Inima la larg. [Îmi vei mări inima, KJV]. Poate în sensul de a înlătura barierele neliniştilor şi temerilor apăsătoare. Aceia care sunt împovăraţi de nelinişte şi îndoială nu sunt în stare să se bucure de deplinele binecuvântări cereşti.

Psalmi 119:33 33. Învaţă-mă. Ebr. yarah, "a învăţa", "a îndruma", "a instrui". Substantivul torah (lege) provine din verbul acesta (vezi la v. 1). Nu există un alt învăţător ca Dumnezeu (vezi Iov 36,22).

S-o ţin. O juruinţă de statornicie în experienţa religioasă (vezi Matei 24,13; Filipeni 1,6).

Psalmi 119:34 34. Dă-mi pricepere. Vezi la Proverbe 1,1.20.

Din toată inima mea. Vezi la v. 2.

Psalmi 119:35 35. Îmi place. Vezi la Psalm 40,8.

Psalmi 119:36 36. Câştig [Lăcomie, KJV]. Ebr. beşa', "profit", "câştig", tradus "câştig" în Proverbe 1.19; Judecători 5,19; Iov 22,3; etc. Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu îl va asigura pe om că nu va cădea pradă a unei dorinţe nemăsurate după câştig (vezi Coloseni 3,5).

Psalmi 119:37 37. Vederea lucrurilor deşarte. Dacă ochii nu privesc, inima e mai puţin înclinată să poftească.

Psalmi 119:38 38. Împlineşte-ţi făgăduinţa [Statorniceşte cuvântul Tău, KJV]. Adică fă în aşa fel încât Cuvântul Tău să fie sigur pentru mine şi fă-mă pe mine sigur de el. Cu cât studiază mai mult Cuvântul lui Dumnezeu, cu atâtsunt oamenii mai siguri de veridicitatea şi statornicia lui (vezi la Psalm 19,9; Proverbe 1,7).

Teamă. Pe măsură ce Cuvântul lui Dumnezeu îşi va găsi loc în inimă, temerea de Dumnezeu se va manifesta în viaţă. Aceia care sunt pătrunşi de teama de Dumnezeu sunt scăpaţi de orice altă teamă.

Psalmi 119:39 39. Ocara. Probabil o referire la batjocura pe care psalmistul simte că ar arăta-o oamenii faţă de el, dacă nu ar reuşi să trăiască potrivit mărturisirea sa, sau o referire la neplăcerea lui Dumnezeu faţă de abaterea lui. Totuşi, teama (de la ebr. yagar) menţionată în versetul acesta e diferită de teama evlavioasă (ebr. yir'ah, "respectul sfânt") la care face referire psalmistul în v. 38.

Bunătate [Bune, KJV]. Judecăţile lui Dumnezeu sunt bune şi nu trebuie să fie discreditate printr-o purtare rea din partea acelora care pretind că-şi conduc viaţa după ele.

Psalmi 119:40 40. Fă-mă să trăiesc. [Înviorează-mă, KJV]. Psalmistul avea nevoie de o nouă putere pentru a face faţă unor noi împrejurări critice, aşa că a cerut putere înviorătoare (vezi v. 37).

Neprihănirea cerută de Tine [Dreptatea Ta, KJV]. Aceia care sunt îmbrăcaţi cu neprihănirea lui Hristossunt aliaţii Cerului. Ei primesc neîncetat porţii proaspete de puteri fizice şi mentale (DA 827).

Psalmi 119:41 41. Îndurarea. Ebr. chesed, "dragoste divină/dumnezeiască" (vezi nota suplimentară la Psalm 36). Dovada supremă a dragostei pe care Dumnezeu a avut-o pentru noi este în dăruirea Fiului Său pentru mântuirea neamului omenesc (1 Ioan 4,9.10). Dacă nu ar fi fost iubirea îndurătoare a lui Dumnezeu, nici un om nu ar fi putut fi mântuit.

După făgăduinţa Ta [După cuvântul Tău, KJV]. În Cuvântul lui Dumnezeu calea mântuirii este arătată atât de clară încât nimeni nu are cum să o rateze. "Dumnezeu a vorbit în limbajul cel mai limpede asupra oricărui subiect care e legat de mântuirea sufletului" (E.G.White, RH 5 febr. 1901). Scripturile, de la Geneza la Apocalipsa, sunt un comentariu al dragostei şi îndurării lui Dumnezeu cu privire la felul cum lucrează aceste atribute şi aduc mântuire păcătoşilor.

Psalmi 119:42 42. Voi putea răspunde [Voi avea cu ce răspunde, KJV]. Compară 1 Petru 3,15. Un creştin biruitor este el însuşi cel mai mare argument în favoarea adevăratei evlavii (vezi GW 122).

Psalmi 119:43 43. Nu lua... cuvântul. Versetul acesta pare să fie în legătură cu v. 42. Dacă e aşa, psalmistul se roagă ca atunci când vorbeşte în favoarea credinţei, să poată vorbi nestânjenit şi într-un fel vrednic de înalta lui mărturisire de credinţă.

Psalmi 119:45 45. Într-un loc larg. [În libertate, KJV]. Literal "într-un loc larg". Nu există nimic restrâns sau îngust în ce priveşte ascultarea de legea lui Dumnezeu. S-a zis bine că ascultarea de lege înseamnă libertate. Nu există robie în adevărata sfinţenie (vezi la Proverbe 3,1). Dar pentru cel nepocăit prezenţa lui Dumnezeu pare o restricţie continuă, iar caracterul lui Dumnezeu, un "să nu".

Psalmi 119:46 46. Înaintea împăraţilor. Omul care trăieşte în tovărăşia Împăratului împăraţilor n-are de ce să se teamă de prezenţa unui conducător pământesc. Compară cu experienţele lui Daniel (Daniel 5,17), Neemia (Neemia 2,1-7) şi Pavel (Fapte 26,27).

Psalmi 119:47 47. Mă desfătez. Vezi la Psalm 40,8. Oamenii gândesc adesea că regulile sunt făcute în aşa fel încât să dea naştere opusului bucuriei, dar nu aşa stau lucrurile cu poruncile lui Dumnezeu. Acela care ne-a făcut, ştie care este cel mai mare bine al nostru.

Psalmi 119:48 48. Îmi întind. Posibil o referire la întinderea braţelor în rugăciune (vezi Psalm 28,2).

Psalmi 119:49 49. M-ai făcut să-mi pun nădejdea. Cuvintele lui Dumnezeu sunt o temelie solidă pe care oamenii pot să-şi clădească nădejdea (vezi Matei 7,24-27). Domnul nu numai că ne-a dat Cuvântul Lui, dar a şi sădit speranţă în inima noastră prin acel binecuvântat Cuvânt.

Psalmi 119:50 50. Că. Cuvântul lui Dumnezeu e totdeauna o mângâiere în orice încercare. Aceia care au nevoie de mângâiere vor găsi un izvor nesfârşit în Cuvântul lui Dumnezeu. Chiar dacă mângâierea divină nu înlătură suferinţa, ea va ridica pe cel lovit de necaz mai presus de suferinţă.

Psalmi 119:51 51. Îngâmfaţi. Ebr. zedim, "insolenţi", "prezumţioşi". Aceste suflete neevlavioase batjocoreau pe psalmist şi luau în râs credinţa lui în Dumnezeu, dar el a refuzat să se abate de la ascultarea de legea lui Dumnezeu. Celor nelegiuiţi le face mare plăcere să-şi bată joc de cei drepţi, dar batjocura, în loc să descurajeze, ar trebui să servească la întărirea hotărârii celor drepţi de a respecta poruncile lui Dumnezeu.

Psalmi 119:52 52. Odinioară. Ebr. 'olam, expresie care denotă un timp lung, fără vreo referire în mod necesar la durată nelimitată (vezi la Exod 12,14; 21,6).

Mă mângâi. Reamintirea relaţiilor Domnului cu sfinţii Săi din trecut e un izvor de mângâiere nesecată şi

de îmbărbătare continuă. E bine ca să revedem din timp în timp modul providenţial în care a acţionat Domnul în experienţa noastră anterioară. Aceasta ne va da curaj pentru prezent şi speranţă pentru viitor.

Psalmi 119:53 53. Mânie aprinsă. Ebr. zal'aphah, "iritare", "indignare". Când psalmistul se gândea la nelegiuiţii care nuţineau legea lui Dumnezeu, era cuprins de indignare. El era uimit că oamenii puteau fi atât de împietriţi şi de nepăsători. Faptul că îşi băteau joc de el nu părea să-i pricinuiască atâta îngrijorare sau tulburare ca faptul că părăseau Legea. El ştia că odată vor fi nimiciţi din cauza aceasta.

Psalmi 119:54 54. Pribegiile mele. Cântările de pribeag îmbărbătează pe călătorul singuratic (vezi Ed 167, 168). Psalmistul compusese multe cântări de felul acesta şi se simţea încântat să le cânte. Noi suntem peregrini pe pământul acesta. Adevăratul nostru cămin este cerul şi chiar şi acum putem cânta cântările acelui loc minunat.Subiectul cântărilor noastre ar trebui să fie acela al psalmistului, caracterul minunat a lui Dumnezeu, aşa cum era descoperit în Lege.

Psalmi 119:55 55. Noaptea. Orele de insomnie ale nopţii pot fi bine folosite dacă medităm profund la Dumnezeu şi la Legea Lui. Despre importanţa meditaţiei, vezi la v. 15.

Psalmi 119:56 56. Aşa mi se cuvine [Aceasta am vrut-o, KJV]. Literal, "aceasta mi-a fost", adică "aceasta mi s-a întâmplat", "aceasta mi-a revenit". Psalmistul avea mângâierea aceasta, curajul acesta, puterea aceasta de a cânta şi nădejdea aceasta, deoarece asculta de învăţăturile lui Dumnezeu. Toate aceste binecuvântări vin pe calea ascultării.

Psalmi 119:57 57. Partea mea. Compară cu Psalm 16,5; 73,26. Cea mai mare avere a creştinismului este Dumnezeul său.

Psalmi 119:58 58. Te rog din toată inima. Compară cu Psalm 45,12.

Psalmi 119:59 59. Mă gândesc la căile mele. Cercetarea de sine este foarte necesară trebuincioasă pentru dezvoltarea creştină. Formarea unui caracter creştin nobil nu e un lucru uşor. Noi trebuie să ne analizăm îndeaproape pe noi înşine şi să nu lăsăm să treacă necorectată nici o singură trăsătură rea de caracter (vezi COL 331). Motivul pentru care atât de mulţi cad în ispită aşa de repede este că nu iau în serios păcatele pe care le iau şi nu le pare rău de ele.

Psalmi 119:60 60. Mă grăbesc. Având în vedere trecutul său (vezi v. 53), psalmistul a părăsit în grabă propria sa cale rea pornind pe calea dreptăţii. Când convingerea putem stăpânire pe noi, e bine să ascultăm imediat. Amânarea e primejdioasă. Întârzierea e un hoţ care fură nu numai timpul care trece, dar şi veşnicia.

Psalmi 119:61 61. Înconjoară. Nelegiuiţii se adunaseră şi-l încercuiseră, aşa încât părea să nu existe cale de scăpare. Totuşi ei nu puteau să-l ţină pe el departe de Dumnezeu şi nici pe Dumnezeu departe de el. Garanţia credincioşiei lui faţă de Lege îi dădea curaj în faţa duşmanilor săi.

Psalmi 119:62 62. La miezul nopţii. Ceasurile întunecate ale miezului nopţii, în timp ce alţii dormeau şi peste tot era pace şi linişte, erau folosite pentru laudă şi devoţiune (vezi la v. 55).

Psalmi 119:63 63. Prieten. Aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu, îşi găsesc prietenii cei mai preţioşi în mijlocul poporului

lui Dumnezeu. Cei ce se aseamănă se adună, iar omul se cunoaşte după prietenii pe care şi-i alege.

Psalmi 119:64 64. Plin de bunătatea Ta. Nu există un loc pe pământ unde bunătatea lui Dumnezeu să nu se găsească. Putem fi alungaţi din căminul nostru, dar nici o putere nu ne poate lipsi de dragostea grijulie a lui Dumnezeu.

Psalmi 119:65 65. Faci bine. Când psalmistul îşi trece în revistă viaţa, îşi dă seama că Dumnezeu a fost bun cu el. Cu toate că uneori el trecuse prin experienţe grele şi rele, Domnul fusese totdeauna alături de el.

Psalmi 119:66 66. Înţelegere [Judecată bună, KJV]. David dorea să aibă un discernământ moral şi bun simţ ascuţit în toate aspectele vieţii. Însuşirile acestea sunt daruri ale spiritului, acordate acelora care încearcă să-şi aducă viaţa în armonie deplină cu voia descoperită a lui Dumnezeu.

Psalmi 119:67 67. Smerit. Multe dintre cele mai mari învăţături spirituale ale noastre şi cele mai preţioase experienţe ale noastre se găsesc în valea durerii.

"Vânjoase rădăcini doar cele

Ce-au dat piept cu vremuri grele."

Rătăceam. Suferinţa prin care trecuse psalmistul îl adusese înapoi, pe calea cea bună (vezi la Psalm 38,3).

Psalmi 119:68 68. Bun. Chiar şi în suferinţă oamenii pot descoperi bunătatea lui Dumnezeu. Nemulţumirile sunt şi păcătoase şi iraţionale (vezi 5T 313, 314).

Psalmi 119:69 69. Urzesc. Literal, "pătează", "murdăresc".

Psalmi 119:70 70. Nesimţitoare ca grăsimea. Indicând probabil că inima acestor oameni nelegiuiţi nu este percepe lucrurile mai fine ale vieţii spirituale. În timp ce alţii se dedau plăcerilor lumeşti, psalmistul îşi găsea plăcerea meditând la legea lui Dumnezeu.

Psalmi 119:71 71. Spre binele meu. Cu toate că suferinţa vine adesea de la oameni răi, ea este condusă de Dumnezeu spre bine (vezi la Psalm 38,3). Cu toate că întristarea şi suferinţa par greu de îndurat, învăţăturile căpătate dinasemenea experienţe sunt de nepreţuit în dezvoltarea caracterului creştin.

Psalmi 119:72 72. De aur şi de argint. Valoarea banilor nu trebuie comparată cu valoarea adevărului. Averile lumeşti dispar adesea, dar nimeni nu ne poate lua binecuvântările care vin ca urmare a ascultării de legea lui Dumnezeu.

Psalmi 119:73 73. Întocmit. Sau "stabilit" (vezi Deuteronom 32,6). Întrucât Dumnezeu i-a modelat corpul, David Îl roagă să-i desăvârşească înţelegerea spirituală.

Psalmi 119:74 74. Se bucură. Drepţii se bucură când văd minunata transformare pe care Dumnezeu a lucrat-o în psalmist. Aceia care împrăştie nădejde sunt un izvor de bucurie pentru alţii.

Psalmi 119:75 75. Drepte. Toate legile lui Dumnezeu sunt în conformitate cu standardul dreptăţii.

Credincioşie. Dumnezeu este credincios. El foloseşte suferinţa pentru a aduce binecuvântare (vezi Plângeri 3,33). El nu ne cere niciodată să suferim mai mult decât putem răbda (vezi 1 Corinteni 10,13).

Psalmi 119:76 76. Mângâierea. Vezi la v. 50.

Psalmi 119:77 77. Să trăiesc. Vezi Fapte 17,28.

Psalmi 119:78 78. Îngâmfaţi. Ebr. zedim (vezi la v. 51).

Psalmi 119:80 80. Neîmpărţită. Ebr. tamim, "întreagă", "fără pată" (vezi la v. 1). O inimă fără pată este mai importantă decât preţuirea prietenilor. "Întregirea" experienţei vine printr-o unire cu Hristos, care pune la îndemână puteri contribuie la ascultare (Romani 8,1-4). Numai aceia a căror inimă este curăţită de orice necurăţie vor fi în stare să facă faţă încercărilor zilelor din urmă (vezi GC 620). Mărturisirea formală nu va fi de nici un folos fără stăpânirea lăuntrică a Duhului lui Hristos.

Psalmi 119:81 81. Tânjeşte. Ebr. kalah, literal, "a ajunge la capăt". Când este folosit în legătură cu "sufletul", expresia înseamnă "a fi mistuit de dor".

Psalmi 119:82 82. Se topesc. Ebr. kalah (vezi la v. 81). Şi ochii se topesc de dor atunci pe măsură ce nădejdea aşteptată întârzie.

Psalmi 119:83 83. Burduf. Pe vremuri unele vase pentru păstrarea apei erau făcute din piele. David se aseamănă cu unburduf uscat sau zbârcit de fum.

Psalmi 119:84 84. Care este numărul? Compară cu Psalm 90,10.12.

Psalmi 119:85 85. Gropi. Ilustraţia este împrumutată de la gropile folosite de vânători pentru prinderea prăzii. Vrăjmaşul caută prin orice mijloc să prindă în cursă pe David (vezi Ieremia 18,20.22).

După Legea Ta. Adică potrivit cu Legea Ta.

Psalmi 119:86 86. Credincioşie [Credincioase, KJV]. Poruncile lui Dumnezeu, ca şi caracterul Lui, sunt credincioase (vezi la v. 75).

Psalmi 119:87 87. Gata, gata să mă doboare [Aproape nimicit, KJV]. Psalmistul se hotărâse ca nimic din câte i-ar fi putut face oamenii să nu-l abată de la ţinta lui de a asculta de sfintele precepte a lui Dumnezeu. Dumnezeu îl cinsteşte pe omul care e gata mai degrabă să moară decât să se abată de calea cea bună.

Psalmi 119:88 88. Înviorează-mă. Sau "reînvie-mă".

Psalmi 119:89

89. Dăinuieşte [Stabilit, KJV]. Cuvântul lui Dumnezeu este întemeiat pentru totdeauna şi e neschimbător. El este mai presus de întâmplare şi rămâne în picioare atât în cer, cât şi pe pământ. Învăţăturile oamenilor privitoare la Cuvânt pot să se schimbe, dar Cuvântul rămâne neclintit.

Psalmi 119:90 90. Rămâne tare. Statornicia naturii poate fi socotită ca o asigurare a credincioşiei lui Dumnezeu în purtarea Lui cu fiii oamenilor. Dumnezeu e credincios făgăduinţelor Sale în toate timpurile, în toate împrejurările şi în toate locurile.

Psalmi 119:91 91. Legile [Rânduielile,KJV]. Ebr. mishpaţim, "decizii" sau "judecăţi" (vezi la v.7). Cerul şi pământul ascultă de porunca Celui care le-a făcut. De la făpturile cele mai mari până la insecta cea mai măruntă, de la cel mai mare sor până la cel mai mic atom, toate ascultă de atotputernicul Dumnezeu (vezi 8T 259, 260).

Psalmi 119:92 92. Aş fi pierit. În descoperirea de Sine pe care Dumnezeu i-a dat-o, David a primit o nădejde nouă şi un curaj proaspăt care i-a înviorat duhul abătut. Acelaşi Cuvânt care păstrează cerurile şi pământul, va păstra şi va susţine pe poporul lui Dumnezeu în timpul celor mai mari încercări şi necazuri.

Psalmi 119:93 93. Niciodată nu voi uita. După ce am simţit o dată puterea înviorătoare a Cuvântului lui Dumnezeu, nu ar trebui să ne întoarcem în experienţa noastră. Uitarea conducerii lui Dumnezeu aduce neplăcere lui Dumnezeu şi nouă ne aduce descurajare. "Nu avem de ce să ne temem pentru viitor decât dacă vom uita caleape care ne-a condus Domnul" (TM 31).

Psalmi 119:94 94. Al tău sunt. Compară 1 Ioan 3,1.

Psalmi 119:95 95. Iau aminte. Puterea din Cuvânt l-a făcut în stare pe Psalmist să învingă toate uneltirilor vrăjmaşilor săi. Dacă vrăjmaşul sufletelor noastre nu poate să ne distragă mintea, împiedicându-ne sî ne gândim şi să medităm la Cuvânt sfânt, el va nu avea succes în lupta împotriva noastră.

Psalmi 119:96 96. Desăvârşit. Ebr. tiklah, un cuvânt care apare numai aici şi deci are un sens nesigur. Tiklah vine de la rădăcina kalah, care înseamnă "a sfârşi", "a completa", "a termina" şi prin urmare ar putea să însemne "un hotar", "o limită". LXX foloseşte peras, care înseamnă exact lucrul acesta. Poate că psalmistul a văzut o limită a tot ceea ce este omenesc, iar prin contrast, revelaţia lui Dumnezeu apărea de necuprins.

Fără margini. Comorile contemplării marilor adevăruri cuprinse în Legea lui Dumnezeu nu au sfârşit. Nu vom putea niciodată să epuizăm temele ei. Ea este asemenea unui izvor care nu seacă niciodată. Este o expunere desăvârşită a sfinţeniei divine, iar noi suntem îndemnaţi să recunoaştem cât de păcătoşi suntem, când ne judecăm viaţa în lumina standardelor ei înalte.

Psalmi 119:97 97. Cât de mult iubesc. Se poate să citim, să auzim, să vorbim şi să predicăm despre Legea lui Dumnezeu, dar dacă nu iubim preceptele ei, nu avem nici un beneficiu. Iubirea şi legea sunt strâns legate. "Iubirea este împlinirea Legii" (Romani 13,10). Legea lui Dumnezeu poate fi cu adevărat venerată şi ascultatănumai într-o inimă în care locuieşte iubirea.

Psalmi 119:98 98. Mai înţelept. Acela care-şi călăuzeşte viaţa în conformitate cu preceptele lui Dumnezeu e cu adevărat înţelept. Cel care e învăţat de Dumnezeu are o înţelepciune practică, care nu poate fi întrecută de nici duşman (vezi Ed 124; CW 175).

Psalmi 119:100

100. Bătrânii. Aceia care se consacră sârguincios studierii Cuvântului lui Dumnezeu au mai multe cunoştinţe veritabile decât bătrânul filosof care nu s-a aplecat să bea din izvorul înţelepciunii adevărate şi complete (vezi la v. 98).

Psalmi 119:101 101. Îmi ţin. David se străduia să evite tot ceea ce ar fi împiedicat progresul său spiritual. Cărările lăturalnice ale păcatului s-ar putea să fie netede şi pline de flori, dar aceia care sunt amăgiţi de ele părăsesc Cuvântul lui Dumnezeu.

Psalmi 119:103 103. Dulci. Psalmistul nu numai a ascultat cuvintele lui Dumnezeu, ci s-a şi hrănit cu ele. Ele au fost pentru el mai dulci ca mierea.

Psalmi 119:104 104. Priceput. Omul cu adevărat priceput urăşte păcatul şi minciuna şi iubeşte dreptatea şi adevărul.

Psalmi 119:105 105. Candelă. Cuvântul lui Dumnezeu luminează calea, astfel încât oamenii să poată umbla în siguranţăprin întunericul moral al acestei lumi. Acela care se călăuzeşte după lumina aceasta n-are de ce să se poticnească, chiar dacă drumul lui e presărată cu nenorociri (vezi 2 Petru 1,19).

Psalmi 119:106 106. Mă voi ţinea [Voi împlini, KJV]. Psalmistul jurase să asculte de Lege şi dovedise multă grijă în împlinirea juruinţei sale. Tot astfel noi ar trebui să depunem toate eforturile pentru a conlucra cu Dumnezeu şipentru a respecta orice hotărâre bună a inimii.

Psalmi 119:107 107. Amărât. Slujirea lui Dumnezeu nu garantează lipsa greutăţilor şi a suferinţelor (Filipeni 1,29). Încercările formează caractere nobile.

Psalmi 119:108 108. Gura mea. Evident, jertfe de mulţumiri şi rugăciune. Scriitorul îl imploră pe Domnul să le primească, întrucât el le oferă de bunăvoie. Domnului îi fac mare plăcere jertfele aduse de bunăvoie.

Psalmi 119:109 109. În primejdie [În mâna mea, KJV]. O figură de stil care indică primejdia (vezi 1 Samuel 19,5). Psalmistul îşi exprimă hotărârea să nu se îndepărteze căutând să-şi găsească siguranţa în păcat şi astfel să uite Legea; dacă va fi nevoie, el îşi va risca viaţa pentru Lege.

Psalmi 119:112 112. Îmi plec inima. Vezi la Psalm 66,18.

Psalmi 119:114 114. Adăpostul. Când suntem asaltaţi de ispită, ne putem găsi adăpost la Dumnezeu. Când săgeţile vrăjmaşului sunt aruncate asupra noastră, le putem îndepărta folosind "scutul credinţei" (Efeseni 6,16). Când suntem loviţi de amărăciune şi descurajare, putem găsi mereu îmbărbătare în Cuvântul lui Dumnezeu.

Psalmi 119:115 115. Depărtaţi-vă de mine. Vezi 1 Corinteni 5,9; 2 Tesaloniceni 3,14. David nu doreşte să fie în compania nelegiuiţilor, deoarece aceştia îi împiedică dezvoltarea spirituală. E bine să căutăm şi să cultivăm prietenia acelora a căror influenţă ne înalţă din punct de vedere spiritual.

Psalmi 119:116 116. Ca să trăiesc. Psalmistul îşi dă seama că este atât de dependent de puterea de susţinere a lui Dumnezeu, încât nu poate trăi fără ea.

Nu mă lăsa de ruşine. N-avem de ce să ne ruşinăm vreodată de nădejdea noastră, deoarece ea este aşezată pe temelia sigură a Cuvântului lui Dumnezeu (vezi Romani 5,5; Filipeni 1,20; 1 Ioan 2,28).

Psalmi 119:117 117. Neîncetat. Capacitatea de a stărui până la sfârşit vine prin puterea lui Dumnezeu (vezi Iuda 24).

Psalmi 119:118 118. Dispreţuieşti. Sau "lepezi", "arunci la o parte". Prin propria lor alergare, cei nelegiuiţi se autodistrug (vezi 5T 120; cf. Osea 13,9). Ei nu doresc deloc să umble cu Dumnezeu, iar Dumnezeu n-are altăalternativă decât să-i nimicească.

Psalmi 119:119 119. Ca spuma [Ca zgura, KJV]. Zgura şi materialul preţios sunt împreună acum, dar în curând va venio zi a separării, când Curăţitorul Îşi va face lucrarea de purificare (Maleahi 3,3; cf. Matei 13,30).

Psalmi 119:120 120. Mă tem. Vezi la Psalm 19,6; .1,7.

Psalmi 119:121 121. Legea şi dreptatea. [Judecata şi dreptatea, KJV]. David avea cunoştinţa curată în ceea ce priveşte lucrul de care era învinuit. El se străduise să fie drept în relaţiile sale cu semenii săi. Făcuse tot ce putuse mai bine şi aştepta încrezător ca Domnul să răspundă la rugăciunea sa. El făcea apel la marele Judecător pentru a fi izbăvit de nedreptatea asupritorilor săi.

Psalmi 119:122 122. Ia sub ocrotirea Ta [Fii garanţie, KJV]. Compară cu Genesa 43,9.

Psalmi 119:123 123. După făgăduinţa Ta cea dreaptă. [Cuvântul dreptăţii Tale, KJV]. Psalmistul dorea cu ardoare să audă judecata dreaptă a lui Dumnezeu privitoare la el. Vrăjmaşii săi îi ponegriseră caracterul şi căutaseră să-l discrediteze, dar el ştia că Dumnezeu urma să vorbească drept despre el.

Psalmi 119:125 125. Robul Tău. Psalmistului îi făcea mare plăcere să se numească "robul" lui Dumnezeu (vezi Psalm 19,11.13; 27,9; 69,17; etc.).

Psalmi 119:126 126. Să lucreze. Nelegiuiţii merseseră atât de departe cu neascultare, încât David simţea că Domnul avea să intervină şi să aducă o grabnică judecată asupra lor. Totuşi, Dumnezeu este îndelung răbdător şi nu Se grăbeşte să nimicească pe om. El doreşte ca toţi să se pocăiască şi să se întoarcă de la calea lor cea rea (vezi Ezechiel 33,11; 2 Petru 3,9).

Psalmi 119:127 127. Mai mult decât aurul curat. Cele mai bune averi pământeşti nu se pot compara cu comorile Cuvântului lui Dumnezeu.

Psalmi 119:128 128. Orice cale a minciunii. Iubirea de adevăr e însoţită de ura faţă de minciună. Adevărul şi minciuna se exclud reciproc. Însuşi faptul că iubim adevărul ne face să urâm rătăcirea. "Când suntem îmbrăcaţi cu dreptatea lui Hristos nu vom avea plăcere de păcat" (E. G. White, RH 18 martie 1890).

Psalmi 119:129 129. Minunate. Ebr. pela'oth, un termen folosit adesea cu privire la descoperirea puterii lui Dumnezeu în fapte minunate (vezi Exod 15,11; Psalm 77,11.14). Cuvintele şi lucrările lui Dumnezeu sunt strâns legate între ele.

Psalmi 119:130 130. Celor fără răutate [Celor simpli, KJV]. Vezi la Psalm 19,7. Cei care au nevoie de învăţătură, care îşi cunosc lipsa, primesc pricepere prin studierea Cuvântului (vezi la Proverbe 1,4).

Psalmi 119:132 132. După obiceiul Tău. Literal, "după judecată", poate în sensul de "potrivit cu dreptul". Cei care iubesc Numele lui Dumnezeu au dreptul de a face apel la El. Dumnezeu Se bucură când Îi înfăţişăm cererile noastre şi solicităm împlinirea făgăduinţelor Sale.

Psalmi 119:134 134. Asuprirea. David ştia din experienţă ce era asuprirea. În prima parte a vieţii sale el trecuse prin multe încercări şi greutăţi. El se ruga să fie izbăvit de tot ce l-ar fi putut împiedica să respecte poruncile lui Dumnezeu.

Psalmi 119:135 135. Să strălucească faţa Ta. Vezi la Numeri 6,25. Omul care e atât de binecuvântat încât să prindă o licărire a strălucirii Feţei lui Dumnezeu va fi înălţat deasupra întunericului şi tristeţii pământului (vezi 2 Corinteni 3,18).

Psalmi 119:136 136. Şiroaie de apă. O hiperbolă orientală pentru un potop de lacrimi. Indignarea lui David (v.118, 119) din cauza păcatelor celor răi a făcut loc milei şi compasiunii pentru ei, pentru orbirea lor.

Psalmi 119:138 138. Tu Îţi întemeiezi. O autoritate divină a emis învăţăturile şi ele poartă amprenta Făcătorului lor. Nue cazul ca omul să pună în discuţie aceste porunci împărăteşti. Ele sunt drepte şi drepte, ca şi Domnul care le-a proclamat.

Psalmi 119:139 139. Râvna mea mă consumă. Vezi la Psalm 69,9.

Psalmi 119:140 140. Cu totul încercat [Foarte curat, KJV]. Literal "excesiv de curăţit". În Cuvântul lui Dumnezeu nu există amestec de greşeli.

Psalmi 119:141 141. Mic şi dispreţuit. David era dispus să se subevalueze. Oamenii cu adevărat mari nu se consideră niciodată mari.

Psalmi 119:142 142. Adevărul. Legea lui Dumnezeu este nu numai adevărată, ci adevărul însuşi; ea nu numai că înglobează adevăr, ci este chiar adevărul. Aceia care ascultă de legea aceasta, umblă în adevăr, dar cei care nuascultă, trăiesc în abatere şi minciună.

Psalmi 119:143 143. Desfătarea mea. Bucuria psalmistului nu depinde de împrejurările exterioare, ci pornea dintr-o pace lăuntrică, o pace izvorâtă din studiere Cuvântului lui Dumnezeu.

Psalmi 119:144 144. Pe vecie. Oamenii îşi schimbă legile ca să se conformeze unor standarde schimbătoare, dar legea lui Dumnezeu e neschimbătoare.

Dă-mi pricepere. Omul poate pricepe cu adevărat rostul existenţei sale numai când trăieşte în armonie cu Legea lui Dumnezeu (vezi Ioan 7,17).

Psalmi 119:145

145. Din toată inima. Rugăciunea sinceră a lui David pornea dintr-un dor care îi mistuia întreaga fiinţă (vezi 4T 534). Rugăciunile din inimă ajung până la cer, în timp ce slujirea cu buzele buze nu aduce nici un folos.

Psalmi 119:147 147. O iau înaintea zorilor. Înainte de revărsatul zorilor, psalmistul îşi îndrepta cererile de ajutor către Dumnezeu.

Psalmi 119:148 148. O iau înaintea. Vezi la v. 147. De obicei noaptea era împărţită în trei străji (Plângeri 2,19; vezi la Judecători 7,19; 1 Samuel 11,11). Psalmistul se aseamănă pe sine cu cineva care urmează să facă de serviciu într-una din străjile de noapte. Înaintea timpului rânduit lui el se trezeşte şi meditează la Cuvântul lui Dumnezeu.

Psalmi 119:149 149. După. Noi trebuie să-L rugăm pe Dumnezeu să ne răspundă la rugăciuni nu după dorinţele noastre, ci în lumina providenţei Sale atotînţelepte.

Psalmi 119:151 151. Aproape. O antiteză: cei nelegiuiţi se apropie cu ispitele lor (v. 150), şi Dumnezeu e aproape, dar ca să ajute.

Psalmi 119:153 153. Vezi-mi ticăloşia. David trecea printr-o grea încercare şi îşi prezenta cazul înaintea lui Dumnezeu pentru a primi ajutor. Nici un copil a lui Dumnezeu în suferinţă nu strigă la Domnul în zadar. S-ar putea ca Dumnezeu să nu dea izbăvirea eliberarea dorită, dar va da curaj şi credinţă ca cel în cauză să rabde încercarea (vezi 2 Corinteni 12,7-9).

Psalmi 119:154 154. Apără-mi pricina. Psalmistul şi vrăjmaşii săi sunt reprezentaţi ca fiind la judecată. David Îl roagă pe Dumnezeu să fie avocatul său şi să-i ia apărarea la judecată.

Psalmi 119:155 155. Departe de cei răi. Fiecare pas pe care păcătosul îl face pe calea cea rea îl îndepărtează tot mai mult de harul mântuitor a lui Dumnezeu. Dacă nu-şi schimbă drumul, ajunge în locul unde harul nu mai poposeşte (vezi 5T 119, 120).

Psalmi 119:156 156. Îndurările. Sau "compătimirile".

Psalmi 119:158 158. Văd cu scârbă. Ebr. quţ, "a simţi scârbă". Când psalmistul a urmărit purtarea celor răi a fost dezgustat de umblarea lor.

Psalmi 119:160 160. Temelia [De la început, KJV]. Ebr. ro'sh, literal, "cap", aici probabil în sensul de "număr total", aşa cum e tradus ro'sh în Psalm 139,17.

Psalmi 119:161 161. Voievozi. Vezi v. 23. Persoanele care ar fi trebuit să simtă împreună cu David se găseau printre cei mai înverşunaţi oponenţi ai lui. Aceşti prinţi erau puşi să îi apere pe cei oprimaţi şi să îi ocrotească pe cei fără ajutor. În loc să-şi facă datoria ei îşi petreceau timpul persecutându-i pe cei drepţi.

Psalmi 119:162 162. Mare pradă. Compară cu Isaia 9,3.

Psalmi 119:164 164. De şapte ori. Numărul şapte înseamnă plenitudine. Lauda adusă de psalmist lui Dumnezeu nu depindea de simţămintele sale sau de împrejurări. În încercare, în întristare sau în bucurie glasul lui înălţa imnuri de recunoştinţă sau de laudă.

Psalmi 119:165 165. Multă pace. Deşi în exterior sunt tulburare şi ceartă, în inima aceluia care iubeşte Legea lui Dumnezeu e pace.

Nu li se întâmplă nici o nenorocire. Literal, "pentru ei nimic nu e o piatră de poticnire". Aceia care iubesc Legea n-au prilej de poticnire. Ei merg cu pas sigur şi neobosit pe calea cea dreaptă a Legii lui Dumnezeu şi nu se abat pe căile lăturalnice ale păcatului.

Psalmi 119:166 166. Eu nădăjduiesc. David îşi pusese nădejdea în Dumnezeu. El căuta mântuirea numai la Domnul şi se depunea eforturi serioase ca să asculte de porunci.

Psalmi 119:168 168. Înaintea Ta. Nu e nimic ascuns de privirea lui Dumnezeu (Evrei 4,13). Cât de mângâietor e gândulcă atunci când suntem greşit înţeleşi de oameni, căile noastre sunt cunoscute de Dumnezeu!

Psalmi 119:170 170. Cererea mea. Ebr. techinnah, "implorare bunăvoinţei".

Psalmi 119:171 171. Să vestească. Ebr. naba', "să clocotească" sau "să reverse". Psalmistul doreşte ca din viaţa şi de pebuzele sale să se reverse necontenit cântări de laudă pline de recunoştinţă.

Psalmi 119:172 172. Drepte [Dreptate, KJV]. Nu numai că poruncile sunt drepte în ele însele, ele sunt chiar chintesenţadreptăţii. "Legea, negreşit, este sfântă şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună" (Romani 7,12). Legea aceasta este o transcriere a caracterului sfânt şi drept al lui Dumnezeu. Noi ar trebui să ne modelăm viaţa după învăţăturile ei.

Psalmi 119:173 173. Am ales. Omului i-a fost dată puterea alegerii (vezi Deuteronom 30,19). Fericiţi sunt aceia care, asemenea lui David, aleg preceptele lui Dumnezeu drept călăuză a lor.

Psalmi 119:175 175. Să Te laude. David Îl roagă pe Dumnezeu să-i lungească viaţa nu pentru a-şi satisface vreo dorinţă egoistă, ci pentru a-şi folosi zilele în aducerea de mărturii în favoarea iubirii lui Dumnezeu.

Psalmi 119:176 176. Ca o oaie pierdută. Compară cu Isaia 53,6. Când o oaie se rătăceşte de staul, rareori îşi găseşte drumul înapoi fără să fie ajutată. Ca şi noi toţi, psalmistul se rătăcise urmând pe căi interzise, dar Domnul l-a căutat şi l-a adus din nou acasă.

Caută pe robul tău. Păstorul cel bun nu se întoarce cu mâinile goale din căutările lui. Drumul s-ar puteasă fie lung şi greu, cărarea aspră şi spinoasă, dar păstorul perseverează şi nu se lasă până nu găseşte oaia pierdută (Matei 18,12-14; Luca 15,4-7).


1 AH 311

1.2 MH 463

1-3 DA 89

1-6 TM 120; 8T 323

9 CG 466; CT 54; DA 89; FE 102; MH 463; ML 85; MM 143; MYP 446; PP 460; 2T 409; 8T 323

11 CT 121; DA 89, 123; Ed 190; GC 600; GW 250; MH 181, 463; ML 85; PP 460; Te 107; 4T 616;8T 323

14-16 DA 89; ML 160

18 AH 401; CSW 39; CT 31, 172, 430; FE 183, 185, 238, 386; GC 600; MH 463; ML 291; MYP 260; RC 62; 4T 633; 5T 388; 8T 323

20 4T 534

24 Ed 291; MH 463; 2T 295; 5T 264, 507, 547; 8T 323

27 FE 133, 134

30 MH 463; 8T 323

30.31 ML 73

32 3T 436, 476

35.36 ML 79

40 GW 257; 4T 534

45 Ed 291; GC 466; MH 463; 8T 323

46 GC 207

48 Ed 252

54 MH 463; 8T 324

63 ML 216

64 MH 418

72 Ed 137; MH 463; 8T 323

89 GC 434; MB 81; PP 342, 365

89-91 MH 416

96 FE 238

97 GC 468; MH 463; SC 69; 4T 526

97-104 8T 324

98 6T 416

98-100 MH 464

99 GC 602

99,100 DA 398

104 GC 602; MH 464; PP 596

104-112 Ed 48

105 COL 406; CS 18; CSW 112; CT 422, 461; FE 103, 131, 307; GC 267; GW 250; ML 27; MYP 446; Te 193; 2T 396; 4T 27, 616; 5T 329, 507, 539

111 MH 464; 8T 324

121 AH 311

126 ChS 155; Ev 236; TM 373; 5T 136, 452; 9T 92

126-128 TM 21

127 5T 136

129 MH 463

129.130 8T 324

130 AA 284; CT 37, 425, 442; DA 163; Ev 464; FE 84, 129, 131, 133, 377, 390, 405, 459; GC 94, 195, 320; GW 78; ML 27; MH 458, 464; MM 124; MYP 65, 257; TM 94, 159, 257, 345; 4T 553; 5T 329, 686; 6T 433; 8T 324

140 MH 463; 8T 324

142 GC 467, 469

148 4T 526

152 MB 81

160 MH 464; 4T 336; 8T 324

165 DA 305; MH 464; ML 51, 150; MYP 98; TM 247

165-167 8T 324

166.167 MH 464

172 GC 467; MB 34; PP 596

174 GW 257; 4T 534

174.175 8T 324

175 MH 464

176 COL 186

Psalmi 120:1 INTRODUCERE - Potrivit cu PP 664, David a compus Psalmii 120 şi 121 la scurt timp după moartea lui Samuel. Dispariţia acestui om evlavios a fost o mare pierdere pentru David personal. El recunoştea că acum, influenţa lui Samuel fusese înlăturată, Saul avea să-l urmărească cu o furie mai mare ca oricând.

Vorbitorul de rău (v.2) este cel mai probabil Saul, deşi a fost sugerat şi Doeg Edomitul (1 Samuel 26,19).

E destul de multă nesiguranţă cu privire la sensul expresiei "o cântare a treptelor", poate tradusă mai bine tradusă "o cântare a suirilor", care apare în preambulul la acest Psalm şi în preambulurile la Psalmii 121-134. Explicaţia cea mai probabilă este că aceşti psalmi erau folosiţi ca psalmi de călătorie, cântaţi în timp ce copiii lui Israel se îndreptau spre Ierusalim pentru sărbătorile anule (vezi PP 538; vezi şi p. 625, 627).


1. El m-ascultă. Literal, "El mi-a răspuns". Nu numai că Domnul ascultă rugăciunile, dar El şi răspundepotrivit cu nemărginita Sa înţelepciune.

Psalmi 120:2 2. Limba înşelătoare. Vezi introducerea la Psalm 120. Despre puterea limbii, vezi Iacob 3,5.6. Când cineva e vorbit de rău, poate să afle afla mângâiere în cuvintele lui Isus (Matei 5,10-12).

Psalmi 120:3 3. Limbă înşelătoare [Limbă mincinoasă, KJV]. Bârfa otrăveşte şi degradează sufletul celui care vorbeşte de rău pe semenul său şi aduce neînţelegere şi ceartă între oameni.

Psalmi 120:4 4. Săgeţi ascuţite. Versetul 4 este răspunsul la întrebarea din v. 3. Evident, aceste săgeţi ascuţite reprezintă plata pe care Domnul o dă bârfitorului.

Ieniper. Ebr. rethamim, despre care se crede că este o plantă numită grozamă, un copăcel cu ramuri multe, dar cu frunze puţine (vezi la Iov 30,4). Din această plantă arabii fabrică astăzi un mangal de bună calitate care produce un foc extrem de puternic.

Psalmi 120:5 5. Meşec. Vezi la Genesa 10,2.

Chedarului. Vezi la Genesa 25,13. Meşecul şi Chedarul sunt evident folosite ca simbol pentru ţinuturileunde a fost exilat David.

Psalmi 120:6 6. Urăsc pacea. Poate o referire la regele Saul (vezi introducere la Psalm 120).

Psalmi 120:7 7. Eu sunt pentru pace. Literal, "eu sunt pacea". Încercările lui David de a trăi paşnic cu Saul şi consilierii răi ai acestuia li s-a răspuns cu ură şi vrăjmăşie.

Psalmi 121:1 INTRODUCERE. - Psalmul 121 este o frumoasă cântare de încredere în Dumnezeu. El este unul dintre poamele biblice cele mai îndrăgite din întreaga moştenire a poeziei ebraice. David a compus Psalm 121 în pustia Paran, imediat după ce a aflat vestea morţii lui Samuel (PP 664). Când David şi-a dat seama că ultimul său prieten pământesc influent dispăruse, s-a îndreptat spre Domnul ca fiind unicul ajutor ce-i mai rămăsese. Psalmul a fost o mare binecuvântare pentru nenumărate mii de oameni care, într-un fel sau altul, s-au aflat în împrejurări asemănătoare cu acelea în care s-a găsit psalmistul.

Psalmul 121 era cântat de peregrini în drumul lor spre Ierusalim, pentru a participa la sărbătorile anuale(vezi PP 538; vezi de asemenea introducere la Psalm 120).

1. Spre munţi. Mulţi comentatori consideră aceşti munţi ca referindu-se la munţii Ierusalimului. Datorită prezenţei sanctuarului, Ierusalimul era privit ca locuinţa lui Dumnezeu şi ca atare considerat izvorul ajutorului divin. O altă interpretare face ca aceste înălţimi să se refere la munţii Palestinei, pe ale căror vârfuri păgânii îşi aşezaseră altarele lor idolatre. În călătoria lor spre Ierusalim, "când vedeau în jurul lor munţii unde păgânii obişnuiseră să aprindă focurile altarelor lor, copiii lui Israel cântau: Să-mi ridic ochii către munţi? [KJV] De unde îmi va veni ajutorul?" (PP 538)

De unde? Nu de la dealuri şi munţi primesc ajutorul copiii lui Dumnezeu, ci de la Dumnezeu (vezi Ieremia 3,23).

Psalmi 121:2 2. De la Domnul. Răspunsul la întrebarea din v.1. Dumnezeu e poate să facă faţă oricărei stări de criză care poate să apară în vastul univers al creaţiei Sale.

Psalmi 121:3 3. Nu va îngădui. Negativul ebraic folosit aici, 'al, folosit şi în expresia "nu va dormita", face din verset expresia unei dorinţe sau a unei cereri: "Fie ca El să nu îngăduie ca piciorul tău să se clatine, fie ca Acela care te păzeşte să nu dormiteze." Aceste cuvinte erau poate cântate de o grupă de peregrini, cealaltă grupă răspunzând de fapt: "Nu e nevoie de o aşa rugăciune, deoarece Acela care poartă de grijă lui Israel nici nu dormitează, nici nu doarme; Păzitorul lui Israel nu va fi surprins că nu veghează, asemenea unei santinele umane pe zidul unei cetăţi". Vigilenţa, purtarea de grijă a lui Dumnezeu sunt neobosite. Cel veşnic nu e niciodată istovit şi e mereu receptiv la nevoile copiilor Săi de pe pământ.

Psalmi 121:5 5. Umbra ta. O reprezentare a ocrotirii impresionant de puternice pentru cineva care trăieşte într-o ţară cu un soare orbitor şi arzător.

Mâna ... dreaptă. Protectorul divin e mereu disponibil (vezi Psalm 16,8)

Psalmi 121:6 6. Nu te va bate. În zilele de pe urmă, când soarele va primi putere să ardă pe oameni cu o mare fierbinţeală (Apocalipsa 16,8.9), poporul lui Dumnezeu va găsi mângâiere în făgăduinţa aceasta (GC 628-630).

Psalmi 121:7 7. Rău. Ebr. ra', care indică atât răul moral, cât şi pe cel fizic.

Psalmi 121:8 8. Plecare. Domnul veghează continuu asupra lucrărilor copiilor Săi.

"Să te ferească Dumnezeu, de orice rău, de-orice păcat.

Să-ţi fie duhu-n paza Sa; El să păzească ne-ncetat

Venirea şi plecarea ta

De-acum şi până-n veac."


1.2PP 538

2-8 PP 664

3 5T 754

3.4 PK 176

4 DA 65; MB 175; ML 10, 88; RC 70; 7T 17

5-7 GC 629

Psalmi 122:1 INTRODUCERE - Psalmul 122 este încă un psalm de peregrinaj (vezi introducere la Psalm 120). Este expresia bucuriei pentru privilegiul de a merge la Ierusalim pentru a participa la serviciul de închinare.

1. Mă bucur. Psalmistul se bucura de prilejul de a se alătura altora în călătorie în vederea serviciului de închinare de la Ierusalim. În ambianţa celor care sunt de-un neam există bucurie în închinare.

Psalmi 122:2 2. Picioarele mi se opresc. Sau, "picioarele noastre stăteau", ca şi cum s-ar fi vorbit retrospectiv. Psalmistul fusese fără îndoială binecuvântat prin vizitele lui anterioare la cetatea sfântă şi, în lumina acestora, el anticipa cu bucurie sfântă un alt prilej de a se închina acolo.

Psalmi 122:3 3. Dintr-o bucată [Compactă, KJV]. Ebr. chabar, "a fi unit", "a fi legat cu". Substantivul ebraic corespunzător, chaber, înseamnă "tovarăş" sau "semen". Unii văd în aceasta o aluzie la adunarea poporului luiDumnezeu pentru comuniune spirituală. Ideea comuniunii e mai precis exprimată în LXX, care poate fi tradusă aici: "Ierusalimul este zidit ca o cetate a cărei comuniune [gr. metoche] este laolaltă."

Psalmi 122:4 4. Legea. [Mărturia, KJV]. În sensul unei instituţii rânduite de Dumnezeu (vezi Deuteronom 16,16; cf. Psalm 81,3-5; vezi la Psalm 19,7). Expresia sună literal: "o mărturie pentru Israel, spre a aduce mulţumiri numelui lui Yahweh."

Psalmi 122:5 5. Scaunele de domnie pentru judecată. Ierusalimul, ca sediu al conducerii, era centrul justiţiei pentru întreaga naţiune. Dacă regii lui Israel ar fi condus aşa cum intenţionase Dumnezeu, conducerea lor ar fi promovat şi ar fi păstrat mila, dreptatea, pacea, bucuria şi iubirea. Acestea sunt însuşirile care vin de la tronul lui Dumnezeu.

Psalmi 122:6 6. Ierusalimului. Însuşi numele dădea de înţeles că cetatea trebuia să fie un loc al păcii.

Psalmi 122:7 7. Pacea. Compară cu 1 Samuel 25,6; Luca 10,5; Ioan 20,19.

Psalmi 122:8 8. Din pricina fraţilor... mei. Era în avantajul clar al întregului Israel ca în Ierusalim să fie pace. Versetele 8 şi 9 expun două mari pricini de care ar trebuit să fie însufleţit orice creştin: (1) iubirea de fraţi; (2)iubirea de biserică. Aceia care Îi iubesc pe Dumnezeu vor iubi pe fraţii din care este alcătuită biserica lui Dumnezeu.


1-6PP 538

2 DA 76, 448; PP 412

7 DA 76; PP 539

Psalmi 123:1 INTRODUCERE - Psalmul 123 este un călduros apel la Dumnezeu pentru ajutor în vreme de strâmtorare. Schimbarea de la singular la plural (vezi v. 1.2) aşează apelul pe o bază naţională.

Cu privire la preambul vezi introducerea la Psalm 120; de asemenea p. 625, 627.

1. Îmi ridic. Ochiul credinţei şi nădejdii trebuie să fie totdeauna ridicat spre Dumnezeu, Suveranul al universului.

Psalmi 123:2 2. Robilor [Slujitorii, KJV]. Aşa cum slujitorii dintr-o casă aşteaptă sprijin de la stăpân, tot aşa creştiniisunt dependenţi de Dumnezeu în privinţa ajutorului fizic şi al susţinerii spirituale. Când slujitorului i se face o nedreptate sau i se aduce o jignire, el caută ocrotire la stăpânul său. Tot aşa copilul credincios ar trebui să privească la Domnul pentru a fi izbăvit (vezi 1 Corinteni 4,3.4).

Se uită ochii... la mâna. Compară cu Psalm 145,15, unde psalmistul descrie toate făpturile mâinii lui Dumnezeu ca privind spre El pentru a primi zilnic cele trebuincioase.

Psalmi 123:3 3. Sătui. Sunt informaţii insuficiente pentru a determina la ce criză din istoria naţională a lui Israel face aluzie psalmistul.

Psalmi 123:4 4. Îngâmfaţi [Sunt în tihnă, KJV]. Compară cu Ezechiel 16m49; Amos 6,1; Zaharia 1,15. Lipsa suferinţei şi o viaţă tihnită şi de huzur nu sunt terenul propice de dezvoltare a caracterului. Domnul îngăduie ca suferinţă să vină asupra poporului Său pentru a-i dezvăţa de o viaţă comodă şi a-i face să tânjească după căminul lor cerească. Noi ar trebui să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru mâna suferinţei care aruncă în ţărână mândria omului.

Psalmi 124:1 INTRODUCERE - Psalmul 124 este un imn de mulţumire la adresa lui Dumnezeu pentru marea izbăvire săvârşită de El într-un timp de criză naţională. Ocazia nu este nu este identificată cu exactitate. Vrăjmaşii din jur erau o continuă ameninţare pentru Israel. De multe ori părea că poporul ales urma să fie nimicit. Totuşi, Domnul găsise o cale de scăpare.

Cu privire la preambul vezi introducere la Psalm 120; de asemenea p. 616, 625, 627.

1. De n-ar fi fost. O recunoaştere corespunzătoare a izvorului izbăvirii. Prea adesea izvorul binecuvântărilor este uitat de îndată ce rugăciunea a fost împlinită şi criza a trecut (vezi Luca 17,12-17). O declaraţie impresionantă! Dumnezeu fusese aliatul lui Israel. Avându-L Dumnezeu de parte lui, Israel nu avea de ce să se teamă de vreun vrăjmaş.

Psalmi 124:3 3. Ne-ar fi înghiţit. Cei răi oglindesc caracterul marelui distrugător, Satana însuşi (vezi Ioan 8,44).

Psalmi 124:5 5. Valurile năprasnice. [ape mândre, KJV]. Aşa cum apele umflate mătură tot ce le stă în cale, şi par să sfideze obiectele care le stau împotrivă, tot aşa nelegiuiţii i-ar înghiţi pe cei drepţi şi i-ar nimici, dacă Dumnezeu nu i-ar ţine în frâu (vezi GC 614).

Psalmi 124:6 6. Pradă. Metafora se schimbă. Adversarii lui Israel sunt asemănaţi cu fiarele sălbatice gata să-şi devoreze prada, dar sunt împiedicaţi de Dumnezeu.

Psalmi 124:7 7. Laţul s-a rupt. Israel este asemuit cu o pasăre înspăimântată, lipsită de apărare, prinsă într-un laţ, darbrusc eliberată prin ruperea laţului.

Psalmi 124:8 8. Cerurile şi pământul. Atâta vreme cât există aceste două mari monumente ale puterii creatoare a lui Dumnezeu, copiii lui Dumnezeu nu au motiv să se teamă de ceea ce le-ar putea face nişte bieţi oameni. Acela care a făcut cerul şi pământul are resurse inepuizabile. Toate forţele universului sunt la dispoziţie Lui şi ascultă de voinţa Lui.

Psalmi 125:1 INTRODUCERE - Psalmul 125 dezvoltă ideea că cei drepţi pot să fie siguri că Dumnezeu veghează mereu asupra lor. Aşa cum Ierusalimul e în siguranţă datorită poziţiei lui geografice, tot aşa cei care se încred în Dumnezeu sunt apăraţi de uneltirile celor răi. Ei sunt ocrotiţi de toate săgeţile arzătoare ale vrăjmaşului.

Cu privire la preambul, vezi introducere la Psalm 120, de asemenea p. 625, 627.

1. Muntele Sionului. Vezi la Psalm 48,2

Psalmi 125:2 2. Înconjurat Ierusalimul. Ierusalimul era fără pereche prin aşezarea lui pe un lanţ de munţi (vezi la Psalm 48,2), separat de înălţimile înconjurătoare prin valea Chedron la răsărit, valea lui Hinnom la miazăzi şi cetatea veche prin Valea Tyropoeon la apus. Înălţimile înconjurătoare erau în general superioare. Muntele Măslinilor, de pildă, ajunge la o altitudine de aproape 830 m în cel mai înalt punct al lui, în comparaţie cu o altitudine de aproximativ 753 m în cel mai înalt punct al cetăţii vechi.

Înconjoară Domnul pe poporul Său. După cum această centură de munţi încercuieşte cetatea, tot aşa cercul tot mai larg al iubirii lui Dumnezeu înconjoară pe poporul Său. Cercul acesta îl ţine în staulul Său şi totodată îi împiedică să pătrundă în interior pe cei care le-ar putea face rău.

Psalmi 125:3 3. Toiagul de cârmuire al răutăţii. Sceptrul păgânilor. Cei drepţi nu vor mai fi dominaţi de cei răi, ca nucumva oprimarea prelungită şi asocierea repetată cu oamenii răi să-l determine pe Israel să adopte unele din căile lor rele.

Psalmi 125:5 5. Pacea. În contrast cu confuzia şi neliniştea în care se găsesc nelegiuiţii, cei drepţi au parte de pace (vezi Psalm 122,6-8).


1.2PP 538

1-3 AA 86

Psalmi 126:1 INTRODUCERE - Mulţi comentatori cred că Psalm 126 celebrează întoarcerea din captivitatea babiloniană (vezi Ezra 1). Alţii gândesc că expresia "a adus înapoi pe prinşii de război" nu e suficientă pentru fixarea asupra unei anumite crize, întrucât cuvintele ar putea să descrie metaforic o revenire generală a prosperităţii. Argumentul nu e concludent. Indiferent care fusese robia, eliberarea din ea aducea o bucurie exuberantă. Experienţa părea aproape prea bună ca să fie adevărată. A doua parte a Psalmului (v. 4-6) pare săintroducă o notă de tristeţe. Pare că poporul este din nou în încurcătură şi cere din nou izbăvire sau, după întoarcerea în ţara lor, cere recăpătarea completă a statutului anterior.

Cu privire la preambul, vezi introducere la Psalm 120; de asemenea p. 625, 627.

1. A adus... înapoi. Vezi introducere la Psalm 126.

Psalmi 126:2 2. Printre neamuri. Sau "printre naţiuni". Naţiunilor care înconjurau pe Israel li se amintea continuu minunile făcute de puterea lui Dumnezeu în favoarea poporului Său ales. Dumnezeu intenţiona ca astfel de demonstraţii de putere să fie mijloace pentru a face cunoscut păgânilor pe adevăratul Dumnezeu pentru "ca eisă caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind" (Fapte 17,27).

Psalmi 126:4 4. Adu înapoi. Vezi ontroducere la Psalm 126.

Miazăzi. Ebr. Negeb, partea sudică a Palestinei, un deşert arid vara, dar toamna, când vin ploile de toamnă şi pâraiele încep să curgă, ţara prinde din nou viaţă. Aşa se roagă Psalmistul ca bunul Dumnezeu să trimită din nou poporului Său viaţă şi vigoare.

Psalmi 126:5 5. Samănă cu lacrimi. Lacrimi de nelinişte şi nesiguranţă, inimă îngrijorată, când e aruncată sămânţa în pământ, dacă va fi o recoltă.

Veselie. Ebr. rinnah, adesea "un strigăt de bucurie". Rinnah apare şi în v. 2, unde e tradus "cântări de veselie". Când vine vremea recoltei, lacrimile fac lor răsunetului cântărilor de veselie, deoarece Domnul a binecuvântat rodul pământului.

Psalmi 126:6 6. Cel ce umblă. Evanghelistul poate afla mângâiere în textul acesta atunci când împrăştie sămânţa Evangheliei, necunoscând care vor fi rezultatele eforturilor sale (vezi COL 65). Dacă el continuă credincios săsemene, poate fi sigur că la timpul potrivit va fi în stare să prezinte la picioarele Domnului snopii săi şi să audă fericita binecuvântare: "Bine, rob bun şi credincios" (Matei 25,21.23). Lacrimile muncii pline de neliniştevor face loc cântărilor de veselie. Veselia va lua locul tristeţii, "iar durerea şi gemetele vor fugi" (Isaia 35,10).


1-31PK 559

3 2T 234

5 MYP 98; 5T 134; 6T 420

5.6 Ev 63; EW 64

6 COL 65; Ed 105; FE 264; GW 187; TM 175; 2T 120; 3T 234, 481; 5T 395; 6T 305; 7T 23

Psalmi 127:1 INTRODUCERE - "Omul propune, dar Dumnezeu dispune", poate fi considerată tema celei dintâi strofe a Psalm 127. Lucrarea omului este zadarnică dacă nu este binecuvântată de Dumnezeu. A doua strofă prezintă bucuria de a fi părinte. La o primă citire aceste subiecte ar părea că nu au nici o legătură unul cu celălalt. Totuşi în mintea evreilor ele erau strâns legate.

Cu privire la preambul, vezi introducere la Psalm 120; de asemenea p. 617, 625, 627. Expresia "pentru Solomon" [KJV] poate fi redată şi "a lui Solomon".

1. Dacă nu zideşte Domnul. Versetul acesta arată cât de zadarnice sunt încercările noastre de a face ceva, dacă binecuvântarea Domnului nu însoţeşte planurilor noastre.

Lucrează. Ebr. 'amal, scoţând în evidenţă munca cu oboseală şi necaz.

Psalmi 127:2 2. Prea iubiţilor Săi El le dă pâine ca în somn [Aşa dă El preaiubiţilor Lui somn, KJV]. Cei cărora li se adresează versetul acesta sunt truditorii ce n-au parte de odihnă, cei care nu au bucurie în viaţă din cauza neliniştii lor permanente. Din zori şi până noaptea târziu ei muncesc şi sunt preocupaţi de cele materiale, încâtnu se bucură de un somn odihnitor. Nu aşa stau lucrurile cu cei care se odihnesc, depinzând în linişte de Dumnezeu. Totuşi textul acesta nu constituie o consfinţire a lenei, ci este o mustrare pentru cei care se chinuiesc şi se îngrijorează în loc să se încreadă în Dumnezeu.

Psalmi 127:4 4. Ca săgeţile. Simbol care denotă atât protecţie, cât şi biruinţă.

Fii făcuţi la tinereţe. Adică copiii unor părinţi tineri.

Psalmi 127:5 5. La poartă. Spaţiul deschis de la poarta cetăţii era locul unde erau rezolvate chestiunile obştei (vezi Genesa 19,1; Isaia 29,21; Amos 5,12). Acestor copii nu le era ruşine să apere cauza tatălui lor. Ei erau gata să-l apere împotriva unor acuzaţii false. O familie numeroasă îşi are grijile ei, dar îşi are şi răsplătirile ei.


1 CW 97; GW 435; 6T 108

2 1T 205

3 AH 159, 280, 471; COL 195; CT 143; FE 416

Psalmi 128:1 INTRODUCERE - Psalm 128 este un tablou tihnit de evlavie şi fericire în familie.

Cu privire la preambul, vezi introducere la Psalm 120; de asemenea p. 625, 627.

1. Ferice. Vezi la Psalm 1,1.

Se teme. Temerea de Dumnezeu este temelia fericirii adevărate. Aceasta nu este frica înfiorate care vine dintr-o conştiinţă vinovată, ci teama care porneşte dintr-o iubire vie şi o veneraţie profundă faţă de Dumnezeu.

Psalmi 128:2 2. Lucrul mâinilor tale. Hărnicia omului bun este binecuvântată şi truditorul sârguincios se bucură de recompensa muncii sale. Scripturile nu încurajează lenevia, ci pretutindeni susţin caracterul înnobilator al muncii. Truda şi grija în viaţa i-au fost date omului din iubire (vezi PP 60), ca protecţie pentru el în starea decăzută în care a ajuns (vezi la Genesa 3,17-19).

Psalmi 128:3 3. Viţă roditoare. Rodnicia, farmecul şi dependenţa pentru sprijin a viţei este un simbol potrivit pentru soţia credincioasă şi mama din cămin.

Lăstari de măslin. Evreii considerau vinul şi măslinele printre roadele cele mai alese ale pământului. Totaşa o soţie nobilă şi copii ascultători sunt cele mai mari daruri pe care le poate avea un ompe pământul acesta.

Psalmi 128:4 4. Binecuvântat. Omul bun nu numai că este binecuvântat, ci el însuşi este o binecuvântare pentru cei din jurul său.

Psalmi 128:5

5. Fericirea Ierusalimului. Aşa cum evreii aveau pururi în vedere prosperitatea Ierusalimului, tot aşa creştinul va lucra continuu pentru dezvoltarea bisericii lui Dumnezeu pe pământ.

Psalmi 128:6 6. Copiii copiilor. Omul care se teme de Domnul va trăi până la o vârstă înaintată şi va vedea familia sa perpetuându-se.

Pacea să fie peste Israel. E de preferat să e ia aceste cuvinte ca o binecuvântare de despărţire: "Pacea să fie peste Israel."


1 CS 155

1.2 4T 495

Psalmi 129:1 INTRODUCERE - Psalmul 129 este o cântare care celebrează o eliberare naţională. Psalmistul vorbeşte despre necazurile prin care a trecut Israel ca naţiune şi cum a intervenit Domnul în favoarea lor şi a adus încurcătură în rândurile duşmanilor lor. E o cântare rurală şi are multe aluzii la lucrările agricole. Istoria exactă care a pricinuit acest psalm e o chestiune de presupunere. Psalmistul nu e atât de preocupat de istorie, cât de învăţătura care trebuie luată din ea.

Cu privire la preambul, vezi introducere la Psalm 120; vezi de asemenea p. 625, 627.

1. Destul [De multe ori, KJV]. Sau, "în măsură mare", adică "deseori".

Din tinereţe. Vezi Ieremia 2,2; Osea 2,3.15; 11,1. Israel îşi petrecuse "tinereţea" într-o robie aspră în Egipt şi acum priveşte înapoi cum Domnul i-a eliberat din acea ţară întunecată.

Psalmi 129:2 2. Nu m-au biruit. Acela care-şi pune încrederea în Domnul, deşi adesea e în necaz, n-are de ce să fie biruit vreodată (vezi 2 Corinteni 4,8-10). În Hristos el este totdeauna biruitor.

Psalmi 129:3 3. Au arat pe spinarea mea. Imaginea spatelui israeliţilor care este plină de răni din cauza tratamentului crud al opresorilor lor. Loviturile biciului avusese acelaşi efect asupra cărnii pe care îl are plugul când răstoarnă brazda în ogor.

Psalmi 129:6 6. Ca iarba. Vântul sau poate din întâmplare vreo pasăre duce o sămânţă, care cade pe acoperişul drepta unei case orientale. Aceasta răsare foarte repede, dar neavând pământ suficient, se usucă repede şi deci nu dă rod (Matei 13,5). La fel este cu cei care uneltesc împotriva lui Israel. Planurile lor par la început să aibă succes, dar în final nu duc la nici un rezultat.

Psalmi 129:7 7. Nu-şi umple. Nu vor fi snopi şi prin urmare nici boabe.

Psalmi 129:8 8. Peste voi. Compară Rut 2,4. Nimic nu se putea compara cu acest fel de salutare legată de vrăjmaşii Sionului.

Psalmi 130:1 INTRODUCERE - Psalmul 130 este mărturisirea unui păcătos, care deznădăjduit strigă la Domnul pentru iertare. El recunoaşte că dacă Domnul s-ar purta cu el potrivit cu păcatul lui, cazul lui ar fi deznădăjduit . Domnul Se descoperă acestui păcătos ca un Dumnezeu iertător.

Cu privire la preambul vezi introducere la Psalm 120; vezi şi p. 625, 627.

1. Din fundul adâncului. Lat. de profundis; de aceea, psalmul acesta a fost numit Psalmul de profundis. Psalmistul era într-un necaz mare, dar recunoştea că Domnului îi face plăcere să răspundă la rugăciune în împrejurări de felul acesta.

Psalmi 130:2 2. Ai păstra... aducerea aminte [Ai nota, KJV]. Literal, "ai observa", "ai urmări". Pentru a putea sta în marea zi a cercetării, noi trebuie să ne sprijinim total pe harul iertător şi pe iubirea plină de îndurare a lui Dumnezeu şi să invocăm neprihănirea lui Hristos.

Psalmi 130:4 4. Iertare. Lui Dumnezeu îi face mare plăcere să ierte pe păcătosul care se pocăieşte. Natura lui este îndurătoare şi iertătoare. Dar există nişte condiţii necesare pentru obţinerea iertării (vezi la Psalm 32,1).

Psalmi 130:5 5. Eu nădăjduiesc. S-ar putea ca răspunsul să nu vină atât de grabnic cum ar fi dorit psalmistul, dar datorită încrederii lui în cuvântul acela el aşteaptă răbdător şi plin de speranţă. Chiar dacă noaptea întristării arpărea lungă, el ştie că dimineaţa se va arăta în curând. Când norii negrii şi trişti ai nopţii se dau la o parte, vor fi văzute razele strălucitoare ale "Soarelui dreptăţii" [KJV] (vezi Maleahi 4,2).

Psalmi 130:7 7. Israel, pune-ţi nădejdea. Psalmistul cerea poporului său să se alăture lui în această fericită nădejde.

Îndurarea. Ebr. chesed, "dragoste divină" (vezi Nota suplimentară la Psalm 36).

Belşug de răscumpărare. Dumnezeu are putere nelimitată. El poate şi vrea, da, Îi place să facă pentru noi "nespus mai mult decât cerem sau gândim noi"(Efeseni 3,20).

Psalmi 130:8 8. El. Emfatic în ebraică. În nimeni altul nu e mântuire (Matei 1,21; Fapte 4,12). Psalmistul a ieşit din adâncurile unui simţământ zdrobitor al păcatului şi stă acum pe vârful muntelui mântuirii şi al iertării.


3-8TM 15

6 TM 445

7 COL 245

Psalmi 131:1 INTRODUCERE - Psalmul 131 este un psalm care exprimă o încredere de copil şi o resemnare smerită. Psalmistul cultivase arta autodisciplinării până acolo că ajunsese să nu se mai zbată pentru locul cel mai de frunte.

Cu privire la preambul vezi introducere la Psalm 120; vezi şi p.625, 627.

1. N-am o inimă îngâmfată. În şcoala experienţei a trebuit să renunţe la îngâmfare şi egoism şi să dezvolte un duh blând şi smerit. Oamenii mari înaintea lui Dumnezeu sunt oamenii profund smeriţi. Hristos a spus că printre cei născuţi din femeie nu a fost unul mai mare ca Ioan Botezătorul (Matei 11,11), şi totuşi el a fost unul din oamenii cei mai smeriţi. Ioan a ajuns la înălţimea lepădării de sine (vezi Ioan 3,30). "Pe treptele slavei va fi, cel ce ca un preş se va smeri." (vezi Ieremia 45,5). Numai cei sincer smeriţi sunt cu adevărat mari.

Psalmi 131:2

2. Copil înţărcat. Psalmistul fusese dezvăţat să aibă ambiţii şi dorinţe lumeşti şi acum se bucura de siguranţă şi mulţumire în Dumnezeu.

Psalmi 131:3 3. Pune-ţi nădejdea în Domnul, Israele. Tonul experienţei personale se schimbă într-o cerere pentru tot Israelul. Fiindcă fusese dezvăţat de propriile sale dorinţe egoiste, psalmistul a putut să înalţe o rugăciune pentru poporul său Israel. El a trăit pentru Domnul şi i-a îmbărbătat pe toţi prietenii şi conaţionalii săi să-i urmeze exemplul. Biruinţa personală devenise un model pe care să-l urmeze tot Israelul.


3 TM 15

Psalmi 132:1 INTRODUCERE - Psalmul 132 este o cântare care comemorează dorinţa lui David de a construi un locaş de cult şi făgăduinţele pline de îndurare ale Domnului pentru împăratul păstor (vezi 2 Samuel 7,1-13; 1T203).


1. Toate necazurile lui. Vezi 1 Cronici 22,14. Unele din încercările prin care a trecut David au fost pricinuite de el însuşi, altele au venit asupra lui din exterior.

Psalmi 132:2 2. A jurat. Vezi 2 Samuel 7,1-13. Raportul istoric nu pomeneşte jurământul.

Psalmi 132:3 3. Nu voi intra. David s-a hotărât să facă din zidirea casei Domnului subiectul principal al preocupărilorsale.

Psalmi 132:4 4. Nu voi da somn. O imagine orientală (vezi Proverbe 6,4). Psalmistul nu a putut să se bucure de odihnă până nu a pregătit un loc de odihnă pentru chivotul lui Dumnezeu. El era atât de preocupat de lucrarealui Dumnezeu încât orişice altceva era mai puţin important.

Psalmi 132:6 6. Am auzit... despre el. O schimbare bruscă de idei în direcţia chivotului care nu avea un adăpost.

Efrata. Sensul acestui pasaj poetic e neclar. Unii văd în "Efrata" o referire la Betleem, întrucât Efrata fusese vechiul nume al cetăţii (vezi la Genesa 35,19). Alţii văd o referire la Chiriat- Iearim (1 Cronici 2,24.50), unde chivotul era de 20 de ani (1 Samuel 7.2).

Iaar [Pădure, KJV]. Ebr. ya'ar, care probabil că ar trebui redat ca pe un nume propriu, Iaar (vezi RSV),care la rândul lui este probabil o formă prescurtată a lui Chiriat-Iearim, ebr. Qiryath Ye'arim.

Psalmi 132:8 8. Scoală-Te. O rugăciune ca Domnul să ocupe locul de odihnă pe care Israel I-l oferise El (vezi 2 Cronici 6,41.42).

Psalmi 132:9 9. Neprihănire [Dreptate, KJV]. Cei care deţin slujbe sfinte trebuie să fie caracterizaţi de curăţie şi sfinţenie (vezi Iov 29,14; Apocalipsa 19,8).

Credincioşii [Sfinţii, KJV]. Ebr. chasidim (vezi Nota suplimentară la psalm 36).

Psalmi 132:10

10. Unsul Tău. S-ar putea ca rugăciunea aceasta să fi fost înălţată când fiecare succesor din neamul lui David urca la tron şi prelua slujba lui sfântă.

Psalmi 132:11 11. Domnul a jurat. Vezi la Psalm 7,12.

Psalmi 132:12 12. Dacă. Făgăduinţele făcute lui David erau condiţionate de ascultare (vezi 1 Regi 8,25; cf. 2 Samuel 7,14; vezi la 2 Samuel 7,12-16).

Psalmi 132:14 14. Locul Meu de odihnă. "Dacă Israel ca naţiune ar fi rămas credincios Domnului, Ierusalimul ar fi rămas în picioare pentru totdeauna, ca ales al lui Dumnezeu" (GC 19; vezi DA 577).

Psalmi 132:15 15. Hrana [Provizia, KJV]. Prosperitatea pământească ar fi fost partea lui Israel dacă ar fi împlinit planul divin (vezi Deuteronom 18,1-14).

Psalmi 132:16 16. Voi îmbrăca ... pe preoţii Lui. Un răspuns la rugăciunea din v. 9. Israel a eşuat în mod tragic să-şi îndeplinească misiunea. În loc să fie îmbrăcaţi cu mântuirea preoţii lui au devenit profanatori ai adevăratei închinări (Ezechiel 22,26).

Credincioşii. [Sfinţii, KJV]. Ebr. chasidim (vezi Nota suplimentară la Psalm 36).

Psalmi 132:17 17. Voi înălţa [Voi face să înmugurească, KJV]. Ebr. şamach, "a odrăsli", "a răsări". Substantivul şemach, "ramură", "coardă" sau "odraslă" este folosit ca nume al lui Mesia (vezi Ieremia 23,5; 33,15; Zaharia 3,8; 6,12).

O candelă. Compară 1 Regi 15,4.

Unsului Meu. Adică pentru împărat, în cazul de faţă o referire la David. Cuvântul "uns" vine de la ebr. mashiach, literal, "Mesia", din rădăcina mashach, "a unge".

Psalmi 132:18 18. Cununa [Coroana, KJV]. Ebr. nezer, "o consacrare [în slujbă]", precum şi "o mitră [sau semn de consacrare]". El poate fi aplicat foarte bine unei coroane împărăteşti sau unei mitre de mare preot (vezi Exod 29,6). LXX zice: "sfinţenia mea" în loc de "cununa lui".

Va străluci [Va înflori, KJV]. Ebr. şuş, "a înflori". Şuş este folosit aici în sensul de "a străluci", sau "a luci". Substantivul corespunzător şiş, "o înflorire" sau "o podoabă pentru frunte", este folosit cu privire la tablă de aur curat şi strălucitor care purta inscripţia "Sfinţenie Domnului", pe care o purta marele preot pe mitra de pe capul său.


111T 203

13 GC 19

14 PP 732

Psalmi 133:1 INTRODUCERE - Psalmul 133 este un scurt dar frumos poem care preamăreşte fericirea unirii frăţeşti. O atare unire caracteriza adunările israeliţilor la marile sărbători de la Ierusalim. Armonia şi iubirea

frăţească predominau în aceste ocazii.


1. Fraţii. Termenul denotă o legătură apropiată. David a cântat Psalm 133 când rudele şi prietenii săi erau ascunşi în peştera Adulam (vezi PP 658).

Psalmi 133:2 2. Untdelemnul. Ebr. shemen, "ulei", aici evident nu un ulei obişnuit, ci uleiul sfânt cu care era uns marele preot (Exod 29,7; 30,23-33). El avea un parfum plăcut, era sfânt şi era simţit de jur împrejur. Când eraturnat pe capul lui Aaron, picura pe veşmintele lui. Aşa e iubirea frăţească. Bucură pe toţi cu influenţa ei plăcută şi sfântă.

Psalmi 133:3 3. Roua Hermonului. Un simbol al reîmprospătării. Iubirea frăţească de origine divină împrospătează şi înviorează. E o pregustare a comuniunii din căminul ceresc. Datorită împreunei simţiri şi afecţiunii pe care i-o arătau tovarăşii lui, David a putut să cânte psalmul acesta pe când se afla în peştera Adulam (PP 658).


1 AH 179; ML 276; PP 658

Psalmi 134:1 INTRODUCERE - Psalmul 134 constă dintr-un apel către slujitorii de noapte din sanctuar să aducă închinare lui Iehova (v. 1.2) şi dintr-un răspuns (v. 3).

Acest scurt psalm este ultimul din cântările treptelor (vezi introducere la Psalm 120; vezi şi p. 625, 627).

1. Binecuvântaţi pe Domnul. Vezi la Psalm 63,4.

Staţi noaptea. Leviţii erau folosiţi în sfânta lor lucrare noaptea ca şi ziua (vezi 1 Cronici 9,33).

Psalmi 134:2 2. Ridicaţi-vă mâinile. Un gest de binecuvântare (vezi Levitic 9,22), precum şi o atitudine de rugăciune (vezi Psalm 141,2).

Psalmi 134:3 3. Care a făcut. Semnul special de deosebire dintre adevăratul Dumnezeu şi dumnezeii falşi (vezi la Psalm 115,15).

Te. Pe fiecare în parte, precum şi adunare ca întreg.

Din Sion. Binecuvântarea din partea Creatorului universului este înfăţişată ca venind din cetatea marelui Împărat.

Psalmi 135:1 INTRODUCERE - Psalmul 135 este o chemare pentru a-L lăuda pe Domnul, pentru ceea ce a făcut şi este pentru poporul Său. Partea întâi (v. 1-14) conţine îndemnul de a-L lăuda pe Domnul pentru bunătatea Lui. Aceasta este urmată de demascarea idolilor şi de încă un îndemn de a binecuvânta Numele lui Dumnezeu (v. 15-21).

1. Lăudaţi. Vezi la Psalm 113,1; vezi la Psalm 104,35

Psalmi 135:2 2. Care staţi. O chemare specială către preoţi şi lucrători (vezi la v. 19.20).

Psalmi 135:3 3. Binecuvântare [plăcut, KJV]. O referire la cântarea de laudă adresată Numelui lui Dumnezeu fie Numele înşuşi (vezi Psalm 147,1).

Psalmi 135:4 4. Ca să fie ai Lui [Comoară a Lui deosebită, KJV]. Ebr. segullah, "proprietate personală" (vezi Deuteronom 7,6.7; 14,2; cf. 1 Petru 2,9).

Psalmi 135:5 5. Mai presus de toţi dumnezeii. Alţi dumnezei nu au o existenţă reală (vezi v. 15-18).

Psalmi 135:6 6. Tot. Vezi Psalm 115,3. Voia lui Dumnezeu este împlinită în toate domeniile vastului Său univers

Psalmi 135:8 8. A lovit pe întâi născuţi. Plăgile Egiptului au fost o puternică manifestare a suveranităţii lui Dumnezeu. Plaga a zecea a fost deosebit de severă şi de aceea deosebit de impresionantă (vezi la Exod 12,29).

Psalmi 135:11 11. Sihon. Sihon şi Og au căutat să oprească înaintarea israeliţilor spre ţinuturile Palestinei (Numeri 21,21-35; Deuteronom 2,30-37; 3,1-13).

Psalmi 135:12 12. Moştenire. Teritoriile lui Sihon şi al lui Og au fost ocupate de tubeniţi, gadiţi şi jumătate din seminţia lui Manase (Numeri 32,33).

Psalmi 135:13 13. Pomenirea. [amintire, KJV]. Ebr. zeker, "pomenire". Amintirea oamenilor este uitată, dar Numele lui Dumnezeu va fi "pomenit" în toată veşnicia.

Psalmi 135:14 14. Va judeca pe poporul Său. Vezi la Deuteronom 32,36.

Va avea milă. Ebr. nacham. În forma folosită aici nacham înseamnă "a-i părea rău de".

Psalmi 135:15 15. Argint. Cu privire la v. 15-18, vezi la Psalm 115,4-8.

Psalmi 135:19 19. Binecuvântaţi. Vezi la Psalm 63,4.

Casa lui Aaron. Preoţii (vezi Exod 29,9). Cei care deţin înalte slujbe spirituale ar trebui să fie primii care să-L binecuvânteze pe Domnul.

Psalmi 135:20 20. Casa lui Levi. Când Israel a căzut în idolatrie şi Moise a lansat un apel către cei care erau de partea Domnului, toţi fiii lui Levi au răspuns (vezi la Exod 32,26), iar ei au fost pus deoparte pentru serviciu sfânt (vezi la Numeri 18,6).

Psalmi 135:21 21. Din Sion. Vezi la Psalm 134,3.


2-5TM 15

4 1T 282

6 MH 416

Psalmi 136:1 INTRODUCERE - Psalmul 136 a fost cunoscut printre iudei sub numele de Marele Hallel. Refrenul "căci în veac ţine îndurarea Lui" era fără îndoială cântat ca răspuns fie de către închinători, fie de corul Templului.

1. Lăudaţi [Aduceţi mulţumiri, KJV]. Oricând este potrivit să aducem mulţumiri lui Dumnezeu pentru bunătatea şi îndurarea lui faţă de noi.

Căci în veac ţine îndurarea Lui. Literal, "căci în veşnicie iubirea Lui". Cuvântul tradus "îndurare" este chesed, care înseamnă "dragoste divină" (vezi Nota suplimentară la Psalm 36). Refrenul se repetă la fiecare verset al acestei cântări.

Psalmi 136:2 2. Dumnezeul dumnezeilor. Compară cu Deuteronom 10,17; 1 Corinteni 8,5.6.

Psalmi 136:3 3. Domnul. Ebr. 'Adon (vezi vol.I, p.171-173).

Psalmi 136:4 4. Minuni mari. Dumnezeu nu are rival în aducerea la îndeplinire a minunilor. Numai o Fiinţă cu inteligenţă nemărginită putea să facă planul unui univers măreţ cu minunile lui de nedescris.

Psalmi 136:5 5. Cu pricepere [Prin înţelepciune, KJV]. Ce înţelepciune stă ascunsă în tainele universului pe care l-a făcut Dumnezeu! Descoperirile ştiinţifice scot la iveală continuu tot mai multe şi mai multe minuni ale creaţiunii Lui. În fiecare domeniu al naturii se vede finalitate.

Psalmi 136:6 6. Pe ape. Vezi Genesa 1.9.10.

Psalmi 136:7 7. Luminători mari. O referire la minunile zilei a patra a săptămânii creaţiunii, aşa cum sunt relatate în Genesa 1,14-19.

Psalmi 136:9 9. Luna şi stelele. Nici un ceas al zilei nu e lăsat la voia întâmplării. Când privim cerul noaptea şi vedemluminătorii cerului, ni se reaminteşte marea iubire a lui Dumnezeu faţă de noi. Luna înveseleşte inima, iar stelele sclipitoare par să ne trimită mesaje mângâietoare.

Psalmi 136:11 11. A scos afară pe Israel. Faraon şi stăpânii de robi ai lui erau hotărâţi să nu lase pe Israel să scape dinsclavia lor. Totuşi, când Domnul intenţionează şi făgăduieşte să elibereze pe poporul Său şi poporul Său răspunde, nu există putere pe pământ sau în cer care să i se împotrivească. Atunci când monarhul mândru Îl sfidează şi refuză să răspundă, el face aceasta spre propria distrugere.

Psalmi 136:13 13. A tăiat în două Marea Roşie. Vezi Exod 14. Aşa cum Domnul a făcut un drum prin Marea Roşie. astfel încât israliţii au umblat ca pe uscat, tot astfel va deschide El înaintea noastră o cale prin apele împotrivirii care se ridică înaintea noastră şi care, pentru ochiul nostru lipsit de credinţă, par de netrecut.

Psalmi 136:16 16. A călăuzit pe poporul Său. În tot timpul peregrinării prin pustie, Domnul a fost Cel care a aprovizionat şi a condus pe poporul Său. El l-a călăuzit pe Israel prin stâlpul de foc noaptea şi prin stâlpul de nor ziua (Exod 13,21). El le-a dat apă şi le-a trimis hrană din cer (vezi Exod 16,17).

Psalmi 136:19 19. Sihon. Vezi la Psalm 135,11.

Psalmi 136:21 21. Moştenire. Ţara Canaanului a fost dată lui Israel în dar de Dumnezeu. El făgăduise lui Avraam că sămânţa lui va moşteni ţara aceea (Genesa 15,18).

Psalmi 136:23 23. Smeriţi [Stare smerită, KJV]. Israel a fost adus într-o stare smerită de robie şi sclavie în Egipt, dar Domnul nu i-a uitat în strâmtorarea lor. Pentru toţi aceia care sunt pradă întristării, bolii sau păcatului, cât de îmbărbătător e să ştie că Domnul nu îi uită, ci trimite ajutor şi izbăvire!

Psalmi 136:25 25. Dă hrană. Dumnezeu dă cele trebuincioase ca hrană tuturor făpturilor Sale vii (vezi Psalm 104,27).

Psalmi 137:1 INTRODUCERE - Psalmul 137 a fost pe drept cuvânt denumit Cântarea captivului. El îi descrie pe israeliţi în ţara exilului. Imnurile lor de laudă au încetat, în timp ce biruitorii lor îi necăjesc, cerându-le să-şi acordeze harfele şi să cânte din cântările Sionului. Inimile israeliţilor sunt triste. Nota de jale a acestui psalm nu întârzie niciodată să atragă compasiunea cititorului pentru captivii necăjiţi şi descurajaţi.

1. Râurilor Babilonului. Babilonul a fost cunoscut ca "ţara multor ape"(Ieremia 51,13). Cursul cel mai important de ape a fost Eufratul, care are mulţi afluenţi. Captivii se duceau pe malurile acestor râuri.

Plângeam. Amintirea Cetăţii sfinte şi îndeosebi a Templului lor, acum în ruine, le întristau atât de mult inima încât le era imposibil să nu verse lacrimi. Pentru ei nu era altă ţară ca ţara Canaan. Era o ţară cât se poate de bună (Deuteronom 8,7-9). Ea deţinea multe amintiri scumpe lor.

Psalmi 137:2 2. Ne atârnaserăm arfele. Cântatul din arfe (vezi p. 34) fusese plăcut şi încântător pentru ei, dar acum, când erau pradă nenorocirii, arfele lor erau mute.

Psalmi 137:3 3. Ne cereau cântări. Pentru o reprezentare picturală asiriană a acestui verset, vezi fig. 9, p.35, alături de comentariile de acolo.

Cântările Sionului. Stăpânii lor îi ridiculizau şi le cereau să cânte una din cântările lor sacre.

Psalmi 137:5 5. Dacă te voi uita. Dacă ar fi acceptat să cânte o cântare a Templului în aceste condiţii, israelitului i s-ar fi părut că e necredincios faţă de preaiubita lui cetate pe care o adora cu toată inima. Mai curând ar fi uitat averea lui cea mai de preţ decât să uite Sionul, mândria şi slava lui Israel.

Psalmi 137:6 6. Să mi se lipească limba. Adică să piardă capacitatea de a vorbi.

Psalmi 137:7 7. Copiii Edomului. Edomul nu se manifestase ca un frate faţă de Israel în mai multe ocazii. În ciuda înrudirii lor cu descendenţii lui Iacov, edomiţii i-au ajutat pe babiloniei împotriva israeliţilor (Odadia 10-14). Edomul este deseori denunţat de profeţi pentru nemilosul lui tratament faţă de o naţiune-soră (Ieremia 49,7; Plângeri 4,21; Ezechiel 25,12-14; Ioel 3,19; Amos 1,11).

Psalmi 137:9 9. De stâncă. Uciderea pruncilor nevinovaţi, deşi ceva obişnuit în războaiele din vechime, era una din cele mai crude şi mai respingătoare dintre toate practicile (vezi 2 Regi 8,12; Isaia 13,16; Osea 10,4). Având învedere faptul că un tratament atât de aspru fusese aplicat de către babilonieni (vezi Isaia 51,24), psalmistul enunţă pur şi simplu o lege a vieţii - "aşa cum ai făcut, aşa ţi se va face" (Obadia 15; cf. Matei 7,2).


2 DA 28

Psalmi 138:1 INTRODUCERE - Psalmul 138 este un psalm al recunoştinţei. Psalmistul manifestă curaj, tărie şi credincioşie şi făgăduieşte să-L recunoască pe Domnul său înaintea tuturor dumnezeilor păgânilor sau înaintea împăraţilor şi cârmuitorilor lumii.


1. Dumnezeilor. Ebr. 'elohim, aici probabil dumnezei păgâni. Psalmistul nu consideră că aceşti dumnezei păgâni au o existenţă reală; el se referă la ei doar aşa cum existau în mintea închinătorilor lor. LXX redă 'elohim prin "îngeri", ca în Psalm 8,5 (vezi comentariile de acolo, vezi şi vol. I, p.171).

Psalmi 138:2 2. Ţi S-a mărit faima [Mai presus de Numele Tău, KJV]. LXX redă astfel expresia: "căci Ţi-ai mărit Numele Sfânt mai presus de orice." Varianta aceasta evită dificultatea evidentă de a considera Cuvântul lui Dumnezeu mai presus de Numele lui Dumnezeu, întrucât "numele" e întrebuinţat adesea cu sensul de "persoană" sau "caracter" (vezi la Psalm 7,17). Totuşi, aici "nume" [KJV] poate fi socotit cu sensul de reputaţie. Numele sau faima lui Iehova fusese foarte mult dezonorat din cauza păcatelor lui Israel. Împlinirea cuvântului sau a făgăduinţelor lui Dumnezeu ar tinde să refacă încrederea în numele bun al Dumnezeului lui Israel.

Psalmi 138:4 4. Te vor lăuda. Când împăraţii pământului vor auzi ce face Dumnezeu pentru poporul Său şi ei vor aduce laudă. Psalmistul îşi începe misiunea de a vorbi altora despre bunătatea lui Dumnezeu pe deplin încrezător că-şi va atinge ţinta.

Psalmi 138:5 5. Ei vor lăuda [Vor cânta, KJV]. Din moment ce un om cunoaşte şi respectă căile lui Dumnezeu, el are toate motivele să cânte.

Psalmi 138:6 6. Smeriţi. Cu toate că Dumnezeu este înălţat mai sus de ceruri, El Se pleacă pentru a-i atinge pe cei smeriţi de pe pământ. El priveşte cu îndurare la cei săraci cu duhul şi făgăduieşte că va locui cu ei (Isaia 57,15). "Smerenia inimii e tăria care dă biruinţă celor care-L urmează pe Hristos; ea este semnul legăturii lor cu locurile de sus"(DA 301).

Îngâmfaţi. Înfumurarea este o barieră de netrecut între om şi Dumnezeu. Mândria a fost păcatul care a dus la căderea lui Lucifer (Isaia 14,13.14).

Psalmi 138:8 8. Domnul va sfârşi. Compară cu Filipeni 1,6.

Mâinilor Tale. Psalmistul apelează la Dumnezeu ca fiind Creatorul său. Când recunoaştem în felul acesta pe Dumnezeu avem temeiul să credem că El va împlini nevoile noastre.


6 DA 301; FE 371

Psalmi 139:1 INTRODUCERE - Psalmul 139 vorbeşte despre atotştiinţa şi atotprezenţa lui Dumnezeu. Psalmistul recunoaşte că Dumnezeu este prezent pretutindeni, că este nu numai atotputernic, dar şi atotştiutor, că a alcătuit pe om încă din pântecele mamei lui şi că omul nu poate să scape de prezenţă Sa. Limbajul acestui psalm se apropie foarte mult de acela al cărţii lui Iov. Structura metrică a strofelor e regulată. Sunt patru strofe fiecare constând din şase strofe. Partea întâi (v. 1-6) se ocupă de atotştiinţa lui Dumnezeu; a doua (v.7-12) de atotprezenţa Lui; a treia (v. 13-18) enumeră motivele profundei convingeri cu privire la aceste adevăruri de care inima poetului este plină. În ultima strofă (v. 19-24) psalmistul schimbă tema şi îşi exprimă neplăcerea faţă de oamenii răi. Apoi încheie cu o rugăciune ca propria sa inimă să fie curată înaintea lui Dumnezeu şi ca să fie condus de El pe calea cea veşnică.

Despre autorul psalmului, vezi 2T 536; 6T 375; despre preambul vezi p. 616, 627.

1. Mă cercetezi. Domnul cercetează inima tuturor (Ieremia 17,10) şi numai El ştie ce este în ea. Prea adesea omul nu-şi dă seama de adevărata sa stare.

Psalmi 139:4 4. Nu-mi ajunge cuvântul. Ebraica acestei părţi poate fi înţeleasă ca dând de înţeles că înainte ca gândulsă fi fost transpus în cuvinte, Domnul îl cunoaşte. Totul e deschis şi transparent înaintea lui Dumnezeu.

Psalmi 139:5 5. Mă înconjuri. Domnul ne înconjoară din toate părţile, astfel că nu e posibil să scăpăm de prezenţa Lui.

Psalmi 139:6 6. Minunată. Cunoştinţa lui Dumnezeu întrece puterea de înţelegere a omului.

Psalmi 139:7 7. De Duhul Tău. Psalmistul nu vrea să dea de înţeles în întrebarea sa că doreşte să scape de Duhul lui Dumnezeu, ci că nu există loc în nemărginitul univers unde să nu fie simţită prezenţa Acestuia.

Psalmi 139:8 8. Cer. Compară cu Amos 9,2.

Locuinţa morţilor [Iad, KJV]. Ebr. she'ol (vezi la Proverbe 15,11)

Psalmi 139:9 9. Aripile zorilor. Compară cu Psalm 18,10; Maleahi 4,2. Zorile care cuprind repede cerul sunt reprezentate ca având aripi.

Psalmi 139:10 10. Apuca. Puternica "dreaptă" a lui Dumnezeu îi însoţeşte pe copiii Săi în toate călătoriile lor. Misionarul în locul lui depărtat şi izolat de activitate poate să invoce mângâierea acestei făgăduinţe.

Psalmi 139:11 11. Lumina. E imposibil să ne ascundem de Dumnezeu în întuneric. Greşesc cei care cred că-şi pot aduce la îndeplinire lucrarea mârşavă noaptea, fără ca ochiul atoatevăzător al lui Dumnezeu să nu-i vadă. Noaptea poate să ne ascundă de oameni, dar nu de Dumnezeu.

Psalmi 139:13 13. Mi-ai întocmit. Ebr. qanah, aici socotit că înseamnă "a crea", ca, probabil, în Genesa 14,19.20; Exod 15.16; Deuteronom 32,6.

Rărunchii. Literal, "rinichii", aici probabil folosit în loc de organele interne, în general.

Ţesut [Ai acoperit, KJV]. Ebr. sakak, care după unii autori înseamnă "a tricota", "a ţese", "a împleti"; după alţii, "a ţine ascuns".

Psalmi 139:14 14. Minunate [Făcut minunat, KJV]. Există multă incertitudine cu privire la traducerea exactă a acestuiverset. LXX zice: "Îţi voi mulţumi; căci Tu eşti înspăimântător de minunat." Celelalte versiuni vechi sprijină această variantă. Textul ebraic tinde să sprijine traducerea din KJV. Potrivit cu acesta, psalmistul preamăreşteminunile corpului omenesc (vezi Ed 201; 6T 375, 376). Marile progrese ale ştiinţei medicale, făcute de când s-au scris lucrurile acestea, au scos la iveală minuni până acum necunoscute în mecanismul corpului uman.

Psalmi 139:15 15. Într-un loc tainic. Ca şi un mare artist care nu expune pictura sa până când nu e complet gata, Dumnezeu nu dă la o parte cortina existenţei umane până când noua viaţă nu e perfectă în simetrie şi frumoasă în formă.

Ţesut în chip ciudat [Lucrat în chip ciudat, KJV]. Literal, "ţesut".

În adâncurile pământului. O aluzie simbolică la pântece.

Psalmi 139:16 16. Erau scrise. Aşa cum un arhitect îşi întocmeşte proiectul şi îşi pregăteşte devizele pentru o nouă locuinţă, tot aşa Dumnezeu plănuieşte ce anume va fi fiecare persoană încă înainte ca sufletul acela să se nască pe lume. Persoanei îi revine sarcina să hotărască dacă va urma sau nu planul divin.

Psalmi 139:19 19. Depărtaţi-vă de la mine. O tranziţie bruscă. Psalmistul îşi îndreaptă atenţia spre prezenţa răului pe lume. Pentru el păcatul era strâns legat de păcătos, aşa că rugăciunile lui pentru încetarea nelegiuirii era alcătuită din cuvinte de acuzare a păcătosului.

Psalmi 139:21 21. Să nu-mi fie scârbă? Literal, "nu mi-e scârbă?" (vezi la Psalm 119,158).

Psalmi 139:22 22. Ură desăvârşită. O reflectare a simţământului adânc indignări îndreptăţită faţă de rău. Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu ar trebui să urască din toată inima nelegiuirea şi să iubească binele şi adevărul.

Psalmi 139:23 23. Cunoaşte-mi gândurile. Din nou inima e deschisă înaintea ochiului unui Dumnezeu îndurător (vezi v. 1).

Psalmi 139:24 24. Du-mă. Numai Dumnezeu, care ne cunoaşte gândurile cele mai intime, ne poate conduce în siguranţă. Noi toţi avem nevoie de un Dumnezeu infailibil.


1-3TM 439

1-6 MH 433; 8T 282

2-6 Ed 133

7-10 Ed 132

12 GC 346

14 CD 17, 20; CG 104; CH 38, 41, 390, 504; Ed 201; ML 127; MM 80; Te 11, 213, 215; 1T 487; 2T 536; 3T 136; 6T 375; 8T 260

14.15 CG 360; FE 426; 8T 264

16 MH 415

17.18 LS 339

23.24 SC 39; 5T 333

Psalmi 140:1 INTRODUCERE - Psalmul 140 este o rugăciune pentru izbăvirea de vrăjmaşi fără scrupule.

Cu privire la preambul, vezi la p. 616, 627.

1. Oamenii cei răi. Faptul că psalmistul are în minte nu numai o singură persoană, ci o categorie de oameni răi şi "asupritori" [violenţi, KJV] reiese din forma de plural din v. 2.

Psalmi 140:2 2. Cugetă lucruri rele [Imaginează răutăţi, KJV]. Vrăjmaşii par să uneltească fără încetare şi să plănuiască o formă nouă de răutate.

Psalmi 140:3 3. Otravă de năpârcă. Cuvintele calomnioase ale acestor oameni răi (vezi Iacov 3,8). Pavel citează din versetul acesta pentru a arăta nelegiuirea omului firesc, nepocăit (Romani 3,13).

Psalmi 140:4 4. Gândesc să mă doboare [Au pus de gând să-mi răstoarne umblările, KJV]. Sau "paşii mei". Nelegiuiţii caută fără încetare să răstoarne planurile celor drepţi, încercând să determine paşii celor neatenţi săalunece şi să facă astfel încât victimele lor să cadă pe cale.

Psalmi 140:7 7. Tu-mi acoperi capul. Protecţia divină este un scut mai bun decât orice coif pământesc de aramă sau de fier (vezi Efeseni 6,13.17).

Psalmi 140:8 8. Nu lăsa să-i izbutească. Psalmistul apela la Dumnezeu să pună piedici ca uneltirile rele ale nelegiuiţilor să aibă succes.

Psalmi 140:9 9. Buzele lor. Vezi v. 3. Otrava bârfelii este de aşa natură că bârfitorul suferă din cauza propriilor sale cuvinte. Orice expresie de îndoială sau de rău reacţionează asupra vorbitorului ca şi asupra ascultătorului (vezi SC 124).

Psalmi 140:10 10. Cărbuni aprinşi. Un joc obişnuit printre aceşti uneltitori nelegiuiţi era de a împrăştia cărbuni aprinşi printre duşmanii lor. Psalmistul doreşte ca aceşti oameni răi să aibă o parte din suferinţele pe care le-au produs ei celor nevinovaţi.

Psalmi 140:12 12. Ştiu. Psalmistul este sigur că Domnul e de partea celor drepţi şi că aceia care suferă din cauza Lui nu sunt trecuţi cu vederea de El.

Psalmi 140:13 13. Înaintea. Compară Psalm cu 16,11; 51,11.

Psalmi 141:1 INTRODUCERE - Psalmul 141 este o rugăciune pentru călăuzire şi ocrotire. Psalmistul începe cu un apel către Domnul (v. 1.2), Îl roagă ca vorbirea lui să fie curată (v. 3.4), îşi exprimă dorinţa de a fi mustrat de către cei drepţi decât să primească linguşirea înşelătoare a celor netemători de Dumnezeu (v. 5.6), şi termină printr-o cerere de a fi izbăvit de uneltiri crude ale vrăjmaşilor săi (v. 7-10).

Cu privire la autorul psalmului, vezi PP 667. Cu privire la preambul, vezi p.616, 627.

1. Vino degrabă. Lui Dumnezeu Îi face plăcere ca copiii Săi să fie stăruitori în cererile lor în limitele unei îndrăzneli sfinte.

Psalmi 141:2 2. Ca tămâia. Tămâia sanctuarului era pregătită cu atenţie (vezi la Exod 30,34), aprinsă cu foc sfânt şi înfăţişată lui Dumnezeu. Ea era adusă dimineaţa şi seara de către preoţi pe altarul tămâierii (vezi Exod 30,7.8). Tămâia reprezenta "meritele şi mijlocirea lui Hristos, dreptatea Lui desăvârşită... singura care făcea ca închinarea unor fiinţe păcătoase să fie primită de Dumnezeu"(vezi PP 353).

Jertfa. Ebr. minchah, care denotă de fapt jertfa de băutură sau mâncare care însoţea arderea de tot zilnică (vezi Exod 29,38-42; vezi la Levitic 2,1).

Psalmi 141:3 3. Pune... o strajă. O imagine preluată de la santinelele aşezate la porţile cetăţii noaptea. Însemnătatea păzirii limbii este puternic arătată de către Iacov (vezi Iacov 3). Aceia care pun fără încetare strajă buzelor lorfac ceea ce este plăcut lui Dumnezeu (2T 54).

Psalmi 141:4 4. Nu-mi abate [Nu-mi încline, KJV]. Direcţia în care se înclină inima este direcţia pe care în curând o ia viaţa. Psalmistul se ruga călduros ca Domnul să-l ferească de felul de viaţă al oamenilor răi. Nu trebuie să deducem din limbajul acestui verset că Dumnezeu înclină vreodată inima unui om spre rău. Expresii de felul acesta par să fi pornit din părerea că Dumnezeu săvârşeşte sau cel puţin îngăduie tot ce se întâmplă în viaţa omului (vezi la Psalm 44,9). Psalmistul nu făcea decât să folosească limbajul netehnic al scriitorilor biblici, prin care Dumnezeu este prezentat ca săvârşind ceea ce nu împiedecă să se întâmple. Expresia familiară din rugăciunea Domnului, "nu ne duce în ispită" (Matei 6,13) ar trebui să fie înţeleasă în aceeaşi lumină.

Psalmi 141:5 5. Pedepsească-mă [Să mă mustre, KJV]. Mustrarea unui prieten se dovedeşte o binecuvântare dacă e acceptată cum se cuvine. Numai acela care e gata să-şi dea viaţa pentru fratele său, e înzestrat corespunzător să-l mustre pe fratele său (vezi MB 184). Abigail s-a dovedit a fi un credincios prieten când a mustrat cu multtact purtarea lui David (vezi PP 667).

Untdelemnul. Ebraica părţii a doua a versetului 5 este neclară şi nu se poate scoate din ea un sens mulţumitor. Nu se poate şti dacă LXX reflectează sau nu adevăratul original ebraic. Ea traduce al doilea rând al acestei propoziţii: "Untdelemnul păcătosului să nu-mi ungă capul." LXX înlătură obscuritatea din ultimul rând al strofei prin varianta ei: "Deoarece rugăciunea mea va mai fi în plăcerile lor." Varianta aceasta poate fi înţeleasă eventual ca referindu-se la o rugăciune care să nu fie afectată de aceste plăceri.

Psalmi 141:6 6. De-a lungul stâncilor. Literal, "mâini ale unei stânci." Ebraica v.6 e neclară (vezi la v. 5).

Psalmi 141:7 7. Ni se risipesc oasele. Determinarea exactă a incidentului istoric este pur ipotetică. Partea finală a domniei lui Saul a fost plină de confuzie (vezi PP 663, 664). Se poate că David să fi avut în minte una dintre incidentele din această perioadă instabilă.

Se spintecă pământul. [Se sparg lemne, KJV]. Cuvântul "lemne"[KJV] este adăugat. Ebraica pare mai degrabă să dea de înţeles o crăpare sau o spintecare a pământului însuşi. Dar sensul textului este neclar.

Psalmi 141:8 8. La Tine caut adăpost. [În Tine e încrederea mea, KJV]. Literal, "în Tine îmi iau adăpostul".

Psalmi 141:10 10. Laţurile lor. Cei vinovaţi vor culege răsplata faptelor rele, în timp ce Dumnezeu va scăpa pe cei drepţi de la pieire.


2 8T 178

3 ML 81; PK 348; 2T 54, 185; 4T 495, 521

3.4 TM 418; 7T 259

5 PP 667

Psalmi 142:1 INTRODUCERE - Psalmul 142 este un apel călduros către Dumnezeu după ajutor într-un timp de necaz mare.

Potrivit cu preambulul acestui psalm , el a fost compus pe când David era ascuns într-o peşteră, dar peştera nu e identificată. Se poate să fi fost Adulam (1 Samuel 22), En-gedi (1 Samuel 24) sau chiar o peşterănemenţionată în relatarea istorică. Pe temeiul celor din Psalm 142,6 unii gândesc că din cele două menţionate,En-gedi e cea mai probabilă.


1. Strig [Am strigat, KJV]. Vezi la Psalm 107,13.

Psalmi 142:2 2. Necazul [plângerea, KJV]. Ebr. śiach, care înseamnă şi "îngrijorare". Psalmistul nu se plângea de modul cum lucrase Dumnezeu cu el. El se plângea lui Dumnezeu, nu de Dumnezeu.

Psalmi 142:3 3. Tu îmi cunoşti. Când psalmistul îşi spunea plângerea, făcea aceasta nu cu gândul să-L informeze pe Dumnezeu , ci să împartă necazurile cu Prietenul său ceresc.

Psalmi 142:4 4. La dreapta. Vezi la Psalm 121,5.

Nu mă mai cunoaşte. Pare că nimeni nu mai era dispus să recunoască prietenia sa cu psalmistul din cauza primejdiei care o implica.

Psalmi 142:5 5. Partea mea. Vezi la Psalm 119,57.

Psalmi 142:7 7. Înconjoare. Ebr. kathar. Forma de aici înseamnă "a se aduna în jurul unei persoane". Evident aceia care erau adevăraţi urmaşi ai lui Dumnezeu au fost bucuroşi când psalmistul a fost eliberat şi au luat parte cu el la adunarea de mulţumire.

Îmi vei face bine. Cu toate că prezentul poate fi plin de greutăţi şi viitorul plin de prevestiri rele, psalmistul priveşte înainte cu încredere spre timpul izbăvirii sale.



4 MH 172

Psalmi 143:1 INTRODUCERE - Psalmul 143 este un apel pentru eliberare şi o expresie de încredere în iubirea şi îndurarea lui Dumnezeu. Ca limbaj şi ca fundal, Psalmul 143 seamănă mult cu Psalm 142.

Psalmul consistă din două părţi egale despărţite printr-o oprire. În fiecare parte versetele sunt aranjate în perechi.

Cu privire la preambul, vezi p.616, 627.

1. În dreapta Ta. Psalmistul apelează la bunătatea şi dreptatea lui Dumnezeu, în care el are o încredere neclintită.

Psalmi 143:2 2. Înaintea Ta. Cu toate că Scripturile numesc adesea "drepţi" pe oameni (vezi Genesa 18,23.24; etc.), psalmistul recunoaşte că în sens absolut, când e comparat cu Dumnezeu, nici un om nu este drept (vezi Iov 9,2). Omul poate primi neprihănirea lui Hristos numai prin credinţă. Efortul omenesc nu poate niciodată să facă drept pe un om (Efeseni 2,8.9). Faptele sunt roadele credinţei; ele nu sunt rădăcina credinţei. Credinţa vine mai întâi şi acolo unde este credinţă adevărată, cu siguranţă faptele vor urma.

Psalmi 143:4 4. Inima. Situaţia în aparenţă disperată în care se afla psalmistul îi paraliza inima. Un simţământ de singurătate grozavă pusese stăpânire pe sufletul lui.

Psalmi 143:5 5. Mi-aduc aminte. O astfel de aducere aminte poate aduce şi tristeţe şi nădejde. Psalmistul era trist deoarece prezentul nu semăna cu trecutul. Când îşi aducea aminte de manifestările anterioare ale puterii lui Dumnezeu, inima îi era încurajată în nădejdea că Domnul va răspunde din nou rugăciunii lui. El prindea curaj să insiste cu cererea sa.

Psalmi 143:6 6. Ca pământ uscat. După cum suprafaţa pământului, după o perioadă îndelungată de secetă, se crapă, formând cratere adânci, ca şi cum şi-ar fi deschis buzele, rugându-se fierbinte să primească apa care să-i stingă setea, tot aşa psalmistul ardea de dor după ploile cereşti repezi care să-i adape sufletul.

Oprire [selah, KJV]. Vezi la p. 629.

Psalmi 143:7 7. Grăbeşte de m-ascultă. Vezi la Psalm 69,17.

Mi se topeşte duhul. Vezi Psalm 84,2.

Nu-mi ascunde faţa Ta. Vezi Psalm 4,6; 13,1.

Groapă. Vezi la Psalm 28,1.

Psalmi 143:8 8. Dis de dimineaţă. Vezi la Psalm 90,14. Psalmistul nădăjduia că dimineaţa va pune capăt durerii sale.

După cum zorile zilei împrăştie întunerecul, la fel el cere ca lumina prezenţei lui Dumnezeu să alunge întunericul din sufletul său. Cât de potrivit este momentul zorilor dimineţii pentru devoţiune, pentru meditaţie adâncă la bunătatea Domnului!

Arată-mi. [Fă-mă să cunosc, KJV]. Vezi la Psalm 25,4.

Psalmi 143:9 9. Scapă-mă. Vezi la Psalm 59,1.

La Tine caut adăpost. [Alerg la Tine să mă ascund. KJV]. Literal, "la Tine m-am ascuns". Dumnezeu este un adăpost când furtunile vieţii lovesc şi sunt gata să ne copleşească (vezi Psalm 46,1).

Psalmi 143:11 11. Pentru Numele Tău. Vezi la Psalm 31,3. Psalmistul revine la Numele Sfânt ca motiv pentru care Domnul ar trebui să-i asculte cererea.

Psalmi 144:1 INTRODUCERE - Psalmul 144 este o cântare care preamăreşte tăria şi ajutorul lui Dumnezeu atât în timp de război, cât şi în timp de pace. Psalmul se încheie cu un comentariu care proclamă bucuria şi fericirea de care au parte cei care Îl au pe Dumnezeu ca Domn al lor.

Cu privire la autorul psalmului, vezi CT 496. Cu privire la preambul, vezi p. 616.

1. Stânca [Tăria, KJV]. Ebr. şur, "piatră" (vezi la Psalm 18,2.31.46). Şur este folosit în mod figurat pentru a denumi ceva solid, permanent şi neclintit.

Mâinile la luptă. [Mâinile la război, KJV]. Vezi la Psalm 18,34. Psalmistul nu glorifică războiul însuşi. David a recunoscut că Dumnezeu i-a dat iscusinţa de a birui pe arogantul şi puternicul Goliat. În lupta aceea David nu s-a încrezut în vreo armură omenească, ci a mers îmbrăcat în armura cerului.

Psalmi 144:2 2. Binefăcătorul meu. [Bunătatea mea, KJV]. Ebr. chesed (vezi Nota suplimentară la Psalm 36).

Cetăţuia mea. Vezi la Psalm 18,2.

Turnul meu. Vezi la 2 Samuel 22,3.

Scutul. Ebr. magen, tradus "scutul" în 2 Samuel 22,3 (vezi comentarii acolo).

Psalmi 144:3 3. Ce este omul? Vezi la Psalm 8,4.

Psalmi 144:4 4. O suflare. [zădărnicie, KJV], Ebr. hebel, care aici probabil că înseamnă "o suflare". Cât de trecătoareeste această viaţă a noastră! Abia apucăm să ne dezvoltăm puterile fizice şi mentale, când şi suntem luaţi de moarte.

Psalmi 144:6 6. Fulgeră. Când e pusă în mişcare artileria cerului, cât de slabă este puterea omului ca să i se opună! La a doua venire a lui Hristos vor fi manifestări teribile ale puterii lui Dumnezeu, cum n-au mai fost văzute niciodată până atunci acum (vezi PP 109).

Psalmi 144:7 7. Apele mari. Psalmistul schimbă scena. Ape mari înseamnă primejdii copleşitoare şi aici fără îndoială se referă la vrăjmaşii lui David, care erau pretutindeni.

Psalmi 144:8 8. Dreaptă. Poate înseamnă că minciuna lor era dreptace, adică ei spuneau minciuni cu îndemânare.

Psalmi 144:9 9. Cântare nouă. Psalmistul trece de la minciună la adorarea a ceea ce este adevărat. Obosit de mincinoşi şi înşelători pământeşti, el se îndreaptă spre Dumnezeu cu o cântare nouă - o cântare de laudă proaspătă. Şi mâna urma să ajute gura, deoarece el avea să folosească un instrument cu zece coarde ca acompaniament.

Alăuta [Psaltirea, KJV]. Vezi p. 33.

Cu zece coarde. Vezi p. 36.

Psalmi 144:10 10. Împăraţilor. Împăraţii sunt supuşi unei primejdii specială, iar David nu făcea excepţie. Dumnezeu îl apărase în multe lupte, dar mai presus de toate acestea el îi dăduse mântuire, ca unui păcătos vinovat.

Psalmi 144:11 11. Fiilor celui străin. Adică adversarilor străini.

Psalmi 144:12 12. Odrasle. Versetele 12-15 prezintă tabloul unei naţiuni foarte mult binecuvântate de Dumnezeu. Familia, ogoarele şi grânarele au fost toate făcute să prospere din plin.

Stâlpi săpaţi frumos. Ebr. zawiyyoth, un cuvânt care apare numai aici şi în Zaharia 9,15, unde se referă la colţurile altarului. Unele din traducerile greceşti zic "unghiuri". LXX are în schimb un participiu, "împodobite". Frumuseţea formei, dacă nu e însoţită de frumuseţea de caracter nu are nici o valoare (Proverbe 31,30). Căminul este un palat când fiii sunt nişte bărbaţi nobili şi fiicele sunt ca nişte principese. Adevărata educaţie din copilărie şi tinereţe are drept scop să dezvolte această frumuseţe de caracter în copiii noştri (vezi CT 496).

Psalmi 144:13 13. Tot felul de merinde. Pământul ar fi aşa de binecuvântat încât să producă o mare varietate şi o abundenţă pentru toţi.

Psalmi 144:14 14. Nici o pagubă [Nici o spărtură, KJV]. Adică în zidul oraşului sau în ocolul vitelor.

Robie [Ieşire, KJV]. Fie ieşire la război, fie plecare în robie, fie ieşirea vitelor din ocolul lor.

Psalmi 144:15 15. Ferice. Ebr. 'ashre (vezi la Psalm 1,1). Nimic nu ne face mai fericiţi decât dacă ştim că aparţinem luiDumnezeu şi El nouă.


5.6PP 109

10 ML 291

12 AA 599; AH 234; CT 496; Ev 573, 635; FE 158, 513; MB 24; MH 376; ML 268; PK 36; Te 182;TM 17; 4T 48, 541; 6T 363; 7T 264; 9T 37

15 ML 161; PP 117

Psalmi 145:1

INTRODUCERE - Psalmul 145 este primul dintre imnurile de biruinţă. Psalmii acestui grup sunt 145-150. Ei au fost compuşi desigur în scop liturgic. Al 145-lea este unicul psalm care are în titlul cuvântul ebraic Tehillah, "o laudă" sau "o cântare de laudă". Psalmul este un acrostih (vezi p. 625). În ebraică literele iniţiale ale versetelor respectă ordinea din alfabet, cu o excepţie: litera nun nu apare, numărând 21 de versete în loc de 22, dacă ar fi fost reprezentate toate literele, ca în Psalmul 34. Psalmul nu e marcat prin subîmpărţiri precise; este unul şi neîmpărţit.

Cu privire la autorul psalmului, vezi MB 70. Cu privire la preambul, vezi p. 616, 628.

1. Împăratul meu. David, împăratul pământesc al lui Israel, Îl adoră pe Dumnezeu, care este Împăratul său. Fericită este ţara în care conducătorul său este loial Monarhului ceresc!

Psalmi 145:2 2. În fiecare zi. Lauda lui David nu era intermitentă, nu o zi din şapte ci în fiecare zi; nu pentru un scurtrăstimp, ci mereu. Iubirea noastră faţă de Dumnezeu ar trebui să fie zilnică. În fiecare zi Dumnezeu trimite binecuvântări nenumărate copiilor Săi şi există toate motivele ca să-L lăudăm în fiecare zi.

Te voi binecuvânta. Vezi la Psalm 63,4.

Psalmi 145:3 3. Nepătrunsă. Nici chiar marile inteligenţe ale tuturor veacurilor nu sunt suficiente ca să pătrundă adâncurile de necercetat ale bogăţiilor harului, slavei şi puterii lui Dumnezeu. Slava şi măreţia lui Dumnezeu sunt nespuse, bunătatea şi îndurarea Lui, universale şi îmbelşugate.

Psalmi 145:4 4. Fiecare neam de oameni. [O generaţie să laude lucrările Tale faţă de alta, KJV]. Oamenii ar trebui sătransmită din tată în fiu istoria marilor fapte de izbăvire săvârşite de Dumnezeu. Israeliţii aveau o mare plăceresă povestească minunile izbăvirii săvârşite de Dumnezeu faţă de strămoşii lor în Egipt şi la Marea Roşie. O generaţie după alta se duce, dar lauda şi adorarea lui Dumnezeu continuă.

Psalmi 145:5 5. Măreţiei. E potrivit ca împăratul David să vorbească despre maiestatea Împăratului împăraţilor. Îi e greu să găsească cuvintele necesare pentru a exprima aşa cum se cuvine atributele lui Dumnezeu.

Psalmi 145:7 7. Să se laude. [Să se cânte, KJV]. Dreptatea lui Dumnezeu ar trebui să fie tema cântării creştinului. Cântarea este un mod potrivit de a aduce laudă lui Dumnezeu. Inimile şi glasurile noastre ar trebui să fie înălţate adesea către Împăratul ceresc în imnuri sfinte. Acordurile cele mai distinse şi cele mai dulci ale muziciine ajută să-L înălţăm pe Creatorul nostru.

Psalmi 145:8 8. Milostiv. Compară cu Exod 34,6. Aşa cum Dumnezeu S-a descoperit lui Moise şi lui David, tot aşa ni Se descoperă nouă astăzi, ca un Dumnezeu plin de îndurare şi milă duioasă. El priveşte pe toţi cu cea mai duioasă simpatie, mai ales pe cei care trec prin valea suferinţei.

Îndelung răbdător. [Încet la mânie, KJV]. Dumnezeu are o îndelungă răbdare cu cei păcătoşi. Marea Lui dorinţă este ca ei să se pocăiască şi să se întoarcă la El (vezi Ezechiel 33,11). El rabdă îndelung şi mereu stăruie la inima oamenilor să se pocăiască de căile lor păcătoase. Inima Lui e îndurerată dacă trebuie renunţe la vreunul din copiii lui Adam. Prin profetul Osea El adresează întrebarea patetică: "Cum să Te dau, Efraime?"(Osea 11,8).

Psalmi 145:9 9. Bun faţă de toţi. Versetul acesta scoate la iveală universalitatea bunătăţii lui Dumnezeu. Dumnezeu este nepărtinitor în purtarea Lui cu oamenii. Soarele Lui străluceşte şi ploaia Lui cade peste cel rău ca şi pestecel bun (Matei 5,45).

Psalmi 145:10 10. Te vor binecuvânta. Vezi la Psalm 63,4.

Psalmi 145:12 12. Să facă cunoscut. Faptele măreţe ale lui Dumnezeu ar trebui să fie vestite întregii lumi, iar răspunderea aceasta revine sfinţilor. Numai cei care au experimentat ceva din puterea lui Dumnezeu în viaţa lor sunt calificaţi să facă lucrarea aceasta. Sfinţii ar trebui să fie dornici ca şi alţii să înţeleagă şi să preţuiască marea putere a Răscumpărătorului lor.

Psalmi 145:13 13. Împărăţie veşnică. Domnul nu renunţă niciodată la tronul Său. Împăraţii şi conducătorii pământeşti pot să se schimbe, dar Cârmuitorul universului nu Se schimbă. Perpetuitatea împărăţiei lui Dumnezeu stă în contrast cu natura trecătoare a împăraţilor acestei lumi (Daniel 2,44).

Psalmi 145:14 14. Toţi cei ce cad. Domnul este gata să-i susţină pe toţi cei ce sunt zdrobiţi de poverile vieţii sau cad în faţa ispitelor (vezi Matei 11,28). El îi va susţine dacă ei Îl cheamă.

Psalmi 145:15 15. La vreme. Dumnezeu este zugrăvit ca Cel care dă hrană tuturor ori, de câte ori ei au nevoie de ea. Domnul este Păstorul cel Bun, ducându-Şi turma la păşune şi conducând-o acolo unde păşunea este verde şi apele sunt liniştite (Psalm 23,2). Orice făptură din univers depinde de El. Resursele Lui sunt inepuizabile; are provizii îmbelşugate pentru toţi.

Psalmi 145:16 16. Mâna. Domnul satură din belşug trebuinţele fizice ale omului, dar are şi rezerve bogate de har pentru toţi care le caută. El este totdeauna dispus să dea; mâna Sa de har este totdeauna deschisă. El este în stare şi dispus să facă cu mult mai mult decât pot copiii Săi să ceară sau să gândească (Efeseni 3,20).

Psalmi 145:17 17. Milostiv [Sfânt, KJV]. Ebr. chasid, (vezi Nota suplimentară la Psalm 36).

Psalmi 145:19 19. Împlineşte dorinţele. Inimile sfinte vor dori numai ceea ce este sfânt, aşa că Dumnezeu nu are nici oproblemă în îndeplinirea unor asemenea dorinţe. El nu făgăduieşte să împlinească dorinţa păcătoşilor. N-ar fi înţelept sau bine să facă aşa.

Se aude strigătul. Aşa cum iubirea miloasă a mamei este atrasă de strigătul copilului ei, şi urechea Domnului este fără încetare atentă ca să audă strigătele copiilor Lui.


3-21MH 435; 8T 283

5.6 MB 70

9 PP 443

10 GC 671

14 FE 305

14-16 MH 418; 8T 275

15.16 SC 9

16 CG 59; Ed 118

17 PP 39

18 PP 125

20 GC 541

Psalmi 146:1 INTRODUCERE - Psalmul 146 este primul din cei cinci "Psalmi aleluia", cu care se încheie cartea Psalmilor. Tema lui este elogierea foloaselor de a avea pe Dumnezeu ca sprijin. Psalmul dă avertismente împotriva punerii încrederii în om, indiferent de câtă putere ar avea ei.

Cu privire la autorul psalmului, vezi GC 545.

1. Lăudaţi pe Domnul. Ebr. halelu-Yah, transliterat, "aleluia". O expresie care ar trebui să fie rostită cu teamă şi respect sfânt.

Psalmi 146:2 2. Cât voi trăi. Această viaţă muritoare e scurtă, dar toate zilele ei ar trebui să fie folosite pentru binecuvântarea şi înălţarea Numelui lui Dumnezeu. "Lăudaţi" este tema imnurilor la adresa lui Dumnezeu caresunt cântate de locuitorii cerului. "Să înălţăm cântarea îngerilor acum, ca să o putem cânta când ne vom afla în rândurile lor strălucitoare"(PP 289). Cântările cerului vor aduce bucurie şi tărie pentru a uşura poverile vieţii acesteia.

Psalmi 146:3 3. Cei mari. [Principi, KJV]. Există un Protector şi Ajutor mai de nădejde decât cei mai nobili oameni de pe pământ. Deşi prinţii pot fi de sânge împărătesc, ei nu sunt decât nişte fiinţe omeneşti. Numai Dumnezeumerită deplina noastră încredere şi credinţă. Fără El suntem lipsiţi de ajutor în faţa numeroaselor probleme alevieţii (9T 203).

Psalmi 146:4 4. Planurile. [Gândurile, KJV]. Ebr. 'eshtonoth, un cuvânt care apare numai aici. Derivă din verbul 'ashath, care apare numai de două ori, o dată în Ieremia 5,28, tradus prin "a luci" şi o dată în Iona 1,6, cu sensul de "a se gândi la". Un verb aramaic, 'ashith, care înseamnă "a intenţiona", "a plănui", apare o dată în Daniel 6,4. Traducerea "planuri"(RSV) vine desigur din considerarea lui 'eshtoneth ca fiind bazat pe aramaicul'ashith. O astfel de legătură e totuşi nesigură, în lumina faptului că autorul psalmului e David (vezi GC 545). Pare mai rezonabil să se considere 'eshtoneth ca derivând din ebraicul 'ashath, "a gândi la" şi prin urmare să sereţină traducerea "gândurile". LXX şi Vulgata susţin traducerea aceasta.

Pier. Adică starea conştientă încetează. Biblia nu acordă nici un sprijin doctrinei populare a unei stări conştiente între moarte şi înviere şi respinge hotărât o astfel de învăţătură (vezi Psalm 115,17; Eclesiastul 9,5). O metaforă obişnuită pentru moarte este "somnul" (Deuteronom 31,16; 2 Samuel 7,12; 1 Regi 11,43; Iov 14,12; Daniel 12,2; Ioan 11,11.12; 1 Corinteni 15,51; 1 Tesaloniceni 4,13-17; etc.). Faptul că un astfel de"somn" nu este o comuniune conştientă a celor drepţi cu Domnul lor este clar arătat şi în afirmaţia lui Isus, care mângâia pe ucenicii Săi cu gândul că la a doua venire, nu la moarte, ucenicii vor fi uniţi cu Domnul lor (Ioan 14,1-3). Şi Pavel arăta către a doua venire ca fiind timpul când toţi cei drepţi, toţi aceia care sunt în viaţă la a doua veniri şi morţii care vor fi înviaţi în clipa aceea vor fi uniţi cu Hristos, fără ca cei vii să o ia înaintea celorlalţi (1 Tesaloniceni 4,16.17).

Psalmi 146:5 5. Dumnezeul lui Iacob. Ceea ce Dumnezeu a făcut pentru Iacob poate să facă pentru noi. Şi noi putemfi biruitori - cu Dumnezeu.

Nădejdea. Nădejdea este balsamul vieţii şi bucuria existenţei. Ea ne înviorează duhul când dăm de încercări şi întristări pe cale.

Psalmi 146:6 6. A făcut. În contrast cu slăbiciunea naturii omeneşti, Dumnezeu este Creatorul universului celui vast. Nimic nu e prea greu de făcut pentru El. Domnul nu va da uitării niciodată împlinirea făgăduinţelor Sale faţă de copiii Săi.

Ţine credincioşia. [Ţine adevărul, KJV]. Întrucât Dumnezeu "ţine credincioşia" ["adevărul", KJV], nu trebuie să ne temem să ne punem încrederea în El. Cuvântul Lui este adevăr (Psalm 119,160) şi El a făgăduit să-Şi ţină cuvântul nu pentru un timp, ci pentru totdeauna.

Psalmi 146:7 7. Izbăveşte pe prinşii de război. Compară cu Isaia 61,1.

Psalmi 146:8 8. Deschide ochii. Eliberarea din închisoare şi deschiderea ochilor orbi sunt legate de Isaia cu lucrarea pe care Hristos urma să o săvârşească (Isaia 42,7). Acela care a făcut delicatul mecanism al ochiului ştie exactcum să-l deschidă când este bolnav. El dă şi vedere spirituală, ca oamenii să poată privi lucrurile Duhului.

Psalmi 146:9 9. Orfan. Compară cu Deuteronom 14,29.

Răstoarnă. Domnul strică planurile rele a celor nelegiuiţi.

Psalmi 146:10 10. Domnul împărăţeşte în veci. Spre deosebire de prinţii pământeşti, care mor, Dumnezeu, Marele Împărat, este pururi pe tronul Său. El nu abdică şi nu va fi niciodată deposedat de coroana Sa.

Lăudaţi pe Domnul. Ebr. halelu-Yah, ca în v. 1.


1.2GW 435

1-3 6T 108

2 PP 289; 5T 319

3 PK 596; 9T 203

3-5 FE 222

4 COL 270; GC 545; PP 685

5 MH 417; PK 378

Psalmi 147:1 INTRODUCERE - Psalmul 147 este al doilea dintre "Psalmii aleluia". Psalmistul Îi aduce laudă lui Dumnezeu pentru bunătatea Lui faţă de poporul Său ales şi pentru binecuvântările Sale pentru pământ. Psalmul constă din trei subîmpărţiri, fiecare începând cu o chemare la o reînnoită laudă. Întrucât Dumnezeu este Cel ce vindecă, restaurează, asigură tot ce este necesar şi controlează natura, psalmistul invită la o universală laudă. Cu privire la autorul psalmului acestuia, vezi FE 371.

1. Se cuvine. Vezi la Psalm 33.1. Nimic nu-i stă mai bine omului, care datorează atât de mult lui Dumnezeu, decât să arate recunoştinţă faţă de Domnul. Şi cu toate acestea cât de puţini, chiar dintre pretinşii urmaşi ai lui Isus, manifestă adevărată recunoştinţă!

Psalmi 147:3 3. Tămăduieşte. Dumnezeu este Marele Medic al sufletului şi este impresionat de orice chin care sfâşie inima. "Nimic din ce ar privi în vreun fel oarecare pacea noastră nu e prea neînsemnat pentru ca El să nu ia seama la el"(SC 105).

Psalmi 147:4 4. Socoteşte [Spune, KJV]. Mai degrabă "socoteşte" sau "enumeră" corpurile cereşti. Progresele astronomiei moderne relevă zădărnicia eforturilor omului de a ajunge la marginile universului, dacă într-adevăr ar exista asemenea limite. Telescoape tot mai mari şi tot mai capabile de a pătrunde în spaţiu nu fac altceva decât să scoată la iveală noi stele şi sisteme.

Numărul. Vezi la v. 5. Ce pricepere şi câtă putere sunt manifestarea în mersul nenumăratelor oşti de stele şi în coordonarea şi păstrarea lor pe traiectoria lor aparte!

Nume. Vezi Isaia 40,26.

Psalmi 147:5 5. Fără margini. Ebr. 'en mispar, "fără număr". Mispar e tradus "număr" în v. 4. E imposibil să măsurămadâncimea de nepătruns a ştiinţei lui Dumnezeu. Există o margine a cunoştinţelor omeneşti, dar priceperea luiDumnezeu este de nepătruns.

Psalmi 147:6 6. Sprijineşte pe cei nenorociţi. [Înalţă pe cei smeriţi, KJV]. Acela care cârmuieşte sorii cei mari pe orbitele lor, Se pleacă să susţină pe cei cu duhul smerit. Câtă condescendenţă!

Psalmi 147:7 7. Arfa. Ebr. kinnor, liră (vezi p. 34).

Psalmi 147:8 8. Pregăteşte ploaia. Toate câte cresc depind de Dumnezeu ca să le dea ploaie, lumină şi viaţă însăşi (vezi Ed 104).

Psalmi 147:9 9. Puilor corbului. Compară cu Matei 6,26; Luca 12,6.7.

Psalmi 147:10 10. Puterea calului. În contrast cu naţiunile păgâne înconjurătoare, Israel nu trebuia să depindă de cai şide care la război (vezi la Deuteronom 17,16). Domnul are o mie de căi pentru ca să-Şi îndeplinească planurileşi n-are nevoie să depindă de vreuna din făpturile Sale ca să-L ajute.

Psalmi 147:11 11. Se tem de El. Vezi la Psalm 19,9; Proverbe 1,7.

Psalmi 147:13 13. El întăreşte. Protecţia lui Dumnezeu e cea mai bună apărare a oricărei ţări. Fără El celelalte apărări sunt zadarnice (vezi Psalm 127,1).

Psalmi 147:14 14. Ţinutului Tău. [În hotarele Tale, KJV]. Din punct de vedere militar oraşele de frontieră sunt cele mai expuse. De obicei dacă e pace de-a lungul perimetrului unui teritoriu, e pace în toată ţara.

Cel mai bun grâu. Literal, "grăsimea grâului", care înseamnă "grâu ales". Dumnezeu doreşte să dea poporului Său cele mai alese binecuvântări materiale şi spirituale.

Psalmi 147:15 15. Poruncile. Pământul, ca şi cei care locuiesc pe el, este supus poruncilor lui Dumnezeu.

Psalmi 147:17 17. În bucăţi. Ebr. pittim, folosit aici în sens metaforic pentru grindină.

Psalmi 147:19 19. Descoperă. Ebr. nagad. Forma folosită aici înseamnă "a aşeza ceva lămurit în faţa unei persoane".

Psalmi 147:20 20. N-a lucrat aşa. Compară cu Romani 9,4.5.

Lăudaţi pe Domnul. Psalmul se încheie cu un "aleluia"(vezi Psalm 146,1).


3 DA 329; PK 668; SC 105

3.4 MH 71; ML 297; Te 120

3-7 FE 371

4 DA 329

5 MH 433; 8T 282

8 CT 185; MM 7; PP 115

11.12 FE 371

16 MH 416; PP 115; 8T 270

Psalmi 148:2 INTRODUCERE - Psalmul 148 este al treilea "Psalm aleluia" (vezi introducere la Psalmul 146). Nu numai fiinţele cereşti, dar, în mod poetic, şi corpurile cereşti sunt invitate să se alăture în lauda adusă lui Dumnezeu. Psalmistul extinde invitaţia la fiecare făptură vie de pe pământ şi la natura neînsufleţită. Nimeni nue trecut cu vederea în această chemare universală la aducerea de laudă Creatorului şi Susţinătorului tuturor lucrurilor.

Psalmul constă din două părţi: (1) Lauda lui Dumnezeu în cer (v. 1-6); (2) Lauda lui Dumnezeu pe pământ (v. 7-14).

Cu privire la autorul psalmului, vezi FE 371.

2. Toţi îngerii Lui. Vezi Psalm 130,20.21.

Toate oştirile Lui. Vezi la Psalm 24,10.

Psalmi 148:3 3. Stelele luminoase. În mod poetic, stelele, soarele şi luna sunt chemate să-I aducă laudă lui Dumnezeu.

Psalmi 148:4 4. Cerurile cerurilor. Idiomatic, pentru cerurile cele mai înalte.

Mai pe sus de ceruri. Compară Genesa 1,7.

Psalmi 148:5

5. Să laude. Vezi la v. 3.

Psalmi 148:6 6. Le-a întărit. Corpurile cereşti îşi datorează stabilitatea şi permanenţa voinţei atotputernice a lui Dumnezeu, Susţinătorul lor.

Le-a dat legi. [A făcut un decret, KJV]. Ebr. choq, "ceva prescris". Choq poate să însemne totodată "hotare" sau "limite", ca în Ieremia 5,22, iar psalmistul s-ar putea să se refere la faptul că Dumnezeu a trasat orbite pe care se mişcă corpurile cereşti. Ele îşi realizează mişcările de revoluţie cu o exactitate fără greş în cuprinsul hotarelor pe care El le-a prescris.

Psalmi 148:7 7. Balauri. Vezi la Deuteronom 32,33; Iov 30,29. Invitaţiile trebuie să fie înţelese din punct de vedere poetic.

Psalmi 148:8 8. Foc. Se presupune o referire la fulgere, ca în Psalm 18,12; 105,32.

Psalmi 148:9 9. Pomi roditori. Invitaţiile cuprind şi regnul vegetal.

Psalmi 148:10 10. Fiare. Ebr. chayyah, "animale sălbatice".

Vite. Ebr. behemah, "animale domestice". Invitaţiile cuprind şi regnul animal.

Psalmi 148:11 11. Popoare toate. Psalmistul aşează pe om la urmă, probabil ca reprezentând lucrarea de încoronare a creaţiei, în măsura în care e vorba de Pământ.

Psalmi 148:12 12. Tineri. O subclasificare a familiei omeneşti, care scoate în evidenţă extinderea invitaţiei la a aduce laudă. Oricine, indiferent de vârstă sau de poziţie, nobilă sau umilă, tânăr sau bătrân, ar trebui să-L laude pe Domnul.

Psalmi 148:14 14. A înălţat tăria. [Înalţă cornul, KJV]. O expresie care denotă creşterea puterii, a forţei (vezi Deuteronom 33,17; 1 Samuel 2,1.10; Psalm 18,2, etc).

Lăudaţi pe Domnul. Ca şi Psalmii 146 şi 147, psalmul acesta se sfârşeşte cu un "aleluia"(vezi la Psalm 146,1).


1-36T 109

5, 6 MH 416

8 PP 509

Psalmi 149:1 INTRODUCERE - Psalmul 149 este al patrulea dintre "Psalmii aleluia" (vezi Introducere la Psalm 146). Tonul Psalmului e triumfător şi plin de bucurie. Cu privire la autorul Psalmului, vezi FE 371.

1. Cântare nouă. Dumnezeu doreşte ca sfinţii Săi să-şi înnoiască zi de zi experienţa spirituală (vezi Luca 9,23; 2 Corinteni 4,16). Fiecare consacrare nouă ar trebui să aducă o cântare nouă. Întrucât îndurările

lui Dumnezeu se înnoiesc în fiecare dimineaţă, recunoştinţa şi mulţumirea noastră ar trebui să fie de asemeneanoi.

Credincioşilor [Sfinţilor, KJV]. Ebr. chasidim (vezi Nota suplimentară la Psalm 36).

Psalmi 149:3 3. Jocuri. Jocul sacru al bucuriei sfinte era ceva deosebit de dansurile frivole şi înjositoare ale vremurilor prezente.

Toba [Tamburină, KJV]. O tobă mică de mână (vezi p. 30).

Psalmi 149:5 5. Să scoată strigăte de bucurie [Să cânte tare, KJV]. Ebr. ranan, "a scoate un chiot de bucurie". Vigoarea limbajului denotă tăria convingerii lui David în privinţa aceasta.

Psalmi 149:6 6. Sabia cu două tăişuri. Despre v. 6-9, vezi Nota suplimentară la Iosua 6; vezi şi la 2 Cronici 22,8; Psalm 44,9.

Psalmi 149:9 9. Lăudaţi pe Domnul. Psalmul se încheie cu încă un "aleluia"(vezi v. 1; vezi la Psalm 146,1.10; 147,20; 148,14).


4 MB 32; ML 253; SL 13

Psalmi 150:1 INTRODUCERE - Psalmul 150 este unul dintre "Psalmii aleluia". El este marele Aleluia de încheiere sau Doxologia întregii cărţi a Psalmilor. În felul acesta, cartea Psalmilor se încheie cu o chemare ca tot ce are suflare să se alăture măreţului imn de laudă.

Cu privire la autorul Psalmului 150, vezi FE 371.

1. În întinderea cerului unde se arată puterea Lui. Ca în Psalm 148, invitaţia de a aduce laudă sunt adresate atât locuitorilor cerului, cât şi ai pământului.

Psalmi 150:3 3. Trâmbiţă. Ebr. shophar, corn (vezi p. 39).

Alăută [Psaltirea, KJV]. Ebr. nebel, harpă (vezi p. 33).

Harpă. Ebr. kinnor, liră (vezi p. 34).

Psalmi 150:4 4. Timpane [Tamburina, KJV]. Ebr. toph, un fel tobă mică, de mână (vezi p. 30).

Instrumente cu coarde. Ebr. minnim (vezi p. 41; vezi la Psalm 45,8).

Cavalul [Orga, KJV]. Ebr. 'uhab, flaut (vezi p. 38; vezi la Genesa 4,20).

Psalmi 150:5 5. Chimvale. Ebr. şilşelim (vezi p. 30).

Zângănitoare. Ebr. teru'ah, "pătrunzătoare".

Psalmi 150:6 6. Lăudaţi pe Domnul. Cu un mare "aleluia" final (vezi la Psalm 146,1) se încheie cea mai mare carte de cântări ce a fost compusă vreodată. În marea sală de concerte a Psalmilor, unde inimile noastre au fost mişcate şi înviorate de multe coruri, ne ridicăm în picioare şi stăm într-o atitudine veneraţie în momentul când marea simfonie atinge apogeul. Am dori să ne alăturăm glasurile în marele "aleluia" final adresat Mielului.


6 5T 315

Psalmi 1:1 - azsbologna.com · Cuvântul "fericiţi" folosit în predica de pe Muntele fericirilor...

Documents

Transcript of Psalmi 1:1 - azsbologna.com · Cuvântul "fericiţi" folosit în predica de pe Muntele fericirilor...