Protejarea patrimoniului - investiție în viitorul satului
44
P ub li c a ţ i a T e m a t i c ă N r . 2 1 , A N II Protejarea patrimoniului - investiție în viitorul satului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
Transcript of Protejarea patrimoniului - investiție în viitorul satului
P
ubli
caţi
a Tem
atică Nr. 21, AN II
Protejarea patrimoniului -
investiție în viitorul satului
Ministerul Agriculturiiși Dezvoltării Rurale
Textul acestei publicaţii are doar scop informativ și nu implică răspundere juridică.
Informaţii suplimentare despre Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi USR pot fi accesate pe Internet: www.madr.ro; www.rndr.ro
USR: Departamentul Publicaţii, 2015
Fotografie coperta I: Antoniu Bumb
Credite foto: Asociația Monumentum, Antoniu Bumb, Ștefan Vincze, The Village Hotel
© RNDR, 2015
Reproducerea textelor este autorizată cu condiţia menţionării sursei.
CUPRINS
ABREVIERI .........................................................................................................................................................................................2
INTRODUCERE .................................................................................................................................................................................. 3
MĂSURA 7 - SUBMĂSURA 7.6, O ȘANSĂ PENTRU RESTAURAREA VALORILOR PATRIMONIALE DIN GRUPA B ................ 5
OBIECTIVELE DE PATRIMONIU DIN GRUPA B .......................................................................................................................... 10
ABORDĂRI EUROPENE ASUPRA PATRIMONIULUI CULTURAL .............................................................................................. 13
RESTAURAREA PATRIMONIULUI CONSTRUIT ȘI OPORTUNITĂȚI DE AFACERI ................................................................ 20
PERSPECTIVA OPERATORILOR DIN TURISM ............................................................................................................................ 25
SAT DE SINE STĂTĂTOR. PATRIMONIUL CULTURAL - RESURSĂ PENTRU REVITALIZAREA COMUNITĂȚII
ȘI ÎMBUNĂTĂȚIREA CALITĂȚII VIEȚII ........................................................................................................................................ 29
CONCLUZII ...................................................................................................................................................................................... 36
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................................................................ 40
2
ANTREC
AFIR
GO
FEDR
IMM
ONG
PEI
PNDR
RNDR
STAS
TFUE
UE
UNESCO
Asociația Națională pentru Turism Rural, Ecologic și Cultural
Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale
Grupuri operaționale
Fondul European de Dezvoltare Regională
Întreprinderi mici și mijlocii
Organizație non-guvernamentală
Parteneriat European de Inovare
Programul Național de Dezvoltare Rurală
Rețeaua Națională de Dezvoltare Rurală
Standard de Stat
Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene
Uniunea Europeană
Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură
ABREVIERI
3
În ultimii ani, situația patrimoniului construit din România a pendulat între deteriorarea monumentelor istorice, cauzată de intervențiile de renovare abuzive, și conștientizarea crescută a nevoii de a salva aceste clădiri prin includerea lor în proiecte responsabile de restaurare. Poate vestea cea mai bună este că activitatea unor ONG–uri în mediul rural a făcut ca valoarea clădirilor vechi să devină un fapt nu doar pentru specialiști, dar și pentru oamenii simpli de la țară, pentru cei ce locuiesc în case de patrimoniu. Implicarea unor personalități de marcă, precum prințul Charles de Wales, a oferit o mediatizare fără precedent a proiectelor de restaurare și a pus într-o lumină pozitivă satul românesc. Locuința veche de câteva sute de ani s-a transformat dintr-o clădire ce trebuia urgent „modernizată” într-o sursă de mândrie, dar și de venit pentru proprietar și pentru localitate. Este vorba de un raționament simplu: dacă atâtea persoane străine de viața la sat, de la personalități la turiști din țară și străinătate, apreciază și doresc să locuiască într-o casă veche mai mult decât într-o pensiune modernă, înseamnă că există un motiv întemeiat pentru care lucrurile stau așa. În plus, în momentul în care, într-o localitate, mai multe case de patrimoniu au fost restaurate și modernizate responsabil, când prințul moștenitor s-a transformat
Introduceredintr-un turist în vecinul de peste gard, fiind proprietar de case în mai multe localități rurale, când numeroase alte persoane din țară și din străinătate cumpără și investesc în salvarea clădirilor vechi, realitatea devine evidentă pentru întreaga comunitate: acele clădiri sunt valoroase și trebuie conservate. Sate precum Viscri (județul Brașov) sau
4
Rimetea (județul Alba) sunt dovada că puterea exemplului poate transforma modul în care o întreagă comunitate percepe și se raportează la clădirile de patrimoniu.
Pe de altă parte, aceste sate în care schimbarea este în bine sunt încă exemple izolate. Ritmul în care exemplele pozitive pot schimba mentalitatea la nivelul întregului spațiu rural este mai mic decât viteza cu care mii de clădiri de patrimoniu sunt desfigurate în fiecare an de „moda termopanelor” sau a izolării termice. Soluția pentru salvarea patrimoniului construit ar putea fi programele de finanțare a unor proiecte de restaurare în acord cu legislația. Măsura 7 din cadrul PNDR 2014-2020 „Servicii de bază și reînnoirea satelor
în zonele rurale”, derulată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, urmărește tocmai acest lucru.
Acest număr al Publicației Tematice își propune să prezinte Măsura 7, dar și să ofere o perspectivă obiectivă asupra situației patrimoniului din mediul rural, în special asupra clădirilor din Grupa B, la care se referă acest program. În paginile care urmează vom oferi și o perspectivă europeană asupra subiectului și, nu în ultimul rând, vom prezenta exemple care dovedesc că restaurarea patrimoniului construit poate revitaliza o comunitate prin activități de turism sau prin dezvoltarea unui mediu economic specific spațiului rural.
5
După cum se specifică în Fișele măsurilor PNDR 2014-2015, publicate în luna decembrie 2014, zonele rurale din România prezintă o deosebită importanță din punct de vedere economic, social, dar și din perspectiva dimensiunii, diversității, resurselor naturale și umane pe care le dețin.
Din punct de vedere administrativ, spațiul rural românesc cuprinde 2861 de comune. Dezvoltarea economică și socială durabilă a spațiului rural este indispensabil legată de îmbunătățirea infrastructurii rurale existente și a serviciilor de bază. Infrastructura și serviciile de bază neadecvate constituie principalul element care menține decalajul accentuat dintre zonele rurale și zonele urbane din România și care, cu atât mai mult, reprezintă o piedică în calea egalității de șanse și a dezvoltării socio-economice a zonelor rurale.
În analiza nevoilor au fost identificate următoarele aspecte relevante pentru dezvoltarea spațiului rural românesc:
Măsura 7 - submăsura 7.6,o șansă pentru restaurarea valorilor patrimoniale din Grupa BSatul românesc, de la ruină la prospesperitate, prin salvarea patrimoniului
• dezvoltarea infrastructurii de bază şi a serviciilor în zonele rurale;
• crearea de locuri de muncă în mediul rural;
• conservarea moștenirii rurale şi a tradiţiilor locale;
• reducerea gradului de sărăcie și a riscului de excluziune socială;
6
Tocmai pe aceste puncte își propune să se axeze Măsura 7, prin sprijinirea investițiilor în crearea și modernizarea infrastructurii de bază la scară mică din spațiul rural și, la fel de important, a investițiilor asociate cu protejarea patrimoniului cultural din spațiul rural. Efectul acestei măsuri se dorește a fi crearea, îmbunătățirea și diversificarea
facilităților de dezvoltare economică, a infrastructurii fizice și a serviciilor de bază, creșterea atractivității zonelor rurale și diminuarea migrației populației, în special a tinerilor, îmbunătățirea condițiilor sociale, economice și de mediu și protejarea și conservarea pe termen lung a patrimoniului cultural rural.
Protejarea patrimoniului cultural - motor pentru atragerea de investiții și dezvoltarea durabilă a mediului rural
Principiile care stau la baza elaborării Măsurii 7 spun că susținerea investițiilor de restaurare, conservare și accesibilizare a patrimoniului cultural imobil de interes local, inclusiv a așezămintelor monahale în cadrul submăsurii, contribuie la punerea în valoare a moștenirii culturale locale, la promovarea turismului rural, conducând astfel la creșterea nivelului de trai în zonele rurale și la o dezvoltare locală sustenabilă.
Concret, se va oferi sprijin financiar pentru protejarea obiectivelor de patrimoniu cultural de interes local, inclusiv așezăminte monahale. Investițiile vor avea un impact pozitiv asupra turismului local și vor ajuta la stimularea dezvoltării mediului de afaceri în zonă. Altfel spus, sprijinirea conservării patrimoniului local și a tradițiilor are drept scop stimularea activităților de turism rural, dezvoltarea mărcilor locale, precum și menținerea tradițiilor și a moștenirii
spirituale, contribuind astfel la atractivitatea zonelor rurale.
Sprijinul va fi acordat investițiilor corporale și necorporale, în două direcții generale de activitate. Pe de o parte, restaurarea, conservarea și accesibilizarea patrimoniului cultural imobil de interes local (clasa B) și, pe de altă parte, restaurarea, conservarea și accesibilizarea așezămintelor monahale.
7
Cui se adresează submăsura 7.6
Beneficiarii acestei submăsuri sunt comunele sau asociațiile acestora - ONG-uri, unități de cult, persoane fizice autorizate și societăți co-merciale care dețin în administrare obiective de patrimoniu cultural de clasă B, de utilitate publică.
Cheltuielile eligibile pentru aceste tipuri de investiții sunt limitate la:
• restaurarea și conservarea clădirilor/monumentelor din patrimoniul cultural imobil de interes local de clasa B, inclusiv punerea în conservare a obiectivului prin intervenții de urgență;
• construcția, extinderea și/sau modernizarea drumurilor de acces către așezămintele monahale și/sau obiectivele de patrimoniu de interes local;
• restaurarea, conservarea și/sau dotarea așezămintelor monahale.
Condițiile de eligibilitate sunt următoarele:
• solicitantul trebuie să se încadreze în categoria beneficiarilor eligibili;
• solicitantul nu trebuie să fie în insolvență sau incapacitate de plată;
• solicitantul se angajează să asigure întreținerea investiției;
• investiția trebuie să se încadreze în
cel puțin unul din tipurile de sprijin prevăzute prin măsură;
• investiția trebuie să se realizeze în spațiul rural;
• pentru patrimoniul cultural imobil de interes local investiția trebuie să se regăsească în lista obiectivelor de patrimoniu de interes local clasa B, conform legislației naționale în vigoare;
• introducerea investiției în circuitul turistic la finalizarea ei.
Există și o serie de principii privind stabilirea criteriilor de selecție. Pentru patrimoniul cultural de interes local, principiul de bază este cel al valorii culturale a obiectivului sau a obiectivelor vizate. La fel de important este perceput însă potențialul turistic, în sensul prioritizării proiectelor în localitățile rurale cu potențial de dezvoltare turistic. Nu în ultimul rând, se va ține cont de gradul de deservire a populației pentru ca investițiile în patrimoniu, pe lângă salvarea monumentelor, să ducă la o creștere a calității vieții în mediul rural.
Și în ceea ce privește proiectele de menținere a tradițiilor și moștenirii culturale, gradul de deservire a populației și potențialul turistic sunt principii importante, dar la acestea se adaugă cel al reprezentativității unității de cult. Principiile de selecție vor fi detaliate în legislația națională subsecventă.
8
Sprijin public nerambursabil de până la 500.000 de euro
Sprijinul public nerambursabil acordat în cadrul acestei submăsuri va fi 100% din totalul cheltuielilor eligibile pentru proiectele de utilitate publică, negeneratoare de profit și nu va depăși 500.000 de euro.
Sprijinul public nerambursabil acordat în cadrul acestei submăsuri va fi 85% din totalul cheltuielilor eligibile pentru proiectele generatoare de profit și nu va depăși 200.000 de euro.
Beneficiarii acestei sub-măsuri pot solicita Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) plata unui avans în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 1305/2013, cu completările și modificările ulterioare. Alocarea financiară a submăsurii 7.6 „Investiții asociate cu protejarea patrimoniului cultural” este de 15% din alocarea totală a măsurii.
riscuri la implementarea submăsurii - Procesul de verificare și control
Posibilitatea de verificare și control a submăsurii se bazează pe rezultatele evaluării realizate de către Autoritatea de Management și AFIR, luând în considerare rezultatele controalelor efectuate în perioada de programare anterioară.
Având în vedere că măsura se adresează atât
beneficiarilor publici cât și privați, în perioada de programare 2014-2020 pot exista riscuri, precum:
• întocmirea de documentații de atribuire insuficient de relevante pentru eficiența procedurilor de licitație pentru beneficiarii publici și privați;
9
• criterii de selecție dificil de evaluat pentru o selecție corespunzătoare a solicitanților;
• sistemul IT inadecvat.
Pentru implementarea măsurii și reducerea riscurilor, Agenția de Plăți va elabora documentații standard pentru a fi utilizate de către beneficiarii publici. Vor fi realizate formate de documentații de atribuire în care cerințele de calificare, factorii de evaluare și ponderea acestora vor fi predeterminate.
Pentru beneficiarii privați au fost revizuite procedurile referitoare la achiziții în sensul clarificării elementelor ce vor fi necesare în documentațiile de atribuire, al publicării lor în sistem informatic și al unei mai bune informări cu privire la aceste cerințe.
De asemenea, se vor stabili criterii clare și transparente de selecție a solicitanților și vor fi informați potențialii beneficiari cu privire la acestea. Totodată, sistemul IT existent la nivelul AFIR se va actualiza și optimiza cu noile fluxuri administrative și măsurile PNDR 2014-2020.
Submăsura creează premisele îndeplinirii priorităților menționate în descrierea strategiei prin protejarea patrimoniului cultural de interes local și a moștenirii culturale din mediul rural.
Analizând rezultatele controlului efectuat asupra măsurii 322 „Renovarea, dezvoltarea satelor și îmbunătățirea moștenirii rurale”, în perioada 2007-2013, cu privire la aspectele referitoare la investițiile pentru protejarea patrimoniului cultural de interes local, principala problemă identificată a fost legată de necorelarea punctajului acordat pentru criteriul de selecție referitor la proiectele care promovau investiții în scopul conservării specificului local și a moștenirii culturale, cu valoarea acestui tip de investiții.
Pentru perioada 2014-2020 a fost aleasă o altă abordare, în sensul sprijinirii acestui tip de investiții printr-o submăsură separată, cu o alocare specifică.
De asemenea, măsura vizează tratamentul egal al solicitanților, o mai bună utilizare a resurselor financiare și direcționarea sprijinului în conformitate cu prioritățile Uniunii Europene în materie de dezvoltare rurală.
10
Obiectivele de patrimoniudin grupa B
Măsura 7, „Servicii de bază și reînnoirea satelor în zonele rurale” oferă finanțare doar pentru restaurarea și reabilitarea clădirilor de patrimoniu de interes local, cele de interes național și universal fiind subiectul altor programe.
Conform legii privind protejarea monumentelor istorice, obiectivele de patrimoniu se clasifică în două grupe: A, respectiv B. În grupa A se regăsesc
monumentele istorice de valoare natională si universală, iar în grupa B monumentele istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local.
Patrimoniul cultural imobil de interes local de clasa B este definit în legislatia națională (Legea 422/2001) ca fiind reprezentat de monumentele istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local și, în cazul în care sunt aflate în proprietate publică, pot fi declarate, potrivit legii, de interes public național sau local, după caz, prin hotărâre a Guvernului inițiată de Ministerul Culturii din România, respectiv prin hotărâre a consiliilor locale, județene sau a Consiliului General al Municipiului București, cu avizul Ministerului Culturii.
Orice intervenție asupra monumentelor istorice și asupra imobilelor din zonaacestora de protecție, precum și orice modificare a situației juridicea monumentelor istorice se fac numai în condițiile stabilite prin prezenta lege. Desființarea, distrugerea parțială sau totală, profanarea, precum și degradarea
11
interviu cu vicepreședintele Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, doamna Corina Popa
Pentru a înțelege mai bine care sunt criteriile în funcție de care un imobil este încadrat într-o categorie sau în alta ne-am adresat doamnei Corina Popa, vicepreședintele Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice.
Reporter: În funcție de ce criterii este o clădire inclusă în Grupa B a monumentelor istorice? Puteți să ne dați niște exemple?
Corina Popa: Obiectivele de tip B pot să fie clădiri care sunt de sfârșit de secol XIX sau început de secol XX și care intră în programele de arhitectură obișnuite, pe care trebuie să le aibă, să zicem, un centru urban de dimensiuni mici sau altele, cum ar fi, de exemplu, o primărie, o fostă fabrică sau o școală.
R: Au aceste clădiri o valoare mai redusă în comparație cu cele din Grupa
A? Este vechimea un criteriu esențial?
C.P. Dacă fac parte din categoria B nu înseamnă că nu au valoare, înseamnă că ele sunt numeroase. Toată arhitectura modernă românească a început, practic, în a doua jumătate și spre sfârșitul secolului alXIX-lea. Deci, prin numărul lor, aceste clădiri sunt trecute în grupa B, nu pentru că nu merită să fie pe cealaltă listă. Ele merită să fie, dar nu reprezintă lucrări de excepție. De exemplu, Palatul Culturii de la Târgu Mureș. Chiar dacă există și în alte localități spații cu destinații culturale, unde au loc spectacole sau expoziții, ele nu au nivelul pe care îl are clădirea din Târgu Mureș. Cea din Târgu Mureș are tot dreptul să fie în categoria A, drept pe care un mic muzeu, poate chiar și din Iași, nu îl are neapărat. Aici, frecvența, gradul de reprezentativitate și, eventual, chiar unicitatea unui obiectiv, raritatea lui, contează. Nu trebuie neapărat să fie un lucru
monumentelor istorice sunt interzise și se sancționează conform legii.
Obiectivele de patrimoniu din categoria B pot fi consultate în lista monumentelor istorice, care cuprinde clădirile înscrise în Patrimoniul Cultural Național al României.
Lista este menținută și actualizată periodic de către Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național din România, ultima actualizare datând din 2010, la acel moment numărul monumentelor menționate fiind de aproximativ 30 000.
12
vechi. Vestigii romane se găsesc, de exemplu, și în Dobrogea, și la Turnu Severin, se găsesc și în Transilvania destule. Ele sunt vechi, dar asta nu înseamnă că tot ce este roman trebuie neapărat să intre pe listă. Cele mai multe, totuși, sunt. Un alt exemplu în acest sens: la sfârșitul secolului al XIX-lea s-au făcut foarte multe biserici. Unele de arhitecți cu prestigiu, altele sunt produse, nu de serie, dar nu de excepție.
R: Legile din domeniul monumentelor istorice prevăd clar că, indiferent dacă sunt în grupa A sau B, clădirile sunt protejate și nu pot fi distruse sau renovate fără a ține cont de rigorile lucrărilor de restaurare. Dar știm că nu se întâmplă de fiecare dată. Există o explicație pentru această stare de fapt?
C.P. Există multe case și clădiri care nu au regimul de proprietate încă lămurit. Aceasta a fost una dintre cauzele pentru care foarte multe case au dispărut, pur și simplu, pentru că au fost lăsate să moară în picioare.
Unele dintre ele au fost vândute și s-a profitat de faptul că nu erau pe listă. Iar ca să intre în zona de protecție, trebuie să aibă un statut juridic și va fi întocmit un dosar care le reintroduce pe listă,dându-le această calitate. Dacă aspectul juridic nu e împlinit, dacă nu s-a întocmit un dosar, casa respectivă nu poate fi apărată precum una care este pe listă și care are și dosar prin care a dobândit calitatea de monument. În situația aceasta, ele sunt vulnerabile.
13
ABORDĂRI EUROPENE ASUPRA PATRIMONIULUI CULTURALRestaurarea vechilor așezări – atractivitate pentru turism
Patrimoniul cultural aduce o contribuție semnificativă la crearea de locuri de muncă și la creșterea economică. Constituind o parte importantă a sectoarelor culturale și creative, patrimoniul cultural oferă locuri de muncă pentru aproximativ opt milioane de oameni în UE și contribuie cu până la 4,5% la PIB-ul Europei. Se estimează că investițiile în conservarea patrimoniului cultural, realizate de organisme publice și private, totalizează cinci miliarde de euro pe an. Cifrele publicate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) arată că 40% din turismul mondial are o dimensiune culturală. De asemenea, patrimoniul cultural este o resursă-cheie pentru dezvoltarea durabilă și coeziunea socială.
În Polonia, Slovacia și Cehia, încă din anii 1970 au fost protejate integral câteva sate tradiționale. De exemplu, satul Vlkolinec din Slovacia, ce adăpostește doar 47 de case, a fost declarat integral monument încă din 1977, în 1993 intrând în patrimoniul UNESCO. Casele din lemn sunt acum pensiuni, iar locuitorii trăiesc exclusiv din turism. Cehii au mai
multe sate bine conservate, dar și Muzeul Satului Valah din Rožnov pod Radhoštěm.
Polonia, mai ales după 1989 și odată cu aderarea la Uniunea Europeană în 2004, a devenit un loc frecvent vizitat de milioane de turiști din întreaga lume. Cele mai multe obiective turistice din Polonia sunt legate de mediu natural, situri istorice și evenimente culturale.
Un mic sat străvechi din sud-estul Poloniei, Zalipie, este una dintre cele mai importante
14
atracții turistice ale țării și nu datorită hotelurilor de cinci stele sau a zgârie-norilor din sticlă, ci datorită căsuțelor din lemn, vopsite în cele mai vibrante culori. Zalipie adăpostește o tradiție încântătoare: aici, cu mai bine de un secol în urmă, femeile din sat au început să-și picteze casele. Astăzi, întregul sat, de la case și până la fântâni ori cotețele animalelor, este decorat cu flori și motive tradiționale pictate în cele mai variate culori.
Felicja Curylowa (1904 – 1974) a devenit atât de preocupată de această tradiție încât a decorat întreaga suprafață a unei căsuțe cu trei dormitoare. Acum, casa Felicjei Curylowa
a devenit muzeu în memoria celei care a revitalizat o tradiție pe cale să se piardă, iar micul sat atrage anual sute de mii de turiști.
Zakopane, o altă localitate din Polonia, ce numără aproximativ 30.000 de locuitori, este invadată în fiecare iarnă de aproape un sfert de milion de turiști, dar stațiunea se bucură de popularitate și în timpul verii, fiind punctul de plecare a numeroase trasee prin Munții Tatra.
Până la mijlocul secolului al XIX-lea, Zakopane era un sătuc de munte, obișnuit. Tot ce se putea găsi aici erau câteva case de lemn grupate în jurul unei capele. În
15
1890, Stanislaw Witkiewicz a lansat „stilul zakopane” – o mișcare care avea ca scop crearea unui stil patriotic și național în arhitectură, bazat pe tradițiile populare. Procedeul s-a păstrat până astăzi, astfel că în Zakopane și în împrejurimi, arhitectura este dominată de case de lemn construite în stilul ce poartă numele localității, detaliu care atrage sute de mii de turiști în fiecare an. În 2013, o inițiativă a guvernului polonez a dus la salvarea a zeci de castele și conace. Autoritățile au scos clădirile la vânzare la prețuri foarte mici, dar respectând un plan bine determinat în ceea ce privește recondiționarea acestora, precum și unul investițional deloc de neglijat. Nu mai puțin de 30 de conace au fost vândute, iar alte 140de astfel de proprietăți din patrimoniulstatului polonez, controlate de Ministerul Agriculturii din această țară, își așteaptă cumpărătorii. Totul cu un preț: acei cumpărători care nu și-au respectat aceste obligații asumate prin contract au fost deposedați de bunurile dobândite. Clădirile au fost construite începând cu perioada Renașterii și până în preajma celui de-Al Doilea Război Mondial, iar prețurile de achiziție variau mult, între 22.000 de dolari și 640.000 de dolari. Prețurile de achiziție sunt însă nesemnificative în comparație cu investițiile ulterioare. De exemplu,
cumpărătorii unui palat din perioada Renașterii, care l-au achiziționat cu 330.000 de dolari, au cheltuit numai în primul an aproximativ un milion de dolari cu lucrările de reabilitare.
16
Patrimoniul cultural a beneficiat deja de fonduri importante din partea UE, inclusiv de 3,2 miliarde de euro din Fondul European de Dezvoltare Regională în perioada 2007-2013. Programele UE au furnizat o sumă suplimentară de 1,2 miliarde de euro pentru patrimoniul rural și aproximativ 100 de milioane de euro pentru cercetare legată de patrimoniu. Se preconizează că patrimoniul cultural va beneficia de investiții și mai mari din partea UE în perioada 2014-2020. Există, totodată, oportunități semnificative de finanțare în multe domenii legate de patrimoniul cultural, precum dezvoltarea locală și regională, educația, sprijinul
pentru IMM-uri și turismul. Într-adevăr, turismul din UE produce 415 miliarde de euro pe an și include 15 milioane de locuri de muncă - multe dintre ele legate de patrimoniu, în mod direct sau indirect. Aproximativ 27% dintre călătorii din UE intervievați în cadrul unui sondaj Eurobarometru pe tema turismului (în mai 2011) au declarat că patrimoniul cultural a fost un element-cheie în alegerea destinației.
Poate exemplul cel mai cunoscut al ultimilor ani vine din Balcani și este refacerea orașului Mostar, principala atracție turistică din Bosnia Herțegovina.
Europa investește miliarde în patrimoniul cultural
17
Podul superb din centrul orașului a fost distrus în timpul războiului și a fost refăcut conform vechilor schițe. Întregul proiect de restaurare a costat 15 milioane de dolari, bani proveniți din fonduri europene, dar investiția a meritat din plin, pentru că în prezent sute de mii de turiști din întreaga lume aduc prosperitate orașului.
Androulla Vassiliou, comisarul european pentru educație, cultură, multilingvism și tineret, a declarat:
„Europa trebuie să valorifice la maximum valoarea intrinsecă, economică și socială a patrimoniului său cultural; ea ar trebui să fie centrul inovării bazate pe patrimoniu, să profite de oportunitățile create prin digitalizare și să promoveze în toată lumea cunoștințele noastre de specialitate despre patrimoniu. Trebuie să încurajăm peste
tot în Uniunea Europeană adoptarea unei abordări mai prietenoase în cadrul siturilor și a muzeelor din patrimoniu, care ar trebui să recurgă la tehnici și tehnologii noi pentru a atrage vizitatori și în special pentru a trezi interesul tinerilor”.
Turismul rural – exemple de bună practicăNu se poate spune că turismul rural este un fenomen nou în țările Uniunii Europene. Cazarea turiștilor la sate se practică de foarte mult timp, mai mult sau mai puțin organizat. Ceea ce se poate spune că este nou este amploarea pe care a luat-o fenomenul turistic în spațiul rural. Numeroase organizații de turism, din diverse țări europene, se preocupă de organizarea și instituționalizarea turismului în spațiul
rural, apărând astfel necesitatea de a crea sau recrea ambientul rustic-rural, sub multiple forme: sate de vacanță, vacanțe la ferme, sate-club, sate pentru tineret, stațiuni rurale de odihnă, precum și satul turistic. Satele turistice sunt solicitate de diferite categorii de turiști, cum ar fi turiștii cu copii și tineretul, care doresc să-și petreacă vacanța sau concediul într-o zonă liniștită și la prețuri accesibile.
Androulla Vassiliou
18
„Turismul verde” a atras în special europenii, în mod deosebit locuitorii marilor aglomerări urbane, dar nu numai. Atât prestatorii, cât și turiștii încearcă o armonizare a interesului pentru o vacanță excelentă cu dorința de a îmbunătăți impactul acesteia asupra mediului înconjurător. Aceste preocupări fac ca din ce în ce mai mulți turiști - an de an mai numeroși – să descopere libertatea
și facilitatea practicării turismului în spațiul rural. În general, acești turiști doresc condiții de cazare și viață tipic rurale, un grad de confort decent, preparate culinare tradiționale și specifice regiunii în care se află, așteptând o diversificare în timp a ofertei.
Conceptul de turism rural diferă însă de la o țară la alta, în ceea ce privește spațiul de cazare oferit și activitățile pe care le implică.
19
Belgia și-a construit veritabile nuclee pentru turismul rural prin asocierea a 5-6 familii care investesc, derulează activitățile și împart profitul. Prezența turismului rural a încurajat producția locală alimentară, cointeresând direct micii producători. Danemarca a promovat produsul turistic rural denumit „vacanțe active”. Sunt oferite servicii complete (pensiune la fermă) în 22 de așezări rurale cu 3.000 de locuri de cazare. Un program asemănător se derulează și în Olanda.
Pentru cei care nu știu, veterana turismului rural european este Franța, a cărei asociație, Gîtes de France, s-a înființat în 1951 și în prezent are, drept membri, proprietari a peste 55.000 de pensiuni. Primul proprietar înregistrat a fost senatorul Emile Aubert, care a creat o pensiune în zona Alpilor de Jos.
Finlanda are omologate peste 500 de sate turistice, cu peste 10.000 de locuri de cazare. Beneficiind de un cadru natural de excepție, rezultat din alăturarea oglinzilor de apă (18.800 de lacuri) cu păduri (68% din teritoriul țării), precum și de celebrele nopți albe, vara, sau spectaculoasa auroră boreală, iarna, Finlanda oferă doritorilor de liniște și destindere posibilități de agrement multiple (schi, pescuit, saună, echitație), inclusiv participarea la diverse lucrări agricole în fermele agroturistice gazdă. Polonia deține peste 3.000 de sate turistice, primele amenajări turistice rurale apărând în jurul anului 1970, zonele rurale preluând importante efective turistice interne și internaționale, descongestionând astfel marile zone și centre, practic sufocate în timpul sezonului. Satele turistice au apărut ca urmare a inițiativelor locale, pe baza unui nomenclator de criterii, fiind omologate printr-un certificat de clasificare de către Centrul Național de Informații Turistice.
Irlanda dispune de circa 500 de ferme cu capacități de cazare pentru 6-10 persoane, în care se oferă servicii complete sau parțiale, la care se adaugă activități de agrement diversificate (echitație, pescuit, escaladă, golf).
20
RESTAURAREA PATRIMONIULUI CONSTRUIT ȘI OPORTUNITĂȚI DE AFACERI
21
Renovarea şi dezvoltarea satelor, cheia turismului rural de succes
Patrimoniul cultural este mai mult decât ce ne-au lăsat înaintașii. Este atât istoria din clădiri, artefacte și situri, cât și o sursă ce poate fi valorificată inclusiv economic pentru a fi lăsată urmașilor.
Multe dintre satele românești ar putea intra într-un traseu turistic, ceea ce le-ar aduce mari avantaje financiare, ar dezvolta forme rodnice de turism rural. Așa, oamenii ar înțelege că turiștii preferă tradiția și, în loc să-și facă vile de beton, ar păstra casele vechi, modernizându-le fără a le schimba arhitectura. Nu e o noutate, există deja zeci de exemple de succes în satele care nuși-au lasat tradițiile să moară și au profitat, în schimb, de istorie.
Cele mai importante inițiative și proiecte de reabilitare și conservare a patrimoniului aparțin unor organizații internaționale. Una dintre ele este „Mihai Eminescu Trust”, care restaurează de mulți ani case și biserici din Transilvania. Britanicii, în special, sunt deosebit de interesați de repunerea în circuitul turistic a arealului satelor săsești. Și asta de la cel mai înalt nivel. Însuși prințul Charles, moștenitorul coroanei britanice, este un obișnuit al zonei. Alteța Sa a vizitat, de mai multe ori în ultimii ani, o serie de localități
din Ardeal, unde fundațiile sale finanțează proiecte destinate păstrării valorilor și tradițiilor locale și dezvoltării durabile a acestor localități. Accentul nu se pune însă pe promovarea turismului.
Apold, Biertan, Mălâncrav, Homorod, Rupea, Viscri sunt numai câteva dintre satele care mai păstrează încă amprenta vieții de la țară – o raritate în Europa zilelor noastre. Adevărat fenomen arhitectural european, zona satelor săsești din Transilvania include capodopere cum ar fi bisericile medievale fortificate – așa-numitele cetăți țărănești, iar așezările stau și astăzi mărturie asupra existenței unei culturi agricole bogate și bine consolidate în Europa de Est.
„Modelul european trebuie adaptat la România. Există o federație internațională a celor mai frumoase sate din lume. În Valonia sunt 24, în Italia 200, în Canada sunt 36. În Franța s-a pus accent pe specificul local și astăzi fiecare sat selecționat trăiește turistic, din „gloria” locală: din vin, dansuri sau artizanat. Modelul s-a răspândit cu succes, în mai multe zone”, spune Nicolae Marghiol, coordonatorul proiectului „Cele mai frumoase sate din România”.
22
Satul în care tradițiile nu sunt lăsate să moară
Fostă localitate minieră, ce a trăit apoi din agricultură și zootehnie, Rimetea (jud. Alba) a devenit agroturistică grație unui program de restaurare și conservare, început în 1996. Programul, întreprins de fundația Transylvania Trust, cu sprijin financiar din Ungaria, i-a convins pe localnici să nu-și mai demoleze casele, devenite acum pensiuni, și a revitalizat meșteșugurile în sat.
Pe tot parcursul anului, turiștii vin la Rimetea să simtă locul, să-l trăiască, să locuiască în una dintre cele peste 50 de pensiuni care s-au construit aici tocmai pentru a veni în întâmpinarea musafirilor. Satul este singura localitate europeană care a primit medalia de argint „Europa Noastră”, în anul 1999, din partea Uniunii Europene.
Rimetea face parte din patrimoniul UNESCO și locuitorii săi au înțeles importanța păstrării tradițiilor. La fiecare sfârșit de iarnă, are loc spectacolul original al rimetenilor, numit „fârșang cu măști”. Cu această ocazie, flăcăii exorcizează simbolic răul din comunitate: pocnesc din bici, murdăresc fetele cu cremă de ghete… și distrug un coșciug care reprezintă iarna și anul vechi. În Rimetea nu există geamuri termopan, nici uși metalice, nici fațade moderne. Satul vede lumea prin geamuri duble, mici, cu obloane de lemn, cu porți de lemn cu balamale ungurești, înflorate.
23
„Turismul rural reprezintă o oportunitate pentru români de a privi către valorile străvechi ale acestor meleaguri, începând de la tradiții, obiceiuri și până la frumusețile locurilor. Tot mai mulți români din toate regiunile țării se vor familiariza cu
Bucuria traiului simplu de la ţară - un altfel de proiect turistic
beneficiile oferite de turismul rural. Este o șansă pentru toți să ne reîntoarcem cu fața către România”, a subliniat Mișu Chiruc, președintele executiv al Asociației Naționale de Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC).
Și Brebul din Maramureș s-a păstrat același: un sat tipic românesc, cu obiceiuri neschimbate, cu oameni harnici, fericiți în simplitatea lor, un sat ca un uriaș muzeu în aer liber. De Breb s-a îndrăgostit, în urmă cu mulți ani, până și prințul Charles. Și nu numai că s-a îndrăgostit, ci a ținut cu orice preț să și aibă o părticică din sat: și-a cumpărat aici două case vechi, din lemn.
Duncan Ridgley, fost paparazzo în Marea Britanie, care a ajuns la Breb cu prințul Charles, s-a mutat definitiv aici. A cumpărat și el două case vechi, din lemn, le-a recondiționat și a pus pe picioare ceea ce se cheamă The Village Hotel, unul dintre multele locuri de cazare din sat.
Recent, Carpatair Magazine a inclus localitatea Breb în Top 10 cele mai frumoase sate din România. Fotografii străini sunt atrași ca de un magnet de Breb, de rezervațiile naturale, printre care și Lacul Morărenilor
și Creasta Cocoșului, precum și de biserica veche din lemn, din anul 1300. Dar poate cea mai mare mândrie a Brebului e faptul că se încăpățânează să nu-și uite tradițiile și obiceiurile, să pună ospitalitatea pe primul loc și să deschidă ușa oricărui vizitator care vrea să simtă ce înseamnă satul românesc autentic.
24
România are mai multe pensiuni agroturistice decât hoteluri
Studiile de brand au accentuat faptul că autenticitatea traiului la țară, bogăția peisajului rural, dar și gastronomia locală sunt elemente care contribuie la definirea ofertei românești de turism, în general, și a celei de turism rural, în special. Astfel, în ultimii ani, turismul rural s-a situat pe primul loc din punctul de vedere al evoluției circulației turistice.
În prezent, Asociația Națională pentru Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC) are 31 de filiale județene, 2.500 de membri și
pensiuni turistice și agroturistice în 770 de sate românești.
Potrivit datelor centralizate de Institutul Național de Statistică, până la data de 31 iulie 2014, în România existau 6.130 de unități de cazare, cu 121 mai multe decât în același interval al anului 2013. În ceea ce privește pensiunile agroturistice, al căror număr l-a depășit pe cel al hotelurilor, 1.665 de unități funcționau la sfârșitul lunii iulie 2014, cu 67 mai multe decât în aceeași perioadă a anului trecut. În hoteluri, numărul de camere a crescut cu 1.444 față de 2013, iar în privința pensiunilor agroturistice creșterea a fost cu 776 de camere față de 2013.
În primele șapte luni ale anului 2014, România a avut o capacitate de 311.300 de locuri de cazare, dintre care 186.200 în hoteluri și 30.500 de locuri în pensiunile agroturistice.
Din punct de vedere arhitectural, pensiunile turistice sunt fie construcții amenajate în stil modern, fie autentice case țărănești, reabilitate, păstrând specificul zonei. Fiecare tip de casă se adresează unui anumit gen de turiști, cei mai pretențiosi alegând casele moderne, cei din străinătate și iubitorii de natură și folclor simțindu-se foarte bine în case vechi, autentice.
25
PERSPECTIVA OPERATORILOR DIN TURISM
Anul trecut, numărul pensiunilor agroturistice din România l-a depășit pe cel al hotelurilor și asta nu pentru că românii preferă să-și petreacă vacanța într-un sat, alături de oameni care nu au uitat tradiția și obiceiurile străvechi, ci pentru că străinii sunt fascinați de viața simplă de la țară. Ei sunt cei care i-au motivat pe români să investească în bătrâna casă a bunicii și s-o transforme în pensiune pentru vizitatorii veniți de peste hotare. Pentru că aici încă mai pot vedea o biserică veche de sute de ani, un castel la fel de vechi și mai pot gusta din legumele culese cu mâna lor, din grădina gazdei.
Comuna Sâncraiu, județul Cluj – peste 10.000 de turiști anual
Oamenii din Sâncraiu, județul Cluj, au avut intuiția bunului gust și a simplității și au renovat toate cele 46 de pensiuni din sat în stil tradițional. După ce a rămas șomer, Ștefan Vincze, fost profesor de liceu, a pus la punct agenția de turism din Sâncraiu. A fost scânteia care a aprins iar focul în vetrele caselor vechi din sat. Omul a început să promoveze locurile iubite la tot felul de târguri internaționale și vecinii săi au simțit repede diferența. Mii de turiști au început să ceară aici găzduire
pentru vacanță. Însuși Jonathan Scheele, fost președinte al Comisiei Europene, a trecut localitatea în rândul satelor europene care trebuie vizitate.
Sâncraiu primește în fiecare an 10.000 de turiști, cât populația stațiunii Sinaia. Nu e de mirare, pentru că satul are propria agenție de turism. Ștefan Vincze, directorul general al agenției, spune că nimic nu se compară cu o vacanță la țară.
26
„Pensiunile noastre sunt mici, au câte două-trei camere. Aici, și nu mă refer doar la satul nostru, ci la toate satele din România care au mers în această direcție, poți să stai de vorbă cu gazda, dar dacă vrei intimitate, o ai. La hotel, turistul primește cheia de la camera X și de acolo nu se mai ocupă nimeni de el. La țară, în schimb, se poate forma o prietenie între turiști și gazde. Aici vorbim despre turismul „uman”, care e mai aproape de suflet. Aici
mâncăm doar ceea ce producem, începând de la zarzavaturi și până la porcul pe care îl creștem și îl tăiem. Sunt multe atuuri care atrag turiștii în satele românești, mi-ar lua o eternitate să le înșir pe toate. În sate găsești căldură sufletească și simplitate. Un om care se bucură să te aibă la el în casă, să-ți pună mâncarea pe masă. Sunt lucruri care înseamnă ceva, mai ales pentru cei care trăiesc în oraș”, povestește Ștefan Vincze.
27
80% dintre turiști provin din străinătate
Așa se face că de satele românești sunt atrași turiști din întreaga Europă, dar și din Japonia, Statele Unite ale Americii sau Canada. În Sâncraiu, dar și în celelalte sate care și-au creat
o identitate în jurul istoriei, de cele mai multe ori potențată de patrimoniul cultural restaurat, oamenii s-au transformat din țărani autentici în agenți de turism fără să realizeze asta. Au ales să valorifice ceea ce istoria le-a lăsat, iar peste noapte și-au dat seama că o întreagă lume apreciază munca lor. Acum sunt convinși că orice investiție
în clădirile care reprezintă patrimoniul unui oraș este necesară, contribuind la buna imagine a orașului, și implicit la atragerea turiștilor și investițiilor în sectorul hotelier, care s-ar putea dezvolta ulterior.
„Fără aceste elemente de patrimoniu cultural, nu am mai fi noi, nu am mai avea un punct de unde să pornim în aventura asta care face istorie acum. Renovarea acestor posibile obiective turistice ar atrage automat interesul tour-operatorilor, care le-ar putea include în cadrul unor circuite turistice
28
culturale. Lumea este însetată de cultură și istorie și orice refacere ar însemna un punct de atractivitate.
Există, în România, sute de locuri care sunt de o frumusețe rară atât prin existența unor clădiri care au fost ridicate cu secole în urmă, cât și prin căldura oamenilor care locuiesc acolo. Turiștii asta caută, nu vor camere de hotel standard, cu un pat mare și prosoape albe. Păturile cusute de bunicile noastre îi impresionează mult mai tare. Majoritatea turiștilor noștri, adică 80% dintre ei, sunt din străinătate. Turiștii români parcă ne ocolesc, dar ne caută oameni din toate colțurile lumii. Avem tabără de dansuri populare pentru care vin special, în fiecare an, grupuri de dansatori din Japonia,
Statele Unite, Canada, toate țările Europei și chiar din Argentina. Am avut turiști chiar și din insulele Hawaii. Foarte mulți dintre ei vin din Ungaria, pentru că suntem aproape de graniță, de partea estică a Ungariei”, mai spune proprietarul agenției de turism, Ștefan Vincze.
„Patrimoniul cultural are, fără îndoială, valoare economică. Elementele patri-moniale cu valoare deosebită atrag turiștii din toată lumea. Chiar și în cazul în care valoarea lor culturală are numai semnificație locală sau regională, ele pot fi valorificate și promovate în așa fel încât să crească atractivitatea turistică a zonei, aducând venituri suplimentare populației, contribuind la crearea de locuri de muncă, stimulând diverse ramuri economice legate de activitatea de turism”, conchide domnul Vincze.
29
SAT DE SINE STĂTĂTOR. PATRIMONIUL CULTURAL - RESURSĂ PENTRU REVITALIZAREA COMUNITĂȚII ȘI ÎMBUNĂTĂȚIREA CALITĂȚII VIEȚII
Discuția despre potențialul patrimoniului construit se învârte de cele mai multe ori în jurul turismului. Dar există și alte căi prin care patrimoniul poate contribui la bunăstarea comunităților locale. Fundația Mihai Eminescu Trust, Asociația Monumentum sau Fundația Transylvania Trust sunt doar câteva dintre organizațiile care încearcă să implice patrimoniul construit ca resursă pentru un sat de sine stătător.
Multe dintre satele din centrul și sudul Transilvaniei au rămas pustii, odată cu emigrarea în masă a sașilor din Transilvania în perioada comunistă. Ceea ce a urmat a fost un proces rapid de degradare a fondului construit din aceste sate. Din păcate, procesul depopulării satelor a continuat și
Alternativa la turismul rural- o altă perspectivă
30
mai abrupt la începutul perioadei post-comuniste, atunci când oricum viața rurală din România a suferit din cauza prăbușirii sistemului agricol. Valoarea primordială a acestor sate cu locuințe și hambare țărănești construite în jurul bisericilor fortificate constă în faptul că ele au rămas aproape neschimbate din vremurile Evului
Mediu, conservând un mod de existență în comuniune cu natura. Această valoare patrimonială este completată de o cultură a construirii, de o știință a materialelor și tehnicilor tradiționale care e o resursă la fel de importantă. Acest patrimoniu poate sta la baza unei dezvoltări durabile a comunităților actuale.
31
Satul trainic
Fundația Mihai Eminescu Trust (www.mihaieminescutrust.ro) - o organizație non-profit aflată sub patronajul ASR Prințul de Wales - și-a propus să inițieze nu doar un proiect de reabilitare a patrimoniului construit al satelor săsești, ci și un proces de „revitalizare a comunităților rurale și îmbunătățire a calității vieții localnicilor prin folosirea responsabilă a patrimoniului cultural și natural”. În proiectul Satul de sine stătător, patrimoniul este nu doar obiectul intervenției, ci și instrumentul prin care se încearcă „adoptarea” patrimoniului de către comunitate. Astfel, fundația coordonează
procesul de restaurare a caselor, asigură resurse materiale și know-how prin specialiști străini, dar comunitatea locală este cea care pune în operă lucrările de execuție. Oamenii locului sunt inițiați în tehnici tradiționale de construcție, primesc sprijin să pornească și să realizeze ateliere meșteșugărești sau activități în agroturism. În acest fel restaurarea caselor pune în mișcare rotițe economice și sociale care stau la baza unei dezvoltări sănătoase și responsabile. Oamenii sunt implicați de la bun început în procesul de restaurare, de la discuțiile premergătoare, la deciziile asupra caselor pe care se face intervenția, și până la execuția în detaliu a lucrărilor.
Faptul că oamenii sunt instruiți în tehnici tradiționale și metodele de intervenție la clădirile istorice nu are doar efectul asigurării unei surse de venit pentru locuitori, ci și efectul de a responsabiliza comunitatea asupra faptului că patrimoniul construit și natural este o resursă a dezvoltării durabile. Numai în satul Viscri (jud. Brașov) au fost restaurate prin acest proiect câteva sute de clădiri (biserica, școala, case particulare sau de stat, porți, garduri, hambare și curți). Alte zeci de clădiri (inclusiv patru biserici fortificate săsești și două biserici ortodoxe) au fost restaurate parțial sau total în alte sate din comunele Bunești și Saschiz.
32
palatul bánffy - Înapoi la meșteșug
Deși Palatul Bánffy de la Bonțida (jud. Cluj) este azi în parte o ruină care mai amintește doar vag de farmecul palatului supranumit cândva „Versailles-ul de Transilvania”, Fundația Transylvania Trust (www.transylvaniatrust.ro) face din acest loc un centru al culturii vii. Șantierul de restaurare a palatului baroc a devenit Centrul de Specializare în Reabilitarea Patri-moniului Construit, adică un atelier de reabilitare a patrimoniului și de instruire în meseriile de construcție tradiționale în care se învață practic, lucrând cu propriile mâini. Iar acest mod de a învăța este cel mai prețios. Este un win win situation, căci din acest program au de câștigat atât cei care urmează cursurile, cât și monumentul care
are astfel șansa de a renaște. La Bonțida, valorificarea patrimoniului și dezvoltarea durabilă merg mână în mână.
33
Mai mult decât atât, domeniul palatului a devenit loc de desfășurare a unor evenimente culturale efervescente, precum festivalul de muzică electronică Electric Castle sau festivalul de film TIFF. Astfel, patrimoniul cultural devine resursă pentru a crea un sentiment de mândrie civică și de
apartenență la loc și pentru a conștientiza potențialul patrimoniului construit. Prin toate aceste proiecte aplicate s-a demonstrat că valorile de patrimoniu construit pot susține o comunitate sătească și că el poate fi catalizator social pentru revitalizarea comunității.
34
Puterea exemplului prin oamenii locului
Se tot spune că arhitectura tradițională rurală e pe cale de dispariție. Cum ar trebui conservat un sat tradițional? Care sunt elementele care îi definesc caracterul special și valoarea? Satul Daia (jud. Mureș), de pildă, și-a păstrat substanța autentică de sat săsesc în ciuda stării avansate de degradare în care
se află casele în prezent. Pentru a conștientiza valoarea de patrimoniu a arhitecturii rurale, Asociația Monumentum (www.asociatiamonumentum.ro) și-a propus, într-o primă etapă, să expună prin panouri informative exemple negative și exemple pozitive de restaurare a caselor vechi. Nimic nu e mai grăitor decât puterea exemplului, așa că, în a doua etapă, Asociația a sprijinit restaurarea câtorva case din sat, afectate mai grav de degradare sau ai căror proprietari s-au arătat dispuși să se implice în program. Casele reparate de mâna și prin priceperea oamenilor locului, instruiți de organizație, sunt exemple palpabile că se poa Ali Cobrin te și că materiale tradiționale precum lemnul, varul, țigla și cărămida sunt mai la îndemână și mai sănătoase decât betonul, inoxul și PVC-ul.
De pe urma producerii acestor materiale tradiționale și a aplicării tehnicilor tra-diționale are de câștigat nu doar patrimoniul construit, ci și comunitatea locală. Căci aceste materiale tradiționale sunt produse local. Asociația Monumentum a construit o țiglărie și a adus un meșter din secuime care va lucra împreună cu localnicii la manufacturarea țiglei și cărămizii. Beneficiile sunt multiple: locuri de muncă, materiale ieftine, de mai bună calitate și mai durabile decât
35
țiglele produse industrial și, mai ales, întreținerea unei economii locale de sine stătătoare, bazată pe patrimoniu.
Conservarea patrimoniului cultural nu înseamnă doar conservarea patrimoniului construit, ci păstrarea unui mod de viață și a unui tip de relații
economice și sociale care asigură calitate vieții rurale și bunăstare pe termen lung. Satul de sine stătător este satul în care patrimoniul, meșteșugurile tradiționale și tehnicile tradiționale de construire nu sunt doar elemente de muzeu expuse turiștilor în sezon turistic, ci parte a vieții de zi cu zi.
36
Concluzii:PNDR 2014-2020 – satul românesc, de la ruină la motor de dezvoltare economică
Prin mediul rural, România reprezintă, la nivelul Uniunii Europene, un spațiu unic în care obiceiurile, meșteșugurile, tradițiile, pe scurt, modul de a trăi al oamenilor de la sat mai păstrează încă, uneori nealterat, farmecul vremurilor de demult. La fel și patrimoniul construit se conservă, în mare parte, destul de bine, nealterat de tendințele timpului prezent.
Există însă și semnale de alarmă care pot fi trase în ceea ce privește cazurile, deloc puține, în care satele au fost parțial sau complet decimate de dragul unei modernizări prost înțelese a spațiului locuit. De asemenea, modul de a trăi al celor ce locuiesc în mediul rural s-a îndepărtat periculos de mult de specificul firesc al vieții la țară, ceea ce duce, de cele mai multe ori, la sărăcie și deteriorarea continuă a calității vieții. Meșteșugurile și AŞA NU
AŞA DA
37
ocupațiile specifice satelor sau turismul rural sunt, așa cum dovedesc numeroasele exemple prezentate în paginile acestei publicații, o șansă reală de revitalizare a satului.
Tocmai pentru că în Europa acest tip de așezare rurală este aproape complet pierdut, satele din România au posibilitatea de a oferi ceva cu adevărat inedit spațiului comunitar. Interesul tot mai mare al turiștilor din străinătate este un semn care nu mai poate fi ignorat: se poate ajunge de la sărăcie și ruină la prosperitate, dar numai dacă profităm cu înțelepciune de ceea ce am moștenit. Succesul industriei turismului în celelalte țări din UE este o certitudine, cifra de afaceri a operatorilor din turism este impresionantă,
Dezvoltarea durabilă prin restaurarea patrimoniului
iar potențialul României de a se alinia la acest trend este real. Împreună cu frumusețea naturii, patrimoniul construit poate asigura
AŞA NU
AŞA DA
AŞA DA
38
o viață mai bună pentru generațiile care vin, iar dezvoltarea durabilă se poate transforma, dintr-un concept economic, într-o realitate vie. Dar dacă patrimoniul natural și clădirile monument sunt doar exploatate, fără a
fi conservate, viitorul satului românesc e sumbru. Depopularea va continua poate chiar mai violent decât acum și tot ceea ce e valoros va dispărea definitiv, în câteva decenii.
De la restaurarea satului la restaurarea unui stil de viațăExistă însă și exemple care dovedesc că efortul restaurator poate merge mai departe de salvarea imobilelor. Unele proiecte au reușit să restaureze chiar viața la sat, cu meșteșuguri, cu îndeletniciri și aspirații specifice. O localitate care se transformă într-un șantier de restaurare are nevoie de mână de lucru și primii care sunt chemați AŞA NU
AŞA DA
să semneze formele de angajare sunt chiar locuitorii din zonă, uneori chiar proprietari sau chiriași ai locuințelor ce urmează să fie restaurate.
Numeroși specialiști, dar și personalități de prestigiu din străinătate, au venit în România, s-au atașat de valorile autentice pe care le-au găsit aici, au investit bani și pricepere pentru a salva patrimoniul cultural și i-au implorat pe
39
PNDR 2014-2020bani pentru satul românesc
localnici să oprească devastarea adevăratelor bogății ale țării noastre.
AŞA NU
AŞA DA
E poate timpul ca și noi să devenim conștienți de ceea ce am moștenit și mai ales de responsabilitatea de a lăsa mai departe cel puțin la fel de mult cât am primit. Acum, mai mult ca oricând, acest lucru este la îndemâna
celor ale căror decizii pot schimba lucrurile în bine. Prin Măsura 7 din cadrul PNDR 2014-2020, banii necesari pentru investiții în infrastructură pot ajunge la sat. Bani care pot crea locuri de muncă și pot schimba viața celor ce încă aleg să nu plece la oraș sau în străinătate.
Totodată, prin sub-măsura 7.6 din cadrul PNDR, imobilele de interes local și regional pot fi restaurate conform legilor în vigoare și pot reîmprospăta fața uneori ponosită a satului.
Infrastructura modernă și patrimoniul construit, conservat și restaurat sunt un tandem care garantează reușita, atât în ceea ce privește turismul rural, cât și potențarea unui stil de viață specific satului, dar prosper și ancorat în realitățile secolului XXI.
40
BibliografieMinisterul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, „Fişele măsurilor PNDR 2014-2020”.
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, „Programare 2014-2020 – PNDR”
http://www.amosnews.ro/ziua-satului-romanesc-mdrt-promoveaza-la-brasov-turismul-rural-2012-05-11
http://ivisit.ro/tendinte-turistice-romania-are-mai-multe-pensiuni-agroturistice-decat-hoteluri-2411/
Comisia Europeană, Comunicat de Presă http://europa.eu/rapid/press-release_IP-14-854_ro.htm
Turismul rural în Danemarca, Irlanda, Portugalia, Belgia, Italia şi Finlanda www.recolta.eu
www.mihaieminescutrust.ro
www.transylvaniatrust.ro
www.asociatiamonumentum.ro
41
Contact:
Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR)
Str. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, Bucureşti, cod poştal 020961
Tel.: 031 690 0214, Fax.: 031 690 0215
E-mail: [email protected]
Internet: www.rndr.ro
Această publicaţie a fost realizată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România în cadrul proiectului „Înfiinţarea şi sprijinirea
Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală”. Proiect cofinanţat prin FEADR prin Măsura 511 din cadrul PNDR 2007 - 2013.
2015
Conţinutul acestei publicaţii nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.
Se distribuie gratuit.
Departamentul Publicaţii USR
Ministerul Agriculturiiși Dezvoltării Rurale
