Analiza comparativă între

ISO 14040-14043 “Evaluarea ciclului

de viaţă”

şi

ISO 14020-14024 “Etichete şi

declaraţii de mediu”

Cuprins:

ISO 14040-14043 “Evaluarea ciclului de viaţă”

ISO 14020-14024 “Etichete şi declaraţii de mediu”

Asemănări

Deosebiri

Bibliografie

ISO 14040-14043 "Evaluarea ciclului de viata”

SR EN ISO 14040:2002 Management de mediu. Evaluarea ciclului de viaţă.

Principii şi cadru de lucru. Conform standardului SR EN ISO 14040:2002 prin ciclu de

viaţă se înţeleg "etapele consecutive şi intercorelate ale unui sistem-produs, de la achiziţia

materiilor prime sau generarea resurselor naturale până la post-utilizare". Sistemul total

de procese unitare (elementare) implicate în ciclul de viaţă al unui produs este denumit

"sistem-produs". Termenul "proces unitar" se referă la orice fel de activitate care produce

o ieşire cu valoare economică, de exemplu oţel, electricitate etc. sau care oferă un

serviciu cu valoare economică, de exemplu transport sau managementul deşeurilor.

Termenul "produs" este considerat în cel mai larg sens - incluzând bunuri fizice şi

servicii, atât la niveluri operaţionale, cât şi strategice.

Obiectivele analizei constă în evaluarea riscului, evaluarea performanţei de

mediu, auditarea de mediu şi evaluarea impactului de mediu, identificarea schimbărilor

posibile în fiecare fază a ciclului de viaţă, care pot conduce la beneficii de mediu şi

economii de costuri generale. Standardele definesc principiile generale şi cadrul de lucru

pentru conducerea şi raportarea studiilor LCA (SR EN ISO 14040:2007 şi ISO

14040:2006), oferă recomandări privind cerinţele şi liniile directoare pentru evaluarea

ciclului de viaţă (SR EN ISO 14044:2007 şi ISO 14044:2006).

SR EN ISO 14041:2002 Management de mediu. Evaluarea ciclului de viaţă.

Definirea scopului, domeniului de aplicare şi analiza de inventar.

SR EN ISO 14042:2002 Management de mediu. Evaluarea ciclului de viaţă.

Evaluarea impactului ciclului de viaţă.

SR EN ISO 14043:2003 Management de mediu. Evaluarea ciclului de viaţă.

Interpretarea ciclului de viaţă. Evaluarea ciclului de viata al produsului ca instrument

pentru monitorizarea impactului asupra mediului înconjurator.

Obiectivul general:

Dezvoltarea si promovarea unui instrument modern de analiza a modificarilor

aduse mediului inconjurator de activitatile economice;

De ce este nevoie de ECV?

Pentru a selecta din doua produse care îndeplinesc aceeaşi funcţie pe cel mai bun

din punct de vedere al mediului. Aceasta selecţie presupune efectuarea unor calcule,

utilizarea unor baze de date şi stabilirea unor ipoteze. Aceasta muncă este normată şi

poartă un nume: Evaluarea Ciclului de Viata (eng. Life Cycle Assessment - LCA)

Standarde:

ISO 14040: principii şi cadru general - 1997 (versiunea în limba română SR EN ISO

14040 / febr. 2002)

ISO 14041: definirea obiectievelor şi a domeniului de studiu; analiza de inventar-1998

(versiunea română SR EN ISO 14041 / dec. 2002)

ISO 14042: evaluarea impactului ciclului de viaţă - 2000

ISO 14043: interpretarea ciclului de viaţă - 2000

Derularea unei analize a ciclului de viaţă: etapele de lucru conform ISO 14000

Analiza Ciclului de Viata este un proces iterativ:

Etapa 1: Obiectivul si domeniul studiului (ISO 14040)

Determinarea obiectivelor studiului;

Alegerea unităţii funcţionale;

Delimitarea frontierelor sistemului;

Reprezentativitatea datelor;

Reguli de neglijare.

Etapa 2: Calculul şi analiza inventarului (ISO 14041)

Sistemul: construcţia arborelui ciclului de viaţă;

Colectarea datelor;

Utilizarea datelor;

Aplicarea regulilor de neglijare şi luare în considerare a coproduşilor;

Calculul de inventar;

Identificarea contribuţiei fluxurilor diferitelor etape ale ciclului de viaţă,

apoi identificarea etapelor reprezentative.

Etapa 3: Evaluarea impacturilor (ISO 14042)

Alegerea metodei de impact reţinuta pentru studiu;

Determinarea fluxurilor luate în calculul impacturilor;

Determinarea contribuţiei acestora la impacturi;

Calculul impacturilor;

Identificarea fluxului principal care contribuie la impacturi.

Etapa 4: Interpretarea rezultatelor (ISO 14043)

Identificarea punctelor forte şi slabe ale cazului studiat;

Răspunsurile obiectivelor fixate la prima etapă;

Validarea răspunsului dacă este necesar;

Colectarea de date complementare;

Analiza de sensibilitate, analiza scenariilor;

Detalii de aplicaţii şi limitări ale studiului;

Deschiderea către alte potenţiale studii.

ECV răspunde:

nevoilor interne ale întreprinderii:

o gestionarea fluxurilor de materiale şi energie;

o compararea tehnologiilor;

o optimizarea modului de scoatere din uz a produselor şi ambalajelor;

o implica o nouă abordare a conceptului de produs.

nevoilor externe ale întreprinderii:

o comunicări de mediu;

o contracararea publicităţii ecologiste prea simpliste;

o dialogul client / furnizor (tehnologii, servicii şi produse);

o loby european.

Aplicaţii ale ECV-ului: la nivelul managementul de mediu.

ISO 14020-14024 "Etichete si declaratii de mediu"

SR EN ISO 14020:2002 Etichete şi declaraţii de mediu. Principii generale).

Acest standard stabileşte principiile pentru dezvoltarea si utilizarea etichetelor si

declaratiile de mediu. Standardul este destinat a fi utilizat pentru scopuri de certificare si

înregistrare.

SR EN ISO 14021:2003 Etichete şi declaraţii de mediu. Declaraţii de mediu pe

proprie răspundere (Eco-etichetare de tipul II). Standardul stabileşte cadrul general

pentru declaraţiile de mediu pe proprie răspundere care includ declaraţii, simboluri şi

reprezentări grafice privind produsele.

SR EN ISO 14024:2001 Etichete şi declaraţii de mediu. Eco-etichetare de tipul I.

Principii şi proceduri. Standardul stabileste principiile si procedurile pentru dezvoltarea

programelor de eco-etichetare de tipul I, inclusiv selectia categoriilor de produse,

criteriilor de mediu pentru produs si caracteristicilor functionale ale produselor, precum si

pentru evaluarea conformitatii.

Acest Standard Internaţional stabileşte principiile directoare pentru dezvoltarea şi

utilizarea etichetelor ecologice şi declaraţii. Se intenţionează ca alte standarde aplicabile

în ISO 14020 sa fie folosite în conjuncţie cu acest standard internaţional. Acest Standard

International nu este destinat utilizării ca o specificaţie pentru scopuri de certificare şi

înregistrare.

NOTĂ: alte standarde internaţionale în serie sunt destinate să fie în concordanţă

cu principiile enunţate în prezentul standard internaţional. Other standards currently in

the ISO 14020 series are ISO 14021, ISO 14024 and ISO/TR 14025 (see Bibliography).

Alte standarde în prezent în ISO 14020 sunt seria ISO 14021, ISO 14024 şi ISO / TR

14025 (vezi Bibliografia).

Iso 14021 Prezentul standard internaţional specifică cerinţele pentru auto-

declarate creanţe de mediu, inclusiv declaraţii, simboluri şi grafice, privind produsele.

Acesta descrie în continuare termenii selectat frecvent utilizate în cererile de mediu şi

oferă calificările pentru utilizarea lor. Prezentul standard internaţional descrie, de

asemenea, o evaluare generală şi metodologia de verificare pentru auto-declarate creanţe

de mediu şi de evaluare specifice şi metodele de verificare pentru cererile selectate în

acest standard.

Acest Standard International nu se opune, suprascrie, sau în orice schimbare fel,

este necesar din punct de vedere informaţiile despre mediu, susţine sau etichetarea, sau

orice alte cerinţe legale aplicabile.

Iso 14024 Acest Standard Internaţional stabileşte principiile şi procedurile pentru

dezvoltarea de tip I, programe de etichetare ecologică, inclusiv selectarea de categorii de

produse, criteriile de produs de mediu şi caracteristicile funcţie de produs şi pentru

evaluarea şi demonstrarea conformităţii. Acest Standard Internaţional stabileşte, de

asemenea, procedurile de certificare pentru acordarea etichetei.

Ecoetichetarea de tip l

Etichetarea de tip l se referă la o etichetă de aprobare, bazată pe multiple criterii,

care se referă la ciclul de viaţă. Standardul ISO 14024 furnizează cerinţele de

funcţionare ale schemelor de etichetare, precum: „Lebăda Neagră” sau „Eco-Mark”

(marca ecologică japoneză). Standardul a fost adoptat ca un nivel de calitate de către

Reţeaua Internaţională de Ecoetichetare (Global Eco-Labelling Network – GEN),

Federaţia Internaţională a Organismelor de Ecoetichetare. Documentul furnizează

regulile menite a elimina unele critici privind ecoetichetarea şi furni-zează un ghid pentru

noile scheme în curs de elabo-rare.

Ecoetichetarea de tip ll

Standardul ISO 14021 stabileşte cerinţele cu pri-vire la conţinutul declaraţiilor

de mediu făcute pe proprie răspundere de furnizi, când nu există un program de terţă

parte. Aceasta este etichetarea de mediu de tip ll. De asemenea, standardul constituie un

ghid cu privire la modalităţile de evitare a unor probleme întâlnite la unele declaraţii de

mediu obiş-nuite, referitoare la caracterul reciclabil al unui pro-dus. El prezintă o

abordare similară cu cea a standar-dului ISO/CEI 17050:2004, Evaluarea conformităţii.

Declaraţia de conformitatea dată de furnizor1, în care toate declaraţiile furnizorilor

trebuie să se bazeze pe dovezi obiective.

Standardul a permis alinierea liniilor directoare utilizate pentru a sprijini

reglementarea declaraţiilor de mediu din diverse colţuri ale lumii. Datorită unei

reglementări mai riguroase, a creşterii responsabilită-ţii furnizorilor sau din cauza

neîncrederii consumatori-lor, numărul declaraţiilor de mediu pe proprie răs-pundere cu

privire la produse s-a redus semnificativ de la publicarea standardului. Totuşi, cele care

se înregistrează încă pe piaţă tind să se restrângă la cazurile în care informaţiile

comunicate sunt credibile. Primul standard elaborat, ISO 14020, Etichete şi declaraţii

de mediu. Principii generale, furnizează parametrii care asigură că etichetele şi

declaraţiile de mediu prezintă încredere, au un caracter nediscrimi-natoriu şi elimină orice

neînţelegere.

Scopul standardului este foarte larg, după cum sugerează şi titlul. Expresia

„etichetă de mediu” se referă la orice informaţie care apare pe produs sau pe ambalajul

acestuia, inclusiv logo-uri sau simboluri. Totuşi, când unele informaţii de acest tip apar

într-o reclamă TV care se referă la produs, nu mai avem de-a face cu o etichetă, ci cu o

„declaraţie de mediu”.

Asemănări:

- Ambele standarde ISO 14040-14043 cât şi ISO 14020-14024 sunt standarde

dezvoltate de Organizaţia Internaţionala de Standardizare.

- Cele doua standarde, ISO 14040-14043 şi ISO 14020-14024, au ca scop principal

protecţia mediului, dezvoltarea şi promovarea unui instrument modern de analiză

a modificărilor aduse mediului înconjurător de activităţile economice.

- Ambele standarde sunt folosite pentru imbunatatirea performantei

managementului de mediu si nu sunt destinate utilizării ca o specificaţie pentru

scopuri de certificare şi înregistrare.

- Cele două standarde urmăresc problemele esenţiale din domeniul pe care îl

studiază, analizează şi propun soluţii eficiente pentru rezolvarea acestora.

- Ambele standarde au ca rezultat reducerea cheltuielilor de realizare a produselor,

respectiv reducerea preţurilor acestora, ceea ce le face mai atractive şi determină

creşterea competitivităţii, şi recunoaşterea pe plan naţional, european şi

internaţional.

Deosebiri:

ISO 14040-14043

“Evaluarea ciclului de viaţă”

ISO 14020-14024

“Etichete şi declaraţii de mediu”

vizează etapele consecutive şi

intercorelate ale unui sistem-produs, de la

achiziţia materiilor prime sau generarea

resurselor naturale până la post utilizare.

sunt stabilite principiile directoare

pentru dezvoltarea şi utilizarea etichetelor

ecologice şi declaraţii de mediu.

etapele standardului: definirea clară

a scopului şi domeniului de activitate,

analiza inventarului intrărilor şi ieşirilor,

evaluarea impactului şi interpretarea

rezultatelor.

cuprinde: principii generale, declaraţii

de mediu pe propria răspundere, tipurile de

eco etichetări (tip I, tip II, tip III), principii şi

proceduri pentru dezvoltarea acestora.

se aplică managementului de

mediu.

se aplică oricărei organizaţii chiar

daca are sau nu un sistem de management al

mediului.

urmăreşte în principal partea

teoretică referitoare la evoluţia produselor

atât la niveluri operaţionale cât şi strategice

şi a efectelor asupra mediului înconjurător.

are în vedere partea practică, specifică

cerinţele pentru declaraţiile de mediu,

simboluri, grafice, schemele de etichetare

privind produsele.

Bibliografie:

“Manualul pentru Achiziţii Publice Verzi”, elaborat de

Comisia Europeană

Revista “Standardizarea”, Decembrie, 2006

http://www.aeroquality.ro/mediu-iso14001.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Evaluarea_ciclului_de_via

%C8%9B%C4%83