PROTECŢIA JURIDICĂ A PĂDURILOR-carmen

PROTECŢIA JURIDICĂ A PĂDURILORGĂŢĂLAN TRIFOI CARMEN-LENUŢA ANUL III DREPT-ID HUNEDOARA

PROTECŢIA JURIDICĂ A PĂDURILOR

I.DEFINIŢIA NOŢIUNII DE MEDIU

Cuvântul “mediu” nu exprimă şi nici nu acoperă o noţiune juridică, ci una globală, utilizată în toate domeniile de activitate, inclusiv în ramurile ştiinţei care se ocupă, direct sau indirect, de protecţia factorilor de mediu naturali şi artificiali.

Prin “mediu” înţelegem totalitatea factorilor naturali şi a celor creţi prin activităţi umane care, în strânsă interacţiune, influenţează echilibrul ecologic, determină condiţiile de viaţă pentru toate vietăţile de pe Terra şi cele de dezvoltare, în ansamblu, a societăţii umane.

Mediul natural se prezintă deosebit de complex şi variat, cuprinzând părţile vizibile şi invizibile ale naturii, adică tot ce este produs al naturii.Elementele mediului natural care reprezintă condiţia existenţei tuturor vieţuitoarelor, inclusiv a omului, sunt:

-terenurile de orice fel;-subsolul oricăror terenuri;-apele de suprafaţă şi subterane;-pădurile împreună cu celelalte părţi componente ale fondului

forestier;-aerul cu întreg spaţiul aerian;-fauna şi flora terestră şi acvatică.Mediul artificial este cel creat de mintea şi mâna omului,

adică bunurile care există datorită activităţii umane şi care reprezintă condiţiile materiale ale vieţii.Mediul artificial se compune din:

-aşezările umane unde oamenii locuiesc şi îşi desfăşoara activitatea cotidiană, activitatea profesională şi unde îşi p[etrec o parte însemnată a timpului;

1


-tot ce este creat de om şi se află în afara aşezărilor umane: şosele, autostrăzi, căi ferate, poduri, viaducte, baraje ş.a., care ,datorită importanţei economice deosebite pe care o reprezintă pentru viaţa economică şi socială, sunt supuse unui regim special de protecţie.

Este o cerinţă fundamentală ca fiecare element al mediului, fie el natural ori artificial, să fie sănătos, frumos, civilizat, capabil să influenţeze în bine viaţa, activitatea şi gândirea umană.

II. CADRUL LEGISLATIV

Protecţia pădurilor şi-a gasit reglementarea legală în mai multe acte normative:

-Codul silvic –legea nr.26/1996;-Lege fondului funciar nr.18/1991;-Legea protecţiei mediului nr.137/1995;-Ordonanţa nr.96/1998 a Guvernului României privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional;-Legea nr.81/1993 privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier ,situate pe terenurile proprietate publică privată şi economia vânatului ,cu modificările ulterioare;-Legea nr.31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice.

III.FONDUL FORESTIER NAŢIONAL

Potrivit art.1 ,Cod silvic “Pădurile,terenurile destinate împăduririi,cele care servesc nevoilor de cultură, producţie ori administraţie silvică, iazurile, albiile pâraielor, precum şi terenurile neproductive, incluse în amenajamentele silvice,

în condiţiile legii, constituie, indifirent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier naţional.

2


Fondul forestier naţional mai cuprinde:1) terenuri în curs de regenerare, cele degradate şi poienile stabilite prin amenajamentele silvice să fie împădurite;2) pepinierele, solariile, plantaţiile, culturile de răchită şi

cele cu arbuşti ornamentali şi fructiferi;3) terenurile destinate asigurării hranei vânatului şi

animalelor din dotarea unităţilor silvice;4) terenurile date în folosinţă temporară personalului silvic;5) terenurile ocupate de construcţii şi cele aferente

acestora, drumuri şi căi ferate forestiere, fazanerii, păstrăvării, crescătorii de animale, dotări tehnice specifice sectorului forestier.

Potrivit art.4 alin.(1) din Codul silvic, fondul forestier naţional este, după caz, proprietate publică ori proprietate privată; indiferent de forma de proprietate, fondul forestier este bun de interes naţional.

Fondul forestier naţional este supus regimului silvic, care constituie un sistem de norme tehnice silvice, economice şi juridice privind amenajarea, cultura, exploatarea, protecţia şi paza acestui fond, având ca finalitate asigurarea gospodăririi durabile a ecosistemelor forestiere; elaborarea sistemului de norme ce constituie regimul silvic revine Ministerului de Resort, care exercită şi controlul aplicării acestuia de către Regia Naţională a Pădurilor.

Regia Naţională a Pădurilor aplică regimul silvic în fondul forestier pe care îl administrează, prestează contra cost srvicii cu specific silvic în pădurile proprietate privată, ale altor deţinători, precum şi în vegetaţia forestieră din afara fondului forestier.

În vederea realizării cerinţelor legate de fondul forestier, acesta este supus unui regim propriu de gospodărire silvică.Gospodărirea fondului forestier proprietate publică cuprinde:

-amenajarea fondului forestier;-reconstrucţia ecologică;-regenerarea şi îngrijirea pădurilor;-protecţia pădurilor;

3


-paza fondului forestier;

-gospodărirea produselor specifice fondului forestier;-exploatarea masei lemnoase.

IV.NOŢIUNEA DE PĂDURE

“ Se socotesc păduri toate suprafeţele mai mari de 2500 mp, acoperite cu vegetaţie forestieră în limitele lor naturale, independent dacă au fost sau nu înscrise ca atare în registrele de mutaţiuni imobiliare” conform art.1 din Legea nr.204/1947.

Potrivit art.20 din Codul silvic, pădurile, după funcţiile pe care le îndeplinesc, se împart în “ grupe funcţionale” astfel:

1) grupa I cuprinde păduri cu funcţii speciale de protecţie a apelor, a solului, a climei şi a obiectivelor de interes naţional, păduri pentru recreere, păduri de ocrotire a genofondului şi ecofondului, precum şi pădurile declarate monumente ale naturii şi rezervaţii;

2) grupa a II-a cuprinde păduri cu funcţii de producţie şi de protecţie în care se urmăreşte să se realizeze în principal masa lemnoasă de calitate superioară şi alte produse ale pădurii şi, concomitent, protecţia calităţii factorilor de mediu.

Pădurile din grupa I funcţională nu pot constitui obiect al unor acte juridice de înstrăinare, în sensul că nu se poate reconstitui dreptul de proprietate privată.

Semnificaţia juridică a acestei clasificări constă în faptul că se pot afla în administrarea directă a direcţiilor silvice teritoriale ale Regiei Naţionale a Pădurilor numai pădurile de importanţă naţională, iar pădurile de importanţă locală se pot afla în administrarea directă a altor persoane juridice sau fizice.

În principiu, pădurile sunt susceptibile de apropriere, deci se află în circuitul civil. În mod excepţional când titularul dreptului de proprietate asupra pădurii este statul,asupra acestor păduri se pot exercita drepturi reale, fără însă a se putea dispune de acestea prin înstrăinare.

4


V.PROTECŢIA JURIDICĂ A PĂDURILOR PROPRIETATE PUBLICĂ

Pădurile se găsesc în contact direct permanent cu aerul şi apele; dacă acestea sunt poluate acţiunea poluării pădurilor este rapidă, ducând la modificarea radicală a configuraţiei ecosistemelor naturale.

Cel mai însemnat efect al poluării aerului asupra pădurilor îl constituie reducerile considerabile de creşteri, fapt ce duce în final la uscarea totală a arborilor cu influenţe negative asupra funcţiei recreative şi sanitare a pădurilor.Procentul de împădurire oscilează, în ţara noastră, în jurul a 27%. Cadrul legal al protecţiei şi dezvoltării pădurilor îl constituie Codul silvic din 1996, completat cu unele reglementări speciale în materie.

Regia Naţională a Pădurilor care are în administrarea sa fondul forestier naţional propritate publică, are îndatorirea de a lua măsuri de prevenire şi de combatere a dăunătorilor şi bolilor; pentru a proteja fauna şi flora se aplică metode biologice de combatere care să asigure echilibrul biologic.

Măsurile de prevenire şi combatere a dăunătorilor şi bolilor care prezintă pericol pentru păduri se stabilesc de către Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului împreună cu Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.

Deţinătorii cu orice titlu ai pădurilor, vegetaţii forestire din afara fondului forestier şi pajiştilor sunt obligaţi:

a) să menţină suprafaţa împădurită a vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier, fiind interzisă reducerea acesteia cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege;

b) să exploateze masa lemnoasă numai în limita posibilităţii pădurilor stabilită de amenajamentele silvice şi aprobate prin lege;

c) să asigure respectarea regulilor silvice de exploatare şi transport tehnologic a lemnului, stabilite conform legii, în scopul menţinerii biodiversităţii pădurilor şi a echilibrului ecologic;

d) să respecte regimul silvic pentru împădurirea suprafeţelor exploatate stabilite de autoritatea centrală pentru silvicultură în

5


acord cu condiţiile de utilizare durabilă a pădurilor, prevăzute de autoritatea centrală pentru protecţia mediului;

e) să asigure aplicarea măsurilor speciale de conservare pentru pădurile cu funcţii deosebite de protecţie, situate pe terenuri cu pante foarte mari cu procese de alunecare şi eroziune, pe grohotişuri, stâncării, la limita superioară de altitudine a vegetaţiei forestire, precum şi pentru alte asemenea păduri;

f) să respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetaţiei lemnoase de pe păşunile împădurite care îndeplinesc funcţii de protecţie a solului şi a resurselor de apă;

g) să asigure exploatarea raţională, organizarea şi amenajarea pajiştilor, în funcţie de capacitatea de refacere a acestora;

h) să exploateze resursele pădurii, fondul cinegetic şi piscicol, în limitele potenţialului de regenerare potrivit prevederilor legale;

i) să sesizeze autorităţile pentru protecţia mediului despre accidente sau activităţi care afectează ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre.

Deţinătorii de păduri şi terenuri cu vegetaţie forestieră mai au obligaţia să aplice întocmai măsurile de depistare, prevenire şi combatere a dăunătorilor şi bolilor, potrivit legii şi programelor de acţiuni stabilite, şi să coreleze tratamentele ce se efectuează în păduri cu cele ce se aplică la culturile agricole, precum şi pe păşuni şi fâneţe.

Reducerea suprafeţei pădurilor, în general a fondului forestier proprietate publică este interzisă.Prin excepţie, se admite ocuparea definitivă a unor terenuri din fondul forestier şi folosirea în alte scopuri decât cele silvice, cu respectarea cerinţelor legale pentru: construcţii cu destinaţie militară, căi ferate, şosele de importanţă deosebită, linii electrice de înaltă tensiune, forări, sonde şi echipamente aferente acestora, conducte magistrale de transport gaze sau petrol, ori pentru lucrări de îmbunătăţiri funciare, de gospodărire a apelor sau de realizare a unor noi surse de apă. Astfel de ocupări de terenuri din fondul forestier se fac, de regulă, pe bază de schimb, terenurile primite urmând a fi împădurite; beneficiarul scoaterii definitive de terenuri din fondul forestier, care nu dispune de teren echivalent pentru aceasta, va plăti deţinătorului de teren contravaloarea acestuia.

6


Legea admite şi scoaterea temporară a unor terenuri din fondul forestier proprietate publică, pentru folosirea în alte scopuri decât producţia silvică,cu sau fără defrişarea vegetaţiei

existente.Beneficiarul va plăti atât chiria pentru terenul respectiv, cât şi contravaloarea pierderii de creştere ca urmare a tăierii masei lemnoase, cheltuielile necesare reinstalării vegetaţiei forestiere şi întreţinerii acesteia până la realizarea stării de masiv, precum şi valoarea obiectivelor existente care se dezafectează ca urmare a transmiterii terenului.

Tot pentru protejarea pădurilor, la amplasarea de obiective industriale, unităţi comerciale sau de altă natură, la distanţe mai mici de 1 km de liziera pădurii, care prin funcţionare pot aduce prejudicii acesteia, beneficiarul va trebui să obţină, în prealabil, avizul Regiei Naţionale a Pădurilor.

Paza pădurilor pe care le administrează este asigurată de către Regia Naţională a Pădurilor împotriva tăierilor ilegale de arbori, furturilor, distrugerilor, degradărilor, păşunatului, braconajului şi altor fapte păgubitoare şi pentru prevenirea şi stingerea incendiilor.

Acţiunile de pază a pădurilor sunt sprijinite de prefecţi, consiliile judeţene şi locale şi unităţile de poliţie, conform prevederilor legale.Acţiunile de prevenire şi stingere a incendiilor sunt sprijinite şi formaţiile civile de pompieri, potrivit atribuţiilor legale; persoanele fizice aflate în zonele cu vegetaţie forestieră în care s-au produs incendii sunt obligate să participe la stingerea acestora.

Accesul în pădure cu autovehicule şi vehicule tractate de animale este permis numai pe drumurile forestire permanente în condiţiile respectării indicatoarelor de circulaţie; fac excepţie utilajele forestiere, vehiculele tractate de animale folosite la colectarea lemnului, precum şi vehiculele care poartă stupi.

Arborii destinaţi a fi tăiaţi se vor marca în prealabil cu ciocane silvice de către personalul silvic.

La exploatarea masei lemnoase, ocoalele silvice, agenţii economici şi persoanele fizice autorizate au obligaţia să folosească tehnologii de recoltare şi scoatere a lemnului din pădure care să nu ducă la degradarea solului şi a malurilor apelor, distrugerea sau

7


vătămarea seminţişului utilizabil, a arborilor nedestinaţi exploatării, peste limitele admise.

VI.PROTECŢIA JURIDICĂ A PĂDURILOR PROPRIETATE PRIVATĂ

Unele terenuri cu vegetaţie foresteiră au fost restituite foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, deci pe lângă propritatea publică există şi proprietatea privată asupra pădurilor.

Administrarea pădurilor proprietate privată se realizează de către proprietarii elementelor componente ale fondului forestier din această categorie individual sau în asociere.

Proprietarii de păduri şi terenuri din fondul forestier privat au obligaţia să le gospodărească în conformitate cu regimul silvic şi cu regulile privind protecţia mediului.Modul de gospodărire a fondului forestier privat este stabilit prin amenajamente silvice, care se întocmesc pe tipuri de pădure şi pe ansamblul localităţii, fără a afecta dreptul de proprietate.Nerespectarea acestor prevederi constituie contravenţie sau infracţiune, după caz.Cheltuielile aferente întocmirii acestor amenajamente silvice se suportă de la bugetul de stat.

Proprietarii fondului forestier privat trebuie să se îngrijească de regenerarea pădurilor după tăiereîn cel mult doi ani cu sprijinul tehnic al Regiei Naţionale a Pădurilor; în caz de nerespectare a acestor obligaţii, ministrul de resort, după somaţie, va dispune Regiei Naţionale a Pădurilor executarea prin ocolul silvic, pe contul proprietarului, a lucrărilor de reîmpădurire şi întreţinere până la regenerarea definitivă.

Devizul poate fi contestat de proprietar în termen de 30 de zile de la comunicare, la judecătorie.Devizul acceptat constituie titlu executoriu şi temei al executării silite; pe perioada executării lucrărilor de regenerare se interzice folosirea în alte scopuri a zonei forestiere.

8


În cazul producerii unor calamităţi naturale, acţiunea de reîmpădurire va fi sprijinită de Regia Naţională a Pădurilor prin acordarea de material săditor şi asistenţă tehnică, în mod gratuit.

Deţinătorii de păduri proprietate privată au obligaţia să le menţină în stare bună de sănătate, să execute la timp lucrările de igienă şi protecţie cu sprijinul tehnic al Regie Naţionale a Pădurilor;

dacă constată apariţia de boli şi dăunători vor semnala ocolul silvic şi vor executa lucrări de combatere a acestora.De asemenea au obligaţia să asigure paza pădurilor împotriva tăierilor ilegale de arbori, distrugeri de seminţe, incendiilor, furturilor, păşunatului neautorizat şi a altor fapte păgubitoare; contra cost Regia Naţională a Pădurilor are obligaţia să asigure şi paza pădurilor proprietate privată.

Deţinătorii de păduri proprietate privată vor fi sprijiniţi în acţiunile de pază a pădurilor şi stingerea incendiilor de pădure de către organele silvice, prefecţii, consiliile judeţene şi locale, unităţile de poliţie, unităţile şi formaţiunile de pompieri, unităţile Ministerului Apărării Naţionale, potrivit atribuţiilor ce le revin prin lege.

Cu scopul protecţiei pădurilor legea interzice păşunatul în arboretele în curs de regenerare, în pădurile cu funcţii speciale de protecţie, în seminţişuri şi plantaţii cu vârste mai mici de 10 ani şi cu înălţime sub 3 m, în păduri de plopi şi salcie sub vârsta de 5 ani.

Controlul asupra modului în care se aplică regimul silvic în pădurile proprietate privată se organizează de către Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.

Deţinătorii de păduri proprietate privată sunt obligaţi să recolteze numai arbori marcaţi de personalul silvic, să respecte regulile silvice de exploatare a masei lemnoase şi cele referitoare la circulaţia materialului lemnos prevăzute de lege; marcarea şi evaluarea arborilor destinaţi tăierii se fac la cerere contra cost de către personalul silvic autorizat, odată cu aceasta proprietarii primind şi documentele legale pentru exploatarea şi transportul materialului lemnos.

Legea interzice primirea spre încărcarea şi transportul materialelor lemnoase neînsoţite de documentele legale de provenienţă; de asemenea este interzisă efectuarea operaţiunilor

9


de prelucrare a lemnului rotund în cherestea dacă nu există documente legale de provenienţă a acestuia.

Legea interzice defrişarea vegetaţiei forestiere de pe terenurile din afara fondului forestier cu o înclinare mai mare de 30 de grade şi care îndeplineşte funcţii speciale de protecţie sau înainte de atingerea vârstei exploatabilităţii, stabilite prin normele tehnice; de asemenea este interzisă tăierea, incendierea, distrugerea sau degradarea prin orice mijloace a jnepenişurilor.

VII. RĂSPUNDEREA CONTRAVENŢIONALĂ

Potrivit art.82 din Legea protecţiei mediului nr.137/1995, republicată, pentru încălcarea prevederilor acestui act normativ poate interveni răspunderea contravenţională, civilă sau penală, după caz.

Conform art.83 din Legea protecţiei mediului nr.137/1995 republicată, următoarele fapte constituie contravenţii:

-încălcarea prevederilor legale privind protecţia ecosistemelor terestre prin nerespectarea obligaţiei legale de a menţine suprafaţa împădurită a vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier, inclusiv a jnepenişurilor, tufişurilor şi pajiştilor existente;

-nerespectarea regulilor silvice de exploatare şi transport tehnologic a lemnului stabilite în scopul menţinerii biodiversităţii pădurilor şi a echilibrului ecologic;

-degradarea mediului din fondul forestier prin depozitări necontrolate de deşeuri de orice fel pe terenurile acestui fond;

-încălcarea obligaţiei de a exploata resursele pădurii (fondul cinegetic şi piscicol) numai în limitele de regenerare, potrivit legii;

-nerespectarea obligaţiei de către deţinătorii, cu orice titlu, ai pădurilor, vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier şi pajiştilor, de a exploata masa

lemnoasă numai în limita posibilităţii pădurilor, stabilită de amenajamentele silvice şi aprobate prin lege;

-încălcarea obligaţiei legale de a respecta regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetaţiei lemnoase de pe păşunile

10


împădurite, care îndeplinesc funcţii de protecţie a solului şi a resurselor de apă;

-nerespectarea obligaţiei de a asigura exploatarea raţională, organizarea şi amenajarea pajiştilor, în funcţie de capacitatea de refacere a acestora.

VIII. RĂSPUNDEREA PENALĂ

Potrivit art.85 din Legea protecţiei mediului nr.137/1995, republicată, constituie infracţiuni şi se pedepsesc potrivit legii penale următoarele fapte:

-defrişarea vegetaţiei lemnoase din afara fondului forestier,situate pe terenuri cu pante foarte mari ,cu procese de alunecare şi eroziune,pe grohotişuri,stâncării sau în limita superioră a vegetaţiei forestiere ;

-degradarea terenurilor silvice ,a împrejurimilor acestora ori împiedicarea luarii masurilor de conservare a bornelor şi semnelor topografice sau geodezice,precum şi înlăturarea acestora;

-ocuparea fără drept,în tot sau în parte ,a unor păduri,terenuri din fondul forestier naţional ,precum şi distrugerea,degradarea sau mutarea semnelor de hotar ori a reperelor de marcare;

-tăierea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestieră, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, sau dacă valoarea pagubei este sub această limită, dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de doi ani, fapta fiind pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 4 ani, sau cu amendă.Dacă fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste 20 de ori mai mare decât preţul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani, iar când fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

11


Maximul pedepselor enumerate mai sus se majorează cu 3 ani, în cazul în care faptele au fost săvârşite:

a) de 2 sau mai multe persoane împreună;b) de o persoană având asupra sa o armă sau substanţe

chimice periculoase;c) în timpul nopţii;d) în arii forestiere protejate.

Când aceste infracţiuni sunt săvârşite de personal silvic cu atribuţii de constatare a infracţiunilor şi a contravenţiilor, maximul pedepselor prevăzute se majorează cu 2 ani.

De asemenea mai constituie infracţiuni furtul de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale, ori de arbori, puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, cu sau fără drept, din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestieră, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, ori dacă valoarea pagubei este sub această limită, dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de 2 ani.Pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani, sau amenda.Pedeapsa este mai mare dacă fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste 20 de ori, respectiv de 50 de ori decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, potrivit legii.

Alte infracţiuni sunt:-falsificarea ciocanului silvic de marcat arbori de exploatat;-distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de

neîntrebuinţare, prin incendiere, a unor păduri de pe suprafeţe întinse de terenuri;

-distrugerea sau vătămarea arborilor ori lăstarilor prin păşunare în pădure în zone în care păşunatul este interzis;

-distrugerea sau vătămarea, în orice mod a jnepănişurilor.

IX. RĂSPUNDEREA CIVILĂ

Potrivit prevederilor art.114 alin.(82) din Legea fondului funciar nr.18/1991, prin actul de constatare se dispune cu privire la

12


suportarea pagubelor “de către cei vinovaţi” şi, după caz, restabilirea situaţiei anterioare.

Răspunderea civilă intervine atunci când prin contravenţia sau infracţiunea săvârşită în cadrul raporturilor de dreptul mediului se cauzează şi un prejudiciu patrimonial.

Prin lege se stabilesc criteriile de evaluare a pagubelor cauzate fondului forestier; cele care se produc din cauza personalului silvic, care nu constituie infracţiuni sau contravenţii, pentru care răspunderea materială este reglementată potrivit legislaţiei muncii se stabilesc tot prin lege.

În cazul în care pagubele sunt produse în păduri cu funcţii speciale de protecţie, valoarea despăgubirilor legal stabilite se dublează.

Pădurile reprezintă una din cele mai importante bogăţii naturale ale ţării şi ocupă peste un sfert din suprafaţa teritoriului, ele având nu numai o valoare economică deosebită, ci îndeplinesc şi anumite funcţii în apărarea terenurilor agricole împotriva secetei, a surpărilor şi alunecărilor de terenuri, în procesul de ameliorare şi refacerea calităţilor naturale ale solului, în purificarea aerului prin producerea oxigenului necesar vieţii, având un rol important în crearea condiţiilor naturale pentru staţiunile balneoclimaterice, dezvoltarea aşezărilor umane, în crearea condiţiilor optime pentru păşunatul animalelor, dezvoltarea vânatului etc.

BIBLIOGRAFIE:- CRISTINA ONEŢ- Suport curs-Dreptul mediului ;- Legea fondului funciar nr.18/1991;- Legea protecţiei mediului nr.137/1995,republicată în M.Of. nr.70 din 17.02.2000;- Codul silvic.

13

PROTECŢIA JURIDICĂ A PĂDURILOR-carmen

Documents

Transcript of PROTECŢIA JURIDICĂ A PĂDURILOR-carmen