Pronumele personal : are forme doar pentru persoanele I i a II a, pentru persoana a III-a se folosesc demonstrativele, nu are categoria genului. Te Deum laudmus. (Pe tine, Doamne, te ludm)

Titlul unui imn religios cntat la slujbe, se poate utiliza pentru a exprima o mare mulumire)Deus, dei m. - zeu.Laudo, laudre - a luda

Ater ego. (Un alt eu) Denumire dat unui prieten de mare incredere. Avei ncredere in el, este un alter ego al meu.(Ephestion, aghiotantul lui Alexandru cel Mare)Alter, altera, alterum pronume nehotart un al doilea, unul din doi, cellat

Pronumele reflexiv : persoana care face aciunea i se implic intens n ea sau i suport consecinele, are forme doar pentru persoana a III-a, fr distincii pentru numr sau gen, are forme pentru cazurile G,D,Ac, Abl (n limba romn exist cazurile D i Ac).

Sibi imperare maximum imperium est. (A-i porunci siei nseamna cea mai mare putere)Impero, imperre- a porunci.Imperium, imperii n. porunc, putere.Maximus, maxima, maximum foarte, cel mai mare.

Pronumele i adjectival posesiv : nlocuiete numele posesorului, ct i al obiectului posedat. n limba romn s-au conservat formele acestora, modificrile constnd de obicei n cderea consoanelor finale, adjectivele posesive se acord cu substantivele determinate n gen, numr i caz i se declin dupa modelul adjectivelor cu trei terminaii de tipul bonus, bona, bonum sau niger, nigra, nigrum(negru, ntunecat)

Mea culpa. (E vina mea) (n tribunalele romane acuzaii ntrebai dac-i recunosc vina rspundeau altfel n caz afirmativ, li se acordau circumstante atenuante, iar unii erau absolvii de pedeaps. Astzi cnd zicem fac mea culpa nseamn ca am greit, sunt vinovat i imi cer scuzele de rigoare.) Culpa, culpae f. greeala.

Te Deum laudmus.

Deus, dei m. - zeu.Laudo, laudre - a luda.

Ater ego.

Alter, altera, alterum pronume nehotart un al doilea.

Sibi imperare maximum imperium est.

Impero, imperre- a porunci.Imperium, imperii n. putere.Maximus, maxima, maximum foarte, cel mai mare.

Mea culpa. Culpa, culpae f. greeala.

Pronumele posesiv

Pronumele posesive sunt acelea care inlocuiesc numele posesorului: "in conspectu exercitus nostri" (= in prezenta armatei noastre). Aici nostri tine locul substantivului Romanorum, care erau posesorii armatei despre care este vorba in text. Dar pronumele posesiv poate inlocui in acelasi timp si numele posesorului si pe al obiectului posedat: "Helvetii prelio nostros lacessere coeperunt" (= Helvetii au inceput sa hartuiasca pe ai nostri prin lupta). Aici nostros tine locul substantivelor milites Romanorum, dintre care Romanorum reprezinta pe posesor, iar milites reprezinta obiectul posedat.

Pronumele posesive sunt:

Un singur posesor: meus, mea, meum = al meu, a mea (obiectul posedat apartine persoanei I) tuus, tua, tuum = al tau, a ta (obiectul posedat apartine persoanei a II-a) suus, sua, suum = al sau, a sa (obiectul posedat apartine persoanei a III-a)

Mai multi posesori: noster, nostra, nostrum = al nostru (obiectul posedat apartine persoanei I) vester, vestra, vestrum = al vostru (obiectul posedat apartine persoanei a II-a)

Primele trei se declina in felul adjectivelor de clasa I terminate in -us, -a, -um; celelalte doua se declina in felul adjectivelor de clasa I terminate in -er, -ra, -rum, cu urmatoarele deosebiri: a) Vocativul singular al lui meus este mi. Cand meus insoteste un substantiv care are vocativul la fel cu nominativul, face vocativul meus: "sanguis meus!" (= sangele meu!). b) vester nu are vocativ. Declinarea lui meus, mea, meum

Caz/Nr.SingularPlural

Nominativmeus, mea, meummei, meae, mea

Genitivmei, meae, meimeorum, mearum, meorum

Dativmeo, meae, meomeis, meis, meis

Acuzativmeum, meam, meummeos, meas, mea

Vocativmi, mea, meummei, meae, mea

Ablativmeo, mea, meomeis, meis, meis

Declinarea lui noster, nostra, nostrum

Caz/Nr.SingularPlural

Nominativnosternostri

Genitivnostrinostrorum

Dativnostronostris

Acuzativnostrumnostros

Vocativnosternostri

Ablativnostronostris

La cel de-al doilea tabel am dat doar formele de masculin, pentru ca femininul si neutrul se deduc prin analogie.

OBSERVATII: 1. Ablativul singular de la meus, tuus, suus se pot intari prin particula -pte cu sensul de propriu: "suopte ingenio" (= prin talentul sau propriu), "suapte manu" (= cu mana sa proprie); tot cu intelesul de propriu suus se mai poate intari si cu particula -met: "suamet facta" (= prin faptele sale proprii). 2. In limba latina numele posesiv nu se mai intrebuinteaza atunci cand este usor de inteles: "Veni cum patre" (= Am venit cu tata) -- aici s-a omis folosirea lui meo; "Manus lava!" (= Spala-te pe maini) -- aici s-a omis folosirea lui tuas. 3. In loc de meorum, tuorum, suorum, nostrorum, vestrorum, gasim la scriitorii din perioada arhaica genitivul plural in -um: meum, tuum, suum, nostrum, vestrum. 4. In loc de vester, gasim forma arhaica voster.