Sistemul monetar internațional de la Bretton-Woods

Sistemul monetar internațional actual

Îndrumător: Realizat de:

lect.univ.dr. Carmen Toderaşcu Ivanovici Andreea

Jipa Georgiana-Mihaela

Iaşi 2015

CUPRINS

INTRODUCERE.............................................................................................................................2

CAPITOULUL 1: SISTEMUL MONETAR INTERNAȚIONAL DE LA BRETTON-WOODS. 3

1.1 Obiective și principiile de funcționare ale sistemului monetar internațional de la Bretton-Woods..........................................................................................................................................3

1.2 Evoluția sistemului monetar internațional de la Bretton-Woods...........................................5

CAPITOULUL 2: SISTEMUL MONETAR INTERNAȚIONAL ACTUAL................................8

2.1 Funcţionarea sistemului monetar internaţional actual...........................................................8

2.2 Drepturile Speciale de Tragere..............................................................................................9

2.3 Moneda în relaţiile economice internaţionale......................................................................10

CONCLUZII..................................................................................................................................13

BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................14

1

INTRODUCERE

Prin sistemul monetar internațional se înțelege ansamblul de reguli convenite la nivel

internațional, pe baza acordurilor dintre state, privind desfășurarea raporturilor de plăți și de

lichidare a angajamentelor existente între țări, determinate de schimburi comerciale, de mișcările

de capital și de creșterea economică.

Cu alte cuvinte, sistemul monetar internaţional cuprinde norme și principii stabilite și

aprobate de statele membre în vederea cooperării monetare internaționale precum și

mecanismele de finanțare a schimburilor economice internaționale1.

Prin acest proiect am încercat să surprindem principalele aspecte legate de Sistemul

Monetar Internaţional de la Bretton-Woods şi Sistemul Monetar Internaţional actual prin găsirea

elementelor definitorii pentru cele două sisteme.

1 „Tranzacţii internaţionale”,Popa Ioan,Editura Recif, Bucureşti,1992,p.78

2

CAPITOLUL I

SISTEMUL MONETAR INTERNA IONAL DE LA BRETTON-ȚWOODS

1.1Obiective i principiile de func ionare ale sistemului monetar ș ținterna ional de la Bretton-Woods.ț

Criza monetară datorată crizei economice mondiale din anii 1929-1933 a făcut necesară

căutarea unei soluţii pentru crearea unui cadru internațional de cooperare monetară.În iulie

1944,s-a organizat la Bretton-Woods Conferința Monetară și Financiară Internațională la care

au participat reprezentanți din 44 de țari și unde s-a pus pentru prima dată problema creării unui

sistem monetar internațional,bazat pe etalonul aur-devizie și pe dolarul american ca principal monedă de rezervă.

Conferința Monetară și Financiară Internațională a urmărit respectarea de reguli pentru funcționarea viitorului sistem monetar internațional,instaurarea unui regim de schimb pentru ca să evite dezordinele monetare ce au avut loc anterior și crearea unui organism internațional care sa supravegheze respectarea normelor de conduită monetară.

La baza discuțiilor purtate la Bretton-Woods, în vederea creării cadrului instituțional al

relațiilor valutar - financiare, au predominat proiectele a două delegații și anume a Marii Britanii,condusa de J.M.Keynes și a SUA condusă de H.D. White,subsecretar al Trezorariei SUA,acordurile fiind rezultatul unui compromise între tezele conducătorilor celor două delegații.

Proiectul englez și cel american cunoscute și sub numele de “Planul Keynes” și “planul White” sunt:

primul proiect american, elaborat de H. D. White, a evidențiat preocuparea SUA

pentru liberalizarea tranzacțiilor și plăților internaționale și a prevăzut crearea unui Fond de

stabilizare al cărui capital urma să fie format prin subscrierile țărilor membre ( 30% în aur, iar

restul în monedă națională). Moneda etalon, numită “ unitas”, ce urma să fie așezată la baza

sistemului monetar internațional propus de planul american era echivalentă cu o cantitate de aur aferentă sumei de 10 dolari americani;

cel de-al doilea proiect este cel englez, întocmit de J. M. Keynes, și cuprindea 2

puncte esențiale: crearea unei monede internaționale de cont numită „bancor” și a unui sistem

internațional de compensație (Uniunea Internațională de Clearing), care să asigure finanțarea

3

dezechilibrelor balanțelor de plăți prin acordarea de credite exprimate în “bancor” de către țările excedentare. Planul Keynes exprimă preocuparea de revigorare a economiilor țărilor

occidentale, promovarea creșterii economice și ocupării depline a forței de muncă.

Acordurile de la Bretton–Woods au instituit etalonul aur-devizie la baza sistemului reflectând poziția dominantă a dolarului american fața de celelalte valute.În postura de valută de rezervă.dolarul american era singura monedă considerată egală cu aurul și declarată convertibilă oricand și fără restricții în aur.Conferința de la Bretton-Woods a avut în vedere înființarea a două instituții fiind vorba de:

Fondul Monetar Internațional(supravghează respectarea normelor de conduită monetară și gestionează rezerve monetare din care sa acorde credite pe termen scurt in scopul acoperirii unor deficite din balanțele de plați externe ale țarilor membre)

Banca Internaționala pentru Reconstrucție și Dezvoltare(priviind dezvoltarea economica).

Sistemul monetar internațional din 1944 constituie o expresie a ideii de cooperare internațională în domeniul monetar potrivit căreia o monedă națională poate să îndeplinească funcții internaționale și,prin urmare,poate să aiba rolul de monedă pivot în cadrul sistemului. Sistemul monetar internațional de la Bretton-Woods a fost conceput ca un ansamblu de norme și tehnici,convenite și acceptate de către statele membre pentru coordonarea comportamentului monetar al statelor în vederea desfășurării în bune condiții a relațiilor de plăți și a celor de compensare a drepturilor și angajamentelor rezultate din shimburile economice internaționale.

Sistemul monetar de la Bretton-Woods a avut ca obiective2: susținerea creșterii comerțului internațional și,implicit,sprijinirea dezvoltării economice

și a ocupării forței de muncă; promovarea cooperării monetare internaționale,prin mecanisme de consultare și

colaborare în problemele monetare internaționale; promovarea stabilității cursurilor de schimb și evitarea deprecierilor competitive; eliminarea restricțiilor din schimburile internaționale; asigurarea de asistența financiara țarilor membre în vederea reducerii și înlăturării

dezechilibrelor balanțelor de plați externe.Printre principiile sistemului monetar internațional de la Bretton-Woods se numără:

a)etalonul monetar - sistemul monetar internațional creat la Bretton-Woods a avut la

bază etalonul aur-devize. SUA, fiind singura țară a cărei monedă era convertibilă în aur la

extern, la baza sistemului, a fost așezat, de fapt, etalonul aur-dolar american. Raportul de

valoare dintre dolar și aur a fost stabilit la nivelul de 35 dolari/uncial aur (o uncie = 31,1035

grame de aur) și, prin urmare, valoarea paritară a dolarului era de 0,888671 g de aur;

2 Voinea Gheorghe,op.cit.,p.23.

4

b)stabilitatea cursurilor de schimb - acest principiu stătea la baza utilizării cursurilor

fixe. Fiecare țare membră a FMI trebuia să își definească moneda națională in aur sau in dolari

ca valoare oficială și să menținǎ evoluția cursului de piață în cadrul unor marje. La începutul

anului 1971, în condițiile unor dificultăți legate de funcționarea sistemului marjele au fost

lărgite de la ±1% la ±2,25%. Pentru a fi menținute cursurile de piață in cadrul acestor marje

autoritatea monetară intervenea pe piață,prin operațiuni de vânzare sau cumpărare de monedă.

În cazul în care dezechilibrele se mențineau sau chiar se acutizau singura soluție era

devalorizarea sau revalorizarea monedei naționale de comun acord cu FMI.

c)convertibilitatea monetară – a fost privită sub două forme, și anume:

convertibilitatea dolarului american, în calitatea sa de etalon, monedă de rezervă și de

plată în cadrul sistemului monetar internațional;

convertibilitatea monedelor naționale ale celorlalte țări membre ale FMI.

d)crearea de reserve monetare oficiale - autoritǎţile monetare ale statelor membre la FMI aveau obligaţia sǎ constituie rezerve monetare adecvate nevoilor de echilibrare a balanţei de plǎţi compuse din rezerve oficiale de aur, rezervele valutare, creanţe faţǎ de FMI.

e)echilibrul balanţelor de plǎţi externe ale ţǎrilor membre ale FMI aveau obligaţia sǎ asigure menţinerea echilibrului balanţelor de plǎţi externe. În situaţia în care o ţarǎ înregistra deficit sau excedente fundamentale, avea posibilitatea, în consultantă cu FMI, sǎ recurgǎ la devalorizarea sau revalorizarea monedei. În perioada postbelică,sistemul monetar internațional a contribuit la dezvoltarea economiei mondiale.Stabilitatea cursurilor de schimb și asigurarea lichidității internaționale au stimulat schimburile economice internaționale,țările membre reușind să facă față dezechilibrelor temporare ale balanței de plăți externe în baza creditelor acordate de FMI.

1.2 Evolu ia sistemului monetar interna ional de la Bretton-Woodsț ț

Sistemul monetar internațional înființat în 1944 a funcționat pâna în perioada 1957-1958.După aceasta perioadă a intrat într-o profundă criză structural,principiile sale fiind realizate intr-o masura mică. Cauza principală care a determinat criza acestui sistem a fost deficitul enorm al balanței de plăți americane și sumele mari de dolari deținute de băncile central și comerciale din diferite țări,care depăseau valoarea stocului de aur deținut de S.U.A.În incercarea de a salva sistemul de la un eșec și de a apăra poziția centrală a dolarului,S.U.A împreuna cu principalele puteri ale Europei Occidentale au înființat în 1960,CARTELUL AURULUI(GOLD POOL).

5

Scopul principal al acestuia era supravegherea piețelor aurului,în principal al pieței Londrei,și realizarea unor intervenții pe aceste piețe prin vânzări de aur,în condițiile în care prețul aurului avea tendința să crească peste nivelul oficial de 35 de dolari unicia.Slabirea continuă a dolarului față de aur a determinat dizolvarea Cartelului Aurului,iar piața aurului a fost divizată în doua component: piața oficială a aurului,rezervată intervențiilor băncilor central la prețul official de 35

dolari unicia; piața liberă a aurului,pe care operau particularii la prețul format liber pe piața,prin

confruntarea cererii cu oferta.“Dubla piață” a aurului a însemnat,instituirea nonconvertibilității dolarului american și a constituit prima breșa semnificativă în funcționarea sistemului bazat pe etalonul aur-devizie. O altă modificare a acordurilor de la Bretton-Woods a avut loc in 1969,când Consiliul Guvernatorilor din cadrul F.M.I a decis crearea Drepturilor Speciale de Tragere în calitate de monedă de cont și de activ de rezervă,care să asigure funcționarea sistemului monetar internațional și completarea rezervelor internaționale.Prăbușirea cursului dolarului și creșterea angajamentelor autorităților monetare americane fața de băncile centrale străine de a converti sumele deținute în dolari americani în aur au determinat administrația Nixon să suspende convertibilitatea în aur a dolarului astfel eliminându-se principiul etalonului aur-devizie.La Washington s-a decis lărgirea marjelor de fluctuație față de dolarul american de la 1% la 2,25%.Dolarul american înregistrează prima dealorizare oficială cu scopul de a se stopa curgerea aurului din rezerva federală în afara S.U.A iar prețul oficial al aurului crescând de la 35 la 38 dolari unicia.În 1973 după cea de-a doua devalorizare a dolarului,prețul uniciei de aur s-a ridicat la 42,22 dolari unicia.În martie cursurile valutare fixe de la Washington au fost abandonate tracându-se la cursurile flotante,astfel eliminandu-se un alt principiu și anume stabilitatea cursurilor de schimb. O alta cauză a crizei sistemului monetar internațional a fost faptul ca monedele au avut o convertibilitate cu caracter limitat și nu una deplină. Excesul inflaționist de rezere monetare înregistrat în anumite țări și distribuirea defectuasă a acestora la nivel mondial a reprezentat o alta cauză a slăbirii sistemului monetar internațional de la Bretton-Woods.Prin urmare principiul asigurării unui volum adecvat de rezerve monetare nu a fost respectat.Deficitul balanței de plăți externe a SUA și excedentele balanțelor altor state au condus la imposibilitatea supravegherii echilibrului balanțelor de plați.Prin urmare,s-a prabușit si ultimul dintre principiile de funcționare alea sistemului și anume cel al funcționării echilibrate a sistemului. Funcționarea sistemului de la Bretton-Woods a pus în evidență poziția privilegiată a SUA și manifestarea unei incompabilități,denumită dilema sistemului de la Bretton-Woods,între alimentarea economiei mondiale cu dolari americani și conertibilitatea acestora în aur3.

3 “Monedă,Banci și Politici monetare”,Editura Didactică și Pedagogică,București,2005,p.121.

6

Poziția privilegiată a SUADupă al doilea Razboi Mondial,nevoile de reconstrucție economică a țărilor vest-

europene le-au orientat spre S.U.A singura țara capabilă sa acorde acest sprijin extern.În perioada de dupa război dezvoltarea relațiilor economice internaționale a presupus existența unui instrument de plată și de rezervă care să fie general acceptat și stabil fiind dolarul american.

SUA și-a finanțat în permanența deficitul balanței de plăți externe prin simpla emisie de monedă națională.De asemenea SUA nu avea nici o obligație de a susține cursul dolarului.Băncile centrale ale celorlalte state participante la sistem erau obligate să dețină rezerve însemnate în dolari și sa intervină pe piața valutară pentru a menține cursul monedei naționale față de dolar în limitele de variație de 1%.

Dilema sistemului de la Bretton-WoodsDin perspective lui Robert Triffin,dilema sistemului de la Bretton-Woods cunoscută si

sub numele de dilemă sau paradoxul lui Triffin ar consta în faptul că SUA trebuia să indeplinească următoarele aspect:

să alimenteze piața mondială cu sume importante de dolari care sa permit dezvoltarea schimburilor internaționale;

să mențină valoarea dolarului în raport cu aurul pentru limitarea emisiunii monetare.

CAPITOLUL II

SISTEMUL MONETAR INTERNA IONAL ACTUALȚ

7

2.1 Funcţionarea sistemului monetar internaţional actual

Prin prăbuşirea sistemului monetar de la Bretton-Woods s-a dorit implementarea unor măsuri de reformă a sistemului, introducând reglementări noi , potrivite noilor condiţii de pe plan mondial, menite sa corecteze deficienţele vechiului sistem şi să asigure continuarea colaborării monetare la nivel internaţional.

Unul dintre momentele semnificative în elaboarea proiectelor de reformă în sistemul internaţional l-a constituit hotărârea Consiliului Guvernatorilor din cadrul FMI de creare, la 26 iulie ,a „Comitetului celor 20”, un organism responsabil cu elaborarea de propuneri privind reforma sistemului.Schiţa proiectului de reformă prezentată de „Comiteltul celor 20” în iulie 1974 prevedea4:

implicarea accentuată a Fondului Monetar Internaţional; elaborarea mai eficientă a metodelor de ajustare a balanţelor de plăţi externe le ţărilor

membre; odată cu reducerea rolului aurului şi a valutelor de rezervă, DST a fost ridicat la rangul de

intrument principal de rezervăA urmat apoi Conferinţa monetară internaţională de la Kingstone(Jamaica) din ianuarie

1976 în urma careia s-au adoptat următoarele: demonetizarea aurului; libertatea alegerii regimului de schimb de către fiecare ţară membră FMI; creşterea rolului DST prin modificarea statutului FMI.Ca urmare a acestor decizii şi bazat pe o serie de principii şi instituţii ale sistemului

Bretton-Woods a fost creat sistemul monetar internaţional actual.În vederea asigurării menţinerii unor regimuri valutare ordonate şi a unui sistem stabil de

cursuri de schimb, ţările membre sunt obligate să colaboreze cu FMI şi se angajează să-şi orienteze politica economică în vederea asigurării creşterii economice ordonate, bazată pe stabilitatea preţutilor, să promoveze stabilitatea economică, să evite practica manipulării cursurilor de schimb şi să opteze pentru politici valutare compatibile cu angajamentele anterioare.

În prezent ţările membre Fondului Monetar Internaţional pot alege una dintre următoarele forme de exprimare a cursului valutar:

definirea monedei naţionale prin raportarea la Drepturile Speciale de Tragere(DST) sau la un alt denominator ,exceptând aurul;

definirea moedei naţionale prin raportare la monedele altor state, pe baza unui mecanism de cooperare;

alte regimuri valutare.

4 „Bani şi credit.Banii.Teoriile monetare.Administrarea banilor şi politica monetară”,Victor Stoica,Deaconu Petre,Editura Economică, Bucureşti,2003,p.148

8

Deşi cele mai multe ţări membre FMI practică un regim de cursuri fixe, actual flotarea liberă a monedelor este prezentă în principalele ţări industrializate ca de exemplu : SUA, Japonia, Marea Britanie, Canada, acestea deţinând 80% din comerţul internaţional.

Un moment important a fost determinat de crearea zonei euro, la data de 1 ianuarie 2002, când în comerţul internaţional au devenit predominante tranzacţiile efectuate în dolari americani, euro şi yeni japonezi.Sistemul monetar internaţionala actual a devenit un sistem tripolar asimetric, unde dolarul american a continuat să deţină supremaţia.

Pe plan internaţional se încearcă întărirea cooperării între cele trei mari bocuri monetare.Pentru îndeplinirea acestui obiectiv,un rol sporit revine FMI care a devenit tot mai importat la nivel mondial odată cu evoluţiile survenite şi anume:amploarea globalizării financiare, intertconexiunea pieţelor financiare şi crizele recente ale sistemul monetar internaţional.

Criza actuală, considerată cea mai gravă de dupa cel de-al doilea Război Mondial,a scos în evidenţă o serie de vulnerabilităţi în sectoarele financiare ale statelor dezvoltate care s-au extins în întregul sistem monetar internaţional.Aceasta a determinat amplificarea acţiunilor de coordonare a politicilor monetare în special pentru statele afectatea intens de criză.Prăbuşirea activităţilor economice mondiale a fost evitată prin scăderea repetate ale ratelor dobânzilor şi prin injectarea masivă de lichiditate.

În condiţiile actuale, sistemul monetar internaţional prezintă anumite puncte slabe care îl împiedică în atingerea obiectivului său fudamental, de a oferi un cadru favorabil pentru realizarea schimbului de bunuri, servicii, capitaluri între state şi de a asigura o creştere economică sănătoasă.Aceste sunt:

lipsa unei discipline mondiale eficiente; volatilitatea excesivă a cursurilor de schimb şi ecarturi semnificative ale acestora în

raport cu fundamentele economice; creşterea excesivă a rezervelor internaţionale; lipsa unei guvernanţe efective la nivel mondial;

2.2 Drepturile Speciale de Tragere

Drepturile Speciale de Tragere au aparut incepând cu anul 1969 în cadrul primului amendament la statutul FMI şi sunt legate de crizele sistemulrui monetar internaţional de la Bretton-Woods.Prin crearea acestei monede de cont emisă de FMI s-a urmărit găsirea unui instrument monetar stabil ,destinat satisfacerii nevoii de lichidităţi internaţionale ale statelor membre ale FMI.

Conform statutului FMI, acesta are autoritatea să creeze lichidităţi prin alocarea DST ţărilor membre, în funcţie de cotele de participare la Fond, fără contraprestaţie din partea

9

beneficiarilor.De asemenea, statutul FMI oferă posibilitatea anulării DST, dar până acum această prevedere nu a fost aplicată.

Iniţial, un DST a fost egal cu 0.888671 g aur fin , acelasi cu un dolar american(1DST=1USD).Din 1974, valoarea unui DST s-a determinat pe baza unui coş de valute unde au fost incluse 16 monede al ţărilor membre FMI care aveau o pondere mai mare de 1% din comerţul mondial.

Din ianuarie 1981 numărul monedelor s-a redus la 5 :dolarul american, marca germană, francul francez, lira sterlină şi yenul japonez, iar în ianuarie 1999 în structura DST erau cuprinse: dolarul american, moneda euro, yenul japonez şi lira sterlină.

Valoarea unui DST se determină în dolari americani, pe baza următoarelor elemente:

a) ponderea fiecărei monede în cadrul coşului valutar;b) suma fixă din fiecare monedă a coşului;c) stabilirea valorii zilnice a DST.

DST îndeplineşte următoarele funcţii: etalon monetar internaţional; instrument de credit; instrument de rezervă; mijloc de plată.

Ca şi activ de rezervă DST este purtător de dobândă, rata dobâzii stabilindu-se saptămânal.

DST prezintă o serie de avantaje: grad de stabilitate ridicat ; emisiunea DST nu conduce la apariţia deficitelor balanţelor de plăţi externe; sunt alocate gratuit de FMI, deci nu au loc imobilizări de active monetare

comparativ cu alte tipuri de rezerve(aur, monede naţionale).De asemenea DST prezintă şi o serie de dezavantaje precum:

nu este un mijloc direct de plată, ci indirect, prin convertirea sa în valute; circulă doar între autorităţi monetare(bănci centrale, FMI); se poate înregistra inflaţie sau deflaţie de DST; repartizarea alocărilor de DST se face în funcţie de cota de participare a fiecărei

ţări la FMI.

2.3 Moneda în relaţiile economice internaţionale

Schimburile economice internaţionale sunt exprimate în valută şi prin urmare sunt necesare operaţiuni de preschimbare a monedei unei ţări în moneda altei ţări.

10

Paritatea monetară reprezintă raportul de valoare dintre două monede , stabilite pe baza valorilor paritare ale acestora.

A cunoscut mai multe forme, şi anume: paritatea metalică sau paritatea aur, valoarea dintre două monede pe baza

conţinutului în aur; paritatea valutară , valoarea oficială în raport cu o terţă valută luată ca bază de

calcul; paritatea DST , valoarea dintre două monede exprimată în raport cu DST.

Cursul valutar este preţul efectiv al unei unităţi sau a 100 de unităţi monetare ale unei ţări, exprimat în moneda altei ţări.Acesta se clasifică după mai multe criterii:

a) după modul de formare: curs valutar oficial, stabilit pe baza parităţii monedelor în cauză (curs valutar

paritar) sau pe baza unei înţelegeri între state(curs valutar convenţional); curs valutar de piaţă,in funcţie de crerea si oferta de valută a unei ţări;

b) după modul de variaţie: curs fix; curs fluctuante; cursuri flotante.

În decursul timpului , formarea cursului de schimb a înregistrat o serie de modificări.În condiţiile etalonului de aur clasic funcţiona mecanismul „punctelor de aur”.Acest mecanism a funcţionat până la al doilea Război Mondial şi prezenta limitele între care putea fluctua spontan cursul valutar în funcţie de cheltuielile cu trasportul , asigurarea şi amabalarea aurului.

După primul Război Mondial şi Conferinţa Monetară şi Financiară Internaţională de la Bretton-Woods, cursurile de schimb se formau liber pe piaţa , fără să existe vreo limită a abaterii lor de la paritate.

Ca urmare a acordurilor de la Bretton-Woods s-au instituit cursurile fixe cu abatere de la paritate de ±1%, iar în decembrie 1971 aceasta marjă a fost extinsă la ±2.25%.

Începând cu anul 1973 s-au insitituit cursurile flotante, ce sunt stabilite în funcţie de cererea şi oferta de valută.

Flotarea cursurilor valutare se realizează în mai multe variante: flotarea concentrată, presupune stabilirea de către unele ţări de cursuri fixe sau

fluctuante între monedele lor , iar raportate la monedele altor ţări cursurile se stabilesc pe piaţa valutară;

flotarea neconcentrată, cursul unei monede se stabileşte pe piaţa valutară; flotarea pură(„curată”), cursul unei monede se stabileşte pe piaţa valutară fără vreo

influenţă din partea autorităţilor; flotarea impură(„murdară”), autorităţile influenţează modul de formare a cursului.

Cursurile de schimb flotante şi modificarea raporturilor de schimb dintre monede reflectă deprecierea unora şi aprecierea altora.

Deprecierea presupune scăderea puterii de cumpărare a unei monede care determină creşterea cursului de schimb al monedei străine.

11

Reprecierea exprimă creşerea puterii de cumpărare a unei monede care se reflectă în scăderea cursului de schimb al monedei străine.

Cotarea monedelor reprezintă operaţiunea de stabilire şi de publicare a cursului valutar.Pe pln internaţional sunt întâlnite două metode de cotare, şi anume :a) cotarea directă reprezentată de numărul de unităţi de monedă naţională ce corespunde

unei unităţi de monedă străină;b) cotarea indirectă ce exprimă numărul de unităţi de monedă străină ce corespunde unei

unităţi de monedă naţională.Metodele de cotare prezentate anterior se referă doar la modul de exprimare a raportului

de exprimare a raportului de valoare dintre monede şi nu exercită nici o influenţă asupra acestuia.De obicei , cursul de schimb se stabileşte în funcţie de cererea şi oferta de valută care variază de la o piaţă valutară la alta.Diferenţele de curs permit obţinerea de câştiguri cunoscute sub denumirea de arbitraj valutar.

Arbitrajul valutar constă în vânzarea şi cumpărarea de valută pe pieţele valutare în scopul protejării împotriva fluctuaţiilor cursurilor şi pentru obţinerea de câştiguri.

CONCLUZII

12

Sistemul monetar internațional cuprinde norme și principii stabilite și aprobate de

statele membre în vederea cooperării monetare internaționale precum și mecanismele de

finanțare a schimburilor economice internațional.

Sistemul monetar internațional rezultat în urma acordurilor de la Bretton-Woods a

guvernat relațiile internaționale până în 1971, când a încetat să mai funcționeze, după decizia

administrației Nixon din 15 august de a nu mai asigura convertibilitatea în aur a dolarului

american.

Principalele caracteristici ale sistemului monetar internațional actual se referă la

regimurile cursurilor valutare,la puterile și posibilitățile de intervenție ale FMI în politica

economică internă a statelor membre și la rolul DST,ca activ internațional, care a înlocuit aurul.

BIBLIOGRAFIE

13

1.N. Darcan, T. Vâșcu, „Monedă și credit”, Ed. ASE, București, 2003

2.Teulon Frederic, “Sistemul monetar internaţional”,Ed.Institutul European, Iaşi,1997

3. I. Ignat, S. Pralea, „Economie Mondială”, Ed. Sedcom Libris, Iași, 2006

4.V. Turliuc, V. Cocriș, O. Stoica, A. Roman, V. Dornescu, D. Chirleșan,

“Monedă.Credit.Bănci”,Suport de curs,Iași 2015

5.http://ro.wikipedia.org/wiki/Sistemul_Bretton_Woods

6.http://www.imf.org

14