Universitatea din Bucureti Facultatea de Psihologie i tiintele Educaiei

Specializarea Psihologie

Anul III , Seria II

Personalitatea creatoare

Autori : Prvu Ioana Turturic Alexandra Cocia Roxana Elena Gnescu Vlad

2014

Personalitatea creatoare descrisa de diferiti autori

Talentul creator se gaseste la oameni de tipuri , categorii si caractere diferite. Unii sunt teoreticieni, traiesc in lumea gandirii, altii prefer faptele reale, experientele. Unii dintre ei poseda ambele trasatri. Exista insa si o serie de calitati care le sunt commune tuturor. Au spirit de observatie. Sunt intuitive. Au imaginative. Sunt plini de elan. Sunt mereu ocupati. O buna parte din ei au simtul umorului.

Cercetand 600 de persoane creatoare ( scriitor, arhitecti, matematicieni) D. Mackinnon constata ca indivizii creatori prezinta urmatoarele insusiri:

a) Nu corespund trasaturilor ce li se atribuie in general de opinia publica (genialitate, excentricitate, introversie pana la nevroza , izolare fata de societate, instabilitate emotional); aceste trasaturi nu sunt atat imaginare, cat caricaturale.

b) Au o medie a inteligentei superioara persoanelor necreatoare, dar aceasta constatareinceteaza sa fie valabila cand este vorba de analiza capacitatii intelectuale pe diversele ei laturi( verbal, spatiala)unde rezultatele pot fi inferioare mediei.

c) Dau o dovada de o anumita absenta a mecanismelor de reprimare si suprimare s impulsurilo, ceea ce ii face mai deschisi la propriile lor experiente si mai capabili a le exprima precum si mai lipsiti de autoaparare.

d) Sunt susceptibili de tulburari psihice, dar au capacitatea de a reactiona viguros la ele. e) Produc o mare impresie in jurul lor, fara sa se preocupe de felul cum apar in ochii

celorlalti, ceea ce le da mai multa libertate de a se realiza. f) Nu sunt nici conformist, nici nonconformist din principiu, ci authentic independenti.

Ipoteze elaborate de Frank Barron cu privire la caracteristicile personalitatii creatoare:

1) Persoanele originale prefer complexitatea si un anumit grad de apparent intre fapte. 2) Persoanele originale sunt mai complexe psihodinamic si au scopuri pesonale mai inalte. 3) Persoanele originale sunt mai independente in judecata. 4) Persoanele originale sunt mai autoritare si dominante. 5) Pesoanele originale resping stapanirea de sine ca un mechanism pentru controlul

impulsurilor.

Persoanele creatoare (in arhitectura) sunt mai introvertite, mai intuitive si mai independente in gandire.

Moriss Stein a consultat literature de specialitate si a intocmit urmatoarea lista de caracteristici de personalitate, care au fost gasite ca fiind associate cu individual creative.

-este o persoana creativa

- simte nevoia de ordine

- se autoafirma, este dominant, agresiv, ingamfat, are initiative, are nevoie de putere.

-refuza supunerea , e prea putin inhibat, prea putin formal.

-este deschis la sentimente si emotii.

- nu este interest de relatiile interpersonale.

Aceste insusiri nu caracterizeaza toate un singur individ. O persoana creative poate sa aibe mai multe din insusirile enumerate, decat una necreativa. Aceste trasaturi sunt observate la persoane din domenii diferite: biologie, psihologie, tehnica, chimie, arhitectura.

In prezent exista sute de modalitati prin care este definita creativitatea. Psihologii sustin in general ca a fi creativ inseamna a crea ceva nou, original si adecvat realitatii.

A crea inseamna: a face sa existe, a aduce la viata, a cauza, a genera, a produce, a fi primul care interpreteaza rolul si da viata unui personaj, a compune repede, a zamisli, etc. Creativ este cel care se caracterizeaza prin originalitate si expresivitate, este imaginativ, generativ, deschizatori de drumuri, inventiv, inovativ, etc.

Al. Rosca este de parere ca, datorita complexitatii fenomenului creatiei, este putin probabil sa se ajunga la o definitie unanim recunoscuta; deoarece fiecare autor pune accent pe dimensiuni diferite. Astfel, se arata ca dupa unii autori creativitatea este aptitudinea sau capacitatea de a produce ceva nou si de valoare, iar dupa altii ea constituie un proces prin care se realizeaza un produs.

Dupa P. Popescu- Neveanu creativitatea presupune o dispozitie generala a personalitatii spre nou, o anumita organizare (stilistica) a proceselor psihice in sistem de personalitate Michel si Bernardette Fustier arata ca in mintea omului obisnuit creativitatea este legata de expresii si creatii artistice, de inventii tehnologice sau descoperiri stiintifice, de comunicare inter-umana, de educatie, de comportamentele personale si de miscarile sociale. Ea semnifica: adaptare, imaginatie, constructie, originalitate, evolutie, libertate interioara, talent literar, distantare fata de lucruri deja existente.

H. Gardner abordeaza creativitatea dintr-o maniera holista care sa permita surprinderea fenomenului la intregul sau nivel de complexitate. Astfel se opreste asupra stadiului vietii si activitatii unor personalitati creatoare cu realizari remarcabile, de necontestat: Freud, Einsten, Picasso, Stravinski, Eliot, Graham. Autorul contureaza un cadru teoretic general de analiza a creativitatii pe mai multe niveluri: subpersonal, personal, intrapersonal si multipersonal.

Vom prezenta analiza psihologica a lui Freud sub aspectul nivelului personal. Nivelul personal grupeaza factorii individuali ai personalitatii creatoare. Gardner deosebeste doua mari categorii de factori: unii cognitivi si altii care tin de personalitate si motivatie. In viziunea lui, foarte importanta este interactiunea dintre aceste doua categorii de factori.

Analiza psihologica a lui Freud evidentiaza in primul rand prezenta unui nivel inalt de inteligenta generala. Freud a absolvit scoala cu un an mai devreme de varsta normala fiind seful necontestat al clasei in ultimii sase ani si a aboslvit distinctie summa cum laude. Gardner arata ca tatal lui Freud il considera pe fiul sau extraordinar de inteligent, facand afirmatia: Inteligenta mea nu ajunge nici pana la varful piciorului lui Sigmund.

Inteligenta lingvistica a lui Freud era remarcabila.Poseda o memorie verbala uluitoare. Astfel, se uita o singura data la un text si apoi reusea sa-si aminteasca fotografic exact ordinea exacta a cuvintelor; isi tinea intotdeauna prelegerile fara sa foloseasca notite si fara sa aiba nevoie de o pregatire prealabila. Avea o usurinta deosebita in invatarea limbilor straine (cunostea

foarte bine engleza, franceze, intelegea cu usurinta texte din latina). Scria lucrari cu foarte multa usurinta si rareori se intampla sa revizuiasca cele scrise. La varsta de 59 de ani a scris 5 dintre cele mai originale si profunde lucrari ale sale in decursul a sase saptamani. Analiza operelor sale releva ca avea inteligenta logico- matematica foarte bine dezvoltata. Ceea ce il singularizeaza pe Freud este ca pe langa prezenta acestor abilitati, comune in general oamenilor de stiinta valorosi, avea si o patrunzatoare intligenta sociala. Astfel, el avea capacitatea de a se intelege pe sine.Una dintre cele mai semnificative decizii ale carierei sale profesionale a fost initierea metodei autoanalizei, pe care a continuat-o pana la sfarsitul vietii. Metoda sa stiintifica celebra psihanaliza se baza pe examinarea celor mai adanci ganduri si sentimentele proprii in cautarea de indicii despre cum functioneaza mintea sa ( in particular procesele cele mai putin accesibile). Acesta a pus la dispozitia cercetatorilor un material de studiu cu o valoare inestimabila. La fel de importanti pentru creativitate sunt si unii factori ce tin de personalitatea sa. Astfel Freud este inzestrat cu o foarte mare curiozitate, o puternica dorinta de afirmare si tenacitate sau perseverenta. Freud avea convingerea ca era predestinat unui rol maret, certitudine alimentata si de unele semne magice din copilarie, precum si de faptul ca era socotit favoritul familiei, ceea ce-i dadea o mare incredere in sine.Simtul aventurii si inclinatia sa spre speculatie erau compensate de modul sau ordonat de lucru si d marea capacitate de munca.

O insusire de prin ordin a personalitatii sale era abilitatea de a simti imediat cand un fapt particular era pasibil de generalizat. Ernest John, biograful lui Freud, spunea despre el ca atunci cand a descoperit in el insusi niste atitudini necunoscute anterior in legatura cu parintii sai si-a dat seama imediat ca acestea nu erau specifice doar pentru el si ca descoperise ceva despre natura umana in general.

Carl Gustav Jung

Deosebirea dintre majoritatea oamenilor i mine const n aceea c la mine "pereii despritori" sunt transpareni. Este particularitatea mea. La alii sunt adesea att de groi nct nu vd nimic ndrtul lor i asta-i face s cread c acolo nici nu se afl absolut nimic. Eu percep ntructva procesele ce se deruleaz n fundal, ceea ce-mi confer o siguran luntric. Cel care nu vede nimic n-are nici siguran i nu poate trage concluzii sau nu se ncrede n propriile concluzii. Nu tiu ce a declanat faptul c eu pot percepe fluxul vieii. Pesemne c a fost nsui incontientul. Poate c au fost visele mele avute att de devreme. Ele mi-au determinat evoluia de la bun nceput. - Carl Gustav Jung

Carl Gustav Jung este o mare personalitate creatoare datorit contribuiei aduse n planul psihologiei ce au nsemntate n domeniul cultural i tiinific. Teoriile sale sunt att adecvate realitii, ct i originale din punctul de vedere al coninutului.

Printre contribuiile sale cele mai importante se numr incontientul colectiv care fiecare om poart n schema sa psihic modelulul ansamblului de instincte specific colectivitii umane, i nu doar a individului n esen, aa cum este tratat teoria incontientului personal. Formarea incontientului colectiv are ca ntindere temporal milioane de ani n care experiena umanitii, a popoarelor i-a pus amprenta asupra depozitului psihic de mulime. Acest tip de incontient reprezint depozitul arhetipurilor, a imaginilor primordiale care au semnificaie pentru noi toi. Arhetipurile creaza mituri, religii, idei filosofice care influenteaza si isi pun amprenta pe intregi natiuni si epoci (Carl Gustav Jung)

Umbra este un arhetip ce simbolizeaza haosul, salbaticia, latura inconstienta a personalitatii noastre. Umbra este arhetipul ce const n personificarea partii umane care o negam in noi, si o proiectam asupra celorlalti. Scopul nostru ar fi deci sa integram si acele parti pe care ni le negam, sa le scoatem la suprafata si sa le acceptam. Pentru ca se intampla de multe ori, ca la nivelul subconstienutui sa avem o imagine a unui arhetip, dar comportamentul nostru este opusul acestuia. Adica ne reprimam o dorinta, considerand ca ne facem o datorie, un lucru moral, dar subconstienul este incarcat, si atunci apare stresul. El apare atunci cand o parte din tine trage spre o anumita directie iar alta parte(cea inconstienta) in directia opusa. Alte arhetipuri sunt anima si animus care reprezint imaginea colectiv a femeii n psihicul brbatului, respectiv a brbatului n psihicul femeii.

Jung a studiat componentele psihologice din alchimie n anul 1920, urmand ca '30, '40 i '50 s scrie o serie de cri interpretnd alchimia n contextul ideilor sale din psihologie. Ideile sale legate de arhetipurile incontientului colectiv au rezonat cu limbajul simbolic din textele despre alchimie. n acea perioad alchimia era abordat doar de cei care studiau alchimia sau istoria tiinelor ceea ce ntrete ideea cum c Jung a avut curaj, ntruct exista riscul s nu aib credibilitate.

Jeff Dunham -Ventrilocul de Succes-

Este de profesie ventriloc si stand up comedian.Nascut pe 18 Aprilie 1962 in SUA, este singurul copil al familiei Dunham.La varsta de opt ani , primeste o papusa speciala de Craciun, impreuna cu un manual de instructiuni.In clasa a treia, a furat dintr-o librarie , o carte despre cum poti deveni ventriloc de succes.In clasa a patra , si-a dat seama ca vrea sa urmeze o cariera in acest domeniu , dar ambitia sa l-a determinat sa devina cel mai bun din lume.A exersat ore intregi in fata oglinzii si a urmarit showurile lui Edgar Bergen.In clasa a sasea, la o conventie l-a intalnit pe idolul sau Edgar Bergen si Jimmy Nelson.

In adolescenta , deja aparea in fata publicului din diverse locatii , cum ar fi scoli , biserici, cafenele si la SIX FLAGS jobul sau din momentul acela.Mai tarziu , in 1976 si-a facut debutul in televiziune.A facut numeroase spoturi publicitare, in liceu ajungand sa castige 70.000$ /an.A ajuns la performanta de a deschide show-urile greilor din stand up, precum Bob Hope si George Burns.A avut parte si de critici in ascensiunea sa , criticile constand in faptul ca , el nu se poate declara un comic veritabil , caci foloseste materiale .

De-a lungul vremii, a inventat personaje care au prins foarte rapid la public , chiar si-n prezent acestea fac furori printre cunoscatori.

Walter este un batran pensionat care este mereu morocanos si care isi tine mainile incrucisate.Are o viziune negativa asupra lumii inconjuratoare ,deseori fiind sarcastic.Este un veteran de razboi si nu-i pasa de lume , in special de sotia sa.Aceasta papusa a fost creata personal de Jeff .

Peanut este o mascota hiperactiva , acoperita in totalitate cu blana , avand parul verde si care in piciorul stang poarta un adidas.Jeff afirma ca Peanut este de pe o insula Macronesiana si ca s-au intalnit in Florida.Umorul lui nu este bazat pe un stereotip , deseori Peanut facand misto de Jose Jalapeno on a stick.Peanut e considerat ca fiind baiatul rau .

Jose Jalapeno on a Stick este un ardei iute vorbitor care poarta un mic sombrero (paralrie mexicana).Are un accent spaniol foarte accentuat , este din Mexic si apare mereu pe scena impreuna cu Peanut, care mereu se leaga de el , folosindu-se de stereotipurile latino.

Achmed the dead terrorist este un schelete a unui terorist sinucigas incompetent, pe care Jeff il foloseste pentru a satiriza probleme actuale ale terorismului.Este cunoscut pentru strigatul silence i kill you Melvin SuperEroul este folosit pentru a satiriza supereroii.Nu are super puteri.Cand Jeff il intreaba cat de sus poate sa zboare , acesta ii raspunde cat de tare ma poti arunca?.Acest personaj a aparut in 2003 la Comedy Central.

Universitatea din Bucureti Facultatea de Psihologie i tiintele Educaiei

Specializarea Psihologie

Anul III , Seria II

Mituri, arhetipuri Sacru i profan

Autori : Prvu Ioana Turturic Alexandra Cocia Roxana Elena Gnescu Vlad

2014

Paradigme culturale

Moartea si monstrii antropofagi in Iran, Persia, Mesopotamia.

Iran Unul din principalele mituri iraniene de origine il mentioneaza pe Yima ca fiind zeul Mortii, suveran peste tinutul infernal. Se spune ca mortul ducea o existent precara sub pamant, desi trebuia sa-si cumpere, in prealabil, favoarea de a locui sub pamant cu un sacificiu oferit lui Yima (Herodot, VII, 114). Deducem ca pentru iranieni, care practicau inhumarea, moartea era o trecere catre un alt taram presupunand, in acelasi timp, un gest transactional cu Moartea insasi.

Persia Ahemeniada si India- Spre deosebie de zona iraniana, unde se practicau inhumarea, in Persia Ahemeniada si, mai apoi in India, moartea este asimilata existentei pamantresti.

Moartea fizica si incinerarea duceau la o schimbare de statut a celui viu. Vazuta astfel, moartea reprezinta tot o trecere, de la un plan fizic, la unul spiritual care, insa, presupune in prealabil o ruptura radicala.

Persia il reprezinta pe zeul mortii, Yama, drept o calauza a sufletelor in infern si totodata stapan peste lacasul subpamantean. Desi la indieni Yama este aproape un zeu, avand legatura doar cu lumea mortilor, Yima in Iriania nu impartaseste aceasta conditie divina, el este un muritor inzestrat cu functia sociala de rege. Intreaga poveste a lui Yima se leaga de viata terestra, nu de cea subpamanteana.

Prin urmare, nu numai religia hindusa, dar si in cea iraniana, Moartea este adevarata viata, iar viata pamanteasca ste Moartea.

Mesopotamia Pentru mesopotamieni, M oartea presupune o schimbare de statut, insa de aceasta data prin inhumare, fiind asadar o trecere intemeiata pe un act transactional care nu implica acea rupture radical intalnita la persi si indieni.

Ceea ce frapeaza la mesopotamieni este rolul deosebit de important al integritatii. La asirieni, de pilda, integritatea fizica este deosebit de importanta. Elena Cassin observa ca radicalul (integritate)se regaseste, in mod semnificativ, in cuvantul (cadavrul).

Pedeapsa suprema, la mesopotamieni consta in aleterarea acestei integritati, prin macinarea oaselor, de pilda, care simboliza distrugerea radacinilor sociale conferite de ereditate.

Asadar mortii reprezinta, pentru mesopotamieni, existent perpetua a viilor in lumea terestra.

Comunitatea umana se afla in contact neintrerupt cu sacrul, interpretat ca divinitate, fatalitate sau forme de existenta si de expresie supraumane, peste fire, inclusiv fenomene naturale si meteorologice inexplicabile. In general, o cultura incearca sa-si explice manifestarile sacrului, sa-l socializeze (incluzandu-l in paradigme culturale) in diferite moduri. Grecii au ramas in istorie pentru modul specific in care au facut-o: inventand o lume a zeilor ca imagine a lumii pamantesti. Asa s-au nascut miturile, povestiri extraordinare in care zeii grecilor sau personaje care actioneaza in Olimp (zeii Olimpiei) sau in lumea subpamanteana (zeii chtonieni) precum si in lumea pamanteana: zeii si zeitele isi impun vointa in anumite imprejurari (aleg invingatorul in lupta, aleg anumiti urmasi la tronurile regesti sau isi aleg chiar si soti si sotii pamantene). Fiecare zeu isi are propriile functii si au un anumit domeniu de suveranitate ; aceasta incercare a imaginarului colectiv grec de a circumscrie domeniul de manifestare a divinitatilor sau, daca privim invers, aceasta incercare a grecilor de a atribui fenomenelor inexplicabile divinitati raspunzatoare bine definite este o tentativa de socializare a sacrului.

Exista o tendinta in procesul de socializare sau civilizare a unor fenomene naturale percepute ca sacre (religioase)- moartea, de pilda- sau in diferitele forme de contact cu sacrul, un ritual sau o lege sacra pentru a legitima diferite elemente ale ordinii sociale, pentru a legitima existenta institutiilor sociale si a reprezentantilor sai.

Arhetipul este in stransa legatura cu sacrul.El este un model ideal, un tip suprem, sau un prototip. Jung de exemplu a raspandit folosirea termenului de arhetip referitor la acelasi concept, dandu-i un sens tehnic atunci cand vorbeste de psihologia inconstientului. Jung a introdus pentru prima oara, cu explicatii detaliate, arhetipurile ca fiind structuri psihice identice, comune tuturor care constituie mostenirea arhaica a umanitatii. Arhetipurile lui Jung sunt structuri dinamice care intervin in mod activ (declanseaza, controleaza si inhiba) comportamentul si experientele umane. Ele genereaza asadar conceptii generale comune, mituri similare, structuri imaginare universale, indiferent de popor, rasa sau clasa sociala.Toate exemplele de inconstient individual isi au originea intr-un inconstient colectiv comun care cuprinde tipuri originale de reprezentari simbolice ca modele de comportament. O acceptie putin diferita a termenului de arhetip o gasim la istoricii religiilor (Van der Leeuw, Eliade), care adopta notiunea de arhetip pentru a desemna simbolurile fundamentale care servesc de matrice pentru un sir intreg de reprezentari. In sens larg, arhetipul este imaginea primordiala, imaginea-mama, care alimenteaza imaginile personale dintr-un fond arhaic comun, incluzand mitologia, religia si folclorul.

Fata negativa a sacrului este cel mai bine intruchipata de arhetipul raufacatorului. Raul absolut care nu cunoaste limite si nu tine cont de justificari, asadar care nu actioneaza in virtutea nici unei legi sau constrangeri.

Arhetipul justitiarului, care poate fi pedepsitor sau rasplatitor, in functie de miza si care actioneaza in virtutea unei legi scrise sau nescrise. De cele mai multe ori pedepsitorul este un instrument identificat cu instanta; in plan social aceste instrumente sunt magistratii care sunt supusi unei ceremonii de investitura (de sacralizare).

Arhetipul maestrului de initiere intruchipeaza un obstacol in calea desavarsirii unui erou. Maestrul de initiere este cel mai adesea rasplatitor dar, in cazul in care eroul nu reuseste sa invinga obstacolul, maestrul de initiere devine pedepsitor. Ignoranta nu este un motiv pentru ca pedeapsa sa fie anulata. Savarsirea unui pacat, a unei transgresiuni este blamabila indiferent de motivul transgresiunii- fapt care apare , foarte clar si in Vechiul Testament.

Sacrul si profanul reprezinta unul dintre pilonii principali ai viziunii lui in disciplina pe care a dezvoltat-o, istoria religiilor. Lucrarea Sacrul si profanul a fost publicata in 1957 , in limba germana . In 1965 Mircea Eliade lanseaza o versiune in limba franceza, publicata la Editions Gallimard. Toate traducerile in limba romana au fost facute conform editiei franceze.

Baza gandirii in aceasta lucrare este faptul ca nu poate exista nicaieri o persoana in totalitate non-religioasa. Oricare ar fi gradul de desacralizare a contemporaneitatii, memoria istorica pastreaza urmele unei valorizari religioase. Spatiul profan pastreaza locuri privilegiate, deosebite de celalalte, memoriile primare din copilarie, cu sarbatorile religioase petrecute in familie. Aceste spatii devin locuri sacre pentru ca determina o bresa in universul ulterior de credinte sau de lipsa lor, a persoanei implicate.

Pentru Eliade diferenta dintre sacru si profan este perceperea unei revelatii care creeaza spatiul sacru. Manifestarile sacrului sunt de fapt iesiri din profan si sunt numite de autor hierofanii, termen inventat de Eliade si intrat in mai toate limbile pamantului ca termen care descrie manifestarile religioase din profan si intrarea in spatiul sacru. Hierofaniile lui Eliade, adica manifestarile realitatilor sacre, sunt extrem de diferite si variaza de la persoana la persoana, de la o cultura la alta si ultimativ de la un crez religios la altul.

Timpul sacru este reversibil,timp mitic primordial readus in prezent mereu,recuperabil si repetibil la nesfarsit. Timpul profane este durata temporala obisnuita n care se inscriu actele lipsite de semificatie religioasa.orice sarabatoare religosa implica iesirea din durata temporala obisnuitasi reintegrarea in timpul mitic actualizat de aceea sarbatoare. Acest timp nu curge,nu este o durata ireversibila.Este un timp mereu egal cu el insusi,nu se schimba si nici nu se incheie.fiecare sarbatoare inseamna regasirea acelui Timp sacru care s-a manifestat la sarbatorea din anul trecut sau cu un secol in urma,Timpul creat si santificat de zei.in sarbatoare se regasete prima aparitie a timpui sacru.

Omul religios traieste astfel in doua feluri de Timp,dintre care cel mai important,Timpul sacru,apare sub forma paradoxala a unui Timp circular,reversibil si recuperabil,un soi de present mitic regasit periodic cu ajutorul ritualrilor. El refuza sa traiasca doar in prezentul istoric,straduindu-se sa ajunga la un timp sacru,care in unele privinte,ar putea insemna vesnicie.

Pentru omul nereligios,Timpul nu poate reprezenta nici ruptru,nici mister,avand un inceput si un sfarsit,moarte,disparitia existetie.Omul nereligios stie ca este vb mereu de o experienta umana in care nu poate interveno nici o prezenta divina. Pentru omul religios durata temproala profana pote fi periodic opritaprin introducerea,cu ajutorul ritualurilor,a unui Timp sacru,non-istoric.

Deoarece Anul Nou este o reactualizare a cosmogoniei,el implica reluarea timpului de la inceputurile sale,adica refacerea timpului primordial,a timpului pur,cel care exista in mometul creatiei .Nu este vorba doar de sfarsitul efectiv al unui anumit interval de timp si de inceputul

unui alt interval(omul modern),ci si de abolirea anului trecut si a timpului scurs, Cu fiecare An Nou,omul se simtea mai liber pentru ca scapse de povara greselilor si pacatelor sale.Se intorecea in Timpul mitic al Creatiei,un timp sacru si puternic pentru ca era timpul celei mai uriase creatii cunoscute vreodata,aceea a universului.

Arhetipul in literatura greaca

1.Harpiile ( Rapitoarele)

Numele acestor monstrii , da seama de principala lor activitate : aceea de a rapi /a insfaca.Acestea sunt femei inaripate sau niste pasari cu cap de femeie si gheare ascutite.Despre ele se stie ca rapeau copii si suflete , insa nu se stie de ce faceau asta.Legenda lui Phineus , regele Traciei , sugereaza oarecum functia acesto genii malefice.Legenda prezinta suferintele lui Phineus, care fusese atins de un blestem cumplit a lui Helios si Zeus dupa ce a comis un hybrys pentru ca a transgresat limitele firesti ale vietii cu pretul ochiilor sai.Se pare ca a intervenit in planul divin, indrumandu-l pe Phrixos pe drumul catre Kolkhis sau ca i-ar fi ajutat pe fiii acestuia sa revina in Grecia.

Harpiile , trimise de divinitate , rapeau tot ce Phineus vroia sa atinga.Putem spune ca harpiile manifestau o functie justitiara, pedepsindu-i pe transgresorii unui cod.Ele se aseamana cu Erinyes sau cu Furiile , atat ca morfologie cat si ca mod de actiune.

Si in cazul Harpiilor , violenta sacra este pusa in legatura cu feminitatea seducator-monstruoasa.Gestul insfacarii il gasim si-n alte entitati cum ar fi Thanatos , Eros, Hypnos sau Psyche.Asadar, insfacarea este asociata adesea unor entitati monstruoase , care uneori se confunda cu Moartea insasi.In Odyseea, harpiile luau sufletele celor morti , de aici observand o confundare a instrumentului pedepsitor cu Moartea insasi.

Arhetipul relevant este cel al justitiarului pedepsitor , caruia ii corespunde urmatoarea schema in care Instrumentul (Harpiile) se confunda cu Adresantul si cu Beneficiarul

2.Sphinxul

Figura monstruoasa feminina si incarnare a Sacrului malefic violent, Sfinxul este un conglomerat bizar de omenesc si animalitate.Are cap de femeie , trup de leu , coada de sarpe , aripi de vultur.Sphinxul este trimis de Hera sa pedepseasca cetatea Thebei pentru vina lui Laios de a fi iubit in chip vinovat de fiul lui Pelops.Sphinxul are rolul unui monstru efector pedepsitor, ducand la indeplinire blestemul rostit de Pelops asupra neamului Labdaciziilor in urma necinstirii fiului sau.Prin urmare Sphinxul este o imagine ademenitor monstruoase ale Sacrului pedepsitor.In cazul Sphinxului, putem asocia feminitatea cu viclenia sa extrem de subtila cu care-si pedepseste principala victima , pedepsind-o.

Arhetipul principal este cel al justitiarului pedepsitor caruia ii corespunde o schema relationala in care Adresantul se confunda cu Instrumentul si Beneficiarul sub chipul monstruos al Sphinxului.Victima se confunda cu Orfentatul , iar Beneficiarul consta in reechilibrarea relatiei cu Sacrul.

3.Ciuma din Athena si Theba

Acestea sunt semne ale unei crize a diferentelor la nivel colectiv.Ca orice monstru antropofag , ciuma terorizeaza comunitatea , reclamand periodic un tribut victimal pentru a sanctiona o transgresiune.In primul caz , este vorba de ruperea tratatului de 30 de ani dintre paloponesieni si atenieni in 445 i.Hr, care reprezinta o transgresiune politica.In cel de-al doilea caz , Oedipus este transgresorul responsabil incalcand astfel toate limitele relationale existente.Ciuma functioneaza asa dar in felul Sphinxului.Ciuma ia forma monstrului antropofag, efector justitiar care sanctioneaa o vina dar in acelasi timp prin caracterul ei nediferentiat si violent ataca depersonalizand.Ciuma tinde sa se confunde cu Instanta suprema Sacrul nediferentiat si violent, Moartea.

Arhetipul relevant aici este al justitiarului pedepsitor, caruia ii corespunde urmatoarea schema relationala in care Instrumentul se confunda cu Adresantu si cu Beneficiarul toti acesti actanti regasindu-se sub chipul dezolant al Ciumei.Victima se confunda cu Orfentantul in persoana transgresorilor unori limite impuse iar Beneficiarul consta in reechilibrarea relatiei cu Sacrul