Proiect_diferentialul

5/17/2018 Proiect_diferentialul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/proiectdiferentialul 1/22



CUPRINS

Memoriu justificativ……………………………………………………………………………3

CAP. 1. DESTINAŢIE SI CLASIFICARE……………………………………………….…..4

CAP. 2. PĂRŢILE COMPONENTE ŞI FUNCŢIONAREA DIFERENŢIALULUI……..….5

2.1. Reglarea rulmenţilor diferenţialului……………………………………………..9

CAP. 3. CINEMATICA ŞI DINAMICA DIFERENŢIALULUI……………………...……...10

3.1. Cinematica diferenţialului………………………………………………………10

3.2. Dinamica diferenţialului………………………………………………………...11

CAP. 4. TIPURI CONSTRUCTIVE DE DIFERENŢIALE………………………………...13

4.1. Diferenţialul simplu……………………………………………………………..13

4.2. Diferenţialul blocabil……………………………………………………………14

4.3. Diferenţialul autoblocabil………………………………………………………15

CAP.5. SCHEME STRUCTURALE CONSTRUITE PE BAZA DESENULUI DE

ANSAMBLU…………………………………………………………………………………..16

ANEXĂ……………………………………………………………………………………..…18N.T.S.M. ŞI P.S.I…………………………………………………………………………….19

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………...21

2



MEMORIU JUSTIFICATIV

Tendinţa modernǎ de sporire a vitezei, capacitǎţii de încǎrcare şi în special a

greutǎţii ce revine roţilor de direcţie a automobilelor, are ca rezultat îngreunarea

conducerii conducerii obişnuite cu volanul, prin creşterea efortului fizic şi a tensiunii

nervoase care sunt solicitate conducǎtorului auto.

Calităţile automobilelor se evidenţiază în contextul influenţelor reciproce cufactorii externi şi de exploatare. De aceea aprecierea unui automobile trebuie făcută

prin considerarea tuturor cauzelor exterioare care determină schimbarea durabilităţii şi

fiabilităţii lui în procesul de exploatare.

Factorii care determină durabilitatea sunt condiţiile de exploatare, calitatea

întreţinerii şi calitatea reparaţiilor.

Diferenţialul este un mecanism care are rolul de a face ca roţile motrice să se

învârtească în mod independent una de alta altfel ca, în viraje, aceste roţi să se poată

căpăta viteze unghiulare diferite şi să se parcurgă drumuri de lungimi diferite, în raport

de viraj şi de direcţia de înaintare a automobilului, asigurând în acelaşi timp o

repartiţie egală a efortului de tracţiune între cele două roţi.

În primul capitol s-a făcut o clasificare a diferenţialelor, în funcţie de mai multe

criterii. S-au accentuat şi diferitele dezavantaje pe care le au diferenţialele şi diferitele

tipuri de automobile la care se folosesc: de teren sau Dacia 1300.

În capitolul 2 sunt prezentate părţile componente ale diferenţialului,

funcţionarea lui şi reglararea rulmenţilor diferenţialului. În capitolul 3 este prezentată cinematica şi dinamica diferenţialului, capitolul 4

prezintă tipuri de diferenţiale, iar ultimul capitol prezintă reguli de reprezentare în

desenul tehnic industrial a schemelor stucturale împreună cu anexa reprezetând

schema cinematică a unui tip de diferenţial.

3



DIFERENŢIALUL

CAP. 1. DESTINAŢIE SI CLASIFICARE

La deplasarea automobilului în curbă sau pe drumuri cu neregularităţi, roţile

motoare parcurg, în acelaşi timp, distanţe diferite. Parcurgerea distanţelor diferite este

necesară şi atunci când razele dinamice ale roţilor sunt diferite, ca urmare a inegalităţipresiunii în pneuri, a uzurii sau încărcării diferite a acestora.

Astfel, se evită patinarea sau alunecarea pneurilor care ar putea apărea dacă

roţile motoare ar fi montate pe un arbore comun, se reduce uzura stabilitatea şi

maniabilitatea automobilului. În scopul eliminării acestor fenomene, roţile motoare ale

automobilelor se montează pe câte un arbore separate între care se află un

mecanism diferenţial, care permite roţilor motoare să se rotească cu turaţii diferite.

Clasificarea diferenţialelor se poate face după mai multre criterii, şi anume:• După principiul de funcţionare, diferenţialele pot fi: simple, blocabile şi

autoblocabile.

• După felul angrenajelor folosite se deosbesc, diferenţiale cu roţi dinţate

conice şi cu roţi dinţate cilindrice;

• După valoarea momentului transmis roţilor motoare, diferenţialele pot fi

simetrice şi asimetrice;

• După locul pe care îl ocupă în transmisia automobilului, diferenţialele

pot fi aşezate între roţile motoare sau între punţile motoare.

Cea mai largă utilizare în construcţia de automobile o au diferenţialele simple,

conice simetrice, care, în comparaţie cu cele cilindrice, sunt mai compacte.

Diferenţialele blocabile şi autoblocabile se folosesc, în general, la utomobilele

cu capacitate de trecere mare.

4



Diferenţialul este deci un mecanism care are rolul de a face ca roţile motrice să

se învârtească în mod independent una de lata, astfel ca, în viraje, aceste roţi să se

poată căpăta viteze unghiulare diferite şi să se parcurgă drumuri de lungimi diferite, în

raport de viraj şi de direcţia de înaintare a automobilului, asigurând în acelaşi timp o

repartiţie egală a efortului de tracţiune între cele două roţi.Dacă roţile motoare ar fi montate pe acelaşi arbore, el ear trebui să se rotească

cu aceeaşi viteză unghiulare în toate cazurile. Acesata ar conduce la alunecarea şi

patinarea roţilor în viraje, ceea c ear produce următoarele neajunsuri: uzura rapidă a

anvelopelor, consum de combustibil mărit din cauza pierderilor de putere în timpul

alunecării şi patinării, manevrarea mai dificilă a automobilului.

Pentru a da posibilitatea ca roţile motoare să se rotească cu viteze unghiulare

diferite, ele nu se montează pe un singur arbore, ci fiecare roată pe câte unsemiarbore separat, iar legătura dintre cei doi semiarbori se face cu ajutorul

diferenţialului.

CAP. 2. PĂRŢILE COMPONENTE ŞI FUNCŢIONAREA

DIFERENŢIALULUI

În general, un diferenţial se compune din caseta 3 (fig. 1), pe care este fixată

coroana 2 a transmiei principale. În casetă se fixează crucea 7 , pe care sunt montaţi

liber sateliţii 6 ( în numă de 2…4), care angrenează permanent cu pinioanele

planetare 8 şi 5. Acestea sunt, fiecare, fixate la extremităţile interioare ale arborilor

planetari 8 şi 5.

Mişcarea de rotaţie se transmite casetei diferenţialului de la transmisia

principală (pinionul de atac 1 şi coroana 2) a automobilului. La deplasarea

automobilului în linie dreaptă, deoarece lungimile drumurilor descrise de roţile motoare

sunt egale, vitezele lor unghiulare sunt egale.

Deci, vitezele unghiulare ale pinioanelor planetare vor fie gale cu cea a casetei,

iar sateliţii sunt imobilizaţi (aceeaşi dinţi rămân în angrenare), executânt o mişcare de

5



revoluţie împreună cu caseta. Ei au, în acest caz, numai rolul de piese de legătură

între casetă şi pinioanele planetare.

La deplasarea în viraj a automobilului, roţile motoare vor avea de parcurs

drumuri de lungimi diferite, deci şi vitezele lor unghiulare vor trebui să fie diferite.

Astfel, roata din exteriorul virajului împreună cu pinionul planetar respective va avea oviteză unghiulară mai mare decât cea din interiorul virajului. Pentru a realize această

diferenţă de viteză unghiulară (de turaţie) între pinioanele planetare, sateliţii vor avea

în plus o mişcare de rotaţie în jurul axelor lor proprii, care va fi cu atât mai mare cu cât

diferenţa de turaţie dintre pinioanele planetare este mai mare.

6



Fig. 1. Construcţia diferenţialului:

a – diferenţialul demontat; b – dieferenţialul montat.

În fig. 2 este prezentată schema diferenţialului, care cuprinde următoarele

lemente: caseta diferenţialului sau a sateliţilor 2, care este solidară cu coroana dinţată

1 şi în care intră în mod liber două axe 6, numite axe planetare, care conduc mişcareala roţile motoare 7; două pinioane mari 5, numite planetare, fixate în interiorul casetei,

câte una la fiecare axă planetară; două sau patru pinioane mai mici, numite sateliţi,

care fac legătura între pinioanel planetare 5; sateliţii sunt montaţi liber pe un ax 3 (axul

sau crucea sateliţilor) care este fixat în pereţii casetei 2, astfel că se învârtesc o dată

cu coroana diferenţialului 1.

Fig. 2. Schema diferenţialului:

1 – coroana diferenţialului; 2 – caseta sateliţilor; 3 – axa sateliţilor; 4 – sateliţii; 5 –

pinioane planetare; 6 – axe planetare; 7 – roţi motoare; 8 – pinion de atac.

Întreg mecanismul diferenţialului cu pinioanele de atac, coroana şi caseta

diferenţialului sunt închise într-un carter, plin până la jumătate cu valvolină, pentru a

se asigura o ungere corespunzătopare. Cele două axe planetare sunt închise în două

tuburi numite trompele diferenţialului şi fixate de carterul diferenţialului prin buloane.Caseta diferenţialului este de cele mai multe ori o piesă dublă din oţel turnat.

Uneori, transmisia principală, diferenţialul şi semiaxele planetare sunt reunite

într-un carter comun (puntea din spate), care poate fi demontabil în plan vertical

longitudinal (faţă de axul automobilului) sau în plan vertical transversal.

7



Rulmenţii pinionului de atac, ai roţilor dinţate, ai casetei şi ai axelor planetare

se montează în locaşurile din pereţii carterului şi ai trompelor. Pe trompe sunt prinse

plăcile pe care se fixează arcurile care fac legătura punţii din spate cu cadrul

automobilului. La capetele exterioare ale trompelorse montează roţile din spate.

Când automobilul se deplasează în linie dreaptă, deoarece drumurile descrisede cele două roţi motoare sunt egale, şi vitezele unghiulare vor fi aceleaşi. În acest

caz, roţile planetare au vitezele unghiulare egale cu ale coroanei, iar sateliţii sunt

imobilizaţi, aceeaşi dinţi rămân în permanenţă angrenaţi executând o mişcare de

revoluţie împreună cu carcasa diferenţialului.

Când automobilul se deplasează în curbă, coroana şi carcasa se vor roti cu

aceeaşi viteză unghiulară ca şi în linie dreapţă. Deoarece, roata exeterioară a virajului

va avea de parcurs un drum mai lung decât roata interioară a virajului, înseamnă căvitezele unghiulare lae celor două roţi planetare vor trebui să fie diferite. Acest lucru

este posibil datorită existenţei sateliţilor. Când automobilul intră în curbă, roata din

interiorul virajului împreună cu roata planetară au o viteză unghiulară mai mică decât

roata din exterioarul virajului împreună cu planetară respectivă.

Pentru a realize aceste diferenţe de viteze unghiulare între cele două roţi

planetare, sateliţii capătă o mişcare de rotaţie în jurul axelor lor proprii, care este cu

atât mai mare, cu cât diferenţa între vitezele unghiulare ale roţilor planetare este mai

mare.

În raport cu coroana dinţată, care are o viteză unghiulară constantă, o roată

planetară se învârteşte mai încet, iar cealaltă roată planetară mai repede.

Câteodată funcţionarea diferenţialului poate fi dezavantajoasă automobilului.

Astfel, de exemplu, dacă automobilul se găseşte cu o roată pe teren alunecos (nămol,

nisip etc.) iar cu cealaltă pe teren tare, la pornire, roata care se găseşte pe teren uscat

se va învârti cu o turaţie, iar roata cealaltă se va învârti cu o turaţie mai mare; roata se

scufundă în teren tot mai mult, iar maşina nu poate să plece din loc.La maşinile speciale, care trebuie să meargă în teren variat, în astfel de situaţii

se blochează diferenţialul manual sau automat.

Dispozitivul manual de blocare a diferenţialului constă dintr-un sabot care

frânează o axă planetară ca să nu se poată roti faţă de caseta diferenţialului. În

8



acelaşi timp nici cealaltă axă nu se mai poate roti liber. Acest dispozitiv de blocare s-

ar putea compara cu un ştift bătut prin bucşa casetei diferenţialului şi axa planetară.

Dispozitivul de blocare se decuplează imediat ce nu mai este nevoie de el;

altfel, la mersul în curbe, are loc o frecar inutilă a cauciucului deoarece nu se face

diferenţierea vitezelor unghiulare şi dacă efortul se prelungeşte se pot rupe saboţii.Diferenţialul cu blocaj automat echipează mai ales automobilele de teren. În

cazul frecării unilaterale a roţii, la o anumită limită a frecării acest dispozitiv blochează

diferenţialul, fără a împiedica însă diferenţierea vitezelor unghiulare ale roţilor din

curbă. Diferenţialul cu blocaj automat funcţionează pe principiul dispozitivelor “cu

roată liberă”.

2.1. Reglarea rulmenţilor diferenţialului

Se oobţine înşurubând piuliţele 1 şi 2 (fig. 3). În cazul rulmenţilor neutilizaţi se

înşurubează ceva mai puţin piuliţa 1 pentru a se obţine un joc de angrenare superior

jocului normal, iar în cazul rulmenţilor noi se înşurubează mai mult piuliţa 1 pentru a

se obţine un joc de angrenare superior jocului normal.

Verificarea strângerii rulmenţilor se face cu ajutorul unei sfori înfăşurată în jurul

carcasei diferenţialului de care se trage cu un dinamometru; diferenţialul trebuie să se

rotească la un moment de 1-3 daNm.

9



Fig. 3. Reglarea rulmenţilor diferenţialului autoturismului Dacia

CAP. 3. CINEMATICA ŞI DINAMICA DIFERENŢIALULUI

3.1. Cinematica diferenţialului

Se va considera un diferenţial simplu conic simetric a cărui schemă cinematicăeste reprezentată în fig. 4.

Fig. 4. Schema cinematică a unui diferenţial, pentru studiul cinematic şi dinamic

La deplasarea automobilului în linie dreaptă, sateliţii S nu se rotesc în jurul axei

lor (ns=0 ) şi, deci, întregul sistem se roteşte ca un tot unitar, iar între turaţiile

pinioanelor planetare (n ps, n pd ) şi turaţia casetei diferenţialului (nc ) există relaţia:

nc =n ps=n pd. (1.1)

10



La deplasarea în curbă, sateliţii încep să se rotească în jurul axelor lor cu

turaţia ns. Ei vor accelera mişcarea pinionului planetar ps (dacă virajul se face la

dreapta) şi vor încetini mişcarea pinionului planetar pd. Astfel, în timp de un minut,

pinionul planetar din stânga îşi va mări turaţia cu ns·Zs/Z p, iar cel din dreapta îşi va

micşora turaţia cu aceeaşi valoare. Deci turaţiile celor două pinioane planetare vor vi:n ps=nc +ns·Zs/Z p (1.2)

n pd =nc -ns·Zs/Z p, (1.3)

unde Zs şi Zp sunt numerele dinţilor sateliţilor, respectiv, ai pinioanelor planetare.

Adunând relaţiile (1.2) şi (1.3), se obţine:

n ps+n pd =2nc , (1.4)

adică suma turaţiilor pinioanelor planetare este egală cu dublul turaţiei casetei.Deoarece pinioanele planetare sunt solidare cu arborii planetari 1 şi 2 şi deci şi cu

roţile motoare, turaţiile pinionului planetar şi roţii motoare de pe acelaşi arbore sunt

egale.

Dacă se blochează caseta C a diferenţialului, adică nc=0, din relaţia (1.4)

rezultă:

n ps=-n pd , (1.5)

adică roţile motoare se rotesc cu turaţii egale, dar în sensuri diferite.

Acest caz este întâlnit în practică atunci când frâna pe transmisie este

acţionată până la blocarea arborelui cardanic, inclusive a transmisiei principale,

respectiv a casetei diferenţialului. Dacă în această situaţie, automobilul se deplasează

pe un drum cu coeficienţi de aderenţă diferiţi la roţile motoare, roata cu aderenţă mai

mare se va roti în sensul de deplasare al automobilului, iar cealaltă în sens opus. La

intrarea automobilului pe un drum cu aceeaşi aderenţă pentru ambele roţi motoare,

automobilul va devia de la mersul normal, putând să producă accidente. Acesta este

unul din dezavantajele diferenţialelor. În cazul în care se blochează una din roţi, de xemplu, cea din stânga, atunci nps=0 şi,conform relaţiei (1.4), rezultă:

n pd =2nc (1.6) În practică, acest caz se întâlneşte la demararea automobilului pe un drum care

oferă coefficient mare de aderenţă la una din roţi şi foarte mic la cealaltă (de exemplu,

o roată motoare se află pe o porţiune de drum cu polei). Roata cu aderenţă mare va

11



sta pe loc, iar cealaltă se va roti cu dublul turaţiei casetei diferenţialului. Acesta este

un alt dezavantaj al diferenţialului.

3.2. Dinamica diferenţialului

Momentele care se transmit la arborii planetar 1 şi 2 (fig. 4) atunci când

lucrează diferenţialul, nu sunt niciodată egale, între ele existând o diferenţă, datorită

momentului de freacare din interiorul automobilului.

Considerând uniformă şi atabilă mişcarea automobilului, din condiţia de

echilibru a sistemului se poate scrie:

M c =M ps+M pd sau M c =M 1+M 2 (1.7)

unde : Mc este momentul transmis casetei diferenţialului; Mps(M1) ş i Mpd(M2) –momentele transmise pinioanelor planetare şi, respectiv, arborilor planetari.

Pentru a putea determina valoarea momentelor la arborii planetari, ţinând

seamă şi de momentul de frecare Mf din diferenţial, se scrie bilanţul de putere al

diferenţialului:

P 1+P 2 =P c -P f. (1.8)

Cunoscând că P=Mω, unde ω este viteza unghiulară a elementului respective,

şi considerând ω1>ω2 (viraj spre dreapta), relaţia (1.8) devine:

M 1ω1+M 2 ω2 =M c ωc -M f (ω1-ω2 ) (1.9)

Bazaţi pe relaţia (1.4), se poate scrie ωc =(ω1+ω2 )/2 şi, înlocuind în relaţia (1.9),

se obţine:

M 1ω1+M 2 ω2 =M c (ω1+ω2 )/2-M f (ω1-ω2 ). (1.10)

Grupând convenabil termenii, se scrie:

ω1(M 1+M f -M c /2)+ω2 (M 2 -M f -M c /2)=0.

Dar ω1≠0 şi ω2 ≠0, deci:

M 1+M f -M c /2=0; M 2 -M f -M c /2=0 (1.11)sau:

M 1=M c /2-M f ; M 2 =M c /2+M f . (1.12)

Comparându-se relaţiile (1.11), se observă că momentele transmise la cei doi

arbori planetari nu sunt egale, iar diferenţa dintre ele este cu atât mai mare cu cât

momentul de frecare Mf din diferenţial este mai mare.

12



CAP. 4. TIPURI CONSTRUCTIVE DE DIFERENŢIALE

4.1. Diferenţialul simplu

Diferenţialul simplu simetric cu roţi conice este reprezentat în schema

cinematică din fig. 5 . Sateliţii 4 (în număr de doi) sunt montaţi liber pe axul 9, fixat încaseta 3 a diferenţialului (pusă în mişcare de transmisia principală formată din

pinionul 1 şi roata 2). Pinioanele planetare 5 şi 6 au acelaşi diametru şi sunt fixate pe

arborii planetari 7 şi respectiv, 8. Caseta 3 se sprijină pe carterul 10 prin intermediul

unor rulmenţi cu role tronsonice. Dacă se neglijează frecarea, momentul motor primit

de casetă se distribuie în mod egal la arborii planetari (pinioanele planetare fiind de

diameter egale).

Fig. 5. Schema cinematică a diferenţialului simplu cu roţi conice

Diferenţialele asimetrice cu roţi conice (fig. 6, a) au pinioanele planetare 4 şi

5 de diameter diferite, din care cauză momentul motor primit de caseta 1 se distribuie

arborilor planetari 6 şi 7, proporţional cu diametrele pinioanelor planetare. În fig. 6, b

este reprezentată schema cinematică a unui diferenţial asimetric la care pinioanele

13



sateliţi 3 au dantură dublă. Momentul de torsiune transmis casetei 1 de către

transmisia principală este distribuit între arborii planetari 6 şi 7, proporţional cu

diametrele roţilor planetare 4 şi 5. Diferenţialele asimetrice se utilizează ca diferenţiale

interaxiale. Momentul de torsiune se transmite, prin arboreal 6, punţii motoarea cu

greutate aderentă mai mică, iar prin arboreal 7, punţii motoare cu greutate aderentămai mare.

Fig. 6. Diferenţiale asimetrice:

a – cu sateliţi simpli; b – cu sateliţi dubli.

4.2. Diferenţialul blocabil

La deplasarea automobilului pe drumuri alunecoase, dacă forţa de tracţiune la

roata care patinează este nulă, această roată se va roti cu o anumită turaţie de două

ori mai mare decât turaţia casetei (relaţia 1.6), în timp ce roata opusă se opreşte, iar

automobilul nu se mai poate deplasa.

14



Fig. 7. Schema cinematică a diferenţialului blocabil

Pentru a înlătura acest dezavantaj al diferenţialului simplu, la automobilele de

teren se folosesc diferenţiale blocate. Principiul de blocare constă în aceea că, atunci

când s-a ivit necesitatea blocării, se unesc arborii planetary ai punţii, diferenţialul

formând (din punct de vedere cinematic) un tot rigid. În fig. 7 este reprezentată

schema cinematică a diferenţialului blocabil, care se deosebeşte constructive de cel

simplu prin aceea că pe unul din arborii planetari se fixează dispozitivul de blocare.

Acesta se compune din mufa de cuplare 5, care se poate deplasa axial pe o porţiune

canelată a arborelui 4. Manevrarea mufei se face, la nevoie, de către conducătorul

auto, printr-un sistem de pârghii. Dacă mufa se deplasează spre stânga până când

danturile frontale 2 şi 3 se cuplează, atunci arborele planetar 4 se solidarizează cu

caseta 1 a diferenţialului. Aceasta este poziţia diferenţial blocat, iar arborii planetari 4

şi 6 vor avea aceeaşi turaţie.

Se recomandă ca la deplasarea automobilului cu diferenţialul blocat, să se

evite, pe cât posibil virajele (în special cele cu raze mici), întrucât, în acest caz,

automobilul se comportă ca şi cum nu ar avea diferenţial (manevrare greoaie,consum sporit de combustibil, uzură mărită a pneurilor).

4.3. Diferenţialul autoblocabil

15



Pentru a înlătura dezavantajele deplasării automobilului cu diferenţialul blocat,

precum şi operaţia de blocare, unele automobile cu capacitate de trecere mărită sunt

echipate cu diferenţiale autoblocabile, la care gradul de blocare depinde de frecarea

dintre elementele diferenţialului. În fig. 8 este reprezentată schema cinematică a unui

diferenţial autoblocabil la care sateliţii 1 şi pinioanele planetare 2 sunt roţi melcate. Acest diferenţial mai este prevăzut cu patru sateliţi suplimentari, constituiţi din

şuruburile – melc 3, care se găsesc în permanentă angrenare cu roţile melcate 1 şi 2.

La deplasarea automobilului în linie dreaptă, diferenţialul se roteşte ca un tot

unitar.

Fig. 8. Schema cinematică a diferenţialului autoblocabil.

La deplasarea în viraj, şiruburile – melc 3, împreună cu roţile melcate 2 încep

să se rotească pe axele lor, datorită diferenţelor de drum dintre roţile motoare. Dacă o

roată se găsşte pe o porţiune de drum alunecos, ea va căuta să-şi mărească turaţia,

dar va trebui să învingă şi frecările din angrenajele cu şurub melc – roata melcată. La

aderenţă scăzută, pentru ca una din roţile motoare să se rotescă cu turaţie mai mare

în raport cu cealaltă, trebuie să învingă frecarea dintre angrenajele melcate 2-3; 3-1;

1-3; 3-2. Momentul de frecare ce se produce produce, în acest caz, măreşte

momentul transmis arborelui planetar întârziat.

16



CAP. 5. SCHEME STRUCTURALE CONSTRUITE PE BAZA

DESENULUI DE ANSAMBLU

În desenul tehnic industrial, la ansamblurile complicate constructiv,pentru a se

facilita înţelegerea alcătuirii şi funcţionării ansamblului se folosesc desene

schematice. Ele sunt reprezentări simplificate care, utilizând simboluri standardizate,

redau elementele principale care compun un ansamblu (instalaţie, maşină, mecanism

etc.) cu scopul de a se evidenţia modul de funcţionare, de transformare sau de

transmitere a mişcării şi a legăturilor dintre elementele componente.

Din categoria desenelor schematice fac parte:

- scheme mecanice: structurale, cinematice, constructive;

- scheme hidraulice;- scheme electrice.

Prin STAS 1543-86 se reglementează reprezentarea convenţională a shemelor

mecanice şi simbolurilor utilizate. Astfel, schema mecanică este definită ca fiind

reprezentarea grafică a elementelor, legăturilor ansamblurilor fixe sau mobile aflate în

componenţa mecanismelor şi a maşinilor. Ea poate fi realizată ca schemă structurală,

cinematică sau constructivă.

Schema structurală este o schemă mecanică care constă din reprezentareaconvenţională plană a elementelor cinematice componente şi a cuplurilor cinematice

echivalente. Schema structurală nu evidenţiază caracterul mişcării şi configuraţia

geometrică a elementelor componente.

Schema cinematică este o schemă mecanică care constă din reprezentarea

convenţională plană sau în perspectivă, a configuraţiei geometrice a elementelor

cinematice componente şi a cuplurilor cinematice existente pentru un anumit sens de

mişcare. Schema cinematică evidenţiază caracterul mişcării, putănd fii executată şi ca

un desen la scară. Liniile utilizate pentru executarea schemelor mecanice se aleg pe

baza recomandărilor STAS 103-84 (linii utilizate in desenul tehnic industrial).

17



ANEXA 1

8 Pinion de atac SM - 08 17 Roţi motoare SM – 07 16 Axe planetare SM – 06 15 Pinioane planetare SM – 05 14 Sateliţii SM – 04 13 Axa sateliţilor SM – 03 1

18



2 Caseta sateliţilor SM – 02 11 Coroana diferenţialului SM- 01 1

Poz. Denumire Nr. Desen sauSTAS (SR)

Buc. Material Observaţii Mane

Starea suprafeţelor Toleranţegenerale

Materiale Scara1:1

Metodaproiecţiei

Nume Colegiul Tehnic„Traian Vuia” Galaţi

Schema diferenţialuluiProiectat Tihan IDesenat Tihan IVerificat Ing.IorgulisFormat A4 SD - 00

Data Aprilie2007

N.T.S.M. ŞI P.S.I.

Încadrarea personalului la locul de muncă: operaţiile de întreţinere şi reparare

efectuate în halele şi atelierele persoanelor juridice sau fizice se vor executa de către

salariaţi calificaţi şi instruiţi special în scop, respectându-se întocmai instrucţiunile

tehnice, de exploatare, protecţie a muncii şi P.S.I. Electricianul de instalaţii electrice

de forţă va fi autorizat din punctul de vedere al protecţiei muncii.

Organizarea locului de muncă.

Întreţinerea şi repararea autovehiculelor se vor face în hale şi încăperiamenajate, dotate cu utilaje, instalaţii şi dispozitive adecvate.

Executarea unor lucrări de demontare, întreţinere sau reparare a autovehiculelor

este admisă şi în spaţii amenajate în afara halelor şi atelierelor de întreţinere

denumite „platforme tehnologice”. Aceste platforme vor fi delimitate, marcate şi

amenajate corespunzător, iar atunci când este necesar vor fi împrejmuite.

Căile acces din hale, ateliere şi de pe platformele tehnologice vor fi întreţinute în

stare bună şi vor fi prevăzute cu marcaje şi indicatoare de circulaţie standardizate. Încălzirea halelor şi încăperilor de lucru va fi asigurată în perioada anotimpului

rece în funcţie de temperatura exterioară şi în limitele stabilite de „Normele generale

de protecţie a muncii’

Nu se admite pornirea motoarelor autovehiculelor în interiorul halelor, decât dacă

există instalaţii de exhaustare, în stare de funcţionare.

19



La demontarea , montarea şi transportul subansamblelor grele sau voluminoase

se vor folosi mijloace mecanice de ridicare şi manipulare. Prinderea subansamblelor

la mijloacele de ridicat se va face cu dispozitive speciale, omologate, care să asigure

prinderea corectă şi echilibrată a subansamblelor.

Petele de ulei şi de combustibil de pe pardoselile halelor sau încăperilor vor fiacoperite cu nisip, după care vor fi luate măsuri de curăţare şi evacuare a materialului

rezultat în locuri care nu prezintă pericol de incendiu.

Lucrătorii trebuie să poarte echipament de lucru şi echipamentul corespunzător

lucrărilor pe care le execută cu instalaţiile şi utilajele din dotare, conform cu Normativul

cadru de acordare a echipamentului de protecţie aprobat de MMPS.

În locurile unde există pericole de incendiu, explozii, intoxicaţii şi surse de

zgomot sau vibraţii se vor efectua măsurători în vederea depăşirii CMA şi anihilăriisurselor acestora.

Sculele vor fi aşezate pe suporturi speciale, amplasate în locuri corespunzătoare

şi la înălţimi accesibile. După terminarea lucrului sculele vor fi curăţate, după care vor

fin închise în dulapuri. Ascuţirea sculelor de tăiat, cioplit se va face de un lucrător

instruit special în acest scop.

Lucrătorii sunt obligaţi ca înainte de începerea lucrului să verifice dacă uneltele şi

utilajele pe care le folosesc sunt în stare bună şi corespund din punctul de vedere al

securităţii muncii. Se interzice folosirea uneltelor şi utilajelor care nu corespund

acestor verificări.

Înainte de începerea lucrului, locul de muncă trebuie să fie în perfectă ordine. Nu

se admite aglomerarea locului de muncă cu materiale, scule etc.

Este interzisă modificarea sculelor prin sudarea prelungitoarelor improvizate

pentru chei în vederea măririi cuplului.

Este interzisă păstrarea îmbrăcăminţii personale a lucrătorilor şi a alimentelor în

incinta halei sau atelierelor. Îmbrăcămintea se va păstra numai în vestiar. Alimentelese vor consuma numai în încărperile special amenajate şi detinate de unitate în acest

scop şi numai după ce lucrătorii respectivi îşi vor spăla bine mâinile.

La încăperi cu pericol de incendii şi explozii sunt interzise: fumatul, intrarea cu

foc deschis, cu piese sau materiale incandescente, producerea de scântei, lovirea a

20



două scule feroase şi folosirea echipamentului de lucru din materiale sintetice. În

acest scop pe uşa de intrare se vor monta plăcuţe avertizoare.

Este interzis accesul în atelierele cu pericol de explozie a tuturor persoanelor

străine. Pe uşile acestor încăperi se vor monta tăbliţe cu inscripţia „INTRAREA

OPRITǍ”.Este interzis fumatul în halele de întreţinere şi reparaţii. În acest scop se vor

amenaja locuri pentru fumat.

Este interzisă păstrarea rezervoarelor, bidoanelor cu combustibil lichizi, carbid,

cu uleiuri, a vaselor cu acizi, vopsele, diluanţi, etc., în interiorul halelor sau atelierelor

cu excepţia locurilor anume prevăzute prin proiectul de construcţie.

BIBLIOGRAFIE:

“Manualul lǎcǎtuşului mecanic auto” – pentru şcoli profesionale –

Ing. Ioan Ghiţǎ, Ing. Alexandru Groza – Editura Didacticǎ şi

Pedagogicǎ, Bucureşti 1976;

“Automobile şofer mechanic auto” – Manual pentru şcoliprofesionale, anii I şi II, Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ, Bucureşti

1992;

“Manualul tinichigiului auto” – Manual pentru şcoli profesionale,

anii II şi III, Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ, Bucureşti 1968;

Automobilul, Construcţie, Funcţionare, Depanare, D. Cristescu,

Ed, tehnicǎ, Bucureşti 1986.

“Întreţinerea şi repararea automobilelor”-Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti – 1969.

„Instalaţii electromecanice auto” , E. Antonescu, Al. Şteflea,

Editura didactică şi pedagogică – 1981.

21



22

Proiect_diferentialul

Documents

Transcript of Proiect_diferentialul