I

Cuprins…………………………………………………………………………………………….

Argument…………………………………………………………………………………………..

Capitolul 1. Prezentarea notiunilor de anatomie si fiziologie a arborelui bronsic……………

1.1 Anatomia si fiziologia arborelui bronsic......................................................................................

1.2 Prezentarea teoretica a astmului bronsic......................................................................................

1.2.1 Definitie....................................................................................................................................

1.2.2 Etiologie....................................................................................................................................

1.2.3 Patogenie...................................................................................................................................

1.2.4 Simptomatologie.......................................................................................................................

1.2.5 Tratament..................................................................................................................................

Capitolul 2. Supravegherea pacientului din momentul internarii pana la externare si efectuarea tehnicilor impuse de afectiune………………………………………………………..

2.1 Internarea pacientului cu astm bronsic in spital...........................................................................

2.2 Asigurarea conditiilor de spitalizare............................................................................................

2.3 Asigurarea conditiilor igienice pacientilor internati....................................................................

2.3.1 Pregatirea patului si accesoriile lui...........................................................................................

2.3.2 Schimbarea lenjeriei de pat.......................................................................................................

2.3.3 Asigurarea igienei personale corporale si vestimentare a pacientului………………………..

2.3.4 Efectuarea toaletei generale si pe regiuni a pacientului............................................................

2.3.5 Observarea pozitiei pacientului in pat...............................................................

2.3.6 Schimbarea pozitiei pacientului si mobilizarea lui...................................................................

2.3.7 Captarea eliminarilor................................................................................................................

2.4 Supravegherea functiilor vitale si vegetative...............................................................................

2.5 Alimentatia pacientului................................................................................................................

2.6 Administrarea medicamentelor....................................................................................................

2.7 Recoltarea produselor biologice si patologice.............................................................................

2.8 Pregatirea pacientului si efectuarea tehnicilor speciale impuse de afectiune.............................................................................................................................................

2.9 Profilaxia astmului bronsic..........................................................................................................

2.10 Externarea pacientului...............................................................................................................

II

Capitolul 3…………………………………………………………………………………………

3.1 Prezentarea cazurilor de boala.....................................................................................................

3.1.1 Plan de ingrijire nr. 1................................................................................................................

3.1.2 Plan de ingrijire nr. 2................................................................................................................

3.1.3 Plan de ingrijire nr. 3................................................................................................................

Capitolul 4…………………………………………………………………………………………

4.1. Concluzii asupra lucrarii……………………………………………………………………….

Bibliografie………………………………………………………………………………………...

Anexe……………………………………………………………………………………………….

III

Argumentul

Ceea ce m-a determinat sǎ imi aleg aceastǎ temǎ a fost faptul cǎ am intalnit la un numǎr foarte mare de persone aceastǎ boalǎ. Aceastǎ afectiune respiratorie este frecventǎ atat la copii, tineri, cat si la persoanele in varstǎ.

Scopul acestei lucrǎri este de a evidentia activitatea asistentei medicale privind profilaxia, tratamentul autonom si delegate al acestei boli. Cu ajutorul cunostintelor de medicinǎ internǎ si nursing bazate pe cele 14 nevoi fundamentale, incerc sǎ prezint unele activitǎti ce fac parte din ingrijirea bolnavului cu aceastǎ afectiune.

In ingrijirea bolnavului activitǎtile implicate pot sǎ aparǎ ca foarte simple, dar adaptarea lor in functie de nevoile particulare ale pacientului le fac sǎ devinǎ complexe.

La o persoanǎ sǎnǎtoasǎ actul de a respira nu impune un efort, dar pentru cel bolnav de astm bronsic devine un handicap. Cea care intervine in aceastǎ situatie este asistenta. Ea supravegheazǎ bolnavul si ii administreazǎ medicatia prescrisǎ de medic. In ingrijirea pacientului alinarea suferintei este importantǎ nu numai din punct de vedere fizic, dar si psihic.

Voi putea sǎ ingrijesc cu mai multǎ competentǎ, intelegere si respect pe cei bolnavi de astm bronsic, cunoscand mai multe despre aceastǎ boalǎ.

IV

Capitolul 1

Prezentarea notiunilor de anatomie si fiziologie a arborelui bronsic.

1.1 Anatomia si fiziologia arborelui bronsic.

Traheea se divide in doua bronhii principale care intra in plamani la nivelul hilului pulmonar. Impreuna cu arterele, venele si vasele limfatice corespunzatoare fiecarui plaman, bronhiile formeaza radacina pulmonara.

Intrapulmonar, bronhiile se ramifica in trei bronhii (in plamanul drept) respectiv doua bronhii (plamanul stang). Aceste bronhii sunt corespunzatoare lobilor pulmonari si se numesc bronhii lobare. La randul lor, acestea se tot ramifica, ramurile terminale numindu-se bronhiole. Acestea corespund lobulilor pulmonari si se ramifica intralobular, formand un numar de 507 bronhiole terminale.

Lobulii pulmonari sunt structuri cu aspect piramidal, avand varful orientat catre hilul pulmonar. Fiecare lobul are la periferie un sept alcatuit din tesut conjunctiv, care insa la adult nu este complet, neexistand astfel o perfecta delimitare a lobulilor pulmonari.

Din punctul de vedere al mucoasei, bronhiile principale sunt foarte asemanatoare cu traheea, insa pe masura ce bronhiile se ramifica, structura se simplifica. Aceasta trecere este insa progresiva, lenta.

Fiecarei bronhii principale i se descrie un numar de 9-12 diviziuni dihotomice. Pe parcursul ramficarii, diametrul bronsic se reduce treptat, ajungand pana la o valoare de 5 mm.

Cartilajele bronsice sunt mai neregulate decat cele traheale si inconjoara complet lumenul bronsic (la nivelul bronhiilor cu lumen mare). Odata cu reducerea diametrului bronhiilor, inelele cartilaginoase sunt inlocuite cu placi cartilaginoase izolate sau insule de cartilaj hialin.

Lamina propria contine o multitudine de fibre elastice si glande mucoase si seroase. De asemenea se remarca prezenta limfocitelor atat la nivelul laminei propria cat si printre celulele epiteliale.

Bronhiolele sunt cai aeriene intralobulare care au diametrul mai mic de 5 mm. Acestea nu prezinta nici cartilaje nici glande in structura mucoasei. Contin insa celule caliciforme iar bronhiolele terminale contin celule Clara care secreta proteine care protejeaza epiteliul bronsic impotriva actiunii agentilor oxidanti si a inflamatiei.

Bronhiolele respiratorii sunt rezultatul divizarii bronhiolelor terminale. Mucoasa acestora se aseamana perfect cu cea a bronhiolelor terminale, singura diferenta fiind ca peretele bronhiolelor respiratorii este intrerupt de alveole, la nivelul carora se produce schimbul gazos. Epiteliul acestora contine celule Clara dar si alveolocite de tip I in jurul orificiilor alveolare.

Ductele alveolare apar ca urmare a cresterii numarului de alveole in portiunea distala a bronhiolelor respiratorii. Acestea sunt invelite de celule pavimentoase alveolare.

V

La nivelul laminei propria din vecinatatea orificiilor alveolare se descrie prezenta unei retele de fibre musculare netede.

Ductele alveolare au orificii prin intermediul carora comunica cu sacii alveolari.

VI

1.2 Prezentarea teoretica a astmului bronsic

1.2.1 Definitie.

Astmul bronsic este o boala caracterizata prin accese de dispnee predominant expiratorie cu durata, severitate si moment de aparitie variabile care apar la persoane cu hipersensibilitate traheobronsica la stimuli variati, fiind sub aspect anatomic o stenoza bronsiolara, tranzitorie cu "restitutia ad integrum" in acalmiile intercalare.

1.2.2 Etiologia astmului bronsic

Astmul bronsic are la baza factori etiologici heterogenic care declanseaza sau provoaca criza de astm.

Din punct de vedere etiologic, astmul bronsic se clasifica astfel :

a) astm extrinsec = astm alergic = astm neinfectios

Cele mai obisnuite alergene sunt : polenul, praful de camera, parul si scuamele de animale, fungii atmosferici, unele alergene alimentare ( lapte, oua, carne ) sau medicamentoase ( acidul acetilsalicilic, penicilina, aminofenazona, unele produse micribiene ).

b) astm intrinsec = astm nealergic = astm infectios

De obicei, se iveste in timpul iernii si se asociaza cu tuse si expectoratie muco- purulenta si factori infectiosi ( exemplu bronsite cornice ).

c) astm mixt - se intrica alergia cu infectia

d) astm cu etiologie neprecizata

e) astm cu alte etiologii

Aici intervin factorii :

- psihici - socul psihic sau starile psihoafective

- endocrini - pot declansa, agrava sau ameliora astmul ; hipofiza, tiroida, corticosuprarenalele, gonade, pancreas exocriu.

- biometeorologici - temperature, presiunea atmosferica, umiditatea, vantul, altitudinea, razele solare.

f)astm la effort

g) astm la aspirina

VII

1.2.3 Patogenie

Hiperactivitatea bronsica-elementul comun patogenic al tuturor formelor de astm il reprezinta hiperactivitatea bronsica la o multitudine de stimuli alergici si nonalergici.Aceasta hiperactivitate poate fi definita ca un raspuns bronhoconstrictor important la un numar mare de stimuli nespecifici.

Acesti stimuli pot fi alergeni,produse chimice,efort fizic intens,hiperventilatie,inhalare de aer rece.

Hiperactivitatea bronsica in astm se coreleaza cu inflamatia cailor aeriene.Stimulii care produc reactivitatea bronsica produc si inflamatia cailor aeriene.

Hiperactivitatea bronsica se asociaza cu inflamatia cailor respiratorii si evolueaza in luna.Factorii declansanti ai accesului astmatic,provoaca simptome astmatice numai in conditiile unei hiperactivitati bronsice permanente,dar cu variatii de magnitudine.

Factorul genetic-Astmul are o prevalenta crescuta la rudele pacientiilor atopic sau cand ambii sau unul dintre parinti sunt astmatici.De asemenea controlul nivelelor Ig E se gasesc sub controlul genetic.

Factorii care declanseaza crizele de astm,pot fi unici sau multiplii pentru fiecare bolnav si identificarea lor este esentiala pentru tratamentul bolii.Factorii care declanseaza sau provoaca crizele de astm,sunt diferiti de factorii etiologici care au initiat boala si care adesea raman necunoscuti.

Factorii alergici-sunt primii care trebuie investigati la fiecare bolnav,mai ales in cazul persoanelor tinere si in Astm B cu debut recent.Exista o mare diversitate de alergeni,din care majoritatea sunt pneumoalergeni.

Rolul lor poate fi sugerat de istoric,de aparitia acceselor astmatice intr-un mediu ocupational sau domestic bine precizat,de factorii sezonieri,ca si de asocierea crizelor de astm cu rinite sau conjunctivite alergice.Majoritatea alergenilor care provoaca astm se regasesc in praful de camera,polenuri,spori fungici,sau sunt alergene domestice,alimentarea,medicamentoase sau profesionale.

VIII

Factorii infectiosi.Relatiile intre infectia acuta de cai respiratorii superioare si astm sunt de observatie clinica curenta.Astmul produs de infectii acute respiratorii este denumit adesea si astm infectios.Infectiile acute de cai respiratorii superioare se regasesc frecvent la baza precipitarii crizelor astmatice,sau chiar a starii de rau astmatic la adulti.La copii,in special la cei sub 5 ani sau cu istoric familial de boli alergice,IACR virale pot declansa primul acces de astm sau daca infectiile sunt repetate.

Factorii ocupationali-Astmul poate fi provocat prin factori profesionali.In astfel de situatii,simptomele incep dupa luni sau ani de activitati profesionale,desfasurate intr-un loc de munca anumit sau intr-un process tehnologic specific.Sunt precizati agentii de origine animala,vegetala sau chimica,implicati in producerea astmului,precum si profesiunile predispuse.

Astmul profesional pate fi indus prin mecanisme alergice si nonalergice.Alergenele sunt constituite de proteine sau glicoproteine de origine animala sau vegetala.

Astmul profesional trebuie diferentiat de iritabilitatea bronsica nespecifica produsa de factori toxici,pulberi,praf sau substante iritante,care se gasesc la locul de munca.Acesti factori pot agrava i8nsa conditia respiratorie a unei persoane astmatice.

Efortul fizic-poate produce accese de astm

Factorii psihologici-Multi bolnavi astmatici sunt anxiosi,din cauza severitatii crizelor de astm sau au o structura psihica dominata de anxietate.Uneori factorii psihoemotionali pot fi elemente majore in etiologia unui astm intratabil.Factorii psihoemotionali actioneaza,prin intermediul sistemului nervos autonom declansand crizele astmatice.

IX

X

1.2.4. Simptomatologia astmului bronsic

La inceput, crizele sunt tipice, cu inceput si sfarsit brusc, cu intervale libere ; mai tarziu, in intervalele dintre crize, apar semnele bronsitei cornice si ale emfizemului, cu dispnee mai mult sau mai putin evidenta. Criza apare in a doua jumatate a noptii, de obicei brutal, cu dispnee si neliniste, prurit si hipersecretie ; alteori e anuntata de prodroame ( stranut, lacrimare, prurit al pleoapelor, cefalee ). Dispneea devine paroxistica, brodipneica, cu expiratie prelungita si suieratoare. Bolnavul ramane la pat sau alearga la fereastra, prada setei de aer. De obicei sta in pozitie sezanda, cu capul pe spate si sprijinit in maini, narile dilatate, jugulare turgescente.

In timpul crizei, toracele e imobil, in inspiratie fortata.

La sfarsitul crizei, apare tusea uscata, chinuitoare ( deoarece expulzarea secretiilor se face cu dificultate ), cu sputa vascoasa, albicioasa ( perlata ). Criza se termina in cateva minute sau ore, spontan sau sub influenta tratamentului.

Starea de rau astmatic se caracterizeaza prin crize violente, durand peste 24-48 h rezistente la tratament, de obicei fara tuse si expectoratie, cu polipnee, asfixie, cianoza, colaps vascular, somnolenta pana la coma. Apare dupa administrarea in exces de simpaticomimetice ( Alupent ), sedative, opiacee, barbiturice, suprimarea brusca a corticoterapiei, suprainfectie bronsica.

Astm

wheezing

dispnee

tuse expectoratie

contrictie toracica

XI

1.2.3 Tratament

Astmul bronsic raspunde la o gama larga de preparate si proceduri. Si in aceasta afectiune masurile prevenite sunt foarte importante. Prima actiune vizeaza combaterea fumatului si propaganda antitobagica. Alte masuri : evitarea virozelor respiratori. Sensibilitatea particulara a bolnavilor la infectii impune, de asemenea, evitarea virozelor respiratorii si in primul rand, aglomeratiile in timpul epidemiilor.

Chimioprofilaxia recidivelor bronsitice, in astmul bronsic intricate se realizeaza cu Tetraciclina, mai rar Penicilina V. S-au incercat si Eritromicina, Ampicilina si Biseptolul. Cu Biseptolul s-au obtinut rezultate bune in lunile de iarna.

Tratamentul cu aerosoli ( inhaloterapia ) este indispensabil in anumite forme. Se parctica 2-4 inhalatii pe sedinta, uneori mai mult, dar fara a abuza. Metoda comporta si anumite riscuri, in special inhalarea de diferiti germeni, ceea ce impune folosirea strict personala si pastrarea in stare de sterilizare a aparatului.

Principalele bronhodilatatoare folosite sunt :

a) beta - adrenergicele

b) anticolinergicele

c) derivatii xantinici

XII

Beta - adrenergicele sunt derivati ai adrenalinei, care din cauza efectelor secundare ( ca si efedrina) nu mai e utilizata astazi. Din generatia a doua se folosesc Izoprenalina ( Aludrin ) si Ociprenalina ( Alupent, Astmopent ) ;

Superiori acestora sunt derivatii din generatia a treia : Terbutalinul ( Bricanyl ), Fenoterolul ( Berotec ), Salbutasnolul ( Ventolin si Sultanol ) si Clenbuterolul (Spiropent). Sunt folositi cu precadere in aerosoli dozati. Dozajul correct ( 4x2 inhalatii / zi ) este practice lipsit de efecte adverse cardiovasculare. Cele sub forma de spray dozat sunt de intrebuintare curenta. S-a incercat si prepararea tabletelor de Ociprenalina, Salbutamol si Terbutalina. Preparatul Ventolin ( Salbutamol ) pare cel mai util. Ca reactii adverse dupa supradozaj, pot aparea : tremuraturi, nervozitate, palpitatii, tahicardie, cresterea debitului cardiac si a tensiunii arteriale. Aceste manifestari apar spontan prin reducerea dozei.

Dintre anticolinergice, cap de serie este atropina, astazi foarte putin intrebuintata din cauza tulburarilor provocate. In practica s-a impus preparatul Atrovent care nu are efecte secundare ale atropinei. Rezultatele sunt inferioare beta adrenergicelor.

Dintre Xantine se foloseste Teofilina si derivatii sai, Miofilina, Aminofilina si Runidural. Au slaba actiune pe cale orala si mai buna actiune pe cale iv sau ca aerosoli. Rezultatele sunt inferioare betaadrenergicelor si anticolinergicelor.

Alte preparate folosite in tratamentul astmului bronsic :

a) Prostaglandinele - prezinta numai un interes teoretic.

b) Cromoglicatul disodic (Intal, Lomudal) - desi nu este bronhodilatator, se foloseste ca masura preventiva ; se administreaza inaintea expunerii la alergenul causal, cu turboinhalatorul de mana ( spinhaler ), 4 capsule/zi ( 20 mg / capsula ) la 4-6 ore, sau sub forma de solutie pentru aerosoli.

c) Zaditenul ( Ketotifen ) - are tot efect preventive si e administrat sub forma de gelule, oral, 1 mg dimineata si seara.

Corticoterapia este tratamentul cel mai eficace, dar datorita riscurilor, ramane o terapie de impas. Se folosesc Prednison, Superprednol, produse retard ( Celestone, Kenalog ), Synachten retard sub protectie de alkaline, calciu, potasiu. In general, corticoterapia trebuie rezervata formelor grave ; tratamentul continuu se va temporiza, se vor folosi doze minime.

Se mai folosesc antibioticele, de preferinta Oxacilina, Cloxacilina, Tetraciclina, in prezenta semnelor de infectie ; expectorante si mucolitice ( Bisolvon, Mucosolvin) - in crize si suprainfectie ; sedative slabe ( Bromoval, Nervocaliu ) ; oxigen - in crizele cu polipnee.

XIII

Masurile profilactice vor fi aplicate intotdeauna : evitarea mediului alergizant ; evitarea substantelor iritante bronsice - tutun, alcool ,etc.

Tratamentul in starea de rau astmatic :

Se administreaza hemisuccinat de hidrocortizou, urmat de perfuzii cu solutie de glucoza 5 % .

Tratamentul parenteral trebuie sa fie cat mai scurt, urmarindu-se scoaterea bolnavului din criza. ACTH este superior, dar poate da accidente alergice. Se administreaza de la inceput antibiotice ( nu Penicilina, fiind alergizanta ), fluidifiante, diuretice ( Ederen ), oxigen si in cazuri deosebite de grave, se indica bronhoaspiratie, respiratie asistata.

In tratamentul astmului bronsic, antitusivele nu se administreaza decat in cazuri deosebite ; sunt interzise morfina, opiaceele, tranchilizantele, neurolepticele ; se combat abuzul de simpaticomimetice si de medicamente alergizante ( Penicilina).

XIV

CAPITOLUL II

Supravegherea Pacientului Din Momentul

Internarii Pana La Externare Si Efectuarea

Tehnicilor Impuse De Afectiune

2.1 Internarea pacientului cu astm bronsic in spital

Internarea in spital constituie pentru fiecare bolnav o etapa deosebita in viata sa, deoarece se realizeaza in scopul vindecarii sale, dar se intrerup legaturile permanente cu munca, familia si prietenii sai.

In cadrul serviciului de primire bolnavul are primul contact cu spitalul la biroul de internari, unde : se identifica bolnavul, se verifica biletul de internare ( sau de trimitere ), se inregistreaza datele personale in registrul de intrari/iesiri din spital si se pregateste bolnavul pentru examenul medical.

De la serviciul de internare bolnavul e condos la sectia interne unde medicul hatareste salonul in care va fi internat bolnavul, tinand seama de diagnostic, stadiul si gravitatea bolii,sex.

Asistentei ii revine ca sarcina :

- ajutorul acordat bolnavului la dezbracare si imbracare

- ajutorul la efectuarea ingrijirilor igienice.

- pregatirea medicamentelor de urgenta : MIOFILIN ( tablete si fiole ), antialergic - HHC, cardiotonic - STROFANTINA sau DIGITALA, diuretic - FUROSEMID (fiole).

XV

Medicul in prezenta asistentei medicale efectueaza examenul clinic al pacientului, dupa care fixeaza tratamentul de urgenta concomitant cu acordarea asistentei de urgenta ; medicul intocmeste foaia de observatie a pacientului, in care se vor inscrie datele personale sau anamnestice ale acestuia, cine a insotit bolnavul in spital, la ce mijloc de transport sa recurs ( specializat - ambulanta, nespecializat - masina particulara ), starea prezenta, interventiile si tratamantul efectuat in timpul transportului si la camera de garda.

Identificarea si cunoasterea adresei pacientului sau a celui mai apropiat apartinator au o importanta pentru a se instiinta membrii familiei in caz de agravare a bolii sai deces.

In prezenta medicului, asistenta medicala :

- adiministreaza cu promptitudine medicatia de urgenta.

- conecteaza bolnavul la aparatul de respirat.

- monitorizeaza pacientul : - functiile vitale - la 15 minute

- pH sangvin - la 1 ora

- electroliti Na - la 8 ore

- recolteaza probe pentru analizele de laborator considerante urgente, grupa sangvina si Rh, hemoglobina, hematocrit, probe de coagulare, glicemia.

La internare pacientul va primi echipamentul spitalului, hainele acestuia vor fi inventariate, inregistrate si pastrate intr-o incapere destinata acestui scop. Bolnavilor sau apartinatorilor li se inmaneaza un bon pe baza caruia se restitue imbracamintea la externare. In cazul in care persoanele venite la internare prezinta paraziti, se va efectua deparazitarea lor si a efectelor acestora, inainte de depozitare.

Asistenta medicala preda foaia de observatie la registratura sectiei si conduce bolnavul in salon, unde il va prezenta celorlalti bolnavi si il va ajuta sa isi aranjeze obiectele personale in noptiera.

XVI

2.2 Asigurarea conditiilor de spitalizare

Scopul spitalizarii e vindecarea bolnavilor, de aceea trebuie create conditii care cresc capacitatea de vindecare a organismului, forta de aparare si scoaterea bolnavuluide sub eventualele influente nocive ale mediului in care traieste.

Saloanele trebuie sa fie luminoase, bine aerisite, fara curenti de aer. Temperatura salonului trebuie sa fie de 18-20 ºC. Aerul trebuie sa fie umidificat.

Asistenta isi va petrece timpul in care nu are sarcini concrete de ingrijire printer bolnavi ; discuta cu ei incercand sa le castige increderea sis a stabileasca o relatie de comunicare cu bolnavii. Aceasta apropiere de bolnav o va ajuta la indeplinirea sarcinilor de ingrijire, incurajand bolnavul si inlaturand anexietatea pe care bolnavul astmic o are.

2.3 Asigurarea conditiilor igienice pacientilor internati

2.3.1 Pregatirea patului si a accesoriilor lui

In conditiile spitalizarii, patul reprezinta pentru fiecare bolnav spatiul in care isi petrece majoritatea timpului si i se asigura ingrijirea.

Accesoriile patului sunt : salteaua, 1-2 perne, patura, cearceaful, doua fete de perna, musama, aleza sau traversa.

Atata patul cat si accesoriile lui se vor pastra in conditii de curatenie.

Tehnica pregatirii patului :

2.3.2 Schimbarea lenjeriei de pat

Efectuarea: se îndepărtează noptiera de lângă pat, se aşează un scaun cu spătar la capătul patului. Pe scaun se aşează, în ordinea întrebuinţării, lenjeria curată, pernele, păturile, împăturite corect. Cearşaful se aşează la mijlocul saltelei, se desface şi se întinde o parte a cearşafului spre căpătâiul patului, cealaltă spre capătul opus. Se introduce cearşaful adânc sub saltea la ambele capete. Se execută colţul: persoana aşezată cu faţa spre capătul patului: cu mâna de lângă pat prinde partea laterală a cearşafului la o distanţă egală de la colţ, cu lungimea părţii atârnate şi o ridică în sus pe lânga saltea; partea de cearşaf de sub marginea inferioară a saltelei se introduce sub saltea; se lasa în jos partea de cearşaf ridicată ; se introduce sub saltea partea de cearşaf care atârnă sub marginea inferioară a saltelei; celelalte trei colţuri se fac după aceeaşi procedură. Se introduce apoi sub saltea toată partea laterală a cearşafului începând de la colţurile saltelei; se întinde bine cearşaful să nu prezinte cute. Dacă este nevoie se aşează muşamaua (transversal, la mijlocul patului) şi se acoperă cu aleza.

Apoi se aşează cel de-al doilea cearşaf peste care se întinde pătura; marginea cearşafului dinspre cap se răsfrânge peste pătură. Pentru ca pătura să nu constituie o greutate asupra degetelor picioarelor pacientei, se va face o cută atât din cearşaf, cât şi din patură, astfel: se aşează palma mâinii dinspre

XVII

picioare pe patură, iar cealaltă mână se introduce sub cearşaf, ridicând cearşaful şi pătura peste palma opusă, formând astfel o cută; se introduce apoi sub capătul de la picoare al saltelei, atât cearşaful cât şi pătura, apoi se aşează colţurile folosind procedura descrisa mai sus. Dacă se foloseşte plicul în loc de cearşaf, atunci pătura se introduce în plic, după ce se îndoaie în lungime. Se aşează pernele introduse în feţele de pernă curate.

2.3.3 Asigurarea igienei personale, corporale si vestimentare a pacientului

Prin igiena bolnavului se intelege ansamblul de tehnici si proceduri utilizate in scopul intretinerii curateniei, mucoaselor, tegumentelor si fanerelor, ceea ce reprezinta, in fond, si o modalitate de aparare a organismului impotriva bolilor.

Bolnavii cu astm bronsic au o sensibilitate crescuta fata de alergeni, dintre care face parte si praful de casa. Pentru a preveni depunerea prafului , mobilierul din salon va fi redus la strictul necesar si trebuie sa fie cat mai simplu. Personalul care face curatenie in aceste saloane va fi atentionat sa foloseasca carpe umede pentru a evita ridicarea prafului la stergere.

Bolnavii in stare de rau astmic necesita o atentie deosebita din partea echipei medicale. Acestia fiind imobilizati la pat nu-si pot asigura curatenia personala, drept pentru care vor fi ajutati de asistenta medicala.

2.3.4 Efectuarea toaletei generale si pe regiuni a pacientului

In efectuarea toaletei se va tine cont de anumite reguli si conditii :

- ferestrele si usile incaperii sa fie inchise.

- temperature incaperii sa fie de circa 18-20 ºC.

- toaleta se face inainte de masa si nu dupa ce bolnavul a mancat.

- se evita baia prelungita si prea obositoare.

- protejarea lenjeriei de pat ( daca toaleta bolnavului se efectueaza la pat ).

       Trebuie avut in vedere ca acesti bolnavi primesc tratament cu corticoizi, medicamente ce duc la deprimarea reactiilor imunologice si inflamatorii si favorizeaza infectiile ( infectii micotice, virale, bacteriene si parazitare ) ; prin urmare pastrarea tegumentelor si a mucoaselor intr-o stare se asepsie e o conditie importanta in asigurarea unei starii de bine si ea trebuie respectata.

       O atentie deosebita trebuie acordata toaletei cavitatii bucale dupa expectoratie si mai ales dupa folosirea aerosolilor, acesti bolnavi fiind predispusi sa faca candidoza orala si disfonie prin depunere pe orofaringe cu intrare in circulatia sistemica. Pentru a evita aceste efecte secundare se

XVIII

recomanda administrarea corticoizilor printr-un spacer atasat tubului inhalant, cu clatirea gurii dupa utilizarea inhalatorului.

Parul trebuie sa fie curat, unghiile sa nu contina murdarie si sa fie taiate, conductul auditiv extern, nasul san u contina rinoree, cruste.

2.3.5 Observarea pozitiei pacientului in pat

La bolnavii astmatici si in criza, pozitia in pat e fortata, determinata de afectiunea de baza. La majoritatea afectiunilor de baza cea mai convenabila pentru bolnav e cea semisezanda. Acest lucru nu trebuie fortat si daca starea bolnavului nu contrazice, alegerea pozititei trebuie lasata la alegerea lui. In toate cazurile insa el va fi indemnat sa-si schimbe pozitia cat mai des pentru a evita complicatiile hipostatice.

Pozitia sezand luata de bolnav in pat sau la marginea patului in cursul acceselor de astm bronsic, trebuie facuta cat mai comoda cu ajutorul anexelor sau sprijinindu-l in brate.

Starea de rau astmatic e stadiul clinic cel mai grav al astmului bronsic. Se manifesta printr-un sindrom de asfixie si de aceea echipa de ingrijire trebuie sa urmareasca fiecare pas pentru combaterea complicatiilor grave care pot duce la moartea bolnavului.

Bolnavului i se va explica ca pozitia sezand da la marginea patului, cu toracele impins inainte, cu mainile pe langa corp, favorizeaza o buna oxigenare, deoarece el are impresia ca se sufoca. Tot printr-o buna oxigenare se combate cianoza tegumentelor, prezenta in starea de rau astmatic.

Pozitia bolnavului tradeaza nu numai o anumita stare patologica, ci si gradul de severitate a imbolnavirii. Astfel daca intr-o imbolnavire usoara bolnavul ramane activ, intr-una grava intalnim pozitie pasiva ( musculature fara tonicitate, absenta miscarilor active ). Expresia fetei poate traduce unele stari ca : anexitate, durere, anorexie, deprimare.

Ea se manifesta in functie de starea generala a bolnavului, si de aceea, expresia fetei trebuie urmarita permanent.

La astmatici faciesul exprima spaima si sete de aer ( bolnavul are senzatie de asfixiere ). Ei stau cu gura intredeschisa, sunt cianotici la fata, tegumentele sunt palide, cenusii, acoperite de transpiratii reci.

2.3.6 Scimbarea pozitiei pacientului si mobilizarea lui

Schimbarile de pozitie pot fi active sau pasive si sunt efectuate cu ajutorul asistentei in cazul pacientilor adinamici, epuizati fizic dupa crizele de astm bronsic.

In mod normal, acesti pacienti se pot mobilize singuri cu greutate, in functie de tipul de reactivitate a pacientului.

XIX

Pacientul e invatat sa intercaleze exercitiile de miscare cu exercitiile de respiratie. Anvergura de miscare trebuie inceputa incet, marindu-se treptat in functie de raspunsul fiziologic al pacientului ( puls, transpiratii, ameteli, culoarea tegumentului, slabiciune musculara.

2.3.7 Captarea eliminarilor

Daca nu exista contraindicatii speciale, bolnavul trebuie indemnat de mai multe ori pe zi sa tuseasca in vederea eliminarii continutului patologic al arborelui patologic, ceea ce permeabilizeaza caile respiratorii si il usureaza. E foarte important ca sputa sa fie urmarita si pastrata pentru a fi vazuta de medic in cazul in care se recomanda o serie de investigatii de laborator pentru examen citologic, bacteriologic.

In conditii patologice , sputa se aduna in caile respiratoriisi actioneaza ca un corp starin, declansand reflexul de tuse puternica, iritanta, de aspect perlat, vascoasa, greu de eliminate print use.

Alaturi de expectoratie, asistenta trebuie sa urmareasca respiratia tegumentelor si a mucoaselor, starea psihica a bolii si sa recunoasca in timp util semnele premonitarii ale complicatiilor.

2.4. Supravegherea functiilorvitale si vegetative.

Una dintre cele mai importante sarcini ale asistentei e supravegherea functiilor vitale si vegetative si noatarea acestora in foaia de observatie, iar in cazul modificarii bruste a acestora se anunta medicul.

Modificarile functiilor vitale reflecta starea generala a bolnavului, precum si evolutia boli.In cazul astmului bronsic, accentual cade pe urmarirea respiratiei.

Miscarile respiratorii la omul sanatos sunt simetrice si ritmice, iar frecventa normala a respiratiei e de 16-18 resp/min., putand insa varia dupa varsta si sex. Bolnavii de astm bronsic au o respiratie ce se caracterizeaza printr-o inspiratie normala urmata de o expiratie grea, fortata, zgomotoasa, wheezing ( respiratie suieratoare ), deci o bradipnee expiratorie ce apare de obicei, paroxistic.

Tulburari respiratorii vor constitui un indice important in stabilirea diagnosticului si aprecierea evolutiei bolii. Ajuta sa recunoastem precoce, eventualele complicatii si la formutarea unui prognostic. Din acest motiv, e foarte important ca asistenta sa urmareasca si sa noteze respiratia pacientului in foaia de temperature cat mai précis. Pe foaia de temperature notarea respiratiei se face cu un pix verde unindu-se apoi cu valoarea anterioara. Curba respiratorie se obtine prin unirea valorilor obtinute la fiecare masuratoare, dimineata si seara. Pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura se socoteste o resp/min. Asistenta medicala va urmarii inspiratiile timp de 1 minut.

Expectoratia reprezinta eliminarea sputei de pe caile respiratorii, sputa fiind totalitatea substantelor ce se elimina din bronhii in timpul tusei.

XX

Astmul bronsic este, de obicei, de tuse productive, sputa provenind si de la unele infectii bronsice. In astm, sputa are un aspect mucopurulent, e aderenta la peretele bronhiilor, are o culoare albicioasa, arata si are denumirea de "sputa perlata"

Temperatura corpului in conditii fiziologice are valoarea de 36-37 ºC, cu mici variatii zilnice intre 0,5º - 1ºC si e rezultatul proceselor oxidative din organism numite si termogeneza. Aprecierea exacta a temperaturii corpului se face cu ajutorul termometrului.

Astmul bronsic e insotit frecvent de infectii ale cailor respiratorii si astfel pot sa apara stari febrile. Notarea pe foaia de temperatura se face cu un punct albastru ; pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura corespund 2 diviziunii de grad.

Tensiunea arteriala reprezinta presiunea pe care sangele circulant o exercita asupra peretilor arteriali. Este determinata de forta de contractie a inimi, de rezistenta intampinata de sange in artere, fiind data de elasticitatea si calibrul sistemului vascular si de cascozitatea sangelui.

Valorile normale ale tensiuni arteriale la un adult sanatos sunt : 115-140 mm Hg maxima sau sistolica, si 75-90 mm Hg minima sau diastolica.

In cazul astmului bronsic variatii patologice ale tensiuni arteriale apar numai in cadrul anoxiei, cand tensiunea are tendinta la crestere. Pe foaia de temperatura notarea se face grafic sau cifric cu culoare rosie sau albastra. Notarea grafica a tensiuni arteriale se face astfel : pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura se socoteste 10 mm Hg ; se hasureaza patratele foii de temperature corespunzatoare valorilor obtinute.

Pulsul reprezinta expansiunea ritmica a arterelor ce se comprima pe un plan osos. Pulsul e sincron cu sistolele ventriculare. Valoarea normala a pulsului e intre 60-80 pulsatii/minut, inregistrand mici variatii dupa varsta, sexul si inaltimea individului. Asistenta are sarcina sa noteze pulsul pacientului in foaia de temperature de mai multe ori pe zi. Pulsul se noateaza cu un punct rosu pe linia corespunzatoare numarului de pulsatii. Pentru obtinerea graficului masurarea pulsuslui se face dimineata si seara, punctele obtinute unindu-se printro linie rosie. Fiecare linie orizontala a foii de temperature corespunde la 4 pulsatii/minut.

XXI

Diureza e cantitatea de urina eliminata pe perioada de 24 ore ; prin urina se elimina din organism substante toxice provenite din metabolism. Cantitatea normala emisa variaza intre 1200-1800 ml/zi si densitatea normala intre 1015-1025. Astmatici pot sa aiba o usoara scadere a diurezei datorita transpiratiilor abundente care se asociaza cu crizele de astm bronsic.

Prin scaun se elimina substanteleramase pe tubul digestive dupa ingestia alimentelor. Omul sanatos are zilnic un scaun. Datorita inactivitatii si imobilizarii la pat bolnavii astmatici acuza uneori o constipatie trecatoare.

2.5 Alimentatia pacientului cu astm bronsic.

Bolnavii cu crize usoare de astm se pot alimenta singuri, in schimb bolnavii de rau astmatic necesita ajutor.

Alimentatia activa se face in sala de mese sau in salon pe o masa sau la pat.

Alimentatia pasiva se face persoanelor imobilizate la pat, in pozitie sezand, sprijinit. In acest caz se foloseste o masuta speciala care se fixeaza deasupra patului.

Un rol al asistentei medicale e supravegherea alimentatiei bolnavului. La servirea mesei bolnavul e incurajat, i se explica importanta nutritiei in procesul de vindecare.

Pacientii cu astm bronsic primesc un aport marit de lichide, luand in consideratie pierderile de lichide prin expectoratie si prin transpiratie abundenta din cauza respiratiei ingreunate. Batranii si copii primesc o atentie deosebita din puncte de vedere al bilantului hidric, ei fiind dispusi la o deshidratare mai rapida.

Bolnavii cu expectoratii mai abundente si fetide au o pofta de mancare scazuta ; acestia inainte de masa in, fac toaleta cavitatii bucale.

Se vor evita elimentele posibil alergizante si in cazul in care primesc tratament cu antiinflamatoare steroidiene de tip Prednison, se prescrie regim desodat.

Alimentele permise pentru consum la bolnavul cu astm bronsic sunt :

- legume diferite

- preparate cu cantitati mici de grasime neprajita

- fructe crude, compoturi

- supe de legume

XXII

- paine neagra

- lapte proaspat cand nu determina manifestari alergice

Alimentele interzise sunt :

- carnea, pestele

- laptele fermentat

- fainoasele

- ouale

Mesele vor fi fractionate in cantitati mici si dese.

Pacientii cu astm alergic vor avea un regim hipoproteic, hipoglucidic, normoglucidic, imbogatit cu minerale si vitamine.

2.6 Administrarea medicamentelor

In cazul unei crize de astm, bolnavul va fi adus in pozitie semisezanda pentru a usura respiratia, apoi i se administreaza medicatia indicata de medic si este supravegheat pana la terminarea accesului.

Tratamentul cu aerosoli e indispensabil in anumite forme. Se practica 2-4 inhalatii pe sedinta, uneori mai mult dar fara a abuza.

Principalele bronhodilatatoare folosite sunt :

1.Beta - adrenergicele - derivatii ai adrenalinei, care din cauza efectelor secundare nu mai e utilizata astazi.

Din generatia a doua se folosesc : Izoprenalina ( Aludrin ) si Ociprenalina ( Alupent, Astmopent )

Superiori acestora sunt derivatii din generatia a treia : Terbutalinul ( Bricanyl ), Fenoterolul ( Berotec ), Salbutasnolul ( Ventolin si Sultanol ) si Clenbuterolul (Spiropent). Sunt folositi cu precadere in aerosoli dozati. Dozajul correct ( 4x2 inhalatii / zi ) este practice lipsit de efecte adverse cardiovasculare. Cele sub forma de spray dozat sunt de intrebuintare curenta. S-a incercat si prepararea tabletelor de Ociprenalina, Salbutamol si Terbutalina. Preparatul Ventolin ( Salbutamol ) pare cel mai util. Ca reactii adverse dupa supradozaj, pot aparea : tremuraturi, nervozitate, palpitatii, tahicardie, cresterea debitului cardiac si a tensiunii arteriale. Aceste manifestari apar spontan prin reducerea dozei.

2. Anticolinergice - Atrovent ; rezultatele sunt inferioare beta-adrenergicelor.

XXIII

3. Xantine - Teofilina si derivatii sai, Miofilin, Aminofilin si Runidural. Au slaba actiune pe cale orala si mai buna actiune pe cale iv sau ca aerosoli.

Corticoterapia e tratamentul cel mai eficace , dar datorita riscurilor, ramane o terapie de impas. Se folosesc Prednison - 1 tableta/zi, 5 mig ; Supepredanol - 1 tableta/zi (0,5 mg/tableta ); Superprednol - 1 tableta/zi (0,5 mg/tableta ) ; produse retard - Celestone , Kenalog, Synachten - retard - 1 mg la 7-15 zile, sub protectie de alkaline, calciu, K. . In general, corticoterapia trebuie rezervata formelor grave ; tratamentul continuu se va temporiza, se vor folosi doze minime ( 30 mg Prednison /zi - tratament de atac ; 5 mg/zi tratament de intretinere ).

Se mai folosesc antibioticele, de preferinta Oxacilina, Cloxacilina, Tetraciclina, in prezenta semnelor de infectie ; expectorante si mucolitice ( Bisolvon, Mucosolvin) - in crize si suprainfectie ; sedative slabe ( Bromoval, Nervocaliu ) ; oxigen - in crizele cu polipnee.

Tratamentul in starea de rau astmatic :

Se administreaza hemisuccinat de hidrocortizou in doza initiala de 25-100 mg iv, urmat de perfuzii cu 200-400 mg in 24 h, in solutie de glucoza 5 % ,2-3 l / 24 h.

Tratamentul parenteral trebuie sa fie cat mai scurt, urmarindu-se scoaterea bolnavului din criza. ACTH ( 24-100 U / 24 h ) este superior, dar poate da accidente alergice. Ca doza de intretinere 5-10 mg Prednison, cu tratament de protectie, antiacide, regim desodat. Se administreaza de la inceput antibiotice ( nu Penicilina, fiind alergizanta ), fluidifiante, diuretice, oxigen si in cazuri deosebite de grave, se indica bronhoaspiratie, respiratie asistata.

In tratamentul astmului bronsic, antitusivele nu se administreaza decat in cazuri deosebite ; sunt interzise morfina, opiaceele, tranchilizantele, neurolepticele ; se combat abuzul de simpaticomimetice si de medicamente alergizante ( Penicilina).

2.7 Recoltarea produselor Biologice si patologice

Recoltarea sangelui :Sangele se recolteaza pentru examinari hemotologice. Biochimice, serologice, bacteriologice, parazitologice.

Recoltarea sangelui se face prin :

- intepare - la adult pulpa degetului sau lobul urechii, iar la copii fata plantara a halucelului sau calcaiului.

- punctie venoasa.

XXIV

1.Recoltarea sangelui capilor prin intepare

Recoltarea se efectueaza pentru examenele hematologice : hemoleneograma, dozarea hemoglobinei, determinarea timpului de sangerare si coagulare, pentru examen parazitologic.

Materiale necesare : manusi de cauciuc sterile, tava medicala curate, solutii dezinfectante ( alcool 70º ), ace sterile, tampoane de vata, camera umeda ( cutia Petri), lame uscate si degresate, pipete Potain.

Tehnica : Bolnavul va fi asezat in pozitie sezanda cu mana sprijinita. Se aseptizeaza pielea degetului inelar sau medius cu un tampon cu alcool 70º. Se evita congestionarea prin frecare puternica si prelungita. Se asteapta evaporarea completa a alcoolului. Cu un ac steril se inteapa cu o miscare brusca pielea pulpei degetului, in partea laterala a extremitatii, perpendicular pe straturile cutanate. Cu un tampon steril uscat se sterge prima picatura. Se lasa sa se formeze o picatura de sange din care se recolteaza cu pipeta sau lama. Se sterge cu un tampon cu alcool 70º.

2.Recoltarea sangelui prin punctie venoasa

XXV

Recoltarea se efectueaza pentru examene de laborator, biochimice, hematologice, serologice si bacteriologice. Locul punctiei : venele de la plica cotului, bazilica si cefalica, unde se formeaza un M venos prin anastomozarea venelor antebratului ; venele de pe fata dorsala a mainii, venele femurale, venele subclaviculare, venel maleolare interne, venele jugulare si epicraniene ( la copii ).

Materiale necesare : perna tare elastica pentru sprijinirea bratului, musama mica, aleza mica, alcool sau benzina iodata sau tinctura de iod, instrumente si materiale steril, ace sterile de 25-30 mm si diametrul de 6/10, 10/10 mm, seringi,pense, manusi de cauciuc, tampoane de vata, garou de cauciuc, sau banda Esmarch, eprubete uscate si etichetate, fiole cu solutii medicamentoase, solutii perfuzabile, tavite renale.

Pregatirea bolnavului : Bolnavul e asezat intr-o pozitie confortabila. Se examineaza cavitatea si starea venelor avand grija ca hainele san u impiedice circulatia de intoarcere la nivelul bratului. Se aseaza bratul pe pernita si musama in abductie si extensie, se dezinfecteaza tegumentele, se aplica garoul la o distanta de 7-8 cm deasupra locului punctiei strangandu-l astefel incat sa se opreasca circulatia venoasa fara a comprima artera. Se recomanda bolnavului sa stranga pumnul, venele devenind turgescente.

Tehnica : Asistenta imbraca manusile sterile si se aseaza viz - a - viz de bolnav. Se fixeaza vena cu policele maini stange la 4-5 cm sub locul punctiei, exercitand o usoara compresiune si tractiune in jos asupara tesuturilor vecine. Se fixeaza seringa, gradatiile fiind in sus in mana dreapta intre police si restul degetelor. Se patrunde cu acul, traversand in ordine tegumentul in pozitie oblica, apoi peretele venos, invingandu-se o rezistenta elastica pana cand acul inainteaza in gol. Se schimba directia acului cu 1-2 cm in lumenul venei. Se controleaza patrunderea acului in vena prin aspiratii cu seringa. Se continua tehinca in functie de scopul punctiei venoase, injectarea medicamentelor, recoltarea sangelui. In caz de sangerare ( emisie de sange ), se prelungeste acul cu un tub de polietilena care se introduce in vasul collector, garoul ramanand strans pe brat. Se indeparteaza staza venoasa prin desfacerea garoului. Se aplica tampon imbibat cu solutie dezinfectanta la locul de patrundere a acului. Se retrage apoi brusc acul. Se comprima locul punctiei in 1`-3`, bratul fiind in pozitie verticala.

Dupa tehnica se face toaleta locala a tegumentelor, se schimba lenjeria daca sa murdarit, se pregateste sangele pentru trimis la laborator si se reorganizeaza locul de minca.Procedeul de recoltare e stabilit in functie de analizele ce urmeaza sa se efectueze.

3.Recoltarea sputei : sputa e un produs ce reprezinta totalitatea secretiilor ce se expectoreaza din caile respiratorii prin tuse.

Materiale necesare : cutie Petri sterile, pahar conic, scuipatoare speciala sterilizata fara substanta dezinfectanta, batiste de hartie, pahar cu apa.

Pregatirea bolnavului : Se anunta bolnavul, se instruieste sa nu inghita sputa, sa nu o imprastie, sa expectoreze in vasul dat si sa nu introduca in vas si saliva.

XXVI

Tehnica : I se ofera paharul cu apa sa isi clateasca gura. I se ofera vasul de colectare in functie de examenul cerut. I se solicita bolnavului sa expectoreze dupa un efort de tuse. Se colecteaza sputa matinala sau adunata din 24 h.

In astmul bronsic extrinsec, examenul micriscopic al sputei pune in evidenta eozinofile, cristale Charcot Leyden, spirale Curschmann si uneori corpi Creola, adica aglomerari de celule epiteliale descumate si mucus.

In astmul bronsic intrinsic, in sputa predomina polinuclearele neutrofile si bacterii, iar examenul bacteriologic pune in evidenta agentii infectiosi in cauza.

2.8. Pregatirea pacientului si efectuarea Tehnicilor speciale impuse de afectiune

Explorarea radiological a toracelui :

Examenul radiologic e un important semn de eliminare sau descoperire a altor boli pneumonice, el constituind infirmarea diagnosticului de astm.

1.Radioscopia si radiografia - dau o imagine asupra modificarilor petrecute la nivelul plamanilor si inimii.

Se anunta bolnavul si i se explica conditiile in care se face examinarea. Bolnavul va fi condus la serviciul de radiologie. Se explica bolnavului cum trebuie sa se comporte in timpul examinarii. Va efectua cateva miscarii de respiratie, iar radiografia se face in apnee dupa o inspiratie profunda.

Se dezbraca complet regiunea toracica. Parul lung al femeilor se leaga pe crestetul capului, se indeparteaza obiectele radioopace. Se aseaza bolnavul in pozitie ortostatica cu mainile pe solduri si coatele aduse inainte fara sa ridice umerii in spatele ecranului cu pieptul apropiat de ecran sau caseta care poarta filmul. Cand pozitia verticala e contraindicate se aseaza bolnavul in pozitie sezand sau in decubit. In timpul examenului radiologic se ajuta bolnavul sa ia pozitiile cerute de medic.

XXVII

Dupa examinare bolnavul va fi ajutat sa se imbrace si va fi condus la pat. Se noteaza in foaia de observatie examenul radiologic efectuat si data.

2. Bronhografia - reprezinta explorarea radiologica a arborelui traheobronsic cu ajutorul unei substante de contrast ( lipiodol sau iodipin - liposolubile, ioduron B sau diiodunol - hidroslubile ) cu ajutorul sondei Metras.

Materiale necesare : medicamente sedative ( fenobarbital, atropine ), anestezice, sonda Metras sterila, substante de contrast ( lipiodol sau iodipin - liposolubile, ioduron B sau diiodunol - hidroslubile ), expectorantesi calmante ale tusei, scuipatoare.

Se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii. Se anunta bolnavul sa nu manance in dimineata examinarii.

Cu 1-3 zile inainte se administreaza bolnavului medicamente expectorante. In ajunul examinarii se administreaza o tableta de fenobarbital sau alte medicamente similare. Cu 30` inaintea examinarii se administreaza atropina pentru a reduce secretia salivei si a mucusului din caile respiratorii, medicamente, calmante pentru tuse. Bolnavul va fi ajutat sa se dezbrace si va fi asezat in decubit dorsal putin inclinat spre partea care trebuie injectata. Medicul efectueaza anestezia cailor respiratorii. Reusita examinarii depinde de calitatea anesteziei.

Introduce sonda Metras in arboreal bronsic si apoi substanta de contrast usor incalzita, incet, cu o presiune moderata. In timpul injectarii substantei de contrast bolnavul va fi ajutat sa isi schimbe pozitia decubit ventral, dorsal, lateral (drept si stang). In timpul examinarii radiologice se aseaza bolnavul in pozitie Trendelemburg pentru a se evidential si arboreal bronsic din partile superioare ale plamanilor, apoi se aseaza bolnavul cu toracele moderat ridicat pentru a se evidential bronhiile mijlocii si inferioare.

Dupa examinare se ajuta bolnavul sa se imbrace si va fi condus la pat. Va fi avertizat sa nu manance sis a nub ea timp de 2 ore pana cand inceteaza efectul anestezicului. Va fi atentionat sa

XXVIII

colecteze in scuipatoare substanta de contrast care se elimina print use. Nu se inghite deoarece produce o intoxicatie cu iod. Refularea substantei de contrast si patrunderea ei in stomac trebuie evitata deoarece poate fi resorbita producand intoxicatii.

Explorarea endoscopica a arborelui traheobronsic :

Bronhoscopia - reprezinta explorarea arborelui traheobronsic cu ajutorul unui aparat numit bronhoscop.

Materiale necesare : masti de unica folosinta, casolete cu masti, manusi sterile, casolete cu tampoane, comprese de tifon sterile, pense, port tampon, oglinda frontala, seringa laringiana, tavita renala, aparatele cu toate anexele sterilzate, flaconul cu anestezic, xilina 2%, flaconul cu ser fiziologic, flaconul cu solutie de adrenalina 1%, seringi de 10 ml de unica folosinta, tampoane, comprese de tifon.

Bolnavul trebuie convins de necesitatea examenului asupra riscului pe care si-l asuma, refuzandu-l, liosind medicul de o informare, diagnostica esentiala. Bolnavul trebuie convins ca desi e neplacut, examenul nu e dureros in sine, iar incidentele sau accidentele le survin foarte rar. Se creeaza bolnavului un climat de siguranta pentru a asigura cooperarea lui in toate momentele examinarii punandu-l in legatura cu alti bolnavi carora li sa efectuat o bronhoscopiesau o fibroscopie. In ziua premergatoare examinarii se executa o testare la xilina 2% pentru a depista o alergie la acest anestezic.

La indicatia medicului bolnavul va fi sedat atat in seara premergatoare explorarii, cat si in dimineata zilei respective. Bolnavul trebuie anuntat ca nu trebuie sa manance dimineata.

Pentru anestezie e asezat pe un scaun, in mana dreapta tine o scuipatoare sau tavita renala, iar cu mana stanga dupa ce isi deschide larg gura isi scoate limba si o imobilizeaza cu 2 degete deasupra si policele dedesubt. Intr-un prim timp medicul cu ajutorul unui spray cu xilina isi anesteziaza limba, orofaringele si hipofaringele, urmand sa anestezieze arboreal bronsic, instiland picatura cu picatura anestezicul usor incalzit cu ajutorul unei seringi laringiene. Bolnavul e condus in camera de bronhoscopie.

XXIX

La efectuarea tehnicii sunt necesare 2 asistente. Prima asistenta aseaza bolnavul pe masa de examinare in decubit dorsal cu extremitatea cefalica in extensie. Sub umerii lui se plaseaza o perna tare care ridica capul cu 12-15 cm, ajuta la extensia acestuia. Orienteaza capul in directia indicate de medic pentru a permite acestuia o orientare cat mai completa. A doua asistenta ii serveste medicului instrumentele si materialele necesare. Daca masa de examinare e prevazuta cu o tetiera e nevoie de o singura asistenta. Ambele asistente inainte de examinare se vor spala pe maini si vor purta masca sau cagula.

Dupa examinare bolnavul nu are voie sa manance 1 ora. Asistenta va supraveghea in acest timp parametric vitali anuntand imediat medicul daca survin modificari ale acestora. Asistenta va avea la indemana hemostatice care le va administra in cazul unor hemoragii, chiar inainte de a anunta medicul (Adrenostazin, Dicinone, Venostat ).

In urma bronhoscopiei pot aparea urmatoarele incidente si accidente :

- hemoragii

- diseminari tuberculoase

- suprainfectii cu diferiti germeni

- dureri in gura

- disfagie sau orofagie

- dureri retrosternale

- cefalee

- insomnii

- tuse

- expectoratie

- stare subfebrila

XXX

Explorarea functionala a aparatului respirator :

1.Spirometria - reprezinta explorarea ventilatiei pulmonare si se realizeaza cu ajutorul spirometrului care e alcatui dintr-un cilindru gradat ce comunica cu exteriorul printr-un tub de cauciuc prin care sulfa bonavul. Cilindrul gradat e scufundat intr-un cilindru mai mare plin cu apa. Aerul expirat de bolnav face ca cilindrul sa se ridice deasupra apei putandu-se citi pe el volumul de aer expirat.

Metoda cerceteaza numai capacitatea vitala.

2. Spirografia - permite inregistrarea miscarilor respiratorii. Se pot executa toate masuratorile statice si dinamice.

Spirografia se poate determina cu :

- aparatul Eutest

- expirograful Sodart

- pneumoscreen

Aparatul Sodart e un aparat cu circuit inchis ; e alcatuit din spirometru asociat cu chimograf pe care se inregistreaza, un barbotor cu hidrat de potasiu sau carbonat de calciu pentru captarea CO2 si un dizpozitiv pentru dirijarea in sens unic a curentului de aer.

Materiale necesare : aparat, piese bucale, pensa pentru pensat nasul, pensa de servit si recipient cu solutie dezifectanta pentru piesele folosite ( piesele bucale obligatoriu sterilizate ).

XXXI

Pregatirea bolnavului : in stationar, cu o zi inainte, bolnavul e informat ca examinarea se executa dimineata pe nemancate sau la 3-4 ore dupa masa ; bolnavii nu vor folosi nici un fel de medicatie excitanta sau depresiva a centrilor respiratori cel putin cu 24 ore inainte.

Bolnavii din ambulator vor fi interogati in ziua prezentari la probe daca nu au consumat alimente sau medicamente. In ziua examinarii asistenta care executa proba, asigura repaus psihic si fizic fiecarui bolnav circa 30 de minute inainte de proba. Bonavul va fi asezat in pozitie comoda pe scaun si va fi linistit pentru a i se obtine colaborarea.

Racordarea bolnavului la aparat : se efectueaza tot prin intermediul piesei bucale ; se solicita bolnavul sa respire linistit cateva secunde pentru acomodare ; i se penseaza nasul cu clema, bolnavul respira linistit, obisnuit 30-40 de secunde cu supapa aparatului deschisa ; se inchide circuitul si se pune aparatul in pozitie de inregistrare.

Inregistrarea volumului curent - se inregistreaza 2-3 minute volumul current prin respiratie linistita, normala

Inregistrarea capacitatii vitale ( CV ) - se solicita bolnavul sa faca o inspiratie maxima, urmata imediat de o expiratie maxima ; se repeta proba pana la obtinerea a 3 curbe egale sau cvasiegale ; curba inscrisa arata CV reala si se numeste spirograma.

Determinarea volumului expirator maxim pe secunda ( VEMS ) - se reia proba pentru determinarea VEMS-ului ; se solicita bonavul sa faca o inspiratie maxima urmata de o expiratie fortata maxima ; se repeta proba pana se obtin 3 curbe egale sau cvasiegale ; se decupleaza bolnavul de la aparat ; se masoara cantitatea de aer expirata in prima secunda, aceasta reprezentand VEMS-ul.

XXXII

Testarea cutanata la alergeni :

Testele cutanate la alergeni reprezinta baza diagnosticului clinic la alergie, respective baza diagnosticului de astmbronsic alergic.

Locul de electie pentru efectuarea testelor cutanate e fata interna a antebratului.

Asistenta are ca sarcina sa ii explice bolnavului in ce consta examinarea, ii atrage atentia pacientului fata de posibilitatea aparitiei unor semen ce prevestesc o posibila hiperreactie din partea organismului si care pot duce chiar la aparitia edemului glotic sau a socului filactic.

Rezultatele se citesc la 15 minute si consta in masurarea diametrului eritemului, caci prin acest test se pot reproduce simptomele bolii.