PROIECT MODELFERMĂ MIXTĂ – 50 HA CULTURI DE CÂMP ŞI CREŞTEREA

PUILOR DE CARNE

1

PLOIEŞTI 2007

-LUCRAREA SE DISTRIBUIE CU TITLU GRATUIT-

2

CUPRINS

INTRODUCERE...................................................................................................5

Capitolul 1 – PRODUCEREA FURAJELOR.........................................................7

1.1.Tehnologia de cultură a porumbului pentru boabe....................................8

1.2..Tehnologia de cultură a grâului................................................................9

1.3.Tehnologia de cultură la floarea – soarelui..............................................13

1.4.Tehnologia de cultură la soia...................................................................14

Capitolul 2 – CREŞTEREA PUILOR DE CARNE................................................17

2.1.Tehnologia creşterii puilor de carne.........................................................18

2.1.1.Hibrizi de carne.....................................................................................18

2.1.2.Adăpostul..............................................................................................18

2.1.3.Dotarea halei.........................................................................................19

2.1.4.Fluxul tehnologic propus........................................................................21

2.1.4.1.Pregătirea adăpostului pentru populare..............................................22

2.1.4.2.Popularea cu pui de o zi.....................................................................22

2.1.4.3.Creşterea puilor de carne...................................................................22

2.2.Prevenirea şi combaterea bolilor..............................................................25

2.2.1.Principalele boli la puii de carne...........................................................25

2.2.2.Măsuri de prevenire şi combatere a bolilor...........................................26

2.3.Trasabilitatea............................................................................................27

2.4.Protecţia mediului....................................................................................28

2.5.Parametrii de producţie............................................................................28

2.5.1.Sporul mediu zilnic................................................................................28

2.5.2.Consumul specific de furaje.................................................................28

2.5.3.Pierderi prin mortalitate........................................................................28

2.5.4.Indicele Economic European................................................................29

2.5.5.Producţia de carne pe metru pătrat......................................................29

2.5.6.Producţia totală de carne în viu............................................................29

2.5.7.Necesar consum furaje.........................................................................29

2.5.8.Structura costului de producţie..............................................................30

3

2.5.8.1.Cheltuieli cu furajarea.........................................................................30

2.5.8.2.Cheltuieli cu apa.................................................................................30

2.5.8.3.Cheltuieli cu energia electrică şi termică..............................................30

2.5.8.4.Cheltuieli cu forţa de muncă.................................................................31

2.5.8.5.Cheltuieli cu materialul biologic............................................................31

2.5.8.6.Cheltuieli sanitar – veterinare...............................................................31

Capitolul 3 – ANALIZA ECONOMICO – FINANCIARĂ.........................................32

Capitolul 4 – CREŞTEREA PUILOR DE CARNE ÎN SISTEM ECOLOGIC….......43

4.1.Organizarea fermei ecologice...................................................................43

4.2.Cerinţe tehnologice specifice fermei ecologice.........................................44

BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................47

LISTA CU ABATOARELE.....................................................................................48

LISTA CU SOCIETĂŢILE CARE COMERCIALIZEAZĂ FURAJE, NUTREŢURI COMBINATE ŞI ADITIVI FURAJERI.....................................................................49

LISTA CU SOCIETĂŢILE CARE COMERCIALIZEAZĂ UTILAJE PENTRU ZOOTEHNIE...........................................................................................................50

LISTA CU SOCIETĂŢILE CARE COMERCIALIZEAZĂ PRODUSE DE UZ SANITAR –VETERINAR..........................................................................................................51

ANEXE....................................................................................................................52

4

INTRODUCERE

Cultivarea terenului şi creşterea animalelor, pe teritoriul României, au fost şi vor fi activităţi de primă însemnătate în asigurarea produselor agroalimentare necesare pentru hrana populaţiei, pentru industria alimentară prelucrătoare şi pentru participarea la schimburile comerciale interne şi internaţionale.

Condiţiile naturale, de sol şi climă, deosebit de favorabile, o îndelungată tradiţie, existenţa unor producători agricoli pricepuţi, bine ancoraţi în exploatarea pământului şi creşterea animalelor, reprezintă factori care vor constitui temelia practicării unei agriculturi performante şi competitive.

În această perioadă, agricultura României, se află în faţa unor provocări de substanţă, trebuind, în primul rând, să facă faţă cerinţelor şi exigenţelor Uniunii Europene.

Pentru performanţă şi competitivitate, în agricultura românească, este nevoie de exploataţii agricole adecvate, cu dimensiuni economice eficiente care să producă pentru piaţă, iar fermierul să aibă temeinice cunoştinţe profesionale şi acces permanent la toate categoriile de informaţii: tehnice, economice, de management şi marketing, fără de care nu poate realiza o exploatare eficientă a fermei pe care o deţine.

Astfel, trebuie să se pună accent pe transformarea fermelor de semi-subzistenţă în ferme familiale de tip comercial unde întreaga activitate se concentrează pe obţinerea de produse pentru piaţă. Aceste exploataţii comerciale aplică tehnologii agricole moderne, sunt capabile să ducă la creşteri de producţie, iar activitatea desfăşurată constituie principala sursă de profit. Conducerea unei exploataţii de tip comercial presupune o temeinică pregătire profesională de specialitate şi acces permanent la informaţii.

În acest scop, se realizează acest proiect tip unde cei interesaţi găsesc informaţii privind creşterea puilor de carne într-o fermă mixtă.

Practica a demonstrat că, producţia obţinută într-o fermă vegetală este valorificată superior dacă este folosită într-o fermă zootehnică deoarece în acest mod se reduc costurile de producţie şi se obţine un profit ridicat. De asemenea, amenajarea unei ferme zootehnice, într-o zonă preponderent agricolă, reprezintă o soluţie pentru consumarea unei părţi din producţia vegetală.

Proiectul cuprinde două activităţi distincte: cultivarea suprafeţei de 50 ha teren arabil cu porumb, grâu, floarea – soarelui

şi soia; creşterea puilor de carne.

De ce am ales creşterea puilor de carne?

-puiul de carne are o viaţă economică foarte scurtă. În prezent, vârsta de tăiere a puilor de carne variază între şase şi opt săptămâni;

5

-modelul de adăpost, amenajarea interioară a adăpostului şi fluxul de producţie este mai uşor de realizat la puii de carne comparativ cu alte adăposturi necesare creşterii altor specii de animale (bovine, suine, etc.);

-puiul de carne are o viteză de creştere mare, ceea ce este un mare avantaj deoarece scăderea vârstei de livrare presupune muncă mai puţină, pierderi prin mortalitate mai mici, precum şi posibilitatea creşterii mai multor serii de pui pe an în aceleaşi spaţii;

-carnea de pui este considerată o carne de calitate superioară, dietetică şi se caracterizează prin fineţe, frăgezime, gust şi aromă deosebită → recomandată în consumul tuturor oamanilor, indiferent de vârstă.

Prin sistem integrat (fermă vegetală + fermă creştere pui de carne), fluxul de producţie începe practic cu producerea furajelor, popularea cu pui de o zi şi se termină cu puiul livrat la abator, după perioada de creştere. Avantajul acestui sistem este că ferma deţine spaţii optime de creştere a puiului de o zi, asigură un furaj de calitate adecvat rasei crescute şi livrează abatorului un pui sănătos.

Trebuie să fie foarte clar, că pentru orice producător agricol care deţine o fermă mixtă, realizarea unui beneficiu din creşterea puilor de carne este rezultatul unei creşteri raţionale, cu ajutorul căreia să obţină cea mai mare greutate corporală, în cât mai scurt timp, cu cel mai scăzut consum şi cu cele mai mici pierderi. Crescătorul trebuie să controleze în fiecare săptămână ce greutate medie au puii, cât furaj au consumat, care este consumul specific şi ce pierderi s-au înregistrat prin mortalitate.

Realizarea în creşterea animalelor, respectiv în creşterea păsărilor, a unor performanţe tehnice şi economice de înalt nivel valoric şi calitativ, nu este posibilă fără respectarea binecunoscutului dicton „rasă, casă, masă” – promovat şi în cadrul acestei lucrări.

Prin acest proiect, bazându-ne pe experienţă şi pregătire profesională, ne dorim să aducem o contribuţie eficientă în dezvoltarea fermelor de tip comercial. Dacă cele prezentate manifestă interes din partea fermierilor, şi nu numai, suntem convinşi că, ne-am atins scopul propus, iar ideile expuse sunt în sprijinul practicării unei agriculturi performante.

6

Capitolul 1 – PRODUCEREA FURAJELOR

Pornind de la faptul că producătorul agricol deţine o suprafaţă de 50 ha teren arabil, în sistem neirigat, şi că producţia obţinută se foloseşte în creşterea puilor de carne se stabileşte următoarea structură a culturilor:

-Tabelul nr. 1-Structura culturilor – 50 ha

Nr. crt.

CulturaSuprafaţa

-ha-

Producţie medie-to/ha-

Producţie fizică obţinută

-to-1. Porumb 22 5,50 121,0002. Grâu 17 3,00 51,0003. Floarea -soarelui 4 2,20 8,8004. Soia 7 2,10 14,700

TOTAL 50 x 195,500

În stabilirea structurii culturilor s-a ţinut cont de reţeta raţiei furajere pentru puii de carne, unde:-porumbul reprezintă principala cereală utilizată în hrana puilor de carne → administrându-se în raţie între 30 – 70%;-porumbul se poate substitui în proporţie de 20 – 50% cu grâu;-floarea - soarelui se foloseşte sub formă de şrot obţinut în urma extragerii uleiului din boabe. Randamentul normal la extracţie, la floarea - soarelui, este de circa 45 - 50%; -soia se foloseşte sub formă de şrot obţinut în urma extragerii uleiului din boabe. Randamentul normal la extracţie, la soia, este de circa 30 - 35%;-premixuri vitamino-minerale ( PVM )10% din raţie. În raţia furajeră trebuie asigurate, la nivel optim, vitaminele (A,D,E,K,B, C,PP) şi sărurile minerale (Ca, P, Mg, Na, Cl, K, Mn, Fe, Cu, I, Zn, Se,Co).

Conform celor menţionate mai sus, s-a stabilit următoarea structură a raţiei furajere:

-Tabel nr. 2 –Raţie furajeră

Nr.crt.

SpecificareCantitate

-tone-%

1. Porumb 121,000 492. Grâu 51,000 21

7

3. Floarea -soarelui 20,900 84. Soia 29,400 125. PVM + Ca + P 24,700 10

TOTAL 247,000 100

Notă:1 kg floarea - soarelui boabe = 2,4 kg şrot floarea - soarelui;1 kg soia boabe = 2 kg şrot soia

Din 247,000 to furaj, la un consum de 1,9 kg furaj/kg carne pui, se obţine 130.000 kg carne pui livrată. La o greutate de 2,0 kg/pui, la livrare, în 6,5 serii/an se ajunge la 10.000 pui/serie.

Ştiind că pe un metru pătrat se pot creşte 16 pui, pentru 10.000 pui/serie este necasar un spaţiu de 625 m.p.

Puiul de carne utilizează furajele pentru întreţinerea funcţiilor vitale (40%) şi pentru realizarea sporului în greutate (60%). Deci, realizarea unui beneficiu este rezultatul unei creşteri raţionale cu ajutorul căreia să se obţină cea mai mare greutate corporală, în timp scurt, cu cel mai scăzut consum şi cu cele mai mici pierderi.

Pentru realizarea producţiilor propuse, producătorul agricol trebuie să respecte tehnologia de cultură specifică:

1.1.Tehnologia de cultură a porumbului pentru boabe

Porumbul, datorită conţinutului ridicat de substanţe nutritive uşor digestibile, constituie un furaj deosebit pentru toate speciile şi categoriile de animale. În raţia furajeră pentru puii de carne, intră în proporţie de 30 – 70%.

Amplasarea culturii:Cultura porumbului se amplasează în solele cu pH-ul 6,5 – 7, după cereale

păioase, floarea – soarelui, cartof. Nu este indicată cultivarea porumbului după mei, sorg, iarbă de Sudan, sfecla de zahăr, etc.

La rândul său, porumbul este o bună plantă premergătoare pentru grâul de toamnă, caz în care se vor cultiva hibrizi cu perioadă de vegetaţie mai scurtă.

Fertilizarea:Datorită producţiei mari de masă uscată la unitatea de suprafaţă, porumbul

este o plantă mare consumatoare de substanţe nutritive. Astfel, pentru o tonă de boabe consumul de macroelemente este de 20 – 22 kg N; 8,6 – 9,0 kg P2O5 şi 24 – 25 kg K2O.

La stabilirea dozelor de îngrăşăminte chimice se are în vedere următoarele: tipul de sol; nivelul producţiei scontate; rezerva solului în elemente nutritive (pe bază de cartare agrochimă); consumul specific; regimul precipitaţiilor; hibridul cultivat; planta premergătoare.

Aplicarea îngrăşămintelor:-cele cu azot fracţionat: ½ la pregătirea patului germinativ şi ½ la praşila a II – a mecanică;-cele cu fosfor sub arătura de toamnă.

Lucrările solului:Arătura, lucrarea de bază a solului, se execută imediat după eliberarea

terenului de planta premergătoare, fie vara după premergătoare timpurii (grâu), fie toamna după premergătoare târzii (floarea – soarelui). Adâncimea arăturii este

8

cuprinsă între 20 – 25 cm. Lucrarea de arat este recomandabil să se facă în agregat cu unelte de mărunţit, nivelare şi afânare a solului. Se vor evita trecerile repetate cu agregatele de la desprimăvărare şi până la semănat.

Pregătirea patului germinativ urmăreşte nivelarea terenului, distrugerea buruienilor şi realizarea unui strat de sol afânat şi mărunţit pe adâncimea de semănat. Această lucrare se execută la adâncimea de 6 – 8 cm, iar calitatea este asigurată de reglarea corectă a agregatelor de lucru şi evitarea executării lucrării când solul este prea umed. Pregătirea patului germinativ se realizează printr-un număr redus de lucrări care să răscolească solul cât mai puţin, pentru a reduce pierderile de apă prin evaporare. Ultima lucrare de pregătire a patului germinativ se execută în ziua sau preziua semănatului pentru a nu favoriza îmburuienarea terenului înaintea răsăririi culturii.

Semănatul:Epoca de semănat începe în momentul realizării în sol, la adâncimea de

semănat (5-8 cm), a temperaturii de 8 – 100C, măsurată dimineaţa, cu tendinţe de creştere în următoarele zile. Densitatea optimă la semănat se stabileşte în funcţie de hibridul cultivat, aprovizionarea cu apă, fertilitatea solului şi condiţiile de cultură. În cultură neirigată. Distanţa între rânduri este de 70 cm, iar adâncimea de semănat este de 5 – 8 cm.

Pentru obţinerea de producţii ridicate se va folosi sămânţă hibridă certificată (F1), de la furnizori autorizaţi, tratată împotriva bolilor şi dăunătorilor şi care întruneşte condiţiile de calitate prevăzute de standardele actuale: germinaţia ≥ 90%; puritatea ≥ 98%. Cantitatea de sămânţă la hectar se calculează în funcţie de densitatea luată în considerare şi de indicii de calitate cunoscuţi ( 20 kg/ha).

Lucrări de întreţinere:Combaterea buruienilor: se realizează prin integrarea mai multor metode:

cultivarea porumbului în asolamente prin alternanţă cu alte culturi, în special cu cereale păioase; prin arături mai adânci şi lucrări ale solului efectuate corect; prin praşile mecanice şi manuale; prin utilizarea erbicidelor.

Strategia de combatere a buruienilor din culturile de porumb se bazează pe cunoaşterea următoarelor elemente: -gradul de infestare cu buruieni;-frecvenţa şi dominanţa unor specii de buruieni;-caracteristicile tipului de sol;-condiţiile climatice specifice zonei.

În funcţie de aceste elemente se alege cea mai eficientă stategie de combatere (producţie bună, costuri reduse).Erbicidele folosite se aleg în funcţie de speciile de buruieni existente în cultură, de selectivitatea şi modul de acţiune al erbicidelor.

Recoltarea:Perioada optimă de recoltare mecanizată sub formă de boabe începe când

umiditatea boabelor a ajuns la 23 – 25%.Umiditatea de păstrare a boabelor este sub 14%.Lucrarea de recoltat trebuie să fie executată corespunzător, respectiv:

-pierderile totale sub 2,5%;-gradul de vătămare al boabelor sub 8%;-puritatea peste 98%.

1.2.Tehnologia de cultură a grâului

9

Grâul de toamnă este una dintre cele mai importante cereale, are posibilitatea de obţinere a unor producţii eficiente pe toate tipurile de sol şi fiind o cultură mecanizabilă integral se obţin producţii mari la un cost redus.

Boabele de grâu sunt bine utilizate de toate speciile şi categoriile de păsări, având un conţinut ridicat în substanţe proteice şi o valoare nutritivă a proteinelor mare.

Se recomandă soiurile care au capacitate de producţie ridicată, permit reducerea la minim a riscurilor de calamitate a culturii, asigură o calitate a recoltei corespunzătoare şi prezintă o diversitate cât mai mare din punct de vedere al perioadei de vegetaţie, rezistente la boli şi la factorii de microclimat.

Amplasarea culturii:Planta premergătoare şi rotaţia culturilor au o influenţă însemnată asupra

producţiei de grâu prin reducerea gradului de infestare cu buruieni, boli şi dăunători, acumularea apei şi a elementelor nutritive în sol şi pentru asigurarea timpului de execuţie a lucrărilor în vederea încadrării în epoca optimă de semănat.

Bune premergătoare sunt culturile care eliberează terenul timpuriu, dintre care leguminoasele pentru boabe şi cele furajere. A doua categorie de culturi bune premergătoare pentru grâu sunt cele care se recoltează până la mijlocul lunii septembrie (soia, floarea - soarelui, hibrizii timpurii de porumb, cartofi de toamnă). Mai puţin indicate ca plante premergătoare pentru grâu sunt culturile târzii de porumb, sfeclă de zahăr, culturile duble care nu asigură pregătirea corespunzătoare a terenului şi semănatul în perioada optimă.

Aplicarea îngrăşămintelor:Fertilizarea cu fosfor – grâul valorifică mai bine îngrăşămintele cu fosfor

comparativ cu porumbul şi alte plante de cultură. Dozele de fosfor sunt cuprinse între 60 – 100 kg P2O5/ha, ţinând cont de producţia scontată, cantitatea de gunoi de grajd aplicată, tipul de sol şi starea acestuia de aprovizionare cu fosfor. Acestea se administrează prin împrăştiere uniformă la suprafaţa solului şi se încorporează odată cu arătura. Când nu s-au aplicat îngrăşăminte fosfatice sub arătură, acestea vor fi administrate la pregătirea patului germinativ, introducându – se în sol prin discuire. În acest caz, se aplică numai îngrăşăminte complexe, care au o solubilitate mai mare în apă comparativ cu cele simple cu fosfor, cu un raport în favoarea fosforului (10:30:0). Doza medie de îngrăşăminte cu fosfor în condiţii de neirigare, este de 80 kg/ha.

Fertilizarea cu potasiu se recomandă la grâu în primul rând pe solurile cu un conţinut mai mic de potasiu, administrându-se 40 – 80 kg K2O / ha, înainte de arătură sau de pregătirea patului germinativ, sub formă de sare potasică sau îngrăşăminte complexe. Pentru stabilirea dozelor optime economic se recomandă efectuarea cartării agrochimice.

Fertilizarea cu azot. Până în faza de împăiere grâul necesită cantităţi mici de azot, circa 40 – 60 kg N/ha, cantitate pe care şi-o poate procura din sol dacă solurile au fertilitate naturală sau dacă grâul urmează după premergătoare bine fertilizate sau după leguminoase. Excesul de azot înainte de înfrăţire duce la formarea unei mase vegetale bogate şi o înrădăcinare slabă, favorizându-se căderea plantelor şi implicit diminuarea eficacităţii îngrăşămintelor. Doza de azot poate fi calculată în funcţie de recolta scontată, aportul solului în azot care poate fi apreciat între 20 N kg/ha pe solurile sărace şi 60 kg N/ha pe solurile fertile, aportul gunoiului de grajd în azot (kg N/ha) pentru fiecare tonă un conţinut de 2 kg N când s-a aplicat plantei premergătoare. Îngrăşămintele cu azot vor fi aplicate în două faze, deoarece ele sunt rapid spălate din sol de apa de precipitaţii: 40 – 80 kg N/ha în timpul iernii sau

10

primăvara devreme în funcţie de starea culturii, restul dozei primăvara în perioada apariţiei primului nod al tulpinii.

Lucrările solului:Prin lucrările solului trebuie să se asigure: acumularea şi păstrarea în sol a

întregii cantităţi de apă provenite din precipitaţii, pe tot parcursul verii şi al toamnei; acumularea în sol a unei cantităţi mai mari de nitraţi; un strat de sol afânat, dar în acelaşi timp „aşezat” pentru înrădăcinarea bună a plantelor şi pentru preîntămpinarea procesului de „descălţare”; un pat germinativ fără bulgări, în care sămânţa să poată lua un contact cât mai strâns cu solul, pentru a răsări în timp scurt; combaterea buruienilor, a bolilor şi dăunătorilor care aduc mari prejudicii culturii de grâu.

Lucrările solului pentru grâul de toamnă se efectuează diferenţiat în funcţie de planta premergătoare. Pentru grâul care urmează unor culturi premergătoare timpurii, tehnologia recomandată include o arătură superficială, de dezmiriştire, la adâncimea de 18 – 20 cm, executată imediat după recoltare pentru combaterea buruienilor şi reducerea pierderilor de apă. În continuare, arătura de vară se menţine curată de buruieni prin una sau mai multe lucrări cu discul sau grapa, până în perioada dinaintea semănatului. Pentru grâul care urmează unor premergătoare târzii, dacă este suficient timp până la semănatul grâului (timp pentru executarea propriu – zisă a arăturii, dar şi pentru reaşezarea solului), se efectuează de asemenea arătură la adâncimea 18 – 20 cm, cu condiţia efectuării acesteia într-un timp care să asigure condiţiile menţionate anterior.

Înainte de semănat, dacă starea de mărunţire şi afânare a solului nu este corespunzătoare, se efectuează lucrări de pregătire a patului germinativ, respectiv lucrări de grăpare şi discuire folosind grapa cu discuri.

Un element esenţial al executării lucrării solului este acela al efectuării ei exclusiv în condiţii de umiditate corespunzătoare, respectiv cu un conţinut de apă de 60 – 70% din capacitatea de câmp pentru apă. În aceste condiţii calitatea arăturii este corespunzătoare, iar consumul de carburanţi este minim (25 – 30 l/ha). În condiţii de secetă accentuată, aratul nu se poate efectua imediat după recoltarea plantei premergătoare. În această situaţie se execută o lucrare superficială cu grapa cu discuri, lucrare prin care se crează la suprafaţă un strat protector pentru conservarea apei şi prin care se combat buruienile. Lucrarea cu grapa cu discuri nu înlocuieşte arătura, ci numai o amână.

Semănatul:Sămânţa de grâu pentru semănat trebuie să aparţină soiului recomandat în

zonă şi să îndeplinească toate condiţiile pentru iniţierea unei plante viguroase. De calitatea seminţei pentru semănat depinde densitatea culturii la răsărire, înfrăţirea şi vegetaţia plantelor în toamnă. Sămânţa trebuie să facă parte din categoriile biologice: elită, I1 sau cel mult I2, cu puritate biologică 99,8%; 99,5% şi 99%; puritate fizică 98 – 99%; capacitatea de germinaţie peste 90%; tratată cu insecto – fungicide pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor.

Epoca de semănat: semănatul grâului de toamnă trebuie să înceapă când temperatura medie a aerului este de 13 – 150C şi să se termine când temperatura scade la 8 – 90C. Înainte de a intra în iarnă, plantele de grâu trebuie să vegeteze timp de 40- 50 zile, la temperaturi medii zilnice mai mari de +50C. Pentru a putea rezista peste iarnă la acţiunea condiţiilor nefavorabile, plantele trebuie să formeze 2 – 3 fraţi, să acumuleze în nodul de înfrăţire şi în frunze cantităţi mari de zaharuri şi să îşi

11

dezvolte puternic rădăcinile embrionare. Densitatea culturii: exprimată în spice productive, constituie componentul principal al grâului de toamnă. Pentru realizarea densităţii optime a culturii trebuie avut în vedere numărul de boabe germinabile care se seamănă pe metrul pătrat, număr care, având în vedere întregul complex de factori fitotehnici şi particularităţile soiului ar trebui să asigure cel puţin 600 spice productive/m.p. La o umiditate a solului optimă, cu o pregătire a patului germinativ bună, semănat în epocă optimă densitatea la semănat trebuie să fie cuprinsă între 450 – 500 boabe germinabile/m.p. Cantitatea medie de sămânţă este de 240 kg sămânţă/ha. Distanţa între rânduri este de 12,5 cm, iar adâncimea de semănat, când condiţiile de umiditate pentru răsărire sunt asigurate, este de 3 – 4 cm.

Lucrările de întreţinere:1.Controlul semănăturilor de grâu înainte de ieşirea din iarnă prin metoda „monoliţilor” pentru a pune în evidenţă starea plantelor de grâu.2.Combaterea buruienilor.

Metoda cea mai eficace de combatere a buruienilor din cultura de grâu este combaterea integrată. Rolul cel mai important în acest sistem îl au asolamentul, lucrările de bază ale solului, lucrările de pregătire a patului germinativ, epoca şi densitatea de semănat.

Combaterea directă se face prin aplicarea erbicidelor. Cele mai bune rezultate se obţin prin folosirea erbicidelor combinate, al căror spectru de acţiune asupra buruienilor este mult mai larg. Aplicarea erbicidelor se face în funcţie de următoarele elemente: compoziţia floristică a buruienilor; sensibilitatea speciilor de buruieni la diferite erbicide; mecanismul de acţiune al erbicidelor; momentul optim de administrare a lor; sensibilitatea soiului de grâu faţă de anumite erbicide; faza de vegetaţie în care se aplică tratamentul.

Erbicidele recomandate sunt diferenţiate în funcţie de natura buruienilor şi se aplică primăvara când buruienile sunt în faza de rozetă (fază maximă de rezistenţă), plantele de grâu de la faza de înfrăţire şi până la începutul formării primului internod (fază optimă de rezistenţă), iar temperatura aerului începând cu 10 – 120C cu tendinţă de creştere. 3.Combaterea bolilor şi dăunătorilor:

În vederea reducerii atacului bolilor şi dăunătorilor din cultura de grâu, se impune aplicarea unui sistem de combatere integrată, în cadrul căreia, alături de diferite măsuri agrotehnice (asolament, lucrări ale solului, pregătirea patului germinativ, epoca de semănat, densitate) importanţă prezintă tratamentele chimice efectuate la sămânţă, cât şi în perioada de vegetaţie.

Această problemă destul de gravă presupune:-prevenirea atacului prin folosire de sămânţă certificată şi tratată de la centrele specializate;-combaterea atacului produs în vegetaţie prin aplicarea de produse chimice: fungicide (pentru boli – făinare, rugină, septorioză) şi insecticide (pentru dăunători – ploşniţa, viermele roşu al paiului). Aceste produse se folosesc la avertizare.Produsele chimice folosite pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor sunt recomandate de instituţiile de specialitate, pe baza buletinelor de avertizare. 4.Recoltarea grâului se face mecanizat, când lanul se află în faza de coacere deplină (boabele cu circa 14 - 15% umiditate) . Acest proces trebuie executat în cel mai scurt timp (5 – 8 zile), fără pierderi. Scăderea umidităţii boabelor sub circa 12% duce la pierderi de producţie prin scuturare.Pentru obţinerea unei producţii de calitate se cere respectarea următoarelor condiţii:

12

-cultura să fie cât mai puţin îmburuienată;-plantele de grâu să nu fie căzute,-terenul să fie plan, neaccidentat,-vremea să fie caldă şi însorită.

1.3Tehnologia de cultură la floarea – soarelui

Floarea – soarelui reprezintă o importantă sursă de proteină vegetală. Şrotul de floarea - soarelui reprezintă produsul secundar obţinut în urma extragerii uleiului din boabe. Datorită conţinutului ridicat de proteină brută (36 – 45%), acesta se foloseşte la echilibrarea proteică a raţiilor şi în nutreţurile combinate, având un rol important în alimentaţia păsărilor. Pe lângă proteină, în compoziţia şroturilor se găsesc şi importante cantităţi de calciu şi fosfor.

Amplasarea culturii:Floarea - soarelui se amplasează în solele cu pH-ul 6,5 – 7.Rezultate bune se obţin când floarea - soarelui este cultivată după porumb,

grâu. Nu este indicată cultivarea florii – soarelui după sfecla de zahăr, fasole, soia, rapiţă.

La rândul său, floarea - soarelui este o bună plantă premergătoare pentru grâul de toamnă, caz în care se vor cultiva hibrizi cu perioadă de vegetaţie mai scurtă.

Fertilizarea:Datorită producţiei mari de masă uscată la unitatea de suprafaţă, floarea -

soarelui este o plantă mare consumatoare de substanţe nutritive. Astfel, pentru o tonă de boabe consumul de macroelemente este de 18 – 35 kg N; 2,9 – 7,0 kg P 2O5

şi 3,8 – 16,5 kg K2O.La stabilirea dozelor de îngrăşăminte chimice se are în vedere următoarele:

tipul de sol; nivelul producţiei scontate; rezerva solului în elemente nutritive (pe bază de cartare agrochimă); consumul specific; regimul precipitaţiilor; hibridul cultivat; planta premergătoare.

Aplicarea îngrăşămintelor:-cele cu azot fracţionat: ½ la pregătirea patului germinativ şi ½ la praşila a I – a mecanică;-cele cu fosfor sub arătura de toamnă.

Lucrările solului:Arătura, lucrarea de bază a solului, se execută imediat după eliberarea

terenului de planta premergătoare, fie vara după premergătoare timpurii (grâu), fie toamna după premergătoare târzii (porumbul). Adâncimea arăturii este cuprinsă între 22 – 25 cm. Lucrarea de arat este recomandabil să se facă în agregat cu unelte de mărunţit, nivelare şi afânare a solului. Se vor evita trecerile repetate cu agregatele de la desprimăvărare şi până la semănat.

Floarea – soarelui necesită un sol bine afânat, structurat, care să permită o răsărire rapidă şi uniformă, o înrădăcinare profundă şi un control eficient al buruienilor.

Pregătirea patului germinativ urmăreşte nivelarea terenului, distrugerea buruienilor şi realizarea unui strat de sol afânat şi mărunţit pe adâncimea de semănat. Această lucrare se execută la adâncimea de 6 – 8 cm, iar calitatea este asigurată de reglarea corectă a agregatelor de lucru şi evitarea executării lucrării când solul este prea umed. Pregătirea patului germinativ se realizează printr-un număr redus de lucrări care să răscolească solul cât mai puţin, pentru a reduce

13

pierderile de apă prin evaporare. Ultima lucrare de pregătire a patului germinativ se execută în ziua sau preziua semănatului pentru a nu favoriza îmburuienarea terenului înaintea răsăririi culturii.

Semănatul:Epoca de semănat începe în momentul realizării în sol a pragului minim de

70C, măsurată dimineaţa, cu tendinţe de creştere în următoarele zile. Densitatea optimă la semănat se stabileşte în funcţie de hibridul cultivat, aprovizionarea cu apă, fertilitatea solului şi condiţiile de cultură. Distanţa între rânduri este de 70 cm, iar adâncimea de semănat este de 5 – 8 cm.

Pentru obţinerea de producţii ridicate se va folosi sămânţă hibridă certificată (F1), de la furnizori autorizaţi, tratată împotriva bolilor şi dăunătorilor şi care întruneşte condiţiile de calitate prevăzute de standardele actuale: germinaţia minimum 85%; puritatea ≥ 98%, fără spărturi sau fisuri. Cantitatea de sămânţă la hectar se calculează în funcţie de densitatea luată în considerare şi de indicii de calitate cunoscuţi ( 5 kg/ha).

Lucrări de întreţinere:Combaterea buruienilor: se realizează prin integrarea mai multor metode:

cultivarea florii - soarelui în asolamente prin alternanţă cu alte culturi, în special cu cereale păioase; prin arături mai adânci şi lucrări ale solului efectuate corect; prin praşile mecanice şi manuale; prin utilizarea erbicidelor.

Este o cultură sensibilă la îmburuienare în faza de apariţie a inflorescenţei (30 – 40 zile de la răsărit). Din această fază, pericolul de îmburuienare dispare deoarece plantele de floarea – soarelui acoperă bine solul, prin umbrire, împiedicând răsărirea buruienilor. În acelaşi timp, prin ritmul de creştere şi suprafaţa aparatului foliar, floarea – soarelui prezintă o pronunţată însuşire de „înăbuşire” a oricărei specii de buruieni.

Strategia de combatere a buruienilor din culturile de floarea - soarelui se bazează pe cunoaşterea următoarelor elemente: -gradul de infestare cu buruieni;-frecvenţa şi dominanţa unor specii de buruieni;-caracteristicile tipului de sol;-condiţiile climatice specifice zonei.

În funcţie de aceste elemente se alege cea mai eficientă stategie de combatere ( producţie bună, costuri reduse).Erbicidele folosite se aleg în funcţie de speciile de buruieni existente în cultură, de selectivitatea şi modul de acţiune al erbicidelor.

Recoltarea:Perioada optimă de recoltare mecanizată începe când 75 – 85% din capitule

au culoarea brună, iar umiditatea seminţelor a ajuns la 14 - 15% şi se încheie când aceasta nu coboară sub 10 – 11% (în 6 – 8 zile). Recoltarea, după această umiditate, atrage după sine pierderi foarte mari.

Umiditatea de păstrare a boabelor este de 9%.Lucrarea de recoltat trebuie să fie executată corespunzător, respectiv:

-pierderile totale sub 2,5%;-seminţe sparte sub 5%;-puritatea seminţelor minimum 97%.

1.4.Tehnologia de cultură la soia

14

Soia este o plantă oleoproteică cultivată atât pe glob, cât şi în România. Seminţele de soia au conţinut mare în substanţe proteice (27 – 50%) şi grăsimi (17,2 – 26,9%), fiind folosite în obţinerea furajelor combinate. De asemenea, tulpinile, frunzele şi păstăile au un conţinut bogat de proteine (15,4%) şi grăsimi (5,2%) fiind folosite, după recoltare, în furajarea animalelor.

În hrana păsărilor, soia se foloseşte ca şrot de soia care reprezintă cel mai valoros furaj proteic vegetal, conţinutul în proteină fiind de 40 - 55%. De asemenea, şroturile de soia au rol de regulator al proteinei din raţie, motiv pentru care proporţia de participare a şroturilor de soia la aportul de albumină este determinat de necesitatea echilibrării raţiei privind proteina, atât în ceea ce priveşte cantitatea şi calitatea acesteia. Şrotul de soia se asociază perfect cu porumbul.

Amplasarea culturii:Soia se amplasează în solele cu pH-ul neutru. Rezultate bune se obţin când

soia este cultivată după cereale păioase, porumb şi plante furajere. Nu este indicată cultivarea soiei după rapiţă şi floarea - soarelui.

La rândul său, soia este o bună plantă premergătoare pentru grâul de toamnă, caz în care se vor cultiva soiuri cu perioadă de vegetaţie mai scurtă.

Fertilizarea:Soia este o plantă care acumulează mari cantităţi de elemente nutritive, în

primul rând azot. Este mare consumatoare de azot datorită conţinutului foarte ridicat al boabelor şi al celorlalte părţi ale plantei în substanţe proteice. Astfel, pentru 100 kg de boabe şi biomasa secundară, consumul de elemente nutritive este de 7,1 – 11 kg N; 1,6 – 4,0 kg P2O5 şi 1,8 – 4,0 kg K2O.

La stabilirea dozelor de îngrăşăminte chimice se are în vedere următoarele: tipul de sol; nivelul producţiei scontate; rezerva solului în elemente nutritive (pe bază de cartare agrochimă); consumul specific; regimul precipitaţiilor; hibridul cultivat; planta premergătoare.

Aplicarea îngrăşămintelor:-cele cu azot fracţionat, fazial, odată cu praşilele I şi II ;-cele cu fosfor şi potasiu sub arătura de bază.

Lucrările solului:Arătura, lucrarea de bază a solului, se execută imediat după eliberarea

terenului de planta premergătoare, fie vara după premergătoare timpurii (grâu), fie toamna după premergătoare târzii (porumbul). Adâncimea arăturii este cuprinsă între 22 – 25 cm. Lucrarea de arat este recomandabil să se facă în agregat cu unelte de mărunţit, nivelare şi afânare a solului. Se vor evita trecerile repetate cu agregatele de la desprimăvărare şi până la semănat.

Soia necesită un sol bine afânat, structurat, care să permită o răsărire rapidă şi uniformă, o înrădăcinare profundă şi un control eficient al buruienilor.

Pregătirea patului germinativ urmăreşte nivelarea terenului, distrugerea buruienilor şi realizarea unui strat de sol afânat şi mărunţit pe adâncimea de semănat. Această lucrare se execută la adâncimea de 5 cm, iar calitatea este asigurată de reglarea corectă a agregatelor de lucru şi evitarea executării lucrării când solul este prea umed. Pregătirea patului germinativ se realizează printr-un număr redus de lucrări care să răscolească solul cât mai puţin, pentru a reduce pierderile de apă prin evaporare. Ultima lucrare de pregătire a patului germinativ se execută în ziua sau preziua semănatului pentru a nu favoriza îmburuienarea terenului înaintea răsăririi culturii.

Semănatul:

15

Epoca de semănat începe în momentul realizării în sol a pragului minim de 7 – 80C, măsurată dimineaţa, cu tendinţe de creştere în următoarele zile. Densitatea optimă la semănat se stabileşte în funcţie de soiul cultivat, aprovizionarea cu apă, fertilitatea solului şi condiţiile de cultură. Distanţa între rânduri este de 50 cm, iar adâncimea de semănat este de 2,5 – 4 cm.

Pentru obţinerea de producţii ridicate se va folosi sămânţă hibridă certificată (F1), de la furnizori autorizaţi, tratată cu NITRAGIN şi care întruneşte condiţiile de calitate prevăzute de standardele actuale: germinaţia minimum 85%; puritatea 98%, fără spărturi sau fisuri. Cantitatea de sămânţă la hectar se calculează în funcţie de densitatea luată în considerare şi de indicii de calitate cunoscuţi (110 kg/ha).

Lucrări de întreţinere:Combaterea buruienilor: se realizează prin integrarea mai multor metode:

cultivarea soiei în asolamente prin alternanţă cu alte culturi, în special cu cereale păioase; prin arături mai adânci şi lucrări ale solului efectuate corect; prin praşile mecanice ; prin utilizarea erbicidelor.

Este o cultură sensibilă la îmburuienare în faza de la răsărit şi până la apariţia primelor frunze adevărate.

Strategia de combatere a buruienilor din culturile de soia se bazează pe cunoaşterea următoarelor elemente: -gradul de infestare cu buruieni;-frecvenţa şi dominanţa unor specii de buruieni;-caracteristicile tipului de sol;-condiţiile climatice specifice zonei.

În funcţie de aceste elemente se alege cea mai eficientă stategie de combatere (producţie bună, costuri reduse). Erbicidele folosite se aleg în funcţie de speciile de buruieni existente în cultură, de selectivitatea şi modul de acţiune al erbicidelor.

Recoltarea:Perioada optimă de recoltare mecanizată începe când 705% din păstăi au

culoarea brună.Lucrarea de recoltat trebuie să fie executată corespunzător, pentru a se evita

pierderile, respectiv:-înălţimea de tăiere va fi coborâtă cât mai mult posibil (4 – 6 cm);-viteza de înaintare a combinei să nu depăşească 4 – 5 km/h;-pierderile să nu depăşească 2 - 3 %

16

Capitolul 2. CREŞTEREA PUILOR DE CARNE

Performanţele tehnice foarte bune după anul 2000, a aviculturii româneşti, se datorează folosirii de hibrizi cu potenţial genetic ridicat, îmbunătăţirii raţiilor furajere şi a tehnologiei de creştere.

Astfel, producţia de carne de pui a crescut substanţial, ajungând în anul 2005 la valoarea de 282,00 mii tone faţă de 100,00 mii tone în anul 1998. De asemenea, a crescut greutatea medie la sacrificare şi sporul mediu zilnic, s-a redus consumul specific de furaje pe kg spor şi pierderile prin mortalitate (tabelul nr. 3).

-Tabelul nr. 3-Performanţe de producţie la puiul de carne în România

Nr. crt. Specificare UM

ANI1980 2001 2005

1. Sporul mediu zilnic g 19,0 38,5 50,0

2.Consumul specific de furaje

kg/kg spor 3,20 2,14 1,88

3. Pierderi prin mortalitate % 12,7 7,6 5,0

*Buletin informativ UCPR, 2006

Datorită calităţilor ei nutritive, carnea de pasăre ocupă un loc important între alimentele de origine animală. Astfel, are loc o creştere a consumului de carne de pasăre, ajungând în anul 2005 la aproximativ 20 kg pe cap de locuitor (Buletin informativ UCPR, 2005).

Analizând cele prezentate, am întocmit acest proiect tip în dorinţa de a fi un sprijin real pentru crescătorii de pui de carne din ţară, menit să ofere un minim de cunoştinţe celor care doresc să înfiinţeze o fermă pentru creşterea puilor de carne.

S-a avut în vedere următoarele: existenţa suprafeţei de 50 ha pentru producerea furajelor necesare hrănirii

puilor, la un preţ convenabil şi de calitate superioară; dotarea cu MICROFNC (moară de dimensiuni mici, cântar şi malaxor); suprafaţa halei de 625 m.p. ( se consideră suprafaţa minim - economică

de 500 m.p.); sistemul de creştere este intensiv, pe aşternut permanent ( 10.000

pui/serie x 6,5 serii/an = 65.000 pui/an); se folosesc hibrizi de carne performanţi care să aibă o putere de creştere

ridicată şi să consume cât mai puţine furaje; se asigură condiţii de creştere moderne (adăpare, climatizare, iluminat); valorificarea puilor se face la abator.

17

2.1.Tehnologia creşterii puilor de carne

2.1.1.Hibrizi de carne

Majoritatea puilor pentru carne, exploataţi în avicultură, sunt hibrizi bi-; tri-; sau tertraliniari proveniţi din încrucişarea a două sau mai multe linii sau rase.

Este necesar să se folosească acelaşi hibrid în toate populările făcute, având în vedere că fiecare hibrid are caracteristicile sale productive, precum şi tehnologia proprie de creştere. Deoarece ferma nu are reproducţie proprie, popularea făcându-se cu pui de o zi, fermierul trebuie să prospecteze piaţa hibrizilor de carne de o zi şi să se aprovizioneze de la furnizorul cel mai avantajos, ca preţ. De asemenea, hibridul ales trebuie să aibă înaltă productivitate, să fie adaptat la condiţiile locale, de îngrijire şi hrănire, să fie sănătos şi rezistent la îmbolnăviri.

Se recomandă hibrizi cu potenţial genetic ridicat: hibrizi româneşti (ROBRO 69, ROBRO 70, etc.) şi hibrizi din afara ţării (ROSS, COBB; HYBRO, etc.) care cu un spor mediu zilnic de 50 grame, ajung la greutatea de 2,0 kg în 6 săptămâni. Consumul specific de furaje (kg/kg spor) este de 1,9, iar viabilitatea este de minim 95%.

Fluxul tehnologic în creşterea puilor pentru carne respectă principiul de bază: populare – depopulare fermă, respectiv:

-6 săptămâni (42 zile) creşterea puilor;-2 săptămâni (14 zile) curăţare şi igienizare hală.Creşterea puilor de o zi, se realizează prin procedeul de creştere la sol pe

aşternut permanent, şi constă în următoarele etape: pregătirea halei în vederea populării; formarea aşternutului; aprovizionarea cu pui de o zi în greutate de 25 – 30 g/buc.; popularea halei; creşterea şi întreţinerea puilor de carne până la atingerea greutăţii de 2 kg; livrarea la abator.

De reţinut: este inutil să investim bani cu construcţiile şi achiziţia de furaje dacă nu vom apela la hibrizi performanţi cu o putere de creştere ridicată care va realiza următorul spor (pentru ferma luată în studiu):

-la 5 săptămâni: 35 zile x 42,51 g = 1487,8 g;-săptămâna a 6-a: 7 zile x 69,60 g = 487,2 g;-0-6 săptămâni: 42 zile x 47,02 g = 1975 g + 25 g la populare = 2000 g.

2.1.2.Adăpostul

Un adăpost corespunzător trebuie să îndeplinească două funcţii esenţiale:-să permită puilor pentru carne să-şi exteorizeze la maximum potenţialul

genetic, în condiţiile asigurării unui microclimat corespunzător;-să permită crescătorului să-şi desfăşoare o activitate eficientă în bune

condiţii.Condiţiile realizării unui adăpost funcţional sunt foarte importante. Dintre

acestea menţionăm:-să fie construit în afara localităţii (conform reglemetărilor actuale la o distanţă de minim 500 metri faţă de localitate sau de o altă fermă zootehnică);-să fie aproape de o cale de comunicaţie bine întreţinută care să permită transportul vehiculelor în tot cursul anului;

18

-să fie aproape de o sursă de apă, o reţea electrică şi o reţea de distribuţie a gazelor naturale;-locul de amplasare trebuie să fie un teren sănătos, stabil, cu sol permeabil, salubru, liber de germeni anaerobi şi elemente parazite, ferit de băltiri, cât şi de vânturi dominante, reci sau toride;-hala se va amplasa cu unghiul laturii mici pe direcţia vântului dominant pentru a oferi o suprafaţă cât mai mică acţiunii nefavorabile a vântului;-se recomandă ca hala să fie de tip închis, fără ferestre, cu climatizare şi iluminat artificial. O hală modernă, protejată cu un sistem eficient de climatizare, asigură un microclimat controlat de-a lungul întregului an. În plus, hala închisă permite un program de lumină conform tehnologiei de creştere şi asigură o foarte bună biosecuritate, datorită limitării contaminării păsărilor cu germeni patogeni, în comparaţie cu creşterea în aer liber sau chiar în hale prevăzute cu ferestre;-adăpostul trebuie protejat printr-un gard corespunzător care să nu permită pătrunderea altor animale;-la intrarea în fermă trebuie să existe filtru sanitar.

Hala destinată pentru creşterea puilor de carne are suprafaţa de 625 m.p., având lăţimea de 12 m.p., lungimea de 55 m.p. şi o înălţime medie de 2,5 m, iar volumul acesteia este de 1.563 mc (625 x 2,5).

Materialele de construcţii din care se construieşte hala depinde de posibilităţile financiare ale crescătorului. Acestea pot fi: cărămidă, plăci prefabricate şi lemn. Indiferent de materialul de construcţie folosit, hala trebuie să asigure condiţii optime de creştere şi dezvoltare a puilor de carne: temperatură (de la 26oC la 20oC, funcţie de vârstă); umiditate (sub 60% când temperatura este ridicată şi peste 60% când temperatura este mai mică); vantilaţia (viteza curenţilor de aer nu trebuie să depăşească 0,1 m/s la temperatura de 15 – 20oC şi 0,2 m/s la 20 – 30oC); factori chimici ai microclimatului (concentraţia amoniacului nu trebuie să depăşească 0,2%; hidrogenul sulfurat este admis în concentraţie de 0,01%, bioxidul de carbon în concentraţie de 0,5 – 0,6%).

De reţinut faptul că, la construirea adăpostului trebuie să se caute soluţiile cele mai economice fără a neglija detaliile care condiţionează calitatea adăpostului. Cu cât sistemul de izolaţie va fi mai bine rezolvat, cu atât vor fi mai reduse cheltuielile cu sistemul de încălzire a adăpostului (iarna) şi de răcire (vara).

2.1.3.Dotarea halei

Realizarea unui beneficiu din creşterea puilor de carne este rezultatul unei creşteri raţionale, cu ajutorul căreia să se obţină parametrii tehnico – economici corespunzători tehnologiei de creştere.

Sistemul de hală trebuie să ofere puilor o distribuire egală şi controlată a luminii, ventilaţiei şi temperaturii.

Se are în vedere următoarele:a)Furajarea puilor pentru carne:

La creşterea pe aşternut permanent, echipamentele de hrănire sunt hrănitorile cilindrice sau tronconice, suspendate de tavan. Acestea se aşează la o înălţime mai mare, astfel încât să nu se facă risipă de furaj, iar puii să circule fără a se lovi de ele, pentru a nu îşi provoca traumatisme, care, după tăiere apar ca leziuni pe carcasă şi se depreciază carnea.

Frontul de furajare trebuie să fie de 6 – 8 cm pentru fiecare pui. De regulă, se recomandă o hrănitoare pentru fiecare 70 pui (10.000 pui : 70 = 143 hrănitoare).

19

b)Adăparea puilor pentru carne:Adăparea puilor se face cu apă potabilă în cantitate dublă faţă de consumul de

furaje, în condiţii de temperatură normală. Temperatura apei trebuie să fie la început de 18 – 20oC şi de 12 – 15oC în faza a doua de creştere.

Se recomandă folosirea unei instalaţii de adăpare cu picurători, un picurător pentru fiecare 10 pui. La cei 10.000 pui sunt necesare 1000 de picurători, poziţionate la distanţă de 20 – 30 cm. Frontul de adăpare trebuie să fie de 2 - 3,5 cm pentru fiecare pui.

Sistemul de adăpare trebuie să fie alimentat la o sursă igienică, controlată de apă care să satisfacă, cantitativ şi calitativ, necesarul de apă al puilor de carne, fără însă a permite scurgeri de apă în aşternut, cu consecinţe grave în menţinerea unei igiene şi a unui microclimat optim în hala de creştere.c)Climatizarea halei (ventilaţie + încălzire):

Se recomandă un sistem de climatizare perfect adaptat nevoilor de creştere a puilor de carne care să asigure: volumul de aer ventilat 3,5 m3 / kg greutate vie; nivelul de NH3 maxim 30 ppm la nivelul puilor; nivelul de CO2 maxim 0,3% la nivelul puilor; nivelul O2 minim 195 la nivelul puilor; umiditatea aerului 55 – 75% (conform legislaţiei Uniunii Europene).

În tehnologia modernă de creştere a puilor de carne, ventilaţia înseamnă realizarea unui „aer curat” în hală, prin producerea de aer proaspăt, fără a provoca curenţi, aer care trebuie încălzit iarna şi răcit vara şi eliminarea gazelor nocive rezultate în urma respiraţiei puilor şi fermentării dejecţiilor şi a aşternutului.

Cheltuielile cele mai mici le presupune o ventilaţie naturală: aerul proaspăt în adăpost este mai întâi ridicat şi amestecat cu aerul cald prezent la partea superioară a halei, după care ajunge la nivelul puilor ca aer sănătos şi urcă din nou încărcat cu apă şi gaze nocive produse de pui, pentru a fi evacuat prin fantele coamei adăpostului. Alături de ventilaţia naturală se poate folosi şi ventilaţia dinamică, cu ajutorul ventilatoarelor (pentru suprafaţa de 625 m.p. sunt necesare 12 ventilatoare).

Se poate spune că, pentru asigurarea unei încălziri corespunzătoare a halei un rol foarte important îl reprezintă izolarea termică care are rolul de a diminua necesitatea încălzirii adăpostului în perioadele reci, de a limita necesitatea răcirii adăpostului în perioadele calde şi de a evita apariţia condensului.

Ventilaţia şi încălzirea halelor sunt greu menţinute la parametri optimi ca puritate (pentru respirat), ca temperatură (pentru asigurarea confortului termic) şi ca umiditate şi încărcătură cu gaze nocive. Pentru aceasta recomandăm folosirea unui sistem automat de control al ventilaţiei şi încălzirii.d)Iluminatul

Lumina este un element determinant pentru existenţa puilor şi desfăşurarea proceselor de creştere şi îngrăşare. Se recomandă iluminatul artificial prin folosirea de lămpi florescente care se amplasează cât mai aproape de ochii puilor, la distanţă de 3 metri între ele şi menţinute într-o stare avansată de curăţenie.

La lăţimea halei de 12 m sunt necesare 3 rânduri de lămpi, aşezate alternativ, iar pe lungimea de 52 m circa 17 lămpi/ rând, rezultând un număr total de 51 lămpi.

Durata iluminării artificiale este condiţionată de programul de lumină specific fiecărui hibrid şi categorii de vârstă, respectiv 23 ore de lumină + 1 oră întuneric sau program intermitent 2 ore lumină şi 1 oră întuneric (în primele două săptămâni) şi opt cicluri de câte 1 oră lumină şi 2 ore întuneric ( în următoarele săptămâni ). e)Aşternutul

20

Aşternutul este constituit din diverse materiale care se aplică pe pardoseală, cu scopul de a asigura puilor un loc călduros, moale, elastic şi uscat. Rolul acestuia este de a reduce diferenţa de temperatură dintre pui şi suprafaţa pardoselii.

Un aşternut corespunzător trebuie să aibă capacitatea de izolare termică şi absorbţie mare; să fie elastic; netoxic şi fără capacitatea de iritare a pielii şi neaderent la pene.

Se pot folosi reziduuri vegetale (paie, pleavă, vreji de leguminoase şi coceni de porumb). Dintre acestea cele mai indicate sunt paiele (grâu, orz, secară) care oferă un aşternut de bună calitate, moale, elastic şi călduros, cu capacitate de absorbţie de peste 300% pentru cele tocate.

De asemenea, se poate folosi talaşul de lemn de esenţă moale deoarece are calităţi termoizolante, absorbante şi nu generează pulberi.

Mai puţin recomandat este rumeguşul deoarece acesta aderă la penaj, iar cel de stejar este contraindicat datorită efectului iritant al taninului, în prezenţa umezelii.

Necesarul zilnic de aşternut se exprimă în kg paie şi reprezintă 0,1 – 0,2 kg/zi. Aşternutul se aşează în strat de 10 cm grosime = 6 kg material izolant/m.p. (conform normelor Uniunii Europene), după ce în prealabil pe pardoseală se distribuie 0,5 – 1,0 kg de var nestins pe metru pătrat. În scopul menţinerii igienei corporale a puilor se va face împrospătarea aşternutului odată la două săptămâni. Compoziţia aşternutului se asigură din producţia secindară obţinută în fermă.

Aşternutul se adună la sfârşitul fiecărui ciclu de producţie şi se aşează în platformă betonată pentru obţinerea unui îngrăşământ natural bine fermentat. Apoi urmează operaţiunea de dezinsecţie şi dezinfecţie cu produse omologate.

Popularea adăpostului cu material biologic se va face după terminarea lucrărilor de curăţenie şi dezinfecţie:-evacuarea aşternutului;-curăţenia mecanică;-deconectarea instalaţiei de încălzit şi iluminat;-măturarea halei;-spălarea cu jet de apă sub presiune pentru îndepărtarea tuturor impurităţilor;-spălarea hrănitoarelor şi a adăpătorilor;-dezinfecţia adăpostului;-revizia şi repararea adăpostului şi a echipamentelor;-dezinsecţia adăpostului;-introducerea aşternutului;-dezinfectarea terenului din jurul adăpostului.

2.1.4.Fluxul tehnologic propus

Pentru a reuşi să obţinem o greutate la livrare cât mai mare într-un timp cât mai scurt, cu cel mai scăzut consum de furaje, este necesar să aplicăm o tehnologie modernă, în care să combinăm potenţialul genetic al puilor cu starea lor perfectă de sănătate şi cu o bună furajare, în condiţiile unui microclimat optim. Orice abatere se va răsfrânge negativ asupra creşterii economice a puilor de carne.

Fluxul tehnologic în creşterea puilor pentru carne, pe aşternut permanent, este de 8 săptămâni, din care:

-6 săptămâni (42 zile) creşterea puilor;-2 săptămâni (14 zile) curăţare şi igienizare hală.Acest flux permite creşterea a 6,5 cicluri/an pe aceeaşi suprafaţă.

21

Este recomandat să se crească pui tot timpul anului, fără întrerupere, pentru că sistemul intensiv de creştere presupune echiparea adăpostului cu utilaje de hrănire, adăpare şi climatizare costisitoare care trebuiesc folosite tot timpul anului.

2.1.4.1.Pregătirea adăpostului pentru populare

Înainte de popularea adăpostului cu pui de o zi, trebuie luate toate măsurile ca acesta să fie pregătit pentru populare, iar instalaţiile să fie funcţionale. Astfel:-se va asigura o hrănitoare pentru fiecare 70 pui;-se va asigura un picurător pentru fiecare 10 pui;-se va încălzi adăpostul cu câteva ore înainte pentru a se realiza temperatura optimă în adăpost;-se asigură apa în adăpători cu 2 – 3 ore înainte de populare, pentru a se încălzi la o temperatură de 16 – 18oC. Apa să conţină vitamine şi antibiotice;-folosirea unui aşternut curat, uscat, întins uniform pe toată suprafaţa adăpostului.

2.1.4.2.Popularea cu pui de o zi

Puii pentru populare trebuie să prezinte următoarele însuşiri: să aibă picioarele drepte; tonicitatea sau mărimea abdomenului normală; ombilicul să fie uscat, cu plaga închisă; să aibă puful uscat, neaglutinat, fără resturi de ou şi să fie sănătoşi.

Puii de o zi se transportă în mijloace de transport adecvate, curate, dezinfectate şi aerisite. De asemenea, transportul trebuie să fie cât mai scurt şi mai puţin stresant.

Puii de o zi trebuie introduşi în adăpost cât mai repede după ce au fost eclozionaţi. Principalul argument al introducerii cât mai urgente în hală după ecloziune este nevoia acestora de a consuma apă. Lipsa prelungită a adăpării determină deshidratarea puilor. De asemenea, dacă adăparea se realizează imediat după ecloziune, iar hrănirea la 2 – 3 ore după adăpare crescătorul are garanţia unui foarte bun start al puilor de carne.

Furajele nu trebuie puse în hrănitori înainte de introducerea puilor, ci la 2 – 3 ore după populare, ele fiind în acest caz consumate proaspete.

În primele 3 zile se aplică tratamentul antistres. Vaccinarea contra pseudopestei aviare se face la 9, 24 şi 42 de zile, iar pentru bursită la 14 zile cu vaccinuri recomandate de medicul veterinar. Ultima vaccinare trebuie aplicată cu 7 zile înainte de livrarea la abator. La fiecare vaccinare se intervine antistresant cu Stresol 10 g + 2 ml Colina la 10 litri apă.

Se va urmări tot timpul comportamentul puilor pentru a putea depista şi remedia orice problemă apărută.

2.1.4.3.Creşterea puilor de carne

Perioada de creştere a puilor pentru carne cuprinde trei faze:-start (0-2 săptămâni) → faza cea mai dificilă din viaţa puilor, dar şi cea mai importantă;-creştere (de la vârsta de două săptămâni până la cca o săptămână înainte de livrare) → faza cea mai lungă din viaţa puilor unde realizează cel mai mare spor în greutate şi consumă cea mai mare parte a furajelor;-finisare (în ultima săptămână înainte de livrare).

22

În creşterea puilor pentru carne se folosesc două reţete de nutreţ combinat:-o reţetă de creştere (start) 21 – 1;-o reţetă de continuare şi finisare 21 – 2.

În ceea ce priveşte proteina brută normele prevăd în perioada 0 – 4 săptămâni 22,8% PB şi 22,2% PB în perioada 4 - 6 săptămâni.

De asemenea, crescătorul trebuie să fie atent la nivelul energetic al raţiei furajere care trebuie să fie de cca 3000 kgcal/kg pe întreaga perioadă de creştere. O reţetă cu nivel energetic ridicat, dar neechilibrată sub raport proteic va duce la depuneri de grăsime pe carcase şi viscere, lucru nedorit atât de crescător, cât şi de consumator.

Alimentaţia raţională a păsărilor presupune şi:-asigurarea frontului optim de furajare care influienţează creşterea puilor;-administrarea de raţii elaborate după un program de furajare strict, în funcţie de tehnologia de creştere;-elaborarea unor raţii echilibrate pentru menţinerea apetitului şi evitarea carenţelor nutriţionale.

Necesarul total de apă este de 0,25 litri/pui/zi, din care 0,1 litri/pui/zi consum biologic. Adăparea puilor în condiţii neigienice influenţează negativ starea de sănătate şi creştere a puilor. Se recomandă efectuarea de două ori pe an a analizei apei, în laboratoare autorizate, în ceea ce priveşte pH-ul; conductivitatea; conţinutul în materii organice, amoniu, nitraţi, nitriţi, streptococi fecali, organisme patogene, stafilococi, etc.

În ceea ce priveşte iluminatul artificial, pentru puii de carne indicele de iluminare normată este de 2,5 – 1,0 W/m.p. în primele zile, apoi scade în aşa fel încât la opt zile este de 0,7 – 0,9 W/m.p. , iar intensitatea luminii este de 5 - 20 lucşi.

Creşterea puilor pentru carne în perioada 0 – 3 săptămâniÎn primele săptămâni de viaţă, puii au nevoie de o temperatură apropiată de

aceea de incubaţie, o hrană deosebit de echilibrată şi de proaspătă, o îngrijire atentă din partea crescătorului. Asigurând aceste condiţii se va limita la minimum pierderile prin mortalitate şi vom obţine pui sănătoşi, viguroşi şi apţi de a da sporuri foarte bune în greutate.

În primele zile de viaţă, puii se hrănesc şi se adapă din tăviţe şi adăpători simple. Se recomandă o tăviţă şi o adăpătoare pentru 100 de pui. Se administrează cantităţi mici de furaje, în tainuri cât mai dese, astfel încât furajul să fie permanent proaspăt şi să trezească interesul puilor faţă de consumul de furaj.

La două săptămâni, tăviţele şi adăpătorile simple vor fi scoase şi se vor instala hrănitori şi instalaţia de adăpare.

De asemenea, intensitatea luminii este mai puternică deoarece puii au o vedere mai slabă în primele zile de viaţă, astfel că în prima săptămână din 24 de ore ale zilei, programul de iluminat este 23 ore lumină cu o oră întuneric.

O grijă deosebită se va acorda menţinerii unui aşternut uscat şi curat.La câteva ore de la populare se va verifica comportamentul puilor:-dacă puii sunt împrăştiaţi uniform şi se mişcă în voie, temperatura şi ventilaţia

sunt bune;-dacă puii stau îngrămădiţi înseamnă că temperatura este scăzută sau sunt

prezenţi curenţi de aer rece;-dacă puii stau răsfiraţi, cu aripile desfăcute, înseamnă că temperatura este

prea ridicată. De reţinut că, puii nu pot sintetiza vitaminele. Deoarece carenţa în vitamine se

instalează la pui în câteva zile se recomandă administrarea de premixuri vitamino –

23

minerale pentru a preveni mortalitatea, scăderea sporului în greutate şi în final deprecierea cărnii.

Creşterea puilor pentru carne în perioada 3 – 6 săptămâni În această perioadă problemele principale care trebuie avute în vedere sunt

hrănirea, adăparea şi microclimatul.Puiul de carne se dezvoltă foarte repede, atât ca greutate corporală, cât şi ca

înălţime. Pentru aceasta crescătorul trebuie să aibă grijă ca înălţimea hrănitorilor şi a adăpătorilor să fie uşor superioară înălţimii spinării puilor (10 – 20 cm). Dacă înălţimea este mai mică hrănirea şi adăparea sunt incomode şi are loc risipă de furaje şi apă; puii circulă greu şi se lovesc, deteriorându-se calitatea carcaselor după tăiere. Dar nu trebuie ridicate nici prea sus, în acest caz puii nu se pot furaja şi adăpa normal. De asemenea, nu trebuie să existe o distanţă mai mică de 50 cm între două hrănitori tronconice deoarece puii se hrănesc concomitent la ambele şi se jenează, neputându-se furaja normal.

Totodată nu mai este nevoie ca tainurile să se administreze de mai multe ori pe zi ca în primele săptămâni. Furajul se poate administra o dată pe zi sau chiar o dată la două – trei zile, fără a influenţa negativ sporul în greutate. Furajul administrat va fi de tip finisare şi trebuie să asigure din punct de vedere calitativ toate elementele nutritive necesare acestei perioade de dezvoltare:

-Tabelul nr. 4-Necesarul de substanţe nutritive

Tipul hibridului

E.M.Kcal./kg

P.B.%

M.%

M.+C.%

L.%

Ca.%

P.%

Ross 3225 19-21 0,47 0,85 1,13 0,85 0,44

Hybro 3125 -

320017,5 0,35 0,70 0,94 0,80-0,85 0,39

Notă:E.M. – energie metabolizabilăP.B. – proteină brutăM. – metioninăM.+ C. – metionină + cistinăL. – lizinăCa. – calciuP – fosfor

La categoria 3 – 6 săptămâni programul de iluminat este de 8 cicluri de câte 2 ore lumină şi 1 oră întuneric.

O problemă gravă care poate apare şi de care crescătorul trebuie să ţină cont este consumul ridicat de apă al puilor. Acesta este primul semn al unei îmbolnăviri, iar crescătorul trebuie să trateze boala înainte de a se extinde şi a determina pierderi prin mortalitate.

În această perioadă nu se mai fac tratamente înainte de sacrificare. Se recomandă consultarea medicului veterinar atunci când apare un caz de îmbolnăvire.

În ultima săptămână (de finisare) trebuie să se aibă în vedere asigurarea unui microclimat corespunzător deoarece puii sunt mari, adăpostul devine din ce în ce mai neîncăpător, aşternutul se deteriorează, gazele nocive cresc şi apar pierderi prin

24

mortalitate. În această fază pot apare boli dacă nu se asigură un microclimat, un aşternut şi o hrană corespunzătoare, iar rezultatul va fi grav pentru crescător.

Livrarea puilor se face după nehrănirea puilor cel puţin 6 ore pentru a asigura o prelucrare superioară sub raport igienic. Produsul finit, puiul de carne, cu greutatea de 2,0 kg se valorifică direct procesatorilor de carne prin contract.

2.2.Prevenirea şi combaterea bolilor

Un crescător de păsări, chiar foarte priceput, are nevoie de asistenţă veterinară care constă atât în acţiuni sanitar – veterinare de prevenţie – generală şi specifică – cât şi de combatere a eventualelor boli.

2.2.1.Principalele boli la puii de carne

Dacă nu se respectă condiţiile de microclimat în hală (temperatură, umiditate, ventilaţie, lumină), condiţiile de hrănire şi adăpare, densitatea puilor pe metru pătrat apar probleme (greutate mică, lot neuniform, probleme respiratorii, deplasare greoaie, moarte, canibalism). În acest fel puii sunt expuşi la îmbolnăviri.

În fermă pot apare boli cu difuzabilitate rapidă, lentă, cronică, boli parazitare şi boli carenţiale. Dintre acestea menţionăm câteva:

Boli parazitare:

Coccidioza: apare în ferme mici, cu condiţii improprii de creştere şi în special în sistemul de creştere pe aşternut permanent. Cauze: folosirea de furaje sau aşternut mucegăit, instalaţii neigienice pentru prepararea furajelor. Simptomele clinice şi modificările anatomo – patologice se instalează în 4 – 6 zile de la infestare. Apare sindromul de imobilitate a puilor, iar ca aspect clinic – decubit cu picioarele în extensie.Boli bacteriene:

Holera aviară: în fermele cu sistem de creştere pe aşternut permanent, apa de băut constituie o sursă principală de contaminare. Diagnosticul prezumtiv se bazează pe debutul brusc al bolii şi creşterea procentului de mortalitate de la o zi la alta.

Colibaciloza: este frecventă, începând cu a 3-a săptămână de viaţă şi până la livrare. Apare ca urmare a nerespectării condiţiilor de zooigienă şi microclimat, apariţiei factorilor de stres şi a evoluţiei unor viroze respiratorii.Boli virale:

Pseudopesta aviară: debutează brusc şi se răspândeşte rapid printre pui, iar principalul simptom îl constituie problemele respiratorii. Pentru a preveni moartea puilor se recomandă vaccinarea acestora de două ori consecutiv cu vaccinuri vii leutogene.

Bursita infecţioasă: este o viroză gravă care se întâlneşte frecvent la pui. Pierderile prin mortalitate nu depăşesc 20 – 30%. Dacă nu se iau măsuri corespunzătoare, creşte incidenţa altor boli cum ar fi coccidioza, colibaciloza, etc.

Bronşita infecţioasă: se caracterizează prin apariţia unor simptome de tip respirator în rândul puilor. Perioada de incubaţie este foarte scurtă, iar boala se instalează foarte repede. Primele simptome apar când puii au 4 – 5 zile. Puii afectaţi au anorexie, nu mai cresc şi are loc diminuarea sporului în greutate. Boala se poate complica cu infecţii secundare, în special cu micoplasmoza respiratorie aviară şi colibaciloza.

25

Gripa aviară: este cauzată de un virus care se transmite prin excreţiile nazale şi excrementele puilor. Semnele bolii apar la câteva zile, iar rata mortalităţii este de 100%, în 48 de ore.Boli carenţial – nutriţioniste: apar datorită neechilibrării nutriţionale a raţiilor furajere în principii nutritivi (proteine, glucide, lipide, vitamine, minerale), a efectului secundar al evoluţiei parazitozelor şi a unor tratamente prelungite sau efectuate „după ureche”. Acestea duc la scăderi în greutate şi deprecierea calităţii cărnii.

Sindromul de peroză (perozisul): se caracterizează în primul rând prin carenţă de mangan. Ca semne clinice: deformarea articulaţiilor tibio – tarsiene asociate cu o răsucire şi o deformare a oaselor metatarsiene, precum şi îngroşarea şi scurtarea lor.

Encefalomalacia de nutriţie: este dată de neasigurarea nivelului optim de vitamina E în raţie. Apare frecvent între a 2 –a şi a 4-a săptămână de viaţă şi afectează puii cu cea mai bună stare de întreţinere dar care au carenţe în vitamina E. Din punct de vedere clinic simptomele sunt: căderea în decubitul dorsal, retracţia capului, pendulări ale membrelor, etc.

Avitaminozele: sunt date de carenţa în vitamine (A, D, E, complex B, PP, C). Acestea se instalează la pui de timpuriu, în câteva zile. În acest caz puii nu mai au poftă de mâncare, creşterea este slabă, puii devin rahitici, se îmbolnăvesc mai uşor, se face risipă de furaj, se depreciază carnea.

Fiecare crescător poate urmări direct problemele care apar în fermă. De exemplu:

-greutate mică a puilor şi lot neuniform ( temperatură necorespunzătoare; densitate mare a puilor pe metru pătrat; ventilaţie necorespunzătoare; aşternut mucegăit sau murdar; apă insuficientă, prea caldă sau prea rece; hrană insuficientă sau alterată; acces necorespunzător la apă şi furaj; aer uscat; lumină insuficientă);

-probleme respiratorii (umiditate ridicată; ventilaţie necorespunzătoare; densitate mare; aer viciat; prezenta bolilor infecţioase);

-deplasare greoaie (densitate mare; apariţia bolilor carenţial – nutriţioniste; lumină insuficientă; aşternut murdar);

-moarte subită (lipsa aerului sau a oxigenului din aer; acumulări de gaze; lipsa apei; căldură excesivă; prezenţa bolilor infecţioase);

-canibalism (spaţiu insuficient; căldură excesivă; prezenţa factorilor de stres; carenţe minerale).

2.2.2.Măsuri de prevenire şi combatere a bolilor

Pentru prevenirea bolilor la puii de carne se recomandă următoarele:-aplicarea corectă a operaţiunilor de vaccinare şi tratamente în fermă, conform

instrucţiunilor în vigoare şi indicaţiilor medicului veterinar. De asemenea, vaccinarea trebuie să se facă strict în limitele programului de lumină, puii să fie manipulaţi cu blândeţe, iar acţiunile să fie însoţite de măsuri antistres adecvate;

-examinarea perioadică a puilor privind starea de sănătate de către medicul veterinar;

-anunţarea, în timp, de către crescător a oricărui simptom de îmbolnăvire a puilor;

-respectarea condiţiilor de microclimat din hală (temperatură, umiditate, ventilaţie, lumină, gaze nocive);

-respectarea condiţiilor de filtru la intrarea în fermă;-respectarea condiţiilor igienice de hrănire şi adăpare;

26

-popularea cu pui sănătoşi;-întreţinerea instalaţiilor de hrănire şi adăpare în condiţii bune pentru a se evita

apariţia unor boli;-controlul salubrităţii furajelor şi a apei;-asigurarea unor raţii furajere echilibrate în principii nutritivi (proteine, glucide,

lipide, vitamine, minerale);-folosirea unui aşternut care să asigure puilor un loc călduros, moale, elastic şi

uscat;-respectarea perioadei de curăţare şi igienizare a halei (de la valorificarea

puilor la abator şi până la o nouă populare);-respectarea tehnologiilor de recoltare, depozitare, prelucrare şi administrare

furaje.

2.3.Trasabilitatea

Definirea conceptului de trasabilitate şi punerea lui în practică este rezultatul efectelor produse de crizele majore care au avut loc după anul 2000, în domeniul sănătăţii animalelor şi siguranţei alimentare. Se ţine cont de actele normative elaborate de organizaţiile internaţionale de profil veterinar sau de cele cu incidenţă în domeniul veterinar, precum şi de prevederi ale legislaţiei comunitare transpuse.

Trasabilitatea reprezintă abilitatea de a regăsi istoricul, realizarea sau localizarea a ceea ce este luat în considerare. În cazul unui produs, trasabilitatea se referă la originea materialelor şi a părţilor componente, istoricul realizării, distribuţiei şi amplasarea produsului după livrare.

Pentru proiectul de faţă, filiera de trasabilitate la puii de carne ( de la producerea furajelor până la valorificarea la abator) cuprinde următoarele etape:-lanţul furajer → ansamblul furajelor care se obţin în fermă în cadrul unor etape de cultivare, recoltare şi prelucrare, precum şi premixurile vitamino – minerale folosite în hrana puilor;-lanţul medicamentos → ansamblul medicamentelor (vaccinuri, antibiotice) de uz veterinar folosite pentru prevenirea şi combaterea bolilor la pui;-lanţul animalier → popularea cu pui sănătoşi şi condiţiile de creştere a acestora în cadrul fermei;-lanţul alimentar → în cazul în care crescătorul deţine abator şi face referire la abatorizarea puilor; prelucrarea; distribuţia şi comercializarea cărnii de pui sub diferite forme; -lanţul de distribuţie – comercializare → carnea abatorizată este dirijată către reţeaua de distribuţie şi comercializare către consumatori.

Identificarea şi definirea elementelor de trasabilitate constituie un suport real pentru clarificarea cu privire la instrumentele de trasabilitate care trebuie să fie proprii fiecărui lanţ de trasabilitate, respectiv:

-folosirea în hrana puilor de furaje sănătoase;-respectarea tehnologiei de prelucrare a furajelor;-respectarea condiţiilor de microclimat din hală;-procurarea de PVM - uri, medicamente de uz veterinar de la agenţi comerciali

autorizaţi;-procurarea de material biologic sănătos, cu atestat de sănătate;-deţinerea la nivelul fermei de documente veterinare – certificat sanitar –

veterinar unde sunt trecute vaccinările şi tratamentele efectuate în fermă.

27

2.4.Protecţia mediului

Mediul înconjurător reprezintă un element esenţial ca rezultat al interacţiunii elementelor naturale: sol, aer, apă, climă şi biosferă cu elemente create prin activitatea umană. Toate acestea interacţionează şi influenţează condiţiile existenţiale şi posibilităţile de dezvoltare ale fermei.

Asigurarea unei calităţi corespunzătoare a mediului, protejarea lui – ca necesitate de organizare şi funcţionare, reprezintă o problemă de interes major şi de actualitate pentru evoluţia socială. În acest sens se impune, păstrarea calităţii mediului, diminuarea efectelor negative ale activităţii umane cu implicaţii asupra acestora.

În conluzie, putem spune că protecţia mediului înseamnă diminuarea resurselor de poluare prin intermediul unui ansamblu de acţiuni şi măsuri. Pentru un mediu curat trebuie identificaţi toţi factorii de mediu şi zonele în care apar probleme de mediu.

Pentru proiectul de faţă, protecţia mediului se referă la:Sistemul de colectare şi stocare a aşternutului şi a dejecţiilor:

-aşternutul se elimină la sfârşitul fiecărui ciclu de producţie şi se aşează în platformă betonată pentru obţinerea unui îngrăşământ natural bine fermentat;

-dejecţiile se depozitează pe platforma betonată împreună cu nămolurile provenite de la curăţirea decantoarelor, care după fermentare se pot folosi ca îngrăşământ natural

Fertilizarea cu îngrăşăminte organice obţinute prin fermentarea aşternutului şi a dejecţiilor trebuie să se facă după analiza calităţii nămolurilor fermentate, precum şi a solurilor (cartare agrochimică)Apa uzată: provine din procesul tehnologic de igienizare a halelor cu conţinut de suspensii, substanţe organice, detergenţi, ioni amoniu, ioni Cu, Zn.

Apele uzate vor fi colectate şi stocate într-un bazin betonat subteran de volum adecvat şi vor fi folosite la irigaţii. Apele se vor încadra în STAS 9450/88 şi anume: H2S şi sulfuri maxim 0,5 mg / litru, ioni Zn 10 mg / litru.

2.5.Parametrii de producţie

2.5.1.Sporul mediu zilnic: → creşterea în greutate, în fiecare din cele 42 de zile cât durează perioada de creştere a puilor, de la populare până la livrarea acestora către abator.

Potrivit datelor furnizate de UCPR, în trimestrul I 2007, sporul mediu zilnic este de 51,69 grame, realizat de marii producători de carne. În prezentul proiect, s-a prevăzut un spor mediu zilnic de 47,02 grame, adică o greutate medie de 2000 grame la livrarea puilor la vârsta de 42 zile.

2.5.2.Consumul specific de furaje Potrivit datelor furnizate de UCPR, în trimestrul I 2007, consumul mediu

specific de furaje este de 1,842 kg/kg spor. În prezentul proiect, s-a prevăzut un consum specific de 1,9 kg/kg spor, mai ridicat decât media pe ţară, deoarece crescătorul nu este la nivelul marilor societăţi producătoare de carne.

2.5.3.Pierderi prin mortalitatePotrivit datelor furnizate de UCPR, în trimestrul I 2007, media pierderilor prin

mortalitate la puii de carne este de 3,76%, dar la societăţile mari, performante acest

28

parametru este mult mai mic. În proiectul de faţă s-a prevăzut procentul de pierderi prin mortalitate de 5% pe an.

2.5.4.Indicele Economic European (IEE):

spor mediu zilnic x indice de păstrare________________________________

consum specific furaje x 10

Potrivit datelor furnizate de UCPR, în trimestrul I 2007, media IEE este 270,09 dar la societăţile mari performante IEE este de peste 300 puncte. În proiectul de faţă valoarea IEE este de: 47,02 x 95 / 1,9 x 10 = 235.

2.5.5.Producţia de carne pe metru pătrat

Hala ( 625 m.p.) se populează cu 16 pui /m.p., dar se livrează 15,2 pui/ m.p. ţinând cont de pierderile prin mortalitate - 5% sau de procentul de păstrare - 95%. Puii se livrează la 42 de zile, cu o greutate de 2000 grame.

Producţia de carne pe metru pătrat este de:15,2 pui livraţi / m.p. / serie x 2000 grame = 30,40 kg / m.p. / serie30,40 kg / m.p. / serie x 6,5 serii / an = 197,6 kg / m.p. / an

2.5.6.Producţia totală de carne valorificată (în viu)

Dacă se respectă tehnologia de creştere a puilor de carne (hibrizi performanţi, condiţii optime de microclimat din hală, hrănire şi adăpare corespunzătoare, programul sanitar – veterinar), cantitatea de carne livrată este conform aşteptărilor, respectiv:

-Tabelul nr. 5 –Producţia totală de carne livrată

AnulNr. serii livrate Populări cu pui de o zi

-capete-Livrări pui vi

-capete- -tone-1 6,5 65.000 61.750 123,5

2.5.7.Necesar consum furaje

Pentru realizarea celor 130.000 kg carne sunt necesare 247,0 tone nutreţuri combinate:

130.000 kg x 1,9 kg furaj / kg spor = 247,0 tone furajUn pui consumă, de la populare până la livrare, pentru cele 2000 grame,

cantitatea de 2,0 kg x 1,9 kg / kg spor = 3,8 kg furaj-Tabelul nr. 6-

Nesar furaje ( 0 – 6 săptămâni)

Kg pe pui Tone pe fermăStarter (21 – 1) 20% 0,76 49,4Creştere – finisare (21-2) 80% 3,04 197,6TOTAL 3,80 247,0

29

Comparativ cu media pe ţară, conform datelor furnizate de UCPR, se poate observa că indicatorii obţinuţi la nivelul fermei sunt buni, ţinând cont că ferma nu este o societate avicolă mare.

-Tabelul nr. 7 –Analiza comparativă a indicatorilor

Specificare UMStudiu de caz

Media pe ţară-anul 2006-

Spor mediu zilnic g 47,02 50,31Consum specific de furaje kg/kg spor 1,90 1,87Pierderi prin mortalitate % 5 3,65Greutate la 42 de zile (livrare) g 2000 peste 2500

2.5.8.Structura costului de producţie

2.5.8.1.Cheltuieli cu furajarea

Furajarea celor 65.000 pui de carne se face cu furaje obţinute în ferma proprie. Pentru producerea celor 247 tone furaj, obţinute de pe cele 50 ha, cheltuielile sunt de 95.815 RON.

Cheltuielile de fabricare a furajului, în MICROFNC propriu, sunt de 12.350 RON pentru cele 247 tone, revenind 50 RON / tonă furaj.

2.5.8.2.Cheltuieli cu apa

Consumul de apă strict pentru adăparea puilor este de 1,5 ori mai mare faţă de consumul de furaj.

247 tone x 1,5 = 370,5 m.c. apăPentru spălare, dezinfecţie hală, pierderi tehnologice este necesară o cantitate

similară de apă, rezultând un necesar total de apă pe an de cca 740 m.c. Consumul mediu zilnic de apă este de:

740 m.c. : 365 zile = 2,03 m.c. apăCheltuielile cu apă, total fermă, sunt de:

740 m.c. x 3 RON = 2.220 RON

2.5.8.3.Cheltuieli cu energia electrică şi termică

Iluminat hală:51 lămpi electrice x 20 W = 1,02 kwh1,02 kwh x 24 h / zi = 24,48 kwh pe ziIndicele de simultaneitate: 80% Consumul de energie electrică pentru iluminat pe zi:

24,48 kwh / zi x 80% = 19,6 kwh / ziVentilaţia:

12 ventilatoare x 0,4 kw = 4,8 kwh4,8 kwh x 24 h / zi = 115,2 kwh pe ziIndicele de simultaneitate: 40%Consumul de energie electrică pentru ventilaţie pe zi:

30

115,2 kwh / zi x 40% = 46,08 kwh / ziInstalaţiile de hrănire:

1 instalaţie x 1,0 kwh = 1 kwh1 kwh x 24 h / zi = 24 kwh pe ziIndicele de simultaneitate: 10%Consumul de energie electrică pentru instalaţia de hrănire pe zi:

24 kwh / zi x 10 % = 2,40 kwh / ziAlte consumuri (iluminat exterior, etc.): 8 kwh

Indicele de simultaneitate: 40%Consumul de energie electrică:

8 kwh / zi x 40% = 3,2 kwh / zi

TOTAL CONSUM ENERGIE ELECTRICĂ: 71,3 kwh / zi

71,3 kwh / zi x 365 zile = 26.024,5 kwh26.024,5 kwh x 0,4 RON = 10.409,8 RON pe an

2.5.8.4.Cheltuieli cu forţa de muncă

Forţa de muncă este asigurată de proprietarul fermei care primeşte un salariu lunar de 1.200 RON.

1.200 RON / lună x 12 luni = 14.400 RON / anLa cei 14.400 RON / an se adaugă cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială

în valoare de 4.320 RONTOTAL SALARIU ANUAL:18.720 RON

2.5.8.5.Cheltuieli cu materialul biologic

10.000 pui de o zi / serie x 1,5 RON / cap = 15.000 RON / serie15.000 RON / serie x 6,5 serii / an = 97.500 RON / an

2.5.8.6.Cheltuieli sanitar – veterinare

Aceste cheltuieli cuprind servicii veterinare, medicamente şi tratamente în valoare totală de 1.000 RON / an

31

Capitolul 3. ANALIZA ECONOMICO – FINANCIARĂ A FERMEI

Desfăşurarea eficientă a activităţii în fermă necesită ca asigurarea cu resurse de producţie, combinarea şi alocarea lor să fie astfel făcută încât să ducă la:

o valorificarea integrală a capacităţii de producţie;o obţinerea unor cantităţi sporite de produse cu cheltuieli cât mai reduse;o creşterea continuă a randamentului resurselor utilizate prin aplicarea

tehnologiilor moderne, a mijloacelor tehnice perfecţionate şi a nepoluării mediului.

Bugetul de venituri şi cheltuieli, instrument financiar, reflectă în expresie bănească fluxurile de venituri şi cheltuieli care revin activităţilor de producţie, investiţii, aprovizionare, desfacere şi alte activităţi desfăşurate în fermă.

Bugetul fermei cuprinde:

1.CHELTUIELI TOTALE DE PRODUCŢIE:-cheltuieli cu furaje;-cheltuieli cu materialul biologic (pui de o zi);-cheltuieli cu serviciile sanitar – veterinare;-cheltuieli pentru întreţinere şi exploatare;-asigurări;-cheltuieli cu forţa de muncă;-alte cheltuieli (impozite şi taxe, amortisment, etc.)

2.VENITUL OBŢINUT (profit net din valorificare pui + subvenţii).

32

33

34

35

36

37

38

39

40

41

42

Capitolul 4.CREŞTEREA PUILOR DE CARNE ÎN SISTEM ECOLOGIC

Agricultura ecologică este capabilă de o producţie agricolă şi alimentară fără utilizarea produselor convenţionale nocive. Produsele ecologice provin din materii prime agroalimentare obţinute în sistemul agriculturii ecologice care nu utilizează îngrăşăminte chimice, pesticide de sinteză, organisme modificate genetic şi nu sunt procesate cu aditivi de sinteză. Producţia agroalimentară ecologică are ca scop realizarea unor sisteme agricole durabile, diversificate şi echilibrate, care asigură protejarea resurselor naturale şi sănătatea consumatorilor.

Creşterea păsărilor (pentru ouă şi pentru carne) în agricultura ecologică se bazează pe principiul unei legături strânse între originea păsărilor, condiţiile de adăpostire şi condiţiile de hrănire, numărul de păsări şi suprafaţa de teren aferentă în interiorul şi exteriorul adăposturilor.

Necesitatea legăturii dintre numărul de păsări şi suprafaţa de sol este determinată de obligativitatea asigurării accesului la arii de activitate, în spaţii deschise, pe covor înierbat, respectând confortul natural al păsărilor şi asigurarea asistenţei sanitar – vetrinare, prin măsuri specifice, naturale de prevenire a bolilor şi evitarea riscurilor.

Hrana trebuie să fie în proporţie de 90% ecologică. Este mult mai sigură atunci când se obţine din propria exploataţie.

Fermierii care doresc să abordeze sistemul ecologic de agricultură trebuie să înţeleagă că acesta se bazează pe principii agro – ecologice, pune accent pe fertilitatea solului, sănătatea plantelor, sănătatea animalelor şi în final asigurarea sănătăţii omului.

Pentru a asigura consumatorul că produsul – pui de carne – este obţinut prin metode ecologice, este nevoie de un sistem de control al calităţii bazat pe standarde, inspecţii, certificare şi acreditare. De asemenea, etichetele şi mărcile ajută consumatorul să recunoască cu uşurinţă produsele ecologice

Conform legislaţiei în vigoare privind conversia producţiei convenţionale la cea ecologică va avea în vedere realizarea unui agrosistem viabil. Întreaga fermă ( vegetală + zootehnică) trebuie să fie transformată în concordanţă cu standardele ecologice naţionale şi internaţionale. Durata perioadei de conversie stabilită conform normelor Uniunii Europene este de:

-2 ani pentru culturile de câmp;-10 săptămâni pentru puii de carne, cumpăraţi la vârsta de 3 zile.

4.1.Organizarea fermei ecologice

Integrarea creşterii păsărilor în fermă vegetală este unul din principiile agriculturii ecologice, deoarece aceasta joacă cel mai important rol în reciclarea elementelor nutritive.

Subprodusele ecologice obţinute în fermele pentru creşterea puilor de carne pot fi folosite ca nutrienţi, cu o valoare biologică ridicată. Dejecţiile constituie sursa cea mai importantă de materii ecologice într-o fermă de păsări.

Un fermier trebuie să analizeze bine situaţia înainte de a investi într-o fermă ecologică şi să ţină seama de următorii factori decizionali:

are suficiente furaje obţinute în sistem ecologic? are apă de bună calitate tot timpul anului? ce rase de păsări pot fi crescute cu un bun randament în ferma ecologică? ce tip de adăpost trebuie amenajat?

43

va avea disponibile remedii şi tratament veterinar în caz de îmbolnăvire? va găsi piaţă de desfacere pentru produsele obţinute ecologic? merită preţul efortul depus?

Dacă s-a hotărât, trebuie să ţină cont de anumite principii practice: creşterea puilor de carne în sistem ecologic pune accent pe bunăstarea

şi sănătatea acestora; condiţiile de întreţinere şi creştere, măsurile specifice de profilaxie a

bolilor sunt factori importanţi în dezvoltarea acestui tip de fermă; pentru a se asigura un sistem durabil trebuie să se aibă în vedere

selectarea tipului şi a numărului corect de pui ( folosirea unor rase de provenienţă rustică, cu bună rezistenţă la factorii de mediu; repartizarea eficientă a puilor pe suprafaţă);

în producţia ecologică 90% din materiile prime trebuie să fie certificate ecologic;

aprovizionarea cu materii prime (furaje, produse profilactice, produse antiparazitare; dezinfectanţi, alte produse) trebuie să se facă de la furnizori care oferă garanţie pentru calitatea produselor.

4.2.Cerinţe tehnologice specifice fermelor ecologice pentru creşterea puilor de carne

Fermierii care cresc pui de carne în sistem ecologic trebuie să se asigure că populează ferma cu pui sănătoşi, adaptaţi la condiţiile locale; deţin adăposturi care oferă puilor condiţii bune de creştere, odihnă şi de mişcare conform normelor.

Materialul biologic:La populare se folosesc pui pentru carne rezistenţi la factorii naturali de

creştere şi exploatare, din rase şi linii de provenienţă rustică (Plymouth Rock Barat şi Gât Golaş de Transilvania). În producţia ecologică nu sunt acceptaţi hibrizii industriali superspecializaţi care nu dau rezultate.

Adăpostul:Acesta trebuie să fie o construcţie simplă şi uşoară care să asigure condiţii

optime de temperatură şi umiditate, să fie suficient iluminat, să fie răcoros şi bine aerisit, să asigure suficient spaţiu pentru ca puii să aibă libertate de mişcare (să-şi exprime comportamentul lor natural), să asigure protecţie împotriva razelor de soare şi ploii. Sistemul de ventilaţie naturală funcţionează bine numai dacă adăpostul este corect poziţionat faţă de direcţia vântului dominant.

Pentru construcţia adăpostului se acceptă materiale ca: lemn, structuri de rezistenţă din metal, cărămidă ceramică, fibră de sticlă, stuf. Nu se admit ca materiale: cărămizi şi plăci din BCA, plăci sau panouri de internită pentru acoperiş, diferite vopsele toxice.

În interiorul adăpostului echipamentele sunt specifice creşterii puilor în sistem ecologic şi sunt adaptate pentru a le asigura manifestarea instinctelor naturale. Ca echipamente:

-sistem de adăpare şi furajare (se amplasează în zona de activitate a puilor);-stinghii pentru căţărat (situate în zona activă);-gropi cu nisip (amplasate în zona de odihnă);-guri de admisie şi evacuare naturală a aerului.

44

Amplasarea echipamentelor se face ţinând seama de comportamentul specific puilor pentru perioada de activitate şi de odihnă, în aşa fel încât, deranjul să fie cât mai mult diminuat.

Pentru puii de carne cel mai avantajos sistem de adăpost este cel mobil deoarece există avantajul schimbării periodice al spaţiilor pentru păşunat şi accesul la alte spaţii verzi; se reduc riscurile infestării cu paraziţi; se poate face o rotaţie a spaţiilor de plimbare şi păşunat.

Suprafaţa totală utilizabilă pentru producţia de carne, pe întreaga unitate de producţie, nu trebuie să depăşească 1600 m.p.

În sistemul ecologic de exploatare a puilor spaţiul de mişcare în aer liber este esenţial şi obligatoriu, condiţiile de mişcare asigurând bunăstarea puilor. Padocul trebuie să fie obligatoriu îngrădit şi izolat, contactul cu alte animale din afara fermei fiind limitat.

Aşternutul:În adăposturile pentru puii de carne, pentru aşternut sunt folosite materiale

diverse (paie, gozuri, talaş, etc.) care să asigure permanent o pardoseală moale, uscată şi curată. Acesta trebuie să fie înlocuit zilnic dacă se depreciază în mod accidental sau poate fi ţinut mai multe luni dacă se adaugă material proaspăt deasupra.

Popularea:În fermele certificate ecologic, puii de carne se achiziţionează la vârsta de o zi,

iar în fermele aflate în perioada de conversie aceştia pot fi achiziţionaţi la vârsta de 3 zile. Puii se achiziţionează din centre certificate ecologic.

Densitatea puilor în adăpost trebuie să garanteze confortul şi bunăstarea acestora. Respectarea raportului dintre numărul de pui şi necesarul de spaţiu este stabilit prin norme specifice elaborate la nivel de ţară.

Conform acestor norme legislative numărul de pui de carne este de: suprafaţă interioară: 10 pui / m.p. (adăpost fix) şi 16 pui / m.p. (adăpost

mobil); suprafaţă exterioară: 4 m.p. / pui (adăpost fix) şi 2,5 m.p. / pui (adăpost

mobil). Hrănirea: Asigurarea surselor de materii prime pentru furaj din producţie proprie este cea

mai economică şi sigură variantă pentru garanţia unor rezultate în conformitate cu normele stabilite pentru acest tip de producţie.

Echilibrarea energo – proteică a furajului se asigură în creşterea ecologică pe principii de metabolizare diferită a nutrienţilor, iar programul de hrănire se stabileşte încât să nu afecteze odihna puilor.

În fermele ecologice materiile prime pentru furaje sunt produse obţinute în sistem ecologic care nu utilizează îngrăşăminte chimice, pesticide de sinteză sau organisme modificate genetic şi nu sunt procesate cu aditivi de sinteză. Interzicerea utilizării furajelor proteice ca făina de peşte, aminoacizi sintetici ( metionina, lizina) creează probleme în alcătuirea raţiilor la puii de carne.

Reţeta pentru puii de carne are următoarea structură:-50 – 55% cereale;-10% gluten de porumb;-10 – 15% proteice vegetale;-5% uleiuri vegetale;-8% Ca şi alte minerale;-vitamine.

45

Specific pentru nutriţia puilor de carne este faptul că prin dietă se dirijează o creştere lentă în primele 20 de zile de viaţă. Reţetele de start au un nivel proteic de 20 – 22%, necesar până la 4 săptămâni, urmate de o raţie de creştere cu un nivel proteic de 20%, pentru ca la finisare nivelul proteic să fie de 18%, cu un factor de conversie de 3,5 – 4. Pentru o îmbunătăţire a gustului la finisare se adaugă în reţetă 2,5% grâu.

Apa trebuie să fie permanent asigurată, în condiţii corespunzătoare: temperatură adecvată şi curată din punct de vedere microbiologic.

Programul sanitar – veterinar:Acest program are la bază măsurile de prevenire a bolilor specifice puilor de

carne prin monitorizarea şi controlul permanent al factorilor de mediu, al parametrilor de curăţenie şi igienă corelate cu exploatarea unor rase şi linii rezistente, adaptate la condiţiile locale.

De asemenea, trebuie să se acorde o atenţie deosebită spaţiilor de depozitare şi prelucrare a furajelor, iar zona administrativă trebuie să fie prevăzută cu filtru sanitar – veterinar, iar circulaţia personalului trebuie să fie permanent controlată.

În producţia ecologică nu se vor folosi stimulatori sintetici de creştere a puilor, hormoni, produse tranchilizante, etc. Vaccinările vor fi folosite numai când se ştie sau se aşteaptă ca bolile să devină o problemă şi nu pot fi controlate. Sunt permise vaccinările cerute în mod legal cu acordul organismului de inspecţie ( pentru controlul bolilor infecţioase ) şi sunt interzise vaccinurile obţinute prin inginerie genetică.

În condiţii ecologice Programul imunologic (împotriva bolilor infecţioase) specific pentru puii de carne este identic sistemelor de creştere convenţională. Împotriva bolilor virale, microbiene sau parazitare se promovează soluţii de profilaxie specifică. Pentru puii de carne, după popularea fermei nu se mai fac vaccinuri.

Dacă are loc îmbolnăvirea puilor, înseamnă că nu au fost întrunite condiţiile ideale de creştere, iar fermierul trebuie să încerce să identifice cauza bolii şi să prevină viitoarele atacuri.

Creşterea puilor de carne în sistem ecologic pune accent pe condiţiile de trai ale acestora şi pe întărirea sistemului lor imunitar. De aceea, fermierul, în primul rând, trebuie să aplice metode preventive:

creşterea unor rase de provenienţă rustică, adaptate la condiţiile de mediu; spaţiu suficient în adăpost şi în padoc, lumină şi aer suficiente, aşternut curat

şi uscat, mişcare frecventă şi igienă bună; calitatea şi cantitatea hranei sunt importante pentru sănătatea puilor.

46

BIBLIOGRAFIE

A.N.C.A. – Manual de management al fermei, Ed. Atlas Press, Bucureşti, 2004. Bîlteanu Gh., - Fitotehnie, vol. I + II, Ed. Ceres, Bucureşti, 1998.

Dinescu S., Badea N. – Creşterea animalelor de fermă, vol. II, Ed. AGRIS – Redacţia Revistelor Agricole, Bucureşti, 2003.

Dinescu S., Anne – Marie Tontsch – Zootehnia. Idei pentru performanţă şi competitivitate, Ed. Coresi, Bucureşti, 2001

Dron F, Reman Gh., Ştefănescu Gh., Gabriela Dron – Creşterea păsărilor domestice şi a unor specii sălbatice în captivitate, Fundaţia Naţională „Satul Românesc” Revista „Agricultura României”, Bucureşti, 2000.

Letiţia Zahiu – Politici şi pieţe agricole, Ed. Ceres, Bucureşti, 2005.

Muntean L., şi colab. – Fitotehnie, Ed. „Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi, 2001.

Stratulat Gh., Marin Gh. – Creşterea păsărilor, Ed. Ceres, Bucureşti, 1989.

Uniunea Crescătorilor de Păsări din România – Avicultorul, Ed. Ceres, Bucureşti, 2007

Van I., Marin Gh., Cofas V., - Creşterea păsărilor în gospodăriile populaţiei, Ed. Corvin, Deva, 1999.

Viorica Boboc – Managementul fermelor avicole ecologice, Ed. Cartea Universitară, Bucureşti, 2005

Viorica Boboc – Ghid practic pentru creşterea puilor de carne şi a găinilor ouătoare în ferme ecologice, Ed. Cartea Universitară, Bucureşti, 2005.

47

LISTA CU ABATOARELE

▲ S.C. AGRISOL INT. RO. S.R.L.Str. Morii, nr. 38, Boldeşti – Scăieni, Jud. PrahovaTel: 0244-211821; 0244-211515

▲ AGRICOLA INTERNATIONAL BACĂUCalea Moldovei, nr. 94, Bacău, Jud. BacăuTel: 0234-577600

▲ S.C. TRANSAVIA S.A.Şos. Alba-Iulia – Cluj napoca, Km. 11, loc. Oiejdea, Jud. Albawww. transavia.ro

▲ AVICOLA CĂLĂRAŞI S.A.Prelungirea Sloboziei, km. 4, Călăraşi, Jud. CălăraşiTel: 0242-312239

▲ AVICOD S.A.Şos. Codlea – Sibiu, km. 2, Codlea, Jud. BraşovTel: 0268-252829

▲ AVIMAR BAIA MAREBd. Bucureşti, nr. 61-63, Baia Mare, Jud. MaramureşTel: 0262-225547; 0262-222228

▲ S.C. ONCOS IMPEX S.R.L.Str. Abatorului, nr. 2, loc. Floreşti, Jud. ClujTel: 0264-265202; 0264-265927

▲ S.C. OVICOM S.R.L.Str. Miron Costin, bl. 20 A, ap. 1; Slobozia, Jud. IalomiţaTel: 0243-231709

▲ S.C. VIS AGRI S.R.L.Glodeanu – Siliştea, Jud. BuzăuTel: 0238-587492

▲ S.C. CARVIL S.A.Bujoreni, nr. 110, Jud. VâlceaTel: 0250-749540

48

LISTA CU SOCIETĂŢILE CARE COMERCIALIZEAZĂ FURAJE, NUTREŢURI COMBINATE ŞI ADITIVI FURAJERI

BIOMIN ROMÂNIA – Str. Europa Unită, Sibiu, Jud. Sibiu, Cod 550004Tel; 0269-214833; Fax: 0269-243843; office@biomin.ro; www.biomin.ro

S.C. SEMBODJA ROMÂNIA – Str. Iancu de Hunedoara, nr. 2, bl. H6, sc. 1, et. 1, Sector 1, BucureştiTel: 021-3174565; Fax: 021-3113294; office@sembodja.ro; sales@sembodja.ro

GUYOMARC´H ROMÂNIA – B-dul Expoziţiei, nr. 1, et. 6, sector 1, BucureştiTel: 021-3102764; Fax: 021-3134504; office@guyomarch.ro; www.guyomarch.ro

CARGILL AGRICULTURA S.R.L. – Băneasa Business Center, et. 7, Şos. BucureştiPloieşti, nr. 17-21, sector 1, BucureştiTel: 021-2332120; Fax: 021-2332499

ABO MIX – Str. Depozitelor, nr. 31, Satu Mare, Jud. Satu MareTel: 0261-769306; Fax: 0261-769569; furaje@abomix.com; www.abomix.com

LNB ROMÂNIA FEED – B-dul Victoriei, nr. 43, Sibiu, Jud. SibiuTel: 0269-213380; Fax: 0269-218515; Inbromania@Inb.ro; www.Inb.ro

AGRICOLA ROM-ITA IMPEX – Str. I.C.Dumitraşcu, nr. 10, Ineu, Jud. AradTel/Fax: 0257-511047; hondea@rdslink.ro

BIOPLANT – B-dul Decebal, nr. 17, Craiova, Jud. DoljTel: 0251-315799; Tel/Fax: 0251-591244

COMBAVIPOR – Str. Ştefan cel Mare, nr. 9, Galaţi, Jud. GalaţiTel/Fax: 0236-472896

DIDFARM – Str. 16 Decembrie 1989, nr. 40, Sânnicolau Mare, Jud. TimişTel: 0256-370083; Fax: 0256-370261; didfarm@yahoo.com

MAREŞAL –Str. Ştefan cel Mare, nr. 199, ap. 13, Vaslui, Jud. VasluiTel/fax: 0335-410615; 0235-361769; maresalltd@yahoo.com

NUTRICOM – Şos. Portului, nr.52, Olteniţa, jud. CălăraşiTel: 0242-515430; Fax: 021-3131600; office@nutricom.ro

YOHANAGROUP –Str. Mare, nr. 126, Lumina, Jud. ConstanţaTel/fax: 0241-257560; balkanpower@yahoo.com

PROVIDENT PRODCOM Str. Matei Corvin, nr. 184, Oradea, jud. BihorTel/fax: 0259-477700; provident@rdslink.ro

COMBIPRA – Str. Târgoviştei, nr. 2, Ploieşti, Jud. PrahovaTel: 0244-554451; combipra2000@yahoo.com

49

LISTA CU SOCIETĂŢILE CARE COMERCIALIZEAZĂ UTILAJE PENTRU ZOOTEHNIE

S.C. SEMBODJA ROMÂNIA – Str. Iancu de Hunedoara, nr. 2, bl. H6, sc. 1, et. 1, Sector 1, BucureştiTel: 021-3174565; Fax: 021-3113294; office@sembodja.ro; sales@sembodja.ro

LAE-ANLAGENBAU GmbH – Bucureşti, sector 1Tel: 021-3127210; Fax: 021-3079131; siposerv@gcn.ro

SIPO SERV – Str. Petru şi Pavel, nr. 67, sector 1, Bucureşti Tel: 021-3127210; Fax: 021-3079131; siposerv@gcn.ro

AG – CHIM TRADING COMPANY – Şos. Pantelimon, nr. 89, bl. 404, sector 2, BucureştiTel: 021-2509389; Fax: 021-2509391; office@agchim.ro; www.agchim.ro

S.C. AGROPROIECT S.R.L. – Str. Papiu Ilarian, nr. 4, bl. 43, ap. 10, sector 3, BucureştiTel/fax: 021-3248731; agroproiect@agroproiect.ro; www.agroproiect.ro

AGRO CENTER TRANSILVANIA – Şos. Sibiu – Rusciori, km. 8, Rusciori, Jud. SibiuTel: 0269-213679;

AVI SUIN TEH – Str. Bujorului, nr. 13, ap. 4, Carei, Jud. Satu MareTel/fax: 0261-861741; astl@rdslink.ro; www.avisuinteh.ro

AZOMA ARAD – Str. Steagului, nr.1, Arad, Jud. AradTel: 0257-288732; Fax: 0257-288731; azoma@rdslink.ro; www.azoma.rdslink.ro

CASTELLO – Str. N. Pascaly, nr. 5, ap. 26, Cluj Napoca, jud. ClujTel/fax: 0264-594458; silviupredescu@yahoo.com

DENROMAS SERVICES – B-dul Ion Mihalache, nr. 70-84, bl. 45, sc.B, ap. 64, et. 6, sector 5, BucureştiTel: 021-2079028; Fax: 021-2601069; office@denromas.net; www.denromas.net

COREN ROMÂNIA – Şos. Bucureşti, km. 3, Sat Remus, Frăteşti, Jud. GiurgiuTel: 0246-210167; Fax: 0246-210875; secretar@coren.ro; www.coren.ro

INTERCAS – Str. Moţilor, nr. 54, ap. 1, Cluj Napoca, jud. ClujTel/fax: 0264-594176; intercas@rdslink.ro

MIDAL INTERFRIG –Str. Aurel Vlaicu, nr. 126, Constanţa, Jud. ConstanţaTel/fax: 0241-661048; midalcta@rdslink.ro; www.midalgroup.ro

POLARIS GROUP CO. – DN 5C, nr. 113, Zimnicea, Jud. TeleormanTel: 0247-368478; polarisgr@yahoo.com

50

LISTA CU SOCIETĂŢILE CARE COMERCIALIZEAZĂ PRODUSE DE UZ VETERINAR

AG – CHIM TRADING COMPANY – Şos. Pantelimon, nr. 89, bl. 404, sector 2, BucureştiTel: 021-2509389; Fax: 021-2509391; office@agchim.ro; www.agchim.ro

ATICO INTERNATIONAL VETERINARY S.R.L. Bucureşti, Tel/fax: 021-3215850; Braşov, Tel/fax: 0268-440207; Constanţa, Tel/fax: 0241-693973; Iaşi, Tel/fax: 0232-279920

FARMAVET – Calea Giuleşti, nr. 333, sector 6, BucureştiTel: 021-2219960; 021-2206908; Fax: 021-2206932; office@farmavet.ro

AGROVET S.A. – Str. Siriului, nr. 20, Bucureşti, Tel: 021-2080300; 021-2080309; Fax: 021-2080310; agrovet@agrovet.ro

BIOVET IMPEX S.R.L. – Str. Sebastian, nr. 211B, Bucureşti, sector 5Tel/fax: 021-4103469; 021-4103280; secretariat@biovet-impex.ro

S.C. VETERIN IMPEX S.R.L. – Str. Jean Louis Calderon, nr. 59, ap. 5, sector 2, BucureştiTel/fax: 021-3145931; 021-3145824

S.C. OTIMARVET S.R.L. – Costeşti, Str. Principală, nr. 45, Jud. VasluiTel: 0235-344601

S.C. PROMEDIVET S.R.L. – Str. Lungă, nr. 46 G, Sovata, Jud. MureşTel/fax: 0265-570831; office@promedivet.ro

ACTIV Ts S.A. – Str. Roma, nr. 41 bis, sector 1, BucureştiTel: 021-2039285;

ANIMA-FARM S.R.L. – Str. Zorilor, nr. 3, loc. Suceava, Jud. SuceavaTel: 0230-523298

BIOPET TRADING S.R.L. – Şos. Dudeşti-Pantelimon, nr. 42, sector 3, BucureştiTel: 021-2553275; 021-2553295

CONTICOM IMPEX S.R.L. – Str. Uzinei, nr. 1, loc. Iaşi, Jud. Iaşi,Tel: 0232-265739;

DIEMER – Str. Nicolae Bălcescu, nr.2, Odorheiu SecuiescTel/fax: 0266-210178; diemerromania@yahoo.com

DEAVET S.R.L. – Str. De Mijloc, nr. 107, Braşov, Jud. BraşovTel: 0268-419612;

51

52

53

54