culturi legume.doc

35
Conopida Conopida (Brassica oleracea var. botrytis) este o planta anuala din familia verzei, cu tulpina de cca. 15cm, originara din partea mediteraneana a Europei. Partea comestibila o reprezinta mugurii tineri de flori, formati din lastari ingrosati. Sistemul radicular este bine dezvoltat si patrunde in sol pana la 25-40 cm. Conopida este o planta cu foarte mari pretentii fata de factorii de mediu. Fiind caracterizata ca o planta de climat umed si racoros, rezultatele cele mai bune se pot obtine primavara si toamna, cand nivelul umiditatii din sol este relativ mare iar temperaturile din timpul zilei nu sunt foarte ridicate. Germinatia semintelor are loc incepand cu temepraturi mai mari de 5 o C, dar temperatura optima este de 8-20 o C, cand rasarirea are loc dupa 6-8 zile. Capatana este afectata de temperaturi sub 0 o C. Temperatura optima in perioada de formare a capatanii este de 15-18 o C. Valori ale temperaturii de sub 10 o C asociate cu umiditatea scazuta in aer provoaca inflorirea timpurie si diminuarea calitatii productiei. De asemenea, temperaturile de peste 24 o C duc la emiterea timpurie a tulpinilor florifere fara a mai forma capatani normale. Când s-a format inflorescenţa, aceasta trebuie ferita de lumina (adunati frunzele deasupra inflorescentei si legati-le in varf), deoarece sub influenta luminii aceasta se inchide la culoare. La unele soiuri, inflorescenta se auto-acopera de frunzele din rozeta si astfel va avea o culoare alba. Pentru obtinera productiilor timpurii de conopida, se folosesc soiuri cu perioada de vegetatie scurta. Rasadurile se produc in rasadnite calde, semanand in ultima decada a lunii februarie,

Transcript of culturi legume.doc

Page 1: culturi legume.doc

Conopida

Conopida (Brassica oleracea var. botrytis) este o planta anuala din familia verzei, cu tulpina de cca. 15cm, originara din partea mediteraneana a Europei.  Partea comestibila o reprezinta mugurii tineri de flori, formati din lastari ingrosati. Sistemul radicular este bine dezvoltat si patrunde in sol pana la 25-40 cm.

Conopida este o planta cu foarte mari pretentii fata de factorii de mediu. Fiind caracterizata ca o planta de climat umed si racoros, rezultatele cele mai bune se pot obtine primavara si toamna, cand nivelul umiditatii din sol este relativ mare iar temperaturile din timpul zilei nu sunt foarte ridicate. Germinatia semintelor are loc incepand cu temepraturi mai mari de 5oC, dar temperatura optima este de  8-20oC, cand rasarirea are loc dupa 6-8 zile. Capatana  este afectata de temperaturi sub 0oC. Temperatura optima in perioada de formare a capatanii este de 15-18oC.  Valori ale temperaturii de sub 10oC asociate cu umiditatea scazuta in aer provoaca inflorirea timpurie si diminuarea calitatii productiei. De asemenea, temperaturile de peste 24oC duc la emiterea timpurie a tulpinilor florifere fara a mai forma capatani normale. Când s-a format inflorescenţa, aceasta trebuie ferita de lumina (adunati frunzele deasupra inflorescentei si legati-le in varf), deoarece sub influenta luminii aceasta se inchide la culoare. La unele soiuri, inflorescenta se auto-acopera de frunzele din rozeta si astfel va avea o culoare alba.

 

Pentru obtinera productiilor timpurii de conopida, se folosesc soiuri cu perioada de vegetatie scurta. Rasadurile se produc in rasadnite calde, semanand in ultima decada a lunii februarie, inceputul lunii martie.  Dupa aparitia primelor doua frunze adevarate se executa repicatul la distante de 5x5cm. Plantarea în gradina se face la mijlocul lunii aprilie pentru soiurile timpurii (50-50 cm) si în luna iulie pentru cele târzii (70-70 cm). Rasadul poate fi plantat putin mai adânc decât a fost în rasadnita.

Page 2: culturi legume.doc

 

Pentru culturiile de toamna, rasadul se obtine direct in camp dupa care se repica si se planteaza sfarsitul lunii iunie sau inceputul lunii iulie in functie de perioada de vegetatie a soiului utilizat.

Lucrarile de intretinere  se fac in general ca cele de la cultura verzei si constau in: combaterea buruienilor, tratamente fitosanitare, udari repetate, musuroirea tulpinii, protejareainflorescentelor (la soiurile care nu se acopera singure).

 Recoltarea se face treptat când inflorescentele sunt îndesate si albe, înainte ca acestea sa se rasfire, la 15-20 zile de la formarea lor. Tăierea inflorescenţei se realizeaza cu 2-3 frunze de la bază, lăsate pentru a o proteja de factorii mediului. La atingerea  suprafeţei inflorescenţei conopidei ţesuturile traumate se oxidează şi planta îşi pierde aspectul. Productia este influientata cantitativ de soiurile si tehnologia de cultivare folosita si de regula este mai mica la culturile din primavara fata de cele din toamna.

Tomatele

Tomatele (Lycopersicon esculentum) sunt plante erbacee anuale, originare din America Centrala si de Sud, cultivate pentru valoarea lor alimentara. Fructele de tomate contin vitamine (A, B1, B2, C, PP), glucide, protide, acizi organici si saruri minerale (Ca, Fe, P, K) .

 Tomatele sunt plante pretentioase la caldura. Temperatura minima de germinare a semintelor este de 8-10°C. Temperatura optima de crestere si fructificare este de 22-25°C. Fata de lumina pretentiile sunt ridicate, in special in faza de rasad si de fructificare. Insuficienta luminii duce la alungirea rasadului, iar in perioada de fructificare, la caderea florilor. Au cerinte moderate fata de apa. Culturile infiitate prin rasad se iriga mai abundent decat cele semanate direct in camp, care au o inradacinare mai profunda. Tomatele valorifica bine ingrasamintele chimice si organice. Cantitatile mari de azot insa provoaca o crestere vegetativa puternica si intarzie fructificarea si coacerea fructelor.

Soiurile de tomate pot fi impartite in 2 mari categorii, in functie de modul de crestere: soiuri cu crestere determinata (limitata) si soiuri cu crestere nedeterminata (continua). Soiurile cu crestere limitata cresc pana la o anumita inaltime dupa care se opresc. Ele vor inflori si vor face toate fructele intr-o perioada de timp relativ scurta. Soiurile cu crestere nedeterminata cresc, infloresc si fructifica pe toata perioada de dezvoltare, respectiv pana cand sunt distruse de primele geruri ale iernii.

Page 3: culturi legume.doc

 

Soiurile de tomate mai pot fi impartite si dupa forma fructului (pruna, cherry, para), dupa culoare (rosie, roz, oranj, galben) si dupa modul de utilizare (pentru consum in stare proaspata, conserve,  muraturi).

Infiintarea culturilor de tomate se poate face direct din samanata, sau prin rasad. Este recomandabil ca tomatele sa se cultive dupa lucerna, mazare, fasole, castraveti, pepeni, morcov, ceapa sau varza.

Rasadurile de rosii se produc in sere, solarii sau rasadnite incalzite. Semanatul rasadurilor se poate face incepand cu sfarsitul lunii februarie, sau chiar mai devreme (sfaristul lunii ianuarie –inceputul lui februarie)  in cazul in care serele sau rasadnitele dispun de un sistem de incalzire. La 7-10 zile dupa rasarire, trebuie sa se faca repicatul rasadurilor in ghivece, cuiburi nutritive sau direct in sol la distante de 10 x 10 cm intre plante. Repicatul ofera rasadului posibilitatea de a forma o tulpina viguroasa, radacini bine dezvoltate si se evita alungirea tulpinii. La plantarea in camp deschis,  rasadurile trebuie sa aiba varsta de 45 - 50 zile, sa fie viguroase, sanatoase si bine fortificate. Plantarea in camp se face in momentul in care temperatura in sol, se stabilizeaza la 12°C , pericolul brumelor tarzii a trecut (sfarsitul lunii aprilie-inceputul lunii mai) si temperatura medie pe durata noptii este de peste 7°C. Desigur, momentul plantarii,  se coreleaza cu conditiile concrete de temperatura din primavara respectiva. Ca scheme de plantare se pot folosi: pentru teren modelat (2 randuri de straturi inaltate cu sant pentru irigatie intre ele) se planteaza la 60-80 cm intre randuri si 20-22 cm intre plante pe rand, iar pentru teren nemodelat se planteaza la 60 cm intre randuri si 26-32 cm intre plante pe rand. Intotdeauna, plantati tulpina rasadurilor mai adanc decat au fost plantate in rasadnita, ele dezvoltand foarte usor radacini adventive, care ajuta la stabilitatea plantei. Pentru a ajuta rasadul sa se dezvolte mai repede, inainte de plantare indepartati primele 3-4 frunze de la baza tulpinii.

 Daca solul este secetos, rasadurile de rosii se pot amplasa intr-o mica depresiune, astfel incat apa sa se poata colecta in jurul radacinii. Daca rasadul s-a alungit si este prea inalt in momentul plantarii, puteti folosi metoda plantarii in sant. Pentru a planta rasadul in sant, sapati un sant orizontal in locul unei gropi pentru fiecare planta, indepartati toate frunzele de pe planta cu exceptia celor din varful de crestere (4-5 frunze), intindeti planta pe orizontala in sant si acoperiti sistemul radicular si tulpina goala cu pamant. Pe tulpina ingropata in sant se vor dezvolta curand radacini adventive. Dupa plantare, rasadurile se uda din abundenta, pentru a preveni formarea de radacini putin adanci. Transplatarea, este indicat sa se faca dupa-amiaza tarziu sau pe timp inorat, pentru a preveni ofilirea temporara a rasadurilor, datorita temperatuilor ridicate din timpul zilei.

Cultura rosiilor prin semanat direct in camp, se practica in zonele unde primaverile sunt timpurii, iar brumele au o frecventa mai mica. Terenul destinat culturii timpurii trebuie sa fie usor, permeabil si sa nu formeze crusta. Pregatirea acestuia se face din toamna, prin eliberarea de cultura anterioara, sapat, indepartarea buruienilor si administrare de ingrasaminte. Semanatul se poate face din prima decada a lunii aprilie pana in a 2-a decada a lunii mai. Pentru semanatul direct in camp, se folosesc de obicei soiuri de rosii cu coacere simultana a fructelor.

Lucrarile de intretinere pentru cultura de tomate cuprind:

Page 4: culturi legume.doc

- la 5-6 zile dupa plantarea rasadurilor, se face completarea golurilor, manual, cu rasad din rezerva pastrata la plantare;- prasit manual sau mecanic de 3-4 ori;-irigarea, la interval de 4-6 zile, prin picurare sau udare pe sant. Incercati sa nu stropiti frunzele cu apa, intrucat acest lucru favorizeaza aparitia bolilor;- sustinerea plantelor pe araci pentru suprafete mai mici sau spalier pentru suprafete de mari dimensiuni;- tratamente contra bolilor si daunatorilor;- lucrarile de dirijare a cresterii si fructificarii, care cuprind: copilitul (operatia de eliminare a lastarilor care pornesc de la subtioarea frunzelor) se realizeaza saptamanal si se efectueaza radical (se lasa doare tulpina principala), carnitul (consta in ruperea varfurilor de crestere a plantelor) dupa 3-4 inflorescente pentru ciclul scurt de vegetatie sau la 7-8 inflorescente pentru cel prelungit,. Carnitul va avea ca efect coacerea mai timpurie a rosiilor. Soiurile cu crestere determinata nu se copliesc si nu se carnesc.- defolierea consta in ruperea frunzelor batrane de la baza care nu au un rol activ in hranirea plantelor. Astfel se realizeaza o buna aerisire a plantelor, se usureaza aplicarea lucrarilor si se inlatura focarele de infectie cu boli si daunatori.

 Recoltarea tomatelor se efectueaza esalonat,  pe masura ce fructele ajung la  maturitatea fiziologica. In cazul in care doriti sa pastrati seminte pentru infiintarea unei noi culuri in anul viitor,  alegeti din recolta curenta fructe sanatoase cu seminte, seminte ce vor produce tomate asemanatoare cu planta mama.

Gulia

Gulia (Brassica oleracea var. gongylodes) este o legumă cu o aroma dulce și delicată, inrduita cu varza, ambele  facand parte din familia Brassicaceae.  Gulia se cultiva pentru tulpina ingrosata care este comestibila. Este o planta bienala, care in primul an formeaza tulpina ingrosata,iar in al doilea an tulpina florifera si semintele.Radacina este pivotata, cu numeroase ramificatii, frunzele sunt lung-petiolate iar florile sunt asemanatoare cu cele ale verzei.

In functie de perioada de vegetatie, cultura guliilor se poate face in doua feluri: timpurie  si tarzie. Pentru cultura timpurie rasadurile se produc in spatii incalzite, iar pentru cultura tarzie,  rasadurile se produc  prin semanare directa in brazde la inceputul lunii mai. Timpul de plantare a rasadurilor in camp este la inceputul lunii aprilie pentru guliile timpurii si luna iunie pentru guliile tarzii.

 

Page 5: culturi legume.doc

Ca schema de plantare se folosec distante de 60 cm intre randuri si 15-20 cm intre plante pe rand. Temperatura optima pentru cresterea si formarea partii comestibile este de 15-18o C, o temperatura prea mare cauzand lemnificarea acesteia. De asemenea gulia este destul de pretentioasa fata de apa, in caz de seceta prelungita tulpina ingrosata devine lemnoasa, iar in cazul excesului de apa tulpina se crapa intr-o prima faza, dupa care pot aparea unele infectii bacteriale sau fungice care pot compromite recolta. Plantarea guliilor trebuie sa se faca intr-un loc luminos, intrucat lipsa luminii duce la alungirea plantei si nedezvoltarea tulpinii ingrosate.

 

Se aplica aceleasi lucrari de ingrijire ca si la culturile de varza intrucat gulia sufera de aceleasi boli si daunatori.

 

Recoltarea guliilor se face in perioada mai-iunie pentru cultura timpurie si octombrie, pana la venirea inghetului, pentru cultura tarzie. Guliile trebuie recoltate cat sunt fragede deoarece guliile imbatranite devin tari si lemnoase.

Dovlecelul

Dovlecelul (Curcubita pepeo) se cultiva pentru fructele sale consumate in diferite faze ale maturitatii si face parte din familia Cucurbitaceae, fiind inrudit atat cu pepenele galben, cat si cu castravetele. Dovlecelul este o planta anuala cu  un aspect similar castravetelui, cu o coaja fina si subtire, de culoare galbena sau verde. Miezul este carnos, de culoare alb-galbuie sau alb-verzuie si protejeaza numeroase seminte. Atat coaja, cat si miezul si semintele sunt comestibile.

 

Page 6: culturi legume.doc

Fata de factorii de vegetatie cerintele dovlecelului sunt asemanatoare cu cele ale castravetilor. Semintele germineaza in 14-16 zile la temperatura minima de 12-14°C si in 6-7 zile la temperatura optima de 20-25°C. Temperatura optima de vegetatie este de 25-28°C, cu minime de 15-16°C si maxime de 30-35°C. Planta este foarte pretentioasa fata de lumina, pe terenurile umbrite sau imburuienate productiile scad considerabil. De asemena dovlecelul are cerinte ridicate de umiditate, avand un coeficient de transpiratie foarte mare, dar datorita sistemului radicular dezvoltat suporta bine perioadele de seceta.  

Cultura de dovlecel se infiinteaza prin semanat direct in camp  la inceputul lunii mai, la adancimea de 2-3 cm, distanta de 1 m intre cuiburi pe rand si 80 cm intre randuri.La fiecare cuib se pun 2-3 seminte. Dupa rasarire se vor lasa numai 2 plante la cuib. Efectuati raritul prin taierea tulpinii cu foarfeca, intrucat smulgerea plantei poate deranja radacinile plantelor pe care doriti sa le pastrati. 

Lucrarile de ingrijire sunt asemanatoare cu cele de la cultura castravetilor: raritul, prasitul, musuroitul la cuib, udari repetate, combaterea agentilor patogeni si a daunatorilor. Exceptie face ciupitul, care nu este necesar la dovlecei. 

Dovleceii se recolteaza manual, cat sunt tineri, intrucat dovleceii prea mari sunt mai putin gustosi.

Telina

Telina (Apium graveolens) este o legumă bianuala si face parte din familie Apiaceae (Umbeliferae) impreuna cu morcovul, patrunjelul si mararul. Desi este o planta care are un ciclu de viata normal de doi ani, este cultivata si folosita anual. Tulpina florifera a telinei creste pana la o inaltime de 80-100 de cm, fiind formata dintr-un mănunchi de tulpini aranjate intr-o forma conica, cu baza comuna. Frunzele sunt lung petiolate,  lucioase, de culoare verde-inchis si cu gust si miros caracteristic. Inflorescentele sunt compuse din flori mici de culoare alba, uneori cu nuante verzui sau galbui. La telina se valorifica atat frunzele mari, de culoare verde-intens, cat, mai ales, semintele si radacinile. Semintele de telina sunt foarte mici, de culoare maronie si au un miros puternic, foarte placut.

Telina este o planta rezistenta la temperaturi scazute, rezistand  la temperaturi de -3,-4°C in faza de rasad si de -7, -9°C in perioada de vegetatie. In schimb radacinile tuberizate sunt sensibile la temperaturi scazute, fiind afectate de valori de 0°C. De aceea, recoltarea telinei se face inainte de venirea primelor ingheturi.

 

Page 7: culturi legume.doc

Germinatia semintelor de telina este destul de lenta (15 -21 de zile), iar temperatura minima de germinatie este de 5°C, temperatura optima fiind de 16-21°C. La noi in tara cultura de telina se infiinteaza numai prin plantare de rasaduri. Producerea rasadului se realizeaza in rasadnite si solarii incalzite. Semanatul se face incepand cu sfaritul lunii februarie pana la jumatatea lunii martie  pentru culturile de vara si sfaritu lunii martie pana la jumatatea lunii aprilie pentru culturile de toamna. Rasadurile necesare infiintarii culturilor de toamna pot fi produse si direct in camp.

 

Plantarea rasadurilor in camp se face incepand cu prima decada a lunii mai, pentru culturile timpurii de vara pentru cultuirle de toamna incepand cu sfaristul lunii mai. Lucrarile de intretinere presupun irigari repertate (telina are nevoie de multa umiditate in toate fazele de crestere), fertilizari suplimentare si prasiri frecvente.

 

Recoltarea se face esalonat vara pentru consum curent  sau toamna inainte de venirea ingheturior prin dislocarea cu cazmaua. Pentru a favoriza dezvoltarea radacinilor, puteti sa indepartati frunzelel in luna septembrie. Radacinile se curata de pamant, se fasoneaza prin indepartarea frunzelor si se depoziteaza in locuri racoroase.

Sfecla rosie

Sfecla rosie (Beta vulgaris) este o leguma de origine europeana, face parte din familia Chenopodiaceae si se cultiva pentru radacina sa tuberizata de forma sferica sau sferic alungita. Planta poate ajunge pana la inaltimi de 80 -100cm, frunzele din rozeta sunt lung petiolate, de culoare verde inchis si cu nervuri rosii-violecee. Florile sunt mici de culaore alb-verzui.

Page 8: culturi legume.doc

Sfecla rosie are cerinte mai mari fata de caldura decat celelalte radacinoase, fapt ce explica aria mai redusa a acestei culturi. Semintele incep sa germineze la 4-5°C, situatie in care  sfecla rasare în 22 de zile, la temperatura de 20°C rasare în 5-6 zile. In decursul perioadei de vegetatie solicita temperaturi de 18-23oC. Temperaturi scazute (sub 5oC) in primele faze de vegetatie determina aparitia tulpinilor florifere in primul an. Radacinile tuberizate sunt afectate de temperaturi de sub 0oC, motiv pentru care recoltarea se face inainte de venirea ingheturilor.

 

Fata de lumina, cerintele sunt moderate; in conditii de umbrire insa, coloratia radacinilor este mult diminuata. Fata de umiditatea din sol are cerinte moderate, cu pretentii mai mari in perioada de germinare si de ingrosarea radacinii (iunie-iulie).

Infiintarea culturii se face prin semanat direct in camp, incepand cu prima decada a lunii aprilie, dar soiurile timpurii şi semitimpurii se pot semana pana la mijlocul lunii iulie. In culturi succesive, sfecla rosie se cultiva dupa mazare, ceapa verde, salata. Distanta de semanare intre randuri trebuie sa fie de 25-30cm.  Adancimea de semanat este de 2-3 cm in soluri mai grele si 4-5 cm in soluri mijlocii. Samanta de sfecla are particularitatea ca este multigerma: o samanta da nastere mai multor plante. Din aceasta cauza raritul culturii este o operatie obligatorie care se face cand plantele au 2-3 frunze adevarate, realizand distante pe rand de 10-15 cm. 

Lucrarile de ingrijire ale sfeclei rosii constau in prasile repetate, irigat, raritul plantelor si prevenirea si combaterea bolilor si daunatorilor. In cultura de sfecla rosie nu trebuie sa folositi ingrasaminte pe baza de azot, intrucat acestea vor stimula dezvoltarea si cresterea frunzelor iar radacina tuberizata va avea o dezvoltare foarte lenta.

 

Recoltarea se face esalonat incepand cu luna iulie sau toamna inainte de venirea frigului, intrucat planta nu suporta inghetul. Soiurile cu rădăcină sferică se smulg uşor cu mâna sau se dislocă, după care se adună, se curăţă de frunze si se depoziteaza.

Mazarea

Page 9: culturi legume.doc

Mazarea (Pisum sativum) apartine familiei Fabaceae si este o planta legumicola anuala cultivata pentru consumul in stare proaspata sau conservata a semintelor verzi sau pentru utilizare ca furaj. In cultura se pot intalni soiuri de mazare pitica sau mazare cataratoare, varianta care are nevoie de un sistem de sustinere (araci, plase de sarma). Radacina este pivotanta si puternic dezvoltata cu adâncimea de patrundere cel mai adesea până la 100 cm. Frunzele de mazare au 2-3 perechi de foliole, ultima foliola fiind redusa la un carcel ramificat. Culoarea florilor poate varia de la  alb la mazarea comestibila si roz pana la violet la mazarea furajera.

Mazarea este o planta cu cerinte moderate fata de temperatura. Astfel, germinatia incepe la 1-2 °C. Plantele tinere suporta temperaturi scazute de -5, -6 ºC si chiar mai scazute pentru perioade scurte de timp. Pe masură ce inainteaza in vegetatie, cerintele fata de temperatura ale mazarii se maresc: 14-15ºC in perioada de crestere si 18-20ºC in perioada de fructificare.

 

Mazarea se seamana primavara cat mai devreme, atunci cand se poate pregati terenul in conditii bune (sfarsitul lunii martie). Datorita cerintelor mari fata de umiditate in faza de germinare, mazarea trebuie semanata mai adanc (aproximativ 6cm). Incoltirea poate dura in conditii optime, aproximativ 10 zile. Trebuie evitat semanatul superficial intrucat pasarile pot produce pagube importante plantutelor sau exista riscul ca boabele astfel semanate sa nu germineze din lipsa de umiditate. Mazărea se seamana, la distanta intre randuri de 12,5 -15 cm.

 

Cea mai importanta lucrare de intretinere a culturii este combaterea buruienilor prin prasit. Alte lucrari de ingrijire presupun combaterea daunatorilor (gargarita mazarii, paduchele verde al mazarii) si realizarea sistemului de sustinere in cazul mazarii cataratoare.    .

Page 10: culturi legume.doc

La recoltarea mazarii se intampină dificultati, determinate de coacerea treptata a pastailor (de la baza spre varful tulpinii), de scuturarea foarte usoara a pastailor, care trec spre maturitate şi de faptul ca tulpinile mature se culca pe pamant sub greutatea recoltei si a tesuturilor fragile de la baza tulpinii. 

Momentul cel mai potrivit pentru recoltare este atunci cand majoritatea boabelor plantelor s-au ingalbenit, 2/3 din  pastai sunt si ele galbene, iar boabele s-au intarit. Daca se intarzie recoltarea, boabele pierd din gustul dulce, devin fainoase si se sfarama la fiert.

Pastarnacul

Pastarnacul (Pastinaca sativa) este o planta erbacee,  bianuala, inrudita cu morcovul, care se cultiva pentru consumul de radacini. Pastarnacul formeaza in primul an de cultura partea comestibila (radacina) si rozeta de frunze, iar în anul al doilea isi dezvoltă tulpina florifera.

Pastarnacul are radacina tuguiata, simpla sau putin ramificata,  de culoare alb-crem sau galbuie. Tulpina, care poate depasi 60 de cm in lungime, produce mai multi lujeri ce sustin cateva perechi de frunze. Florile au culoarea galbena.  Pastarnacul se semana primavara devreme, în rânduri aflate la 20-30 cm distanţă. Adâncimea de semănare este 1,5-2 cm. Germinatia semintelor dureaza in medie 3-4 saptamani.

 

Lucrarile de ingrijire sunt identice cu cele de la morcov.

Lasati pastarnacul in sol cat mai mult timp posibil, recoltati-l doar cand aveti nevoie de el. Radacinile pastarnacului nu sunt afectate de inghet. De fapt s-a constatat ca temperaturile scazute favorizeaza acumularea de zahar in radacina si imbunatatesc gustul.

Page 11: culturi legume.doc

 

Recoltarea se recomanda a fi realizata cu manusi, intrucat frunzele si tulpinile pastarnacului emana o seva care poate provoca alergii la contactul cu pielea.

 

La contactul cu pielea, seva produce intr-un timp relativ scurt arsuri, basici, iar zona  de contact va capata o culoare inchisa.  Metodele de tratare a arsurilor produse de seva pastarnacului, sunt similare cu cele folosite pentru tratarea arsurilor de piele in general. Printre ele se numara: aplicarea de comprese reci, spalarea zonei afectate pentru a indeparta riscul aparitiei infectiilor, evitati expunerea la soare a zonei afectate (seva produce arsuri mai severe daca este expusa razelor ultraviolete), ungeti arsura cu o crema pe baza de hidrocortizon, care calmeaza pielea.

Morcovul

Morcovul (Daucus carota) este o planta erbacee, bianuala, fiind cultivat ca planta anuala pentru tubercul, care este partea comestibilă a plantei. In primul an morcovul dezvolta frunzele si radacina comestibila, iar in al doilea tulpina florifera si semintele. Tuberculul, care poate varia ca forma si dimensiuni, are in general forma cilindrica cu lungime de pana la 25cm si are in general culoarea portocalie.

Morcovul este o planta de climat temperat si relativ umed. Semintele inclotesc la o temperatura optima de 20-25ºC cu rasarirea peste 10-12 zile. In perioada de vegetatie temperatura optima este de 18-22ºC. Cerintele morcovului fata de lumina sunt moderate, dar la umbra frunzele se alungesc iar productia de radacini va fi mai scazuta.

Page 12: culturi legume.doc

 

Morcovul este rezistent la frig si poate suporta temperaturi de pana la -3ºC. In functie de necesitati, perioadele de semanat pot fi: inceputul iernii - in a doua jumatate a lunii noiembrie (temperatrua solului de 2-4ºC), primavara – sfarsitul lunii martie inceputul lunii aprilie, vara – inceputul lunii iunie. Ca schema de semanare puteti folosi randuri de 8-10 cm latime cu 30-40 cm distanta intre ele. Distanta intre plante pe rand trebuie sa fie de 4-6 cm iar adancimea de semanare de 1,5 – 2 cm.

Dupa ce plantele au rasarit se face o prasila printre randuri si se plivesc buruienile. Raritul se face de 2 ori, prima oara cand plantele au 5-6 cm, lasand 1 fir la 3-4 cm, apoi cand radacinile sunt de un deget grosime, lasand 1 fir la 4-6 cm.In caz de seceta cultura trebuie udata asa fel incat apa sa patrunda la adancimea de 8-10 cm, repetand udarea la 6-7 zile.

 

Recoltarea morcovului se face in functie de perioada de insamantare: la semanatul din luna noiembrie – in una iulie-august, la semanatul de primavara – august-septembrie, la semanatul de vara – in luna octombrie inainte de lasarea ingheturilor.

Fasolea

Fasolea comuna (Phaseolus vulgaris) este o planta erbacee, originara din America de Sud, care se cultiva pe scara larga in scopuri alimentare (sursa importanta de proteine, contine vitaminele A, B6, C, K, calciu, magneziu, acid folic, fier, fosfor, zinc, potasiu), de la ea folosindu-se pastaile fara seminte (fasole verde) sau boabele (fasole boabe). Dupa modul de crestere a plantei, soiurile se prezinta sub doua forme:

- cu tulpina scunda (30 – 40 cm) si dreapta cunoscute si sub numele de soiuri de „fasole oloaga”;- cu tulpina mai inalta (50 – 70 cm), semivolubila.

Fasolea este o plantă iubitoare de căldură. Seminţele germinează la temperatura de 8 – 10 °C, iar în timpul vegetaţiei necesită o temperatură de 20 – 25 °C. Temperaturile joase întârzie creşterea şi dezvoltarea, iar gerurile, chiar de 0 °C distrug cultura. Temperaturile prea ridicate (peste 25°C) mai ales în perioada înfloririi, nu-i sunt asemenea favorabile. 

Page 13: culturi legume.doc

In ce priveşte umiditatea fasolea rezistă relativ bine la secetă, în special în prima parte a vegetaţiei. Are însă nevoie de umiditate moderată, în special de umiditate atmosferică, în timpul fecundării florilor şi a formării boabelor.

Fasolea se seamana in primavara, mai tarziu, cand temperaturile incep sa creasca (sfarsitul lunii aprilie, inceputul lunii mai). Practic epoca de semănat a fasolei coincide cu cea a porumbului. Fasolea cu tulpina scurta (oloaga) sesemana la o adancime de 4-5 cm,  în rânduri simple la 50 cm distanta  sau in cuiburi la 40/40 cm, cate 3-4 seminte la cuib. Fasolea urcatoare se seamana in cuiburi la 70/50cm. La fiecare cuib se infige cate un arac.

 

Fasolea este foarte sensibila la imburuienare, din care cauza mentinerea culturii curata de buruieni in timpul vegetaţiei constituie obiectivul principal al lucrarilor de ingrijire. In cazul in care nu s-au aplicat erbicide pentru combaterea buruienilor sunt necesare mai multe lucrari de prasit-plivit. Prima prasila trebuie executata imediat dupa rasarire, cand se cunosc bine randurile, iar ultima inainte de înflorirea plantelor. Celelalte lucrari de ingrijire presupun operatii de combatere a bolilor (antracnoza şi bacterioza) si a daunatorilor (gargarita fasolei), precum si udari repetate de cate ori este nevoie.Perioada critica pentru apa a fasolei, cand se cer efectuate udarile, incepe cu inflorirea plantelor si se încheie la umplerea boabelor. De asemena se mai poate efectua o musuroire usoara a randurilor cand plantele sunt in stadiul de 4-6 frunze. Prin musuroire se evita îmburuienarea pe rand, contribuie la cresterea rezistentei de cadere si se evita formarea crustei. 

Fasolea verde se poate recolta la 15-20 de zile de la inflorire. Culesul se repeta la cateva zile, pentru ca pastaile sa nu imbatraneasca pe planta si sa devina atoase. Pastaile trebuie culese inainte sa ajunga la maturitate, in caz contrar planta se va opri din productie daca in pastai s-au dezvoltat boabele.

 Fasolea boabe necesita multa atentie la recoltare, deoarece pastaile plesnesc usor si se pot produce pierderi mari prin scuturarea boabelor. Se recomanda sa se recolteze când 2/3 din pastai au ajuns la maturitate, iar boabele din pastaile superioare sunt suficient de tari.

Spanacul

Spanacul (Spinacia oleracea) este o planta legumicola anuala, originara din Asia, fiind  valoroasa datorita continutului ridicat in substante nutritive - saruri de fier, calciu, vitamina C. Spanacul face parte din categoria legumelor rezistente la frig, samanta incolteste chiar la 3-4°C, iar temperatura optima de crestere si dezvoltare este de 15-17°C. Culturile de toamna rezista bine la

Page 14: culturi legume.doc

iernat, cu conditia ca pana la aparitia gerurilor sa fie bine inradacinate si sa nu prezinte un foliaj prea dezvoltat. Pentru culturile succesive de spanac, semanate vara sau la începutul toamnei, trebuie sa asiguram mai multe udari, altfel spanacul are tendinta de a forma tija si ulterior va produce flori.

Semanatul din toamna se poate incepe din august pentru productia de toamna, iar pentru cea din primavara, spanacul se seamana in septembrie-octombrie. Semanatul de primavara se face cat mai devreme, in martie - inceputul lui aprilie. Incercati sa nu plantati spanacul mai multi ani la rand in acelasi loc, intrucat este o planta mare consumatoare de substante nutritive si va saraci solul.

 

Spanacul se poate semăna în rânduri echidistante la 20-40 cm sau prin împrăştiere. Este de preferat varianta în rânduri, pentru a putea efectua lucrările de îngrijire. Adancimea de semanat este de 1-2cm. Ca lucrari de ingrijire mentionam plivitul buruieniilor, raritul efectuat in doua etape astfel încât, în final, distanţa între plante pe rând va fi de10-12 cm si udarea in caz de seceta. 

Recoltarea se poate incepe cand plantele au 5-6 frunze de 10-12 cm si se face fie prin ruperea frunzelor de la exteriorul rozetei, fie taindu-se rozeta cu frunze de la baza.

 

Ridichea

Ridichea (Brassica rapa), este o leguma cultivata in regiunile temperate pentru radacina ei suculenta si bulboasa, face parte din familia Brassicaceae si este originara din Extremul orient. Specia comuna de ridiche cea mai cultivata in tara noastra are culoare rosie in exterior si alba in interior. Alte varietati pot produce bulbi de culoare alba sau neagra. Partea  superioara se dezvolta din

Page 15: culturi legume.doc

tesutul tulpinei, dar ramane sudata de radacina, care este aproape sferica, aproximativ de 5-15 cm diametru şi nu are radacini laterale. Radacina principala care se gaseste sub radacina ingrosata este slaba si de 10 cm lungime; se taie după recoltare.

Frunzele sunt asemanatoare cu cele ale mustarului si cresc direct în partea superioara. Ridichea are un gust intepator, asemanator cu cel al verzei. Ridichilor au nevoie de multa apa si nu suporta temepraturile ridicate si seceta. Daca vor suferi de seceta ridichile vor avea un gust iute.

 

Plantati semintele direct in locul de crestere la circa 1,25 cm adancime si la 10 cm distanta intre randuri. Plantele tinere vor apare in 1-2 saptamani. Mentineti solul umed in timpul perioadei de crestere. Dupa rasarire, se plivesc buruienile si se raresc plantele la 5-6 cm pe rand. Ridichile se pot cultiva pe toata durata anului inceand din februarie si pana in septembrie. Ridichile de iarna (soiuri de ridiche neagra) se pot semana incepand cu luna septembire, cele de primavara incepand cu luna februarie iar cele de vara incepand cu luna mai. 

Cei mai frecventi daunatori ai ridichilor sunt molia verzei si omizile fluturelui alb, impotriva carora trebuie folosit un insecticid.

 

Recoltarea se poate face la 4-5 saptamani dupa semanare, cat ridichile sunt tinere. Daca ridichile se culeg la maturitate deplina ele vor fi seci, atoase si iuti. Recoltarea ridichilor negre (de iarna) se poate face la 3 luni dupa semanare.

Salata verde

Page 16: culturi legume.doc

Salata (Lactuca sativa) este o specie legumicola, erbacee, anuala, cu inaltimea de pana a 60cm, originara din zona Mediterana si face parte din familia Asteraceae. Tulpina florala este tare, dreapta, ramificata in partea superioara. Florile sunt mici, de culoare galbena si infloresc in luna mai-iunie. Este  o planta pretentioasa fata de umiditate, mai ales in perioada rasaririi si formarii capatanilor. Salata prefera solurile racoroase si umede, se dezvolta bine chiar si in locuri umbrite iar daca sunt plantate int-un loc insorit cu temperaturi ridicate pe durata zilei au tendinta sa formeze tulpina si sa produca flori.

Salata se cultiva prin rasad sau prin semanare directa in gradina. Pentru salata de primavara, semintele se sadesc direct in camp, incepand cu jumatatea lunii august si pana la sfaristul lunii septembrie, la distante de 14-20 cm intre randuri. Pentru culturile de la sfarsitul primaverii, inceputul verii, salata se seamana in februarie-martie. Pentru cultura de toamna semanarea se face la inceputul lunii august.

 

Cultivata prin rasad, salata face capatani mai mari. Se seamana la jumatatea lui februarie, in rasadnite semicalde sau in solar. Cand rasadul are 5-6 frunze se face plantarea in gradina. Distanta de plantare a rasadului este de 20 cm intre randuri si 15 cm pe rand. Dupa plantare rasadurile se uda. 

Ca lucrari de ingrijire recomandam: protejarea cu folie de plastic  impotriva inghetului a salatei semanata toamna,   prasitul, se raresc plantele la distante de 20 cm pe rand, udatul (daca sufera de seceta salata va avea un gust amar si va produce flori), si protectia fata de daunatori.

 

In momentul aparitiei tulpinilor florifere, frunzele nu mai sunt bune pentru consum. Recoltarea se face manual prin taierea capatanii de salata la nivelul solului.

Page 17: culturi legume.doc

Ceapa

Ceapa (Allium Cepa) este o planta bulboasa bienala sau trienala, cu frunze si bulbi dezvoltati in stratul superior al solului, originara din Asia centrala si de Vest. Ceapa este cultivata ca planta medicinala, condiment si leguma. In primul an se formeaza bulbul, iar in cel de-al doilea se dezvolta o tulpina care dezvolta floare si ulterior seminte. Sistemul radicular este slab dezvoltat. Ceapa se poate inmulti prin seminte sau bulbi. Semintele de ceapa sunt marunte, de culoare neagra. Ceapa este rezistenta la inghet (se poate planta toamna sau cu patru saptamani inainte de data ultimului inghet), dar este sensibila la conditiile de temperatura din timpul vegetatiei (frunzele se dezvolta mai bine pe timp racoros 18-24ºC, iar bulbul are nevoie de temperaturi mai ridicate pentru dezvoltare 25-30ºC). 

Plantele de ceapa se dezvolta normal pe solurile usoare sau mijlocii cu textura nisipo-lutoasa, cu o structura buna, permeabile, dar si cu o capacitate optima de retinere a apei, fertile. Culturile de ceapa nu dau rezultate bune pe solurile grele (argiloase), compacte, nelucrate adanc, excesiv de umede, reci, acide. Pentru cultura de ceapa semanata direct o conditie esentiala pe care trebuie sa o indeplineasca solurile este aceea de a nu forma crusta.

 

Inradacinarea superficiala a plantelor de ceapa si explorarea unui volum scazut de pamant pretind o umiditate ridicata, mai ales in prima perioada de vegetatie. De aceea, umiditatea in sol pana la adancimea de 30-40cm trebuie sa fie de 80-90% din capacitatea de camp, pana la formarea bulbului, adica in perioada de crestere intensiva a radacinilor si frunzelor. In perioada formarii si cresterii bulbului, umiditatea trebuie sa fie de 70-80% si 60-70% in timpul maturizarii bulbului, adica dupa ce bulbul a ajuns la marimea tipica soiului. Este recomandat ca apa in sol sa fie intr-o cantitate cat mai mica, cu circa 2-3 saptamani inainte de recoltare, deoarece are o maturizare mai rapida a bulbului, acesta intrand in perioada de repaus. 

Dupa perioada de cultivare, exista "ceapa de vara" si "ceapa de iarna" . Ceapa de vara este semanatăa primavara timpuriu si recoltata in luna august si septembrie. E poate fi depozitata pană in luna martie a anului urmator. Ceapa de iarna, mai zemoasa si mai putin iute, este semanata in august, devine adulta numai in primavara urmatoare si poate fi recoltata in luna iunie, insa nu poate fi depozitata pentru o perioada de timp indelungata. Campul unde se cultiva ceapa trebuie sa fie curat de culturi din famila Allium cel putin timp de patru ani.

Dupa modul de utilizare putem clasifica ceapa in urmatoarele categorii:

Page 18: culturi legume.doc

Ceapa de arpagic – samanta de ceapa se seamana primavara cat mai timpuriu ( februarie - martie ) se executa semanatul in randuri la 7-10 cm distanta si 1-2 cm adancime.. Se iriga de 2 -3 ori, eventual de 4 ori in zonele mai secetoase dar nu mai mult deoarece umiditatea excesiva duce la obtinerea de bulbi mari. Pentru a grabi rasarirea, samânta se înmoaie în apa 2-3 zile.

Dupa rasarire se fac 3-4 prasile, se pliveste cultura de buruieni si se stropeste cu zeama bordeleza împotriva manei. Recoltarea arpagicului se face in iulie - august manual prin smulgere sau mecanizat. Momentul optim de recoltare este atunci cand la baza tulpina falsa s-a inmuiat si frunzele s-au ingalbenit la varf. Dupa recoltare bulbii se lasa pentru uscare in camp timp de 3 - 4 zile.

 

Ceapa verde - Pentru a obtine ceapa verde  în primavara, se planteaza arpagic toamna târziu sau primavara cât mai de timpuriu la distante de 15-20 cm între rânduri si 5-10 cm pe rând. Folosirea materialului de plantare cu diametru mare este preferabila, deoarece ceapa verde va fi mai viguroasa. In cazul lipsei precipitatiilor, imediat dupa infiintarea culturilor, se vor aplica udari, pentru asigurarea unei rasariri rapide si uniforme a acestora.  Recoltarea se poate începe din luna aprilie când frunzele au lungimea de 30-35 cm.

Ceapa de consum - La sfarsitul lunii martie se planteaza arpagicul la 20-25 cm intre randuri si 10-12 cm între bulbi pe rand, pe terenul pregatit corespunzator. Îngrijirea consta în 4-5 prasile, udari,  stropiri cu zeama bordeleza pentru combaterea manei, precum si ruperea fustilor florali. Recoltarea cepei poate incepe cand 70% dintre frunze sunt vestede. Nu asteptati vestezirea totala, pentru a evita cresterea radacinilor suplimentare, fapt care va afecta calitatea si capacitatea de pastrare a cepei.  Recoltarea se face ziua, cand nu exista roua pe plante, pe timp uscat si cand solul este reavan. Dupa recoltare ceapa se insira intr-un loc deschis si insorit pentru uscare timp de 7-12 zile.

Usturoiul

Usturoiul (Allium sativum) este originar din Asia centrala, face parte din familia Alliacees si este o planta legumicola bienala, cu frunze lungi, plate, cu flori albe,  utilizata ca aliment si condiment. Bulbul sau, care este si principala parte comestibila, este format din mai multi catei, de culoare alba. De asemenea frunzele usturoiului sunt utilizate in domeniul culinar, in stare proaspata si atunci cand planta este tanara. Usturoiul creste pana la o inaltime de 60-90 cm. 

Cultura de usturoi se obtine prin sadirea cateilor, separati din bulbi sanatosi si bine uscati. Ca perioada de sadire,  se recomanda sfarsitul lunii septembrie pana la sfarsitul lunii octombrie, pentru ca pana la

Page 19: culturi legume.doc

sosirea frigurilor cateii de usturoi sa reuseasca sa se inradacineze dar sa nu le apara frunze. Campul destinat culturii de usturoi trebuie sa fie eliberat de orice alte culturi din familia Alliacees, cel putin timp de patru ani. Sadirea cateilor se face cu varful dinspre radacini in jos, la adincime de 4-7cm, distanta intre randuri 20-25cm si 10-12 cm distanta intre plante pe rand. Usturoiul se poate sadi si primavara incepand cu luna martie, dar in acest caz recolta va fi mai mica decat cea din cultura de toamna.

 

Lucrarile de ingrijire cuprind plivitul, udatul, protectia la boli si daunatori daca este cazul. Usturoiul este o planta rezistenta la boli si daunatori datorita proprietatilor sale anti-bacteriale. Usturoiul este foarte sensibil la insuficienta de umezeala in sol, care va duce la obtinerea bulbilor marunti si recoltelor mici. Deosebit de importante sunt udarile in primele saptamini dupa sadire (daca toamna este secetoasa), peste 2–3 saptamini dupa rasarire (primavara), si in faza aparitiei tulpinii florifere si formarea bulbilor. Udarea trebuie sa se faca dimineata, pentru a permite frunzelor sa se usuce pana la lasarea serii, in caz contrar se favorizeaza aparitia bolilor. Pentru imbunatatirea recoltei, se recomanda indepartarea tulpinilor care produc floare, pe masura aparitiei acestora. Cu 2-3 saptamini pina la recoltare, plantatiile de usturoi nu se mai uda.

 

Usturoiul se poate recolta incepand cu a doua jumatate a lunii iulie. Semnele coacerii sunt ingalbenirea frunzelor si culcarea acestora la pamant. Recoltati inainte de uscarea completa a frunzelor, deoarece bulbii pre acopti se dezgoesc de solzi si se defac in catei, lucru care duce la pierderi de recolta. Recoltarea se efectueaza pe timp uscat, bulbii scosi se scutura pe pamint, si se lasa la uscat timp de 8-12 zile. Dupa uscare se indeparteaza frunzele si radacina si se depoziteaza in spatii bine aerisite si cu temperatura constanta.

 

Varza

Page 20: culturi legume.doc

Varza (Brassica oleracea) originara din Europa occidentala, este o planta bianuala (in primul an vegeteaza iar in cel al doilea infloreste), legumicola care face parete din familia Brassicaceae. Varza este o planta destul de rezistenta la frig, suporta in faza de rasad temperaturi de -3 grade C, iar când e dezvoltata pâna la -7 grade C. Varza are insa nevoie de multa apa si lumina. După cum bine ştim, exista mai multe feluri de varza: alba, rosie, creata, chinezeasca, de Bruxelles, etc. Cele mai populare tipuri de varza de la noi sunt varza alba si cea rosie.

Rasadul de varza timpurie se obtine in rasadnite calde din seminte semanate la inceputul lunii februarie.Varza de vara se pune in rasadnite semicalde la inceputul lunii martie.Varza de toamna si cea rosie se seamana direct pe strat la mijlocul lunii mai.

Plantarea rasadurilor in gradina, pentru culturile timpurii se poate face, in martie sau inceputul lui aprilie, cu 2-4 saptamani inainte de ultimul inghet, cand rasadurie au format deja 5-6 frunze adevarate. Pentru culturile de vara plantarea se face in aprilie sau inceputul lunii mai.

 

Distantele de plantare sunt 60 de cm intre randuri si 50 cm intre plante pe rand. La plantare rasadurile se ingroapa pana la prima frunza adevarata. Dupa plantare se uda obligatoriu. Udarile ulterioare se vor face cu colum mare de apa. Lucrarile obisnuite sunt prasilele pentru spargerea crustei si combaterea buruienilor; musuroitul pe masura ce varza se dezvolta, udatul; protectia la boli si daunatori.

   

Page 21: culturi legume.doc

Perioada de timp pana la recolatare este de 60-100 de zile , in functie de soi. Recoltarea verzei se face când capatânile sunt bine indesate (se verifica prin apasare cu degetul).Pentru a prelungi perioada de recoltare este indicat sa plantati mai multe soiuri de varza. 

Incepeti recoltarea inainte ca plantele sa ajunga la maturitate. Taiati capatana cu un cutit. S-ar putea ca planta sa dezvolte alte capatani mai mici dupa ce ati inlaturat-o pe cea mare.

Vinetele

Vanata (Solanum melongena) este o specie a genului Solanum, originara din India. Este o planta anuala, care are o inaltime de 0,4-1,5 m, de obicei spinoasa, cu frunze mari, lobate, lungi de 10-20 cm şi late de 5-10 cm. Floarea este alba spre purpurie, cu o corola cu cinci lobi si stamine galbene. Fructul este unul carnos, de culoare alb, crem, rosu, violet sau negru in functie de soi, care conţine numeroase seminte mici si moi.

  Vinetele sunt plante pretentioase la caldura, apa, lumina. Pentru infiintarea culturii de vinete este necesara producerea de rasaduri, in sere solarii sau rasadnite. Semanarea pentru producerea rasadurilor se poate face incepand cu sfarsitul lunii februarie- inceputul lunii martie. Dupa aproximativ o luna de la rasarire sau in momentul in care tulpina a dezvoltat 4-5 frunze repicati rasadurile in ghivece sau cuiburi nutritive. Plantarea rasadurior in camp deschis se poate face la inceputul lunii mai cand nu mai exista aparitiei inghetului tarziu sau a temperaturior joase pe timpul noptii. Vanata este foarte sensibila la frig iar la temperaturi de sub 10ºC planta isi va scutura florile si nu va mai produce rod. 

Incercati sa respectati o distanta de plantare intre randuri de 60-70cm, iar intre plante pe rand de 30-40 cm. Inainte de plantare mocirliti rasadurile si incercati pe cat posibil sa pastrati pamantul pe radacini. Udati dupa plantare pentru a favoirza prinderea rasadului.

 

Ingrijirea culturii de vinete, presupune urmatoarele activitati:

-udarea – se face la 7-10 zile sau mai des daca temperaturile exterioare sunt foarte ridicate; -diistrugerea buruienior – pliviti ori de cate ori este necesar;-combaterea bolilor si a daunatorilor – o atentie deosebita trebuie acordata combaterii gandacului de colorado (stropiri repetate cu insecticid gen Calypso, Actara, Decis, etc) al carui atac poate compromite total cultura de vinete;

Page 22: culturi legume.doc

-ciupitul – aceasta lucrare favorizeaza ramificarea tulpinii si este necesara in cazul in care doriti sa imbunatatiti cantitatea de vinete recoltate de la o singura planta. Ciupitul reprezinta ruperea varfului de crestere dupa aparitia primelor 2 flori. In urma acestui fapt tija principala va emite 2 ramificatii. Operatiunea de ciupire poate fi repetata si dupa aparitia primelor 2 flori pe tijele secundare.-legatul de araci – in momentul in care florile incep sa formeze rod si tulpina se ingreuneaza planta are tendinta de a se culca la pamant . Pentru a preveni acest lucru leagti tulpina plantei de un arac pentru sustinere.

   

Vinetele trebuie recoltate au o culoare neagra lucioasa si sunt elastice, inainte de maturarea completa. Fructele îmbatrânite devin amare, formeaza foarte multe seminte si capta o culoare usor maronie. Pentru recoltare folositi iontotdeauna un cutit sau o foarfeca si taiati fructul cu coada cu tot.

Castravetele

Castravetele (Cucumis sativus) este o planta legumicola anuala din familia Curcubitaceae, originara din Asia si este cultivata in gradinile populatiei pentru fructele sale care se consuma atat in stare proaspata cat si prelucrata.Castravetele este o planta cu tulpina cataratoare care creste in culturi fara sustinere sau in culturi conduse pe verticala, agatandu-se pe structuri de sustinere cu ajutorul carceilor. Planta are funze mari de culoare verde inchis acoperita cu peri aspri. Fructul prezinta la unele soiuri mici tepi de culoare neagra, are forma clindrica, alungita, cu margini rotunjite, lungimi de pana la 60 cm si un diametru de 10 cm.  

Cele mai populare soiuri de castraveti sunt castravetii lungi (folositi in special pentru slate)  si castravetii cornichon (utilizati in special pentru muraturi), fiecare dintre aceste soiuri cuprinzand mai multe tipuri de hibrizi. Unele soiuri de castraveti produc doua tipuri de flori: femele si masculi. La aceste soiuri numai florile femele vor produce fructe, iar pentru aceasta este necesar sa florile femele sa fie polenizate de catre florile mascul. Exista si soiuri care produc 100%  numai flori femele, iar acestea nu au nevoie de polenizare pentru a produce fructe.

Page 23: culturi legume.doc

 

Infiintarea culturii de castraveti se poate face prin rasaduri in spatii incalzite  sau prin semanare directa in camp deschis. Castravetele este o cultura cu cerinte ridicate fata de temperatura. La o temperatura de pana la 15ºC semintele nu germineaza iar la temperaturi de 5ºC plantele pier. Semanatul pentru obtinerea rasadurior se poate face in giveci sau pe brazde la inceputul lunii martie prin folosirea a 3-4 seminte la ghiveci sau cuib. Dupa incoltirea semintelor si in momentul in care rasadul a format primul set de frunze, adevarate, pastrati numai rasadul cel mai viguros si indepartati-le pe celelealte. Acest lucru este necesar pentru a asigura rasadului ramas o dezvoltare sanatoasa si rapida. Plantarea in camp a rasadului se poate realiza la inceputul lunii mai in momentul in care a format 2-4 frunze adevarate, la distanta de 1 m intre randuri si 0,4 m intre plante pe rand. Este recomandata varianta plantarii rasadurilor in ghivece, deoarece acestea permit efectuarea transplantarii rasadurilor fara a deranja radacinile, stiut fiind faptul ca acestea sunt foarte sensibile la operatia de transplantare.

Infiintarea culturii prin semanat direct se poate face incepand cu sfarsitul lunii aprilie-inceputul lunii mai. Semanatul se face la distante de 1 m intre randuri si 15-20 cm intre plante prin utilizarea a 4- 5 seminte pe cuib la adancime de 1-1.5 cm.  Dupa ce samanta a incoltit si tulpina a format primul set de frunze adevarate pastrati numai rasadul cel mai viguros si indepartati-le pe celelealte. La culturile dirijate pe spalieri pentru o ramificare abundenta si stimularea productiei de fructe este recomandata efectuarea operatiei de „ciupire” (indepartarea varfuluid e crestere a plantei) dupa cum urmeaza: primul ciupit se face deaspura primelor 3-4 frunze iar urmatoarele 2-3 ciupiri se fac deasupra urmatoarelor 2-3 frunze noi dezvoltate pe ramificatiile nou aparute.

Lucrarile de ingrijire constau in plivit, musuroirea,  protectie impotriva bolilor si daunatorilor, ciupitul, dirijarea pe structura de sustinere, udari dese efectuate numai  la radacina intrucat vrejii pot putrezi daca baltesc in apa iar contactul apei cu frunzele poate favoriza aparitia bolilor. Intrucat castravetele contine aproximativ 96% apa, udarea trebuie efectuata mai des in timpul infloririi si formarii fructelor.

 

In functie de modul de utilizare, culegerea castravetilor trebuie efectuata in fiecare zi sau odata la doua zile intrucat acestia se dezvolta si ajung foarte rapid la maturitate. Daca veti culege castravetii la maturitate deplina sau daca vor suferi de seceta, acestia vor avea un gust amarui.

Page 24: culturi legume.doc

Ardeiul

Ardeiul (Capsicum annuum) este o specie populara a genului Capiscum si este originar din Amercia Centrala si de Sud. Ardeiul este o planta erbacee anuala, cu tulpina foarte ramificata, cu inaltimi intre 0,5 si 1,5 m. Frunzele sunt de culoare verde-inchis pe fata superioara si verde-deschis pe cea inferioara. Flori albe, separate, produc fructul, care este verde inainte de coacere, dupa care se transforma in rosu sau in functie de soi in culoarea galbena. O clasificare generala a tipurilor de ardei care se cultiva in tara noastra este urmatoarea: ardei gras, ardei iute, ardei gogosar si ardei lungi (kapia). Desi in general ardeii sunt cultivati pentru consum, anumite soiuri se pot utiliza si in scop decorativ printre florile din gradina. Culoarea fructului poate diferi de la galben, portocaliu, rosu, verde sau rosu inchis.

Ardeiul este o planta pertentioasa fata de conditiile de mediu (lumina, caldura, umiditate). Pentru a se putea dezvolta este necesara o temperatura de minim 16ºC, iar lipsa de lumina si umiditatea redusa determina florile sa nu mai produca fructe.

 

Ardeiul se cultiva prin producerea prealabila a rasadurilor in sere si rasadnite incalzite. Pentru germinarea semintelor este necesara mentinerea unei temperaturi intre 22-26 ºC in  spatiile de producere a rasadurilor iar solul trebuie sa fie in permanenta umed. In vederea obtinerii rasadurilor, semanatul se poate face incepand cu luna martie si se poate prelungi pana la jumatatea lunii aprilie in functie de soi sau de modul de esalonare al productiei.  In momentul in care rasadurile au varsta de 15-20 de zile si au format primele frunze adevarate, se recomanda repicarea la distante de 10/10 cm pentru a asigura o dezvoltare viguroasa a tulpinii.

Plantarea rasadurilor in locul definitiv se poate face cand varsta rasadurilor este de 60-65 zile iar temperatura in sol este de minim 15ºC. Ca distante de plantare a rasadurilor se recomanda pastrarea unei distante de 70 cm intre randuri. Intre plante pe rand distantele difera in funtie de soi : la ardeiul gras 20cm, la ardeiul lung 15 cm, la ardeiul gogosar 25cm, la ardeiul iute 15cm. Este de preferat sa plantati rasadurile in gradina intr-o zi noroasa sau tarziu dupa-amiaza pentru a evita ofilirea acestora. In momentul transplantarii incercati sa nu rupeti radacinile rasadului si nu scuturati pamantul de pe acestea. Este indicat sa plantati rasadurile la locul definitiv mai adanc (pana la nivelul primelor frunze) decat au fost plantate in rasadnita pentru a oferi o vigurozitate crescuta tulpinii.

Page 25: culturi legume.doc

 

Lucrarile de ingrijire urmaresc obtinerea unor recolte sanatoase si creearea conditiilor optime pentru dezvoltarea plantelor:

- distrugerea buruienilor - pliviti sau taiati buruienile cu sapa o data pe saptamana sau mai des, daca in sol exista seminte de buruieni si  acestea incoltesc rapid.- udarea – se face zilnic timp de o saptamana dupa plantare pentru a asigura prinderea rapida a rasadurilor. Pana la fructificare se uda la interval de 7 zile (mai des daca sunt temperaturi ridicate), in momentul aparitiei fructelor se uda mai des la 3-4 zile (este perioada cand ardeii au cea mai mare nevoie de apa). In perioada infloririi se evita udarea sau daca udati incercati sa nu stropiti florile, intrucat acestea se scutura si nu mai fructifica.- copilitul si carnirea – se pot aplica aceste lucrari daca doriti obtinerea unor recolte timpurii, pentru obtinerea unor fructe mai mari sau pentru a grabi coacerea acestora in apropierea toamnei.- sustinerea – in cazul in care tulpina nu a format radacini foarte puternice si se incarca cu rod, are tendinta de a se culca la pamant. Pentru a preveni acest lucru folositi pentru sustinere araci de mici dimensiuni (max 50 cm) fara a lega tulpina de arac.

Recoltarea se poate face  pentru consum curent inainte de coacerea completa sau in momentul in care fructul a devenit rosu. Culegerea se face manual, prin taierea pedunculului nu prin smulgeresau rupere, deoarece puteti rani planta.

 

Cultivarea cartofilor

 Pentru cultivarea cartofului este de preferat un teren care sa contina un pamant usor si bogat in substante hranitoare. Terenul se lucreaza din toamna efectuandu-se o aratura adanca de 25-30 cm, apoi aplicadu-se gunoi de grajd, aproximativ 15-20 tone la 5000 mp. Primavara solul se niveleaza si se ingrasa suplimentar cu un amestec de mranita si cenusa.

In vederea obtinerii de productii mari si timpurii, tuberculii trebuie sa fie sanatosi, iar la plantare este recomandat ca sa fie deja incoltiti.

Plantarea cartofilor se va face cat mai devreme, recomandat la inceputul lunii martie in zonele mai calde si in jurul datei de 15 aprilie in zonele mai reci.

Pentru protejarea culturii de brumele tarzii de primavara, se vor folosi adaposturi din folie de polietilena.

Se recomanda pastrarea unei distante de 30-35 cm pe rand si de 60-70 cm intre randuri, cuiburile facandu-se la adancimea de cca 13-15 cm. Tuberculii incoltiti se asaza cu grija pe o parte pentru a nu li se rupe coltii, cei mari putand fi taiati in doua, astfel incat fiecare parte sa aiba cate 2-3 colti. 

Page 26: culturi legume.doc

Ingrijirea culturii de cartofi

Cand lastarii au ajuns la 10-12 cm se praseste, apoi dupa 2-3 saptamani se mai face o prasila, cand se musuroiesc plantele.

Cultura trebuie udata si ingrasata suplimentar pentru a obtine productii mari, prima oara la 10-15 zile de la rasarire, apoi dupa 10-20 zile.

Pentru prima recolta se desface cu grija pamantul din jurul tufei si se culeg numai tuberculii mai mari (de marimea unui ou). Pamantul se trage la loc, se uda si se reface musuroiul pentru a se forma noi tuberculi. Este necesar sa se foloseasca numai soiuri care formeaza tuberculi cat mai devreme, dintre care mentionam: Ostara, Sirtema, Resy, Desiree, Semenic etc.