COLEGIUL TEHNIC “PETRU PONI”ONEŞTI - BACĂUAUTOR: PROFESOR MUNTEANU MARINELA

Modul 3. FENOMENE DE RISC ÎN HIDROLOGIE Specializarea: Tehnician ecologic şi protecţia mediului Clasa: a IX-a

CUPRINS

1. Definirea eroziunii eoliene

2. Factorii care determină eroziunea eoliană

3. Efectele şi consecinţele eroziunii eoliene

4. Întrebări recapitulative

Eroziunea eoliană este fenomenul prin care vântul desprinde particule

solide de la suprafaţa terenului, le transportă şi le depune la distanţe

variabile în funcţie de greutatea lor şi de intensitatea vântului.

Această formă de eroziune se manifestă în mod deosebit pe nisipuri,

soluri nisipoase şi chiar pe soluri cernoziomice cu textură nisipoasă.

În România eroziunea eoliană afectează peste 345.000 ha situate în zona nisipurilor şi solurilor nisipoase de pe terasele Dunării din Oltenia, zonele din stânga Jiului, Câmpia Bărăganului, Lunca şi Delta Dunării, litoralul Mării Negre, sudul Moldovei, Câmpia Tisei în zona de la Valea lui Mihai - Carei, Câmpia Transilvaniei, luncile râurilor interioare.

Definirea eroziunii eoliene

Cauza principală a formării vântului este diferenţa presiunii atmosferice între două regiuni. Aerul cald fiind mai uşor se înalţă producându-se un minim de presiune, locul lui va fi preluat de masele de aer din zona rece (maxim de presiune atmosferică), până când se va egala diferenţa de presiune dintre cele două regiuni.

Forţa Coriolis deviază, prin rotaţia pământului, în emisfera nordică, curentul de aer (vântul) spre vest formând aşa numita categorie a vânturilor de vest.

Formarea vântului

Intensitatea vântului depinde direct proporţional de diferenţa de presiune dintre cele două zone geografice.

Direcţia vântului este influenţată de forţa Coriolis care ia naştere prin rotaţia pământului, deviind de exemplu în emisfera nordică, vânturile spre vest.

Forţăbf

DescriereViteza,în km/h

Pe pământForţă

bf DescriereViteza,în km/h Pe pământ

0 Calm sub 1Fumul se înalţă vertical. Frunzele nu se mişcă 7 Vânt puternic 50 - 61

Toți arborii se mișcă. E greu de înaintat împotriva vântului.

1 Adiere uşoară 1 - 5

Fumul indică direcţia vântului. Unele frunze tremură. Girueta nu se orientează după vânt. 8

Vânt foarte puternic

62 - 74Unele ramuri se rup. Autovehiculele își pierd direcția.

2 Briză uşoară 6 - 11

Se simte adierea pe faţă. Girueta începe să se orienteze. Frunzele foşnesc din când în când.Pavilionul şi flamura încep să fluture uşor

9 Furtună 75 - 88Clădirile ușoare sunt afectate.

3 Vânt slab 12 - 19Drapelele fâlfâie. Frunzele se mişcă continuu. Grânele încep să se clatine.

10Furtună

puternică89 - 102

Copacii sunt scoși din rădăcină. Clădirile sunt afectate.

4 Vânt moderat 20 - 28

Se ridică praful. Rămurelele se mișcă vizibil. Grânele se ondulează. Flamura se întinde, luând o poziție orizontală.

11Furtună violentă

(tempestă)103 - 117

Clădirile sunt puternic afectate.

5 Vânt tare 29 - 38Arborii mici se leagănă. Vârful tuturor arborilor se mișcă.

12 Uragan peste 118 Clădirile sunt distruse pe scară mare.

6Vânt foarte

tare39 - 49

Se aude șuieratul vântului. Folosirea unei umbrele devine dificilă. Sârmele telegrafice șuieră.

Anexă - Treptele Scării Beaufort

Factori naturali

Dintre factorii naturali vântul are o influenţă deosebită prin viteză, frecvenţă şi durată. Pe măsură ce viteza vântului creşte se declanşează spulberarea grăuncioarelor de nisip influenţând totodată distanţa şi înălţimea la care sunt ridicate.

În ţara noastră, în zona nisipurilor şi solurilor nisipoase, vânturile

dominante bat cu viteze de 4-15 m/s şi frecvenţe mari în primăvară (martie ± aprilie) şi în toamnă (septembrie, octombrie şi noiembrie).

Vânturile au viteze şi frecvenţe mari atunci când solurile sunt lipsite de vegetaţie.

Factorii care determină eroziunea eoliană

Suprapăşunatul (procesul de păşunare intensivă) a dus la distrugerea covorului vegetal din ecosisteme. Animalele domestice ţinute pe suprafeţe limitate, prin călcarea solului, duc la tasarea acestuia şi strivirea învelişului vegetal, putând să se ajungă la dispariţia progresivă a vegetaţiei de pe anumite suprafeţe, care apoi sunt supuse treptat eroziunii şi degradării.

Despăduririle masive făcute în scopul valorificării lemnului constituie o cauză esenţială a degradării solului prin eroziune, mai ales a terenurilor în pantă.

Defrişarea pădurilor a contribuit la degradarea solurilor, la creşterea aridităţii climatului, intensificarea vânturilor şi apariţia inundaţiilor.

Eroziunea eoliană produce o serie de efecte şi consecinţe negative.

Prin spulberarea nisipului, are loc modificarea reliefului prin formarea de

riduri (ondulări) și movile, dune, câmpuri de dune (erguri).

În perioada vânturilor dominante, care au în general viteze mari, se

declanşează furtuni de nisip care pot afecta căile de comunicaţie (şosele, căi

ferate, drumuri), obiective industriale, aşezări omeneşti, colmatează canalele de

desecare şi de irigaţie, bazinele de acumulare.

1. Modificarea reliefului

2. Furtuni de nisip

Efectele şi consecinţele eroziunii eoliene

Grăuncioarele de nisip, îndeosebi la viteze mari ale vântului, lovesc părţile

aeriene ale plantelor tinere, le rănesc şi datorită traumatizării, plantele se

usucă şi pier.

3. Descoperirea seminţelor din sol

În urma semănăturilor de primăvară, spulberarea nisipului poate duce la

descoperirea seminţelor şi transportul lor odată cu nisipul, sau, dacă a avut

loc răsărirea, plăntuţele tinere pot fi dezrădăcinate şi transportate în altă

parte.

4. Traumatizarea plantelor tinere

Factori social - economici

A DESŢELENÍ - a ara adânc un teren (multă vreme necultivat sau cultivat cu plante perene) pentru a-l însămânța. DEX

Majoritatea pajiştilor sunt fâneţe care se folosesc neraţional: se păşunează foarte intens primăvara, se cosesc vara şi se păşunează din nou toamna.

Pe unele pajişti foarte degradate, situate pe terenuri plane sau slab înclinate, se impune desţelenirea şi înfiinţarea pajiştilor temporare, de la care se pot obţine producţii foarte mari şi de bună calitate.

Pe terenurile erodate se creează, de asemenea, condiţii favorabile instalării unor plante de uscăciune care imprimă un pronunţat caracter stepic pajiştilor.

În cadrul terenurilor cu soluri preponderent nisipoase, nisipo-lutoase şi luto-nisipoase în componenţa asolamentelor se măreşte cota culturilor protectoare cu 20-30%.

Plantele protectoare semănate toamna devreme în culturi ascunse sau plante ca secara, muştarul, orz, ovăz, ş. a., se încorporează în sol primăvara înainte de semănat printr-o arătură superficială.

Babele şi Sfinxul, monumente ale naturii

Babele şi Sfinxul sunt monumente ale naturii situate în Munţii Bucegi, care s-au format în urma fenomenului de eroziune eoliană, manifestat prin procese de distrugere (eroziune), transport şi sedimentare a materialului rezultat.

Cele două formaţiuni naturale sunt înconjurate de legende care vorbesc despre transformarea Babei Dochia în stană de piatră sau chiar despre locuri de reculegere ale zeului dac Zamolxe.

Ce se înţelege prin SFINX?

Babele, sunt o formaţiune stâncoasă, care în urma eroziunii eoliene, au căpătat forma de ciupercă, şi sunt situate în apropierea Sfinxului. Denumirea de Babele este dată de anumite legende populare care circulă în zonă. Se consideră că în vechime, Babele, alături de Sfinx, au fost un loc unde se practica închinarea la anumiţi zei.

Sfinxul este situat în Munţii Bucegi şi s-a format în urma eroziunii eoliene. Prima imagine a acestui megalit datează de la 1900, dar numai în 1935, profesorul Alexandru Bădăuţa a numit-o “sfinx”.

Originea numelui Sfinxului este datorată asemănării sale cu un cap uman, mai exact cu asemănarea Sfinxului Egiptean şi este situat în Munţii Bucegi la o altitudine de 2.216 m, formarea lui fiind datorată eroziunii eoliene. Format dintr-ul bloc mare de piatră ce a căpătat forma de astăzi într-un timp foarte îndelungat, Sfinxul din Bucegi măsoară 8 metri în înălţime şi 12 metri în lăţime.

La acest obiectiv turistic ajungeţi mergând pe drumul E70 Bucureşti – Timişoara, cu 3 km înainte de a ajunge în Gara de la Băile Herculane.

Sfinxul de la Topleţ reprezintă un megalit situat pe Valea Cernei. Stânca are o înălţime de 16m şi o lăţime de 8 m, putând fi uşor observată de la distanţă şi s-a format prin eroziune eoliană (datorată vântului şi ploilor), de-a lungul unei perioade îndelungate de timp.

Sfinxul din Munţii Măcinului - Dobrogea

Megalit Broasca Ţestoasă – simbol sacru, universal in legende.

Numele acestora vine de la faptul că sunt foarte erodați datorită vechimii lor, adică sunt mai roşi de timp, mai măcinați. (Munții Măcin sunt Munții Măcinați) .

http://ro.wikipedia.org/wiki/Eroziunea_solului

http://facultate.regielive.ro/cursuri/geografie/relieful-eolian-si-marin-101560.html

http://www.ecoazimut.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=66:eroziune&catid=58:e

http://www.vacanta-ta.ro/atractii-turistice/60_Statiuni-montane/103_Busteni/169_Informatii-Utile/290_Babele-si-Sfinxul.html

http://www.revistapadurilor.ro/(1)Colectia-pe-ani/(7528)Revista-Padurilor-numerele-din-1954/(7529)Revista-Padurilor-nr-1-1954/(7533)Eroziunea-eoliana

1. Atlas Magazin - Nr. 3/’97

2. Prof.dr. Dan Bălteanu - Manual de geografie, clasa a XI-a, Editura Humanitas,

Bucureşti

Atlas Supermagazin -Nr. 3/’98

3. Prof.dr. Iuliana Armas - Riscuri naturale (Cultura riscului) – Sinteze pentru

pregătirea examenului- Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Geografie, Bucureşti

4. Prof.dr. Iuliana Armas - Risc şi vulnerabilitate - Metode de evaluare în

geomorfologie, Editura Universităţii din Bucureşti, 2006

5. Grecu, Florina - Hazarde şi riscuri naturale, Editura Universitară Bucureşti, 2006

Bibliografie

Ce se înţelege prin megalit?

Un obiect uriaş din piatră;;

Nume generic dat unor blocuri mari de piatră necioplită din epoca preistorică, care constituiau, probabil, monumente funerare sau de cult . .

Întrebări recapitulative

un un leuleu cu cap uman cu cap uman..

Sfinxul este o figură mitologică, ce seamănă cu::

un cal cu cap uman;;

un un pepeşştete cu cap uman cu cap uman;;

Întrebări recapitulative