PROIECT SISTEMATICA VERTEBRATELOR

Ord.Cypriniformes

Biologia ciprinidelorINCADRARE TAXONOMICACiprinidele se ncadreaza din punct de vedere sistematicn :

-ncrengatura: Vertebrata-Subincregatura : Gnathostomata-Supraclasa : Pisces-Clasa : Osteichthyes-Subclasa : Actinopterigieni -Supraordinul : Teleostei-Ordinul :Cypriniformes -SubordinulCyprinoidei-FamiliaCyprinidaeCipriniformele(Cypriniformes) sauEventognathin clasificrile mai vechi, sunt un ordin mare de peti osoi teleostei fizostomi dulcicoli cu caractere anatomice primitive.

Au corpul acoperit cu solzi cicloizi sau, mai rar, este gola, dar niciodat nu este acoperit cu plci osoase. Capul aproape ntotdeauna fr solzi. Gura (flcile i palatul cavitii bucale) este ntotdeauna lipsita de dini. Au dini faringieni. Al cincilea ceratobranhial (un os faringian) este mrit i poart dinii faringieni anchilozai sau fuzionai cu osul. Falca superioar, de obicei, protractil. Mustile sunt adesea prezente. Razele nottoarelor sunt moi, dar primele raze din nottoarele perechi, dorsal i anal s-au transformat n spini. n mod obinuit au o singur dorsal. nottoarele ventrale n poziie abdominal. nottoarea adipoas absent (cu excepia unor cobitoide).

Vezica nottoare comunic cu esofagul. Aparatul lui Weber (un ir de oscioare, ce leag vezica nottoare de ureche intern) este prezent. Stomacul este lipsit de cec, intestinul lipsit sau, mai rar, prevzut cu un numr redus de apendice pilorice. Conul arterial lipsete ntotdeauna. Ovarele se continu cu oviductele.

Craniu este platibazic. Premaxilarele au un proces ascendent. Kinetmoidul (un os median ntre procesele ascendente ale premaxilarelor) prezent. Maxilarele sunt prezente n falca superioar cel puin la formele primitive. Oasele parietale nu sunt concrescute cu supraoccipitalul. Mezocoracoidul este prezent n centura scapular. Simplecticul i subopercularul prezente. Oasele operculare i razele branhiostege bine dezvoltate. Au trei raze branhiostege. Parapofizele n general nu sunt unite cu vertebrele.

Sunt de cele mai multe ori peti omnivori. Cipriniformele sunt rspndite n apele dulci din zonele tropicale, subtropicale i temperate, din aproape toate continentele; sunt absente n Australia i America de Sud. Cea mai mare diversitate este n Asia de sud-est. Cipriniformele au aprut n jurasicul superior, derivnd din clupeidele vechi. Au aprut iniial n apele dulci, tropicale, de unde cipriniformele au ptruns i n alte ape. Au o importan economic mare. Se pescuiesc n cantiti mari (crapul, babuca, pltica). Unele specii sunt peti de acvariu populari.

Ordinul cipriniformelor cuprinde 11-13 familii, 321 de genuri, i aproximativ 3268 de specii.

Familia Cyprinidaese caracterizeaza, n mod specific, prin mediul de viata dulcicol si prezenta aparatului Weber (modificarea primelor 4 vertebre pentru a face legatura ntre vezica gazoasa si urechea interna).

Ciprinidele au forme si marimi diferite, iar corpul este acoperit cu solzi n totalitate, partial sau deloc, functie de rasa. Au o singura dorsala, ventralele au o pozitie abdominala, caudala este scobita, notatoarele au radiile moi, doar unele au cte o radie osoasa si uneori zimtata.

Linia laterala este completa. Vezica cu aer bine dezvoltata si vascularizata. Oasele faringiene bine dezvoltate, cu dintii dispusi pe 1-3 rnduri. Gura este prevazuta, la unele specii, cu mustati care au rol senzorial, tactil si gustativ servind n special la cautarea hranei.

Ciprinidele sunt euriterme, formele adulte suportnd temperaturi n intervalul 1-35oC . Suporta variatii importante si frecvente ale temperaturii apei.

Ciprinidele cultivate suporta bine variatii mari ale continutului apei n oxigen solvit. Uneori, variatiile zilnice ale oxigenului solvit, vara, n perioade de nflorire a apei, sunt de pna la 8 mg / l. De asemenea, n anumite conditii, suporta pe perioade de mai multe ore (vara) sau zile(iarna) concentratii ale oxigenului solvit de numai 0,5 - 1 mg / l. Valoarea pH-ului apei poate oscila ntre 5 si 9 fara a provoca mortalitate.Regimul alimentar este divers, cuprinznd aproape toate nivelele trofice din helestee: detritus, bacterii, zoobentos, fitoplancton, zooplancton, macrofite si, n situatii rare, chiar pesti.Lungimea intestinului este de pna la 15 ori lungimea corpului.Ritmul de crestere difera n functie de specie, respectiv vrsta si nivelul nutritiei. La nivel mondial, ciprinidele cuprind un foarte mare numar de specii si n cadrul fiecarei specii un foarte mare numar de exemplare. Ciprinidele reprezinta la nivel global 20 % din speciile existente n apele continentale si aproape 50 % n Europa si Asia.

Productia de ciprinide la nivel mondial depaseste 6 milioane de tone (salmonidele reprezinta cca. 0,6 milioane tone), cele mai cultivate fiind speciile ntlnite si n Romnia (tab. 6).Tab. 6. Productia de ciprinide la nivel mondialNr.crtSpeciileNumar de tari producatoareProductie(to)Principala tara producatoare

Tara%

1Cyprinus carpio (crap)481.184.000China57

2Hypophthalmichthys molitrix (snger)111.462.000China99

3Aristichthys nobilis (novac) 9694.000China98

4Ctenopharyngodon idella (cosas)131.063.000China97

5Carassius carassius (caras) 5223.000China96

6Alte specii1.501.000India77

TOTAL6.127.000

Cyprinus carpio L.(crap comun)Crapul traieste n ape dulci, continentale, uneori n ape usor salmastre. Repartitia geografica este extrem de extinsa, ntlnindu-se n toate continentele. n mod natural, crapul comun se ntlneste n Europa, Asia, Africa si lipseste din America de Nord, America de Sud, Madagascar si Australia, aici fiind aclimatizat n sec. XIX-XX

Crapul comun prezinta urmatoarele caracteristici morfofiziologice: in functie de vertebre: (33) 34-35 (38), din care:cervicale: 3dorsale: 11 (10-12)lombare: 6 (4-7)caudale: 16 (15-17)Mustati: 4, apar la vrsta de 25 de zile si ajung la lungimea de 2-3 cm

naltimea maxima a corpului este pe verticala insertiei dorsalei si reprezinta 22,2 - 41,5% din lungimea corpului la formele salbatice si 35 - 60% la unele forme de cultura.Grosimea corpului reprezinta 13,5 - 22,5% din lungime.Lungimea capului reprezinta 21,5 - 27,5% din lungimea corpului; la rasele selectionate capul este evident mic n raport cu dimensiunile corpului.Ochii sunt situati n jumatatea anterioara a capului si diametrul lor reprezinta 2,5 - 4,5% din lungimea corpului.Gura este terminala sau subterminala, cu buze ntregi, de grosime medie.Lungimea pedunculului caudal reprezinta 18,0 - 23,5% din lungimea corpului, iar naltimea acestuia 11,0 - 13,8%.Distanta predorsala 42,0 - 48,5%, lungimea dorsalei 35,5 - 45,5%, lungimea pectoralei 15,5 - 21%, lungimea ventralei 14,5 - 20,0%.Corpul este acoperit cu solzi asezati n rnduri regulate, la crapul salbatic; unele rase de cultura au corpul partial sau n totalitate nud.Partea dorsala are culoarea cenusie-negricioasa, laturile aurii-ruginii si partea ventrala galben-deschis. Irisul este auriu. Culoarea este variabila, functie de vrsta si mediul n care traieste .Crapul este putin exigent fata de calitatea apei. Cantitatea optima de oxigen solvit n apa este de 5-7 mg/l, minima este de 2-3 mg/l, supravietuieste la 1 mg/l si concentratia letala este de 0,1-0,5 mg/l. Este tolerant la variatii ale pH-ului n limitele valorilor 5-9, dar este sensibil la concentratii mici de amoniac sau azotiti.Atunci cnd temperatura apei scade sub 10oC, activitatea crapului se reduce considerabil, iar la temperaturi mai mici de 7-8oC intra n repaosul de iarna (hibernare). ntotdeauna crapul si "construieste" asa-zise "vetre de iernare" sapate n ml pe care nu le paraseste n tot cursul iernii dect daca este n pericol.Reproducerea crapului are loc primavara la sfrsitul lunii aprilie - nceputul lunii mai, la temperatura apei de 16-18oC.Ovogeneza este influentata de temperatura apei, nivelul nutritiei, calitatea mediului si numarul zilelor nsorite.Crapul ajunge la maturitate sexuala la vrsta de 3-4 ani n functie de clima, hrana si calitatea mediului (oxigen, pH, minerale, substante organice etc.). Prolificitatea depinde de rasa, vrsta si conditiile de crestere si este cuprinsa ntre 100.000-200.000 icre / kg greutate vie. Ovarul femelelor , in stadiul V de dezvoltare, reprezinta 18 - 22 % din greutatea corporala totala. Ovarul masculilor, in stadiul V de dezvoltare , reprezinta 12 - 15 % din greutatea corporala totala si 1 cmc de sperma are 18 - 24 mil. spermatozoizi la 1 cmc.

Icrele sunt sferice, au diametrul de 1,4 - 1,8 mm si sunt nvelite ntr-o membrana lipicioasa cu care adera la substrat, vegetatia proaspat inundata.Lichidul spermatic are culoarea alba si vscozitatea smntnii; 1 cm3contine 18 - 24 mil. spermatozoizi (POJOGA, 1977, pag. 23).n apa, icrele se hidrateaza rapid marindu-si volumul, iar spermatozoizii devin mobili. Spermatozoizii au viabilitate cca. 3 minute activi sunt numai 1 minut. Viabilitatea lor este influentata foarte mult de pH (optimum = 8,3). Icrele nefecundate mor n 8-10 ore.Incubatia dureaza 90 - zile.Hrana crapului este diversa si difera mult n functie de vrsta: la 3-5 zile consuma alge unicelulare, rotifere, nauplii, la 5-15 zile consuma rotifere si zooplancton, iar dupa aceasta vrsta consuma zooplancton, viermi, larve de insecte, crustacee sau moluste, perifiton, detritus, resturi de plante acvatice si furaje.

CARASUL ( Carassius Auratus Gibellio )

Denumire in engleza:Crucian carp.Denumiri populare:Caras, carasa. Este cel mai cunoscut i rspndit pete de ap dulce din Romnia. El face parte din clasa Actinopterygii, ordinul Cypriniformes, familia Cyprinidae.

Descriere Atata greutatea cat si dimensiunile sunt evident influentate si de bogatia hranei. Dimensiunile obisnuite ale carasului sunt de 10 -15 cm cu 80 -150 g, ajungand pana la 1,5 - 2 kg in mod exceptional. In crescatorii si in Delta Dunarii greutatea obisnuita este ceva mai mare, de 500 - 800 g, rareori apar exemplare care sa depaseasca aceasta greutate. Culoarea carasului este in general verzui-cenusie pe spate, cu lateralele argintii-galbui si burta alba. Coloratia solzilor carasului, depinde de apa n care triete, mergand de la argintiu spalacit in rauri cu apa limpede, la cenusiu-verzui, masliniu sau verde in apele pline de vegetatie si spre negruin apele maloase. In anumite conditii s-au descoperit forme rosiatice sau chiar aurii, rosiatice si in salbaticie, se pare ca PH-ul apei influenteaza foarte mult culoarea acestui peste. Capul este scurt, forma gurii este obtuza, cu buze subtiri, fara mustati, criteriu sigur de deosebire fata de crap pentru necunoscatori. Unii hibrizi de crap cu caras au un inceput de mustati. Peritoneul este negru, ca la scobar. La jumatatea primei radii tepoase din inotatoarea dorsala se disting 10-11 zimti mici. Aceeasi radie din inotatoarea de sub coada este prevazuta cu 13-14 zimtisori minusculi. Corpul este acoperit cu solzi mari si grosi, bine fixati in tecile lor. Corpul carasilor care traiesc in ape statatoare, este mai scurt decat al celor din apele curgatoare. Carasul este un peste cu dezvoltare lenta. Este gresita deci conceptia potrivit careia el poate fi crescut rentabil pe langa crapii din crescatorii. Carasul consuma hrana naturala, precum si nutretul destinat crapului, valorificandu-l insa mult mai putin eficient sub aspectul ritmului de crestere. Ritmul de dezvoltare al carasului in apele din Romania

Varsta (ani) Lungimea (cm) Greutatea (g) 1 5-8 10-15 2 10-15 80-150 3 15-25 150-300

Origine Carasul este originar din Asia de nord. De aici a ajuns in China, unde a fost selectionat indeosebi pentru obtinerea unor varietati de ornament ( carasii cu voal pe care ii intalnim in acvarii). A fost introdus in Europa mai intai ca peste decorativ, apoi ca peste argintiu in bazinul Dunarii, Rinului. Nu se stie clar daca rapandirea sa ca forma argintie este adaptarea la mediul European (aici a fost introdus prima data dupa China) sau a fost adus ca forma gata adaptata (argintie).

Raspandire Traieste in toata Europa si Asia de nord. La noi in tara se intalneste in aproape toate baltile, lacurile si raurile de ses si de campie, in Dunare si Delta Dunarii. Raspandirea lui extraordinara se datoreaza rezistentei deosebite la poluare, lipsa oxigenului si limite ale PH-ului pe care putini pesti le suporta. Vara, cand alti pesti nu mai musca, carasul este cel care poate salva o partida de pescuit. Poate trai zile intregi in ape scazute, doar in noroi, rezista uimitor de mult fara hrana si se adapteaza cu usurinta la orice fel de conditii de hranire Carasul este un peste care rezista si scos din apa, mai multe ore, mai ales daca este invelit intr-o carpa uda si nu i se usuca solzii. Nu o data carasii adusi acasa la sfarsitul zilei de pescuit si pusi intr-un vas cu apa reincep sa inoate.

Hrana Se hrnete cu larve, crustacee, vegetaie, molute, icre, toate pot fi mancate de acest peste. Desi varietatea de hrana difera de la o apa la alta (delta, balti, rauri, lacuri de munte) carasul nu are nici o problema in a se hrani.

Inmultire Se realizeaza primavara, cand apa atinge 8-10 grade, cam in aceeasi perioada cu crapul. Depunerea icrelor dureaza pana la sfarsitul verii in 2-3 serii. La aceasta specie toate exemplarele peste 2-3 ani sunt femele, exemplarele mascul suferind dupa aceasta varsta fenomenul de transformare in femele (ginogeneza). Se imperecheaaza cu alti pesti din familia ciprinidelor, urmasii fiind intotdeauna carasi. Carasul depune 150000-400000 boabe de icre galbui, cu diametrul de 1,5 mm. Printre exemplarele de caras, rar gasim cate un mascul, icrele depuse de femele fiind fecundate si de crap sau alte specii de pesti

Aspecte negative Departe de a fi un peste folositor, carasul are tendinta de a destabiliza mediul in care se adapteaza, astfel, se pare, ca el este direct raspunzator de disparitia endemicei caracude, in arealul careia a intrat. Motivele sunt multiple, concurenta la hrana, carasul fiind mult mai indrazanti si mai rapid, depunerea incrucisata in urma careia nu au rezultat decat carasi etc. In Delta Dunarii s-a observat chair fenomenul de urmarire a femelelor de crap de catre masculii de caras si varsarea laptilor peste icrele crapilor sau chiar mancarea icrelor de crap. In apele de munte este o adevarata pacoste, odata intrat intr-un lac de munte carasul distruge in cativa ani populatia de salmonide. Este bine stiut ca pastravii depun icrele toamna iar puii ies in primavara, ei bine, cat este iarna de lunga cardurile de carasi umbla neostenite in cautarea icrelor pe care le mananca.

BIBLIOGREAFIEhttp://didactic.ecologia-la-sibiu.ro

Zoologia Vertebratelor(Z.matic-M.teodoreanu; Ed.didac Si Pedag. 1966)

Zoologia vertebratelor -M. Teodorescu, Z. Matic.

http://www.crap.ro/pagina/74/321/2/avatul.html

http://ro.wikipedia.org

PAGE 2