1

ELEMENTE DE TEORIEA LITERATURII ROMÂNE

Material redactat de elevulPINTEA RAREȘClasa a XI-a A

2

Genurile şi speciile Literare

Genul liricGenul liric cuprinde operele literare în care sunt exprimate direct (spre deosebire de genul epic) gândurile,

ideile și sentimentele autorului prin intermediul eului liric. În genul liric domină viziunea și transfigurarea

artistică, autorul apelând la tehnici aludive si asociative, creând un univers de mare forță de sugestie ce se

adresează sensibilității cititorului. Este, din acest motiv, genul literar al discursului subiectiv, exprimând

sentimentele prin intermediul figurilor de stil și al simbolurilor. De obicei, discursul genului liric este la

persoana întâi, dar este folosită și persoana a II-a.

Termenul liric vine de la denumirea instrumentului muzical numit lira. Aceasta era însemnul lui Apollo, zeul

luminii, al muzicii și al poeziei la greci. În Grecia Antică s-a folosit pentru scrierea textelor poetice cu criteriu

formal, și anume acompaniamentul de liră. De abia în epoca modernă, poezia lirică a ajuns să însemne

creație literară ce exprimă sentimente sau atitudini. Treptat, lirismul s-a identificat cu poezia, supusă unor

mijloace formale cum sunt versul, stofa, ritmul sau rima.

In literatura contemporană nu se mai poate vorbi de o asociere între genul liric si poezie, existând și opere

lirice în proză. Mai mult chiar, în cadrul poeziilor se distinge un amestec al lirismului cu epicul și există o

tendință de distrugere a regulilor rigide de versificație.

Specii ale genului liric

Elegia-este un poem liric al cărui ton e adesea tandru, trist și melancolic. În secolul al XV-lea, elegia

tindea să dobândească un caracter filozofic.

Oda- este un poem cântat la vechii greci. La moderni, poem liric de înaltă inspirație, compus din strofe

simetrice. Asemenea cântecelor corului, oda avea o compoziție triagică. (exemple Victor Hugo, Puskin)

Pastelul-este un termen provenit din limba germana semnificând pictura cu creioane moi. De la pictura

în pastel termenul s-a extins în literatură, definind delicatețea unei descrieri lirice. (exemplu Vasile

Alecsandri - creatorul acestei specii prin ciclul "Pasteluri")-exista ca specie doar in literatura română

Meditația-(filozofică) este o specie a genului liric în versuri în care e descris un fenomen din natură ale

cărui concluzii devin valabile și pentru oameni. (exemple Grigore Alexandrescu, "Meditație", Mihai

Eminescu)

Satira-este o operă în general în versuri,(exemple Grigore Alexandrescu, "Satira. Duhului meu")

Pamfletul-este o specie a genului liric în care sunt criticate defectele unei persoane, societății cu

intenția îndreptării. Poate fi în proză sau în versuri. (exemple Ion Heliade Rădulescu, Grigore

Alexandrescu).

Sonetul-este o piesă lirică alcătuită din paisprezece versuri cu aceeași măsură dispusă în două

catrene cu rimă îmbrățișată. Este o poezie cu formă fixă cea mai frecventată. (exemple Dante,

Petrarca, Leonardo da Vinci, Michelangelo etc.)

3

Rondelul-este o poezie cu formă fixă alcatuită din trei catrene și un vers izolat. Versurile unu și doi sunt

identice cu versurile șapte și opt. (exemple Alexandru Macedonski prin "Poema rondelurilor")

Gazelul-este o poezie cu formă fixă alcatuită din strofe cu două versuri; originară din literaturile

orientale, ajunge în Europa la începutul secolului al XIX-lea. (exemple George Coșbuc, Mihai

Eminescu, Goethe)

Glosa-s-a născut în Spania secolului al XV-lea. Este o specie a genului liric cu formă fixă. Prima strofă

este alcătuită din patru, șase, sau opt versuri ce conțin tema de bază. Fiecare vers e comentat într-o

strofă specială de aceeași mărime cu prima. Ultima strofă o reproduce pe prima cu ordinea inversată a

versurilor. (exemple Mihai Eminescu, „Glossa”)

Romanța-are un aspect erotic, sentimental, duios, melancolic . Este dedicat celibrării faptelor istorice

vetejești , sau conțin exclamații ori chemări.

Imnul-este un cântec de preamărire a divinității, conține cuvinte de importanță națională și are un

caracter solemn.

Genul epicGenul epic cuprinde acele opere literare în care ideile și sentimentele autorului nu sunt transmisedirect, ca în cazul genului liric, ci indirect, prin intermediul acțiunii și al personajelor. Genului epic îicorespunde, ca mod de expunere, narațiunea.

- intr-o opera epica exista un narator(povestitor),exista personaje(participanti la actiune) si existaactiune(desfasurarea intamplarilor intr-o anumita ordine;

- modul de expunere predominant al operelor epice este narațiunea;

- cuprinde totalitatea operelor epice populare sau culte;

- este genul literar care cuprinde texte în proză sau în versuri, în care un narator povestește ceva;

- elementele definitorii ale operei epice sunt: naratorul, acțiunea, personajele, preponderențanarațiunii ca mod de expunere;

- autorul este persoana care imaginează și scrie un text;

- naratorul este vocea care relatează întâmplarile.

Specii ale genului epic:Genul epic este reprezentat prin numeroase specii literare:

În versuri:▪ Balada-lat. ballare, pe filieră provensală, ballada – „dans“ / „cântec“; cf. fr. ballade) este o specie

a genului epic înfățișându-se ca un amplu poem narativ, fără a exclude și unele accente lirice, unde, îngeneral, se proiectează un eveniment eroic, având protagoniști, fie din timpuri istorice, fie din vremurilegendare, mitice, sau fantastice, fie din realitatea imediată.

▪ Legenda-O legendă (din latină legenda înseamnă „lucruri de citit”) este o povestire fantastică cuelemente istorice reale transmisă prin forma orală. Legendele combină fapte reale cu întâmplăriimaginare, atât cele posibile cât și cele complet ireale. Ele au servit de obicei pentru a explica genezasau producerea unor fenomene sau evenimente.Legenda este o naratiune populara in proza sau inversuri in care realitatea si fictiunea se impletesc.

4

▪ Epopeea- este un poem epic de mari dimensiuni, în versuri, în care se povestesc fapte eroice,legendare sau istorice, ale unui singur personaj, ale unui grup de oameni sau ale unui popor,dominate adesea acțiuni cu totul ieșite din comun care se petrec în locuri stranii și depărtate,personaje extraordinare și/sau supranaturale. Cuvântul epopee provine din cuvântul epos semnificândo producție epică de mare amploare.

Epopeile se numără printre cele mai vechi opere literare care au supraviețuit până în zilele noastre.Ele au contribuit substanțial la formarea culturilor vechi, incluzându-le pe celeale Sumerului, Greciei și Romei antice. Acestea, la rândul lor, au influențat puternic tradițiile culturaleale civilizațiilor ulterioare reverberând semnificativ până în prezent.

▪ Fabula- este o scurtă povestire alegorică, care aparține genului epic, de obicei în versuri, în careautorul, personificând animalele, plantele și lucrurile, satirizează anumite moravuri, deprinderi,mentalități sau greșeli cu scopul de a le îndrepta. Ea are următoarea structură: povestirea propriu-zisăși morală. Figura de stil folosită de obicei este personificarea.

În proza:▪ Anecdota- este o povestire scurtă care narează un incident interesant sau amuzant, o scurtă

poveste a unui eveniment curios. O anecdotă este întotdeauna bazată pe evenimente reale, unincident cu oameni reali cu personaje în locuri reale. În timp ce altele sunt pline de umor, anecdotelenu sunt glume, pentru ca scopul ei principal nu este pur și simpu de a provoca râsul, dar exprimă unfapt mai general ca nuvela în sine, sau pentru a forma o anumita trăsătură de caracter sau e cufuncția de o instituție, astfel încât sa se lipească de esența sa. Monologuri scurte care încep cu "Unprofesor cere elevilor săi ..." va fi o glumă. Un monolog scurt care începe cu "Odată ce un profesor acerut Carl Friedrich Gauss..." va fi o anecdotă. O anecdotă este astfel mai aproape de pilda povestirii,personajele himerice și figuri generice umane, dar se distinge de parabola prin specificul său istoric. Oanecdotă nu este o metaforă nici nu are morală, care apare atât in parabolă cât și în fabulă.▪ Autobiografia- (provine din limba greacă, fiind format din

prefixul auton, auto, bios, viață și graphein, a scrie) e o relatare sub forma unei povești, așa cum s-aîntâmplat, scrisă și prezentată la persoana întâi. Termenul de "autobiografie", folosit în sens modern,datează doar din secolul al XVIII-lea, dar forma este, desigur, mult mai veche .▪ Basmul- din sl. basnŭ: născocire, scornire), numit și poveste, este alăturide povestire, snoavă și legendă, una dintre cele mai vechi specii ale literaturii orale, semnalată încădin antichitate, răspîndită într-un număr enorm de variante la toate popoarele.▪ Mitul- Mitul este o povestire fabuloasă care cuprinde credințele popoarelor (antice) despre

originea universului (cosmogeneză) și a fenomenelor naturii, desprezei și eroi legendari. Mitulimplică fiinte spirituale, precum Dumnezeu, înger sau demoni, si personaje fantastice ca de exemplu:oameni-animale, precum și existența unei alte lumi.▪ Nuvela- este specia genului epic în proză, cu un singur fir narativ, urmărind un conflict unic,concentrat; personajele nu sunt numeroase, fiind caracterizate succint, în funcție de contribuția lor ladesfășurarea acțiunii. Nuvela prezintă fapte într-un singur conflict, cu o intrigă riguros construită,accentul fiind pus mai mult pe definirea personajului decât pe acțiune.Ea e o narațiune în proză, maiscurtă decât un roman și mai lungă decât o povestire. Conține de obicei puține personaje care suntînsă construite pe câteva linii principale. Ea are o naratiune ceva mai concentrata, personaje maiputine, drama mai putin complicata decât un roman.▪ Povestirea- este o specie a genului epic, în proză, în care se relatează fapte din punctul devedere al unui narator, care este martor sau participant (sau ambele variante) la evenimentul povestit.Povestirea este de obicei de mică întindere, relatează un singur fapt, are personaje puține, iarinteresul cititorului se concentrează asupra situației narate.▪ Reportajul-este o specie publicistică, care în baza unor date, culese la fața locului, informeazăopinia publică asupra problemelor de interes general sau ocazional constatate, cât mai real șinepărtinitor.▪ Romanul- este specia genului epic, în proză, de mare întindere, cu o acțiune complexă ce sepoate desfășura pe mai multe planuri, cu personaje numeroase a căror personalitate este bineindividualizată și al căror destin este determinat de trăsăturile de caracter și întâmplările ce constituie

5

subiectul operei. Specia literară apare odată cu burghezia, iar primele romane se adresau mai curândunui public feminin.▪ Schiţa- este o operă epică, în proză, de dimensiuni reduse, cu o acțiune restrânsă la careparticipă un număr mic de personaje, surprinse într-un moment semnificativ al existenței lor.Schița are un caracter dramatizat, de foarte multe ori dialogurile pot fi mai importantedecât narațiunea propriu-zisă. Acțiunea schiței se desfășoară pe o durată scurtă și are loc, în general,într-un decor unic. Personajul principal este caracterizat într-o manieră stilizată, construcția sa fiindrealizată din perspectiva unei trăsături interioare.

Figurile de stil▪ Epitetul-este figura de stil constând în determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv,

adverb etc., menit să exprime acele însușiri ale obiectului care înfățișează imaginea lui așa cum sereflectă în simțirea și fantezia scriitorului.Ex:- „[...] și părinții, și frații, și surorile îmi erau sănătoși.“ (I. Creangă, Amintiri din copilărie)

▪ Metafora-este figura de stil prin care se trece de la sensul obișnuit al unui cuvânt la alt sens, prinintermediul unei comparații subînțelese. Procesul de realizare a metaforei constă în „punereasemnului identității între două obiecte diferite (lucruri, ființe, persoane) prin numele lor, pe baza uneianalogii“.Ex:- ,,Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă,Prin care trece albă regina nopții moartă.” —Melancolie, Mihai Eminescu

▪ Repetiţia-constă în reluarea unui cuvânt sau a unei expresii în diferite poziții ale enunțuluiEx:- Au năpustit în biroul directorului angajații, angajați care nu și-au primit salariile de trei luni.

▪ Inversiunea-constă în răsturnarea cuvintelor în propoziție, pentru a pune în evidență un anumittermenEx:- Desteptul copil a luat nota 10.

▪ Comparaţia-este una dintre cele mai frecvente figuri de stil și constă în alăturarea a doi sau maimulți termeni cu scopul evidențierii primului termen.Dar nu se poate scrie decat sub forma epitetuluipersonificator pentru a se alatura figurii de stil.Ex:- : „Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic“ (M. Eminescu, Călin - file din poveste)

▪ Personificarea-este figura de stil (procedeul artistic) prin care lucrurilor, obiectelor li se atribuieînsușiri umane (exemplu: norii plâng; soarele râde; stelele clipesc; păsărelele șoptesc; vântul aleargă;sălciile triste; pisica vorbește lin).

▪ Hiperbola-este un procedeu artistic prin care se exagerează intenționat, mărind sau micșorînd,trăsăturile unei ființe, ale unui lucru, fenomen, sau eveniment, pentru a-i impresiona pe cititori.Ex: "Gigantică poartă-o cupolă pe frunte," ( G.Coșbuc "Pașa Hassan")

▪ Antiteza-este o figură de stil care constă în opoziția dintre două cuvinte, fapte, personaje, idei,situații. În creația lui M. Eminescu antiteza apare și în formularea unor titluri: Venere și Madonă, Îngerși demon, Împărat și proletar.Ex:- „Ea un înger ce se roagă – El un demon ce visează;

▪ Enumeratia-constă în prezentarea succesivă a unor fapte sau aspecte. Relația ce se stabileșteîntre termenii enumerării este una de coordonare.Ex:- Fata asta este și inteligentă, și frumoasă, și harnică, și tot ce-ți poți dori.

6

Curente literare

▪ Clasicismul-Clasicismul este individualizat prin caracteristici precum: rațiunea dominăsentimentele, caracterul moralizator acordând importanță unor specii literare corespunzătoare (fabula,satira, comedia, tragedia), personajele sunt caractere: caracterul avarului (Arpagon), unitate de timp,loc și acțiune (un singur cadru, timp scurt, maxim 24h, un singur plan), exces de pudoare, rafinament,personaje oneste, morale.

Se mai pot desprinde și alte trăsături ale operei: simetria și echilibrul compoziției, concizia și rigoareaunor exprimări care capătă uneori caracter de sentință... Termenul comportă sensuri largi, exprimândo atitudine estetică fundamentală ce se caracterizează prin tendința de a observa fenomenele încontextul universului și de a le închega într-un sistem proporțional și armonios, corespunzătorfrumosului și concordant cu norme rationale care impun tipuri model, perfecțiunea, idealul. Curentul sedefinește ca o mișcare artistică și literară care promovează ideile de echilibru și armonie a ființeiumane, constituite în modele durabile și care se pot regăsi în timp.

Curentul clasicismului, definit ca atitudine estetică fundamentală de observare și realizare a unuisistem armonios, stabil, proporțional, dominat de elementele frumosului, în concordanță cu normespecifice (cele trei unități în dramaturgie), tinde spre un tip ideal, echilibrat, senin, al perfecțiuniiformelor. S-a manifestat în toate artele – literatură, pictură, muzică, arhitectură. Trăsături: regula celortrei unități în dramaturgie (de loc, timp, acțiune); puritatea genurilor și a speciilor literare; întâietatearațiunii; imitarea modelelor greco-romane; cultul pentru adevăr și natural (în literatură), infrumusetareași innobilarea naturii (în pictură); promovarea virtutii – propunând un tip ideal de om virtuos,multilateral, complet (țip social – excepțional, unic – un model); natură se subordonează idealuluiuman – caracter moralizator. Cultivă trăsături distincte – curajul, vitejia, generozitatea sau lașitatea,avariția, naivitatea. Puritatea stilului, sobrietatea, stil înalt nu amestecul de stiluri. Prin extensie,termenul se folosește și pentru a denumi perfecțiunea, armonia.

Reprezentanți: Titu Maiorescu. George Călinescu, Eugen Lovinescu

▪ Modernism- este o mișcare culturală, artistică și ideatică care include artele vizuale, arhitectura,muzica și literatura progresivă care s-a conturat în circa trei decenii înainte de anii 1910 - 1914, cândartiștii s-au revoltat împotriva tradițiilor academice și istorice impuse și considerate standard alesecolelor anterioare, începând cu cele ale secolului al XIV-lea și culminând cu rigiditatea și "osificarea"academismului secolului al 19-lea.

Unii istorici ai artei împart secolul al XX-lea în perioada modernă și cea postmodernă, pe când alții levăd ca două perioade ale aceleiași ere artistice. Prezentul articol prezintă mișcarea care a început lafinele secolului al XIX-lea; pentru arta după anii 1970, vedeți articolul desprepostmodernism.

Reprezentanți: Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu

▪ Simbolism-a fost o mișcare artistică și literară de la finele secolului XIX, care seopunea naturalismului și parnasianismului, potrivit căreia valoarea fiecărui obiect și fenomen din lumeaînconjurătoare poate fi exprimat și descifrat cu ajutorul simbolurilor; mod de exprimare, de manifestarepropriu acestui curent

Adesea se consideră că poeți ca Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud și Paul Verlaine fac parte dinacest curent, dar Stephane Mallarmé e cel care îl încarnează cel mai bine în poezie.

7

Definit în sens strict, simbolismul reprezintă un cerc literar restrâns din care făceau parte poeți cum arfi Stuart Merrill, Albert Samain și Jean Moréas. Ultimul a publicat manifestul mișcării în 1886, înziarul Le Figaro.

Reprezentanți: Dimitrie Anghel, G. Bacovia, Ion Minulescu

▪ Realism-Curent în artă și în literatură care promovează înțelegerea adâncă și redarea realitățiiobiective în trăsăturile ei tipice. ♦ (În ideologia marxistă) Realism socialist = concept esteticdesemnând tipul de artă care își propune reflectarea veridică, istorică concretă a realității îndezvoltarea ei. ♦ Noul realism = curent artistic mărturisind predilecție pentru folosirea nemijlocită aobiectelor aflate în preajma artistului (afișe decupate, fragmente de fotografii sau texte, tuburi deculoare etc.), care se aplică prin lipire pe tabloul-obiect. ♦ (Curent) Atitudine care ține seama derealitate; simț al realității. 2. Concepție opusă idealismului subiectiv prin teza conform căreia lumeaexternă are o realitate independentă de subiectul cunoscător. [Cf. fr. réalisme].

Reprezentanți: Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu

▪ Literatura antică- a fost scrisă începând cu apariția scrisului (3000 î.Hr. - apariția scrieriicuneiforme) și până la sfârșitul secolului al V-lea (mai precis 476 d.Hr., când are locprăbușirea Imperiului Roman de Apus).

Reprezentanți: Vergiliu , Horaţiu, Titus Livius

▪ Literatura medievală- este un subiect extins care include toate lucrările scrise în Europa șirestul lumii în Evul Mediu (aproximativ din secolul al V-lea până în secolul al XV-lea). Literatura înacest timp includea lucrări seculare și religioase. Ca literatura modernă, studiul literaturii medievaleeste unul complex și bogat, literatura în acel timp fiind destul de variată, de la lucrări sacre religioasepână la lucrări chiar excesiv de vulgare.

Reprezentanți: Dante Alighieri, Caedmon

▪ Baroc- desemnează simultan o perioadă în istoria europeană dar și un curent artistic care a fostgenerat în Roma, Italia, în jurul anilor 1600, migrând și fiind relativ rapid asimilat în celelalte țări șiculturi europene, de unde a migrat apoi și în cele două Americi dar și în alte părți ale lumii. Stilulbaroc se regăsește clar reprezentatîn arhitectură, dans, filozofie, mobilier, muzică, literatură,pictură, sculptură și teatru.

Reprezentanți: Heinrich Scultz, Georg Philipp Teleman, Georg Friederich

▪ Iluminism- numit și Epoca Luminilor sau Epoca Rațiunii este o mișcare ideologică șiculturală, antifeudală, desfășurată în perioada pregătirii și înfăptuirii revoluțiilor din sec. XVII-XIX înțările Europei, ale Americii de Nord și ale Americii de Sud și având drept scop crearea unei societăți„raționale”, prin răspândirea culturii, a „luminilor” în mase (cf. Carp Maxim). Iluminismul este o replicăla adresa barocului, care încearcă să înlăture dogmele religioase și să infiltreze luminarea maselor pebaza experienței proprii.

Reprezentanți: Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior

8

▪ Naturalism- este o ramură a realismului, o mișcare literară proeminentă la sfârșitul secoluluiXIX în Franța și în restul Europei.

Scriitorii naturaliști au fost influențați de către teoria evoluționistă a lui Charles Darwin. Aceștiacredeau că ereditatea unei persoane și mediul decid caracterul acesteia. În timp ce realismul încearcădoar să descrie subiecții așa cum sunt ei în realitate, naturalismul radicalizează principiile esteticeale realismului în direcția reprezentării aspectelor dure, brutale ale realității.

Reprezentanți: L. Rebreau, I.L. Caragiale, B. St. Delavrancea

▪ Impresionism- ste o mișcare artistică, manifestată la început în pictură, mai târziu și înmuzică, mai ales în Franța , și care marchează desprinderea artei moderne de academismultradițional. Pictura impresionistă s-a dezvoltat în perioada cuprinsă între 1867 și 1886 , caracterizatăprin concentrarea asupra impresiilor fugitive produse de o scenă sau de un obiect, asupra mobilitățiifenomenelor, mai mult decât asupra aspectului stabil și conceptual al lucrurilor, preferând pictura înaer liber și folosind o cromatică pură și tușeuri fine de penel pentru a simula lumina reală.

Reprezentanți: Pissaro, Renoir , Claude Monet

▪ Poporanism- ste o ideologie tradițională românească, întemeiată în 1890 de avocatul șijurnalistul Constantin Stere, în spiritul curentelor tradiționaliste care au debutatcu Junimismul anilor 1860 și Sămănătorismul lui Nicolae Iorga. Stere a construit o ideologie în jurulconceptului de unicitate a civilizației rurale românești, pe care o exaltă ca fiind autentică, organică, înopoziție cu civilizația urbană considerată a fi străină de realitatea românească, fiind o civilizație deimport, deci inorganică.

Reprezentanți: George Coşbuc, Octavian Goga , Mihail Sadoveanu

▪ Parnasianism- este denumirea unui curent literar de la sfârșitul secolului XIX. Parnasianismula apărut ca o reacție (neo-clasică) la romantism, cultiva expresia impersonală, descriptivă,ornamentală și cizelată, raportată la peisaje exotice, dar și la obiecte de artă, cărora le consacra poeziide virtuozitate formală (sonet, rondel, rondo ș.a.).

Reprezentanți: Ion Pillat, Ion Barbu, Al. Macedonski

▪ Sămănătorism- este un curent ideologic și literar constituit la începutul secolului XX în jurulrevistei „Sămănătorul” (1901-1910). La apariția semănătorismului a contribuit și interesul crescândcare s-a manifestat în acea perioadă față de problema țărănească, aflată în faza unei crize acute,marcată prin repetate răscoale, care au culminat cu răscoala din 1907. Principalul teoretician alacestui curent a fost Nicolae Iorga. El a asimilat preocupări mai vechi, pe care le-a definit, sintetizat șiteoretizat, supunând criticii unele aspecte ale societății și atrăgând atenția asupra necesitățiiculturalizării țărănimii.

Reprezentanți: Nici un scriitor remarcabil nu a fost integral sămănătorist, astfel încât putem vorbimai curând despre colaboratori, ca: Alexandru Vlahuţă, George Coşbuc, Duiliu Zamfirescu, ŞtefanOctavian Iosif, Emil Gârleanu, Ion Agârbiceanu, în prima lor fază şi Mihail Sadoveanu sau LiviuRebreanu.

9

▪ Gândirism este un curent ideologic care s-a format în România primelor deceniiale secolului XX, în jurul revistei „Gândirea”, de la care își trage numele. Orientarea sa estespre Ortodoxie și autohtonism, redeptând tradiționalismul, naționalismul și unitatea naționalăsub egida Ortodoxiei.Reprezentanți: Colaboratorii revistei Radu Dragnea, Pamfil Șeicaru , Nichifor Crainic.

▪ Expresionism▪ Dadaism - este un curent artistic.

Generația de artiști de după Primul Război Mondial, confruntată pentru prima dată cu ororile unuirăzboi care nu dădea semne că s-ar apropia de sfârșit a fost una din cele mai radicale din istoriaumanității.

Reprezentanți: Tristan Tzara, Hans Arp , Andre Breton

▪ Integralism- este un curent literar românesc de avangardă din epoca interbelică bazatpe constructivism ce conținea și elemente de dadaism, suprarealism sau futurism. Ideileintegralismului se regăsesc, de pildă, în paginile revistei Integral. Teoretizat de poetul Ilarie Voronca,integralismul proclamă eliberarea de sub autoritatea oricăror dogme estetice, logice, etice sau socialeși promovează o artă a imediatului și a autenticității totale.

Reprezentanți: Ion Călugăru, Mihail Cosma, Ilarie Voronca

▪ Suprarealism- este termenul care denumește curentul artistic și literar deavangardă care proclamă o totală libertate de expresie, întemeiat de AndréBreton (1896 - 1966) și dezvoltat mai ales în deceniile trei și patru ale secolului trecut(cu aspecte și prelungiri ulterioare).Reprezentanți: L. Aragon, Andre Breton

▪ Realism socialist- reprezintă doctrina comunistă oficială proclamată în 1932 de Comitetulcentral al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, privind stilul și conținutul obligatoriu al creațiilor dindomeniul literaturii, artelor plastice și muzicii, directive care mai târziu - după cel de-al doilea războimondial - au devenit obligatorii în întregul lagăr al țărilor comuniste satelite ale Uniunii Sovietice

Reprezentanți: Octavian Goga, Nichifor Crainic

▪ Postmodernism- este termenul de referință aplicat unei vaste game de evoluții în domeniilede teorie critică, filosofie, arhitectură, artă, literatură și cultură. Diversele expresii alepostmodernismului provin, depășesc sau sunt o reacție a modernismului. Dacă modernismul seconsideră pe sine o culminare a căutării unei estetici a iluminismului, o etică, postmodernismul seocupă de modul în care autoritatea unor entități ideale (numitemetanarațiuni) este slăbită prinprocesul de fragmentare, consumism și deconstrucție. Jean-François Lyotard a descris acest curentdrept o „neîncredere în metanarațiuni” (Lyotard, 1984); în viziunea acestuia, postmodernismul atacăideea unor universalii monolitice și în schimb încurajează perspectivele fracturate, fluide și pe celemultiple.

Reprezentanți:Ioan Groşan,Mircea Nedelciu, Mircea Cartanescu

10

▪ Feminism-este o doctrină teoretică și de acțiune care revendică lupta împotriva inegalității degen, promovând afirmarea femeii în societate prin ameliorarea și extinderea rolului și drepturilor sale.Doctrina nu trebuie confundată, ca în acreditarea vulgatei, cu simpla revendicare a unor drepturi.

11

Grigore Alexandrescu

Biografie: S-a născut la Târgoviște, în anul 1810, în mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copilal vistiernicului M. Lixandrescu. Rămâne orfan și sărac, dar de mic dovedește o inteligență deosebităși o memorie extraordinară. Învață greaca și franceza. Ajuns la Bucuresti, este elev lapensionul Sfântul Sava, fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunoștință cu Ion Heliade Rădulescu. Îi uimeștepe toți prin talentul său poetic. Un timp va locui acasă la Heliade, care-i va publica primapoezie, Miezul nopții, în Curierul Românesc, urmată de elegia Adio. La Târgoviște.

O vreme a fost ofițer, dar a demisionat (1837). Din pricina unor scrieri (Anul 1840 și Lebăda și puiicorbului) este întemnițat. A ocupat funcții mărunte. În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. Înultimii 25 de ani de viață a fost marcat de alienare mintală. A murit sărac la București în anul 1885.

Opere: - Poezii (1842): Şoarecele şi pisica, Adio la Târgovişte

- Fabule (1847): Câinele şi căţelul, Boul şi viţelul- Meditații, elegii, epistole, satire și fabule (1863)- Memorial (1842)- Poezii (1938)

12

Vasile Alecsandri

Biografie: (n. 21 iulie 1821, Bacău — d. 22august 1890, Mircești, județul Iași) a fost un poet, dramaturg,folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician român,membru fondator al Academiei Române, creator al teatruluiromânesc și a literaturii dramatice în România, personalitatemarcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungulîntregului secol al XIX-lea.

Vasile Alecsandri a fost fiul medelnicerului Vasile Alecsandriși al Elenei Cozoni. După unii cercetători, anul nașterii arputea fi1821, 1819 sau chiar 1818. Locul nașterii sale esteincert, deoarece nașterea s-a petrecut în timpul refugiuluifamiliei Alecsandri în munți din calea armatei lui AlexandruIpsilanti. Se consideră că s-a născut undeva pe razajudețului Bacău. Și-a petrecut copilăria la Iași și la Mircești,unde tatăl său avea o moșie și unde a revenit pe întreagadurată a vieții sale să-și găsească liniștea. A începutînvățătura cu un dascăl grec, apoi cu dascălulmaramureșean Gherman Vida.

Între anii 1828 și 1834, s-a deschis la Iași pensionul lui VictorCuenim. Spătarul Alecsandri l-a înscris pe fiul său lapensionul francez, unde a studiat alături de Mihail

Kogălniceanu și de Matei Millo, actorul de care l-a legat o mare prietenie și admirație și pentru care ascris Chirițele și o mare parte din cânticelele comice.

În anul 1834, împreună cu alți tineri boieri moldoveni, printre care viitorul domn Al. I. Cuza șipictorul Ion Negulici, a fost trimis la studii la Paris, unde și-a dat bacalaureatul în anul 1835. În 1837 s-a pregătit pentru un bacalaureat în științe, urmând cursurile Facultății de Inginerie, pe care nu aterminat-o.

În 1838 apar primele încercări literare în limba franceză: Zunarilla, Marie, Les brigands, Le petitrameau, Serata. În anul următor s-a întors în țară și a ocupat un post în administrație până în 1846.Împreună cu Costache Negruzzi a făcut o călătorie în Italia, care a devenit motiv de inspirație pentrunuvela romantică Buchetiera de la Florența.

În 1840, împreună cu Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iași șiși-a început activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese. Opera sa dramaticăînsumează circa 2000 de pagini, rămânând cel mai rezistent compartiment al activității sale literare șiva constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în principalele sale direcțiitehnice: comedia străină și drama istorică. În noiembrie s-a jucat Farmazonul din Hârlău iar înfebruarie 1841, Cinovnicul și modista, ambele preluate după piese străine.

Din 1842 datează importanta sa călătorie în munții Moldovei, în urma căreia descoperă valoareaartistică a poeziei populare. Scrie primele sale poezii în limba română pe care le va grupa mai târziu înciclul Doine și care sunt foarte strâns legate de modelul popular din care au luat naștere.

13

În 1844, împreună cu Mihail Kogălniceanu și Ion Ghica scoate săptămânalul Propășirea, în care poetulva publica versuri ce vor fi incluse în ciclul Doine și lăcrimioare, iar în 11 ianuarie se reprezintăpiesa Iorgu de la Sadagura, comedie de rezistență în dramaturgia scriitorului.

În 1845 cu ocazia seratelor literare de la Mânjina o cunoaște pe Elena, sora prietenului CostacheNegri, de care se îndrăgostește și căreia, după moartea timpurie 1847, îi dedică poezia Steluța și apoiîntreg ciclul de poezii Lăcrămioare.

Opere: Volume de teatru. Comedii

Chirița în Iași sau două fete ș-o neneacă (1850) Chirița în provinție (1855) Chirița în voiagiu (1865) Chirița în balon (1875)Volume de poezie

Pasteluri, 1868 Poezii populare. Balade (Cântice bătrânești), 1852 Poezii populare. Balade adunate și îndreptate de V. Alecsandri, partea a II-a, 1853 Doine și lăcrămioare, 1853Proze

Istoria unui galben Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florența Iașii în 1844 Un salon din Iași Românii și poezia lor O primblare la munți Borsec Balta-albă Călătorie în Africa. Un episod din anul 1848Proze din periodice

Satire și alte poetice compuneri de prințul Antioh Cantemir Melodiile românești Prietenii românilor Lamartine Alecu Russo Dridri, (roman scris în 1869, publicat în 1873) Din albumul unui bibliofil Vasile Porojan Margărita, (nuvelă scrisă în 1870, din ea fiind publicată numai un mic episod în 1880) Introducere la scrisorile lui Ion Ghica către Vasile AlecsandriDrame

Cetatea Nemțului

14

Lipitorile satelor Sgârcitul risipitor Despot Vodă, dramă istorică Fântâna Blanduziei Ovidiu

Pastelurile

Alecsandri la bătrâneţe

Alecsandri începe să publice pasteluri în 1868, în diverse numere ale Convorbirilor literare.

Astfel de încercare de obiectivare a viziunii sunt pastelurile lui Alecsandri. Pastelul este o specie agenului liric cunoscută - în această formă - numai în literatura română, creată și dusă la celebritate deAlecsandri însuși, într-un ciclu de versuri care i-a dat numele: "Pasteluri", publicate înrevista Convorbiri literare, în cea mai mare parte între 1868 și 1869.

Pastelul preia de la poezia descriptivă a primilor romantici nu numai ideea corespondenței dintresentiment și tabloul de natură, ci și pe aceea a privirii unui peisaj sub unghiul mișcător al marilor ciclurinaturale, al anotimpurilor, care îl luminează și-l însuflețesc mereu de altă viață, în alte nuanțe; pe dealtă parte, supune descrierea unui proces de obiectivare caracteristic poeziei post romantice,încercând să o apropie de trăsăturile unei opere plastice. Pastelul este mai degrabă un tablou realizatcu ajutorul limbajului (la origine pastelul înseamnă un desen în creion moale, ușor colorat). Acest tipde poezie manifestă preocupare pentru satisfacerea unor exigențe specifice: compoziție, colorit,echilibru.

Alecsandri a dat formă concretă unei tendințe care preexista în poezia românească (găsim elementede pastel la Asachi, Heliade, Alexandrescu). El va fi urmat de mai toți poeții sensibili la elementulpictural, la peisaj, indiferent de orientare estetică: Alexandru Macedonski, George Coșbuc, IonPillat, Vasile Voiculescu.

Pastelurile lui Alecsandri evocă natura așa zis domestică, adică tot ce constituie cadrul obișnuit al uneivieți patriarhale, idilice. Elementele descriptive apar aici nu incidental, ca un cadru al unui conflict denatură romantică, ci sunt scopul elementar al acestei poezii. Natura nu mai este un refugiu, ca înmarea poezie romantică, ci cadrul natural privit cu obiectivitate descriptivă. Pastelurile devin în acestsens imnul plin de încredere adresat adevăratei țări, satului și adevăratelor valori ale acestuia: munca,rodnicia, robustețea și sănătatea morală. Melancolia romantică este înlocuită aici cu încredere înarmonia naturală, cu o adevărată credință naturistă (vezi poeziile dedicate primăverii: Câmpia scoateaburi; pe umedul pământ / Se-ntind cărări uscate de-al primăverii vânt. Căldura pătrunde în inimi șinatura iese din amorțeală, sosesc cocorii din țările calde, țăranii muncesc câmpul. Universul generatva fi unul al armoniei și al ciclurilor firești ale naturii.

15

Ion Heliade-Rădulescu

Biografie:

6 ianuarie 1802 – Se naște la Târgoviște, fiul lui IlieRădulescu și al Eufrosinei Danielopol. Ajuns la București,învață românește după cărțile populare, iar grecește cudascălul Alexe; prin 1814 însuși Naum Râmniceanu i-afost dascăl.

1815/1818 – Frecventează Școala grecească de laSchitu Măgureanu; cunoaște poezia lui Hristopulos, poetla mare modă, pe care o și traduce.

1822/1829 – Devine succesorul lui Gh. Lazăr laColegiul Sfântul Sava, după retragerea acestuia.

1827 – Apare Societatea literară, din inițiativa sa și alui Dinicu Golescu. care promova ideile iluministe:răspândirea școlii românești, înființarea unui teatrunațional, publicarea de gazete, de traduceri și de opereoriginale. Aici, Heliade citește din traducerile sale dinLamartine.

1828 – Apare la Sibiu Gramatica Românească, în careautorul se dovedește un reformator la domeniul limbii; susține simplificarea alfabetului chirilic,fonetismul ortografic, împrumutarea neologismelor din latină și din limbile romanice.

1829, 8 aprilie – Apare Curierul românesc, prima gazetă în limba română din Principate. 1830 – Apare volumul Meditații poetice dintr-ale lui A. de Lamartine. Traduse și alăturate cu

alte bucăți originale din D. I. Eliad; poeziile originale sunt:

Cântarea dimineții

Trecutul

Dragele mele vorbe

Epitaf de la o tânără mamă 1833 – Apare Societatea Filarmonică la inițiativa lui I.H. Rădulescu, Ion Câmpineanu și C.

Aristia. 1834 – Este director al Școlii de muzică vocală, de declamație și de literatură care avea rostul

de a pregăti actori profesioniști. 1835 –

Publică traducerea comediei Amfitrion de Molière.

Apare Gazeta Teatrului Național. 1836 –

Își adună toate producția literară în volumul Culegeri din scrierile lui I. Eliad de proze

și de poezie.

Apare, în subredacția lui Heliade și a lui Florian Aaron, Muzeul Național, s

16

Activitate: Fondator al unor reviste, printre care cea mai importantă este considerată a fi Curierul

românesc de ambe sexe publicată începând cu 1829, primul ziar apărut în Țara Românească, darși Gazeta Teatrului Național, Muzeul național, difuzate prin librăria românească a lui IosifRomanov.

Fondator al Societății Filarmonice (1833). În 1843 făcea parte din Loja bucureșteană Frăția; în 1859, având gradul 18, participă la

aprinderea luminilor Lojii bucureștene Steaua Dunării, al cărei Mare Maestru a devenit în 1861.[1]

Implicat în evenimentele de la 1848 (a participat la redactarea Proclamației de la Islaz,membru în guvernul provizoriu, etc.)

Teoretician și îndrumător literar în Regulile sau gramatica poeziei. Poet al viziunilor grandioase de tip hugolian a scris poemul eroic Anatolida sau Omul și

forțele, realizat fragmentar, a cultivat meditația cu motive preromantice, lamartiniene O noapte peruinele Târgoviștei, elegia Dragele mele umbre, mitul popular Sburătorul, capodopera sa literară,satira și fabula politică.

Proză cu conținut satiric și pamfletar, în maniera fiziologilor, Domnul Sărsăilă autorul, ConuDrăgan și cuconița Drăgana.

Este autor a numeroase traduceri, imitații și prelucrări din clasici ai literaturii universale(Boileau, La Fontaine, Dante Alighieri, Goethe,Byron ș.a.m.d..

A militat pentru unificarea limbii române literare (Gramatica românească), 1828). Preocupări de natură filosofică și religioasă de inspirație gnostică (Biblicele, 1858; Echilibru

între antiteze). Membru fondator al Societății Academice Române (Academia Română) și primul președinte al

acesteia (1867 - 1870).

17

Constantin (Costache) Negruzzi

Biografie:

Născut în Trifeștii Vechi (astăzi Hermeziu), din apropierea Prutului,lângă Iași, este fiul lui Dinu Negruzzi, de origine răzășească, ajunsboiernaș în rang de paharnic, și al Sofiei Hermeziu. Și-a începutînvățătura în greaca cu unul din dascălii greci mai cu renume pe atunciîn Iași, iar românește învăță singur dintr-o carte a lui Petru Maior,precum însuși mărturisește într-un articol intitulat Cum am învățatromânește, foarte interesant pentru detaliile pe care le dă asuprametodelor întrebuințate de profesorii din acea vreme.

Izbucnind revoluția din 1821, a fugit în Basarabia cu tatăl său.La Chișinău face cunoștință cu poetul rus Pușkin, care-i deșteaptăgustul pentru literatură și cu un emigrant francez de la care ia lecții delimba și literatura franceză. Din această perioadă datează primele saleîncercări literare: Zăbavele mele din Basarabia în anii 1821, 1822.

Dupa moartea tatălui său, intră copist la visterie, începând astfel viațapolitică, cum făceau toți fiii de boieri pe atunci.

În acest timp publică câteva traduceri de poezii (Mnemon de Voltaire, Prostia Elenei de Marmontel), șicâteva nuvele, care făcură mult efect. Îndemnat de scrierile patrioților de peste munți, studiază istoriași dădu la lumină Aprodul Purice ca un fel de protestare indirectă la adresa domnului și boierilor dintimpul său.

Ales, în 1837, deputat de Iași în Obșteasca obișnuită adunare, instituită de Regulamentul Organic,apoi ca funcționar superior, și ca director al teatrului (alături de Mihail Kogălniceanu și VasileAlecsandri), se arată pătruns de idei liberale și doritor de progres. În 1840 este ales primar alorașului Iași.

Negruzzi nu ia parte la mișcarea din 1848 și mult timp rămâne retras din afacerile statului, reintrândmai târziu ca judecător, membru în Divanul domnesc (1857) și apoi, sub domnia lui Cuza, ca directoral departamentului finanțelor, deputat și epitrop la Sf. Spiridon.

Se stinge din viață la 24 august 1868, și este înmormântat în cimitirul bisericii din Trifeștii Vechi.

Activitate:

Negruzzi debutează cu traducerea poeziei Șalul negru după Alexandr Pușkin. Apoi întreprindetraducerea baladelor luiVictor Hugo, lucrare meritorie, pentru că a căutat să întrebuințeze un versanalog cu al poetului francez, vers greu de făcut în românește, mai ales în timpul când scria Negruzzi(ex. Pasul de arme al Regelui Ioan) și pentru că multe din ele exprimă foarte bine ideea autorului într-o

18

românească curată. Dintre cele mai reușite cităm Uriașul. O altă traducere importantă este a satirelorlui Antioh Cantemir, din rusește, făcută împreună cu Alexandru Donici.

Negruzzi a scris și poezii originale, dar acestea nu sunt partea cea mai strălucită din opera lui. Ceamai însemnată lucrare în versuri e Aprodul Purice. Începutul e pastoral; tonul epic e păstrat câtva, darinteresul și calitățile poetice scad de la un moment și de aci încolo este numai o cronică rimată.

Poetul începe prin a ne descrie starea liniștită a Moldovei care scăpase de războaie. Hroiot, ungeneral ungur al regelui Matias Corvin, aflând că Ștefan este departe de hotarele ungurești, hotărî săfacă o năvălire în principat ca să se răzbune împotriva lui Ștefan, care-l învinsese de multe ori.Pregătirile pe care încep să le facă ungurii sunt însă aflate de un român, care se găsea rătăcit prinarmata dușmană. Acesta, îmboldit de iubirea de patrie, alergă la pârcălabul din Roman și-i spuse cese uneltea între unguri. Pârcălabul a trimis în pripă un curier la Ștefan și în același timp a luat oarecaremăsuri ca să întâmpine pe inamic dacă ar sosi mai înainte.

Operele în proză sunt împărțite în trei grupe, botezate cu titlul general de Păcatele tinerețelor (1857).În prima intrăAmintirile din junețe, câteva povestiri, din care unele cu caracter personal, deexemplu Zoe (1829) și O alergare de cai(1840), nuvele în care intriga e bine condusă și plină deinteres, iar limba e românească și cu expresiuni nimerite. Fiziologia provințialului reprezintă poate ceamai bună fiziologie scrisă în limba română.

Tot în această grupă intră și povestea Toderică, jucătorul de cărți (1844), imitată cu destulă libertatedupă Federico de Prosper Mérimée. E vorba aici de un jucător de cărți care pierduse toată averea, șigăzduind odată pe Iisus Hristos și pe Sfântul Petru, a obținut ca răsplată trei lucruri: cărțile pe care leavem în mână au fost dăruite cu putere ca totdeauna să aducă câștig lui Toderică, pomul de la ușa luisă fie așa că oricine se va sui să nu se poată coborî fără voia lui, în fine un scaun de asemenea fublagoslovit ca oricine va sta pe el să nu se ridice fără voia lui Toderică. Cu mijloacele acestea el făcuavere mare, scăpă în câteva rânduri de moarte și în fine, când muri, izbuti să intre în rai prin șiretenialui.

Această glumă nevinovată, despre care însuși Negruzzi ne spune că s-a tipărit mai mult ca să umplecoloanele revistei decât cu vreo pretențiune literară, supără grozav clerul și administrația din acel timp-1844 - încât îl trimiseră în exil la o mănăstire, iar revista Propășirea a fost suspendată.

Dintre fragmentele care alcătuiesc grupa a doua, cea mai însemnată lucrare este AlexandruLăpușneanul, publicată în Dacia Literară în 1840, una din nuvelele de referință ale literaturii române.Nuvela se compune din patru părți, fiecare purtând un motto, care este tema ei. Iacob Eraclid,cunoscut sub numele de Despot Vodă, fusese ucis de Tomșa, care devenise domnal Moldovei; Alexandru Lăpușneanu, care mai domnise o dată, vine cu oști turcești ca să reintre înposesia tronului.

A treia grupă din scrierile lui Negruzzi o formează Scrisorile, peste 30 de bucăți. În unele se găsescobservări critice și satirice asupra obiceiurilor societății; în alte notițe despre diferiți scriitori(Scavin, Alexandru Donici), în alte amintiri personale sau povestiri din istoria țării. Tonul este în genereglumeț, potrivit cu genul acesta chiar când tratează chestiuni serioase și tratează și asemeneachestiuni cum sunt cele privitoare la ortografie și la limbă. Scrisorile au fost publicate antum învolumul Negru pe alb.

Negruzzi s-a ocupat și de teatru. Știm că a fost unul din cei care au pornit mișcarea din 1840. Pentruaceasta a tradus din franceză și a scris și lucrări originale - slabe ca întocmire dramatică, dar cupasaje satirice hazlii: Cârlanii, vodevil într-un act (1857) și Muza de la Burdujeni (1850), în care îșipropune să ridiculizeze pe puriști și neologiști.

19

Mihai Eminescu

Biografie:

Într-un registru al membrilor Junimii Eminescu însuși și-atrecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar îndocumentele gimnaziului dinCernăuți unde a studiatEminescu este trecută data de 14 decembrie 1849.Totuși, Titu Maiorescu, în lucrarea Eminescu și poeziilelui(1889) citează cercetările în acest sens ale lui N. D.Giurescu și preia concluzia acestuia privind data și loculnașterii lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie 1850, în Botoșani.Această dată rezultă din mai multe surse, printre care undosar cu note despre botezuri din arhiva bisericii Uspenia(Domnească) din Botoșani; în acest dosar data nașterii estetrecută ca „15 ghenarie 1850”, iar a botezului la data de 21în aceeași lună. Data nașterii este confirmată de sora maimare a poetului, Aglae Drogli, care însă susține că loculnașterii trebuie considerat satulIpotești.

Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești, în casapărintească și prin împrejurimi, într-o totală libertate demișcare și de contact cu oamenii și cu natura, stare evocatăcu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind

băiet… sau O, rămâi).

Între 1858 și 1866, a urmat cu intermitențe școala primară National Hauptschule (Școala primarăortodoxă orientală) la Cernăuți. Frecventează aici și clasa a IV-a în anul scolar 1859/1860. Nucunoaștem unde face primele două clase primare, probabil într-un pension particular. Are caînvățători pe Ioan Litviniuc și Ioan Zibacinschi, iar director pe Vasile Ilasievici. Cadredidactice cu experiență, învățătorii săi participă la viața culturală și întocmesc manualeșcolare. Termină școala primară cu rezultate bune la învățătură. Nu s-a simțit legat, afectiv,de învățătorii săi și nu-i evocă în scrierile sale. A urmat clasa a III-a la „NationaleHauptschule“ din Cernăuți, fiind clasificat al 15-lea între 72 de elevi. A terminat clasa a IV-aclasificat al 5-lea din 82 de elevi, după care a făcut două clase de gimnaziu.

Între 1860 și 1861 a fost înscris la Ober-Gymnasium, liceu german din Cernăuți înființat în 1808,singura instituție de învățământ liceal la acea dată în Bucovina anexată de Imperiul habsburgic în1775. Se impune în cursul anilor prin buna organizare administrativă și marea severitate în procesulde învățământ. Profesorii se recrutau, cu precădere, din Austria, întocmesc studii și colaborează lapublicațiile vremii. Se înființează și o catedră de română, destul de târziu, după 1848. Este ocupată deAron Pumnul. Cunoscut prin Lepturariu românesc, în patru tomuri, tipărit la Viena între 1862 și 1865,cea dintâi istorie a literaturii române în texte. Frecventează cursurile la Ober Gymnasium și frații săi,Șerban, Nicolae, Gheorghe și Ilie. Termină clasa I cu rezultate bune la învățătură. Nu are notă la

20

română pe primul semestru și este clasificat de Miron Călinescu, erudit în istoria bisericii ortodoxeromâne. Elevul Eminovici Mihai a promovat clasa I, fiind clasificat al 11-lea în primul semestru și al 23-lea în cel de-al doilea semestru. În clasa a II-a, pe care a repetat-o, l-a avut ca profesor pe Ion G.Sbiera, succesorul lui Aron Pumnul la catedră, culegător din creație populară și autor de studii deținută academică. Aron Pumnul l-a calificat, în ambele semestre, cu note maxime la română. A obținutinsuficient pe un semestru la Valentin Kermanner (la limba latină) și la Johann Haiduk, pe ambelesemestre (la matematică). Mai târziu a mărturisit că îndepărtarea sa de matematică se datora metodeirele de predare.

În 16 aprilie 1863 a părăsit definitiv cursurile, deși avea o situație bună la învățătură. Avea note foartebune la toate materiile. Ion G. Sbiera i-a dat la română calificativul vorzüglich (eminent). Plecând devacanța Paștelui la Ipotești, nu s-a mai întors la școală.

În 1864 elevul Eminovici Mihai a solicitat Ministerul Învățământului din București o subvenție pentrucontinuarea studiilor sau un loc de bursier. A fost refuzat, „nefiind nici un loc vacant de bursier“. În 21martie 1864, prin adresa nr. 9816 către gimnaziul din Botoșani, i s-a promis că va fi primit „negreșit laocaziune de vacanță, după ce, însă, va îndeplini condițiunile concursului“. Elevul Eminovici a plecatlaCernăuți unde trupa de teatru Fanny Tardini-Vladicescu dădea reprezentații. La 5 octombrie 1864,Eminovici a intrat ca practicant la Tribunalul din Botoșani, apoi, peste puțin timp, a fost copist lacomitetul permanent județean.

La 5 martie 1865, Eminovici a demisionat, cu rugămintea ca salariul cuvenit pe luna februarie să fieînmânat fratelui său Șerban. În 11 martie tânărul M. Eminovici a solicitat pașaport pentru trecereînBucovina. În toamnă s-a aflat în gazdă la profesorul său, Aron Pumnul, ca îngrijitor al biblioteciiacestuia. Situația lui școlară era de „privatist“. Cunoștea însă biblioteca lui Pumnul până la ultimul tom.

Opera poetică a lui Mihai Eminescu.: Alături de volumele cuprinzând traduceri din limbi străine,piese de teatru, încercări beletristice, un rol important îl au edițiile cu versuri (antume și postume).

Pe data de 24 ianuarie 1866, moare Aron Pumnul, profesorul său de literatură la Colegiul din Cernăuțiunde învăța elevul Mihai. Cu această împrejurare șapte gimnaziști tipăresc o broșură cu Lăcrimioare...la mormântul prea-iubitului lor profesoriu. A doua din aceste poezii este semnată: M. Eminoviciu,privatist.

Pe 25 februarie/9 martie revista Familia din Pesta îi publică poezia De-aș avea. Iosif Vulcan, directorulrevistei, i-a schimbat însă numele dinEminovici în Eminescu, nume pe care poetul l-a adoptat imediatși pentru totdeauna.

Pe 15/27 mai - I se publică poezia O călărire în zori, pe 16/29 iulie revista Familia îi publică poezia Dinstrăinătate, iar pe 14/26 august apare poezia La Bucovina, în revista Familia, unde mai apar altepoezii, în 11/23 septembrie, poezia Speranța, iar pe 16/28 octombrie, Misterele nopții.

În lunile octombrie - noiembrie în cinci numere consecutive aceeași revistă îi publică nuvela Lanțul deaur, tradusă după Onkel Adam, scriitor suedez.

Pe 2/14 aprilie 1867 apare una din cele mai cunoscute poezii de tinerețe Ce-ți doresc eu ție, dulceRomânie în revista Familia.

În data de 18/30 iunie Apare poezia La Heliade.

În anul 1869, 31 ianuarie/12 februarie - Revista Familia continuă să-i publice poezii - Junii corupți.

Pe 11 aprilie - Apare în Familia poezia Amicului F. I..

Cu ocazia morții fostului domnitor al Munteniei, Barbu Dimitrie Știrbey, publică într-o foaie volantăpoezia cunoscută sub titlul La moartea principelui Știrbey.

21

Din 1870 datează primele sale încercări publicistice, astfel în 7/19 1870 și 9/21 ianuarie publică îngazeta Albina care apărea în limba română la Budapesta articolul O scriere critică, în care ia va luaapărarea lui Aron Pumnul împotriva unei broșuri a lui D. Petrino din Cernăuți. Publicistul va trece lasituația politică a românilor și a altor naționalități conlocuitoare din Austro-Ungaria publicând, subpseudonimul Varro, în Federațiunea din Pesta, trei articole, strâns legate între ele, pentru care a fostcitat de procurorul public din Pesta: Să facem un congres (5/17 aprilie), În unire e tăria (10/22 aprilie)și Echilibrul (22 aprilie/4 mai și 29 aprilie/11 mai)

În luna martie 1870, alături de N. Teclu, președinte, Eminescu, în calitate de secretar al comitetului deorganizare a aniversării mănăstiriii Putna, semnează un apel pentru strângerea de fonduri în vedereaserbării de la Putna.

În 15 aprilie poetul va publică în Convorbiri literare din Iași poezia Venere și Madonă, analizată de TituMaiorescu în studiul său, Direcția în poezia și proza română, 1872.

Pe data de 17 iunie îi scria lui Iacob Negruzzi, redactorul revistei Convorbiri literare, lămurindu-i ideeafundamentală din Epigonii.

În 15 august publică Convorbiri literare din Iași poezia Epigonii.

În 4/16 septembrie îi va scrie din nou o scrisoare lui Iacob Negruzzi rugându-l sa publice în Convorbiriliterare notița ce-i trimite, asupra proiectatei întruniri la mormântul lui Ștefan cel Mare la Putna. Totatunci trimite povestea Făt-Frumos din lacrimă, care se tipărește în Convorbiri literare, în numerele dela 1 si 15 noiembrie.

În 1871, dintre numeroasele proiecte literare, în acest an probabil ia o formă inițială Proletarul, subimpresia lecturilor poetului despre evenimentele Comunei din Paris. Poemul va fi continuat șidesăvârșit în anii următori. El a stat la baza poemului Împărat și proletar. Lucrează la un amplu poemepic Panorama deșertăciunilor.

În luna februarie a aceluiași an în câteva scrisori succesive, îl va pune pe Negruzzi la curent cuproiectele sale literare și i-l recomanda călduros pe Ioan Slavici.

Pe data de 1 martie apare în revista Convorbiri literare poezia Mortua est, trimisă lui Negruzzi înscrisori.

Pe data de 8 aprilie Asociația România jună a studenților români din Viena ține ședință de unificare aconducerii, alegând primul său comitet, cu I. Slavici, președinte și Eminescu, bibliotecar.

Pe data de 15 iunie, Apar în Convorbiri literare poeziile Înger de pază și Noaptea ...

Pe data de 1 august, În ședința Asociației care s-a ținut în Cernăuți, s-au desăvârșit pregătirile pentruserbarea de la Putna, fixată pentru 15/27 august. Cu această ocazie Eminescu revede locurilecopilăriei și ale adolescenței sale. Se oprește chiar pe la Botoșani și Ipotești.

În numărul din 3/15 august, în ziarul Românul Eminescu publică împreună cu Pamfil Dan, membru încomitetul serbării, o scrisoare în care explică semnificația întâlnirii tineretului român în jurulmormântului lui Ștefan cel Mare.

Pe data de 1 septembrie 1872 participă la o ședință a Junimii din Iași, unde citește fragmentedin Panorama deșertăciunilor, Egipetul și începutul Evului de mijloc, apoi nuvelaSărmanul Dionis.Prezența în țară a poetului este confirmată și de o scrisoare pe care Eminescu o trimite din Botoșani,în august, lui Titu Maiorescu, în care intervenea în favoarea lui Toma Micheru, pentru un concert alacestuia.

Pe data de 7 septembrie, Mihai Eminescu citește în ședința Junimii două poezii: Înger șiDemon și Floare albastră.

22

Pe data de 1 octombrie, poezia Egipetul apare în Convorbiri literare.

Pe data de 1 decembrie se tipărește în revista Convorbiri literare nuvela Sărmanul Dionis.

În 1873 poetul începe să prelucreze literatură folclorică, începe să lucreze la primele versiuni la Călin(file din poveste) și Luceafărul. Pentru a-și putea asigura o existență modestă este nevoit să acceptecurând un post la consulatul român de la Berlin, aflat sub conducerea lui Theodor Rosetti, mai târziu allui N. Kretulescu. Tensiunea dintre tată și fiu l-a determinat pe poet să ceară exmatricularea șieliberarea unui certificat doveditor că până la data de 14 iulie a urmat două semestre.

Pe 1 ianuarie se retipărește în Convorbiri literare nuvela Sărmanul Dionis.

Pe data de 1 aprilie apar poeziile Înger și demon și Floare albastră în Convorbiri literare.

Pe 1 noiembrie 1874 publică în Convorbiri literare un articol despre Constantin Bălăcescu,reproducându-i multe poezii. Colaborează la Lexiconul Brockhaus cu un articol despre ArthurSchopenhauer.

Pe 1 decembrie apare poezia Împărat și proletar în Convorbirile literare.

Pe 1 februarie 1875, publică în Convorbiri literare poezia Făt-Frumos din tei.

Pe data de 9 iulie apare în Curierul de Iași, fără semnătură, schița La aniversară.

Pe 6 august apare în același ziar nuvela Cezara, retipărită și în numerele din 11, 13, 15 și 18 august.

Pe 1 septembrie apar în Convorbiri literare poeziile Melancolie, Crăiasa din povești, Lacul și Dorința.

Pe 1 noiembrie apare în Convorbiri literare poezia Călin.

Pe 1 decembrie apare în Convorbiri literare poezia Strigoii.

În anul 1877 publicistul își continuă activitatea ziaristică la Curierul de Iași. Publică cronici teatrale înlegătură cu spectacolele la care asistă. Vizitează în dese rânduri casa bătrânului Micle și participă laședințele Junimii. Anul se scurge fără ca poetul să fi publicat măcar un vers. Eminescu însă nu aveabani nici pentru o fotografie cerută de Negruzzi la Iași spre a-i pune chipul în tabloul cu portretelejunimiștilor.

Pe data de 12 august, într-un articol de tip polemic, ia apărarea manualului de logică al lui Maiorescu,sub titlul Observații critice, în Curierul de Iași.

În anul 1878 va avea o activitate ziaristică intensă. Abia dacă participă la ședințele săptămânale de laMaiorescu și de la Mite Kremnitz. Venirea lui Rossi în București îi ocupă serile.

În data de 28 ianuarie, sub titlul Reprezentațiile Rossi publică în Timpul o scurtă cronică teatrală.

Pe 1 martie va publica în Convorbiri literare poeziile Povestea codrului, Povesteateiului, Singurătate și Departe sunt de tine, trimise la numeroase insistențe din partea lui IacobNegruzzi.

Pe 16 aprilie publică în Timpul un foileton, Paștele, care îl impresionează pe Caragiale atât încât pestecincisprezece ani avea să-l reproducă în Moftul român (1893).

Pe 26 mai citește acasă la Titu Maiorescu poezii, prezent fiind și Vasile Alecsandri, sărbătoritul dela Montpellier pentru ginta latină.

În luna iulie, urmînd sfatul medicului, își ia concediu de la ziar și pleacă la Florești, Dolj la moșialui Nicolae Mandrea. Aici traduce, din însărcinarea Ministerului Cultelor și Învățăturilor Publice, tomulîntâi al scrierii Fragmente din istoria românilor de Eudoxiu Hurnuzaki, apărută de curând în nemțește.

23

În 1879 crește în intensitate pasiunea pentru Mite Kremnitz, căreia îi predă lecții de limba română și-ioferă în manuscris poezia Atât de fragedă. Faptul îl alarmează pe Maiorescu, după cum reiese dintr-oînsemnare a criticului din ziua de 1 iunie: „Grea epocă Eminescu“. Se afundă din ce în ce mai mult înmunca de gazetar. În redacție are un rol preponderent, dar obositor. Satisface cererile repetate ale luiNegruzzi și-i trimite la Iași poezii care se publică în Convorbiri literare:

Pe 1 februarie publică un grupaj de trei poezii Pajul Cupidon..., O, rămâi, Pe aceeași ulicioară...

Pe 1 septembrie apar alte trei poezii De câte ori, iubito..., Rugăciunea unui dac și Atât de fragedă...

Pe 1 octombrie în aceeași revistă vor apărea alte poeme, sonetul Afară-i toamnă, Sunt ani lamijloc, Când însuși glasul, Freamăt de codru, Revedere, Despărțire și Foaia veștedă.

Pe1 aprilie 1880 - Apare în Convorbiri literare poezia O, mamă...

Pe parcusul anului 1881 deși era complet absorbit de activitatea ziaristică, găsește totuși timp șirevizuiește nuvela Cezara, a cărei ultimă formă o încredințează lui Maiorescu, între filele unei broșuricare conținea balada lui Schiller, Mânușa, tradusă în treisprezece limbi; în românește de Eminescu.Tot în acest an lucrează la desăvârșirea Luceafărului și la diversele forme din Mai am un singur dor.

Pe 1 februarie publică Scrisoarea I în Convorbiri literare.

Pe data de 18 martie îi scrie tatălui său, bolnav fiind, cerându-i iertare că nu poate veni să-l vadă.„Negustoria de gogoși și de brașoave” îl ține strâns de „dugheană”. Se plânge că-i e „acru sufletul decerneală și de condei„. Totodată îi scrie și lui Negruzzi, spunând că nu găsește un minut liber spre arăspunde la scrisorile primite. Îl anunță însă că prin Maiorescu i-a trimis Scrisoarea III, pe care a citit-ode mai multe ori la Junimea bucureșteană. Pe 28 martie, seara, Titu Maiorescu citește Scrisoarea III încenaclul Junimii, la Iași. Pe 1 apriliecriticul publică Scrisoarea II în Convorbiri literare, iar pe 1 mai, setipărește Scrisoarea III.

Pe data de 1 septembrie, se încheie ciclul Scrisorilor cu publicarea în Convorbiri literare apoeziei Scrisoarea IV.

Pe 8 octombrie 1882, poetul citește și corectează poemul „Luceafărul” împreună cu Maiorescu, pecare îl prezintă șlefuit la Junimea.

Pe 23 martie 1883, La ședința Junimii, Maiorescu semnalizează prezența lui Iosif Vulcan. Probabil cuaceastă împrejurare, Eminescu i-a dat acestuia textul următoarelor poezii care au apărut în Familia încursul lunilor următoare. Pentru aceste poezii Eminescu a primit un mic onorar, singurul cu care a fostrăsplătit în toată activitatea sa literară.

Pe24 aprilie apare S-a dus amorul..., pe 15 mai Când amintirile..., pe 5 iunie, Adio, pe 17 iulie, Ce eamorul?, pe 28 august , celebrul poem Pe lângă plopii fără soț..., pe 13 noiembrie , Și dacă...

În luna aprilie, poemul Luceafărul, în românește, vede lumina tiparului în Almanahul societățiistudențești România jună din Viena.

Pe 4 iunie, Timpul anunță plecarea la Iași a lui Eminescu, pentru a asista în calitate de corespondental ziarului la serbarea dezvelirii statuii lui Ștefan cel Mare. Își regăsește vechii prieteni, I. Creangăși Miron Pompiliu. Cu această ocazie citește junimiștilor din Iași, strânși în casa lui Iacob Negruzzi,poezia Doină.

Pe 1 iulie se tipărește în Convorbiri literare poezia Doină.

În luna august, revista Convorbiri literare reproduce poezia Luceafărul tipărită inițial în Almanahul de laViena. Pe data de 14 octombrie - Alecsandri citește la Ateneul Român piesaFântâna Blanduziei.Fondurile strânse din vânzarea biletelor, în valoare de 2,000 lei, sunt adăugate contribuției amicilor

24

pentru plecarea lui Eminescu. În 21 decembrie 1883 îi apare la Socec volumul Poezii, cu o prefață șicu texte selectate de Titu Maiorescu, și portretul autorului (e singurul volum tipărit în timpul vieții luiEminescu). Volumul cuprinde și 26 de poezii inedite.

În 1884 , revista Convorbiri literare în numerele din lunile ianuarie și februarie îi publică douăzeci șiuna din cele douăzeci și șase de poezii, publicate ca inedite în volumul de laSocec.

Pe data de 12 februarie, apare poezia Din noaptea... în revista Familia, ultima din grupul celor date luiIosif Vulcan în primăvara anului precedent.

În 1885, Apare la editura Socec ediția a II-a a volumului de poezii, cu același conținut. Eminescucontinuă modesta slujbă la bibliotecă și predă lecții la școala comercială.

În luna iulie apare poezia Sara pe deal în "Convorbiri literare".

Pe data de 1 ianuarie 1886 publică în revista Epoca ilustrată publică Dalila (fragment). Poezia aparepostum în întregime în Convorbiri literare la 1 februarie 1890.

Pe data de 2 martie, România liberă informează despre o conferință publicată lui Vlahuță asupra luiEminescu, lăudând poeziile și criticând aspru pe cei care au avut alte păreri asupra lor.

Pe data de 15 martie, albumul literar al societății studenților universitari Unirea îi publică poezia Numă-nțelegi

În luna decembrie, apare în revista Convorbiri literare poezia La steaua.

Pe data de 1 februarie, 1887 apare în Convorbiri literare poezia De ce nu-mi vii iar pe pe data de 1iulie, apare în Convorbiri literare poezia Kamadeva.

În luna decembrie 1888 participă la apariția revistei Fântâna Blanduziei, unde scrie articole la 4 și 11decembrie, semnând cu inițiale.

Pe data de 25 decembrie, se anunță în revistă apariția volumului de poezii, ediția a III-a, cu un adaosde trei poezii față de edițiile precedente: La steaua, De ce nu-mi vii șiKamadeva.

În luna octombrie1889, va fi trimisă la tipar ediția a IV-a a volumului de poezii de la Socec, cu unstudiu al lui Titu Maiorescu, i

25

Ion Luca Caragiale

Biografie:

S-a născut la 1 februarie 1852, în satul Haimanale care îipoartă numele, fiind primul născut al lui Luca Caragiale șial Ecaterinei. Tatăl său, Luca (1812 - 1870), și frațiiacestuia,Costache și Iorgu, s-au născut la Constantinopol,fiind fiii lui Ștefan, un bucătar angajat la sfârșitul anului 1812de Ioan Vodă Caragea în suita sa.

Atras de teatru, Luca s-a căsătorit în 1839 cu actrița șicântăreața Caloropoulos, de care s-a despărțit, fără a divorțavreodată, întemeindu-și o familie statornică cu brașoveancaEcaterina, fiica negustorului grec Luca Chiriac Caraboas.

Primele studii le-a făcut în 1859 și 1860 cu părinteleMarinache, de la Biserica Sf. Gheorghe dinPloiești, iar până în1864 a urmat clasele primare II-V, la Școala Domnească dinPloiești, unde l-a avut învățător pe Bazil Drăgoșescu. Pânăîn 1867 a urmat trei clase la Gimnaziul „Sfinții Petru și

Pavel” din Ploiești, iar în 1868 a terminat clasa a V-a liceală laBucurești. Caragiale aabsolvit Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, pe care l-a numit, în Grand Hôtel „VictoriaRomână”, orașul său natal. Singurul institutor de care autorulMomentelor și-a adus aminte curecunoștință a fost ardeleanul Bazil Drăgoșescu, acela care în schița memorialistică După 50 de ani l-a primit în clasă pe voievodul Unirii.

Adolescentul Iancu a început să scrie poezii în taină, dar înainte de debutul literar a fost fascinat deperformanțele teatrale ale unchiului său, Iorgu Caragiale, actor și șef de trupă, fixată la București sauambulantă. În 1868 a obținut de la tatăl său autorizația de a frecventa Conservatorul de ArtăDramatică, în care fratele acestuia, Costache, preda la clasa de declamație și mimică. În 1870 a fostnevoit să abandoneze proiectul actoriei și s-a mutat cu familia la București, luându-și cu seriozitate înprimire obligațiile unui bun șef de familie. În același an a fost numit copist la Tribunalul Prahova.

La 12 martie 1885, s-a născut Mateiu, fiul natural al Mariei Constantinescu, funcționară la Regie, cuCaragiale, care îl declară la oficiul stării civile.

În 1871, Caragiale a fost numit sufleor și copist la Teatrul Național din București, după propunerealui Mihail Pascaly. L-a cunoscut pe Eminescu când tânărul poet, debutant la Familia, era sufleor șicopist în trupa lui Iorgu. Din 1873 până în 1875, Caragiale a colaborat la Ghimpele cu versuri și proză,semnând cu inițialele Car și Policar (Șarla și ciobanii, fabulă antidinastică).

La 7–8 ianuarie 1889 s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiica actorului Gaetano Burelly. Din aceastăcăsătorie vor rezulta mai întâi două fete: Ioana (n. 24 octombrie 1889) și Agatha (n. 10 noiembrie

26

1890), care se sting de timpuriu din cauza tusei convulsive sau a difteriei (la 15 iunie respectiv 24martie 1891)[ . La 3 iulie 1893 i se naște un fiu, Luca Ion.

În 1889, anul morții poetului Mihai Eminescu, Caragiale a publicat articolul În Nirvana. În 1890 a fostprofesor de istorie la clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe, iar în 1892 și-a exprimat intenția dea se exila la Sibiu sau la Brașov. La 24 februarie 1903 a avut o încercare de a se muta laCluj, însă înluna noiembrie și-a stabilit domiciliul provizoriu la Berlin. La 14 martie 1905 s-a stabilit definitivla Berlin.

Exilul voluntar la BerlinCaragiale a fost acuzat că ar fi plagiat Năpasta după o piesă a scriitorului ungar István Kemény,intitulată „Nenorocul”. Acuzația a apărut în 1901 în două articole din Revista literară, semnate cupseudonimul Caion. Furios, Caragiale s-a adresat presei din București, a aflat numele real al autorului(C. Al. Ionescu), l-a acționat in justiție și a câștigat fără probleme, grație pledoariei avocatuluisău, Barbu Ștefănescu Delavrancea. Acest fapt a condus la decizia dramaturgului de a se mutaîmpreună cu familia sa la Berlin, în 1904, când a primit o mult așteptată și disputată moștenire de lamătușa sa, Ecaterina Cardini din Șcheii Brașovului (cunoscută ca Mumuloaia, după porecla Momulo asoțului ei), căreia afacerile imobiliare îi aduseseră mari averi.

Renunțând la tăcerea ce și-o impusese în exilul său voluntar de la Berlin, evenimentele din primăvaraanului 1907, l-au determinat pe Caragiale să publice, în noiembrie 1907, la București, broșura: 1907din primăvară până'n toamnă, un celebru eseu referitor la cauzele și desfășurarea marii mișcărițărănești din primavara lui 1907. Înainte de a-și publica pamfletul în broșură, Caragiale a trimis primulcapitol ziarului vienez, Die Zeit, întâia și cea mai însemnată parte a viitoarei broșuri, care l-a publicat la3 aprilie 1907, cu semnătura:Un patriot român, arătând tot ce s-a petrecut înainte și după izbucnirearevoltei țărănești din primăvara anului 1907: „Cauza dezastrului în care a căzut țara este numai - da,numai, nenorocita politică ce o fac partidele și bărbații noștri de stat, de patruzeci de aniîncoace.” Barbu Delavrancea i-a scris emoționat prietenului său:

„Desigur, 1907 al tău e o minune ca adevăr, ca artă, ca sentiment, ca judecată. Ai zugrăvit un tablou de maremaestru. Jocul infect al partidelor noastre - pe deasupra țării și în detrimentul țării - cu lăcomia nestăpânită a celorajunși și cu îmbufnarea dizgrațioasă a celor căzuți, l-ai sintetizat așa de viu ...”

Tot atunci i-a trimis lui Mateiu, prin Delavrancea, o scurtă scrisoare, din care amintim acestecuvinte: „Împrejurările prin care a trecut și trece țara noastră și care-mi întristează așa de adâncbătrânețele mie să-ți fie îndemn în dragoste pentru patrie. Dumnezeu să-ți facă ție parte de vremurimai bune la bătrânețe! Noi am început cu veselie și sfârșim cu mâhnire. Să vă dea vouă, tinerilor,Domnul să nu mai vedeți nici un rău arătându-se pe biata noastră țară.”

A publicat în revista literară bilunară Convorbiri (din 1908, Convorbiri critice), 7 fabule. Ultima dintreele, Boul și vițelul, a fost tipărită în fruntea numărului 1 al Convorbirilor critice, având, în facsimile,autografe atât textul, cât și semnătura Caragiale. În articolul bilanț După un an ..., M. Dragomirescu,editorul revistei, afirma:

„În fine, acum în urmă, autoritatea celui mai mare poet, a celui mai desăvârșit artist ce am avut vreodată,autoritatea lui Caragiale, a venit, ca odinioară Alecsandri la „Junimea” născândă, să consfințească și săîntărească importanța activității Convorbirilor critice și să dea modestului râu măreția fluviului ...”

Doi ani mai târziu a publicat nuvela Kir Ianulea, o versiune românească a piesei lui NiccolòMachiavelli, Nunta lui Belfagor (Belfagor arcidiavolo).

27

În zorii zilei de 9 iunie 1912, Caragiale a murit subit în locuința sa de la Berlin, dincartierul Schöneberg, bolnav fiind de arterioscleroză. Rămășițele pământești sunt expuse în capelacimitirului protestant Erster Schöneberger Friedhof și depuse, la 14 iunie, în cavoul familiei, înprezența lui Gherea, a lui Delavrancea și a lui Vlahuță. Cinci luni mai târziu, la 18 noiembrie, sicriul curămășițele sale pământești a fost adus la București și, la 22 noiembrie 1912, s-a făcut înmormântareala cimitirul Șerban Vodă. Cortegiul funerar, format la biserica Sf. Gheorghe, a făcut un ocol prin fațaTeatrului Național și a continuat apoi drumul până la cimitir, în fruntea miilor de bucureșteni care auluat parte la această solemnitate aflându-se toți marii scriitori ai timpului: Alexandru Vlahuță, MihailSadoveanu, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Șt. O. Iosif, Ovid Densușianu, Corneliu Moldovan,Delavrancea, Sandu Aldea, N. D. Cocea și alții. În cuvântarea pe care a ținut-o la biserica Sf.Gheorghe, Delavrancea menționa: „Caragiale a fost cel mai mare român din câți au ținut un condei înmână și o torță aprinsă în cealaltă mână. Condeiul a căzut, dar torța arde și nu se va stinge niciodatăar Mihail Sadoveanu adăuga: „Caragiale a însemnat o dungă mare și foarte luminoasă în literaturanoastră contemporană; ea a rămas asupra noastră și va rămâne asupra tuturor generațiilor.”

Caragiale s-a bucurat de recunoașterea operei sale pe perioada vieții sale, însă a fost și criticat șidesconsiderat. După moartea sa, a început să fie recunoscut pentru importanța sa în dramaturgiaromânească. Piesele sale au fost jucate și au devenit relevante în perioada regimului comunist. În1982, între Groapa Fundeni și Dealul Bolintin, Lucian Pintilie a început filmarea peliculei „De ce tragclopotele, Mitică?”, inspirat din piesa D-ale carnavalului. Pelicula a fost interzisă de comuniști în fazaîn care nu i se definitivase montajul, din pricina trimiterilor sarcastice voalate la adresa sistemului deatunci.

Deși Caragiale a scris doar nouă piese, el este considerat cel mai bun dramaturg român prin faptul căa reflectat cel mai bine realitățile, limbajul și comportamentul românilor. Opera sa i-a influențat pe alțidramaturgi, între care Eugen Ionesco. Eric D. Tappe a afirmat în cartea sa, Ion Luca Caragiale: „Heprided himself on his knowledge of Romanian and would say: 'Not many are masters of it as I am.

Opera literară:Opera lui Ion Luca Caragiale cuprinde teatru (opt comedii și o dramă), nuvele și povestiri, momenteși schițe, publicistică, parodii, poezii. Caragiale nu este numai întemeietorul teatrului comic dinRomânia, ci și unul dintre principalii fondatori ai teatrului național. Operele sale, în special comediilesunt exemple excelente ale realismului critic românesc.

Considerații esteticePentru detalii, vezi: Câteva păreri.

Elaborat în 1896, studiul Câteva păreri reprezintă un adevărat „breviar” al esteticii scriitorului. Socotitde unii comentatori un naturalist, un zolist în nuvelele sale psihologice, opțiunea estetică a scriitoruluieste categorică și definitorie pentru idealul de artă ca sinteză a fantaziei: „noi nu înțelegem o operă deartă din mult, ci din ceva, înțelegem un ce dintr´un cum” (s.n.). Condiția obligatorie a artei estetalentul, puterea de invenție a scriitorului, expresivitatea și niciodată considerente de școală, de grupsocial sau de curent literare, saturate de teorii și de erudiție fără sens: „A crea - a apuca din haosulinform elemente brute, a le topi împreună și a le turna într´o formă, care să îmbrace o viață ce sediferențiază într´un chip absolut hotărît de tot ce nu este ea - aceasta este puterea naturii și aartistului. Și această putere, la artist o numim talent. Talentul este deci puterea de expresivitate ce oau îndeosebi unii, pe lângă iritabilitatea ce o au toți”.

28

Aprecieri critice

Caragiale este prezentat ca apărător înverșunat al scrisului său, luptând cu editorii, pentru ca aceștiasă-i respecte textul integral, ortografia și punctuația. Conștiința de artist impecabil și scrupulozitatea sasunt mărturii exprimate în numeroasele scrisori către amici cărora le face reproșul „sosului greșelilorde ortografie și punctuație” și a „enormelor greșeli fundamentale”. Sică Alexandrescu a propus otipărire corectă, la baza căreia să stea un text confruntat științific cu edițiile „Socec”, „Șaraga”, cumanuscrisele lui Caragiale,„un text în care ortografia marelui scriitor să fie repusă în drepturi, ținându-se seamă, riguros, consecvent, dar cu mult discernământ de ultimele reguli academice stabilite”.

A. E. Baconski schițează unele „înrudiri și vecinătăți” între Caragiale și Tudor Arghezi. La ambii esteevident același patriotism, aceeași țintă a satirei, lovind în categoriile profesionale cu o spoială decultură, cu un jargon franțuzit. Baconski remarcă la amândoi „pasiunea pentru stil, pentru o anumităarhitectură stilistică, mai simplă la Caragiale, mai savantă la Arghezi”.

Nicolae Steinhardt a constatat în eseul său, Secretul” Scrisorii Pierdute”, că opera lui Caragiale a fostcitită până în 1975 din două perspective. Perspectiva „stângistă” (avându-i ca reprezentanțipe Alexandru Piru și Ovid S. Crohmălniceanu) era caracterizată prin supralicitarea criticii burghezieiromânești, considerată „dreapta” românească, a viciilor și a regimului ei politic, și cea „naționalistă”,avându-i ca reprezentanți pe N. Grigorescu, Nicolae Iorga, Lovinescu, N. Davidescu, care îl blamaupe scriitor pentru pretinsa ură față de neamul său. Nicolae Steinhardt a introdus a treia perspectivă, aunui Caragiale profund creștin, creatorul unei lumi în care atmosfera generală... e blândețea, stâlp alcreștinismului.

Comediile domnului Caragiale este o lucrare scrisă de Titu Maiorescu din dorința de a-l apăra pescriitor de atacurile din presa contemporană, care îl acuzau de imoralitate (acuzație bazată pe lumeapersonajelor de joasă speță în piesele sale). Pornind de la constatarea că tipurile și situațiile dincomediile lui Caragiale erau inspirate din realitatea socială a timpului, Maiorescu atrăgea atenția căartistul recrea realitatea dintr-o perspectivă ideal-artistică, fără nicio preocupare practică, în sensul căel generaliza.

Mihai Ralea spunea despre lumea lui Caragiale că „e minunată: e o lume absolut paradisiacă, fără grijiși fără, cum se spune azi, în limbaj mistic, fără cine știe ce problematici interne. Oamenii râd, petrec șise bucură. (…) Caragiale, cel mai național scriitor, cel care a înțeles mai bine firea noastră, ne-a lăsatși acest aspect. Românul care nu-și pierde cumpătul în fața crizei. Literatura sa e tonică și plină deconsolație astăzi

Pe de altă parte, I. Constantinescu afirma: „Teatrul lui Caragiale este nonpsihologic, nu ca o carență aartei dramaturgului: stilul popular și gritesc al comediei sale este prin el însuși antipsihologic. (…) Încazul celor mai importante figure comice, Caragiale păstrează foarte puțin din structura tipuluitradițional. Prin distrugerea unității personajului și a umanității lui, prin creația omului dezorientat înafara vieții morale, cu comportament discontinuu, o omului fără calități, dramaturgul roman este unuldintre creatorii structurii eroului farsei moderne.”

În opera Studii critice, 1890, Constantin Dobrogeanu-Gherea spunea că „Analiza psihică a tipurilor nue destul de adâncă, tipurile sunt mai ales descrise și analizate din punctul de vedere exterior. Adâncilemișcări sufletești, cari caracterizează mai ales pe om, ori lipsesc, ori sunt făcute cu mai puținămăiestrie decât caracterizarea tipului și caracterului exterior.”

Șerban Cazimir scria în Sensurile trec, întrebarea rămâne că: „nici o altă problemă a receptării luiCaragiale n-a produs atâtea divergențe ca încercarea de a defini viziunea sa asupra omului,atitudinea sa față de propriile plăsmuiri, semnificația distinctă a râsului caragialesc

29

Ion Creangă

Biografie:

Data nașterii lui Creangă este incertă. El însuși afirmă în Fragment debiografie că s-ar fi născut la 1 martie 1837. O altă variantă o reprezintădata de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de nou-născuți dinHumulești, publicată de Gh. Ungureanu.

Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina,Ileana, Teodor, Vasile și Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei,Maria și Ileana în 1919.

Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prismaoperei sale capitale Amintiri din copilărie. În 1847 începe școala de pelângă biserica din satul natal. Fiu de țăran, este pregătit mai întâi dedascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului matern("tatal mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig"), David Creangă,care-l duce pe valeaBistriței, la Broșteni, unde continuășcoala.În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț sub

numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). Dupădorința mamei, care voia să-l facăpreot, este înscris la Școala catihetică din Fălticeni ("fabrica depopi"). Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. Dupădesființarea școlii din Fălticeni, este silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminaruluiteologic "Veniamin Costachi" de la Socola.

S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după cum mărturisește în Amintiri:

„Dragi mi-erau tata și mama, frații și surorile și băieții satului, tovarășii mei de copilărie, cu cari, iarna, în zilelegeroase, mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara în zile frumoase de sărbători, cântând și chiuind,cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase, țarinele cu holdele, câmpul cu florile și mândrele dealuri, de după careîmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereții! Asemenea, dragi mi-erau șezătorile, clăcile, horile și toatepetrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire.”

Din 1855 până în 1859 urmează cursurile seminarului iar apoi, luându-și atestatul, revine în satulnatal. Se însoară mai târziu la Iași cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci desfinți din Iași, devenind diacon al acesteia (26 decembrie 1859).

La 19 decembrie 1860 se naște fiul său Constantin.

În 1864, Creangă intră la Școala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesorpe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și l-a numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași.

După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, este exclus definitiv dinrândurile clerului (10 octombrie1872), deoarece și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile caremurdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul dediacon. (În 1993, el a fost reprimit post-mortem în rândurile clerului.) Ca urmare a excluderii din cler,ministrul Tell îl destituie și din postul de institutor, însă venirea lui Titu Maiorescu la minister contribuiela renumirea sa pe acest post. A colaborat la elaborarea a patru manuale școlare.

În 1873 se încheie procesul său de divorț, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire. A căutat o casăîn care să se mute, alegând o locuință în mahalaua Țicău (bojdeuca).

30

În 1875, îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care se împrietenește.Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale.

Între 1883 și 1889 a fost bolnav de epilepsie și a suferit foarte mult la aflarea bolii și apoi a decesuluilui Eminescu, și alVeronicăi Micle.

Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Țicău. Este înmormântat la2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași.

Opera:

Povești

Capra cu trei iezi (1875)

Dănilă Prepeleac (1876)

Fata babei și fata moșneagului (1877)

Făt Frumos, fiul iepei (1877)

Povestea lui Harap-Alb (1877)

Ivan Turbincă (1878)

Povestea lui Ionică cel prost (1877)

Povestea lui Stan-Pățitul (1877)

Povestea porcului (1876)

Povestea poveștilor (1877-1878)

Povestea unui om leneș (1878)

Punguța cu doi bani (1875)

Soacra cu trei nurori (1875)Povestiri

Acul și barosul (1874)

Cinci pâini"' (1883)

Inul și cămeșa (1874)

Ion Roată și Cuza-Vodă (1882)

Moș Ion Roată și Unirea (1880)

Păcală (1880)

Prostia omenească (1874)

Ursul păcălit de vulpe (1880)

Nuvele

Moș Nichifor Coțcariul (1877)

Popa Duhul (1879)Romane autobiografice

Amintiri din copilărie (1879)

Fragment de autobiografieScrisoriScrisori de familie

Către Gheorghe Creangă

Către Zaheiul Creangă

Către Ecaterina Vartic

Către Elena Creangă-ChițeiScrisori către prieteni

Către Mihai Eminescu

Către Vasile Conta

Către Alexandru C. Cuza

Către Nicolae Gane

Către Mihail Kogălniceanu

Către Titu Maiorescu

Către Iacob Negruzzi

Către Ioan Slavici

Către Victor Zaharovschi

31

Ioan Slavici

Biografie:

A fost al doilea copil al cojocarului Sava Slavici și a Elenei Slavici(născută Borlea). A frecventat școala greco-ortodoxă din satul natal,gimnaziul maghiar din Arad și a urmat cursurile Liceului din Timișoara.

Debutează în Convorbiri literare (1871), cu comedia Fata de birău.Împreună cu Eminescu pune bazele Societății Academice SocialeLiterare România Jună și organizează, în 1871, Serbarea de la Putna aStudențimii române din țară și din străinătate. La finalul anului 1874, sestabilește la București, unde este secretar al Comisiei ColecțieiHurmuzachi, profesor, apoi redactor la Timpul. Împreună cu I. L.Caragiale și G. Coșbuc, editează revista Vatra. În timpul primului războimondial, colaborează la ziarele Ziua și Gazeta Bucureștilor. PremiulAcademiei Române (1903).

Slavici a exprimat păreri antisemite, spunând de exemplu în lucrarea sa Soll și Haben – ChestiuneaOvreilor din România(București, 1878) că evreii sunt o ”boală” și că ar trebui aruncați în Dunăre.[2]

Articolele scrise de Slavici împotriva evreilor, pe tot parcursul vieții sale, au făcut ca el să fie citatconsistent în Raportul Final al Comisiei Internaționale asupra Holocaustului în România (coordonatde Elie Wiesel, în 2004), ca ”sursă principală” a antisemitismului din anii '30-'40 ai secolului al XX-lea. Alături de el au fost menționați și alți scriitori esențiali ai secolului al XIX-lea românesc,precum Vasile Alecsandri, Cezar Bolliac, B.P. Hașdeu sau filosoful Vasile Conta și istoricul NicolaeIorga.

Datorită diverselor puncte de vedere politice exprimate în publicații de-a lungul timpului, Ioan Slavici afost un "abonat" al închisorilor epocii, fapt reflectat chiar într-o lucrare memorialistică intitulată"Închisorile mele", publicată în 1921. Obosit și persecutat, în 1925, Slavici se refugiază la fiica sa caretrăia la Panciu, aducându-i aminte de Șiria lui natală

La 17 august 1925, scriitorul se stinge din viață, fiind înmormântat la schitul Brazi.

Opera: Cele mai reprezentative lucrări ale sale sunt:Nuvele

Popa Tanda;(1873) apare in Convorbiri literale,in iunie 1875 Scormon; Gura satului; Budulea Taichii; Moara cu noroc (1881); Comoara (1896); O viață pierdută; Vatra părăsită (1900); O jertfă a vieții;

32

Pădureanca (1884).Romane

Mara (1894); Din 2 lumi (1920); Cel din urmă armaș (1923); Din bătrâni (1902).Povești

Doi feți cu stea în frunte Păcală în satul lui Spaima zmeilor Rodul tainic Zâna Zorilor Ileana cea șireată Florița din codru Ioanea mamei Petrea prostul Limir-Împărat Băiet sărac Împăratul șerpilor Doi frați buni Băiat sărac și horopsit Nărodul curții Negru împărat Peștele pe brazdă Stan Bolovan Boierul și PăcalăDrame istorice

Bogdan Vodă, Gaspar Graziani.Memorii

Închisorile mele (1921); Amintiri (1924); Lumea prin care am trecut (1924).Basme

Zâna Zorilor Florița din codru Rodul tainic

33

Titu Maiorescu

Biografie:

Titu Maiorescu (numele său complet era Titu Liviu Maiorescu) s-a născut la Craiova, la 15 februarie 1840. Mama lui TituMaiorescu, n. Maria Popazu, este sora cărturarului episcop alCaransebeșului, Ioan Popazu. Familia Popazu era de la Văleniide Munte și, se pare, de origine aromână. Tatăl său, IoanMaiorescu, fiu de țăran transilvănean din Bucerdea Grânoasă,se numea de fapt Trifu, dar își luase numelede Maiorescu pentru a sublinia înrudirea cu Petru Maior. Teologprin formație (cu studii la Blaj, Pesta, Viena), Ioan Maiorescu sedovedi un liber cugetător. Profesor la Cernăuți, Craiova, Iași,București, el rămâne o figură luminoasă a epocii de formare aînvățământului românesc modern. Ioan Maiorescu a fostinspector al școlilor din Oltenia, profesor la Școala Centrală dinCraiova. În acest timp, familia lui, constând din soția, Maria,născută Popasu, și cei doi copii, Emiliași Titu, a călătoritla București, Brașov, Sibiu și Blaj, rămânând mai mult timpla Brașov, unde viitorul critic urmează clasa întâi a gimnaziuluiromânesc. Stabilit la Viena, Ioan Maiorescu scrie în ziareleaustriece articole despre români și redactează memorii înlegătură cu problema românească. Revenit în țară după Unire,a îndeplinit funcțiile de președinte al Obșteștii Epitropii, de

director al Comisiei Centrale a Principatelor Unite, profesor la „Sfântul Sava“, director al EforieiInstrucțiunii Publice și profesor la Școala Superioară de Litere din București.

CopilăriaÎntre 1846 și 1848 Titu Maiorescu este elev al școlii primare din Craiova. În zilele revoluției, IoanMaiorescu plecând în misiune la Frankfurt am Main, Maria Maiorescu cu copiii pribegește la București,Brașov, Sibiu. Prin decembrie 1848 sub conducerea lui Avram Iancu, familia lui Ioan Maiorescu ajungela Blaj. Din nou la Brașov. Titu Maiorescu continuă cursul primar (1848/1849 și 1849/1850) la școalaprotodiaconului Iosif Barac unde urmează primele două clase elementare.

Între 1850 - 1851 – absolvind școala primară, Titu Maiorescu este înscris la Gimnaziul românesc dinSchei-Brașov, gimnaziu înființat în 1850prin strădania unchiului său, Ioan Popazu, pe atunci paroh albisericii Sf. Nicolae din Schei, apoi protopop al orașului. El face clasa întâi de gimnaziu la gimnaziulromânesc din Brașov. În casa protopopului Popazu îl vede pe Anton Pann care îi va lăsa o impresiede neșters.

La Academia TerezianăÎn septembrie 1851 familia Maiorescu se stabilește la Viena, unde tatăl său era salariat al Ministeruluide justiție. În octombrie Titu Maiorescu este înscris în clasa I la Gimnaziul academic, anexă pentruexterni a Academiei Tereziene. Peste o lună i se echivalează anul de gimnaziu de la Brașov și estetrecut în clasa a II-a.

În timpul șederii familiei sale la Viena, Titu Maiorescu urmează cursurile Academiei Tereziene. Înaceastă perioadă începe redactareaÎnsemnărilor zilnice (ținut până în iulie 1917, în 42 de caiete aflate

34

astăzi în fondul de manuscrise al Bibliotecii Academiei Române și la Biblioteca Centrală de Stat dinBucurești), pe care le va continua până la sfârșitul vieții și care constituie o prețioasă sursă decunoaștere a omului Maiorescu. Însemnările ni-l prezintă încă din adolescență ca pe un caracterputernic, ambițios și iubitor de ordine, pasionat de cultură și dornic să se afirme prin capacitățile saleintelectuale în fața colegilor austrieci, care, provenind adesea din familii aristocratice, îl priveau desus. Succesul pe care îl obține în 1858 absolvind ca șef de promoție Academia Tereziană reprezintă oîncununare a eforturilor sale și a voinței de care dăduse dovadă.

Studiile universitareGraba pe care o manifestă în obținerea diplomelor universitare (după numai un an de studiila Berlin obține la Giessen doctoratul „magna cum laude“, după încă un an, licența în litere și filosofiela Sorbona și, după încă un an de studii universitare la Paris, licența în drept) nu afecteazăseriozitatea pregătirii sale academice; bazele culturii extrem de solide a lui Maiorescu se instaureazăacum.

Trimite o lucrare, la 3 ianuarie 1857, semnată Aureliu, la Gazeta de Transilvania cu intenția de a servica prezentare a unor traduceri ale sale din Jean Paul, pe care le trimite apoi revistei. În numărulurmător intenționa să publice traducerea unei povestiri de Jean Paul, intitulată "Noapte de Anul Nou".Deși traducerea nu a fost publicată la acea dată, scrisoarea editată de Aurel A. Mureșianu în Gazetacărților, nr. 1, 1934 este considerată totuși „cea dintâi încercare publicistică“ a lui T. Maiorescu, titlusub care a și fost retipărită. În 1858, pe lângă activitatea universitară, predă psihologia la pensioaneparticulare și franceza în casa Kremnitz.

Preparator pentru limba franceză în familia Kremnitz, Titu Maiorescu dă lecții celor patru copii aifamiliei: Klara (viitoarea sa soție), Helene, Wilhelm (viitorul dr. W. Kremnitz, soțul luiMite Kremnitz, n.Bardeleben) și Hermann. Titu Maiorescu își trece doctoratul în filozofie la Giessen, magna cum laude.Universitatea din Giessen îi considerase, în vederea doctoratului, ultimii doi ani de la Theresianumdrept studii universitare. Întors în țară, publică articolul „Măsura înălțimii prin barometru” în revista Isissau natura.

DoctoratÎn decembrie 1860 își ia Licența în litere și filosofie la Sorbona prin echivalarea doctoratului de laGiessen. In anul urmator ii apare la Berlin lucrarea de filozofie Einiges Philosophische ingemeinfasslicher Form („Considerații filozofice pe înțelesul tuturor”), vădit sub influența ideilor luiHerbart și Feuerbach.

La 17 decembrie, în urma consultării lucrării Einiges Philosophische in gemeinfasslicher Form (Cevafilosofie pe înțelesul tuturor), și după „o apărare verbală făcută înaintea facultății în mod brillant aopiniunilor originale“, Sorbona îi „concese titlul de licencé ès lettres“. În continuare Titu Maiorescu îșiva pregăti doctoratul cu teza: „La relation. Essai d’un nouveau fondement de la philosophie”, până lasfârșitul lui 1861, când va părăsi Franța.

Cariera universitarăÎn vara anului 1862 este numit supleant la Tribunalul de Ilfov, apoi procuror. Se căsătorește cu pupilasa, Clara Kremnitz. În luna noiembrie/decembrie devine profesor la Universitatea din Iași și director alGimnaziului central din același oraș.

În 1863 i se încredințează cursul de istorie la Universitate, cu tema „Despre istoria republicii romanede la introducerea tribunilor plebei până la moartea lui Iulius Cezar cu privire special la dezvoltareaeconomico-politică”. Din luna februarie până în luna septembrie este Decan al Facultății de Filosofiea Universității din Iași. Pe 18 septembrie 1863 este ales rector al Universității din Iași pe o perioadă depatru ani. În octombrie este numit director al Școlii Normale „Vasile Lupu“ din Iași. Predă aici

35

pedagogia, gramatica română, psihologia și compunerea. Inițiază pentru prima oară în țara noastră,practica pedagogică a elevilor, printre care se numără și Ion Creangă.

În 1863 Titu Maiorescu publică la Iași „Anuariul Gimnasiului și Internatului din Iași pe anul școlar1862—1863”; anuarul este precedat de disertația lui: „Pentru ce limba latină este chiar în privințaeducației morale studiul fundamental în gimnaziu ?” La 28 martie se naște fiica lui Titu Maiorescu,Livia, căsătorită Dymsza, moartă în 1946. La 8 octombrie Titu Maiorescu este numit la direcțiaInstitutului Vasilian din Iași, care se cerea „fundamental reorganizat“. În vederea acestei misiuni, dinînsărcinarea ministrului instrucțiunii publice de atunci, Alexandru Odobescu, el va pleca într-o călătoriedocumentară la Berlin, întorcându-se la Iași pe 4 ianuarie 1864.

Între 1863—1864 Titu Maiorescu predă filozofia la Facultatea de Litere din Iași.

mplicarea în viața socialăÎn ziua de 10 martie 1861, Titu Maiorescu ține la Berlin o conferință (Die alte französische Tragödieund die Wagnersche Musik — „Vechea tragedie franceză și muzica lui Wagner”) în folosulmonumentului lui Lessing la Kamenz, repetată la 12 aprilie la Paris, la „Cercle des sociétés savantes“și reluată sub formă de comunicare, la 27 aprilie, din nou la Berlin, la Societatea de filozofie.

La 28 noiembrie obține la Paris diploma de licență în drept, cu teza "Du régime dotal".

În ziua de 10 decembrie el începe ciclul de conferințe despre „Educațiunea în familie”. Totîn decembrie se întoarce în țară și se stabilește în București.

Întors în țară la sfârșitul lui 1861, Titu Maiorescu este dornic să contribuie din toate puterile laînscrierea statului recent format în urma Unirii din 1859 pe făgașul unei vieți culturale și politice denivel european. În acel moment în care totul era de făcut și în care era nevoie de energii proaspete șide oameni de cultură formați în școlile înalte ale apusului, Titu Maiorescu va cunoaște la vârstatinereții o ascensiune vertiginoasă, greu sau aproape imposibil de conceput mai târziu: profesoruniversitar (la Iași) la 22 de ani, decan la 23 și rector la aceeași vârstă, academician (membrual Academiei Române) la 27 de ani, deputat la 30, ministru la 34 de ani. Dar această ascensiune n-afost mereu lină și nici scutită de grele încercări, precum procesul care i-a fost intentat în urmacalomniilor aduse de adversarii săi politici, care atrăseseră și suspendarea lui din toate funcțiileîn 1864, până când verdictul de achitare din anul următor avea să dovedească netemeiniciaacuzațiilor îndreptate împotriva lui.

A fost inițiat în Loja masonică ieșeană Steaua României, la 26 noiembrie 1866 (al cărei Venerabil eraGeorge Suțu), iar după câteva luni, la 11 februarie 1887, primește gradele de Companion și Maestru,în această lojă.

Fondarea JunimiiAnii 1860 au mai însemnat pentru Maiorescu „prelecțiunile populare“ (conferințe asupra unor variateprobleme de cultură adresate unui public destul de larg), întemeierea Junimiiîmpreună cu prieteniisăi I. Negruzzi, Petre P. Carp, V. Pogor și Th.Rosetti, începerea activității de avocat, directoratulla Școala Normală „Vasile Lupu“ din Iași, înființarea, în 1867, a revistei Convorbiri Literare.

Deși perioada care a urmat Unirii din 1859 a reprezentat o epocă de împlinire a idealurilor pașoptiste,totuși unele accente se schimbaseră, condițiile erau altele decât pe vremea tinereții romantice alui Heliade Rădulescu, Alecsandri sau Bălcescu. Maiorescu reprezintă noua generație, junimistă, cu onouă concepție asupra vieții sociale și culturale românești. Pe planul ideologiei politice, Maiorescueste un conservator, adept al unei evoluții naturale, organice și temeinic pregătite, adversaral „formelor fără fond“, al căror rechizitoriu îl face în articolul din 1868, În contra direcției de astăzi în

36

cultura română, în care condamnă introducerea unor instituții imitate după cele occidentale și căroranu le corespundea un fond adecvat în mentalitatea, creația și nivelul de cultură al poporului român.

Titu Maiorescu, critic literarÎnceputurile activității de critic literar ale lui Maiorescu stau sub semnul aceleiași despărțiri degenerația anterioară. Spre deosebire de anii premergători revoluției de la 1848, când o nevoie acutăde literatură originală îl făcea pe Heliade Rădulescu să adreseze apeluri entuziaste pentru scrieriromânești, deceniul al șaptelea al secolului XIX ajunsese să cunoască o relativă afluență de poeți șiprozatori, ale căror mijloace artistice erau adesea mult disproporționate față de idealurile și depretențiile lor. Se punea acum problema unei selectări a adevăratelor valori pe baza unor criteriiestetice și o asemenea sarcină își asumă Maiorescu. Adversarii de idei i-au numit depreciativ acțiunea„critică judecătorească“, întrucât studiile și articolele lui nu analizează detaliat opera literară discutată,ci conțin mai mult sentințe asupra ei. Acestea se întemeiază pe o vastă cultură, un gust artistic sigur șipe impresionante intuiții. Însuși mentorul Junimii considera acest fel de critică (net afirmativă saunegativă) necesară doar acelei epoci de confuzie a valorilor, urmând ca modalitățile ei de realizare săse nuanțeze mai târziu, într-o viață literară în care marii scriitori vor fi ridicat nivelul artistic și, implicit,vor fi făcut să sporească exigența publicului.

Această operă de îndrumător, de luptător pentru impunerea valorilor avea s-o ducă Maiorescuîntreaga viață, împărțită între activitatea politică (în care avea să ajungă până la funcția de prim-ministru, dar și să piardă un prieten din tinerețe, pe P.P. Carp), universitară (ca profesor a avut și apromovat discipoli de valoarea lui C. Rădulescu-Motru, P.P. Negulescu,Pompiliu Eliade și alții), deavocat și de critic literar. I s-a reproșat lui Maiorescu faptul că n-a consacrat mai mult timp literaturii,dar, atâta cât este, opera lui de critic marchează profund una dintre cele mai înfloritoare epoci dinistoria literaturii române: perioada marilor clasici. Rolul Junimii, al lui Maiorescu însuși, este legat decreația și impunerea în conștiința publicului a unor scriitorica Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici, Duiliu Zamfirescu și alții.

În privința comportării, a felului de a fi i s-a reproșat lui Maiorescu răceala, lipsa pasiunii, atitudineaolimpiană, care părea să ascundă un suflet uscat; este celebră în acest sens apreciereavulcanicului N. Iorga: „Cald și frig nu i-a fost nimănui lângă dânsul“. Ajutorul dat de Maiorescuscriitorilor din cercul Junimii și discipolilor său, chiar adversarului său,Dobrogeanu-Gherea, într-unmoment important din viața acestuia, ne relevă însă un om de o mare și, în același timp, discretăgenerozitate. Iar rândurile adresate lui Eminescubolnav, care își făcea scrupule în legătură cuproveniența mijloacelor materiale permițând întreținerea sa la sanatoriul de la Ober-Döbling,dovedesc la Maiorescu o admirabilă delicatețe sufletească:

„Vrei să știi cu ce mijloace ești susținut deocamdată? Bine, domnule Eminescu, suntem noi așa străiniunii de alții? Nu știi d-ta iubirea (dacă-mi dai voie să întrebuințez cuvântul exact, deși este mai tare),admirația adeseori entuziastă ce o am eu și tot cercul nostru literar pentru d-ta, pentru poeziile d-tale,pentru toată lucrarea d-tale literară și politică? Dar a fost o adevărată exploziune de iubire, cu care noitoți prietenii d-tale (și numai aceștia) am contribuit pentru puținele trebuinți materiale ce le reclamasituația. Și n-ai fi făcut și d-ta tot așa din multul-puținul ce l-ai fi avut când ar fi fost vorba de orice amic,necum de un amic de valoarea d-tale“.

MisoginismTitu Maiorescu a declarat într-o conferință de la Ateneul Român din 1882, susținând că femeile îșimerită locul de la marginea societății din cauza creierului lor prea mic

„Cum am putea într-adevăr să încredințăm soarta popoarelor pe mâna unor ființe a cărorcapacitate craniană este cu zece la sută mai mică? Abia ajung astăzi creierii cei mai dezvoltați

37

pentru a putea conduce o națiune pe calea progresului și prosperității materiale... Din 1.000 decăpățâni măsurate a rezultat 1.410 grame greutate mijlocie la bărbat și numai 1.250 la femei“.

„Cu cât înaintăm însă în civilizațiune, cu atât rolul bărbatului devine mai greu, cu atât eltrebuie să-și muncească mai mult creierul ca să poată cuceri un loc în economia socială și să fieîn stare a-și asigura existența și viitorul familiei sale. El trebuie să miște cultura, el să conducă sausă susțină statul, el să facă a înflori artele, el trebuie să lărgească câmpul ideilor, să înlesneascăbunul trăi al omenirii prin descoperiri și perfecționări zilnice, aduse în sfera practică a vieții, pecând femeia e redusă la un rol cu mult mai mărginit în mișcarea societăților culte. De aici, niciîndoială, diferența craniană“.

Într-un articol în "Contemporanul", Sofia Nădejde atacă acest punct de vedere susținând:

"Un lucru pe care-l trec cu vederea toți câți vorbesc de greutatea creierului femeiesc este că nimeni

nu ia în seamă să-l raporteze la greutatea trupului, femeile relativ cu corpul au creierul mai greu decât

bărbații."

38

George Coșbuc

Biografie:

George Coșbuc s-a născut al șaptelea dintre cei 14 copii aipreotului greco-catolic Sebastian Coșbuc și ai Mariei, fiica preotuluigreco-catolic Avacum din Telciu. Copilăria și-o va petrece la Hordou, înorizontul mitic al lumii satului, în tovărășia basmelor povestite de mamasa. Primele noțiuni despre învățătură le primește de la țăranul IonGuriță, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coșbuc auzise „că știepovești”. De la bătrânul diac Tănăsucă Mocodean, Coșbuc învață a citiîncă de la vârsta de cinci ani.

Poetul și-a început studiile la școala primară din Hordou, în toamnaanului 1871, pe care, din motive de sănătate, le întrerupe după clasa I.Din toamna anului 1873, pentru clasele a II-a și a III-a, urmeazăcursurile școlii din Telciu, comună mare pe Valea Sălăuții,învățândgermana cu unchiul său Ion Ionașcu, directorul școlii. În clasaa IV-a (1875), se află la Școala Normală din Năsăud, pe care o absolvă

pe data de 21 iunie 1876. În toamna acestui an, Coșbuc se înscrie în clasa I a GimnaziuluiFundațional din Năsăud; de atunci datează și primele contacte cu operele literaturii române șiuniversale: Lenau, Heine, Chamisso, Bürger și alții. La liceul din Năsăud predau profesori cu opregătire serioasă, se punea accent pe studiul limbilor și al literaturilor clasice, încât Coșbuc și-aformat aici o temeinică bază pentru cultura sa.

Începe să scrie versuri și activează în Societatea de lectură Virtus Romana Rediviva a gimnaziului, dinclasa a V-a (1880 - 1881) ca membru extraordinar. În clasa a VII-a, Coșbuc este ales vicepreședinte alsocietății, iar la 2 octombrie 1883 devine președinte. Publică în paginile revistei Muzasomeșeană (1882 - 1883) primele poezii, citește la ședințele societății traduceri din Rückert, Petőfi și opoveste populară, în 600 de versuri, Pepelea din cenușă.

Contactul cu literatura clasică, mai cu seamă latină, cu principalele opere ale literaturii europene,dragostea față de folclorul românesc și față de cărțile vechi îi marchează, din această perioadă,destinul creator. În mai 1884 își susține examenul de bacalaureat, după trecerea acestuia, în toamnaanului 1884, se înscrie la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității maghiare din Cluj, care aveape atunci și o catedră de limbă română. A continuat studiile clasice, frecventând cursurile de istoriagrecilor vechi, traducere și interpretare de scrieri alese din Cicero, teoria și istoria retoricii la greci șiromani, sintaxa greacă și istoria literaturii latine. A fost numit în comitetul Societății Iulia a studențilorromâni; își începe colaborarea la Tribuna din Sibiu (decembrie 1884).

În noiembrie 1886, bolnav și confruntat cu diverse dificultăți materiale, nu mai figurează printrestudenții clujeni, frecventând doar anumite cursuri universitare. Continuă colaborarea laTribuna,publicând Atque nos, Fata craiului din cetini, Draga mamei, Dragoste păcurărească. Ioan Slavici,directorul Tribunei, îl caută personal la Cluj pentru a-l atrage în redacția revistei și pentru a stabili cu elo eventuală colaborare. Publică la revista din Gherla Cărțile săteanului român, continuă să tipăreascăîn Tribuna povești și basme versificate (Fulger,Brâul Cosânzenii, Tulnic și Lioara), corespondează cuSlavici, care îl cheamă la Sibiu, în redacția ziarului. Din vara anului 1887 poetul începe să lucreze caredactor la Tribuna, inaugurându-se astfel o etapă hotărâtoare în formația sa.

39

Opera: Tematică și particularitățiDupă cum însuși a mărturisit-o, Coșbuc intenționa să realizeze o epopee, astfel încât „baladele” șicelelalte poeme luate din „poveștile poporului” pe care le-a scris, să capete„unitate și extensiune deepopee”. Deși nerealizată pe deplin, cele mai izbutite poeme ale sale se încadrează într-o viziuneunitară, alcătuind o monografie epico-lirică a satului românesc. Regăsim în creația sa naturaromânească, muncile câmpenești, datinile atașate marilor momente ale existenței, erotica țărănească,revolta țăranului, experiența tragică a războiului, momente din istoria poporului român.

În descrierea naturii, deosebindu-se de V. Alecsandri (cel dintâi pastelist remarcabil în evoluția liriciiromânești), la Coșbuc obiectul evocării e omul pământului, peisajul având funcția de a-i oferi acestuiacadrul de manifestare, în tradiția poemelor lui Vergiliu și ale lui Hesiod, cu ale sale Munci și zile. G.Coșbuc închină fiecărui anotimp măcar câte o poezie, spectacolul lumii rurale relevând cadrulexistențial și unele dintre îndeletnicirile țărănești tipice (Noapte de vară, Vara, [[În miezul verii], Iarnape uliță). Natura este plastică și, de obicei, evocatoare de tablouri cu contururi exacte, exprimândputernice stări sufletești. Viziune artistică din Balade și idile este unitară, poemele impunându-se prinprospețime și prin optimism, în legătură intimă cu mentalitatea țărănească, ale cărei ipostazefundamentale le stilizează. Idilele sunt caracterizate printr-un lirism discret, în viziune obiectivată epicsau dramatic. Poetul surprinde în scene de o grație firească semnele tulburării erotice, jocurile șicapriciile iubirii, farmecul vârstei incerte, între o candoare sufletească și o instinctivă tactică erotică.Imaginea, esențializată, a psihologiei și a comportamentului erotic este recompusă prin reacțiile,gesturile și replicile eroilor. Se detașează din idile o anume simplitate a situațiilor, extrase dintr-uncotidian țărănesc, stilizat cu grație și simplitate. Dovadă a unei înzestrări clasice temperamentale,înclinată spre lumea obiectivă și nu spre atmosfera subiectivă, vocația poetului în descrierea naturiieste desenul, în forma unor notații simple, neutre sub raport artistic, dar de o mare siguranță șiexpresivitate în mobilitatea percepției. Coșbuc a păstrat spiritul autentic românesc în balade, prinprezentarea momentelor nunții (Nunta Zamfirei) sau prin viziunea asupra morții (Moartea lui Fulger).Experiența tragică a războiului, momentele din istoria națională și revolta țăranului apar în sintezepoetice, reprezentative pentru psihologia noastră etnică și a filosofiei implicate în atitudinearomânească în fața vieții și a morții. Coșbuc a creat o operă de sensibilitate românească, sinteză deautentică și originală substanță poetică și artistică.

Poezia erosului rural și a naturii

Rada (1889)

La oglindă (1890)

Nu te-ai priceput (1889)

Supțirica din vecini (1893)

La pârâu

Baladă

Dragoste învrăjbită

Cântecul fusului (1893)

Fata morarului (1889)

Dușmancele (1893)

Numai una! (1889)

Scara

Poezia evocării trecutului și aRăzboiului de independență

Decebal către popor

Moartea lui Gelu

Pașa Hassan

Oltenii lui Tudor

Un cântec barbar

Cetatea Neamțului

Povestea căprarului

Trei, Doamne, și toți trei

O scrisoare de la Muselim Selo

Dorobanțul

Cântecul credinței

40

Spinul (1893)

Rea de plată (1891)

Recrutul

În zori

Pierde-vară

Vara (1892)

După furtună

Seara

Ștrengarul văilor

Vântul

Pace

Noapte de vară (1893)

Nuntă în codru

Concertul primăverii

Vestitorii primăverii

Iarna pe uliță

În miezul verii

Cântec (1900)Poezia marilor evenimente din viațasatului

Nunta Zamfirei (1889)

Moartea lui Fulger (1893)

Coloana de atacLirica de atitudine socială

Noi vrem pământ

Lupta vieții

Pentru libertate

In opressores

Hora

Doina

Lângă leagăn

Un cântec barbar

Ex ossibus ultor!

Spânzurați-l, de-i mișelPoezii de atitudine patriotică

Graiul neamului

Țară avem și noi sub soare

Sus inima

În șanțuri

Poetul

Spadă și corăbiiBalade pe motive străine

Baladă albaneză

Fatma

Puntea lui Rumi

Regina ostrogoților

El Zorab

Lordul John

41

Octavian Goga

Biografie:

Primii aniOctavian Goga s-a născut la 1 aprilie 1881 în satul Rășinari,de pe versantul nordic al Carpaților, în ulița Popilor nr. 778,fiul preotului ortodox Iosif Goga și al soției sale, Aurelia,învățătoare (și colaboratoare în tinerețe la ziarul Telegrafulromân și la revista Familia). Între anii 1886-1890 Goga aurmat școala primară din satul natal, avându-l învățător peMoise Frățilă, intelectual patriot, prototipul posibil dinpoezia Dascălul, așa cum sora sa, Victoria, stinsă din viață detimpuriu, a fost prototipul din Dăscălița. Cea mai mare parte avacanțelor, așa cum povestește autorul în diverse texteautobiografice, le-a petrecut în satul natal al tatăluisău, Crăciunelu de Sus, jud. Alba. Satul se află pe TârnavaMică, astăzi fiind parte a comunei Cetatea de Baltă; circa20 % din familiile din sat poartă numele de Goga. Poetulspunea: "Viața țăranilor de pe delnițele Crăciunelului mi-aufost sursă de inspirație pentru Plugarii și Clăcașii"

În1890 poetul s-a înscris la liceul de stat din Sibiu (astăzi Liceul Gheorghe Lazăr), ale cărui cursuri l-aurmat până în1899, când s-a transferat la liceul românesc din Brașov. La absolvirea liceului, în 1900,s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Budapesta, continuându-și apoi studiilela Berlin și încheindu-le în 1904.

Debutul publicisticÎn numărul de la 12-24 decembrie (nr. 275, p. 1098) ziarul Tribuna (Sibiu) i-a publicat primapoezie, Atunci și acum, semnată „Tavi”. Ion Pop-Reteganul de la Revista ilustrată(Bistrița) i-a scris lapoșta redacției: „Ai talent, tinere amic, cultivează-l cu diligență, că poți deveni mare. Ziua bună dedimineață se arată. Nu cumva să neglijezi datorințele de studinte.” După aceste încurajări i se publicăpe o jumătate de pagină poezia Nu-i fericire pe pământ. Goga, elev la liceul cu limba depredare maghiară din Sibiu, încă nu împlinise șaptesprezece ani.

Următoarele poezii pe care le-a publicat în revista Familia a lui Iosif Vulcan (Oradea, an XXXIV, 1898,nr. 44, p. 13, noiembrie) și în ziarele Tribuna și Luceafărul (nr. 11, 1 decembrie1902, nr. 14 - 15, 1august 1903) au fost semnate, cu precădere, tot „Octavian” și apoi „Nic. Otavă”. Abia la 15septembrie 1903 a semnat, în Luceafărul, prima poezie (Sfârșit de septembrie), cu numele „OctavianGoga”.

La 1 iulie 1902 a apărut la Budapesta revista Luceafărul, publicație pentru cultura națională și unitateapolitică a românilor din Transilvania, unde Goga și-a publicat majoritatea poeziilor. Înființarea revisteis-a datorat studenților români care activau la Budapesta în cadrul Societății „Petru Maior”: Al. Ciura,semnatarul articolului „În loc de program” din primul număr, și Goga, cel care în 1933 a afirmat că titlulrevistei „era înrudit cu starea sufletească și cu conștiința literară din acele vremi”. Majoritatea creațiilor

42

incluse de Goga în volumulPoezii (1905) au apărut în revista Luceafărul, în paginile căreia poetul s-aafirmat ca talent literar autentic.

În 1904 a apărut în Luceafărul (an III, nr. 4, 15 februarie, p. 91 - 92) cunoscuta poezie Oltul, apoi în nr.7, din 10 aprilie, p. 151, poezia Dăscălița, semnate „Nic. Otavă”, iar în 1905,poeziile: Plugarii, Lăutarul, Dascălul, Rugăciune și Clăcașii.

Aprecieri critice referitoare la debutul editorialGoga a intrat în publicistica literară cu mențiuni onorabile din partea lui Ilarie Chendi, SextilPușcariu, Nicolae Iorga, Ion Gorun, Vasile Goldiș, Eugen Lovinescu.

În 1905 a apărut la Budapesta volumul Poezii, reeditat apoi de editura Minerva, la București în 1907 șila Sibiu în 1910. După acest debut editorial, „adevărat eveniment literar”, poetul a intrat tot mai mult înconștiința opiniei publice. Criticul literar Ion Dodu Bălan aprecia că volumul lui Goga „înseamnăînceputul unei noi epoci pentru sufletul nostru românesc”, pentru că „nimeni n-a întrecut la noivigoarea, puritatea și muzica limbii, bogăția colorilor, originalitatea ideilor, seninătatea concepțiilor,candoarea expresiilor și fondul sănătos național, ce se concentrează în aceste poezii”. Poeziile dinacest volum sunt socotite „creațiuni geniale” și cei mai valoroși critici „înțeleg rosturile sociale,naționale și estetice ale acestei apariții în istoria liricii românești”.

După critica din Familia Iosif Vulcan revine, cu ocazia publicării poeziei Așa a fost să fie, cu apreciereacă Goga este „un talent original inspirat numai de sufletul poporului”, iar poezia, „un eveniment literar”.Volumul Poezii a fost primit cu entuzism de critici și scriitori.

Titu Maiorescu și-a revizuit într-o bună măsură teoria estetică din 1866 („Politica este un product alrațiunii; poezia este și trebuie să fie un product al fanteziei - altfel nu are material: una, dar, exclude pecealaltă”). În noțiunea de politică, mentorul Junimii includea și patriotismul „ca element de acțiunepolitică”, recunoscând până la urmă că „patriotismul a devenit unul din izvoarele poeziei lui Goga și-linspiră în modul cel mai firesc. Dovada stă în aducerea și descrierea unor figuri obșinuite din viațapoporului, care însă câștigă deodată - pe lângă valoarea și menirea lor normală - o însemnătate, amputea zice o iluminare și strălucire extraordinară, ce nu se poate explica decât din aprinderea lupteipentru apărarea patrimoniului național.”

MoarteaLa 5 mai 1938, în parcul Castelului de la Ciucea, Goga a suferit un atac cerebral și a intrat în comă. Înziua de 7 mai 1938 la ora 14,15 s-a stins din viață la vârsta de 57 de ani. LaCiucea, prin fațacatafalcului, duminică 8 mai și luni 9 mai a continuat pelerinajul miilor de oameni care l-au iubit și i-auprețuit opera. Marți, 10 mai, trenul mortuar cu rămășițele pământești ale ilustrului dispărut a pornitspre București. Sicriul a fost așezat miercuri, 11 mai, în rotonda Ateneului, unde a stat pânăsămbătă 14 mai, când s-au desfășurat funeraliile naționale. Conform testamentului nu s-au rostitcuvântări. Ulterior trupul poetului a fost înmormântat la conacul lui Goga de la Ciucea, conformdorinței acestuia

Opera poetică: Poezii (1905)

Rugăciune

Plugarii

Noi

Oltul

Casa noastră

Din umbra zidurilor (1913)

Revedere

Oaspe vechi

Agonie

Paris (I)

43

Apostolul

Dascălul

Dăscălița

Bătrâni

Reîntors

Departe

În codru

Dimineața

Pe înserate

De la noi

Cântăreților de la oraș

Sara

Lăutarul

La groapa lui Laie

Pribeag

Pace

Ruga mamei

Toamna

Copiilor

Părăsit

Despărțire

Învins

Solus ero

Noapte

Clăcașii

Așteptare

DorințaNe cheamă pământul (1909)

Fecunditas

Cântecele mele

Cosașul

De demult

Colindă

Un om

Graiul pâinii

Ziua (II)

Notre dame (III)

Felinarul (IV)

În muzeu

Cinquecento

Mama

Măsuța mea

La mal

Aeternitas

De profundis

Lacul

Eu stau la mal...

Scrisoarea ta...

Gândește-te...

Scirocco

Poet

Doina

Voi veniți cu mine...

Inima

Strămoșii...

Carmen laboris

Scrisoare

Moș Crăciun

Eu știu un basm

Trage-ți oblonul...

Un trandafir se stinge

Taina

Toamnă nouă

Mă-ntorc din nou

Amurg

O lacrimă

Moștenire

O clipăCântece fără țară (1916)

Fără țară

44

Cain

În munți

Cantorul cimpoi

Străinul

Scrisoare

Lăcaș străbun

Asfințit

Carmen

O rază

Sufletul

Răsună toaca

Cântece

Sonet

E sărbătoare

Poezie

Așteptare

Pajurei cu două capete

Sângele

În pacea mută

Portretul

Apostolul

În mormânt la Argeș

Pribeag străin

Lupul

Bobotează

Trecea convoiul mortuar

Poveste

SufletulDin larg (1939) - poeme postume

Din larg

Profetul

Ceahlăul

O ramură întârziată

Trecutul

Apus

Mare aeterna

În mine câtodată

45

Alexandru Macedonski

Biografie:

Familia și copilăriaFamilia poetului din partea tatălui a emigrat în Țara Românească laînceputul secolului al XIX-lea. Având origini slave de la sud de Dunăre,sârbi, bulgari sau aromâni.membrii familiei susțineau că au origini derevoluționari sârbi din Macedonia, ocupată de Imperiul Otoman. Dimitrie,bunicul poetului, și fratele acestuia Pavel au participat la Revoluția din1821, susținând Eteria împotriva regimului fanariot. Dimitrie și Pavel aufăcut parte, alături de Eterie, din complotul împotriva lui TudorVladimirescu. Din anul 1830, în timpul guvernării ruse, frațilorMacedonski li s-a recunoscut statutul de aristocrați valahi și au primitranguri militare în armata țării. Dimitrie se căsătorește cu Zoe, fiica unuiofițer rus sau polonez, iar fiul lor Alexandru, tatăl poetului, după oeducație militară în Imperiul Rus, urcă pe scara ierarhică militară până lafuncția de Ministru de Război în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza,

după Unirea Principatelor Române.

Mama poetului, Maria Fisența (Vicenț sau Vicența), provenea dintr-o familie de boieri din Oltenia.

Familia poetului se muta des, în funcție de slujbele tatălui.

Alexandru A. Macedonski s-a născut la București, fiind cel de-al treilea copil al familiei, care a avutpatru copii: o fată, Ecaterina, și alți doi băieți, Dimitrie și Vladimir.

Până la vîrsta de șase ani poetul a fost un copil bolnăvicios, având crize regulate de tantrum. Înanul 1862 familia îl trimite la școală în Oltenia, petrecându-și astfel mare parte din copilărie la moșiade la Amaradia Nostalgia copilăriei și a peisajelor de la Amaradia se regăsesc mai tîrziu în ciclulpoemelor amărăzene. Școala o urmează la Colegiul Național Carol I din Craiova, pe care a absolvit-oîn anul 1867.

Tatăl poetului a murit la 24 septembrie 1869, iar mama poetului va susține că acesta a fostotrăvit de oponenții săi politici.

Opera poetică: Până în 1890 Macedonski a scris poeme ample, de factură romantică, cu versurilungi și cu un pronunțat caracter satiric, ca de exemplu ciclul Nopților, caracterizat și printr-unabundent retorism romantic, inspirat din volumul Nopțile al poetului romantic francez Alfred de Musset.

După 1890 lirica lui Alexandru Macedonski trece printr-un proces de esențializare. În această perioadăscrie Rondelurile; discursul liric este rezultatul unui efort de sinteză și se bazează pe o metaforăconcretă. Poetul renunță la retorismul primei etape, poezia devenind sugestie și muzicalitate. Spreexemplu, acum scrie Rondelul rozelor ce mor, Rondelul apei din grădina japonezului, Rondelulcrinilor, Rondelul lucrurilor.

Macedonski este unul dintre puținii autori români de rondeluri. Spre sfârșitul vieții a scris celebrelecicluri Rondelurile pribege, Rondelurile celor patru vânturi, Rondelurile rozelor, Rondelurile

46

Senei și Rondelurile de porțelan. Cele cinci cicluri au fost publicate în volumul postumPoemaRondelurilor (1927).

A publicat un volum de versuri în limba franceză intitulat Bronzes.

Singura traducere în limba engleză a operei lui Alexandru Macedonski este volumul de poezii If Iknew („De-aș ști”), o ediție bilingvă (în română și engleză) care cuprinde 50 de poeme selectate detraducătorul volumului, Valentin Petcu.

Poezie

Prima verba (1872); Poesii (1882); Excelsior (1895); Flori sacre (1912); Poema rondelurilor (1927)Proză

Dramă banală (1896); Cartea de aur (1902); Le calvaire de feu (1906); Thalassa (1915); Nuvele (1923)Teatru

Moartea lui Dante Alighieri (1916)

47

Camil Petrescu

Biografie:

S-a născut la București, la 22 aprilie 1894. Este fiul lui CamilPetrescu (mort, se pare, înainte de nașterea scriitorului) și alAnei Cheler. A fost crescut de o doică din familiasubcomisarului de poliție Tudor Popescu, din mahalauaMoșilor. După gimnaziu, continuă studiile la Colegiul „SfântulSava“ și la Liceul „Gheorghe Lazăr“ din București. Rezultatelebune la învățătură îl transformă în bursier intern, iardin 1913 urmează cursurile Facultății de Filozofie și Litere dela Universitatea București. Își ia cu brio licența, cu calificativul„magna cum laude“, în fața unei comisii prezidată de profesorulde filosofie P.P. Negulescu. Devine mai apoi profesor de liceula Timișoara. Își ia doctoratul în filosofie cu o teză despre teatru,intitulată „Modalitatea estetică a teatrului“. A publicat un studiuîn lucrarea „Istoria filosofiei“, coordonată de N. Bagdasar, legatde un cîmp nou,fenomenologia în opera lui Husserl.

Debutează în revista Facla (1914), cu articolul Femeile și fetelede azi, sub pseudonimul Raul D.

Între 1916 - 1918 participă ca ofițer la primul război mondial, iarexperiența trăită acum se regăsește în romanul Ultima noaptede dragoste, întâia noapte de război (1930). În 1916, e

mobilizat și pleacă pe front, unde e rănit. După un stagiu într-un spital militar, ajunge iarăși în primalinie, dar cade prizonier la unguri. În timpul unui bombardament german își pierde auzul la o ureche,iar infirmitatea îl va marca întreaga viață, după cum își notează în Jurnal: „Surzenia m-a epuizat, m-aintoxicat, m-a neurastenizat. Trebuie să fac eforturi ucigătoare pentru lucruri pe care cei normali le facfiresc(…) Sunt exclus de la toate posibilitățile vieții. Ca să merg pe stradă trebuie să cheltuiesc uncapital de energie și de atenție cu care alții pot ceti un volum. Aici unde totul se aranjează «în șoaptă»eu rămîn vecinic absent“. Ambianța războiului va intra, de asemenea, în roman. În 1918 va fi eliberatdin lagărul german, revenind la București.

Încă din anul 1920 participă la ședințele cenaclului Sburătorul condus de Eugen Lovinescu, iar înrevista omonimă publică primele poezii. Furtunosul gazetar de stânga, N. D. Cocea e modelul săuspiritual. Acesta va fi prototipul viitorului său erouGelu Ruscanu din drama Jocul ielelor și a erouluisău, Ladima, din romanul Patul lui Procust.

Debutul editorial se petrece cu un volum de Versuri. Idee. Ciclul morții în 1923. În 1933 publică cel maivaloros roman al său și unul dintre romanele importante ale Modernismului european, Patul luiProcust.

În 1939 este numit directorul Teatrului Național din București, unde va rezista doar 10 luni, iardin 1947 este ales membru alAcademiei Române.

Moare la 14 mai 1957, la București. Astfel, masivul roman social închinat lui Nicolae Bălcescu Un omîntre oameni rămâne neterminat. Ion Negoițescu îi va caracteriza sec romanul, drept „o întreprindere

48

jalnică” pe motiv că autorul îmbrățișase principiile realismului socialist și devenise unul dintresusținătorii noului regim comunist.

Opera poetică: Romane

''Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război'' (1930) Patul lui Procust (1933) Un om între oameni (1953 - 1957, rămas neterminat)Nuvele

Turnul de fildeș (1950) Moartea pescărușului (1950) Mănușile (1950) Cei care plătesc cu viața (1950)Poezie

Versuri. Ideea. Ciclul morții (1923) Un luminiș pentru Kicsikem (1925) Transcedentalia (1931) Din versurile lui Ladima (1932)Dramaturgie

Jocul ielelor 1918 Act venețian, 1918-1946 Suflete tari, 1921 Danton, 1924-1925 Mioara, 1926 Mitică Popescu,1925-1926 Dona Diana, comedie în gustul Renașterii în zece tablouri după Moreto, 1938 Iată femeia pe care o iubesc, 1943 Prof. dr. Omu vindecă de dragoste, 1946 Bălcescu, 1948 Caragiale în vremea lui, 1955

49

Liviu Rebreanu

Biografie:

Primii aniLiviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885 însatul Târlișua (din fostul comitat Solnoc Dăbâca - azi județulBistrița-Năsăud), fiind primul din cei 14 copii ai învățătoruluiVasile Rebreanu și ai Ludovicăi (născută Diuganu). În tinerețe,mama sa (1865/1945) era pasionată de teatru, fiindconsiderată "primă diletantă" pe scena Becleanului de baștină.Ambii părinți constituie modelele familiei Herdelea care apareîn Ion, Răscoala,Gorila, etc.

În anul 1889 familia Rebreanu s-a mutat în comuna Maieru, pevalea Someșului. Potrivit afirmației scriitorului: În Maieru amtrăit cele mai frumoase și mai fericite zile ale vieții mele. Pânăce, când să împlinesc zece ani, a trebuit să merg la Năsăud, laliceu.

În scrierile sale de sertar, la început în limba maghiară, și apoiîn limba română, multe amintiri din copilărie aduc pe oameniiacestor locuri în prim-plan. Deși localizate în

imaginarul Pripas (identificat de cercetători cu Prislopul în care Rebreanu a locuit mai târziu), uneleepisoade dinIon au păstrat cadrul toponimic și onomastic al Maierului (Cuibul visurilor, cum mai esteintitulat într-una din povestirile publicate de scriitor).

StudiiA început cursurile școlii primare în 1891. Autorul va rememora aceasta epoca:Cele dintâi plăceri aleslovei tipărite și ale științei de carte tot în Maieru le-am avut, în forma primelor lecturi care m-aupasionat, Poveștile ardelenești ale lui Ion Pop-Reteganul, vreo cinci volume.

A urmat în anul 1895 două clase la Gimnaziul grăniceresc din Năsăud. În 1897 s-a transferat la Școalade băieți din Bistrița ("Polgári fiu iskola"), unde a urmat încă trei clase.

În anul 1898, îndrăgostit fiind, liceanul de clasa a IV-a, scrie "întâia și ultima poezie". Fascinat de otânără acriță dintr-o trupă ambulantă ungurească (ingenua trupei, de care m-am îndrăgostitnebunește), scrie un vodevil după modelul celui văzut. Mai târziu, aflat în Budapesta, a cultivat, fărăsucces, același gen dramatic.

În 1900 a început să urmeze Școala Reală Superioară de Honvezi din Sopron (Ödenburg, în nord-vestul Ungariei, lângă granița cu Austria). La sfârșitului anului I, a obținut calificativul "eminent". Ca șila Bistrița, a manifestat o înclinație deosebită pentru studiul limbilor străine. La Brașov, a apărutpovestea Armeanul neguțător și fiul său Gherghel, folclor prelucrat de Vasile Rebreanu (într-o colecțiepentru copii). În 1902, după abateri de la regulamentul școlii, a fost retrogradat din funcția de chestor.La sfârșitul celui de-al doilea an de școală reală, a primit doar distincția simplă. În cel de-al treilea an apierdut și distincția simplă, din cauza mediei scăzute la "purtare". Din 1903 până în 1906 aurmat Academia militară "Ludoviceum" din Budapesta (deși s-a simțit atras de medicină, ale cărei

50

cursuri presupuneau cheltuieli inacceptabile pentru familia lui Rebreanu). Din nou, în primul an, aprimit distincția de eminent.

La 1 septembrie 1906 a fost repartizat ca sublocotenent la regimentul al doilea de honvezi regalidin Gyula, în sud-estul Ungariei. Aici, pe lângă îndeletniciri cazone, Rebreanu a avut numeroasepreocupări literare: lecturi, conspecte, proiecte dramaturgice. În 1907 a conspectat numeroase operedin literatura universală, specificând, uneori, data lecturilor (25 aprilie, 2, 3, 7, 8 și 16 mai, 1, 2 iulie).Între scriitorii excerptați au fost clasici francezi, ruși, germani, italieni, englezi, unguri. Li s-au adăugatcâteva proiecte de literatură dramatică:Vetélytársak - Örveny (Rivalii - Vâltoarea); Valkóföhadnagy (Locotenentul Valkó); Gigi (Ghighi), ultimul cu personaje inspirate din viața "intelighenței"năsăudene.

La Budapesta și Gyula a scris și transcris cinci povestiri, în limba maghiară, dinciclul Szamárlétra (Scara măgarilor), satire cu caracter anticazon (volum nepublicat). Sub presiuneaunor încurcături bănești, a fost forțat să demisioneze din armată; în prealabil, scriind în "arest ladomiciliu", s-a hotărât să se dedice literaturii (Journal-ul surprinde acest moment).

A revenit în Prislop, spre disperarea părinților, care l-au știut domn: Aici am luat contact cu țăranulromân, aici l-am cunoscut mai bine, aici m-am impregnat de toate suferințele și visurile lui - lucruri careaveau să treacă mai târziu în literatura mea ...

Opera literară:Nuvele

Catastrofa (1921)

Norocul (1921)

Cuibul visurilor (1927)

Cântecul lebedei (1927)

Ițic Ștrul, dezertor (1932)

GolaniiRomane sociale

Ion (1920)

Crăișorul (1929)

Răscoala (1932)

Gorila (1938)Romane psihologice

Pădurea spânzuraților (1922)

Adam și Eva (1925)

Ciuleandra (1927)

Jar (1934)

Romane polițiste

Amândoi (1940)Teatru

Cadrilul (1919)

Plicul (1923)

Apostolii (1926)Note de călătorie

Métropoles, 1931, editee par Paralela 45

et Editions Autres Temps, traduction et

preface de Jean-Louis Courriol, 2001.

Versiunea în limba română a rămas inedită.Jurnal intim

Liviu Rebreanu, Jurnal I, text ales și stabilit

de Puia Florica Rebreanu, note și comentarii

de Nicolae Gheran, București, Minerva, 1984

Liviu Rebreanu, Jurnal II, text ales șistabilit de Puia Florica Rebreanu, note șicomentarii de Nicolae Gheran, București,Minerva, 1984

51

Mircea Eliade

Biografie:

Născut în București, a fost fiul lui Gheorghe Eliade (al căruinume original fusese Ieremia)și al Jeanei născută Vasilescu.A avut o soră, Corina, mama semioticianului SorinAlexandrescu.

Familia s-a mutat între Tecuci și București, în ultimă instanță,stabilindu-se în capitală în 1914, și și-a achiziționat o casă pestrada Melodiei (actualmente str. Radu Cristian la nr.1), înapropiere de Piața Rosetti, unde Mircea Eliade a locuit pânătârziu în adolescență.

După terminarea învățământului primar la școala de pe stradaMântuleasa, Eliade devine elev al Colegiului Spiru Haret fiindcoleg cu Arșavir Acterian, Haig Acterian, PetreViforeanu, Constantin Noica și Barbu Brezianu.Devine interesat de științele naturii și de chimie, ca și deocultism, și a scris piese scurte pe subiecte entomologice. Înciuda tatălui său care era îngrijorat de faptul că-și pune înpericol vederea și așa slabă, Eliade citește cu pasiune. Unuldintre autorii preferați este Honoré de Balzac. Eliade face

cunoștință cu nuvelele lui Giovanni Papini și cu studiile social-antropologice ale lui James GeorgeFrazer.

Interesul față de cei doi scriitori l-a dus la învățarea limbilor italiană și engleză; în particular începe săstudieze persana și ebraica. Este interesat de filosofie și studiază lucrările lui Vasile Conta, MarcusAurelius și Epictet, citește lucrări de istorie și în special pe Nicolae Iorga și B.P Hasdeu. Prima saopera a fost publicată în 1921 Inamicul viermelui de mătaseurmată de Cum am găsit piatrafilosofală. Patru ani mai târziu, Eliade încheie munca la volumul său de debut, volumautobiografic, Romanul Adolescentului Miop.

Opere literare: Romanul adolescentului miop, roman (1928) Gaudeamus, roman (1929) Isabel și apele diavolului, roman (1930) Lumina ce se stinge, roman (1931) Maitreyi, roman (1933) Întoarcerea din rai, roman (1934) Huliganii, roman (1935) Șantier. Roman indirect (1935) Domnișoara Christina, roman (1936) India (1936) Șarpele, roman (1937) Nuntă în cer, roman (1938) Secretul doctorului Honigberger, nuvelă (1940) Nopți la Serampore (1940)

52

Pe strada Mântuleasa, nuvelă (1963) La țigănci, nuvelă (1969) Noapte de Sânziene, roman (1971) În curte la Dionis, roman (1977) 19 trandafiri, roman (1980) Viața nouă (Ștefania), roman neterminat

Lucrările publicate în limba română: Romanul adolescentului miop, scris în 1927,publicat de Mircea Handoca abia în anul 1989, ediție curentă, Humanitas, 2004

Gaudeamus, 1929 ediție curentă, Humanitas, 2004 Isabel și apele diavolului, 1929, ediție curentă, Humanitas, 2003 Solilocvii, 1932 Maitreyi, 1933, roman indian Oceanografie, 1934, Întoarcerea din rai, 1934, ediție curentă Humanitas, 2003 Lumina ce se stinge, 1934, ediție curentă Humanitas, 2003 Alchimia asiatică, 1935 text integral în antologia Drumul spre centru, Univers, 1991 India, 1934, ediție curentă Humanitas, 2003 Caietele maharajahului, 1934, ediție curentă Humanitas, 2003 Huligani, 1935, ediție curentă Humanitas, 2003 Șantier, Roman indirect, 1935, ediție curentă Humanitas, 2003 Domnișoara Christina, 1936 ediție curentă Humanitas, 2003 Cosmologie și alchimie babiloniană, 1937 text integral în antologia Drumul spre centru,

Univers, 1991 Șarpele, 1937 Fragmentarium, 1938 Nuntă în cer, 1938 Secretul doctorului Honigberger, 1940, ediție curentă Humanitas, 2003 Nopți la Serampore, 1940 ediție curentă Humanitas, 2003 Mitul reintegrării, 1942 Salazar și revoluția în Portugalia, 1942 Jurnal portughez, scris în 1942, editat 2006 Insula lui Euthanasius, 1943, ediție curentă Humanitas, 2003 Comentarii la Legenda Meșterului Manole, 1943 în antologia Drumul spre centru, Univers,

1991 Pe strada Mântuleasa, 1968, ediție curentă Humanitas, 2004 Noaptea de Sânziene, 1971 În curte la Dionis, 1977, ediție curentă Humanitas, 2004 Tinerețe fără tinerețe, Nouăsprezece trandafiri, 1980, ediție curentă Humanitas, 2004 Viață nouă (Ștefania), Jurnalul Literar, 1999

53

Mihail Sadoveanu

Biografie:

OriginiPărinții lui Mihail Sadoveanu au fost avocatul AlexandruSadoveanu din Oltenia și Profira Ursache, fată de răzeși, din localitateaVerșeni, părinții nefiind căsătoriți, paternitatea scriitorului și a fratelui sauDimitrie (mort de scarlatină în 1888), fiind recunoscuta abia în anul 1891.Urmează gimnaziul "Alecu Alecsandru Donici" la Fălticeni. În timp cestudia la gimnaziu, în1897, intenționează să alcătuiască, împreună cu uncoleg, o monografie asupra lui Ștefan cel Mare, renunțând, însă, din lipsăde izvoare istorice. Urmează apoi cursurile Liceului Național din Iași, iarla București studiază dreptul. Debutează în revistabucureșteană Dracu în 1897. În 1898 începe să colaboreze la foaia Viațanouă alături de Gala Galaction, N.D. Cocea, Tudor Arghezi ș.a.,semnând cu numele său, dar și cu pseudonimul M.S. Cobuz.

Anii de maturitateÎn anul 1904 Mihail Sadoveanu s-a stabilit la București și s-a

căsătorit. Pe parcursul vieții a avut unsprezece copii. În același an are loc și debutul editorialcu patru volume deodată - Povestiri, Dureri înăbușite, Crâșma lui Moș Precu, Șoimii - în careSadoveanu manifestă predilecție deosebită pentru istorie. Nicolae Iorga va numi anul 1904„anul Sadoveanu”.

În 1910 este numit în funcția de director al Teatrului Național din Iași. În acest an publicăvolumele Povestiri de seară (la Editura Minerva), Genoveva de Brabant, broșura Cum putem scăpa denevoi și cum putem dobândi pământ ș.a. Colaborează la revista Sămănătorul, dar se va simți maiapropiat spiritual de revista care apărea la Iași, Viața Românească.

În anul 1919 editează, împreună cu Tudor Arghezi, la Iași, revista Însemnări literare. În decembrie,revista își anunță încetarea apariției: Viața românească își pornește iar munca pentru cultură și folos.Noi, cei de la Însemnări literare, reintrăm în curentul ei cu modestele noastre mijloace. În editurarevistei ieșene publică volumul de nuvele Umbre și broșura În amintirea lui Creangă, iar la EdituraLuceafărul, volumul Priveghiuri. Devine membru al Academiei Române în 1921.

În anul 1926 reprezintă Societatea Scriitorilor Români, împreună cu Liviu Rebreanu, la Congresul dela Berlin.

Între 1927 și 1930 a fost Venerabilul Lojii masonice ieșene „Dimitrie Cantemir”, iar din 1932 al Lojii„Moldova”, din același orient. Între 1930 și 1935 a îndeplinit următoarele demnități masonice: „MareMaestru Adjunct al Marii Loji Naționale din România (MLNR), Pro Mare Maestru al MLNR, MareMaestru al MLNR și Mare Maestru al Franc-Masoneriei Române Unite. Fratele său, VasileSadoveanu, de profesie inginer agronom, a fost, de asemenea, mason.

În 1928 publica povestirea Hanul Ancuței, aparținând perioadei de maturitate a scriitorului, fiind unvolum de 9 povestiri, o imbinatie ideala a genului epic și liric.

54

În anul 1936 Mihail Sadoveanu, George Topârceanu, Mihai Codreanu și Grigore T. Popa scot,începând cu luna ianuarie , revista lunară Însemnări ieșene. La moartea lui Garabet Ibrăileanu, MihailSadoveanu va evoca cu cuvinte elogioase personalitatea criticului de la revista Viața românească.

După anul 1947, scrisul său virează spre ideologia noului regim comunist, publicând opere afiliatecurentului sovietic al realismului socialist, celebre fiind romanul Mitrea Cocor sau cartea de reportajedin URSS Lumina vine de la Răsărit. Ca recompensă pentru această orientare, devine președinte alPrezidiului Marii Adunări Naționale, funcția politică maximă ocupată de un scriitor român în timpulregimului comunist și se bucură de toate privilegiile ce decurgeau din aceasta.

În anul 1948 publică romanul Păuna Mică, iar un an mai târziu în 1949, Mihail Sadoveanu este alespreședinte al Uniunii scriitorilor. Câțiva ani mai târziu, în 1952 publică romanul istoric NicoarăPotcoavă, capodoperă a genului. În 1954 publică volumul Aventură în lunca Dunării.

În anul 1955, scriitorului i se conferă titlul de Erou al Muncii Socialiste. Mihail Sadoveanu a primitPremiul Lenin pentru Pace în 1961.

Mihail Sadoveanu se stinge din viață la data de 19 octombrie 1961, fiind înmormântat pe data de 21octombrie la Cimitirul Bellu din București.

Opera:

Floare ofilită, nuvele (1905) Mormântul unui copil (1905) Amintirile căprarului Gheorghiță (1905) Vremuri de bejenie (1906) La noi în Viișoara (1906) Esopia (1906) Însemnările lui Neculai Manea, nuvele (1906) Oameni și locuri,Editura Minerva a Institutului de Arte Grafice,București (1908) O istorie de demult (1907) Duduia Margareta (1907) Istoria marelui împărat Alexandru Macedon în vremea când era emirul lumii 5250 de ani(1907) Povestiri de seară (1909) Genoveva de Brabant (1909) Cum putem scăpa de nevoi și cum putem dobândi pământ (1909) Cântecul amintirii (1909) Apa morților (1911) Povestiri de petrecere și folos (1911) Bordeenii, roman, (1912) Un instigator (1912) Priveliști dobrogene (1914) Neamul Șoimăreștilor, roman (1915) Foi de toamnă (1916) Printre gene (1916) 44 de zile în Bulgaria (1916) Umiliții mei prieteni (1917) Umbre (1919) În amintirea lui Creangă (1919)

55

Priveghiuri (1919) Povestiri pentru moldoveni (1919) Cocostârcul albastru (1921) Strada Lăpușneanu (1921) Neagra Șarului (1922) Pildele lui cuconu Vichentie (1922) Lacrimile ieromonahului Veniamin (1922) Oameni din lună (1923) Ți-aduci aminte (1923) Războiul balcanic (1923) Venea o moară pe Siret (1924) Țara de dincolo de negură (1926) Dumbrava minunată (1926) Povestiri pentru copii (1926) Dimineți de iulie. Stigletele (1927) Demonul tinereții (1928) Hanu-Ancuței (1928) Împărăția apelor (1928) O întâmplare ciudată (1928) Olanda, reportaje de călătorie în Olanda (1928) Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă, roman (1929) Baltagul, roman (1930) Depărtări, roman (1931) Măria Sa, puiul pădurii, roman (1930) Nunta domniței Ruxandra, roman (1932) Uvar (1932) Creanga de aur, roman (1933) Locul unde nu s-a întâmplat nimic (1933) Soarele în baltă sau aventurile șahului (1934) Nopțile de Sânziene, roman (1934) Viața lui Ștefan cel Mare, biografie (1934) Trenul fantomă (1934) Cele mai vechi amintiri (1934) Cuibul invaziilor (1935) Povestiri alese (1935) Paștile blajinilor (1935) Inima noastră, (1935) Povestiri pentru copii (1935) Cazul Eugeniței Costea (1936) Ion Creangă, conferință (1936) Ion Neculce, conferință (1936) Țara cangurului (1937) Istorisiri de vânătoare (1937) Ochi de urs (1938) Valea Frumoasei (1938)

56

Lucian Blaga

Biografie:

Primii aniS-a născut la Lancrăm, lângă Sebeș. Localitatea natală se aflaatunci în comitatul Sibiu. Lucian Blaga a fost al nouălea copil alunei familii de preoți, fiul lui Isidor Blaga și al Anei (n. Moga), deorigine aromână. Copilăria i-a stat, după cum mărturisește elînsuși, „sub semnul unei fabuloase absențe a cuvântului”, viitorulpoet – care se va autodefini mai târziu într-un vers celebru „LucianBlaga e mut ca o lebădă” – neputând să vorbească până la vârstade patru ani. Mama poetului, Ana Blaga, a murit înanul 1933 la Sibiu, în vârstă de 74 de ani. În luna august 1949,fratele poetului, Longin Blaga, a murit de asemenea în Sibiu.

Primele clase le-a urmat la Sebeș, la școala primară germană(1902-1906), după care a urmat Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov(1906–1914), unde era profesor ruda sa, Iosif Blaga, autorulprimului tratat românesc de teoria dramei.

DebutulA debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în Românul, cu studiul Reflecțiiasupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909. Înanul 1911 călătorește în Italia, unde își petrece timpul în librării, căutând cărți defilosofie, și vizitândvestigiile istorice ale acestei țări.

StudiiA urmat cursurile Facultății de Teologie din Sibiu și Oradea în perioada 1914–1916, pe care le-afinalizat cu licență în 1917. A studiat filosofia și biologia la Universitatea din Viena între anii 1916 și1920, obținând titlul de doctor în filosofie. Aici a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, cea care îi vadeveni soție. A revenit în țară în ajunul Marii Uniri. În anul 1916, în timpul verii, Blaga vizitează Viena,unde descoperă Expresionismul.

Opera: Volume de versuri

1919 - Poemele luminii 1921 - Pașii profetului 1924 - În marea trecere 1929 - Lauda somnului 1933 - La cumpăna apelor 1938 - La curțile dorului 1942 - Poezii, ediție definitivă 1943 - Nebănuitele trepteCicluri de versuri editate postum

57

Vârsta de fier 1940-1944 Cântecul focului Corăbii cu cenușă Ce aude unicornulDramaturgie

1921 - Zamolxe, mister păgân 1923 - Tulburarea apelor, dramă 1925 - Daria, dramă în patru acte 1925 - Ivanca 1925 - Învierea, pantomimă în patru tablouri și Fapta, joc dramatic 1927 - Meșterul Manole, dramă în cinci acte 1930 - Cruciada copiilor 1934 - Avram Iancu, dramă într-un prolog și trei faze 1942 - Opera dramatică, 2 vol. 1944 - Arca lui Noe 1964 - Anton Pann, dramă într-un prolog și patru faze (postumă)FilosofieCreația sa filosofică este grupată în trei trilogii:

1943 - Trilogia cunoașterii în trei volume: Eonul dogmatic, Cunoașterea luciferică, Cenzuratranscendentă.

1944 - Trilogia culturii in trei volume: Orizont și stil, Spațiul mioritic, Geneza metaforei și sensulculturii

1946 - Trilogia valorilor, Știință și creație, Gândire magică și religie, Artă și valoare. Cea de-a patra, Trilogia cosmologică, a rămas în stadiu de proiect. Din ea autorul a publicat

un singur volum, Diferențialele divine, primul din această ultimă trilogie.Aforisme

1919 - Pietre pentru templul meu 1926 - Ferestre colorate, însemnări și fragmente 1945 - Discobolul, aforisme și însemnări 1977 - Elanul insulei, editată postumProza

Hronicul și cântecul vârstelor, volum autobiografic, editat postum, 1965 Luntrea lui Caron, roman, editat postum, 1990, ediția a II-a, 1998, ediția a III-a, 2006Volume de eseuri și studii filosofice

1922 - Cultură și cunoștință 1924 - Filosofia stilului 1925 - Fenomenul originar 1925 - Fețele unui veac 1926 - Daimonion 1931 - Eonul dogmatic

58

1933 - Cunoașterea luciferică 1934 - Censura transcendentă 1934 - Orizont și stil 1936 - Spațiul mioritic 1936 - Elogiul satului românesc, discursul de recepție la admiterea sa în Academia Română 1937 - Geneza metaforei și sensul culturii 1939 - Artă și valoare 1940 - Diferențialele divine 1941 - Despre gândirea magică 1941 - Religie și spirit 1942 - Știință și creație 1947 - Despre conștiința filosofică 1948 - Aspecte antropologiceEseuri publicate postum

1966 - Gândirea românească în Transilvania în secolul al XVIII-lea 1968 - Zări și etape 1969 - Experimentul și spiritul matematic 1972 - Isvoade 1977 - Ființa istorică 1977 - Încercări filosoficeVolume traduse în limba franceză

1988 - L'Eon dogmatique, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danescoet collab.).

1989 - L'Éloge du village roumain, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).

1992 - L'Étoile la plus triste, (La Différence, trad. Sanda Stolojan). 1993 - L'Être historique, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Mariana-Georgeta Piscoci). 1993 - Les Différentielles divines, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-

Danesco et collab.). 1995 - Trilogie de la Connaissance, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-

Danesco et collab.). 1996 - Trilogie de la Culture, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-

Danesco et collab.).

59

Ion Barbu

Biografie:(n. Dan Barbilian, 18 martie 1895, Câmpulung-Muscel, d. 11august 1961, București) a fost un poet și matematician român. Camatematician este cunoscut sub numele Dan Barbilian. A fostunul dintre cei mai importanți poeți români interbelici, reprezentantal modernismului literar românesc. Dan Barbilian era fiuljudecătorului Constantin Barbillian(care și-a latinizat numele inițialBarbu) și al Smarandei, născută Șoiculescu.

În anul 1919, Dan Barbillian începe colaborarea la revistaliterară Sburătorul, adoptând la sugestia lui Eugen Lovinescu,criticul cenaclului ca pseudonim numele bunicului său, Ion Barbu.În timpul liceului îl cunoaște pe viitorul critic literar Tudor Vianu, decare va fi legat prin una din cele mai lungi și mai frumoase prieteniiliterare.

Debutul său artistic a fost declanșat de un pariu cu Tudor Vianu.Plecați într-o excursie la Giurgiu în timpul liceului, Dan Barbilian îipromite lui Tudor Vianu că va scrie un caiet de poezii,argumentând că spiritul artistic se află în fiecare. Din acest "pariu",Dan Barbilian își descoperă talentul și iubirea față de poezie. DanBarbilian spunea că poezia și geometria sunt complementare în

viața sa : acolo unde geometria devine rigidă, poezia îi oferă orizont spre cunoaștere și imaginație.

Criticul și prietenul său Tudor Vianu îi consacră o monografie, considerată a fi cea mai completă pânăîn ziua de azi. Una din cele mai cunoscute poezii a autorului, După melci, apare în 1921 înrevista Viața Românească. Tot în acest an pleacă la Göttingen (Germania) pentru a-și continuastudiile. După trei ani, în care a făcut multe călătorii prin Germania, ducând o viață boemă, se întoarceîn țară.

Opere: După melci, Editura Luceafărul, 1921 Joc secund, Editura Cultura Națională, 1930Joc secundOpera cea mai importantă a poetului Barbu o constituie volumul Joc secund, publicat în anul 1930. Separe că a publicat acest volum în urma unui pariu cu Tudor Vianu că poate scrie poezie (alte sursepovestesc despre o înțelegere: dacă Barbu reușea să publice poezii, Vianu trebuia să îi analizezecritic creația). Poeziile sunt dificil de înțeles, e o lirică ermetică cu limbaj abstract, inspirata depoemele lui Stephane Mallarmé. În unele poezii, autorul foloseste concepții matematice, spre exempluutilizeaza noțiunea de grup (o mulțime cu structura matematică, ale căror elemente se pot însumaconform unor legi specifice).

Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,Intrată prin oglindă în mântuit azur,Tăind pe înecarea cirezilor agreste,În grupurile apei, un joc secund mai pur.

60

În concepția lui Ion Barbu poezia are mult în comun cu geometria: există undeva, în domeniul înalt algeometriei, un loc luminos unde aceasta se întâlnește cu poezia. [..] Ca și în geometrie înțeleg prinpoezie o anumită simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existență. Această poezieinițiatică este un elogiu adus inteligenței ca valoare universală supremă. Proiecțiile astrale, călătoriileîn timp, viziunile celeste și criptografia ermetică sunt cateva dintre tehnicile folosite cu pricepere și harde poet. Abilitățile profetice ale poetului sunt certificate de obiectivarea subtilelor concepte mentaleutilizate. Ciclul Joc secund a fost tradus în franceză și în maghiară. Există și traduceri ale unor poeziiînlimba germană.

În seria de poezii din Joc secund, orientările fundamentale rămân cele două, mai mult întâlnite spreprinderea sensului lumii ascuns de aparențe, de fenomene sau dimpotrivă, spre fenomenalitateaimediată în care se intuiește esența lumii. Din această perspectivă ciclul are două texte care pot fisocotite arte poetice: cel intitulat chiar Joc secund (sau Din ceas dedus) și Timbru.

Jocul secund impresionează mai întâi printr-o sonoritate impecabilă, adevărată "muzică a formelor înzbor ", dar nu - și dezvăluie sensul de la prima lectură. După însăși mărturisirea poetului " poezia estelumea purificată în oglindă( deci reflectare a figurii spiritului nostru) act clar de narcisism (de autoiubiredeci de autocunoaștere), semn al minții (deci act intelectual, un sentiment, afectivitate lirică) ". GeorgeCălinescu sintetizează excelent interpretarea poemului: "Poezia ("adâncul acestei calme creste") esteo ieșire ("dedus") din contigent("din ceas") în pura gratuitate, mântuit azur, joc secund, ca imagineacirezii răsfirată în apă".

Ideea fundamentală din acestă poezie este că arta e un joc secund, mai pur, realitate sublimată, carepornește din viață, dintr-o trăire, dar nu se confundă cu viața, constituindu-se ca un univers secund,posibil. Acest univers se ridică pe anularea, pe " înecarea" celuilalt, nu e, cu alte cuvinte, o copie a lui,ci are un sens propriu, intern, care - l justifică. Dacă lumea reală există sub zenit, în obiectivitate,poezia trăiește sub semnul nadirului, în reflectare. Poetul transpune oglindirea din conștiința sa înmelodia cuvintelor, ascunzând în ele cântecul lui - creația, asemenea mării care își ascunde cânteculei sub clopotele verzi ale meduzelor.

În poezia Timbru, privirea poetului e fixată pe suprafața lumii, nu dincolo de ea fascinat într-atât delucruri (de piatră, de humă, de unda mării), încât le atribuie o viață sufletească. Cum ele sunt mute,poezia este aceea care ar trebui să le exprime, ceea ce presupune, pentru poet, o comunicaresimpatetică cu ele, identificarea (atitudinea e diametral opusă aceleia din Joc secund).

Poezia creată acum nu mai e concentrare de esențe ci "un cântec încăpător", capabil să cuprindădiversitatea infinită a lucrurilor, un imn de laudă a creației cosmice asemănător aceluia pe careconform tradiției biblice, l-ar fi intonat în paradis îngerii, când Dumnezeu a creat-o pe Eva din coastalui Adam. Celelalte poezii din ciclu se așează sub una sau alta din cele două poetici, toate sunt în fondniște descrieri diferențiate enorm de altele în limbaj.

Din cuprinsul volumului:

Valea Munții Copacul Banchizele Pentru Marile Elensenii Panteism Arca Pytagora

61

Râul Umanizare Riga Crypto și lapona Enigel Domnișoara Hus Nastratin Hogea la Isarlâk Joc Secund Uvedenrode Isarlâk

Aforisme

Operele matematice robesc și încântă tocmai ca operele pasiunii și imaginației Desenul corupe raționamentul În redactare nu are atâta preț poleirea frazelor, cât organizarea ideilor

62

George Bacovia

Biografie:

CopilăriaGeorge Andone Vasiliu (numele de naștere al poetului) s-anăscut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu și a Zoei Vasiliu.Copilul în vârsta de doar 6 ani începe să învețe limba germană.Apoi între 1889-1890 urmează clasa întâi la un pension din Bacău.În 1891 îl aflăm înscris la Școala Primară Domnească nr. 1 dinBacău. Trei ani mai târziu absolvă cursul primar, în luna iunie. Înacelași an se înscrie la Gimnaziul Ferdinand din Bacău. Toamnarămâne închis o noapte întreagă, din neatenția paracliserului, înturnul bisericii Precista din orașul natal. Această întâmplare îi vainspira poezia Amurg violet, scrisă în 1899. Anii traumatici din liceuși atmosfera cam rece îi inspiră un alt poem celebru, "Liceu". În1898 își pune pe note câteva poezii precum și altele de MihaiEminescu si Ștefan Petică. Vădește mare talent la desen. Sedovedește foarte bun executant la vioară și la alte instrumente dinorchestra școlii, pe care o și dirijează. Se evidențiază lagimnastică. În 1899 obține premiul I pe țară la concursul Tinerimii

române pentru "desen artistic de pe natură". Îi apare în Literatorul din 30 martie poezia Și toate, scrisăcu un an înainte, semnată V. George.

StudiileÎn 1900 se înscrie la Școala Militară din Iași, de unde se retrage în al doilea semestru, neputând suferidisciplina cazonă. Compune poezia Plumb, o va finisa totuși abia în 1902. În 1901 se înscrie în cursulsuperior al Liceului Ferdinand. Absolvă liceul din Bacău în 1903. Scrie poezia "Liceu", ca răspuns laun chestionar adresat de minister absolvenților din acel an, în vederea reformei învățământului inițiatăde Spiru Haret. Se înscrie la Facultatea de Drept din București. Citește într-una din ședințele salonuluiliterar al lui Macedonski poezia Plumb, care produce o puternică impresie.

Citește în 1904 la cenaclul lui Macedonski Nervi de toamnă, obținând același succes. Colaborează larevista Arta de la Iași. Se retrage de la Facultatea de Drept din București. Se stabilește în 1905 ÎnBucurești, împreună cu fratele său Eugen. Un an mai târziu în 1906 se reîntoarce la Bacău, stabilindu-se în locuința din strada Liceului.Scrie poezia Lacustră. În 1907 se înscrie la Facultatea de Dreptdin Iași și reîncepe cu anul I. Rămâne la Iași și anul următor. Colaborează la revista lui I.M.Rașcu Versuri, mai târziu Versuri și proză.Între 1909-1910 merge la Iași numai în perioadaexamenelor, restul timpului locuind la Bacău iar în 1911 obține diploma de licență în drept și se înscrieîn baroul din Bacău. Plătește zece ani cotizație, dar nu profesează. Colaborează la Românul literar allui Caion în 1912. Suplinitor la Școala Primară din Bacău și la Călugara, suburbie a Bacăului.Colaborează la Flacăra. Copist la Prefectura din Bacău. Din 1913 devine ajutor contabil la aceeașiprefectură dar se îmbolnăvește și demisionează.

63

Perioada interbelicăÎn 1914 se internează la sanatoriul Dr. Mărgăritescu din București. Publică în suplimentul literar alziarului Seara. Trimite la tipar volumulPlumb. În 1915 editează la Bacău, în colaborare,revista Orizonturi noi. Publică poezii, proză, recenzii, sub mai multe pseudonime. Strânge relațiile deprietenie cu Alexandru Macedonski.

În 1916 devine copist la Direcția învățământului secundar și superior din Ministerul Instrucțiunii. În iulieapare în librării volumul Plumb. În timpul războiului, în octombrie, este trimis cu arhiva direcției sale înevacuare la Iași.

În perioada 1917-1919 e funcționar în București. În 1920 devine șef de birou clasa a III-a în MinisterulMuncii. În 1921 este avansat șef de birou clasa a I-a în același minister. Se îmbolnăvește de plămâniși demisionează. Un an mai târziu se reîntoarce la Bacău.

În 1924 apare la Râmnicu-Sărat ediția a II-a a volumului Plumb. Este numit suplinitor de desen șicaligrafie la Școala comercială de băieți din Bacău. În 1925 devine primul director al revistei Ateneulcultural. În 1926 tipărește pe cont propriu la Bacău volumul Scântei galbene. Îi apare și volumul Bucățide noapte, editat de poeta Agatha Grigorescu. Între 1926-1928 funcționează ca profesor suplinitor dedesen și caligrafie la Școala comercială de băieți din Bacău.

În 1928 se căsătorește cu Agatha Grigorescu și se stabilește la București, unde soția sa eraprofesoară. În 1929 retipărește volumele Plumb și Scântei galbene sub titlul Poezii, la Editura Ancora.Reapare sub conducerea sa revista Orizonturi noi. În 1930 este numit referent la Direcția EducațieiPoporului. Îi apare volumulCu voi.... Din noiembrie 1930 până în octombie 1933, locuiește în Bacău,fără serviciu. În 1931 i se naște unicul fiu, Gabriel, iar în 1932Societatea Scriitorilor îi aprobă o pensielunară de 1000 lei.

Din 1933 se stabilește cu familia în capitală, unde rămâne până la sfârșitul vieții. În 1934 i se tipăreștevolumul antologic Poezii. În 1936 publică volumul Comedii în fond. În 1940 i se majorează pensiaacordată de S.S.R la 2000 lei lunar. Se înființează Casa de pensii a scriitorilor, de unde obține opensie de 10.000 lei lunar. În 1944 apare volumul intitulat Opere, care reunește toate scrierile salepublicate anterior.

După războiÎn 1945 este numit bibliotecar la Ministerul Minelor și Petrolului. Este editat în 1946 volumul Stanțeburgheze, pentru care va fi criticat de autoritățile comuniste. Este pus la index, dar la mijlocul anilor'50 este repus în circulație. E sărbătorit ulterior de Ministerul Artelor, care-l și angajează. În 1956 i sepublică volumul Poezii. Moare în ziua de 22 mai 1957 în locuința sa din București (cart. Giurgiului).

Opera:Volume antume

Plumb, București, 1916 Scîntei galbene, Bacău, 1926 Bucăți de noapte, București, 1926 Poezii, București, 1929 Cu voi..., București, 1930 Poezii, prefață de Adrian Maniu, București, 1934 Comedii în fond, București, 1936 Opere, București, 1944 Stanțe burgheze, București, 1946

64

Poezii, București, 1956 (ediție revăzută și adăugită de autor, 1957)Ediții postume (selectiv)

Plumb. Versuri. Piombo. Versi. Antologie bilingvă româno-italiană, selecție, traducere,biobibliografie și eseu critic de Geo Vasile. Roma, Fermenti Editrice, 2008.

Cu voi. Con voi. Florilegiu româno-italian, selecție, traducere, biobibliografie și postfață deGeo Vasile, București, Editura Ideea Europeană, 2007.

Lacustră, ediție bibliofilă alcătuită de Mircea Coloșenco, București, Muzeul LiteraturiiRomâne, 2001.

Opere, prefață, antologie, note, bibliografie de Mihail Petroveanu, text stabilit, variante deCornelia Botez, București, Editura Minerva, 1978.

Opere, ediție de Mihail Petroveanu și Cornelia Botez, București, Editura Fundației CulturaleRomâne, 1994.

Opere, ediție alcătuită de Mircea Coloșenco, București, Editura Univers Enciclopedic, 2001. Opere, București, Editura Semne, 2006. Plumb. Versuri și proză, prefață de Nicolae Manolescu, București, Editura pentru

Literatură, 1965. Plumb / Plomo, ediție bilingvă româno-spaniolă, București, Editura Minerva, 1974. Plumb / Lead, ediție bilingvă româno-engleză, București, Editura Minerva, 1980. Plumb, Iași, Editura Junimea, 1982. Plumb, Timișoara, Editura Helicon, 1994 (reed. 1996). Plumb, Iași, Institutul European, 1997. Plumb (poezii, proză), București. Editura Albatros, 1998. Plumb / Plomb, ediție bilingvă româno-franceză, Pitești, Editura Paralela 45, 1998 (reed.

2004). Plumb, ediție îngrijită, postfață, tabel cronologic, aprecieri critice de Elisabeta Lăsconi,

București, Editura Gramar, 2001 (reed. 2004, 2007). Plumb, București & Cnișinău, Litera Internațional , 2001. Plumb, București, Editura Humanitas, 2007. Plumb de iarnă / Lead of winter, ediție bilingvă româno-engleză, Norcross, Ga., Criterion,

2002. Poemă în oglindă / Poème dans le miroir, ediție bilingvă româno-franceză, Cluj, Editura Dacia,

1988. Poeme alese / Poemi scelti, ediție bilingvă româno-italiană, București Editura Fundației

Culturale Române, 2002. Poezii, ediție îngrijită și repere istorico-literare de Cornelia Botez, București, Editura

Minerva, 1980. Poezii, Galați, Editura Porto-Franco, 1991. Poezii, București, Editura Universal Dalsi, 2001. Poezii / Versek, ediție bilingvă româno-maghiară, București, Editura Gramar, 2003. Poezii . Proză, postfață și bibliografie de Ion Bogdan Lefter, București, Editura

Minerva, 1983 (reed. 1987). Proză, București, Editura Minerva, 1980. Rar, poeme rostite la radio, București, Casa Radio, 2005. Scrieri alese, prefață de Ov. S. Crohmălniceanu, București, Editura pentru Literatură, 1961.

65

Stanțe burgheze, cu 32 de desene inedite ale autorului și câteva ciorne, Bacău, Look Design,2000.

Tudor Arghezi

Biografie:

Primii aniS-a născut pe data de 21 mai 1880 la București, în stradaȚărani nr. 46. Este fiul lui Nae Theodorescu și al Mariei. Între1887 și 1891 a fost elev al școlii primare „Petrache Poenaru”sub îndrumarea primului său dascăl, Nicolae Abramescu. Între1891 și 1896 urmează cursurile gimnaziului „Dimitrie Cantemir”și apoi pe cele ale liceului „Sfântul Sava” din București. De lavârsta de 11 ani, din cauza situației familiale, este nevoit să seîntrețină singur, dând meditații.

Anul 1896 este anul debutului său literar. La 30 iunie publică înziarul „Liga Ortodoxă”, condus de Alexandru Macedonski,poezia „Tatăl meu”, semnată I.N. Theodorescu. La cenaclul luiMacedonski îl va cunoaste pe Grigore Pisculescu (GalaGalaction), cu care va rămâne prieten apropiat. Între 1897 și1899 publică versuri și poeme în proză la „Revista Modernă” și„Viața nouă” pe care le semnează pentru prima oară cupseudonimul Ion Th. Arghezi. Întrerupe studiile și se angajează,

în urma unui examen de chimie, ca laborant la fabrica de zăhăr Chitila.

Tudor Arghezi a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga Ortodoxă, condusă deAlexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”. La scurt timp de la debut, Macedonski afirmadespre tânărul poet:

"Acest tânăr, la o vârstă când eu gângăveam versul, rupe cu o cutezanță fără margini, dar până astăzi

coronată de cel mai strălucit succes, cu toată tehnica versificării, cu toate banalitățile de imagini și idei,

ce multă vreme au fost socotite, la noi și in străinătate, ca o culme a poeticii și a artei."

A fost un admirator al simbolismului și a altor curente aparținătoare (cum ar fi Secesiunea vieneză)polemizând în articolele vremii cu George Panu de la Junimea' asupra atitudinii critice a celui din urmăprivind Literatura modernistă. La 19 ani a intrat la mănăstirea Cernica, unde a stat patru ani, până înanul 1904. În 1904, a publicat împreună cu Vasile Demetrius o revistă proprie, Linia Dreaptă, care aîncetat să mai apară după doar cinci numereArghezi, Gala Galaction și Demetrius au fost legați printr-o strânsă prietenie, cum reiese din mărturisirea fiicei lui Demetrius, artista și nuvelista LuciaDemetrius.[

În romanele sale poetul a mărturisit că nu era foarte atras de cariera de călugar, căci autorul cicluluiPsalmilor era un eretic și nu un spirit mistic. A recurs la acest refugiu mai mult din comoditate, unul dinunchii săi fiind un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. În romanul Cimitirul Buna Vestire aparodiat cu sarcasm lumea monahală.

În 1905 a început un șir de călătorii în străinatate, deoarece la 30 ianuarie 1905 Constanța Zissu a datnaștere lui Eli Lotar, primul copil al lui Tudor Arghezi. Mama copilului, profesoară, a fost nevoită să-și

66

ascundă maternitatea și să-și lase fiul la Paris, în grija unei doici. Îngrijorat, Arghezi s-a hotărât săplece la Paris unde a stat puțin timp, apoi s-a mutat la Fribourg, unde a scris poezii și a participat lacursurile Universității Fribourg, dar nu a fost mulțumit de puternicul accent catolic al acesteia. S-amutat la Geneva, unde a scris poezii, a asistat la cursurile Universității și, ca să-și câstige existența, alucrat în atelierul unui bijutier

În acel timp, datorită criticismului său referitor la represiunea mișcării țărănești, a fost ținut subsupraveghere de autoritățile elvețiene.

În 1909 a vizitat Italia.

Opere: Cuvinte potrivite, poezii, 1927 Icoane de lemn, tablete, 1929 Poarta neagră, tablete, 1930 Flori de mucigai, poezii, 1931 Cartea cu jucării, poezii, 1931 Tablete din Țara de Kuty, povestiri swiftiene, 1933 Ochii Maicii Domnului, 1934 Cărticica de seară, poezii, 1935 Cimitirul Buna-Vestire, roman parabolic, 1934 Versuri, 1936 Ce-ai cu mine vântule?, 1937 Lina, roman, 1942 Eminescu, studiu critic, 1943 Versuri alese, 1946 Bilete de papagal, 1946 Prisaca, 1948, poeme pentru copii 1907-Peizaje, 1955 Pagini din trecut, publicistică, 1955 Cântare omului, 1955 Frunze, 1961 Poeme noi, 1963 Cadențe, 1964 Silabe, 1965 Răzlețe, 1965 Versuri lungi, 1965 Ritmuri, 1966 Litanii, 1967 Noaptea, 1967. O Furnica

67

Marin Sorescu

Biografie:

(n. 29 februarie 1936, Bulzești, județul Dolj - d. 8decembrie 1996, București) a fost un scriitor din România.

Sorescu a fost poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător. Operele luiau fost traduse în mai mult de 20 de țări, totalizând peste 60 de cărțiapărute în străinătate. S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentrupictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate. Fără ase înscrie într-un partid politic după Revoluția română din 1989, a ocupatfuncția de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25nov. 1993 - 5 mai 1995).

Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul deparodii "Singur printre poeți". Până la moartea sa în 1996 mai publicăîncă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei româneșticontemporane. În 1966 primește PremiulUniunii Scriitorilor pentru"Poeme", reușind să repete această performanță de încă 5 ori peparcursul carierei. Printre volumele cele mai cunoscute se numără

"Tușiți" (1970), "Suflete, bun la toate" (1972), precum și ciclul de 4 volume intitulat "La lilieci" (1975,1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume. Poezialui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic și degajat trezind în cititor spiritul ludic alcopilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici ("Unde fugim de acasă?" -1967, "Cirip-ciorap" - 1993). La moartea lui au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie,eseu, jurnal și roman.

Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia”Setea Muntelui de sare”, care cuprinde piesele Iona, Paracliserul și Matca. Uneori autorul abordeazăfie teatrul contemporan în Există nervi sau teatrul istoric în A treia țeapă, sau scrie o serie de comediicum ar fi Răceala sau Vărul Shakespeare, al căror mobil este chiar ironia mușcătoare, împrumutatădin lirica soresciană. A fost un cautator de aur.

Opera:

1964 - Singur Printre Poeți

1965 - Poeme Sorescu

1966 - Moartea Ceasului

1966 - Unde Fugim De-Acasă? - Aproape Teatru, Aproape Poeme, Aproape Povești

1967 - Poeme Sorescu

1968 - Iona

1968 - Tinerețea Lui Don Quijote

1969 - 80 Poezii - 80 Poesie

68

1969 - Lirice Pasternac

1969 - Teoria Sferelor De Influență

1970 - Paraclisierul

1970 - Tușiți

1970 - Unghi

1972 - Rame - Douăzeci Și Cinci De Poezii

1972 - Singur Printre Poeți

1972 - Suflete, Bun La Toate

1973 - 1980 - La Lilieci

1973 - Astfel

1973 - Ocolul Infinitului Mic Pornind De La Nimic

1974 - Setea Muntelui De Sare

1975 - Insomnii - Microeseuri

1975 - Norii

1976 - Descîntoteca

1976 - Matca - Piesă În Trei Acte

1976 - Poeme Sorescu

1976 - Starea De Destin

1977 - Trei Dinți Din Față

1978 - Sărbători Itinerante

1978 - Trei Dinți Din Față

1979 - Ceramică

1979 - Tinerețea Lui Don Quijote

1980 - Teatru Sorescu

1982 - Fîntîni În Mare

1982 - Viziunea Viziunii

1983 - La Muerte Del Reloj

1984 - Drumul Sorescu

1984 - Ieșirea Prin Cer

1985 - Tratat De Inspirație

1985 - Ușor Cu Pianul Pe Scări : Cronici Literare

1986 - La Lilieci

1987 - Adam Puslojic, Omul, Opera Și Încă Ceva

1987 - Apă Vie, Apă Moartă

69

1987 - Micii Grădinari În Minunata Lume A Plantelor

1989 - Augustin Buzura Și - Drumul Cenușii

1989 - Ecuatorul Și Polii

1990 - 1993 - Poezii Sorescu

1991 - Poezii Alese De Cenzură

1992 - Vărul Shakespeare Și Alte Piese

1993 - Iona - A Treia Țeapă - Vărul Shakespeare

1993 - Trei Dinți Din Față

1994 - Traversarea

1995 - Iona

1995 - Lulu Și Gulu-Gulu : Versuri Pentru Copii, Ilustrate De Autor

1995 - Poemele Tuturor Tainelor

1996 - Din Grădina Copilăriei - Culegere De Poezii Pentru Elevii Din Clasele I-IV

1996 - Moment Poetic

1996 - Poezii Sorescu

1996 - Unde Fugim De-Acasă? : (Aproape Teatru, Aproape Poeme, Aproape Povești)

1997 - Puntea (Ultimele)

1998 - Diligența Cu Păpuși

1998 - Douăzeci Și Cinci De Poeme

1998 - Efectul De Piramidă

1999 - Japița - Inedit

1999 - Romanul Călătoriilor - Jurnal Inedit

2000 - Încoronare

2000 - Iona

2000 - Scrinteala Vremii

2002 - 2006 - Opere Sorescu

2003 - Iona

2003 - Parodii - Fabule - Epigrame

2003 - Unde Fugim De-Acasă?

2003 - Unde Fugim De-Acasă? - Aproape Teatru, Aproape Poeme, Aproape Povești 2

2004 - Bile Și Cercuri

2004 - Ceramică

2004 - Iona

2005 - Între Linii

70

2005 - Iona Și Alte Două Piese

2005 - Ocolul Infinitului Mic, Pornind De La Nimic

2006 - Poezii Sorescu

2006 - Poezii Alese Antologie Pentru Uz Școlar

2006 - Teatru Sorescu

2006 - Trei Dinți Din Față

2009 - Trei Dinți Din Față

2010 - La Lilieci

71

Nichita Stănescu

Biografie:

(n. Nichita Hristea Stănescu, 31martie 1933, Ploiești, județul Prahova — d. 13decembrie 1983 înSpitalul Fundeni din București) a fost unpoet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membrual Academiei Române.

Considerat atât de critica literară cât și de publicul larg dreptunul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limbaromână, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc defrumoasă”, Nichita Stănescu aparține temporal, structural șiformal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românescdin anii 1960-1970. Nichita Stănescu a fost considerat de uniicritici literari, precum Alexandru Condeescu și EugenSimion, un poet de o amplitudine, profunzime și intensitateremarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a

inventatorilor lingvistici și poetici.

În 1952, s-a căsătorit cu Magdalena Petrescu, dar cei doi se vor despărți după un an. În 1962 s-acăsătorit cu poeta și eseista Doina Ciurea, din a cărei dragoste se va plămădi tema volumului Oviziune a sentimentelor. Ulterior, fiind împreună cu poeta și autoarea Gabriela Melinescu, se vorinspira reciproc în a scrie și a construi universuri abstracte. În 1982 se căsătorește cu Todorița (Dora)Tărâță.

Din spusele lui Ștefan Augustin Doinaș, în vara lui 1977, atunci când s-a împrietenit cu Nichita, acestaera deja dependent de alcool, mai precis - de vodcă. Crizele hepatice ale poetului s-au înrăutățit spre1981, când a și fost internat la Spitalul Fundeni. Doi ani mai târziu, s-a stins din viață în noaptea de 12spre 13 decembrie.

Opera lui Nichita Stănescu:

Volume antume publicate cronologic:

Sensul iubirii, 1960, Editura de Stat pentru Literatură și Artă O viziune a sentimentelor, 1964, Editura pentru Literatură Dreptul la timp, 1965, Editura Tineretului 11 elegii, 1966, Editura Tineretului Roșu vertical, 1967 Alfa, 1967, Editura Tineretului Oul și sfera, 1967, Editura pentru Literatură Laus Ptolemaei, 1968, Editura Tineretului Necuvintele, 1969, Editura Tineretului Un pământ numit România, 1969, Editura Militară

72

În dulcele stil clasic, 1970, Editura Eminescu Poezii, 1970, Editura Albatros Belgradul în cinci prieteni, 1972, Editura Dacia Cartea de recitire, 1972, Editura Dacia Măreția frigului. Romanul unui sentiment, 1972, Editura Junimea Clar de inimă, 1973, Editura Junimea Starea poeziei, 1975, Editura Minerva Epica Magna, 1978, Editura Junimea Opere imperfecte, 1979, Editura Albatros Carte de citire, carte de iubire, 1980, Editura Facla Noduri și semne, 1982, Editura Cartea Românească Respirări, 1982, Editura Sport-Turism Strigarea numelui, 1983, Editura Facla