Proiect POSDRU / 82 / 5.1 / S / 57342

„Adaptabilitate și acces pe piaţa muncii prin informare, instruire și căutare activă a unui loc de muncă” cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru

Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Pagina 1

Ghid practic pentru găsirea unui loc de muncă

”Învingătorii nu renunță, iar cei care renunță nu ajung învingători” Aristotel

Cuprins 1.Introducere ................................................................................................................... 2

2.Surse de informare privind piața muncii........................................................................ 3

2.1. Piața locurilor de muncă .................................................................................................. 3

2.2. Influența tipului de personalitate în alegerea profesiei .................................................... 9

3. Metode de identificare a locurilor de muncă .............................................................. 11

3.1. Organizarea planului de acțiune ..................................................................................... 11

3.2. Revizuirea planului ......................................................................................................... 15

3.3. Succesul profesional ...................................................................................................... 17

4.Elaborarea unei Scrisori de prezentare și a unui CV .................................................. 19

4.1. Curriculum vitae............................................................................................................. 19

4.2. O scrisoare de intenție reușită ....................................................................................... 25

5. Sfaturi și sugestii privind participarea la un interviu de angajare ............................... 26

5.1. Interviul de angajare ...................................................................................................... 26

5.2. Începutul interviului ....................................................................................................... 28

5.3. Elemente pentru un interviu reușit ................................................................................ 29

5.4.Tehnici de interviu ......................................................................................................... 38

5.5. Considerații de bază privind interviul ............................................................................. 39

6. Analiza SWOT în planificarea carierei ....................................................................... 49

6.1. Planificarea carierei ....................................................................................................... 49

6.2. Construirea planurilor de acțiune pentru atingerea obiectivelor în carieră ..................... 54

7. Conținutul unui CIM ................................................................................................... 58

8. Concluzii .................................................................................................................... 61

9. Bibliografie ................................................................................................................. 61

Pagina 2

1.Introducere

În condițiile actuale, cu o piață a forței de muncă săracă în oferte, planificarea propriului drum pe linie profesională este mai mult decât utilă. Fixarea unei traiectorii privind opțiunile de carieră, chiar la începutul carierei, este o necesitate și adesea o condiție a succesului.

Oamenii își caută un loc de muncă, adesea orice loc de muncă, în condițiile în care există foarte puține alternative. Majoritatea își doresc un loc de muncă stabil și cu venituri decente.

Întrebați însă ce și-ar dori să facă cu adevărat în viață, dacă ar avea posibilitatea, oamenii dau răspunsuri complet diferite, ceea ce arată diferența dintre realitate și aspirație. Această diferență, acceptată drept un compromis necesar, este responsabilă de insatisfacțiile ce survin pe parcurs, și

în final chiar de eșecul profesional. O carieră este bine să aibă la bază un plan, plan ce trebuie urmărit cu consecvență. Alegerile

slab motivate inițial, se răzbună mai târziu, pentru că un job chiar dacă e bine plătit, dar care nu se potrivește cu modul de a fi al celui care îl ocupă, este un job care nu contribuie la maturizarea profesională și după o perioadă de compromis, persoanele în cauză se văd nevoite să își caute un loc de muncă în alt domeniu și să reia procesului de acumulare profesională.

La baza deciziilor de carieră primul pas trebuie să fie autoanaliza. Din păcate, la noi lipsește o cultură de acest fel.

Foarte importantă este și o corectă și completă informare privind alternativele și șansele de angajare. Aceasta înseamnă inițierea unui efort susținut de parcurgere completă a tuturor surselor de informare din domeniu: presa de specialitate, internet, agenții de plasament.

Printre problemele care împiedică luarea unei decizii corespunzătoare se numără lipsa de încredere în sine, dependența de părerile persoanelor din anturaj, prejudecățile privind unele meserii, necunoașterea pieței muncii și a dinamicii acesteia, dorințe nerealiste, familia și obligațiile aferente, indisponibilitatea de deplasărilor în țară sau străinătate.

Fiind un proces foarte important, un domeniu în care greșelile sunt puțin permise, astăzi au fost introduse în curriculum școlar materii dedicate orientării profesionale.

Așadar, găsirea unui loc de muncă presupune mult timp, răbdare şi efort. Uneori trebuie acceptat și un loc de muncă care nu corespunde pregătirii şi calificării noastre sau cu o salarizare slabă, deoarece într-un oraş mare concurența este acerbă, timpii de lucru depășesc de regulă 8 ore, timpul liber e foarte limitat, iar într-un oraş mic, cu o rată a şomajului ridicată şi cu un nivel al investiţiilor slab, nu ai ce alege şi puteți aluneca ușor în descurajare.

De multe ori, căutarea unui loc de muncă pare să fie o problemă numai cu obstacole, fără rezolvare, mai ales pentru cei ce pornesc prima oară sau fără sprijin în acest demers.

Acest ghid se dorește a fi un ajutor care să cuprindă elementele de bază despre cum se întocmește un CV, o scrisoare de intenție, despre interviul de angajare, despre sursele de informare pe care trebuie să le accesăm în căutarea unui loc de muncă.

Pagina 3

2.Surse de informare privind piața muncii 2.1. Piața locurilor de muncă

Un loc de muncă nu apare din senin şi nici nu este ocupat “la noroc”. Un loc de muncă este o rotiţă în mecanismul complex numit ”piaţa muncii”.

Oferta de forţă de muncă depinde de calitatea sistemului de educaţie şi formare profesională, nivelul de calificare a forţei de muncă, mobilitatea forţei de muncă, atitudinea faţă de muncă, dinamica demografică, nivelul cultural.

Pe de altă parte, cererea de forţă de muncă este influenţată de factori precum nivelul investiţiilor, fiscalitatea, progresul tehnologic, organizarea şi productivitatea muncii, legislaţie.

La intersecţia acestora două medii are loc corelarea cererii cu oferta. Astfel ofertanţii își oferă abilităţile, competenţele, cunoştinţele, aspiraţiile lor şi speră că pot răspunde aşteptărilor unui loc de muncă.

Pentru a fi selectat pentru un job trebuie să dovedești că ești un om care munceşte într-un ritm alert, că ai capacitatea de a răspunde exigenţelor postului, că te pregăteşti şi că ești dispus să înveți permanent. Acesta este portretul unui învingător pe piaţa muncii.

Practica a dovedit că doar 20% dintre locurile de muncă vacante devin publice în diverse medii: ziare, paginile de internet specializate în oferte de joburi, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) prin birourile judeţene şi locale, ANOFM fiind unul dintre cei mai importanţi furnizori de posturi disponibile și dispune şi de un serviciu electronic de mediere a muncii (SEMM), care poate fi accesat din pagina de web http://www.anofm.ro.

De asemenea, în cadrul Agențiilor Județene pentru Ocuparea Forţei de Muncă există Reţeaua EURES care ne informează în legătură cu posturile vacante din 31 de ţări europene.

Diferența de 80% fiind regăsită doar prîntr-o sondare directă la sediul agenților economici, care își recrutează personalul pe baza recomandărilor venite de la terți sau prin firme de recrutare private. Astfel, pentru a explora piaţa locurilor de muncă, putem alege una din următoarele surse:

1. Anunțurile din presa scrisă

Multe liste cu locuri de muncă vacante sunt cuprinse în paginile ziarelor locale şi centrale, revistelor dedicate carierei şi săptămânalelor specializate în anunţuri. Dacă sunteți interesat de un anumit domeniu conform pregătirii sau calificării dvs. trebuie căutate ziarele sau revistele de specialitate din domeniul respectiv. De exemplu, pentru domeniul economic trebuie căutate: Adevărul Economic, Capital, Banii noştri, Bilanţ, Bizz, Săptămâna financiară, Tribuna economică etc.; pentru comerţ este utilă Revista de comerţ; pentru construcţii sunt utile următoarele: Agenda construcţiilor, Bursa construcţiilor, Electricianul, Instalatorul, Ferestre şi uşi, Planul casei mele etc..

Zilele de luni sunt zilele dedicate cumpărării cotidienelor de circulaţie locală sau naţională, care publică anunţuri privind locurile de muncă. La acestea se adaugă eventual zilele când

Pagina 4

aceleaşi cotidiene publică suplimentele TV, deoarece, datorită vânzărilor foarte mari, firmele care plasează anunţuri se aşteaptă la o audiență superioară.

Pentru a citi „total” un anunţ sunt necesare experienţă și un ochi format, atent la detalii și ştiinţa interpretării corecte a informaţiilor prezentate intenţionat sau mai puțin intenţionat. Lectura dincolo de aparențe a unui anunţ este importantă pentru ca succesul unei aplicaţii pentru post depinde în mare măsura de adaptarea cât mai fidelă a CV-ului la cerinţele explicite, în condiţiile în care în urma unui anunţ atractiv de medie dimensiune, se pot primi și 200 de CV-uri.

În funcţie de spaţiul contractat, firma care publică anunţul are sau nu are loc să precizeze o serie de aspecte. Dar oricât de mic ar fi anunţul, acesta tot va poate oferi informaţii despre ofertant, informaţii care vă ajută să decideţi dacă oferta vi se potriveşte. De exemplu numele companiei.

Dacă acesta este prezent, este un semn că recrutarea este făcută de o firmă cel puțin cunoscută și care doreşte să atragă astfel aplicanți. Pentru dvs. aceasta este o ocazie să aflaţi extrem de multe informaţii despre ofertant, informaţii precum: adresa, istoric, cifra de afaceri, număr de angajaţi, cota de piaţă. Aceste informaţii pot fi aflate de pe paginile de internet ale respectivei companii, din paginile anuarelor specializate sau din paginile anuarelor generale. Unele firme aleg să nu-și publice numele, înlocuindu-l cu descrieri de tipul „companie multinaţională”, „unic importator/distribuitor pentru produsul ... ”; „lider mondial în domeniul” etc.

Aceasta sumară descriere exprimă imaginea de sine a companiei și modul în care aceasta doreşte să se prezinte pe piaţă. Ea conţine indirect informaţii preţioase despre natura poziţiei oferite și tipul de candidaţi eligibili.

Analiza unui anunţ se face în principal pe următoarele dimensiuni: dimensiune, limba de prezentare, denumirea postului, cerinţe, oferta, responsabilități, date de contact, termen limită, alte precizări.

Dimensiunea anunțului este foarte importantă. Cu cât acesta este mai mare, cu atât pozițiile oferite sunt mai interesante, mai înalte și mai bine retribuite. Desigur nu este o regulă absolută, dar anunțurile prezente în general la marea publicitate sunt dedicate pozițiilor manageriale. În principiu suma investită de o companie în anunț exprimă în mod direct importanța acelei poziții pentru companie și dimensiunile aproximative ale bugetului dedicat recrutării.

Dacă nu îndepliniți exact cerințele prezente în anunț, nici nu are sens să aplicați, deoarece în spatele acestor anunțuri stau fie o companie de recrutare profesionistă, fie un departament intern cu proceduri bine puse la punct. Limba în care este publicat textul indică din start, cel puțin o calitate absolut necesară a aplicantului: cunoașterea respectivei limbi. Este greșit să răspunzi unui astfel de anunț în altă limbă decât

cea specificată. Dacă în schimb anunțul a apărut în limba română este permis să trimiteți un CV în limba străină.

Denumirea postului este și ea foarte importantă pentru că permite fie și numai cu titlu de orientare, întrevederea structurii ierarhice de organizare a ofertantului, deoarece unele posturi sunt în directă înlănțuire cu altele. De exemplu postul de Şef de Echipă nu poate apărea decât dacă există cel puțin o echipă de minim 5-10 oameni care să fie coordonați de acest șef.

Pagina 5

Postul de Contabil arată de exemplu că această companie desfășoară suficient de multe operațiuni financiar-contabile pentru a avea nevoie de un contabil intern, angajat permanent (și nu colaborator), informație care de asemenea permite evaluarea indirectă a ofertantului.

Cerințele precizate de anunț sunt în general cele minime. În fapt angajatorul se bucură de orice CV care depășește cerințele minime, rămânând evident în zona respectivei profesii. De aceea când vă trimiteți CV-ul gândiți-vă la atuurile dvs., peste cerințele minimale, și care ar putea să vă propulseze în preferat și subliniați-le clar în CV.

Un detaliu care le scapă aplicanților, dar foarte important, și care poate transmite despre Dvs. ideea că sunteți neglijent, este codul de referință, situație care apare în cazul anunțurilor ce prezintă mai multe poziții. Aceste coduri de referință sunt în fapt o prescurtare a denumirii postului și permit clasificarea clară a CV-urilor receptate. Este posibil că un CV fără Cod. Ref. să fie eliminat din competiție.

Am vorbit în special de anunțurile mai mari deoarece acestea sunt mai pretențioase. Desigur, informațiile prezentate până aici acoperă doar o mică parte din problematică, muncă de analiză a anunțului fiind personalizată de la caz la caz.

Dar, cu titlu de exemplu, pot fi citate și anunțuri de la rubrica de mică publicitate: „Angajez coafeză, zona Ştefan cel Mare. Tel …” Un anunț cât se poate de scurt și absolut autentic, care poate fi citit în ziar. Dar chiar și așa se poate deduce ca angajatorul ține în mod special probabil să atragă persoane cu aceasta profesie, din zona apropiată zonei specificate, deoarece altfel ar fi pus accent pe altceva. Acest detaliu arată că angajatorul poate respinge din start coafeze calificate, dar care locuiesc prea departe, și în acelaşi timp poate indica un program full-time deoarece în aceasta situaţie este foarte important să puteți pleca și ajunge repede de acasă la serviciu și invers. Analiza anunţului poate indica cu titlu de probabilitate două informaţii care nu apar explicit, informaţii care însă vă vor permite să vă pregătiţi strategia de răspuns la interviu.

Nu uitați! Majoritatea publicaţiilor au şi pagini de internet, care sunt mai uşor şi mai ieftin de accesat. Revista Cariere (www.cariereonline.ro) şi ziarul România Liberă au în fiecare luni un supliment special destinat locurilor de muncă vacante.

2. Pe paginile web ale ministerelor din România se publică anunţuri cu posturile de muncă vacante în cadrul ministerelor sau în instituţiile subordonate acestora. Din site-ul Guvernului României www.guv.ro puteți accesa cu uşurinţă paginile de web ale tuturor ministerelor.

3. Şedinţele de recrutare informatizate sunt întâlniri cu potenţiali angajatori pe cale electronică. Şedinţele de recrutare informatizate conduc la apropierea dintre potenţialii angajatori şi angajaţi. Cu alte cuvinte, este vorba de potrivirea competenţelor, a intereselor şi aptitudinilor dvs. cu acelea pe care le caută angajatorii. Acest serviciu este comparabil cu trimiterea CV-ului către o firmă de plasare, dar în acest mod puteți avea acces la posturi care nu figurează pe listele cu locuri de muncă disponibile (şi care pot chiar să nu fie vacante în momentul respectiv).

Dacă utilizați un motor de căutare precum Google şi tastați cuvântul ”cariere” - pagini din România, veți găsi o mulţime de firme care au pe pagina lor de web o secţiune dedicată carierei: OrangeVodafone, Cosmote, UPC, RDS-RCS, Carrefour, Metro, Selgros, Sensiblu etc. Multe firme lucrează deja cu site-uri web specializate care publică locuri de muncă vacante, un exemplu este această pagină de internet: http://www.bestjobs.ro.

Pagina 6

Internetul este astăzi mai mult ca oricând un mijloc universal de comunicare, spaţiu virtual unde se regăsesc duplicate practic toate instituţiile. Normal și muncă îşi regăseşte corespondent, site-urile care intermediază locuri de muncă fiind la loc de cinste. În vest există adevăraţi giganţi, site-uri interconectate sau hiperspecializate care oferă servicii dintre cele mai diverse.

Îmbucurător însă este faptul că și internetul românesc dedicat este astăzi foarte bine pus la punct, anumite site-uri ajungând să stocheze 80-90.000 de CV-uri. Ofertă mai mult decât generoasă și serviciile de calitate oferite de acestea, atrag angajatorii, care sunt convinşi să-și găsească omul potrivit în aceste imense baze de date online. De aceea foarte multe firme, postează anunţuri online sau cumpără pachete de CV-uri de la aceste job-site-uri, urmarea fiind creşterea ofertei de muncă pe net. Având multe oferte de muncă, un site este tot mai vizitat, și astfel cercul se închide, cu rezultate pozitive pentru ambele părți: angajatori, respectiv solicitanţi de muncă.

Pentru a intra în acest circuit, este suficientă completare unui CV standard aflat în forme specifice pe job-site-uri. Singura investiţie din partea solicitantului este timpul petrecut online pe internet. În medie, pentru completare sunt necesare între 30-45 de minute până la maxim o oră. Pentru a scurta acest timp, este recomandat ca solicitantul să aibă în fața sa în timpul completării un CV bine întocmit, astfel încât informaţiile solicitate să fie oferite cu promptitudine.

Cheia succesului CV-urilor online este să priveşti CV-ul prin prisma angajatorului. Fiind site-uri specializate, acestea oferă angajatorilor sau cumpărătorilor de CV-uri tot felul de facilități de sortare și filtrare automată. Este posibil ca angajatorul să dorească să primească numai CV-urile care au un indice de completare de peste 90% și nu sunt mai vechi de o lună.

Indicele de completare este furnizat și dvs. chiar de site. NU speraţi să fiţi solicitat pentru un interviu cu un CV 65% și nici chiar 80%! Să ne gândim că aflat în poziţia angajatorului, nici noi nu am da bani pe jumătăți de CV-uri ori pe CV-uri neactualizate. Ideal, CV-ul trebuie reactualizat săptămânal. Este suficient însă dacă acest lucru se face la 2-3 săptămâni. Chiar dacă nu se schimbă nimic în informaţiile oferite, faptul de a accesa propriul CV, modifică data ultimei actualizări astfel încât implicit dvs. transmiteţi mesajul că sunteţi în continuare disponibil și aflat în căutarea unui loc de muncă.

Prezența unei adrese de mail este și ea foarte importantă, fiind un mijloc de contactare direct și eficient. Dacă nu aveţi o adresa de mail, este timpul să vă faceţi una, deoarece unele site-uri oferă servicii integrate de contactare și notificare automată a candidaţilor solicitaţi de un angajator. Normal, lipsa adresei de email, v-ar exclude automat din această listă. În plus, puteţi primi ofertele de muncă, corespunzătoare nevoilor dvs.

Realizarea unor CV-uri online bogate și detaliate este secretul accesării lor de către angajator. Profitând de structura riguroasă cerută de CV-builder-ul unui job site, îmbunătăți-ți-vă CV-ul, reţinând rubricile care vă lipsesc din varianta scrisă a CV-ului dvs.

În completarea informaţiilor cerute, trebuie respectate toate cerinţele impuse de către site. Respectarea indicaţiilor acestora garantează includerea CV-ului în structura funcţională. Partea cea mai grea a căutării unui loc de muncă pe net este completarea CV-ului. De aceea acordaţi toata importanța cuvenită acestui demers.

Rețineți : doi indicatori foarte importanţi sunt gradul de completitudine al CV-ului și data ultimei actualizări.

Pagina 7

Noi am găsit pentru dvs. următoarele site-uri specializate: www.bestjobs.ro

Oferte de locuri de muncă, baza de date cu CV-uri pentru companii, 100 de joburi adăugate săptămânal.

www.ejob.ro Angajări, cereri şi oferte de locuri de muncă www.ejobs.ro

Baza de date cu CV-uri pentru studenţi şi proaspeţi absolvenţi de facultate.

www.eWork.ro

Site dedicat celor care caută un job cu contract. La eWork veţi putea chiar să vă deschideţi propria afacere prin care să oferiţi servicii din cele mai variate domenii

www.hit.ro

Oferte de locuri de muncă, bază de date cu CV-uri, teste psihologice online.

www.1job.ro Conţine liste de job-uri şi CV-uri structurate pe categorii şi judeţe www.job.ro Angajări: cereri şi oferte. www.myjob.ro

Ghid pentru carieră şi de căutare a unui job. Exemple de CV-uri şi scrisori de intenţie. Totul despre interviu.

www.muncă.ro

Cereri şi oferte de locuri de muncă, baza de date CV-uri, resurse.

job2all.ro

Baza de date ce conţine job-uri diverse în ţară şi în străinătate precum şi persoane aflate în căutarea unui loc de muncă

www.jobs4you.ro Oferte de muncă la domiciliu www.jobs-online.ro

Locuri de muncă online. Înregistrează CV-ul tău. Peste 500 locuri de muncă verificate.

www.somer.ro Aici vei fi găsit de cei care au nevoie de tine. www.plusjobs.ro Anunţuri cu cereri şi oferte de locuri de muncă e-locuridemuncă.ro Anunţuri cu cereri şi oferte de locuri de muncă www.locurimuncă.net Anunţuri cu cereri şi oferte de locuri de muncă www.locuridemuncă.name Anunţuri cu cereri şi oferte de locuri de muncă www.meritangajat.ro Anunţuri cu cereri şi oferte de locuri de muncă www.jobsinro.ro Anunţuri cu cereri şi oferte de locuri de muncă www.joburi-online.ro Anunţuri cu cereri şi oferte de locuri de muncă www.alertjob.ro Anunţuri cu cereri şi oferte de locuri de muncă www.mini-jobs.ro Anunţuri cu cereri şi oferte de locuri de muncă www.findjob.ro Anunţuri cu cereri şi oferte de locuri de muncă www.1001-locuridemuncă.ro Anunţuri cu cereri şi oferte de locuri de muncă www.ofertelocuridemuncă.ro Anunţuri cu cereri şi oferte de locuri de muncă www.jobsearch.ro Baza de date cu locuri de muncă şi CV-uri www.CVonline.ro

Baza de date cu CV-uri online, oferte de muncă în tara şi în străinătate, profilul unor companii, teste-carieră, forum...

www.anunt.ro Piaţa de joburi www.arobs.ro Locuri de muncă în domeniul IT www.acasa.go.ro

Locuri de muncă pentru utilizatorii de PC-uri, servicii de e-mail gratuit.

www.aaainves.com/aaa/resources

Locuri de muncă în România în management, finanţe, tehnologia informaţiei

www.anuntul-usa.com/jobs Anunţuri cu cereri şi oferte de locuri de muncă www.bia.ro Bussiness Inteligence Agency www.bursa.rol.ro Cereri şi oferte de muncă, diverse anunţuri www.bursamuncii.ro Anunţuri cu cereri de muncă, colecţie CV-uri pentru agenţii

economici structurată pe domenii şi pe judeţe www.cipo-gate.uaic.ro

Servicii de plasare şi consultanţă profesională pentru studenţi şi absolvenţi de învăţământ superior

Pagina 8

www.workline.ro

Locuri de muncă în ţară şi în străinătate grupate pe domenii de activitate

www.CVtips.com Exemple curriculum vitae (CV) şi scrisori de intenţie www.CV.lv.com Exemple curriculum vitae (CV) şi scrisori de intenţie www.100CV.com Exemple curriculum vitae (CV) şi scrisori de intenţie www.dialog.dntis.ro/mh/jobs Anunţuri cu cereri şi oferte de locuri de muncă www.humanresources.ro Cereri şi oferte de locuri de muncă www.intelliget-it.ro

Recrutare specialişti IT, job-uri la firme din România şi din străinătate

www.ITclimber.com

Site românesc dedicat exclusiv profesionistilor IT. Job-uri de top la mari companii din România şi străinătate.

www.itgenerator.com Locuri de muncă în domeniul IT www.itjobs.co.ro IT job search engine. Baza de date cu CV-uri, cereri şi oferte de

locuri de muncă în domeniul IT www.itpro.ro Cereri şi oferte de muncă în domeniul IT www.joburi.go.ro Locuri de muncă din domeniul IT şi nu numai. www.intermediArt.ro Testare şi evaluare psihologică www.interMeding.ro

Oportunităţi afaceri, import-export, anunţuri gratuite, servicii, cooperare, locuri muncă

www.jobbank.ro

Cereri, oferte de locuri de muncă, baza de date. CV-uri, scrisori de intenţie, forum, teste online.

www.job-consulting.ro

Baza de date cu CV-uri, teste psihologice, sfaturi, curriculum vitae, exemple scrisori de intenţie

www.jobhit.ro Cereri şi oferte de locuri de muncă www.job.revistapresei.ro Baza de date cu CV-uri, oferte de locuri de muncă grupate pe

judeţe www.joburi.home.ro

Publicati on-line cererea şi CV-ul pentru a găsi un loc de muncă în România sau străinătate. Informaţii gratuite prin e-mail şi alte oportunităţi pentru locuri de muncă.

www.jobsite.ro

Cereri şi oferte de locuri de muncă, CV-uri, consultanţă pentru o carieră de succes, burse de proiecte IT, bani pe Internet, muncă la domiciliu.

www.joburi.net

Primul Targ Online de locuri de muncă. Cereri şi oferte de muncă, articole de specialitate, resurse.

www.jobtin.infotin.ro

Cereri şi oferte de muncă pentru tineri, baza de CVuri, legislaţia muncii, consiliere.

www.joburi.hypermart.net Cereri şi oferte de locuri de muncă prin e-mail. www.jobs.uite.ro Cereri şi oferte de locuri de muncă, baza de date cu CV-uri www.resume.ro Căutare firme şi domenii de activitate. www.publisite.ro Anunţuri gratuite www.resurseumane.ro

Baza de date cu oferte şi cereri de muncă, curriculum vitae, scrisori de intenţie.

www.semm.ro

Baza de date cu cereri şi oferte de muncă grupate pe meserii, regiuni şi judeţe, consultanţă, legislaţia muncii

www.dscLex.ro Oferă accesul atât la legislaţia Româna cât şi la cea Europeană. www.trimiteCV.go.ro

Aici vei fi găsit de cei care au nevoie de tine. Mii de agenţii, reprezentând angajatori din întreaga lume, va invita să trimiteti CV -ul la Centrul Internaţional Online pentru Forţa de Muncă.

Dacă urmăriți permanent rubrica de anunţuri cu locuri de muncă vacante din varianta online a ziarelor şi revistelor, veți avea imaginea completă a întreprinderilor care angajează şi a competenţelor solicitate în acest moment pe piaţa muncii. Puteţi utiliza aceste informaţii ca să

Pagina 9

aflați cum trebuie să vă vindeți serviciile. Este evident că majoritatea firmelor solicită abilităţi legate de utilizarea calculatorului, cunoaşterea unei limbi străine sau conducerea unei maşini. Puteţi afla şi alte lucruri utile, ca de exemplu că sunt necesare certificate de calificare recunoscute, anumite autorizări specifice unor meserii sau, dimpotrivă, că se caută lucrători fără experienţă. Multe firme şi organizaţii editează buletine electronice (newsletter) la care vă puteţi abona, care cuprind oferte de locuri de muncă şi care acceptă să publice cereri de serviciu.

4. Agențiile de plasare temporară sunt utilizate de companii pentru a găsi candidați dintr-un segment inferior de salarizare. Aceste agenții nu semnează în mod normal un contract cu compania pentru care recrutează și sunt plătite numai daca este angajat unul dintre candidaţii găsiţi. Agenţiile de recrutare sunt utilizate in cazul posturilor de nivel superior. Se semnează un contract cu aceste firme și își primesc comisionul în rate, chiar dacă nu este angajat nici unul dintre candidaţii găsiţi.

Ambele tipuri de agenții au un singur client - compania care le contractează serviciile. De cele mai multe ori, candidatul contactat de o astfel de agenţie are sentimentul că recrutorul nu are neapărat în vedere și interesele lui. I se pare că agenţia îi acordă atenţie numai atunci când consideră că este potrivit pentru un anumit post vacant. Și are absolută dreptate! Cu cât conştientizează mai devreme și acceptă acest fapt, cu atât mai puțin se va simţi frustrat în interacţiunea cu agenţiile de recrutare.

Puteţi apela la astfel de firme, dar nu vă bazaţi numai pe ele pentru a găsi următorul loc de muncă. În cele mai multe cazuri, agenţiile de recrutare vor fi de folos dacă doriţi sa găsiţi exact acelaşi tip de post în exact acelaşi domeniu. Arareori se întâmpla ca o firma de plasare să primească un comision pentru plasarea unui candidat care doreşte o schimbare de carieră.

Cu toate acestea, este o idee foarte bună să dezvoltaţi relaţii pe termen lung cu astfel de agenții, chiar dacă nu vă pot găsi un loc de muncă imediat. Recomandaţi-le candidaţi pentru recrutările pe care le efectuează. Persoanele care lucrează în aceste agenții sunt un punct bun de interconectare.

2.2. Influența tipului de personalitate în alegerea profesiei

Una dintre cele mai importante decizii pe care trebuie să o luăm pe parcursul vieţii este alegerea profesiei. Succesul profesional depinde în mare măsură de raportul dintre factorii de personalitate şi conţinutul muncii.

Tipologizarea personalităţii este o metodă cu multe aplicaţii, îndeosebi în sfera consultanţei profesionale. Teoria alegerii profesionale a lui John Holland este una din cele mai cunoscute astfel de teorii. Acesta vorbeşte de 6 tipuri de structuri personale cu înclinaţii diferite către diverse profesii:

1. Tipul realist – preferă activităţi ce implică lucrul cu echipamente şi maşini de orice fel.

2. Tipul cercetător – preferă activităţi care se bazează pe observaţie, cercetare, analiză, evaluare şi rezolvare de probleme.

3. Tipul artistic – preferă activităţi bazate pe nonconformism, creativitate, imaginaţie şi medii de lucru nestructurate.

Pagina 10

4. Tipul social – înclinat către activităţi de lucru cu oameni, de suport şi consiliere, evitând activităţile care includ maşini şi echipamente.

5. Tipul întreprinzător – înclinat către activităţi de influenţare, persuasiune şi conducere a celorlalţi.

6. Tipul convenţional – înclinat spre activităţi de lucru cu cifre şi documente, spre un mediu de muncă îngrijit, detaliat, bazat pe instrucţiuni clare.

Pornind de la teoriile privind tipurile de personalitate, s-au realizat o serie de instrumente de evaluare, care au avut drept obiectiv extragerea de informaţii privind interesul faţă de anumite tipuri de activităţi profesionale; atitudinea faţă de oameni, obiecte sau date (cifre, informaţii); capacitatea de a gândi logic şi creativ; capacităţile lingvistic-persuasive.

Majoritatea oamenilor reprezintă o combinaţie a mai multor tipologii, de aceea este foarte probabil să îşi manifeste interesul faţă de mai multe categorii profesionale. În schimb, numai preferinţa pentru un domeniu de activitate sau altul nu e suficientă; trebuie luată în calcul şi capacitatea de dezvoltare a abilităţilor practice pentru executarea respectivelor activități.

În varianta ideală cea mai potrivită profesie ar fi cea în care activităţile de bază sunt cele care vă plac cel mai mult, către care sunteți în mod natural înclinat, în care conţinutul muncii vă trezeşte interesul şi pentru care dispuneţi de cunoştinţele şi abilităţile profesionale necesare.

Dacă din diferite motive nu vă puteţi orienta către acest tip de carieră, ar fi bine să acceptaţi o muncă pentru care deţineţi aptitudinile necesare şi ulterior este posibil să apară şi interesul pentru conţinutul muncii respective.

Autocunoaşterea este cea mai bună modalitate de a începe să vă gândiţi la cariera potrivită. Iată câţiva paşi practici către cunoaşterea de sine: 1. Faceţi o listă detaliată cu toate activităţile care vă place să le faceţi zi de zi - întâlniri cu

oameni, citit, rezolvat de probleme, ascultat de muzică, vizionare de filme etc. 2. Gândiţi-vă experienţa anterioară. Calităţile personale sunt evidente încă din copilărie, de

aceea vă puteţi aminti jocurile preferate la o vârstă timpurie. Cu ce vă plăcea să vă jucaţi cel mai des? Ce rol aveaţi în jocuri - de lider sau de organizator sau de simplu membru al echipei? Sau poate preferaţi activitățile independente?

3. Cu ce vă ocupaţi în timpul liber? Cum vă petreceţi sfârşitul de săptămână? Analiza acestor activităţi vă va da o reprezentare privind interesul faţă de sfera muncii şi conţinutul muncii - vă atrag activităţile în aer liber, activităţile fizice sau mai degrabă preferaţi comunicarea cu oamenii.

4. Cereți „oglinzi” de la rude, prieteni sau alte persoane cu care interacţionaţi Spuneţi-le celorlalţi că încercaţi să vedeţi dezvoltarea dvs. profesională și din alte

perspective. Rugaţi-i să vă descrie în câteva fraze, cum vă văd la locul de muncă. Imaginea altor oameni despre dvs. uneori nu are nimic în comun cu imaginea dvs. despre sine, de aceea folosiţi fiecare posibilitate de a privi propria personalitate din altă perspectivă.

5. Cereţi sfatul unui consilier de carieră Consultanţii în carieră vă pot oferi o imagine din afară asupra traseului dvs. de carieră,

ajutându-vă să identificaţi punctele dvs. forte, aspectele ce trebuie dezvoltate, să planificaţi paşii următori şi să luaţi decizii sau să depăşiţi momentele mai dificile de-a lungul vieţii profesionale. Există o multitudine de teste care evidențiază preferințele ocupaționale, cum sunt testele Holland și InterOPTIONS, care vi se pot aplica în centre de consiliere de carieră sau profesionale, și care vă pot ajuta în alegerile ce privesc cariera.

Pagina 11

Autocunoșterea sau cunoașterea de sine se dezvoltă odată cu vârsta și cu experienţele prin care trecem. Pe măsura ce persoana avansează în vârstă, dobândește o capacitate mai mare și mai corectă de a se cunoaște pe sine.

Totuși, niciodată nu vom putea afirma că ne cunoaștem pe noi înșine în totalitate; cunoașterea de sine nu este un proces care se încheie odată cu adolescența sau tinerețea.

Confruntarea cu evenimente diverse poate scoate la iveală dimensiuni noi ale personalității, care sunt deja consolidate, însă cu care intrăm în contact numai în anumite contexte.

Unul dintre aceste evenimente joacă un rol deosebit de important în cadrul procesului cunoașterii de sine. Este vorba despre momentul alegerii carierei, care - afirmă specialiștii - poate fi asociat cu dobândirea identității profesionale, numai odată ce se realizează integrarea și adaptarea inițială la profesie.

3. Metode de identificare a locurilor de muncă

3.1. Organizarea planului de acțiune

Puncte de reper: • căutați potenţialii angajatori; • dezvoltați-vă o “reţea de contacte” înţelegând prin aceasta familia, prietenii, organismele

şi asociaţiile profesionale; • lucrați ca voluntar; • exploatați-vă la maxim competenţele, experienţa şi pregătirea în timpul acestei campanii

de căutări; • încearcați să utilizați la maximum toate tehnicile de căutare şi de comunicare pentru a

contacta persoane care ar putea fi eventuali angajatori; • căutați firme de consultanţă sau organizaţii neguvernamentale care vă pot oferi informaţii. Iată câteva modalităţi prin care puteţi începe campania de căutare a unui loc de muncă: 1. Scrieţi! Adesea este foarte util să trimiteţi scurte mesaje (email) unor persoane pe care

le-ați cunoscut sau cu care ați lucrat deja. Scrieți-le despre faptul că sunteți în căutarea unui post, despre experienţa dvs. anterioară şi rugați-le să vă informeze dacă află despre un post liber sau despre orice altă posibilitate.

2. Cautăţi-vă prietenii! Prietenii sunt o sursă importantă de informaţie şi vă pot ajuta să vă rezolvați problema. De la ei puteţi afla nu numai informaţii despre locuri de muncă vacante ci şi detalii despre firma unde doriți să vă angajați, detalii care pot fi foarte importante în cazul participării la un interviu de angajare.

Interconectarea va fi întotdeauna un aspect important al procesului de căutare a unui loc de muncă, deci trebuie sa vă familiarizaţi cu el.

Iată cate moduri în care puteţi începe procesul de interconectare:

1. Faceţi o listă cu toate persoanele pe care le cunoaşteţi și includeţi-le in categorii precum servicii profesionale, vecini, foşti colegi de afaceri, prieteni și colegi de facultate. Veţi fi cu

Pagina 12

siguranţă surprins de cei care vor ajuta în cursul procesului de interconectare, persoane ca dentistul sau vecinul de vizavi.

2. Ar fi ideal să cumpăraţi un software de management al contactelor pentru a menţine reţeaua organizată. Fie că procedaţi astfel sau nu, păstraţi toate numele și datele de contact într-un mod organizat.

3. Înainte să contactaţi o persoană din lista dvs., scrieţi un scurt scenariu în care descrieţi ceea ce doriţi. Fiţi scurt și la obiect!

Scenariul dvs. trebuie să aibă o introducere, ceva de genul: ”Nu-mi vine să cred că au trecut doi ani de când am vorbit ultima dată! Ce mai faci?”.

Descrieţi apoi în una-două propoziţii ceea ce faceţi: ”Te-am sunat pentru că m-am decis să fac o schimbare în carieră și am auzit că și tu ai făcut acelaşi lucru anul trecut”

Ultima parte a scenariului se referă la următoarea etapăa: ”Ți-aș fi foarte recunoscător(ă) daca ne-am putea întâlni să îmi povesteşti mai multe despre experienţa ta. Când crezi că ne-am putea vedea?”.

4. Prezentaţi-vă la întâlnirea de interconectare cu un CV (dacă este cazul), cu cartea de vizită (chiar dacă nu lucraţi, este bine să aveţi o carte de vizită cu numele și datele dvs. de contact). Trebuie să ştiţi și ce anume doriţi să aflaţi. Doriţi să primiţi o evaluare a CV-ului dvs. sau numele unor persoane de la o anumită companie? Dacă nu ştiţi acest lucru, s-ar putea să constataţi că informaţiile primite nu sunt de nici un folos.

5. Întrebaţi întotdeauna interlocutorul dacă puteţi face ceva pentru el. Poate caută o bonă pentru copii sau vrea să cumpere o maşină nouă și dvs. îi puteţi fi de ajutor.

6. Stilul dvs. de interconectare este extrem de important. Impresia pe care o lăsaţi contează foarte mult. Asiguraţi-vă că arătaţi profesionist și că vă exprimaţi într-un mod care denotă încredere. Nu vorbiţi la nesfârşit despre propria persoană.

7. Orice reuniune este o şansa de interconectare. Competiţiile sportive, reuniunile în familie, cu prietenii, reuniuni în cadrul unor asociaţii, petrecerea locatarilor din bloc(grătarul din colțul blocului) și magazinul din colț sunt ocazii de a vorbi cu oameni care ştiu ce se petrece în lumea firmelor locale, a afacerilor în general și care cunosc alţi oameni.

8. Trimiteţi întotdeauna un e-mail sau o nota de mulţumire, imediat după întâlnire. Informaţi persoana respectivă că intenţionaţi sa păstraţi legătura. Ar trebui sa aveţi iniţiativa unor acţiuni ulterioare, în special dacă persoana respectivă s-a oferit să vă dea numele unei alte persoane sau alte informaţii.

Interconectarea este un stil de viață, nu doar o acţiune temporară care trebuie făcută atunci când căutați sau schimbaţi un loc de muncă. Cu cât o exersaţi mai mult, cu atât va fi mai utilă, nu numai în timpul perioadelor de tranziţie, ci și după ce găsiţi un loc de muncă satisfăcător.

3. Folosiţi consecvent paginile web specializate în plasarea de personal. Oferta este foarte generoasă şi este dificil să alegi pe care dintre ele să vă înscrieți. Criteriul principal îl reprezintă oferta de locuri de muncă afişată. În plus, ofertele de pe Internet oferă mai multe informaţii despre firmă, cerinţe, avantajele oferite.

Abonarea la fluxurile RSS îţi asigura o mai bună monitorizare a job-urilor apărute pe site-urile de recrutare în timp real. În acest mod, veți putea fi printre primii candidaţi care aplică pentru job-ul dorit, ceea ce poate mari şansele de a-ti fi citit CV-ul.

Abonamentele la fluxuri RSS vă scutesc să mergeți în fiecare zi să vizitați cele 15 site-uri preferate, ca să vedeți dacă a mai apărut ceva nou. Dacă apare ceva nou, vă vine automat în programul RSS pe care îl folosiți.

Ce este RSS? Un flux RSS (Really Simple Syndication) este asemănător unui abonament la un ziar:

Pagina 13

• te abonezi • stirile și articolele îți vin acasă (pe calculator) periodic. • atâta doar că te abonezi la noutățile care apar pe un anumit site. Cum se utilizeaza RSS? Se utilizează într-un mod similar cu emailul: • ai nevoie de un program specializat • în care îți introduci coordonatele fluxului (o adresă web ca oricare alta) • îți poți adauga oricâte fluxuri RSS, și le poți organiza în foldere • îți poți “verifica RSS-ul” la fel cum îți verifici emailul.

Așa cum îți poti accesa emailul folosind programe instalate pe calculatorul tău (cum sunt Outlook sau Thunderbird) sau servicii web (cum sunt Yahoo Mail sau Gmail), la fel îți poți citi fluxurile RSS cu programe instalate pe calculator (de exemplu FeedReader, Internet Explorer 7) sau pe web (Google Reader).

Ce program să folosesc?

Majoritatea programelor RSS sunt gratuite, și iată câteva variante comode și care nu necesită instalare de programe, fiind servicii web:

• Google Reader. Dacă aveti deja un cont Gmail, aveți acces și la Google Reader. Nu e nevoie să instalați nimic.

• My Yahoo. Întrucât e foarte probabil că aveți deja un cont Yahoo Mail, puteți deja să vă abonați la fluxuri RSS și aici.

• Bloglines. Draguț și foarte popular, posibil cel mai bun. • Iată și 2 programe pe care probabil le aveți deja instalate:

o Internet Explorer 7. Are o funcție de RSS reader destul de bună. o Firefox 2.0. Are o funcția numită Live Bookmarks care are un rol similar.

4. Căutați şi contactați agenţiile de recrutare private Acestea funcţionează ca intermediar între angajator şi angajat. În general, începeți prin a

trimite un CV pe adresa lor de e-mail sau completați un CV online pe pagina lor de web. Majoritatea acestor agenţii oferă şi servicii de instruire şi consultanţă în carieră.

Iată adresele celor mai importante agenţii de recrutare din România: www.accord-ece.com, www.adecco.ro,

www.advice-hr.ro, www.aims.ro, www.bia.ro, www.bmr.ro,www.atlasconsel-consulting.ro, www.hill.ro, www.globalconsulting.ro, www.pluri.ro, www.hdr.ro, www.hudson.ro, www.lugera.ro, www.perspectivegroup.ro, www.wrightson.ro, www.tbs.ro, www.professional.euxin.ro, www.steinandpartner.ro, www.targetfuture.com.

5. Făceți-vă propria «agenţie de plasare»! O metoda eficienă pentru a vă demonstra inițiativa și atitudinea proactivă este de a depune

CV-ul la sediul companiei vizate.

Pagina 14

Paginile galbene (sau Paginile aurii) vă pot fi de ajutor pentru a-i contacta pe eventualii angajatori, fără nici o cheltuială şi într-un timp foarte scurt. Întâi vă notați rubricile care ar putea include întreprinderile sau organismele care v-ar interesa. Vei găsi instituţiile repartizate după serviciile şi produsele pe care le oferă. Tot aici veți afla numele, adresa şi numărul de telefon al fiecărei instituţii.

De exemplu, dacă cineva caută un post de infirmieră, ar putea căuta sub rubricile “Cabinete medicale”, “Cămine pentru copii”, “Centre medicale”, “Asistenţă pentru persoane”, “Asistenţă sanitară”, “Asociaţii şi fundaţii”, “Spitale, policlinici şi asistenţă medicală” etc.

Apoi le luați la rând ca să aflați dacă nu cumva există un post liber pentru dvs. Întocmiți o listă cu 10 instituţii. Asigurați-vă că nu vorbiți cu centralista. Lăsați să se înţeleagă că ați dori să-l întâlniți personal pe angajator ca să discutaţi mai în detaliu toate aceste chestiuni.

Încearcați să obţineți o întrevedere la fiecare instituţie pe care o contactați. Înarmați-vă cu răbdare. Dacă vi se cere, trimiteți un CV actualizat, însoţit de o scrisoare de intenţie personalizată. Aveți grijă să aflați numele şi funcţia corecte ale angajatorului. Concentrați-vă asupra instituţiilor private, instituțiile publice au în general posturile blocate sau fac angajări doar pe perioade determinate pentru diverse situații (concedii de creștere copil etc.)

6. Ieşiți în târg! Târgurile locurilor de muncă sunt nişte evenimente publice cu ocazia cărora întreprinderile îşi trimit reprezentanţii pentru a se întâlni în mod direct cu potenţialii angajaţi. Aceste târguri sunt organizate în general în marile oraşe şi oferă posibilitatea stabilirii unei reţele de contacte cu o seamă de angajatori. Principalul organizator al acestor târguri este ANOFM, care organizează în fiecare an şi târguri specializate, precum cel pentru femei sau pentru absolvenţi. Mai nou au apărut şi târgurile private, organizate de diverse organizații sau firme şi chiar târgurile online, cum este BestJobs, care a organizat anual campanii de înregistrare a candidaturilor în baza de date. În Bucureşti se organizează mai multe evenimente de acest tip, precum Forum Francophone de l’Emploi (Forumul Francofon pentru Ocupare), organizat în fiecare an de Camera Franceză de Comerţ şi Industrie în România sau Arenele Carierei (www.arenelecarierei.ro, www.ecareer.ro).

7. Profitați de non-profit! Există organizaţii non-profit care oferă servicii de informare şi mediere a muncii, consiliere profesională şi dezvoltarea carierei. Aceste centre de servicii sunt foarte utile pentru găsirea unor potenţiali angajatori, pentru redactarea CV-urilor şi a scrisorii de intenţie, pentru pregătirea pentru participarea la un interviu de angajare etc.

8. Nu întotdeauna practica ne omoară! Practica într-o firmă din domeniul pe care îl studiați vă oferă experienţa de care aveți nevoie pentru a dobândi primul job. Pentru a găsi o firmă în care să faceți practică cel mai bine este să obţineți o recomandare de la profesori, cunoștințe, prieteni.

Dacă nu puteţi obţine o recomandare, dați telefon firmei respective, recomandați-vă şi spuneți-le că v-ați dori să fiți acceptat să faceți practică. Definiți-vă clar aşteptările şi spuneți-le ce doriți să înveţi şi de ce ați ales firma respectivă. Nu porniți de la premiza că nu sunteți acceptat decât dacă aveți pile. S-ar putea să aveți o surpriză!

Dacă sunteți acceptat, este foarte important să faceți o impresie bună, să demonstrați că sunteți o persoană serioasă şi responsabilă, care ar fi o achiziţie bună pentru firmă.

Pagina 15

9. Oferiți-vă voluntar! Voluntariatul este o opţiune de lucru în organizaţii şi firme care v-ar putea angaja ulterior. Ca şi practica permanentă într-o firmă, voluntariatul vă poate ajuta să vă dezvoltaţi o reţea de relaţii, să obţineți competenţe şi abilităţi necesare pentru angajarea şi menţinerea unui post; vă familiarizează cu mediul de muncă şi poate suplini lipsa experienţei profesionale din CV. În acest moment este probabil una dintre cele mai eficiente metode de a vă găsi un loc de muncă, cu condiţia să luați în serios această activitate. În România se dezvoltă din ce în ce mai mult acest domeniu.

10. Lăsați televizorul şi apucați-vă de telelucru!

Aflați mai multe despre telework, muncă la domiciliu, teleactivităţi. Telelucrul este activitatea prin care se utilizează Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor (TIC) pentru realizarea unei activităţi lucrative la distanţă de locul unde este nevoie de rezultatul muncii sau de locul unde s-ar fi desfăşurat muncă în mod normal.

11. Reţelele de socializare. Anumite companii preferă să recruteze prin intermediul reţelelor de socializare precum LinkedIn sau Facebook. LinkedIn este cea mai mare reţea de socializare profesională, unde puteți lua contact cu persoane care lucrează în domeniul vizat. Puteți găsi noi oportunități de angajare optând pentru anumite grupuri profesionale din domeniul dvs.

3.2. Revizuirea planului

Dacă nici una din soluţii nu dă rezultate, trebuie să faceți o analiză şi să vedeți care sunt motivele.

1. Dacă nu aveți o calificare solicitată pe piaţa muncii, este cazul să urmați un curs de calificare, recalificare sau specializare. Accesați mai întâi site-ul www.go.ise.ro, la Ghidul Ocupaţiilor, ca să aflați cât mai multe detalii. Apoi, în pagina de web a Consiliului Naţional pentru Formarea Profesională a Adulţilor (www.cnfpa.ro ) sau pe Portalul Informaţional pentru Formare Profesională Continuă (www.portal.mmssf.ro/Portal/ ), găsiți o listă cu toţi furnizorii autorizaţi de servicii de formare profesională a adulţilor care au la bază standarde ocupaționale sau standarde de pregătire profesională.

Aceştia sunt singurii care vă pot oferi cursuri care se finalizează cu certificate de absolvire sau de calificare recunoscute la nivel naţional, aşa că verificați întâi pe pagina de web www.cnfpa.ro dacă a fost autorizat cursul pe care vrei să-l urmezi. Sunt mai multe categorii de instituţii autorizate: centrele de formare profesională ale ANOFM (care organizează cursuri gratuite pentru șomeri), de asemenea există instituţiile private, organizaţiile neguvernamentale, care organizează instruiri gratuite în cadrul unor proiecte cu finanțare externă sau cursuri cu plată.

Avertisment: un curs de (re)calificare poate dura chiar 6 luni, timp în care nu beneficiați de nici un venit și trebuie să aveți în vedere acest lucru pentru a vă finaliza țelul.

2. Verifică dacă CV-ul şi scrisoarea de intenţie sunt bine alcătuite. Consultați-vă cu un specialist sau cu o persoană mai experimentată. Aveți grijă: există multe tipuri de CV. Trebuie să-l alegeți pe cel care vă avantajează cel mai mult sau pe el indicat de firma unde aplicați.

Pagina 16

Un CV bine întocmit trebuie să fie concis şi axat pe realizări, să ţintească postul dorit, să conţină cuvinte cheie, să ajute să fiți remarcat de angajator, să facă referiri la abilităţi de bază precum muncă în echipă, flexibilitatea, automotivarea.

3. Căutați o organizaţie care organizează instruiri în tehnici de căutare a unui loc de muncă, în cadrul căreia puteţi participa la simulări de interviu. Firmele folosesc adesea întrebări care pun în încurcătură un aplicant neexperimentat.

O simulare de interviu are avantajul că vă transpune într-o situaţie reală, în cadrul unui exerciţiu. Aveți grijă: majoritatea angajatorilor le reproşează persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă faptul că nu ştiu ce vor şi nu ştiu să se “vândă”. În cadrul unei simulări de interviu puteţi învăţați cum să vă depăşeşti aceste bariere.

4. Citiți cât mai mult despre acest domeniu. Pe internet, în ziare şi reviste găsiți multe articole despre metodele de căutare a unui loc de muncă, despre cum se scrie un CV de succes, despre interviurile de recrutare etc. Puteţi afla metode ingenioase de a vă pune în valoare calităţile şi de a vă ascunde lipsa de experienţă.

5. Citiți legislaţia cu privire la dreptul muncii (Codul Muncii, legea şomajului). Veți afla detalii despre facilităţile oferite firmelor pentru angajarea absolvenţilor şi şomerilor, facilităţile oferite şomerilor care se mută în altă localitate, îşi deschid o afacere proprie etc.

Dacă sunteți bine informat, puteţi profita de facilităţile oferite prin lege, le puteţi sugera angajatorilor să apeleze la acestea când vă angajează şi puteţi negocia în cunoştinţă de cauză contractul de muncă. Nu acceptați să lucrați la negru. Pe termen scurt s-ar putea să vi se pară avantajos. Însă pe termen lung aveți numai de pierdut. Găsiți detalii pe site-ul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei: http://www.mmssf.ro/legislatie.

6. Există mirajul muncii în străinătate. Informați-vă bine înainte să luați o decizie. Nu trebuie să aveți încredere în firme obscure sau persoane care se oferă să vă găsească job-ul perfect contra unei sume de bani. Încearcați să găsiți informaţii direct de la sursă, de la persoane de încredere. Apelați la Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă, Centrul de Informare şi Documentare pentru Lucrătorii Migranţi. Puteți obţine informaţii legale despre documentaţia necesară obţinerii permisului de muncă în străinătate şi alte informaţii practice despre acest subiect. Găsiți detalii pe http://www.omfm.ro . Informaţii despre permisul de muncă găsiți şi pe site-ul http://www.avocatnet.ro/legislaţie . Informaţii cu privire la recunoaşterea şi echivalarea diplomelor şi a calificărilor găseşti pe site-ul http://www.edu.ro/cnred . Apelați de asemenea la birourile EURES din cadrul Agențiilor Județene de Ocupare a Foței de Muncă.

Muncă în strainatate este astăzi o realitate. Libera circulaţie in spaţiul european, lipsa de atractivitate a unor meserii pentru vestici, ca și nevoia economică de muncitori ieftini, dar calificaţi, sunt principalele motive pentru care muncă în strainatate este posibilă.

Motivul pentru care muncă în strainatate este dorită este sărăcia din țară și lipsa unor locuri de muncă suficiente în anumite domenii. Lungimea cozilor de la agenţiile de ocupare profesională, distantele enorme de la care vin unii solicitanţi, cheltuielile legate de acte si autorizaţii, in condiţiile în care este mai mult decât clar că oferta este insuficientă în raport cu cererea, toate acestea nu sunt decât o măsură obiectivă a disperări ce îi cuprinde pe oameni atunci când, unicul mod de a se întreţine, muncă, le este inaccesibil.

Şomajul este un fenomen social, deja de amploare mondială, iar muncă în străinatate își are preţul ei psihologic, foarte mare. Oamenii ar prefera mai degrabă să lucreze aici, la ei acasă, chiar dacă pe bani mai puțini, numai să primească un salariu decent, decât să muncească în străinatate, pentru un salariu triplu, dar departe de casă, departe de familie, departe de prieteni.

Pagina 17

În străinătate muncesc atât specialiști români, cât și muncitori necalificaţi. Specialiştii lucrează pentru salarii chiar foarte bune, fiind apreciaţi și răsplătiți în bună măsură conform cu muncă depusă, chiar dacă de 3 ori mai puțin decât un nativ. Totuşi, datorită calificării deţinute, datorită competențelor profesionale și datorită cunoştinţelor de limba străină, românii superior calificaţi se integrează mai uşor, se adaptează mai bine, reuşesc să câştige experienţă și statut profesional, ajungând cu timpul să se naturalizeze ori să emigreze, în măsura în care acest lucru este posibil, stabilindu-se definitiv în țara în care muncesc. Nivelul de cultură și educaţie asigură o mai bună vizibilitate socială și o aproape sigură recunoaştere a drepturilor colaterale (asigurări, locuinţa … )

Muncitorii necalificaţi, sau cu calificări primare însă, nu ştiu și nu se pot proteja eficient. Sunt binecunoscute situaţiile în care numeroase firme de plasament în strainatate, nu s-au dovedit a fi decât afaceri profitabile pentru iniţiatorii lor, firme care nu făceau nimic altceva decât să încaseze comisioane enorme (sute de euro cel puțin), contra unor promisiuni niciodată onorate. În disperare de cauză, mulţi muncitori au căzut victime unor astfel de firme, cu care semnau contracte fictive păgubitoare. În cazul în care totuşi ajungeau să muncească în strainatate, mulţi nu își primeau nici măcar jumătate din salariul promis, iar condiţiile de locuit și mâncarea erau adesea improprii sau și mai rău deveneau adevărați sclavi, fără acte și bani și fără posibilitatea reîntoarcerii în țară.

De aceea, după nici măcar o lună, cei ajunşi în străinatate prin astfel de agenţi privaţi, fie se întorceau în țara cu ultimele resurse, fie ajungeau pe piața neagră a muncii, fără asigurări, fără o adresă stabilă, prada uşoară pentru orice fel de intimidări. Ofertele tranzacţionate de stat au cel puțin avantajul acoperirii reale, statul ocupându-se de siguranţa aplicanților, salariul promis fiind sigur și dublat de condiţii verificate de locuit. Nu este mai puțin adevărat că agenții privaţi autorizaţi pot și ei oferi posturi bune.

Faptul de a câştiga în trei luni cât într-un an în România, chiar în condiţii deosebit de grele, este însă o motivaţie suficient de puternică, pentru care mulţi își asumă orice fel de riscuri. Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă pune la dispoziţia celor interesaţi lista firmelor autorizate din toate judeţele țării. Înainte de a accepta o ofertă, un minim spirit de prevedere ar trebui să existe, mai ales că verificarea seriozităţii angajatorului poate economisi ultimii banii sau chiar bani împrumutați.

Şi nu în ultimul rând: • Amintiți-vă faptul că totul porneşte de la dvs. • Nu aşteptați ca alţii să găsească o soluţie la problema dvs. • Folosiți mai multe metode de căutare simultan, ca să vă mărească şansele de succes. • Făceți-vă un plan sistematic şi respectați-l. • Norocul poate avea şi el un rol dar nu vă puteţi bizui numai pe el. • Aveți încredere în forţele dvs. şi concentrați-vă eforturile pentru atingerea obiectivului. • Fiți optimist, pentru că în mod sigur veți reuşi!

3.3. Succesul profesional

Se ştie ca mulţi dintre cei care reuşesc în viata nu sunt neapărat cei mai competenţi sau înzestraţi. Ceea ce nu înseamnă că valoarea și calitatea umană nu sunt de preţuit, cu atât mai mult cu cât o condiţie umană superioară este aducătoare de satisfacţii prin sine. Despre unii dintre cei care reuşesc se spune ca au avut noroc.

Pagina 18

Dar un foarte înţelept proverb spune că norocul este cum și-l face omul. La fel o reclamă TV recentă ne spune că ”excelența nu este o întâmplare, este o alegere”, foarte adevărat!

Cauzele succesului profesional, personal sau financiar sunt multiple, dar într-un fel sau altul, toate conduc către aceiaşi idee: întâmplător sau nu, cei care au reuşit sunt cei care au ştiut sa atragă atenţia, sa se deosebească prin ceva de ceilalţi.

Se mai spune și ca reclama este sufletul comerţului, dar oricât de adevărat ar fi acest lucru, la fel de adevărat este și faptul ca nu ne putem mulţumi la nesfârşit cu ambalajul.

Adevărul este deci undeva la mijloc: nu este suficient doar sa atrageți atenţia, este necesar ca în consecinţă să existe o ofertă consistentă și de calitate.

Care sunt aşadar informaţiile si comportamentele care reuşesc să atragă atenţia asupra noastră, astfel încât cel putin să existe şansa de a ne pune în evidență calităţile personale? Hainele, comportamentul, atitudinea, cunoştinţele, voinţa, determinarea, priceperea … toate acestea, fiecare în parte și uneori niciuna. Nu există un răspuns miraculos, o cheie unică a succesului.

Ca să ieșiți în evidență este suficient să vreți să fiți mai bun mâine decât azi. De ce? Deoarece marea majoritate a oamenilor, doar își doresc acest lucru, dar nu îl vor cu adevărat, pentru că din păcate oamenii sunt prea preocupaţi să supravieţuiască, astfel încât rămâne prea putin timp și energie pentru a vrea cu adevărat să reușească.

Un alt lucru care atrage atenţia este determinarea în a nu face compromisuri. Compromisul înseamnă acceptarea neputinţei de a obţine mai mult. Deşi niciodată valoarea nu este dată de preţ, compromisul înseamnă nu a renunţa la preţ, ci a renunţa la valoare. Deoarece marea majoritate a oamenilor fac compromisuri, pentru ca cineva să iasă în evidență este suficient să nu facă deci compromisuri.

Dacă vreți să ieșiți în evidență aplicați principiul câştig/câştig. Adică fiți generos și lăsați-i și pe alţii să câştige, în conformitate cu muncă și efortul depus.

Toată lumea aplica principiul câştig/pierdere. Adică fiecare își maximizează câştigul, în detrimentul celuilalt, pentru că zic: toată lumea aplică principiul câştig/pierdere, deci soluţia câştig/câştig este utopică. Dar chiar bunul simț confirmă că într-o tranzacţie nimeni nu poate fi de acord să piardă.

Soluţia câştig/câştig este normală, și singura care pe termen lung poate duce la creştere. O lege universală a echilibrului împiedică aplicarea la nesfârşit a soluţiei câştig/pierdere care de fapt este egală principial vorbind cu soluţia pierdere/pierdere. De aceea, dacă vreți să ieşiți în evidență aplicați soluţia câştig/câştig.

4. Fiți proactiv, mai faceți un pas înainte. Gândiți în avans și anticipați. Comoditatea este prima mare tentaţie a celui care depășește condiția de supravieţuitor.

5. Dacă vreți să fii diferit, recunoașteți-vă greşeala, fiți cinstit nu doar cu dvs. ci și cu ceilalţi. A ne recunoaşte greşelile este probabil unul dintre cele mai grele lucruri, mai ales într-o societate agresivă. Dar a nu ne recunoaşte greşelile devine cu timpul obişnuinţă și condiţie a existenței, deoarece a greşi este omenesc. Aşadar, cum nu putem să nu greşim, a nu ne recunoaşte greşelile va deveni un principiu de viață. Iar dacă aceasta devine principiu de viață, atunci în plan personal avem echivalentul pierderii de sine, iar în plan social, societatea, prin

Pagina 19

fiecare dintre membrii săi devine și mai agresivă. Aşadar, când faceți o greşeală, recunoașteți pe loc și corectați-o imediat.

6. Fiți liber. Aflați care sunt lanţurile care vă limitează și eliberați-vă. Libertatea este situată în primul rând în plan conceptual. Liberi sunt cei care au învățat să gândească, dincolo de clişee. Libertatea este adusă de cunoaştere, de adevăr. Marea majoritate a oamenilor încetează să învețe sistematic și consistent după o anumita vârstă, destul de timpurie de altfel, uitând că pentru a ne menține pe piața muncii trebuie să învățăm întreaga viață.

4.Elaborarea unei Scrisori de prezentare și a unui CV

4.1. Curriculum vitae Cele mai importante elemente ale căutării unui loc de

muncă sunt scrisoarea de prezentare (sau de intenție) și Curriculum vitae.

Dreptul de a te prezenta la interviu se câştiga printr-un CV de calitate.

Gândiți-vă că sunteți angajator și aveți nevoie de oameni buni. Dacă dați un anunţ în ziar sau îl publicați pe Internet, veți fi asaltat de sute de CV-uri, dintre care trebuie să le alegeți pe cele mai bune. Puțini realizează că dreptul de a te prezenta la interviu se câştigă prin efortul de a atrage atenţia.

Trimiterea CV-ului nu este niciodată o garanţie privind un interviu, iar angajatorul nu are nici o obligaţie să vă cheme. Dacă înțelegeți acest lucru atunci înțelegeți că trebuie să munciți puțin pentru a vă câştiga acest drept. Nu este greu, sunt doar câteva etape de urmat, dar acestea trebuie urmate.

În previzionarea unei cariere profesionale, trebuie pornit de la ideea că fiecare persoană este unică, fiecare loc de muncă are cerinţele sale specifice și că trebuie să existe o corespondență între acestea. O prea mare fluctuaţie, între diverse activități, ori trecând prin prea multe posturi, nu este iertată nici măcar în perioada exploratorie, fiind pentru mulţi angajatori dovada lipsei de maturitate, nehotărârii și inadaptării. Tocmai pentru că nu există foarte multe alternative, alegerile făcute trebuie să fie chibzuite și să răspundă unui număr cât mai mare de nevoi și necesități personale. Salariul este văzut adesea ca un factor deosebit de motivant, dar cu timpul, studiile au arătat că stresul provocat de un loc de muncă nepotrivit este atât de mare încât oamenii renunţă.

Redactarea unui CV este primul lucru la care cei mai mulţi se gândesc atunci când decid ăa înceapă căutarea unui loc de muncă. Majoritatea companiilor se bazează încă pe CV-uri pentru a afla informaţii despre experienţa profesionala a unui candidat și îl folosesc ca instrument în cadrul interviului. Redactarea unui CV este o ocazie în plus de a afla cine sunteţi, ce doriţi și ce aveţi de oferit. Deşi CV-ul serveşte drept documentaţie a experienţei dvs. profesionale, are trei scopuri și mai importante :

1. Redactarea unui CV bun impune să gândiţi la cine sunteţi și la impactul pe care l-aţi avut în trecut. După ce aţi făcut acest lucru, fi mult mai uşor să descurcaţi în discuţiile față în față cu intervievatorul.

2. Vă puteţi descrie în mod creativ experiențele și realizările, astfel încât acestea să răspundă aşteptărilor intervievatorului.

3. Şansa de a exprima în scris trăsăturile unice de personalitate și de a prezenta abilitățile poate distinge de ceilalţi candidaţi.

Pagina 20

Scrierea unui CV pentru internet este diferită de scrierea unui CV care va fi citit de pe hârtie. Există sute de mii de anunţuri de locuri de muncă publicate pe Internet, iar dvs. trebui să creaţi un CV online compatibil, cu cuvinte-cheie, într-un format de text diferit, destinat publicării pe internet. Deşi Internetul este un instrument puternic și omniprezent, pe care-l puteţi folosi în căutarea dvs., în cele din urma veţi discuta tot cu o fiinţă umană, care va citi CV-ul. Aşadar, crearea a două versiuni este o idee bună.

Diferenţele principale dintre un CV online și unul obişnuit sunt următoarele:

CV-ul online CV-ul tradiţional

Se folosesc multe substantive si cuvinte-cheie, cum ar fi nonprofit, achiziţii, bunuri de consum, resurse umane. Aceste cuvinte-cheie se plasează de obicei la începutul sau la sfârşitul CV-ului, și nu la mijloc.

Se pune accentul pe descrierea unui anumit post ocupat, cel mai apropiat de postul pentru care candidaţi.

Documentul trebuie să fie cât mai simplu posibil, fărăa elemente grafice sau tipuri de litera deosebite.

Poate fi oricât de lung doriţi, dar fiţi atenți la greşelile de ortografie! Acestea ies și mai bine în evidență la scanare!

Se folosesc multe verbe, iar accentul se pune pe acţiune. Exemple de verbe de acţiune: a reuşi, a avea iniţiaţi, a concepe, a crea, a gestiona.

Este organizat din punct de vedere cronologic și conţine toate slujbele pe care le-aţi avut, primul descris fiind cel mai recent.

Poate avea elemente grafice mai deosebite.

Nu poate fi mai lung de două pagini, iar greşelile de ortografie nu sunt acceptate nici aici.

CV-ul reprezintă și este elementul pe bază căruia sunteţi evaluat înainte de o întâlnire față în față. Din această cauză, trebuie să scrieţi cel mai bun CV posibil. Pe de altă parte, nu trebuie să petreceţi mai mult timp scriindu-vă CV-ul decât elaborându-vă strategia de căutare a unui loc de muncă.

Fotografia în CV - Problema fotografiei in CV este una controversată. Există situaţii când prezența fotografiei este benefică, după cum există situaţii în care prezența unei fotografii în CV dezavantajează în mod clar candidatul. Situaţia trebuie analizată prin prisma cerinţelor exprese ale recrutatorului, conţinutului activităţii și gradului de reprezentativitate al unei fotografii personale.

Astfel, dacă anunţul de recrutare prevede în mod clar trimiterea unei fotografii, nerespectarea cerinţei de aplicare poate fi din start o condiţie de descalificare. Oricât de dezvantajoasă ar putea părea fotografia, regula de bază privind procedura de a răspunde unui anunţ obligă la îndeplinirea tuturor condiţiilor de aplicare.

Poza trebuie să fie clară și să nu fie dezlipită de pe alte acte (buletin, carnet de student ...) adică nu trebuie sa prezinte semne de utilizare anterioara, ştampile sau alte însemne de exemplu urme anterioare de capsare … În nici un caz nu faceţi greşeala trimiterii unor poze de familie sau în care aveţi o ţinută necorespunzătoare, ori chipul decupat dîntr-o altă poză. Aceste soluţii trimit cu gândul la improvizaţiei, neseriozitate și lipsă de profesionalism, inadaptare la condiţiile de acces.

O poza îl poate familiariza pe angajator cu candidaţii şi poate duce la o mai buna stabilizare in memorie a CV-ului. În plus trebuie să vă gândiţi că este vorba despre un post de muncă, în concluzie poza trimisă trebuie să vă reprezinte într-o ţinută de business și nu să nu fie o fotografie mai veche de 6 luni de zile.

Dacă nu este cerută în mod expres o poză, rămâne la latitudinea dvs.

Pagina 21

Dacă decideţi să plasaţi o poză în CV atunci această trebuie să îndeplinească câteva condiţii: Poza trebuie să fie în format standard de buletin identitate sau paşaport.

Poziţia recomandată în CV este colțul superior din dreapta, după modelul de CV Europass (de exemplu), dar în funcţie de aşezarea în pagina a CV-ului dvs. puteţi opta și pentru a plasa poza în colțul din stânga sus.

Poza vă avantajează dacă trăsnite imaginea unei persoane serioase, care inspiră încredere, cu o figură optimistă și strălucitoare.

În afară de pozele cunoscute din față, tip paşaport, pot fi trimise și poze care să vă reprezinte în mediul de lucru, de obicei vorbim de un birou sau un calculator (acolo unde este cazul). Aceste poze atrag în și mai mare măsură atenţia, fiind mai agresive și mai bogate în conţinut.

Totuşi, cu cât o poză este mai bogată în conţinut, cu atât trebuie să fiţi mai atenţi la detaliu și la mesajul pe care îl transmit. Astfel, un psiholog sau un recruter cu experienţa ar putea „citi” mai mult decât v-aţi dori ori ar putea interpreta greşit anumite aspecte.

De exemplu o poză care vă prezintă la biroul de lucru, aflat în dezordine, nu este tocmai potrivită, chiar dacă este normal în timp ce se lucrează, pe birou să fie oarecare dezordine. În spate de exemplu se pot vedea câteva cărți.

Postura trebuie să fie una de lucru. In multe CV-uri cu acest tip de poză, subiectul pozat apare complet relaxat fie picior peste picior, fie întins pe scaun. . .

Dar poza trebuie să vă ajute să creaţi imaginea unui profesionist aflat la lucru, înconjurat de toate atributele succesului și însemnele profesionale. De exemplu ar fi complet nepotrivit ca un programator să nu fie însoţit în poza de computerul la care lucrează. Dar nici prezența opulentă sau excesivă a unor diplome sau trofee nu este recomandată, deoarece deturnează atenţia și poate induce falsa impresie că doriţi prea mult să vă lăudaţi.

Iată că problemele puse de prezența unei poze în CV sunt complexe și nu trebuie tratate cu uşurinţă.

Voluntariatul in CV - O rubrică extrem de importantă mai ales pentru tinerii absolvenţi este rubrica de voluntariat. Strict vorbind această rubrică dispare din CV pe măsura consolidării pe linie profesională a acestuia, nemaifiind recomandat în fazele de maturitate.

Un CV, chiar și unul al unui proaspăt absolvent, nu are voie să arate „golaş”, cu câteva rânduri care parcă se pierd în albul paginii. Pagina de CV trebuie să fie plină cu informaţii pentru a crea impresia de densitate și implicit de intensa activitate. Rubrica voluntariat este o soluţie apreciabilă de „umplere” a spaţiului gol într-un mod profitabil.

Dar ce reprezintă voluntariatul? Voluntariatul este propriu persoanelor care au timp și caută să acumuleze experienţă și

relaţii presupunând prestarea unor servicii cu titlu gratuit, activități care ţin în general de serviciul public. Principalii solicitanţi de voluntariat sunt ONG-urile, asociaţiile de diverse tipuri, fundaţiile, cercurile și cluburile profesionale, diverse instituţii cu scop educativ sau social-caritabil ori de protecţia mediului.

Voluntariatul este o „modă” în Occident, de unde de altfel a și fost importat. Dar el s-a născut ca răspuns la necesitățile curente ale tinerei generaţii de a-și petrece timpul într-un mod util și mai ales de a acumula experienţă și de a intra pe piața muncii. Organizaţiile care solicită voluntari sunt implicate în proiecte cu expunere internaţională, dar au bugete limitate.

Voluntariatul este excelent în timpul studenţiei, de aceea nu vă feriți să alocați câteva ore săptămânal acestui tip de activitate. Mai târziu cunoştinţele astfel acumulate vă vor folosi, deoarece, comparativ cu un altul care nu a făcut în timpul facultăţii decât să meargă la cursuri, în fața angajatorului se prezintă ca o persoană care a dovedit în mod real că nu a stat degeaba.

Voluntariatul este o excelentă şcoala și de altfel printre puținele în care angajatorul acceptă să iţi faci experienţă la locul de muncă. Deşi atât de blamată cerinţa privind experienţa este perfect legitimă și justificată din punct de vedere economic: cine ar angaja pe cineva care

Pagina 22

jumătate din timp învață ce are de făcut? Orice angajator vrea să scoată maximum de eficiență în cel mai scurt timp, angajaţii fiind „instrumente” pentru atingerea obiectivelor economice.

Ca tânăr absolvent crezi că in CV-ul tău cel mai important atu este facultatea?

Răspunsul este NU! Gândiți-vă că în fiecare an, câteva sute de absolvenţi vor avea ca referinţa în CV aceiaşi facultate. Prin ce se deosebeşte CV-ul tău de cel al sutelor de colegi de an ori de cel al miilor de absolvenţi din toata țara pe acelaşi profil ca și tine: drept, economic, psihologie . . . etc.?

De ce ar fi mai atras un angajator să te solicite pe TINE la un interviu și nu pe cel care ți-a fost coleg de grupă, timp de 3 sau 4 ani? Ideea este că cu cât un CV este mai personalizat și mai atractiv, cu atât şansele tale cresc mai mult. Dacă două CV-uri de proaspeţi absolvenţi nu ar diferi decât prin nume, atunci practic totul se transformă într-o loterie. Dar pe tine te interesează ca CV-ul tău să iasă în față.

CV-ul este cartea dvs. de vizită care îi dezvăluie angajatorului o mulţime de informaţii despre dvs. Dacă vreți ca acestea să fie întocmai cele pe care vi le doriți și care să vă asigure jobul, descoperiți cele mai puternice cuvinte de folosit in CV!

Chiar daca nu există o lista standard a cuvintelor care trebuie incluse într-un curriculum vitae, iată cateva sugestii care vă vor fi de folos la găsirea celor mai potrivite, de inclus î CV-ul personal:

1. Înserați substantive De cele mai multe ori, cele mai puternice cuvinte sunt substantivele, nu verbele. Închipuiți-

vă că, atunci când angajatorul vă scanează CV-ul, primele care îi vor sări în ochi vor fi abilitățile dvs., certificările, joburile avute, cunoştinţele dobândite, numele companiilor, numele şcolilor absolvite etc. Drept urmare, asigurați-vă ca CV-ul dvs. include câ mai multe astfel de cuvinte și ca ponderea substantivelor este mai mare decât cea a verbelor.

2. Studiați descrierea jobului Nu știți care sunt cuvintele pe care ar vrea angajatorul să le descopere în CV-ul tău? Aruncați

un ochi peste descrierea jobului pentru care aplicați și luați aminte la substantivele folosite în interiorul acesteia.

3. Verificați site-ul companiei De pe site-ul companiei angajatoare puteți afla o mulţime de informaţii preţioase despre

cultura acesteia și chiar descoperi câteva cuvinte valoroase, numai bune de inclus în CV. 4. Atenţie la cuvintele cheie Este foarte posibil ca, în urma frunzăririi descrierii jobului și a site-ului firmei, să descoperiți

anumite cuvinte care se repetă. În mod cert, acestea ar trebui să apară în CV-ul dvs. și nu doar o dată! Asigurați-vă că aceste cuvinte cheie sunt distribuite de-a lungul întregului CV și că nu lipsesc din prima parte a acestuia.

5. Alegeți verbe puternice Folosirea verbelor in CV este inevitabilă. Dar alegerea

acestora poate face diferenţa între dvs. și ceilalţi candidaţi. Cum? Dacă optați pentru verbe puternice. De pildă, "am realizat", "am condus", "am rezolvat" sau "am mărit" dau mult mai bine decât "am contribuit". Țineți minte că în CV ar trebui să evidentiați realizările, nu să treceți o lista de funcţii și responsabilități avute!

Pagina 23

Cuvinte-cheie folosite în CV-uri: • planificare strategică; • design organizaţional; • dezvoltare personală; • internet; • team building; • leadership; • piața competitivă; • aptitudini de comunicare scrisă și orală; • inițiativă în rezolvarea problemelor și în luarea deciziilor; • management de proiect sau project management/ manager • verbe de acţiune folosite pentru descrierea fostelor joburi, nu substantive provenite din

verbe (deci am realizat, nu realizarea); • aptitudini uşor de identificat prin termenii pe care îi exprimi (comunicare, lucru în

echipa, tenacitate, seriozitate etc.); • calificări specifice domeniului în care vrei să activezi (pe care le puteți spicui chiar din

anunţul de angajare); • diplome și cursuri; • titluri de joburi; • termeni tehnici; • nume de companii; • pachete hardware și software (de exemplu, Office, Dreamwaver etc.).

Unul dintre cele mai importante concepte cu care vă veți întâlni în procesul de căutare a

unui loc de muncă este acela de “competenţe transferabile”. Ce sunt competenţele transferabile? O definiţie simplă spune că sunt competenţele

dobândite în timpul oricărei activităţi derulate în cursul vieţii – cursuri, proiecte, creşterea copiilor, hobby-uri, practicarea unor sporturi, orice – care pot fi folosite la noul loc de muncă. Utilizarea inteligentă a competenţelor transferabile trebuie să fie un factor cheie în tot ceea ce faci pentru a-ţi găsi un loc de muncă.

În CV, în scrisoarea de intenţie şi în timpul interviului de angajare trebuie să vă prezentați întotdeauna abilităţile şi competenţele aplicabile în ocupaţia pe care v-o doriți.

Dacă aveți o bună experienţă şi vă doriți o slujbă în acelaşi domeniu în care ați lucrat în trecut, prezentarea competenţelor transferabile este relativ uşoară. Dar dacă vă schimbați cariera şi doriți să faceți ceva cu totul diferit de ceea ce ați mai făcut până acum, sau dacă sunteți student sau nu aveți prea multă experienţă, atunci sarcina aceasta este mult mai dificilă.

Iată cum se vede din perspectiva interviului de angajare sau a CV-ului dilema legată de schimbarea carierei.

Să spunem că plănuiți să vă rezumați competenţele astfel în faţa angajatorului sau în CV: • Utilizarea computerului (Word, Excel, Power Point) pentru redactarea corespondenţei,

rapoarte, manuale de proceduri şi prezentări. • Crearea şi distribuirea unei varietăţi de chestionare şi rapoarte realizate în Access. • Completare şi transmitere facturi. • Planificare întâlniri şi organizare călătorii. Pare să fie vorba de o secretară. Dar dacă doriți însă să lucrați ca agent de vânzări,

competenţele enumerate nu au legătură cu un agent de vânzări. Mai mult, e puţin probabil ca vreuna dintre aceste competenţe să fi fost cerută în anunţul prin care se aducea la cunoştinţă postul vacant. Pentru un agent de vânzări sunt importante competenţele legate de: vânzări,

Pagina 24

servicii pentru clienţi, abilităţi de comunicare şi relaţionare cu ceilalţi. Nimic din ceea ce este menţionat mai sus nu convinge că eşti persoana potrivită pentru postul de agent de vânzări.

CV-ul obişnuit al secretarei Utilizarea computerului (Word, Excel, Power Point) pentru redactarea corespondenţei,

rapoarte, manuale de proceduri şi prezentări. Crearea şi distribuirea unei varietăţi de chestionare şi rapoarte realizate în Access. Completare şi transmitere facturi. Planificare întâlniri şi organizare călătorii.

CV-ul în care sunt evidenţiate competenţele transferabile pentru postul de agent de vânzări Capacitate de gestiune a documentelor şi bazelor de date electronice (Word, Excel,

Power Point, Access) referitoare la clienţi/ beneficiari, necesar de materiale/produse, date de contact etc.

Gestiune facturi şi documente, (eventual) noţiuni de contabilitate primară. Interacţionare cu o varietate de persoane şi capacitate de organizare a timpului în

vederea planificării de întâlniri. Lista competenţelor transferabile se va face pentru fiecare nou loc de muncă în parte. Trebuie să vă gândiți la tot ceea ce ați făcut anterior, într-un mod în care acest lucru este util

la noul loc de muncă. Gândiți-vă la fiecare punct din CV-ul dvs. şi întrebați-vă “Cum pot

să prezint această competenţă într-un mod care să susţină ideea că sunt potrivit pentru acest nou loc de muncă?”

De asemenea, nu veți da greş dacă accentuați competenţe pe care toţi angajatorii le caută la angajaţii lor: capacitatea de a lucra în echipă, abilităţi de comunicare, interpersonale, de lider etc.

Competenţele transferabile se pot grupa în cinci mari categorii, fiecare putând fi divizată în competenţe specifice:

1. Comunicare 2. Cercetare şi planificare 3. Relaţii interumane 4. Organizare, management, conducere 5. Realizarea muncii 1. Comunicare. Se poate defini ca fiind, pe scurt, capacitatea de a exprima, transmite şi

interpreta cunoştinţe şi idei şi presupune : • Vorbire eficientă • Scriere concisă • Ascultare activă • Exprimarea ideilor • Facilitarea discuţiilor de grup • Oferirea unui feedback adecvat • Negociere • Perceperea mesajelor non-verbale

• Putere de convingere • Raportare • Exprimarea emoţiilor • Intervievare • Redactare • Capacitate de a vorbi în public • Empatie

2. Cercetare şi planificare. Se referă la căutarea unor informaţii şi cunoştinţe specifice şi abilitatea de a conceptualiza nevoile viitoare şi soluţiile pentru a răspunde acestor nevoi.

Includ: • A prevedea, a prognoza • Aport de idei • Identificarea problemei • Imaginarea unor alternative

• Identificarea resurselor • Adunarea informaţiilor • Rezolvarea problemelor • Stabilirea obiectivelor

Pagina 25

• Extragerea informaţiilor cheie • Identificarea nevoilor

• Analiză • Dezvoltarea strategiilor de evaluare

3. Relaţii interumane. Presupun utilizarea abilităţilor interpersonale pentru rezolvarea conflictelor, relaţionarea cu şi ajutorarea celorlalţi.

• Dezvoltarea unor relaţii • Sensibilitate • Ascultare • Exprimarea sentimentelor • Oferire sprijin celorlalţi • Motivare • Împărţirea meritelor cu ceilalţi

• Consiliere, sfătuire • Cooperare • Delegare • Reprezentare • Percepţia sentimentelor, a situaţiilor • Asertivitate

4. Organizare, management, leadership. Este vorba de abilitatea de a superviza, conduce şi îndruma indivizi şi grupuri pentru ca aceştia să-şi îndeplinească sarcinile şi să-şi atingă obiectivele şi se traduc prin:

• Iniţierea unor noi proiecte • Controlul detaliilor • Coordonarea sarcinilor • Conducerea grupurilor • Delegarea responsabilităţilor • Instruire

• Consiliere, sfătuire • Promovarea schimbării • Vânzarea ideilor/produselor • Luarea deciziilor împreună cu ceilalţi • Managementul conflictelor

5. Realizarea muncii. Se referă la abilităţi curente care sprijină creşterea eficacităţii lucrărilor şi satisfacţia în muncă, adică la:

• Implementarea deciziilor • Cooperare • Implementarea politicilor • Punctualitate • Managementul timpului • Îndeplinirea obiectivelor

• Solicitarea ajutorului • Asumarea responsabilităţii • Stabilirea şi respectarea datelor limită • Organizare • Luarea deciziilor • Urmărirea detaliilor

4.2. O scrisoare de intenție reușită Angajatorii pot să primească chiar și sute de scrisori de intenţie în

fiecare zi. O astfel de situaţie nu are cum să fie încurajatoare atunci când vă cautați un loc de muncă, dar vă pot ajuta să adoptaţi o strategie diferită. Cum puteţi să concepeți o scrisoare de intenţie care să le atragă atenţia? Iată câteva ponturi!

O metodă eficientă de a vă face remarcată scrisoarea de intenţie este să înserați în interiorul acesteia elemente care spun ceva despre dvs. (și nu generalități!) și despre imaginea dvs. în lumea profesionala.

Printre aceste elemente se numară sloganele, testimonialele sau scopul dvs. în carieră. Slogan

Aceasta propoziție sau frază scurtă poate fi plasată sub nume, în partea de sus a paginii, sau în partea de jos a scrisorii, redactată cu litere italice. Un slogan ar trebui să cuprindă, în doar câteva cuvinte, esența valorii pe care o aduceți la un loc de muncă - dacă aveți dificultăți în a concepe un slogan, aruncați un ochi peste limbajul folosit în anunţul jobului pentru care aplicați sau răsfoiți site-ul companiei în căutare de informaţii utile.

Pagina 26

Testimoniale Dacă alegeți să iţi începeți scrisoarea de intenţie cu ceea ce au de spus alţii referitor la realizările tale profesionale oferi mai multă credibilitate informaţiilor pe care urmează să le includeți în continuare. Testimonialele pot include fragmente din scrisorile de recomandare pe care le-ați obţinut de la foştii angajatori, scrisori/mailuri de mulţumire de la clienţi, evaluări de performanță, etc.

Scopul în carieră Aceste element ar trebui să fie succint și să prezinte cât mai clar ce urmăriți să faceți la

potenţialul viitor loc de muncă și felul în care intenţiile dvs. se corelează cu scopul dvs. în carieră. Ați putea da câteva exemple de sarcini îndeplinite cu succes (pe care plănuiți să le reluați la următorul job), care sunt valorile dvs. personale și de ce profesia pe care ați ales-o este importantă pentru dvs.

5. Sfaturi și sugestii privind participarea la un interviu de angajare

Mulţi dintre noi şi-au făcut o carieră profesională fără să fi participat niciodată la un interviu de angajare. Alţii au simţit stresul unei asemenea experienţe chiar de la prima slujbă.

Interviul este astăzi o condiţie obligatorie în aproape orice proces de angajare, de asemenea, se întâmpla frecvent să trebuiască să întâlniți și să discutaţi cu o mulţime de oameni din organizaţie în cursul procesului de angajare. Dacă nu îi veţi impresiona pe cei care vă intervievează, nu veţi primi niciodată o ofertă.

5.1. Interviul de angajare

• scopul său este de a constata interesul candidatului pentru post şi de a stabili dacă este competent să-l ocupe;

• apare când trebuie comparaţi mai mulţi candidaţi, nu numai între ei, ci mai ales cu specificaţiile postului (cerinţele postului);

• este util pentru aprecierea unor trăsături personale, cum ar fi aptitudinile interpersonale sau sociale, inteligenţa practică şi capacitatea de comunicare;

• răspunde întrebărilor candidaţilor, prezintă organizaţia şi include negocierea clauzelor şi condiţiilor de angajare;

• vizează: aptitudinile, abilităţile, cunoştinţele, calificările, experienţa trecută, performanţele din trecut, instruirea şi potenţialul.

Obiectivele unui interviu de angajare (sau interviul de selecţie, cum i se mai spune):

• să prezinte candidatului activitatea organizaţiei respective, precum şi avantajele celor care fac parte din ea;

• să descrie activitatea prevăzută de post într-un mod realist, inclusiv a proceselor de instalare pe post sau a perioadei de probă;

• să stabilească dacă un candidat va fi corespunzător şi care ar putea fi câştigurile pe care le-ar aduce organizaţiei;

Pagina 27

• să identifice aşteptările ambelor părţi, luând în discuţie şi eventualele dificultăţi potenţiale; • să permită candidaţilor să aprecieze dacă îşi doresc într-adevăr să obţină postul respectiv.

Interviul este etapa pregătitoare în care tu trebuie să ştiți foarte bine pentru ce aplicați și care sunt aptitudinile dvs. pentru jobul respectiv.

Ce ştiți despre organizaţia respectivă sau de ce v-ați prezentat la interviu ar trebui să fie întrebări simple, la care să puteţi răspunde și care îl fac pe angajator să-și dea seama dacă sunteți potrivit pentru poziţia respectivă. Înainte să vă prezentați la un interviu trebuie să vă documentați.

Stăpânirea de sine denotă că sunteți foarte stăpân pe subiect, dar și timiditatea este bună până la un anumit punct. Trebuie să vă potriviți cu cel care vă angajează sau cu jobul.

Interviurile de selecţie cu specialişti în resurse umane sunt mult mai dificile, pentru că aceştia au multă experienţă şi au abilităţi de interpretare a limbajului non-verbal. Un recrutor specializat analizează nu numai gesturile ci şi evoluţia mesajelor nonverbale care indică, de exemplu, creşterea gradului de interes sau scăderea acestuia, frustrarea, teama că pregătirea şi experienţa nu îndeplinesc aşteptările angajatorului etc.

Intervievatorul evaluează ceea ce spuneți, vocea, tonul, nivelul entuziasmului, expresia feţei şi încearcă să determine dacă aveți încredere în dvs. înșivă. Cum comunicați este la fel de important ca ce comunicați. Puteţi spune un lucru iar limbajul non-verbal să spună contrariul.

Puneți-vă pentru o clipă în poziţia angajatorului : Ce ați face dacă ați avea un post vacant şi ar trebui să angajați o persoană necunoscută? Care ar fi candidatul ideal pentru postul respectiv? Ce trebuie să faceți să fiți acel candidat ideal? Probabil că vi s-a întâmplat să ajungeți în situaţia să vi se

ceară o listă a celor mai importante realizări şi să nu vă puteţi gândi la nimic. Sau, în cursul unui interviu să vi se ceară să enumerați succesele cu care vă puteți mândri şi să îngheţați, neputând spune nimic. Ştiți că ați avut satisfacţii în activitatea dvs. profesională dar pe moment nimic nu vă vine în minte.

Ca să evitaţi toate acestea, nu trebuie să aşteptaţi al doisprezecelea ceas ci puteţi să aşterneți pe hârtie, din timp, cele mai bune lucruri pe care le-ați făcut de-a lungul carierei.

Unii angajatori pot să dea o importanţă majoră acestor succese, fiind mai puţin interesaţi de sarcinile şi responsabilităţile postului deţinut anterior. De aceea este util ca CV-ul, scrisoarea de intenţie şi interviul să accentueze realizările concrete, măsurabile, poveştile de succes din cariera dvs.. O listă simplă a responsabilităţilor nu va atrage atenţia angajatorului pentru că acesta ştie deja ce trebuie să facă un angajat care ocupă postul respectiv. El doreşte să ştie care va fi contribuţia dvs. în cadrul organizaţiei, dacă aveți iniţiativă, dacă se va putea baza pe dvs.

Un angajator s-a exprimat astfel despre aşteptările lui din timpul unui interviu:

“În mai puţin de două fraze doresc să aflu care era rolul tău în firmă, dimensiunile bugetului, zona geografică de intervenţie, numărul de persoane avute în subordine, linia de produse şi relaţiile de subordonare relevante în fiecare din funcţiile pe care le-ai deţinut în ultimii cinci ani”.

Sperăm să nu întâlniți curând un astfel de intervievator dar nu strică să reflectați puţin la punctul lui de vedere. Şi pentru că, probabil, nu ați ţinut o evidenţă a lucrurilor deosebite pe care le-ați realizat, puteţi utiliza lista de mai jos, care vă va ajuta să vă amintiți unele dintre ele:

Pagina 28

• La fiecare loc de muncă, ce realizări v-au diferenţiat de ceilalţi colegi? În ce mod ați realizat un lucru mai bine decât ceilalţi sau decât ar fi putut ceilalţi?

• Ce ați făcut ca să vă simţi bine la locul de muncă? • Ce iniţiative ați avut? Ce ați făcut diferit de ceea ce scria în descrierea postului? • Ce ați făcut ca să vă impresionați şeful ca acesta să vă avanseze? • Ați fost promovat? Promovările rapide şi dese trebuie întotdeauna menţionate. • Cu ce vă mândriți în mod special, din punct de vedere profesional? • Care au fost rezultatele evaluărilor anuale?

• Ce evidenţe palpabile aveți pentru realizările dvs.: publicaţii, produse sau servicii dezvoltate de tine, invenţii sau inovaţii, programe software scrise de tine…?

• Ai contribuit la extinderea afacerii? Gândeşte-te la trio-ul: 1. Profitabilitate. Cum ați contribuit la creşterea profitabilităţii (de exemplu la creşterea

vânzărilor)?

2. Eficienţa. Cum ați contribuit la creşterea eficienţei (de exemplu prin reducerea anumitor costuri, reducerea timpului de producţie, simplificarea muncii)?

3. Productivitate. Cum ați contribuit la creşterea productivităţii (de exemplu prin creşterea motivării personalului)?

Cum să vorbiți despre succesele dvs.: Cuantificați. Angajatorilor le plac cifrele. Exemple: creşterea vânzărilor cu 50% faţă de

anul anterior; creşterea vânzărilor de produse vândute la pachet cu 20% faţă de cele vândute în restaurant; 5 persoane aflate în subordine; o bază de clienţi de 50, cea mai mare din firmă. Utilizați superlative precum: cel mai bun, singurul, primul etc. Explicați SITUAŢIA sau PROBLEMA identificată la locul de muncă, spuneți ce ACŢIUNE ați

întreprins ca să rezolvați situaţia sau problema respectivă şi ce REZULTATE ați avut. Explicați cum ați atras noi clienţi sau cum i-ați menţinut pe cei existenţi. Nu exagerați. Realizările trebuie să fie măsurabile şi verificabile. Ţineți cont că se poate

ca angajatorul să-l sune pe fostul dvs. şef ca să verifice dacă ceea ce ați spus este adevărat.

5.2. Începutul interviului

Ce vede persoana cu care ai interviul în primele 5 secunde?

În primul rând ceea ce doreşte să observe. Unde îi este focusul? Poate fi ţinuta, coafura, sclipirea din ochi… Personal căutăm privirea interlocutorului și stabilim un contact la nivelul ochilor.

În mod sigur va observa dacă ceva nu e la locul său. Poate fi prea mult machiaj pe față sau părul neîngrijit, decolteul prea adânc, bijuterii în exces, parfum prea puternic, haine prea strâmte sau neadecvate unui interviu. De aceea vă recomandăm să acordaţi atenţie detaliilor exterioare. În al doilea rând, și în acelaşi timp cu prima faza, apare atitudinea dvs.

Pagina 29

Cum sunteți? Încrezător/oare, calm/ă umil/ă, vesel/ă, încrezut/ă, nervos/oasă, agitat/ă… Care este emoţia care vă domina? Ce credeți despre dvs. în acea ipostază? Ce credeți despre compania pentru care candidați? Ce credeți despre cel cu care urmează sa aveți întâlnirea? Care este obiectivul dvs.? Toate acestea construiesc atitudinea dvs.

În al treilea rând felul în care salutaţi. Strângerea mâinii (atenţie la palmele transpirate și la intensitatea strângerii mâinii), contactul vizual, zâmbetul, intensitatea și căldura vocii atunci când salutaţi. Restul se construieşte pe aceasta bază.

5.3. Elemente pentru un interviu reușit

Un interviu reuşit presupune mai multe lucruri: aspectul fizic trebuie să fie plăcut, prezentarea verbală trebuie să fie interesantă și concentrată pe ceea ce puteţi face pentru intervievator și compania sa și trebuie să demonstraţi că veţi integra bine în organizaţie.

Prezentarea în cadrul interviului, stresantă pentru mulţi, este o abilitate care poate fi învățată. Este foarte important să fiţi pregătit să vorbiţi despre dvs. și despre realizările avute în mod succint și convingător. Dacă aţi parcurs un proces de evaluare și aţi elaborat un CV bun, înseamnă că sunteţi deja familiarizat cu toate aceste informaţii. Probabil că nu mergeţi la interviuri în fiecare zi, deci este dificil să exersaţi, dar înainte de a vă prezenta la un interviu important, rugaţi un prieten, un membru al familiei sau un consilier de cariera să participe la un joc de roluri. Destul de ciudat însă, mulţi oameni nu fac acest lucru. Un alt sfat este să pregătiţi o listă de întrebări pentru intervievator, pe care să le adresaţi și celorlalte persoane din companie cu care vă întâlniți. Puteţi nota si a răspunsurile si utiliza informaţiile pentru a scrie note de mulţumire. Iată cate exemple de astfel de întrebări: Cum credeţi că arată o zi obișnuită pentru mine în cazul în care obţin postul ?

Care sunt aşteptările dvs. de la activitatea mea în primele trei luni ? Dar în primele șase luni ? Dar în primul an? Care sunt cele mai mari probleme sau provocări cu care se confrunta departamentul? Care sunt relaţiile ierarhice în care se încadrează postul ? Ce tip de persoane au succes în aceasta funcţie ? Care erau punctele forte ale persoanei care a ocupat înainte acest post? Cum aţi descrie cultura organizaţională din companie? Nu uitaţi că este posibil să întâlniți intervievatori mai puțin pricepuţi. Este deci

responsabilitatea dvs. ca intervievat să menţineţi cursul discuţiei astfel încât: 1. Să puteţi comunica toate informaţiile relevante înainte de încheierea interviului. 2. Să puteţi obţine informaţiile necesare pentru continuarea procesului.

Pagina 30

Continuitatea procesului Notele de mulţumire sunt o metodă foarte importantă de asigurare a continuităţii, atât în

cazul interconectării, cât și al interviurilor. Nu contează dacă aceste note sunt scrise de mână, la calculator sau trimise printr-un e-mail. Important este să fie trimise! Ele contribuie la impresia poziţie pe care o lăsaţi angajatorului. De asemenea, sunt o şansă în plus de a vă ”vinde” și de a răspunde unor probleme semnalate în cursul interviului.

Limba străină face diferenţa În căutarea unui job, cunoaşterea unei limbi străine

poate fi elementul care face diferenţa. Nu există post de la nivelul de middle în sus care să nu necesite cunoaşterea foarte bună unei limbi străine, dacă nu chiar a doua. Cunoaşterea unei limbi străine este necesară oriunde există activități de import-export sau tranzacţii comerciale cu parteneri străini. De la redactarea și menţinerea unei corespondente de afaceri, până la dialogul fluent într-o limbă străină cu un partener de altă naţionalitate, cunoaşterea unei limbi străine este tot mai mult o necesitate.

Tinerii absolvenţi termină o facultate cu o bună cunoaştere a limbilor de circulaţie internaţională, dar, dacă nu există interes personal pentru mai mult, doar studiile din şcoală nu sunt suficiente. Sentimentul de competență lingvistică este destul de crescut deoarece cerinţele sistemului sunt reduse. În afara de facultatea de profil (Facultatea de Limbi Străine) și de unele facultăți care țin cursurile în engleză sau franceză, în fapt, nivelul de limbă străină este scăzut in raport cu cerinţele angajatorilor. Candidatul nici nu realizează adesea cât de slab se prezintă în fața unui vorbitor nativ deoarece, reperele pe care le foloseşte în autoevaluare sunt prea lejere. Notele mari și foarte mari obţinute la limba străină în facultate creează un sentiment de confort, dar induc în eroare.

Cunoştinţele de limbă străină sunt într-adevăr prezente iar fundamentul este solid căci, în ceea ce priveste înţelegerea unei limbi străine, lucrurile stau chiar bine. În ceea ce priveste scris-vorbitul însă, lucrurile sunt exact invers. La un interviu toți candidaţii sunt nevoiţi să accepte că lipsa de exerciţiu în vorbire este o problemă și declară scoruri mai mici la aceste capitole, justificând prin lipsa unei necesitaţii de utilizare până în acel moment.

Pe cei 8-10 ani de studiu de limbă străină în şcoală, se poate clădi uşor, dar nu se clădeşte. În egală măsură la interviu, toți se declară gata să recupereze și arată disponibilitatea pentru studiu intensiv, dacă va fi nevoie. Ori testul de limbă străină se desfășoară chiar atunci, iar disponibilitatea de perfecţionare, fiind unanim afirmată, nu ajută. Puşi în fața unor teste creion-hârtie standardizate, ori în fața unor teste computerizate, cei mai mulţi candidaţi la un post într-o companie străină, sunt surprinşi să vadă ce note mici obţin și ajung să creadă că testul a fost prea greu.

Evaluarea obiectivă este însă primul pas spre autentica îmbunătățire a nivelului de cunoaştere a limbilor străine. Cei interesaţi își recunosc în acel moment deficientele și după șocul momentului, încep un demers de perfecţionare structurat în timp. Acest proces durează luni de zile sau chiar mai mult, luni de studiu sistematic și exerciţiu intens, deoarece necesarul de ore de studiu se ridică uşor la câteva sute ori peste o mie. Este important de ştiut acest lucru, cu atât mai mult cu cât, într-adevăr, nu există timp pentru studiu intensiv, oamenii fiind nevoiţi și să muncească.

Pagina 31

Iată cum, foarte uşor, se pierde şansa ocupării unui post bun, iar timpul trece. Nu se ştie când se iveşte a doua şansă, dar pierderea cea mai mare este ca lipseşte creşterea adusă de participarea într-un post solicitant.

Efortul de perfecţionare într-o limbă străina trebuie să fie zilnic, mai ales pentru cei care aspiră la posturi în companii străine. A acordă o oră sau cel putin o jumătate de oră zilnic, este dificil, deoarece deja timpul liber este mai scurt decât se doreşte. Orice oportunitate de exerciţiu trebuie folosită, începând cu renunţarea la titrare pentru filmele de la televizor și conversaţie cu prietenii în limba dorită. O și mai buăa soluţie este cea a înscrierii la cursurile de specialitate oferite cu generozitate de numeroase instituţii.

Examenul suprem in ceea ce priveste cunoaşterea unei limbi străine sunt examenele internaţionale, susţinute contra cost in instituţii dedicate. De exemplu pentru limba engleza de către British Council iar pentru limba franceza de Institutul Francez. Numai trecerea unui astfel de test, conferă o garanţie adevărată de competență lingvistică.

Foarte interesante sunt și limbile mai puțin utilizate, precum germana, italiana, spaniola, ori limba rusă. O întreagă carierăse poate clădi plecând de la foarte bună cunoaştere a acestora pentru că vorbitorii buni sunt rari. Odată intrat într-o companie datorită atuului limbii străine, evoluţia carierei poate intra pe o curbă ascendentă. O limbă străina merită deci tot efortul!

Dincolo de limba străină, trebuie însă adesea perfecţionate abilitățile de utilizare a limbii române. Nu este vorba aici de mari greşeli de gramatică ori dezacorduri, cât de existența unui vocabular limitat, redus și lipsa de supleţe și naturaleţe în comunicare.

Certificatul de competență lingvistică este un document emis de instituții special acreditate, care certifică, pe baza unui test standardizat, nivelul dvs. de cunoştinţe de limbi străine.

Ce sunt Certificatele de competență lingvistică ? Atestări eliberate de către centre autorizate. Unele sunt recunoscute internaţional. Spun ceva despre uşurinţa cu care înţelegi o anumită limba străină (nivelul de cunoaştere). De obicei, se urmăresc mai multe competenţe în acelaşi test: abilitatea de a citi, de a scrie, de a înţelege limba vorbită şi de a o vorbi. Sunt un plus al CV-ului şi o necesitate a dosarului de aplicaţie pentru un job!

Descrierea probelor Testele includ :

proba audio (înţelegere-ascultare) proba scrisă (înţelegere-citire) proba de scriere (gramatică și compunere/eseu/rezumat) proba orală (interviu/conversaţie pe teme generale) proba de vorbire-exprimare (descrierea și comentarea unei imagini).

Portofoliul Lingvistic European este un document în care o persoană care învață sau a învățat o limbă străină – în cadru organizat sau în împrejurări non-formale – poate înregistra progresele efectuate și experientele culturale.

Portofoliul conține un Pașaport Lingvistic pe care deținătorul îl îmbunătățește regulat. Pașaportul conține o grilă de evaluare conform căreia deținătorul își poate descrie competențele în concordanță cu criterii acceptate în toată Europa; acest Pașaport este o completare a certificatelor uzuale.

Pentru obţinerea unui certificate de competenta lingvistica la limba engleza examenele sunt

Pagina 32

oferite contra cost de către University of Cambridge ESOL Cele 3 nivele de folosire a unei limbi sunt :

A1, A2 – nivel de bază (începător) B1, B2 – utilizator independent (nivel mediu) C1, C2 – nivel avansat-experimentat

Examenele de engleza generala sunt: FCE = First Certificate in English, nivel B2 CAE = Certificate in Advanced English, nivel C1 (minimum necesar pentru studii academice în țările anglofone, recunoscut în Europa, Asia, Australia, și parţial în SUA și Canada) CPE = Certificate of Proficiency in English, nivel C2 Engleza academica: IELTS= International English Language Testing System LIMBA FRANCEZA

• DELF = Diploma de Studii de Limbă Franceză • DALF = Diploma Aprofundată de Limba Franceză • DFA 1 = Diploma de franceza de afaceri gradul 1 • DFM = Diploma de Franceză Medicală • CFJ = Certificatul de Franceză Juridică • CFTH = Certificatul de Franceză în Turism si domeniul Hotelier • TCF = Test de cunoaştere a limbii franceze • TEF = Test de evaluare a limbii franceze si e-TEF (varianta online) • TEFaQ = Test de evaluare a limbii Franceze pentru Québec si e-TEFaQ (varianta online) • DELF și DALF după reformă ! – diplome oficiale ale Ministerului Educaţiei din Franţa,

mai flexibile si mai bine adaptate nivelului Dvs. ! Aceste diplome certifică competențele în limba franceză ale candidaţilor străini. DELF și DALF sunt 6 diplome independente una de alta, corespunzând celor șase niveluri din Cadrul European Comun de Referinţă. Candidatul poate să se înscrie, în funcţie de nivelul pe care îl are, direct la examenul pe care-l doreşte. La fiecare nivel toate cele 4 competente sunt evaluate : înţelegere orală și exprimare orală, înţelegere scrisă și exprimare scrisă.

LIMBA SPANIOLĂ Examenele D.E.L.E., toate nivelurile, abrevierea DELE semnifică Diploma de Spaniolă ca

Limba Străină. Aceste diplome, eliberate de Ministerul Educaţiei si Ştiinţei din Spania, reprezintă singurele titluri oficiale cu caracter internaţional care acreditează cunoştinţele de limba spaniolă. În România examenele pentru obţinerea Diplomelor se organizează și sunt coordonate de Institutul Cervantes din Bucuresti.

Diplomele care se pot obţine sunt următoarele: Diploma DELE – Nivel A1 Diploma DELE – Nivel Iniţial Diploma DELE - Nivel Intermediar Diploma DELE - Nivel Superior

Pagina 33

LIMBA GERMANĂ

Nivelurile A 1 până la C 2 corespund cu cele definite în Cadrul Comun European de referinţă pentru limbi. La Institutul Goethe Bucureşti, fiecare dintre aceste niveluri este subdivizat în niveluri parţiale.

Vechimea in CV E suficient să deschizi orice ziar la rubrica „Oferte de Muncă” pentru a vedea care este

importanța care se acordă experienţei. Aproape invariabil se cere experienţă minim 2-3 ani dacă nu mai mult. Aceste anunţuri dezarmează mulţi tineri absolvenţi aflaţi în căutare unui loc de muncă, care renunţă și să mai încerce, încercând să rezolve dilema ”Cum să-ți faci experienţă dacă nu ți se da şansa să munceşti?”.

La o analiză mai atentă, se constată că angajatorul doreşte în fapt competență, nu experienţă și cu atât mai puțin vechime. Foarte mult, vechimea dovedită într-un loc de muncă este confundată cu experienţa ori cu competența: vechime = experienţă = competență. Candidaţii tineri, capabili să demonteze în fata angajatorului această falsă echivalență, candidaţii capabili să convingă că poseda toate calităţile necesare desfășurării activităţii curente chiar dacă nu au „vechime”, îşi cresc considerabil şansele de angajare. Nu este însa suficient.

Pe piața muncii exista competiţie, ca pe orice piață supusă legilor concurentei. De aceea nu este de ajuns demonstrarea competenței profesionale. Un alt candidat, și el lipsit de „experienţă” în muncă, poate dovedi nu numai ca este competent, dar și că este mai competent decât ceilalţi. Iată de ce este necesar un efort continuu de pregătire și dezvoltare profesională care să se constituie în atuuri la interviu. În plus, trebuie desfăşurată o căutare activă și totală a unui loc de muncă deoarece foarte mulţi angajatori, tributari confuziei vechime = competență nici nu vor acorda atenţie CV-urilor care nu corespund pe acest criteriu. Nu trebuie uitate candidaturile directe, trimise firmelor din domeniul dvs. de interes.

Pagina 34

Angajatorul urmăreşte nu doar competentele deja existente, valoarea prezentă a candidatului, ci și potenţialul său de dezvoltare, orizontul mediu de timp de rămânere în firmă, compatibilitatea cu mediul și climatul organizaţional. Un candidat mai puțin pregătit poate fi acceptat în baza seriozităţii dovedite și a compatibilităţii cu mediul sau stilul de lucru. Prezentarea la interviu trebuie să fie deci impecabilă, pregătire pentru interviu trebuie să fie foarte atentă. Candidatul trebuie să identifice exact care sunt cerinţele și necesitățile ofertantului și să-și moduleze răspunsul în consecinţă.

În încercarea de a găsi o rezolvare acestei probleme, la nivel guvernamental, au fost concepute legi care sprijină angajarea tinerilor absolvenţi prin reduceri foarte importante ale impozitelor pe salariu. Sunt în plus organizate constant târguri de joburi dedicate tinerilor, târguri care oferă şansa unui dialog direct cu ofertanţii. Tot mai multe firme sunt interesate de aceste avantaje, de aceea, încă o data, pregătirea personală și capacitatea de a convinge sunt cele mai importante argumente.

Ca o concluzie, lipsa de experienţă se depășește prin demonstrarea competențelor, a seriozităţii, a interesului față de activitatea curentă, a disponibilităţii pentru muncă și prin stabilirea unei relaţii pozitive de compatibilitate cu firma angajatoare.

Ce spune limbajul corporal în timpul unui interviu Limbajul corpului este la fel de complex ca și cel verbal,

fiind structurat pe zone anatomice și avându-și propria gramatică, fiind un mijloc de comunicare bogat în informaţii, nuanţat și sensibil. Cel mai important lucru de reţinut încă din start, este acela că dialogul dintre două persoane nu se poartă numai în plan verbal ci în egală măsură și în plan nonverbal. Cunoaşterea acestuia e o artă și se deprinde în timp, necesitând o observaţie sistematică a celorlalţi și consecutiv un efort constant de interpretare a celor observate. Tot ceea ce facem se constituie în fapt într-un mijloc de comunicare.

Practic comunicarea nonverbală nu poate fi blocată și desigur nici nu este de dorit. Limbajul nonverbal ne poate trăda la un interviu, dar soluţia nu este în nici un caz suprimarea acestuia prin supracontrol, ci deprinderea regulilor de bază, deprinderea “gramaticii” și “vocabularului” specific acestui mijloc de comunicare.

Limbajul corporal este un limbaj universal și natural, propriu tuturor oamenilor, care dincolo de mici diferenţe culturale, poate fi regăsit identic pe întreaga planetă. Iată de ce în continuare, vor fi prezentate sumar câteva exemple privind “vocabularul” nonverbal și semificațiile aferente, astfel încât la un interviu, acestea sa poată fi corect decriptate.

Inspiraţia - exprimă nevoia de aer și apare ca urmare a unui efort ori ca urmare a unei solicitări intense traducând tensiune, nelinişte ori pregătirea pentru o confruntare. Expiraţia indică în general relaxare, detensionare, dar nu numai. Dacă este prelungită poate indica epuizare sau chiar un oftat, dacă este scurtă și rapidă asemănătoare unui pufnit, indică desconsiderare, îngâmfare, superioritate.

Foarte importante sunt zonele purtătoare de informaţie de la nivelul feței: fruntea, sprâncenele, ochii, nasul, gura și buzele, maxilarul și bărbia. Cutele verticale (pe frunte) exprimă concentrare și interes, ori un efort de voinţă; cutele orizontale exprimă mirare, ori confruntare de idei, nevoie de informaţie deoarece cutele orizontale apar ca urmare a ridicării sprâncenelor și deschiderii ochilor.

Pagina 35

Poziţia capului, principalul ordonator al privirii, este și ea importantă. Acesta poate fi îndreptat spre interlocutor și exprimă interes și tratare egală a celuilalt. În schimb capul plecat indică întreruperea contactului cu lumea, teama, nesiguranţa, orientare spre sine. Privirea directă, ”ochi în ochi” exprimă interes pentru comunicare profundă, dar și nevoia de confirmare și autenticitate, deoarece este greu să minţi pe cineva privindu-l drept în ochi.

Privirea fixă exprimă retragere în sine, desprindere de lume, scrutare a viitorului. Privirea mobila “matură” spaţiul și dezvăluie efortul activ de căutare a informaţiilor. În schimb privirea de sus în jos, ori pe sub ploape, arată superioritate, desconsiderare sau neîncredere. Înălţarea capului indica siguranţa, demnitate sau deschidere. Dacă este prea rigidă exprimă mândrie.

Mâinile sunt și ele purtătoare de informaţii, fie direct și explicit, fie prin combinaţii de gesturi și mișcări. Foarte importantă de exemplu este strângerea de mână. O strângere puternică exprimă forţă și dorinţă de dominare, dar și autenticitate. O strângere slabă arată fie supunere, fie dezinteres. Un contact mai îndelungat este un semn pozitiv, exprimând nevoie de contact direct, eliberarea rapidă a mâinii interlocutorului exprimă dorinţa de desprindere ori nerăbdare. Mâinile împreunate închid un cerc și practic constituie o barieră între sine și lume.

Aceste exemple sunt doar cu titlu introductiv, neacoperind nici pe departe lista gesturilor semnificative. Candidaţii trebuie să fie în primul rând atenţi la sine și la mesajele pe care le transmit, dar într-un mod relaxat. Comportamentul trebuie să fie dezinvolt și natural, căci scopul interviului este tocmai de a percepe comportamentul interlocutorului. “Citirea” intervievatorului permite însă adaptarea în timp real la percepţia acestuia. Pot exista și semnale false însă, menite să inducă în eroare. De aceea comportamentul celuilalt trebuie decriptat cu atenţie. “Secretul” unui interviu curat, din punct de vedere non verbal, este însă autenticitatea și abordarea încrezătoare în forţele proprii.

Iată ce spun următoarele gesturi despre dvs. in timpul unui interviu pentru un job: Gesticulați – Unii oameni gesticulează în mod natural și, deși, în

anumite cazuri, o astfel de exprimare non-verbală poate denota entuziasm, este, totuși, de evitat la un interviu de angajare. Orice gesticulări prea ample pot lasă impresia unei lipse de autocontrol. Dacă vreți să știți cum să procedezi, urmăriți-vă interlocutorul: în cazul în care acesta foloseşte gesturi ample, vă puteţi permite un limbaj corporal similar; dacă nu, mai bine vă limitați la o mişcare cât mai redusă a mâinilor.

Vă atingeți fața – în timpul unui interviu de angajare, ideal ar fi să nu vă fâțâiți pe scaun (denotă anxietate) și, în special, să vă atingeți fața. Nu de alta, dar există un mit conform căruia dacă vă atingeți chipul, înseamnă că mințiți, iar intervievatorul dvs. s-ar putea foarte bine sa îl considere în consecință!

Stați prea drept – Este important să vă tineți umeri drepti și să aveți o postură cât mai îngrijită, însă nu stați prea rigid, dacă nu vreți să fiți considerat o persoană inflexibilă. Pentru a nimeri postura perfectă, exersați, în prealabil, în fața oglinzii până găsiți varianta ideală. Vă va ajuta și să aveți o atitudine pozitivă care vă va permite să aveți o postură corporală mai naturală (iar încrederea în forţele proprii este cel mai important atu al dvs.!).

Vă lăsați pe spate – Când vă aplecați în față, limbajul dvs. corporal denotă interes. Atunci când vă lăsați pe spate, însă, transmiteți indiferență sau, mai rău, dezinteres. O astfel de atitudine vă poate fi folositoare și pentru a descifra limbajul corporal al celui din fața dvs. – dacă, după o afirmaţie de-a dvs., interlocutorul se lăsa pe spate, este momentul să luați măsuri!

Pagina 36

Autoevaluarea Ziarele anunţă la rubrica Locuri de Muncă o serie de

posturi disponibile. Agenţiile de plasament, fie ale statului, fie private oferă și ele o altă serie de locuri de muncă. Se căuta: economişti, contabili, ingineri constructori... Dar în fapt se caută profesionişti. Aceasta e ideea angajatorului. Acesta are nevoie într-adevăr de un inginer, dar el poate primi 200 de CV-uri pentru doar două poziţii pe care le are, 200 de candidaţi dintre care îşi va alege oamenii. Ideea este că acesta are nevoie de un om care să îi ofere performanță, un om care să aducă beneficii firmei, să se achite deplin de obligaţiile curente, un om onest și loial, de încredere, muncitor și responsabil.

Fie că ne aflăm în căutarea unui loc de muncă, fie ca deja avem unul, în permanență trebuie să ne întrebam ce avem noi mai mult decât alţii de oferit, care sunt calităţile care ne definesc și ne propulsează în câştigători, care sunt beneficiile celui care îmi oferă un post de muncă. Practic, printr-un contract de muncă se stipulează ca angajatul îşi vinde forţa sa de muncă angajatorului. Ori oamenii sunt conştienţi în primul rând de nevoile lor și mai putin de nevoile angajatorului. Strict din acest punct de vedere, interviul de angajare nu este cu nimic diferit de o tranzacţie, în care se întâlnesc două părţi: una dintre parţi reprezintă cererea, cealaltă parte reprezintă oferta. Ori dacă oferta nu e de calitate, normal solicitantul nu cumpără.

Tot mai mulţi angajatori, acţionând în plan privat și în interes propriu sunt direct interesaţi de valoarea comercială a unei persoane, de măsura în care acesta e capabil ca prin activitatea desfăşurata să acopere costurile curente, inclusiv salariul și aceasta cel puțin, dacă nu mai mult. Ori tot evident, aceasta calitate e rezervata profesioniştilor. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem atunci, este: “sunt eu un profesionist ?” , “Am capacitatea să conving pe cineva că sunt un profesionist, merit această încredere?”. Și dacă da, în ce poate vedea acesta profesionalismul meu?

Pe cine va alege angajatorul, în condiţiile în care la un interviu, la clasica întrebare: “Puteţi enumera câteva dintre calităţile (și defectele) Dvs.? ” se obţin acelaşi clasice și banale răspunsuri: “Sunt un om responsabil, muncitor, punctual... ”.

Deși atât de cunoscută și previzibilă, aceasta întrebare rămâne una dintre cele mai relevante pentru intervievator datorita răspunsului pe care nu-l primeşte. Adică un răspuns creativ, bogat în conţinut și în legătura cu poziţia pentru care se candidează.

Un profesionist însă, ştie să aducă ceva diferit, descoperind o parte dintre calităţile sale, dar nu printr-un răspuns direct tip enumerare, ci printr-un răspuns complex și în legătură cu experiențele profesionale întâlnite în carieră. În plus el comunică angajatorului ceea ce acesta vrea și are nevoie sa audă: “eu sunt un om care îţi va aduce beneficii ! “.

De ce? Deoarece îmi cunosc foarte bine meseria (lucru posibil de dovedit fie prin experienţa profesională acumulată, fie prin studiile parcurse și rezultatele academice), lucrez bine și eficient și în plus pot acoperi și viitoarele necesitaţi, încă neprevăzute.

Un profesionist este capabil să evalueze modul curent de derulare al activităţii și să vină cu soluţii de optimizare. Practic solicitantul trebuie să se transpună complet în poziţia angajatorului și să se evalueze tranşant.

Problema prezentării corespunzătoare se pune în cazul celor care deși calificaţi, nu ştiu să se pună în valoare. Rezultate bune se pot obţine numai dacă în prealabil solicitantul unui post și-a

Pagina 37

structurat foarte clar o lista de cel puțin 20 de caracteristici și trăsături care definesc profesionistul din domeniul său. Aceasta listă trebuie folosită ca și ghid în prezentare, dar și mai mult ca și plan de dezvoltare personală. Apoi acolo unde au fost descoperite lipsuri, trebuie lucrat pentru acoperirea lor.

Ideea că “merg la interviu și mă descurc eu” trebuie să dispară, fiind o măsură a superficialităţii, rezultatul bazându-se pe improvizaţie. Demersul trebuie să fie autentic: doar în acest fel calităţile se transformă în aptitudini concrete iar acestea puse în practică aduc beneficii. Cel mai dur evaluator trebuie sa fim chiar noi înşine.

Testarea psihologică

Selecţia candidaţilor care se prezintă pentru un post este un proces complicat, desfăşurat pe mai multe faze, proces care are drept scop identificarea persoanei sau persoanelor care corespund în cea mai mare măsura cu cerinţele angajatorului.

Cerinţele sunt și ele complexe, vizând aspecte precum experienţa, istoria profesionala, aptitudini și abilităţi profesionale, trăsături de personalitate corespunzătoare mediului organizaţional în care trebuie să se integreze viitorul angajat. Anumite activități reclamă însuşiri psihofiziologice și aptitudinale aparte, prezența acestora fiind un element necesar dar nu și obligatoriu suficient pentru ocuparea postului.

Evidenţierea obiectivă a acestor însuşiri și aptitudini se face prin intermediul testelor psihologice. Testul psihologic este un instrument profesional standardizat a cărui sarcina este să obiectiveze diferenţele individuale dintre persoane, dând o măsură a prezentei unor caracteristici psihice. Cele mai cunoscute publicului larg sunt testele care se efectuează pentru carnetul de şofer.

Foarte adesea, candidaţii vor fi supuşi unei testări psihologice, fie ca îşi căuta un loc de muncă prin intermediul unei agentii specializate de plasare, fie că se adresează direct angajatorului. Rezultatul la test(e) poate fi definitoriul pentru reuşită. Ori într-o anumită măsură, rezultatul la test depinde de maturitatea și seriozitatea cu care candidatul abordează testul, de pregătirea preliminară.

Pregătirea se face prin activarea cunoştinţelor din propriul domeniu de activitate, prin concentrare și prin eliminarea tensiunii preliminare. În principal, pentru testele de personalitate, pregătirea se face prin autoanaliză. În ceea este priveste modalitatea de administrare testele pot fi de tip creion-hârtie ori prin intermedierea unor soft-uri pe computer. Primele sunt însă cele mai răspândite, fiind mai economice și mai uşor de aplicat, testele pe aparate fiind mai pretenţioase.

Testele au lungimi variabile, putând dura de la 20 minute la peste o oră. Pentru prima dată, candidatul va fi pus în fața unor întrebări despre sine pe care poate și le pune pentru prima dată. În cazul chestionarelor de personalitate, există întotdeauna posibilitatea ca aplicantul să nu fie sincer în răspunsurile sale, cel mai adesea intenţionat, în încercarea de a-și ascunde anumite defecte sau trăsături de personalitate considerate incomode. Mai mult, acest fapt este perceput ca fiind uşor de realizat, fiind suficientă putina atenţie în cazul întrebărilor “care se repetă”.

Chestionarele de personalitate sunt adesea mult mai complexe însă, prea greu de descifrat în timpul relativ scurt pus la dispoziţie, având capacitatea de a identifica tentativele de fraudă, chiar și în situaţiile în care aplicantul crede că și-a luat toate masurile de precauţie. Însă cel mai

Pagina 38

adesea, acesta nu reuşeşte să creeze coerenta deplină, deoarece în spatele aparențelor există și alte chei de verificare. Rezultatul va fi de aceea nefavorabil candidatului, odată descoperită tendinţa de falsificare, tendinţa care va fi interpretată ca minciună. Sinceritatea, autoanaliza, clarificarea personală a problemelor și cunoaşterea de sine reprezintă cele mai bune modalități de abordare a chestionarelor de personalitate.

Testele de comunicare, creativitate sau abilități manageriale sunt adesea de tip situaţional. Adică se prezintă o serie de “situaţii” diverse și diferenţiate, special concepute, aplicantul fiind întrebat apoi cum ar reacţiona dacă s-ar afla efectiv în acea situaţie. Exista o grilă de corectare a testelor și un mijloc unic de cuantificare a rezultatelor.

Testele de inteligență de exemplu furnizează celebrul QI (IQ), în timp ce chestionarele de personalitate furnizează un grafic care va fi interpretat în funcţie de dimensiunile ce îl compun iar concluziile vor fi prezente sub forma unei caracterizări. Este important de ştiut însă că reprezentând instrumente standardizate, testele elimină o bună parte din subiectivitatea umană, mai ales dacă sunt aplicate de un specialist experimentat, ceea ce contribuie deci la identificarea aplicanților valoroşi, dincolo de aparențe.

Aplicare unui test este o dovadă de interes, seriozitate și implicare din parte angajatorului, o dovadă ca acesta încearcă să identifice în mod real persoana potrivită, motiv pentru care depinde numai de aplicant să beneficieze de şansa unei selecţii corecte.

5.4.Tehnici de interviu

Interviul individual, față-în-față Acest tip de interviu este cel mai folosit, este considerat

interviul clasic si durează în general o oră. Candidatul este primit de un responsabil recrutare, un șef sau un consultant din cadrul unei firme de recrutare. Interviurile succesive

Este cazul clasic când aveţi trei interviuri, cu responsabilul resurse umane, cu superiorul direct și cu directorul companiei. Acest tip de interviu este întâlnit, mai ales, în cadrul marilor companii. Fiind considerate un adevărat maraton, puteţi să vă întâlniți într-o zi cu toate persoanele implicate in procesul de recrutare. Interviul în fața unui grup de interlocutori

Utilizat în procesul de recrutare fie pentru o alegere cat mai rapidă, fie pentru a doua etapă a unui interviu, pentru a vă cunoaşte superiorul și seful lui direct (de exemplu seful de produs si

directorul de marketing) sau chiar întreaga echipă. Erori care trebuie evitate în acest tip de interviu:

- să nu vă concentraţi pe un singur intervievator; - este posibil ăa nu puteţi reține numele și funcţiile

intervievatorilor (este indicat ca la inceputul întâlnirii să vă notaţi numele acestora și funcţiile);

- când răspundeţi la o întrebare, nu priviţi doar intervievatorul care v-a chestionat.

Pagina 39

Interviul de grup

Acest tip de interviu de angajare se practică din ce în ce mai puțin, dar se pune accent pe el mai ales în cazul recrutării tinerilor absolvenţi pentru posturi comerciale.

Sfatul principal în cadrul acestui tip de interviu : trebuie sa fiţi voi înșivă. Nu neapărat cel care va ieşi cel mai mult în evidență va fi alesul (foarte des se întâmpla exact invers). Ziua va fi lungă, profitaţi de pauza dintre două întâlniri pentru a vă destinde, fiţi dinamic în tot acest timp. Cel mai important sfat pentru a reuşi să treceţi cu bine de un interviu de angajare este să ştiţi să vă adaptaţi în funcţie de interlocutor!

Interviul telefonic Deși interviurile telefonice nu a loc cu aceeaşi frecvență ca cele față în față, ele sunt totuși

importante și chiar decisive pentru obţinerea unui job. Iată cum vă puteți pregăti pentru un interviu telefonic.

Fiți profesionist În cazul în care sunteți programați la un interviu telefonic, asigurați-vă ca în momentul

respectiv sunteți acasa, într-o cameră bine izolată fonic. Astfel, angajatorul nu va fi nevoit să suporte zgomotele care se aud pe fundal (muzica, sunete scoate de animale, țipete de copii etc) De asemenea, dacă știți că în casă sunt zone în care semnalul este foarte prost, evitați-le cu orice preț. O convorbire telefonică întreruptă, nu este o cale sigură către obţinerea unui job.

Încearcați să aveți o atitudine pozitivă Dacă sunteți nervos, supărat sau nu aveți chef de nimic, persoana de la celalalt capăt al

firului va simţi toată aceste lucruri în vocea dvs. Încercați să aveți o atitudine pozitivă și să fiți entuziasmat, astfel încât angajatorul să își dorească să vă cheme la un interviu clasic. De asemenea, încercați să zâmbiți acolo unde este cazul. Astfel, veți reuşi să transmiteți faptul că sunteți o persoană sociabilă, plăcută, alături de care oricine vrea să lucreze.

Ascultați Un interviu ţinut la telefon, nu este un interviu în care dvs. trebuie să dominați conversaţia.

Lăsați-l pe angajator să vorbească și răspundeți doar atunci când este necesar, când sunteți întrebat. Totusi, evitați să dați răspunsuri monosilabice – încercați să detaliați lucrurile, astfel încât conversația să vă avantajeze.

Mulțumiți La finalul discuţiei, mulțumiți angajatorului pentru timpul acordat și spuneți-i că v-ar face

plăcere să aveți parte și de un interviu față în față. Nu încercați totusi să stabiliți o întâlnire, ci lăsați-l pe el să facă acest lucru.

5.5. Considerații de bază privind interviul

Dacă ați fost invitat să participați la un interviu de selecţie, înseamnă că v-ați exprimat dorinţa de a fi angajat, trimiţând un Curriculum Vitae şi o scrisoare de intenţie. În urma analizei dosarelor de candidatură a fost selectat un număr de candidaţi dintre care se va alege, cel mai probabil, persoana care va ocupa postul vacant. În general vi se comunică faptul că ați fost selectat pentru interviu înainte ca acesta să aibă loc. Perioada diferă de la câteva zile la săptămâni (când, de exemplu, este necesară prezenţa unei persoane de la firma-mamă).

Pagina 40

Asigurăți-vă că: a. V-ați identificat punctele tari şi punctele slabe. Astfel este necesară realizarea unei

«Analize SWOT în planificarea carierei», pe care o găsiți amplu descrisă în capitolul următor. b. V-ați dezvoltat “oferta unică de vânzare”, care vă deosebeşte de ceilalţi candidaţi. De exemplu, dacă sunteți mecanic auto şi ați lucrat în străinătate în acest domeniu, ați lucrat

la o firmă de prestigiu sau ştii să vă analizați şi să interpretați datele furnizate de un computer de bord, atunci şansele dvs. sunt mai mari în comparaţie cu ceilalţi candidaţi.

c. V-ați reamintit cele mai importante realizări din cariera de până acum.Ceea ce aşteaptă angajatorul să afle de la dvs. este să-i spuneți ce rezultate ați avut, care sunt performanţele dvs. cele mai bune (ex.: “pot schimba plăcuţele de frână la Dacia Logan în 20 minute”). Aceste rezultate vor face diferenţa dintre dvs. şi alt candidat.

d. V-ați identificat competenţele transferabile. Prezentarea la interviu Aflați unde este clădirea în care se va desfăşura interviul şi cum puteţi ajunge acolo. Puteţi

face chiar un drum până acolo, ca să vă asigurați că nu veți întârzia în ziua programată pentru interviu.

Poate fi o idee bună să revedeți modul în care arăţi. O schimbare a ramelor ochelarilor, a stilului vestimentar sau a tunsorii poate să constituie un avantaj.

Se spune că aveți o singură şansă să faceți impresie bună din prima. Pentru asta, sunt obligatorii:

1. Punctualitatea. Să fiți la timp şi să stați atât cât e nevoie, nici mai mult, nici mai puţin; arătați că respectaţi timpul angajatorului, că sunteți organizat şi implicat în ceea ce faceți.

2. Ţinuta îngrijită. Vorba că ”nu haina îl face pe om“ nu mai e de actualitate. Încearcați să vă îmbrăcați în aşa fel încât cei cu care vă întâlniți să nu remarce hainele, ci să te remarce pe tine. Ţinuta de zi, decentă, în culori neutre, pantofii comozi, machiajul, coafura, parfumul şi accesoriile discrete! Nu trebuie nici să “rupeți gura târgului”, nici să “luați ochii” cuiva. Trebuie să fiți curat şi să vă simţi bine în hainele dvs..

3. Atitudinea şi comportamentul. Contează mult: onestitatea, respectul arătat celor din jur, flexibilitatea, pro-activitatea, orientarea către soluţii, dorinţa şi capacitatea de a lua decizii, loialitatea, asertivitatea , consecvenţa.

În cazul candidaţilor cu aceeaşi pregătire şi experienţă profesională, atitudinea este cea care va desemna candidatul câştigător.

În timpul interviului: • manifestați optimism şi încredere în propria persoană, în abilităţile şi competenţa dvs.; • strângeți ferm mâna angajatorului; nu vă feriți să îl priviți în ochi, fără să îl fixați, totuşi; • prezentați-vă demn (evitați atitudinea umilă, dar şi cea foarte îndrăzneaţă); • manifestați respect pentru propria persoană, dar şi pentru interlocutorul tău; • controlaţi-vă emoţiile; • luați loc pe scaun dacă vi se oferă (nu vă aşezați fără să fiți invitat şi nici nu refuzați să luați

loc dacă vi se solicită acest lucru); • răspundeți la solicitările intervievatorului, încercând în acelaşi timp să vă prezentați într-o

lumină cât mai favorabilă; • nu vorbiți prea mult şi nu divagați de la subiect;

Pagina 41

• nu oferiți informaţii care nu v-au fost solicitate, nu vorbiți despre problemele dvs. personale; angajatorul are nevoie de o persoană pe care se poate bizui şi care este aptă să îndeplinească sarcinile de serviciu; nu vă va angaja din compasiune;

• puteți să vă manifestați entuziasmul pentru oportunitatea pe care angajatorul v-a oferit-o invitându-vă la interviu.

Întrebări dificile şi răspunsuri salvatoare în interviul de angajare

Întrebările şablon de tipul "Unde te vezi peste cinci ani?" sau "Care este cel mai mare defect al tău?" fac parte din repertoriul clasic al oricărui angajator, aşadar sunt uşor de anticipat de către aspiranţii la un job care se prezintă la un interviu.

Cu toate acestea, cei mai mulţi dintre ei au dificultăţi când trebuie să ofere un răspuns. "Ce ar trebui să spun?", "Ce vrea recrutorul să audă?", "Să fiu sincer?" sunt întrebări care îi frământă pe cei mai mulţi candidaţi aflaţi faţă în faţă cu un recrutor sau angajator.

Pe mulţi îi sperie întrebările care pot veni din partea angajatorului. Oricui îi poate veni greu să răspundă serios la întrebarea «Unde te vezi peste 5 ani?», chiar stând acasă în fotoliul cel mai comod, darămite atunci când e faţă în faţă cu cel de care poate depinde exact răspunsul la această întrebare. Iată de ce e bine ca la interviu să vii cu temele făcute.

Întrebări dificile Răspunsuri salvatoare

Vorbiţi-ne despre dvs. Ce puteţi să ne spuneţi despre dvs.? (Scopul angajatorului este de a se asigura că persoana intervievată este potrivită pentru firmă şi pentru postul respectiv.)

Concentreazăţi-vă răspunsul pe informaţiile care pun în evidenţă calificările, abilităţile şi experienţa anterioară care corespund nevoilor angajatorului. Fiți scurt. Rezistați tentaţiei de a vorbi despre experienţe sau subiecte care nu au legătură cu postul pentru care aplici. Este bine să puneți accent pe calităţile care vă recomandă pentru postul respectiv şi să formulați o încheiere care să sugereze că sunteți omul cel mai potrivit pentru firmă: “Având în vedere experienţa mea anterioară şi faptul că lucraţi în domeniul xxx, am simţit că există un potenţial bun pentru o colaborare reciproc avantajoasă”. Apoi puteți arunca înapoi mănuşa angajatorului, întrebându-l: “Doriţi mai multe detalii despre un anumit lucru?”. După ce lansați întrebarea nu mai spuneți nimic. Nu vă simţi obligat să stârniți interesul angajatorului, adăugând mai multe detalii decât este necesar. (Pentru a răspunde corect, trebuie să ştiți cât mai multe despre firmă şi despre locul de muncă vacant.)

Care sunt calităţile dvs. cele mai importante? (Angajatorul urmăreşte trăsăturile necesare locului de muncă pentru care se aplică. Angajatorul se poate întreba cum sau dacă vă puteţi adapta noului loc de muncă. Vă veți înţelege cu ceilalţi angajaţi? Sunteți flexibil? Învățaţi repede? Puteți să faceți faţă unui program încărcat? Cât de serios sunteți?)

Folosiți şansa pe care o aveți să răspundeți la preocupările nerostite ale angajatorului. Arătați entuziasm şi energie în timpul interviului. Dați exemple care evidenţiază flexibilitatea şi gradul ridicat de adaptare la diferite situaţii. Descrieţi-vă abilităţile profesionale. Exprimăţi-vă dorinţa de a învăţa şi de a fi implicat în proiecte noi. Adoptați o atitudine pozitivă faţă de muncă şi faţă de postul pe care vi-l doriți.

Cum staţi cu sănătatea? (Angajatorul doreşte să aibă garanţia că starea sănătăţii permite realizarea atribuţiilor

Este bine să spuneți adevărul. Oricum, angajatorul îşi va da seama dacă starea de sănătate vă permite să lucrezi în firma respectivă. Codul Muncii prevede următoarele: “o persoană poate fi angajată în muncă numai în baza unui certificat medical, care constată faptul că

Pagina 42

postului. De exemplu, dacă postul este în construcţii, vrea să se asigure că angajatul poate ridica greutăţi, poate lucra la înălţime sau în condiţii meteorologice dificile.)

cel în cauză este apt pentru prestarea acelei munci.” De asemenea, acelaşi articol spune că nerespectarea acestei prevederi atrage după sine nulitatea contractului individual de muncă. În Codul Muncii este prevăzută şi interdicţia de a solicita la angajare teste privind graviditatea, ca şi faptul că, prin alte acte normative, se poate stabili obligativitatea realizării unor teste specifice la angajarea în domeniile sănătate, alimentaţie publică, educaţie şi altele.

Descrieţi pe scurt evoluţia dvs. profesională. (Angajatorul urmăreşte dacă în istoricul profesional al individului există perioade mari de inactivitate, constanţa pe un loc de muncă.)

Dacă ați schimbat multe locuri de muncă, spuneți-i intervievatorului numai despre cele relevante pentru postul pentru care aplicați. Dacă ați avut perioade mari de timp în care nu ați lucrat explică de ce, fără să intrați în prea multe detalii. Încearcați să vă amintiți locurile de muncă anterioare în ordine cronologică şi să insistați pe sarcinile pe care le-ați îndeplinit.

Care din calificările dvs. sunt cele care ar corespunde descrierii postului pentru care sune şi astfel: “În ce mod puteţi contribui la dezvoltarea firmei noastre?” (Se urmăreşte modul în care candidatul reuşeşte să îşi scoată în evidenţă atuurile profesionale necesare postului vizat. Angajatorul poate dori să vadă şi care sunt calităţile care corespund nevoilor firmei, nu numai postului respectiv.)

Pregătiți-vă răspunsul dinainte. Evaluaţi-vă competenţele şi abilităţile (experienţă, educaţie, calităţi, capacităţi etc.) şi evaluați nevoile firmei. Întreabați-vă care sunt aptitudinile şi competenţele necesare postului vacant. Trebuie să aveți în vedere nu numai cerinţele postului comunicate public, ci şi pe cele neexprimate. Puteți face o listă a priorităţilor şi în paralel, întocmiți o listă a competenţelor şi abilităţilor pe care le deţineți, cu exemple concrete. De exemplu, un agent de vânzări are nevoie de abilităţi de comunicare foarte bune şi de capacitatea de a negocia cu persoane dificile. Pentru a dovedi că aveți aceste calităţi puteţi da exemple de situaţii dificile în care ați avut succes. Aceste dovezi că sunteți persoana cea mai potrivită pentru post sunt argumentele dvs. cheie.

De ce să vă angajăm pe dvs. şi nu pe altcineva? (Se urmăreşte siguranţa candidatului în expunerea motivelor care ar prima în angajarea lui, interesul pentru post şi firmă.)

Înainte de a participa la un interviu de angajare, orice candidat trebuie să aflați cât mai multe despre locul vacant şi despre firmă (Ce caută? Care sunt cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească un candidat? Ce rol joacă acest loc de muncă în cadrul organizaţiei?) şi să afle cât mai multe despre sine (ce abilităţi, experienţe şi calităţi are de oferit? Cum vor contribui acestea la profitul firmei? Cum va dovedi că are abilităţile şi experienţa necesare postului?) Cel mai bun răspuns posibil la această întrebare este un exerciţiu de conformare a abilităţilor proprii la nevoile firmei. “Organizaţia are nevoie de … (abilitatea/ calificarea/ experienţa) şi eu pot să o ofer pentru că…. Organizaţia are nevoie de… şi eu am capacitatea de a…”. Ideal este să aveți exemple specifice despre cum ați contribuit la succesul firmei în care ați lucrat (“pentru că ne respectam întotdeauna termenele, am primit o mulţime de comenzi; echipa noastră era cea mai solicitată pentru service/montaj, datorită calităţii lucrărilor”) şi să arătaţi entuziasm cu privire la modul în care puteţi contribui la dezvoltarea firmei la care aplicați. Încearcați să arătaţi că puteţi rezolva problemele firmei.

Cum vă vedeţi peste 5 ani? (Angajatorul doreşte să vadă care sunt planurile pe termen mediu ale candidatului şi dacă

Puteţi să începeți cu ceea ce ați realizat până acum: ”Am lucrat la Întreprinderea Mecanică 12 ani, unde am obţinut calificarea şi categoria a 4-a ca mecanic. Apoi am lucrat la un atelier de tâmplărie de PVC şi aluminiu 2 ani, pentru că pregătirea şi experienţa

Pagina 43

obiectivele pe care acesta şi le-a fixat se suprapun cu cele ale firmei. Acest tip de întrebare urmăreşte şi nivelul de motivare în muncă al persoanei respective.)

anterioare mi-au permis să mă adaptez foarte repede. Am făcut şi cursuri în domeniu aşa că acum am o nouă calificare. Nu mă gândesc neapărat la o funcţie mai înaltă. În 5 ani sper să devin expert în meseria mea şi să mă dezvolt, să ajung într-o poziţie cu mai multe responsabilităţi şi să pot contribui la dezvoltarea firmei”.

Care sunt obiectivele dvs. pe termen scurt şi mediu? (Angajatorul urmăreşte să vadă în ce punct al carierei se află candidatul şi ce doreşte să facă în viitor. Această întrebare urmăreşte doar dacă v-ați fixat nişte obiective şi cum credeți că vor fi acestea atinse.)

Majoritatea oamenilor au 4-6 cariere diferite în cursul vieţii lor profesionale. Cel mai bine este să legați răspunsul de firma la care v-ați prezentat. Nu are nici un sens să vorbiți despre obiective care nu pot fi atinse în interiorul acestei firme. (Nu-i puteţi spune angajatorului că vreți să deveniți cel mai bun mecanic auto dacă angajatorul se ocupă de textile, chiar dacă acesta este visul dvs.).

De ce aţi plecat de la fostul loc de muncă? (Angajatorul doreşte nu numai să afle de ce ați plecat ci şi cum evaluați situaţia şi dacă sunteți sincer.)

Fii sincer şi pozitiv, chiar dacă ai fost concediat sau nu te-ai despărţit de angajator în cei mai buni termeni. Dacă ai fost concediat explică ce s-a întâmplat într-o frază sau două, nu mai mult. Adaugă ce ai învăţat din această situaţie. Dacă ţi-ai dat demisia, spune că ţi-ai dorit să foloseşti mai bine oportunităţile de a avea o altă carieră (sau o carieră de succes). Evită să spui ceva negativ despre tine, despre locul de muncă anterior sau despre abilitatea ta de a te înţelege cu ceilalţi. Niciodată nu critica fostul angajator sau foştii colegi de servici.

Nu aţi lucrat o perioada lungă de timp. Sunteţi sigur că vă puteţi adapta la locul de muncă ?

Explicați într-o frază sau două de ce nu ați lucrat (ați fost în armată; ați fost disponibilizat cu salarii compensatorii; ați avut concediu pentru creşterea copilului; a trebuit să aveți grijă de cineva din familie). Apoi accentuați ce experienţă ați dobândit în această perioadă (vorbiți despre cursurile făcute, despre locurile de muncă temporare, despre proiectele pe care le-ați întreprins, despre modul în care v-ați căutat de lucru). Angajatorilor nu le plac persoanele care nu au lucrat şi nu şi-au căutat în mod activ un loc de muncă. Gândiți-vă la un răspuns bun înainte de a vă prezenta la interviu.

Cu ce fel de persoane vă înţelegeti cel mai bine la serviciu? Daţi un exemplu de situaţie când a trebuit să lucraţi cu o persoană dificilă. De ce era această persoană dificilă? Cum v-aţi înţeles cu ea? (Se urmăreşte tipul de relaţionare interumană, preferinţa de relaţionare a candidatului cu un anumit tip de personalitate.)

Un răspuns posibil poate fi: “În cariera mea am făcut parte din multe echipe. Recent am făcut parte dîntr-o echipă de lucru care trebuia să monteze tâmplărie PVC la o clădire întreagă. Am avut câteva divergenţe cu un coleg, al cărui stil de lucru era diferit de al meu (efectua operaţiile în altă ordine), dar ştiam cât de important este să facem o lucrare de calitate şi la timp. I-am spus clar că nu sunt de acord cu stilul lui dar că îmi voi îndeplini sarcinile cât mai bine posibil şi mi-am oferit ajutorul celorlalţi membri ai echipei. Am reuşit astfel să terminăm lucrarea fără nici un alt conflict.”

Cât timp vă doriţi să staţi la noi? Aveţi de gând să emigraţi? (Se urmăreşte constanţa candidatului pe un anumit post.)

Nu-i lăsați impresia angajatorului că îşi pierde timpul cu dvs., pentru că oricum doriți să plecați imediat ce aveți o ofertă mai bună. Durează destul de mult până când un angajat atinge maximul de performanţă şi această perioadă de adaptare are nişte costuri pe care angajatorul este dispus să le acopere numai dacă ştie că se poate bizui pe dvs. pe termen lung (în primele luni, chiar dacă productivitatea dvs. nu este maximă, angajatorul va plăti echipamente de protecţie, salariul întreg, materia primă şi

Pagina 44

materialele stricate, timpul de lucru al celorlalţi membri ai echipei care vă îndrumă ş.a.m.d.). Pe de altă parte, dacă ştiți că veți ocupa postul temporar, pentru că urmează să plecați, este mai bine să-i spuneți acest lucru angajatorului de la început, deşi riscați ca acesta să nu vă mai angajeze. Încearcați să-i sugerați un motiv pentru care merită să vă angajați chiar dacă veți pleca peste 6 luni.

Descrieţi o zi normală de lucru la fostul loc de muncă. (Angajatorul urmăreşte dacă persoana intervievată îşi cunoştea sarcinile şi responsabilităţile la locul de muncă precedent.)

Dacă nu sunteți sigur că ştiți să răspundeți corect la această întrebare, aruncați o privire peste fişa postului anterior. Asta o să vă ajute să enumerați în ordinea priorităţilor sarcinile şi responsabilităţile. Dacă nu ați avut o fişă a postului caută Clasificarea Ocupaţiilor din România şi standardul ocupaţional pentru ocupaţia avută anterior, pentru a fi sigur că descrii corect activitatea curentă desfăşurată anterior. Încearcă să puneți accent pe responsabilităţi şi nu intrați în detalii inutile (nu spuneți “aproape toată ziua completam fişe de evidenţă a stocurilor”, ci “resposabilitatea mea era să ţin evidenţa stocurilor şi să cooperez îndeaproape cu contabilul şef “).

Cum aţi reuşit să faceţi faţă unor situaţii stresante şi presante la locul de muncă anterior? De exemplu, angajatorul te poate întreba: ce faceţi dacă şeful direct, şeful de departament şi directorul vă trasează sarcini în acelaşi timp? (Adevărata întrebare este, de fapt: “cum reacţionezi la presiune? ştii să-ţi stabileşti priorităţile?”)

O modalitate de a răspunde acestei întrebări este să determinați care sarcină este mai importantă. Dacă directorul vă cere să-i faceți o favoare şi să cumpărați un buchet de flori pentru cineva, iar şeful direct vă cere un raport urgent pentru că un client aşteaptă o informaţie pentru a lansa o nouă comandă, există un conflict între agenda politică (ce a cerut directorul) şi urmărirea profitului (ce a cerut şeful direct). În acest caz răspunsul ar fi că vei face eforturi imediate pentru a răspunde şefului direct şi, între timp, că ai da câteva telefoane la florării pentru a vi se trimite buchetul sau că ați apela la sursele online.

Ce părere aveţi despre orele suplimentare? Aţi fi dispus, în cazul unei necesităţi, să staţi peste program? (Angajatorul doreşte să afle cât de flexibil eşti şi dacă ai capacitate de adaptare la o situaţie dată.)

O întrebare dificilă. Răspunsul corect ar fi că da, dacă se aplică condiţiile prevăzute în Codul Muncii cu privire la orele suplimentare. Ar trebui să vi se explice mai clar ce înseamnă “caz de necesitate”. În realitate, mulţi angajatori nu aplică prevederile Codului Muncii la nivel naţional. Cel mai bine ar fi să întrebați care sunt practicile curente din firma respectivă şi să vedeți dacă sunt acceptabile sau nu din punctul dvs. de vedere. Încearcați să aflați despre câte ore suplimentare este vorba şi cum sunt plătite. Este un moment în care aveți prilejul să vedeți cât de deschis/sincer este angajatorul şi care sunt practicile din firma respectivă. Codul Muncii spune că durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare, în timp ce durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi 40 de ore pe săptămână. Tot Codul Muncii prevede că “muncă suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepţia cazului de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente efectuate cu scopul de a evita producerea unor accidente ori pentru înlăturarea consecinţelor unui accident”. În anumite domenii de activitate (unităţi cu foc continuu, construcţii, anumite profesii) durata zilnică a timpului de muncă poate fi mai mare sau mai mică de 8 ore. Muncă suplimentară trebuie compensată prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia și numai dacă compensarea în acest termen nu este posibil, în luna următoare, muncă suplimentară va fi plătită salariatului prin

Pagina 45

adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia. Sporul pentru muncă suplimentară nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază, fiind stabilit prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă.

Cum v-aţi comportat când în realizarea unei sarcini de serviciu au apărut dificultăţi pe care le credeaţi de nedepăşit? Spuneţi-ne câteva lucruri care vi se par dificil de realizat. (Angajatorul încearcă să determine cât de bine se cunoaşte candidatul pe sine, cum reacţionează în(la) situaţii (sarcini) dificile şi cât este de credibil. Urmăreşte să evalueze capacitatea acestuia de analiză şi tenacitatea individului de a duce sarcinile până la capăt.)

O modalitate bună de a răspunde este să căutaţi în activitatea anterioară exemple de situaţii dificile (ați vorbit în public la o adunare, v-ați contrazis cu managerul pe un subiect important, ați fost obligat să utilizați un soft pe care nu-l cunoaşteți, ați lucrat cu instrumente, unelte, maşini pentru prima dată…). Aceste istorii trebuie să ilustreze ce ați învăţat din acea situaţie, cum ați depăşit o problemă sau cum ați făcut faţă unei slăbiciuni proprii. “Colegul meu de la aprovizionare a intrat în concediu medical de urgenţă şi eu a trebuit să-l înlocuiesc. Pe lângă sarcinile curente trebuia să aprovizionez toate locurile de muncă cu materiale şi scule şi să ţin evidenţa consumurilor. Colegul meu avea un sistem cu care eu nu eram familiarizat şi nu era disponibil ca să mi-l explice. Mi-am dezvoltat un sistem propriu de evidenţă a materialelor, a sculelor şi a consumurilor. Când colegul s-a întors din concediu a putut transpune în sistemul lui toate înregistrările mele şi nu au fost nici un fel de probleme. Am fost obligat să iau decizii rapid şi să mă adaptez unei situaţii noi, dar am făcut faţă cu bine”.

Care este slăbiciunea dvs. cea mai mare? Care sunt punctele dvs. slabe sau defectele?

Această întrebare oferă şansa unui candidat de a se pune într-o lumină favorabilă, transformând ceea ce poate părea o slăbiciune într-o calitate. De exemplu: “nu-mi plac lucrurile făcute pe jumătate şi deseori mă gândesc la o soluţie pentru rezolvarea problemei în drum spre casă sau în timpul meu liber. Unii ar spune că iau lucrurile prea în serios dar am descoperit că ideile pe care le-am găsit pentru a soluţiona o problemă reduc efortul şi timpul pe termen lung”. O altă tactică este să vă amintiți o slăbiciune reală şi să explicați cum ați depăşit-o. Trebuie să vă concentrați asupra unei mici slăbiciuni nu asupra uneia majore sau legate de fluxul de lucru. Nu este momentul să intrați în detalii privind problemele personale. De exemplu, puteţi spune: “Am fost copleşit cu hârtii venite de la toate departamentele şi nu reuşeam să le fac faţă până când am insistat să avem un departament decongestionat de hârtii şi să ne bazăm sistemul de comunicaţii pe e-mail. Asta nu numai că mi-a uşurat muncă în mod considerabil dar mi-a crescut rata de rezolvare a problemelor şi a îmbunătăţit comunicarea cu celelalte departamente”.

Cum aţi gestiona un conflict la locul de muncă? (Se urmăreşte capacitatea de abordare a unei situaţii conflictuale şi modalităţile de rezolvare a acesteia. Angajatorul vrea să prospecteze capacitatea candidatului de a rezolva probleme şi nu de a crea unele noi.) Angajatorul v-ar putea apoi întreba despre un conflict pe care l-aţi rezolvat la locul de muncă.

Există mai multe surse potenţiale de conflict la locul de muncă. Conflicte cu: colegii, conducerea, regulamentele şi procedurile, clienţii, solicitările locului de muncă versus viaţa personală şi de familie. Cel mai bine este să priviți lucrurile din perspectiva angajatorului. “Ştiu că lucrurile nu merg foarte bine tot timpul. Când apare un conflict, de obicei încerc să determin sursa problemei şi să văd dacă aceasta poate fi eliminată. Aceasta poate să solicite implicarea colegilor de echipă, cu care discut şi cu care încerc să găsesc posibilele soluţii de rezolvare. Apoi aş încerca să aleg soluţia cea mai bună şi să o pun în aplicare”. Ca să daţi un răspuns satisfăcător ar trebui să vă gândiţi dinainte la o întâmplare sau la un exemplu concret în care intervenţia dvs. a condus la rezolvarea unei situaţii conflictuale.

Pagina 46

Cum procedaţi pentru a spori încrederea unui client în produsele firmei? (Se urmăreşte puterea de convingere a candidatului, predispoziţiile personale. Aceasta este o întrebare cheie în cazul în care doriţi să vă angajaţi la o firmă în care există un contact direct între angajaţi şi clienţi (vânzător, agent de vânzări, service, montaj la sediul clientului,chelner etc.).)

Răspunsul trebuie să facă trimitere la cele 4 elemente ale unei relaţii bune cu clienţii: Preocupare pentru satisfacţia completă a clientului, în tot ceea ce priveşte interacţiunea cu acesta. Aceasta nu înseamnă numai să faci ceea ce trebuie ci şi să faceți lucrurile inteligent: în cele din urmă, satisfacţia clienţilor şi dezvoltarea firmei au un impact definitoriu asupra securităţii locului dvs. de muncă. Consideraţie. În mediul de afaceri de astăzi, clienţii aşteaptă să fie trataţi cu consideraţie şi amabilitate. Chiar dacă sunteți obosit sau stresat, trebuie să vă comportaţi ca şi cum ați fi plin de energie şi bine-dispus. Clienţii vă vor aprecia efortul. Conştiinciozitate. Faceți întotdeauna ce ați promis şi la timp. Acest lucru este esenţial pentru a câştiga încrederea clientului iar încrederea este cheia pentru câştigarea altor clienţi şi păstrarea celor vechi. Cooperare. Dacă unul dintre colegi are nevoie de ajutor pentru a oferi un serviciu bun, ajutați-l, chiar dacă el va culege toate roadele. Nu contează cine primeşte aprecierile; ceea ce contează este satisfacerea completă a nevoilor clientului.

Ce înseamnă pentru dvs. “servicii client”? (Această întrebare stă la baza tuturor întrebărilor legate de relaţia cu clienţii. Angajatorul încearcă să evalueze cum gândeşte candidatul despre relaţia cu clienţii şi serviciile oferite acestora şi despre atitudinea candidatului faţă de acest aspect.)

Cel mai bun răspuns ar trebui să arate că intervievatul se poate pune în situaţia clientului (“clientul aşteaptă de la un vânzător….”). Un alt exemplu ar fi următorul: serviciul clienţi are în vedere cel puţin două aspecte: respectul şi rezolvarea problemei.

Ce ştiţi despre firma noastră? (Se urmăreşte interesul şi gradul de motivare al candidatului pentru firma şi postul respectiv. Angajatorul va dori să audă de la dvs. că firma are un bun renume, că ştiți cu ce se ocupă - domeniul, produsele, serviciile, piaţa de desfacere, concurenţa, clienţii mari, aria geografică în care acţionează firma - într-un cuvânt că ai interes să vă alăturați echipei de angajaţi şi intenţionați să rămâneți.)

În România puteți întâmpina greutăţi în aflarea unor detalii despre firmă, dacă aceasta nu are o pagină de Internet. Nu există practica publicării raportului anual aşa că este greu să afli detalii. Dacă firma este locală şi de dimensiuni mici, nici ziarele de specialitate nu vor publica articole despre ea. Deci, dacă postul pentru care aplici este într-o firmă mică, încearcă să afli tot ce puteți întrebând prietenii şi chiar angajaţii. Dacă firma este una de mari dimensiuni sau recunoscută la nivel naţional/ internaţional, atunci ai şanse să găseşti în Internet multe detalii. Trebuie să demonstrezi angajatorului că ştii multe despre firmă şi că ai motive serioase să vrei să lucrezi pentru ei.

Ce ne puteţi spune ca o concluzie despre dvs.? (Angajatorul urmăreşte capacitatea candidatului de a desprinde o concluzie raţională despre propria persoană.)

Un avantaj favorabil dvs. ar putea fi să puteţi oferi soluţii la o problemă pe care ați identificat-o la firma respectivă (Exemplu: “Am observat că pe lista clienţilor principali nu apar şcolile, iar eu ştiu din surse sigure că două şcoli din oraş urmează să-şi schimbe mobilierul în acest an; contribuţia mea ar putea fi realizarea unei oferte şi negocierea ei cu conducerea celor două şcoli”.)

Care sunt pretenţiile dvs. salariale? Care este salariul dvs.

Salariul şi beneficiile se negociază în funcţie de valoarea personală, dar trebuie să aveți în minte nivelul oferit în industria respectivă sau

Pagina 47

actual? pe plan local. Trebuie să fiți realist. Angajatorii îşi fac temele şi fac oferte comparabile cu cele de pe piaţă. Înainte de interviu fă o cercetare de piaţă pentru a determina nivelul salariului pentru poziţia pentru care candidați. Faceți comparaţii între sumele şi avantajele oferite de diferite companii. Verifică şi pagina de web http://bestjobs.neogen.ro/salariu, care vă poate ajuta să vă calculați şi să vă negociați salariul ideal. În general, în orice proces de negociere, cel care rosteşte primul o cifră se află în dezavantaj. Experţii vă sfătuiesc să nu vă dezvăluiți pretenţiile salariale până când nu aflați grila salarială corespunzătoare poziţiei de genul acesta: „Vreau un salariu comparabil cu cel de pe piaţă, având în vedere abilităţile şi performanţele mele. Care este grila de salarii corespunzătoare acestui loc de muncă?” Angajatorul va trebui să vă răspundă. Dar nu tratați răspunsul său ca pe o ofertă, pentru că nu este. Dacă nivelul este mai mare decât vă aşteptați, atunci puteţi spune: „Este un nivel rezonabil, cu care pot fi de acord.” Dacă este mai mic decât vă aşteptați, puteţi spune: “Este mai mic decât mă aşteptam, dar cred că pot face o treabă bună şi putem rediscuta acest aspect ulterior.” Apoi puteţi pune o întrebare, pentru ca discuţia să se poarte în jurul altui subiect. Unii angajatori sunt tentaţi să negocieze pornind de la salariul pe care l-ați avut în poziţia anterioară, deşi nu este relevant pentru noul tău loc de muncă. Dacă sunteți întrebat despre salariul dvs. actual, puteţi răspunde astfel: „Înainte de a vă răspunde la această întrebare aş vrea să ştiu care este salariul pentru poziţia pe care ar urma să o ocup în această firmă.” Dacă angajatorul spune că el a întrebat primul, puteţi răspunde astfel: „Ultimul meu salariu a fost de xx lei şi conform cercetărilor mele, pentru poziţia din firma dvs. salariul meu ar trebui să fie xxx lei. Cum vi se pare această cifră?” Încearcați să forţați angajatorul să spună o cifră. Nu-i arătați cărţile din mânecă fără să i le vedeți şi dvs. pe ale lui. Amândoi aveţi nevoie de o cifră. De fapt aceasta nu este o ofertă, ci mai mult o evaluare din partea ambelor părţi dacă are rost să continuaţi discuţiile sau nu. Continuați să arăţi entuziasm pentru companie, pentru slujbă, pentru oamenii cu care veți lucra. Continuați să văi puneți în evidenţă calităţile, valoarea şi punctele tari, ca să îi determinați să vă dorească pentru că din momentul în care vă vor, preţul dvs. creşte. Trebuie să reflectați bine asupra ofertei finale, dacă vi se cere un răspuns pe loc, ca să nu fiți în poziţia să regretaţi mai târziu. Nu pierdeți din vedere celelalte avantaje (posibilitatea de a avansa în carieră, înscrierea întregului salariu în cartea de muncă, tichete de masă, posibilitatea de a contracta credite sau de a achiziţiona anumite bunuri cu discount, bonusuri la salariu, şansa de a dobândi cunoştinţe şi abilităţi noi, atmosfera din cadrul firmei, decontul transportului, benzină, telefon mobil, ore de lucru flexibile, instruire, servicii de curăţătorie etc.)

Pagina 48

Întrebări abuzive, pe care angajatorul NU are voie să vi le pună la interviu

Indiferent de răspunsurile dvs., trebuie să ştiți că există întrebări "tabu", considerate discriminatorii și chiar abuzive.

Vârsta, locul naşterii, rasa, cetăţenia, religia sau orientarea sexualș, iată numai cateva dintre temele care, odată abordate în cadrul unui interviu, sunt considerate un "atac" direct la drepturile tale.

Iată cateva exemple de "curiozități" pe care angajatorul le poate avea în ceea ce te priveste și pe care tu nu eşti obligat să i le satisfaceți:

− Câți ani aveți? − Sunteți cetățean român? − Consumați băuturi alcoolice? − Fumați? − Ce religie aveți? − Sunteți căsătorit/ă? − Sunteți divorţat/ă? − Aveți prieten/ă? − Sunteți însărcinată?

− Aveți copii? Câți? − Plănuiți să aveți copii? − Sunteți membru al vreunui partid? − Aveți vreo problemă de sănătate? − Aveți vreo dizabilitate? − Ați suferit condamnări? − Cu ce se ocupă părinţii tai? − Ce greutate aveți?

În general, întrebările discriminatorii referitoare la sex, religie, rasă, naţionalitate, interes politic, vârsta, situaţia familială, sănătate sunt interzise în cadrul unui interviu.

Totuși, răspunsurile la unele dintre întrebările de mai sus nu sunt un secret pentru angajator. La o mica analiza, răspunsurile pot fi foarte uşor găsite în CV, pentru că in general un CV conţine datele personale, ca de exemplu starea civilă, naţionalitatea, vârsta.

Aşadar, este important să știți când anume un angajator vă încalcă drepturile, dar pe de altă parte vă puteți trezi într-o discuţie liberă, când dvs. înșivă oferi toate informaţiile, ceea ce nu este neapărat rău sau în defavoarea dvs., întrucât intenţiile celui cu care susţii interviul pot fi sincere.

Interviul de angajare: Cât minţi și cât adevăr spui? Realitatea este dura. Când în fața unui potenţial angajator stau, de pildă, două femei cu

aceleaşi calificări și rezultate excepţionale, însă una dintre ele este deja mamă, balanţa se înclină, de obicei, în favoarea celei care poate să pună munca înainte de toate. În astfel de cazuri, ce faci: spui la interviu că ai copii? Un alt exemplu: vă exagerați meritele personale pentru a obţine un job ale cărui atribuţii vă depăşesc. Este mai bine să spuneți adevărul de la bun început sau mai mult contează că ați obţinut slujba?

Atâtea și atâtea povești demonstrează că unele aspecte ale vieţii personale pot face diferenţa între doi candidaţi cu merite egale.

Cu toate acestea, spun specialiştii în resurse umane, oricât de riscant ar fi, trebuie să fii cât se poate de deschis la interviu și sa încerci să întorci situaţia în avantajul tau. Spre exemplu, dacă ai un copil și ai mai muncit, arată cât de bine "ai împăcat și capra, și varza". În plus, minciuna are picioare scurte, iar când adevărul va ieşi la lumina, angajatorul vă va pune la îndoială integritatea.

Acest lucru este general valabil. Arătați ca sunteți pregătit(ă), că sunteți o persoană de încredere, că vă dați interesul si, cel mai important, nu mințiți! Onestitatea este un lucru obligatoriu la interviu. În caz contrar, s-ar putea să descoperiți chiar că nu sunteți potrivit pentru slujba respectivă și, dacă sunteți constant în urma celorlalţi colegi, acest aspect se manifestă sub formă de stres. Aşadar, nu este o ruşine sa vorbiți și despre greşeli.

Pagina 49

Ce să evitați să spuneți la un interviu de angajare

Dacă poate fi dificil să vă pregătiți pentru un interviu de angajare, să distrugeți tot ceea ce v-ați chinuit să construiți nu este la fel de greu de realizat. Prin urmare, este esenţial, pe lângă o ţinută adecvata și punctualitate, să evitați să dați răspunsuri standard sau să comiteți gafe în timpul interviului. Ce ar trebui să nu spuneți la un interviu de angajare, descoperiți în cele ce urmează!

1. Lucruri irelevante. La inceputul interviului, cel mai probabil veți fi rugat să spuneți câteva cuvinte despre dvs. înșivă. Cea mai mare greşeală pe care o puteți comite în acest moment este să începeți să îi povestiți intervievatorului unde v-ați născut, ce experienţe ați avut în şcoala, despre relaţia dvs. proastă cu părinţii, etc.

În acest caz, puteți să vă luați de pe acum "adio" de la interviul de angajare respectiv! Ce puteți face pentru a nu da greş? Chiar dacă nu puteți ştii cu exactitate ce vrea să audă intervievatorul, cel mai probabil este interesat să afle câte ceva despre experienţa dvs. profesională. Pentru și mai multa siguranţa, nu ezitați să întrebați de unde și-ar dori să începeți. Vrea să obțină informaţii despre întreaga dvs. experienţa profesională sau doar despre cea mai recentă?

2. Cuvinte urâte despre fostul job. Indiferent cum stau lucrurile la jobul pe care l-ați părăsit recent, nu este deloc o idee bună să spuneți cuvinte urâte despre acesta, cu atât mai puțin despre fostul șef. În cazul în care nu puteți evita discutarea acestei probleme, asigurați-vă că nu vă plângeți, ci că oferiți o atitudine profesionistă, demonstrând că ați încercat să găsiți soluții.

3. Cuvinte mari. În momentul în care eşti întrebat care sunt cele mai mari calități ale dvs., dar și cele mai mari defecte, nu folosiți în niciun caz cuvinte mari! Evitați să afirmați cum că dvs. ați fi angajatul perfect, fără niciun defect, pentru că nu veți lăsa o impresie prea plăcută. În schimb, mărturiseşte-ți punctele slabe, menţionând și felul în care te străduieşti să le vii de hac. Cât despre punctele dvs. forte, nu expune o listă interminabilă de calități care mai de care mai bombastice. Ideal ar fi să menţionați acea calitate care vă face diferit de toți ceilalţi candidaţi la jobul respectiv.

6. Analiza SWOT în planificarea carierei

6.1. Planificarea carierei

Planificarea carierei e la modă. Deşi e la îndemâna oricui, de obicei o fac doar persoanele organizate, care dispun de ceva timp şi vor să facă treburile ca la carte. Analiza SWOT este un instrument de planificare strategică dar el poate fi folosit la fel de bine şi în planificarea carierei. Analiza SWOT1 se concentrează asupra mediului intern şi extern, examinând propriile puncte tari, propriile puncte slabe precum şi ameninţările şi oportunităţile aflate în mediul extern.

1 Din engleza: S = strengths (puncte tari), W = weaknesses (puncte slabe), O = opportunities (oportunităţi), T = threats (ameninţări)

S

W O

T

Pagina 50

A. Analiza interna - Puncte tari (Strengths) - Puncte slabe (Weaknesses) B. Analiza externa - Oportunitati (Opportunities) - Riscuri (Threats) Pentru a vă construi propria analiză SWOT cu scopul de a vă dezvolta cariera, trebuie să vă

examinați cu obiectivitate şi, eventual, în compania unor persoane de încredere situaţia curentă. Care sunt punctele tale dvs. şi cele slabe? Cum puteți să vă fructificați punctele tari şi să depăşiți slăbiciunile? Care sunt ocaziile de folosit şi obstacolele din domeniul în care vreți să vă dezvoltaţi o carieră?

Mai simplu spus, cadrul pentru o analiza SWOT arată astfel:

MEDIUL INTERN Punctele tale tari Punctele tale slabe

MEDIUL EXTERN Oportunităţile în carieră Ameninţările în carieră

Explorați-vă percepţia proprie referitoare la punctele tale tari dar puneți-vă şi în poziţia angajatorului când reflectați la aceste atuuri. Evitați falsa modestie, fii cât se poate de cinstit şi de realist în ceea ce vă priveşte. Începe prin a face o simplă listă de cuvinte care te descriu, fie că sunt de bine sau de rău.

Când îţi evaluezi slăbiciunile, gândeşte-te care sunt domeniile pe care angajatorii le consideră importante şi pe care ar trebui să le îmbunătăţeşti. Din această analiză o să rezulte o hartă care vă arată cum să vă fructificați punctele tari şi cum să minimalizați sau chiar să eliminați slăbiciunile. Apoi ar trebui să utilizați această hartă pentru a profita de oportunităţi şi pentru a evita sau diminua ameninţările.

Punctele tari Definiţi-vă propria percepţie asupra acestora. Totodată, puneţi-vă în postura unui potenţial

angajator și apreciaţi-vă, cât mai obiectiv posibil. Evitaţi falsa modestie, dar fiţi sincer și realist în ceea ce vă priveste. Nu v-ar ajuta cu nimic să vă mințiți. S-ar putea să aveţi surprize. Neplăcute, de regulă.

Începeţi prin a construi o listă de cuvinte ce vă caracterizează - acestea vă vor conduce la multe din caracteristicile ce constituie părți tari. Una din cele mai solide părți este reprezentată de ceea ce vă place să faceţi, ca experienţă de muncă. A vă urmări dorinţele poate fi o componentă majoră a carierelor dvs., îmbinând câştigarea existenței cu plăcerea lucrului. Unele persoane au clar, încă de la începutul carierei, locul în care vor să ajungă și domeniul ales. Pentru altele, adunarea cu răbdare a cunoştinţelor, abilitaţilor și experienţelor utile, orientate spre un scop precis, are izvorul într-un proces elaborat, conştient și responsabil.

Deci: • Care sunt atuurile dvs.? • Ce ştiți să faceți bine? • De ce ați decis să vă alegeți cariera actuală? • Care au fost factorii care v-au influenţat şi motivele pentru care ați luat această decizie?

Pagina 51

• Aceşti factori constituie în continuare punctele dvs. tari? • Ce nevoi puteți să satisfaceți în cadrul organizaţiei tale? • Care sunt cele mai importante realizări ale dvs.? • Căror factori atribui succesul dvs.? • Cum vă măsurați succesul? • Ce cunoştinţe noi sau expertiză puteți aduce firmei în care vreiți să vă angajați? • Care este cel mai important avantaj al dvs.? Părțile slabe

Începeţi prin a fi sinceri cu voi. Este, poate, prima și cea mai importanta lecţie ce trebuie învățată atunci când vorbim despre dezvoltarea personală, responsabilizare, planificarea carierei. În aprecierea acestor părți slabe, gândiţi-vă ce ar considera un potenţial angajator că ar trebui îmbunătățit în ceea ce vă privește.

Fiinţe umane, subiective prin natură, ne este tuturor relativ dificil să ne identificam părțile slabe. Ne place să câștigăm, ne visăm cu toţii campioni, drept pentru care o incursiune în "forţa negativă" din noi ne provoacă cel puțin anumite reţineri.

Însă, acest demers este crucial, întrucât ne ajută să identificam zonele în care sunt necesare ameliorări. Dacă identificaţi o abilitate despre care ştiţi că este importantă pentru domeniul ales, dar pe care n-o aveţi sau este la un nivel scăzut, este deja un pas înainte. Ştiţi unde sunteţi și ce aveţi de făcut. În acest sens, evaluări ale performanțlor anterioare, chiar și aprecieri formale sau informale din cercul personal sau profesional sunt surse notabile de feed-back.

Deci: • Ce poate fi îmbunătăţit? • Ce faceți mai puţin bine? • Ce ar trebui să evitaţi? • Care sunt slăbiciunile dvs. din punct de vedere profesional? • Cum vă afectează acestea performanţa? (Aceasta poate include punctele slabe în domeniul

tehnic, lipsa abilităţilor de lider, probleme de relaţionare etc.)

• Gândiți-vă la cea mai neplăcută experienţă din cariera dvs. şi găseşte câteva aspecte din viaţa dvs. profesională sau personală care ar putea fi cauza acesteia.

Oportunități Cuvântul de ordine aici este informaţia. Este necesar să aveţi tot timpul canalele de

comunicare deschise, să selectaţi și să utilizaţi informaţiile pe care le primiţi. De la statistici la ştiri de ultima oră, de la zvonuri la informaţii verificate, mediul în care trăim este extrem de comunicant.

Aveţi grijă ce mesaje transmiteţi în acest mediu. O imaginea unui om de succes, profesionist, deopotrivă responsabil și sociabil, prietenos, vă ajută tot timpul.

Deci: • Care este situaţia pe piaţă în aria dvs. de expertiză? • Faci tot ce este posibil pentru a fi cât mai “vizibil” în domeniul dvs.? • Ce instruire şi studii puteți urma pentru a creşte şansele dvs. pe piaţă? • Cât de repede puteți avansa în cariera aleasă?

Pagina 52

• Oportunităţi interesante pot apărea din: schimbări tehnologice şi pe piaţă, schimbări ale reglementărilor şi ale politicilor de muncă guvernamentale în domeniul dvs. de activitate, schimbări ale modelelor sociale, ale structurii populaţiei, ale stilului de viaţă etc.

Ameninţări

Am învățat ceva despre lumea în care trăim: ca este cumplit de mică. Traiectoriile personale se intersectează, prieteniile/alianţele se fac și desfac, binele se poate întoarce sau nu. Dar este necesar ca întotdeauna să fiţi "în piață" și cu reţeaua la îndemână. Pentru a parafraze un cunoscut slogan, "cunoscătorii ştiu de ce".

Deci: • Ce obstacole întâmpinați? • S-au schimbat cerinţele în domeniul în care vrei să vă dezvoltaţi cariera? • Vă ameninţă schimbările tehnologice cariera pe care v-o doriți? • Care sunt tendinţele în domeniul dvs. de expertiză? • Domeniul către care aspirați începe să scadă faţă de alte domenii mai noi? • Domeniul de expertiză în care vreți să intrați este subiectul unor politici interne care pot conduce la conflict? • Economia poate afecta în mod negativ domeniul dvs. de activitate? • Viitoarea companie pentru care vreți să lucrezați vă va permite accesul la noi provocări,

pentru a fi bine pregătit şi uşor de plasat, în cazul unei concedieri bruşte? Un model de analiza SWOT pentru individ este prezentat în tabelul următor:

MED

IUL

IN

TERN

Punctele tale tari Aspecte pozitive interioare care pot fi controlate si pe care le puteţi folosi în planificarea carierei: Experienţa profesionala Educaţia, cumulând-o pe cea academica cu cea dobândita "on-the-job" si prin programe de training Cunoştinţe solide în domeniul în care activăți Aşa-numitele abilitaţi transferabile (comunicare, lucru în echipa, leadership, etc.) Caracteristici personale (etica profesionala, auto-disciplina, rezistenta la stres, lucru în condiţii de presiune, creativitate, optimism, energie) Contactele personale/reţeaua de prieteni-cunoştinţe Implicarea sau interacţiunea cu diverse grupuri sau asociaţii profesionale

Punctele tale slabe Aspecte negative interioare, controlate, pe care aveţi intenţia de a le îmbunătățati: Lipsa experienţei profesionale Lipsa educaţiei academice, orientata greşit în momentul alegerii (s-o numim "facultatea degeaba") sau lipsa educaţiei specifice domeniului de activitate Lipsa obiectivelor personale, a autocunoaşterii Abilitaţi personale scăzute (leadership, interrelationare, comunicare, lucru în echipa) Abilități scăzute de "vânare" de posturi sau locuri de muncă Caracteristici personale negative (nivel scăzut al eticii profesionale, lipsa disciplinei, a motivaţiei).

Pagina 53

MED

IUL

EXT

ERN

Oportunităţile în carieră

Condiţii externe pozitive, incontrolabile, dar pe care le puteţi folosi în propriul avantaj: Tendinţe pozitive în domeniu, ce vor duce la crearea de noi locuri de muncă sau posturi (creştere la nivel local/regional/naţional, globalizare, progres tehnologic) Oportunități ce pot fi create prin creşterea nivelului educaţiei Domeniul în care lucraţi are o dinamica ce necesita în mod special abilități si cunoştinţe similare cu ale dvs. Schimbări geo-politice, polarizări economice Extinderea/creşterea calitativa a reţelei interpersonale din care faceţi parte

Ameninţările în carieră Condiţii externe pozitive, incontrolabile, dar al căror efect îl puteți prevedea/evita: Tendinţe negative în domeniu, ce vor duce la diminuarea locurilor de muncă Concurenta absolvenţilor/colegilor de facultate Concurenţi cu experienţa, abilități și cunoştinţe superioare Concurenţi cu abilitaţi de prezentare la interviuri superioare Concurenţi cu CV-uri mai ample si impresionante Obstacole întâlnite de-a lungul carierei (lipsa oportunităţilor, a educaţiei potrivite, chiar a şansei) Posibilități reduse de avansare în domeniu, concurenta fiind acerba Posibilități reduse de dezvoltare în domeniu, astfel încât scade "atractivitatea" din partea pietei si scade de asemenea gradul de solicitare pentru recrutări Aveţi cunoştinţe si abilități ce nu mai sunt necesare pietei Companiile nu intenţionează creşterea numărului de angajaţi

Continuați să investiți în formarea dvs. Deși ați absolvit cu succes o facultate sau și un masterat, veți constata curând că nu toate

cunoştinţele și aptitudinile acumulate în anii de studiu se pliază pe realitatea pieței forţei de muncă. Dacă nu ați reuşit sa vă angajați în cateva luni după absolvire, folosiți aceasta perioadă pentru a vă adapta competentele hard dobândite în timpul facultăţii și masteratului la cerinţele angajatorilor. De asemenea, lucrați la competentele soft deoarece dezvoltarea acestora este prea puțin, dacă nu chiar deloc, încurajată de mediul academic.

O idee bună este să vă folosiți timpul liber pentru a urma cursuri și training-uri în domeniul pe care l-ați ales, pentru a vă îmbunătăți cunoştinţele de limbi străine și pentru a obţine certificările apreciate de angajatori în domeniu.

Fiți flexibili cu ceea ce oferă piața Foarte puțini absolvenţi se angajează de la început pe poziţia visată. Este nerealist să credeți

că jobul ideal este pregătit pentru dvs. și vă aşteaptă să vă terminați studiile. Pe de altă parte, este neproductiv să renunțați la obţinerea lui. Cel mai bine pentru reuşita dvs. este să conștientizați că găsirea jobului ideal este un drum, uneori mai lung, alterori mai scurt, dar întotdeauna plin de provocări și compromisuri.

De aceea, până la găsirea jobului ideal, faceți un compromis strategic și reorientați-vă profesional, lărgindu-vă opţiunile. Fiți flexibil cu ceea ce vă oferă piața, aplicați și la joburi în domenii conexe celui în care doriți de fapt să vă angajați. După o perioada, veți avea ocazia de a face trecerea către domeniul vizat.

Ca proaspăt absolvent care se afla în căutarea unui job, cel mai important este să conștientizați că, indiferent de situaţia de pe piața forţei de muncă, reuşita în cariera depinde mai ales de dvs., de strategiile pe care le aplicați, de atitudinea pe care o aveți.

Pagina 54

Locul dvs. pe piata forţei de muncă este cel pe care vă plasați singur, prin eforturile depuse pentru a fi un candidat eligibil și prin perseverență în căutarea jobului pentru care v-ați pregătit.

6.2. Construirea planurilor de acțiune pentru atingerea obiectivelor în carieră

Termenul de carieră este asociat cu ideea de mişcare ascendentă sau de avansare a unei persoane într-un domeniu de activitate dorit, cu scopul de a obţine mai mulţi bani , mai multă responsabilitate sau de a dobândi mai mult prestigiu și mai multa putere.

Cariera este influenţată de un spectru larg de factori: nevoi personale, context social și economic, interese, alte preocupări ale vieţii adulte etc. Stadiile vârstelor constituie un element generator pentru descrierea etapelor carierei.

Explorarea (15-22 ani): identificarea intereselor și alegerea carierei; obținerea educației care să permită exercitarea acesteia.

Cariera timpurie (încercarea) (22-30 ani): obținerea primului post și adaptarea la cerințele acestuia și ale superiorilor.

Cariera timpurie (stabilizarea) (30-38 ani): transferări și promovări; alegerea nivelului implicării; adâncirea perspectivei asupra ocupației și organizației.

Cariera medie (dezvoltarea) (38-45 ani): stabilirea identității profesionale; alegerea între căile de carieră diferite – tehnic versus managerial etc.

Cariera medie (menținerea) (45-55 ani): oferirea de contribuții independente organizației; atragerea mai multor responsabilități.

Cariera târzie (platoul) (55-62 ani); dezvoltarea subordonaților; contribuții active la direcția de dezvoltare a organizației; confruntări cu amenințarea poziției de către cei tineri, mai agresivi.

Cariera târzie (declinul) (62-77 ani): planificarea retragerii (pensionării); confruntarea cu reducerea responsabilităților și diminuarea puterii; dezvoltarea unui succesor.

În special, în primele stadii ale carierei, în agitația de dinainte de absolvire este foarte tentant de acceptat prima ofertă de loc de muncă fără a avea în vedere implicaţiile pe termen lung. Dar un accept fără o atentă analiză poate avea ca efect blocajul într-o carieră nepotrivită. De aceea, este esenţială crearea unui astfel de plan, cât mai timpuriu.

Conţinutul planului de carieră. Etape de elaborare.

Un inteligent plan de carieră urmărește stabilirea: unei ţinte, a unui scop, a unei destinaţii. Prin analiza etapelor dezvoltate in cadrul planului de carieră, vom începe incursiunea noastră în a vizualiza clar și a stabili ţinta, scopul, destinaţia vieţii profesionale. În elaborarea planului de cariera se urmăreşte parcurgerea succesivă a etapelor de autocunoaştere, analiza Swot, principii directoare, deprinderi spre eficiență, misiune personală, fixare a obiectivelor ca stabilirea unor planuri de acţiune strategice, roluri, status-uri etc. și transpunerea lor în practică, în domeniile urmărite.

a. Autocunoaşterea

Freud consideră că a te autocunoaşte, a fi complet onest cu tine însuți constituie un efort uman deosebit deoarece aceasta onestitate cu sine reclamă căutarea, descoperirea și

Pagina 55

acceptarea de informaţie despre sine și dorinţa de autoperfecţionare. Aprecierea corectă a capacităților individuale permite un pronostic, favorabil sau nu, referitor la reuşita profesională și la succesul iniţiativelor profesionale.

Specialiştii recomandă că evaluarea obiectivă a abilităţilor și aptitudinilor să se realizeze "mai ales" sau "și cu" ajutorul testelor psihologice.

Autocunoaşterea si aşteptările se dezvoltă odată cu vârsta și cu experientele prin care trece individual uman. Aşteptările pe care tinerii le au față de primul loc de muncă variază în funcţie de motivaţiile profesionale ale acestora, care devin în prezent din ce in ce mai concentrate în jurul nevoii de statut și de securitate financiară.

Înainte de a începe redactarea planului de carieră, trebuie să ştim cine suntem și unde vrem să ajungem. Trebuie să analizăm experienţa noastră profesională, studiile, inteligența emoţională, inteligența generală sau specifică, aptitudinile pe care le-am dezvoltat, cunoştinţele tehnice și caracteristicile personale. Trebuie să ne gândim la personalitatea noastră: Suntem o fire introvertită sau extravertită?; Ne place rutina sau schimbarea?; Vrem să lucrăm la birou sau pe teren?; Preferăm să muncim singuri sau în echipă?.

b. Analiza SWOT

Un instrument des utilizat în procesele de planificare strategică poate fi folosit și în planificarea carierei. Analiza SWOT( Strengths - Weaknesses -Opportunities - Threats) se axează pe realitatea internă și externă, examinând părțile tari și slabe în cadrul mediului intern, precum și oportunitățile și temerile legate de mediul extern și a fost pe larg prezentată în capitolele anterioare.

c. Principiile directoare Se recomandă construirea unui plan de carieră care să pornească de la serie de principii

directoare care vor fundamenta criterii, standarde, indicatori și proceduri specifice. d. Deprinderi spre eficiență Eficiența profesională a fiecăruia din noi se sprijină atât pe competențe profesionale cât si pe

aptitudinile fiecăruia de a comunica eficient cu ceilalţi. Eficiența activităţii desfăşurate se apreciază în funcţie de indicatorii specifici fiecărui domeniu sau post ocupat ori vizat.

e. Misiunea personala Misiunea reprezintă tocmai rolul și scopul final al unui individ sau al organizaţiei în raport cu

sistemul din care face parte. Misiunea este în strânsă relaţie cu identitatea individului, respectiv identitatea organizaţională. Pentru definirea misiunii personale este foarte importantă raportarea la sistemul sau sistemele de apartenenţă. Acelaşi lucru este valabil și pentru o organizaţie.

Dacă o organizaţie se va raporta la mediul de afaceri, acționari, salariaţi, opinie publică etc., misiunea personală se va putea raporta la familie, organizaţie, grupurile sociale, chiar la societate în general. Misiunea profesională personală reprezintă viziunea asupra a ceea ce individul uman va face, personal.

Se recomandă ca o declaraţie de misiune: să reflecte valorile și credinţele de bază;

să exprime competența și abilitatea de bază (ce anume, ca abilitate personala, face individul uman o persoană unică); să identifice clienţii - acei oameni pe care îi va servi;

Pagina 56

să definească serviciul de bază (ce anume este oferit și promovat) care poate fi - în acest caz - propria imagine (personal brand) cu tot ce ține de aceasta.

f. Fixarea obiectelor.

Obiectivele, telurile pe care trebuie să le realizeze de-a lungul unei perioade de timp o persoană (în cazul nostru – în căutarea unui loc de muncă), pot fi exprimate sub forma de:

- obiective sau ţinte de plan - rezultate cuantificabile care urmează a fi realizate și, care pot fi măsurate în termeni cum ar fi: valoarea aptitudinilor și abilităților, volumul vânzărilor, nivelurile de prestaţie a serviciului, reducerea costurilor, reducerea procentului de rebuturi etc., în funcţie de entitatea care își propune aceste țeluri;

- sarcini/lucrări/proiecte - de finalizat până la un termen dinainte fixat, pentru a se realiza și analiza rezultatele definite. În ceea ce privește problematica obiectivelor personale, acestea pot lua forma obiectivelor de dezvoltare sau învățare. Ele se referă la ceea ce ar trebui să facă o persoană pentru a-și perfecţiona bagajul de cunoştinţe și aptitudini, pentru a-și spori potenţialul și a-și îmbunătăți performanța în domeniile specificate.

La stabilirea obiectivului/-velor trebuie avute în vedere următoarele: - valorile personale: principiile sau aspectele personale importante; - scopul personal principal: acel lucru care ne împlineşte în momentul realizării lui; - pasiunea pentru un anumit domeniu; - interesul sau nevoia de pe piața pentru profesia sau activitatea aleasă; - codificarea genetică: talentele ce atrag în urma dezvoltării lor, recunoaşterea de a fi făcut

pentru aşa ceva; Rolul obiectivelor este acela de a produce o schimbare. Ele trebuie să acopere toate

aspectele importante ale muncii (domeniile principale de rezultat) și să nu se concentreze doar pe un singur domeniu, în detrimentul celorlalte. Pe baza obiectivelor formulate se poate elabora planul de acţiuni. Acesta este un plan detaliat, pe termen scurt si mediu, care descrie acţiunile și paşii necesari aplicării strategiei și atingerii obiectivelor.

Multe studii arată ca în medie, fiecare om schimbă în decursul vieţii câteva job-uri sau uneori, chiar câteva domenii de activitate. Schimbarea este catalizatorul evoluţiei și dezvoltării proprii.

Acestea se datorează și faptului că majoritatea oamenilor nu petrec timp la început pentru a-și crea un plan de carieră și chiar dacă se lucrează în domeniul pregătit, e important de ştiut nivelul la care doreşte să se lucreze. Dar, dacă se proiectează cariera din timp, s-ar putea evita apariţia insatisfacţiei și a unor ani pierduţi.

Momentul alegerii job-ului, pentru dezvoltarea carierei, în opinia specialiştilor, poate fi asociat cu dobândirea identității profesionale, odată cu realizarea integrării și adaptării iniţiale la profesie. Un recent studiu realizat de ejobs evidenţiază faptul că, la nivelul României, jumătate din numărul celor deja încadraţi într-un loc de muncă, nu dețin sau, mai bine spus, nu fac uz de un plan de carieră.

Peste jumătate dintre angajaţi din România (54%), spun că firma la care lucrează nu le oferă nici un plan de cariera, doar un sfert dintre ei ştiind care sunt perspectivele de promovare pentru următorii ani.

Planul de carieră arată angajatului care este poziţia lui actuală și care poate fi viitorul traseu. Un asemenea plan acţionează ca o motivaţie suplimentară, pe lângă pachetul salarial. Din păcate, in România, acest lucru se întâmpla în doar 25% dintre companii.

Pagina 57

În concluzie paşii în dezvoltarea unui plan al carierei se referă la: preluarea conducerii în dezvoltarea planului propriei cariere; examinarea aspiraţiilor legate de carieră; inventarierea punctelor tari și a celor slabe ale carierei; fixarea obiectivelor carierei; inventarierea calificărilor, îndemânărilor; cercetarea pietei postului de muncă-implementarea carierei.

După ce ţi-ai analizat punctele tari şi pe cele slabe, oportunităţile şi ameninţările, ar trebui să foloseşti aceste informaţii pentru a-ţi face un plan. Acest proces are trei etape:

1. Fixarea obiectivelor. Definiți-vă obiectivele privind cariera. Care este slujba ideală pentru dvs.? Care sunt celelalte locuri de muncă pe care le-ați accepta? Care este obiectivul dvs. pentru următorii cinci ani?

2. Stabiliți-vă o strategie de “atac” pentru atingerea obiectivelor de carieră. Care sunt companiile şi organizaţiile pe care le vizați pentru v-aţi atinge obiectivul – slujba

ideală? Cum veți comunica cu aceste firme?

Strategia dezvoltată de dvs. trebuie să utilizeze toate resursele disponibile vouă, cum ar fi reţeaua de cunoştinţe sau consilierea în carieră.

3. Programul de acţiune. Strategia trebuie să se transforme într-un plan de acţiune specific, care răspunde unui număr de întrebări, printre care: Ce trebuie făcut? Când trebuie făcut? Cine este responsabil pentru realizarea activităţii? Acum este momentul să vă fixați date limită şi un calendar de acţiune pentru a obţine informaţiile despre slujba dorită şi firma unde vreți să lucrați. Mai jos vă oferim un exemplu de program de acţiune pentru o persoană care intenţionează să-şi schimbe cariera:

Plan de acţiune Obiectiv(e): Angajarea pe un post de agent de vânzări Strategia de “atac”: Identificarea firmelor/ distribuitorilor cu cele mai mari vânzări din zonă Examinarea potenţialelor firme care doresc să intre pe piaţa locală (Internet, ziare,

publicaţii de specialitate) Identificarea firmelor care se potrivesc profilului/ valorilor personale Dezvoltarea şi consolidarea unei reţele de relaţii pentru a intra în contact cu aceste firme Programul de acţiune: Întocmirea unei liste cu firmele de care sunt interesat;

Identificarea detaliilor despre aceste firme (Internet, ziare, prin contacte directe cu angajaţii acestor companii); Identificarea numelor persoanelor care se ocupă de angajări în aceste companii. Vizitarea paginilor de web ale tuturor acestor companii pentru a afla cât mai multe lucruri

despre ele. Cel puţin una pe zi.

Stabilirea a cel puţin trei contacte pe săptămână cu persoane din domeniu sau care îmi pot da relaţii despre domeniul în care doresc să mă angajez.

Pagina 58

7. Conținutul unui CIM

La ce sa fiți atent când semnați contractul de muncă? În primul rând trebuie să vă documentați despre compania la care vrei să vă angajeze, dacă

este o companie serioasă, n-o să vă pună să semnați un contract înșelător sau cu capcane. Pe de altă parte, există un contract standard, în conformitate cu Codul Muncii. Articolul 17 din Codul muncii obligă angajatorul

să informeze persoana selectată în vederea angajării, anterior încheierii contractului individual de muncă, cu privire la clauzele generale pe care intenţionează să le înscrie în contract.

După ce ați trecut de selecţie, trebuie să aflați cel puţin următoarele lucruri:

1. Identitatea părţilor. Este important să ştiți cine este angajatorul. Uneori un angajator reprezintă un grup de firme sau este doar un intermediar.

2. Locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, diversele locuri unde se va desfăşura activitatea.

3. Sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului. 4. Funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării Ocupaţiilor din România pentru care veți

fi angajat şi atribuţiile postului. 5. Riscurile specifice postului. 6. Data la care contractul urmează să îşi producă efectele. 7. În cazul unui contract de muncă pe durată determinată sau al unui contract de muncă

temporară, durata acestuia. 8. Durata concediu lui de odihnă la care aveți dreptul. 9. Condiţiile de acordare a preavizului de către părţile contractante şi durata acestuia. 10. Salariul de bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale precum şi

periodicitatea plăţii salariului la care ai dreptul. 11. Durata normată a muncii, exprimată în ore/zi şi ore/ săptămână. 12. Indicarea contractului colectiv de muncă ce reglementează condiţiile de muncă. 13. Durata perioadei de probă. Elementele din informarea de mai sus trebuie să se

regăsească şi în conţinutul contractului individual de muncă. Dacă nu vi se spun aceste lucruri şi nu vi se încheie contract de muncă înregistrat la Camera de Muncă vă asumați multe riscuri. Gândiți-vă bine dacă vreți să lucrezi pentru o astfel de firmă.

Ce riscați dacă lucrați la negru: • conform noului Cod al Muncii sancţiunile sunt extrem de dure și riscați amenzi și dvs. și

angajatorul care poate primi amendă de la 20 de mii de lei pana la 2 ani de închisoare pentru mai mult de 5 oameni care lucrează la negru

• Nu aveți siguranţa salariului şi nu puteți să dai patronul în judecată dacă nu-ţi va da salariul sau dacă îţi sunt încălcate drepturile.

• Nu aveți vechime în muncă (nefiind plătite obligaţiile sociale, te vei trezi la bătrâneţe cu o pensie sub nivelul nevoilor tale; persoanele aflate în prag de pensionare, care lucrează ultimii ani la negru, nu au dreptul la pensie pentru limită de vârstă).

• Nu aveți dreptul la ajutor de şomaj sau indemnizaţie de sprijin. • Dacă sunteți bolnav, nu aveți dreptul la concediu medical.

Pagina 59

• Nu aveți dreptul la concediu de odihnă sau de studii. • Nu aveți dreptul la indemnizaţie de maternitate, respectiv pentru creşterea copilului. • Nu aveți dreptul la asistenţă medicală gratuită (veți plăti din buzunar costul consultaţiilor,

al medicamentelor, al spitalizării etc.). • Nu veți avea activitate normată şi nu veți beneficia de reducerea normei de timp ca urmare

a condiţiilor de muncă (va trebui să munciți câte ore vă va cere patronul). • Nu veți putea să negociați drepturile de protecţie a sănătăţii şi securităţii în muncă (condiţii

de muncă, echipament de protecţie, grupa de muncă etc.) • Nu beneficiați de pensie de invaliditate în caz de accident de muncă. • Nu aveți dreptul nici la pensie anticipată, iar rudele dvs., în caz de deces, la pensie de

urmaş. • Nu veți primi ajutor de deces. • Nu aveți dreptul la cursuri gratuite de calificare, recalificare şi reconversie profesională. • Nu puteți să vă exercitaţi dreptul la asociere în sindicate, la negocierea contractului

colectiv de muncă. • Nu aveți acces pe piaţa creditelor bancare. • Nu primiți diurnă pentru deplasare şi detaşare şi nici indemnizaţie de transport. Singurul “avantaj” al muncii la negru pentru salariat este acela al câştigării unor sume de

bani mai mari. Este însă un pseudo-avantaj, date fiind riscurile la care el se expune. Unde puteți reclama: Inspectoratele Teritoriale de Muncă au sedii în oraşele reşedinţă de judeţ sau la sediul

central al Inspecţiei Muncii din Bucureşti. Pentru a afla toate prevederile actualizate ale Codului Muncii vă recomandăm accesarea

următorului site web http://www.codulmuncii.ro, unde puteți accesa toate secțiunile care vă interesează, respectiv: TITLUL I - Dispoziţii generale

CAPITOLUL 1 - Domeniul de aplicare CAPITOLUL 2 - Principii fundamentale

TITLUL II - Contractul individual de muncă CAPITOLUL 1 - Încheierea contractului individual de muncă CAPITOLUL 2 - Executarea contractului individual de muncă CAPITOLUL 3 - Modificarea contractului individual de muncă CAPITOLUL 4 - Suspendarea contractului individual de muncă CAPITOLUL 5 - Încetarea contractului individual de muncă

SECTIUNEA 1 - Încetarea de drept a contractului individual de muncă SECTIUNEA 2 – Concedierea SECTIUNEA 3 - Concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului SECTIUNEA 4 - Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului SECTIUNEA 5- Concedierea colectivă. Informarea, consultarea salariaţilor şi procedura concedierilor colective SECTIUNEA 6 - Dreptul la preaviz SECTIUNEA 7 - Controlul şi sancţionarea concedierilor nelegale SECTIUNEA 8 - Demisia CAPITOLUL 6 - Contractul individual de muncă pe durată determinată CAPITOLUL 7 - Muncă prin agent de muncă temporară CAPITOLUL 8 - Contractul individual de muncă cu timp parţial CAPITOLUL 9 - Muncă la domiciliu

TITLUL III - Timpul de muncă şi timpul de odihnă

Pagina 60

CAPITOLUL 1 - Timpul de muncă SECTIUNEA 1 - Durata timpului de muncă SECTIUNEA 2 - Muncă suplimentară SECTIUNEA 3 - Muncă de noapte SECTIUNEA 4 - Norma de muncă

CAPITOLUL 2 - Repausuri periodice SECTIUNEA 1 - Pauza de masă şi repausul zilnic SECTIUNEA 2 - Repausul săptămânal SECTIUNEA 3 - Sărbătorile legale

CAPITOLUL 3 - Concediile SECTIUNEA 1 - Concediul de odihnă anual şi alte concedii ale salariaţilor SECTIUNEA 2 - Concediile pentru formare profesională

TITLUL IV - Salarizarea CAPITOLUL 1 - Dispoziţii generale CAPITOLUL 2 - Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată CAPITOLUL 3 - Plata salariului CAPITOLUL 4 - Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale CAPITOLUL 5 - Protecţia drepturilor salariaţilor in cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia

TITLUL V - Sănătatea si securitatea in muncă CAPITOLUL 1 - Reguli generale CAPITOLUL 2 - Comitetul de securitate şi sănătate in muncă CAPITOLUL 3 - Protecţia salariaţilor prin servicii medicale

TITLUL VI - Formarea profesională CAPITOLUL 1 - Dispoziţii generale CAPITOLUL 2 - Contracte speciale de formare profesională organizată de angajator CAPITOLUL 3 - Contractul de ucenicie la locul de muncă

TITLUL VII - Dialogul social CAPITOLUL 1 - Dispoziţii generale CAPITOLUL 2 - Sindicatele CAPITOLUL 3 - Reprezentanţii salariaţilor CAPITOLUL 4 - Patronatul

TITLUL VIII - Contractele colective de muncă TITLUL IX - Conflictele de muncă

CAPITOLUL 1 - Dispoziţii generale CAPITOLUL 2 - Greva

TITLUL X - Inspecţia Muncii TITLUL XI - Răspunderea juridică

CAPITOLUL 1 - Regulamentul intern CAPITOLUL 2 - Răspunderea disciplinară CAPITOLUL 3 - Răspunderea patrimonială CAPITOLUL 4 - Răspunderea contravenţională CAPITOLUL 5 - Răspunderea penală

TITLUL XII - Jurisdicţia muncii CAPITOLUL 1 - Dispoziţii generale CAPITOLUL 2 - Competenţa materială şi teritorială CAPITOLUL 3 - Reguli speciale de procedură

TITLUL XIII - Dispoziţii tranzitorii si finale

Pagina 61

8. Concluzii

Aşa cum producătorii încearcă să găsească ceva care să îi scoată din mulţime, la fel şi dvs. trebuie să încercați să vă delimitați de restul candidaţilor când întocmiți o scrisoare de intenţie sau când participați la un interviu.

Mai întâi gândiți-vă : Care este acel lucru care vă face unic? Ce vă diferenţiază de ceilalţi candidaţi care aplică pentru acelaşi post? Ce puteți dvs. să oferi şi ceilalţi candidaţi nu pot? Care este motivul unic pentru care angajatorul ar trebui să vă aleagă pe dvs. şi nu alt

candidat? Oferta dvs. unică poate fi legată de: calificări; autorizaţii speciale (ISCIR, de exemplu); acreditări; cursuri; instruiri; proiecte deosebite în care ai lucrat; maşini, scule şi echipamente cu care eşti familiarizat; calităţi personale deosebite; libertatea de a călători mult; posibilitatea de a te muta în altă zonă, unde îţi cere firma; disponibilitatea de a lucra în ture sau în schimb de noapte; excelenţa într-un domeniu; premii obţinute; experienţa de lucru în străinătate etc.

După ce v-ați determinat oferta, transpuneți-o într-un singur paragraf sau într-o singură frază. Veți avea o şansă reală de a crea o scrisoare de intenţie dinamică sau de a câştiga un interviu.

9. Bibliografie

http://www.euroguidance.ise.ro http://www.mevoc.net http://www.reper.ro/ http://www.cariereonline.ro/ http://www.cnfp.ro http://www.cnfpa.ro http://www.bestjobs.ro http://www.myjob.ro http://www.jobee.ro http://www.interjobs.ro

http://www.dezvoltareacarierei.ro http://www.recrutam.ro/ http://legislatiamuncii.manager.ro http://www.studentie.ro http://www.mapp.ro http://www.limbi-straine-in-ue.blogspot.com http://euroacademia.ro http://www.codulmuncii.ro

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României

Titlul Programului: Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Titlul Proiectului: „Adaptabilitate și acces pe piaţa muncii prin informare, instruire și căutare activă a unui loc de muncă” Axa prioritară 5: Promovarea măsurilor active de ocupare Domeniul major de intervenţie 5.1: Dezvoltarea și implementarea măsurilor active de ocupare Contract nr. POSDRU/82/5.1/S/57342 Editat : ARCA Brăila Data publicării: 31.12.2011