GHID DESPRE CARIERĂ

1

Phare 2006/018 -147.04.02, Măsuri active pentru ocuparea forţei de muncă, Referinţa:04

GHID DESPRE CARIERĂ

Proiect implementat de:

Asociaţia „ABA-DEL-TIN” Suceava

Partener

Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Suceava

„Eurocalificare pentru tinerii din mediul rural” - Numarul de identificare: PHARE 2006/018-147.04.02.01.01.107

2

Proiectul „Eurocalificare pentru tinerii din mediul rural” – Numărul de identificare Phare 2006/018-147.04.02.01.01.07 are ca obiective generale: 1. Consilierea şi informarea în alegerea/schimbarea ocupaţiei a unui număr de 65 persoane din Comunele Mănăstirea Humorului şi Forăşti pe perioada a 5 zile. 2. Formarea profesională a unui număr de 43 persoane din grupurile ţintă selectate pentru meseriile de: ospătar (15 persoane) şi lucrător în cultura plantelor (28 persoane) până la sfârşitul proiectului. 3. Informarea a 7500 şomeri din judeţul Suceava în tehnici de căutare a unor locuri de muncă pe baza Ghidului despre carieră, distribuit la punctele de lucru ale AJOFM Suceava.

Echipa de proiect:

Lidia STĂRICĂ – coordonator de proiect Ştefan PURICI – asistent de proiect Mihaela – Carmen GROSU – responsabil ştiinţific Carmen – Violeta VLAD – responsabil relaţii publice Daniela – Romelia DANEA – responsabil financiar Maria HANCEA – consultant de specialitate Elena BUJOREAN - consultant de specialitate Şuvăr CONSTANTIN - consultant de specialitate Elena FLUTUR – consultant de specialitate Dumitru FLUTUR – consultant de specialitate Georgeta OSTAFE – consultant de specialitate Nelu ŞTEŢCO - consultant de specialitate Dumitru IPATE - consultant de specialitate Dumitru OCHIANĂ - consultant de specialitate Alina CROITORI - consultant de specialitate Angela CAUC – consultant de specialitate

Asociaţia „ABA-DEL-TIN” Suceava este o organizaţie neguvernamentală, non profit, care activează în domeniul social, educaţional şi cultural-artistic, încercând să aducă o rază de speranţă şi bucurie celor mai vulnerabili semeni ai noştri: copiii, tinerii şi familiile predispuse cazurilor de abuz, violenţă şi încălcarea drepturilor copiilor şi tinerilor. Asociaţia este înregistrată la Judecătoria Suceava în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor cu nr. 9 din 20.IV.2005, având cod fiscal nr. 17538447 şi cont bancar nr. RO46BTRL03401205199947XX deschis la Banca Transilvania – Suceava.


3

CUPRINS Argument…………………………………………………………..…………. 4 Capitolul I Autocunoaşterea ……………………………….…………… 5 Capitolul II Comunicarea ……………………………………………… 20 Capitolul III Informaţii privind piaţa muncii şi evoluţia ocupaţiilor… 33 Capitolul IV Tehnici de căutare a unui loc de muncă ………………… 36 Mic dicţionar de termeni ……………………………..……………….…… 61 Bibliografie ………………………………………………….………………63


4

Argument

Trecerea de la o viaţă profesională, respectiv de la o piaţă a forţei de muncă statice, controlate şi controlabile de interese economice unice, la viaţa profesională şi piaţa resurselor umane dinamice, antrenate de interese şi motivaţii multiple-economice, sociale, personale face din informarea şi consilierea pentru carieră o exigenţă naturală şi necesară.

În cadrul informării şi consilierii pentru carieră oamenii sunt sprijiniţi să lupte cu schimbarea, să facă faţă trebuinţelor mai mari de înţelegere a propriilor valori, abilităţi şi interese.

Pentru a dezvolta o carieră, în oricare dintre meseriile/profesiile existente, avem nevoie de informaţii despre propriile aptitudini, interese, deprinderi, valori, despre tehnicile de căutare a unui loc de muncă, despre comunicare şi legislaţie, dar şi despre profesii, ocupaţii, piaţa muncii. Atunci când căutăm un loc de muncă o facem urmărind ce companii, întreprinderi, organizaţii sunt în căutarea unor candidaţi care se potrivesc cu profilul nostru profesional. Cea mai importantă caracteristică a pieţei muncii este dinamismul. Schimbările apărute în cererile pe care agenţii economici le au pentru ocuparea unor posturi cu persoane adecvate, sunt frecvente. În alegerea unei profesii /ocupaţii este bine să se ţină seama de aceste lucruri.

Scopul Ghidului despre carieră este de a sprijini persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă pentru conturarea unui proiect personal de carieră.

Informaţiile se doresc ancorate în realitatea socio-economică a zonei şi au ca punct de plecare noile tendinţe de pe piaţa forţei de muncă, tendinţe ce respectă criteriile şi exigenţele Uniunii Europene în domeniu.

Beneficiarii principali ai Ghidului despre carieră sunt şomerii din judeţul Suceava.

Modelul de consiliere oferit prin intermediul acestui proiect se întemeiază pe principiul educaţiei permanente. În concordanţă cu acest principiu, proiectul personal de carieră se poate construi şi reconstrui în permanenţă în acord cu nevoile personale în schimbare şi în raport cu realitatea socio-economică mereu în schimbare.

Ghidul este structurat pe patru capitole care cuprind informaţii despre capacităţile, interesele şi valorile personale, despre profesii şi piaţa muncii, precum şi despre comunicare şi instrumentele ce pot fi folosite în procesul căutării unui loc de muncă.

Dorim ca acest Ghid despre carieră să fie un instrument util pentru cât mai multe persoane aflate în căutarea unui loc de muncă şi poate, un prim pas către o viaţă profesională împlinită.


5

AUTOCUNOAŞTEREA

Alegerea unei ocupaţii nu este un proces dificil, dar nu trebuie “s-o iei pe scurtătură”- nici chiar atunci când crezi că vei alege în mod înţelept. Toate cercetările efectuate au scos în evidenţă faptul că deciziile optime privind cariera sunt reale atunci când tu ai: - informaţii corecte despre tine însuţi; - informaţii corecte şi actualizate privind lumea muncii; În această de fază de planificare a carierei vei fi ajutat să găseşti o serie de informaţii despre tine şi lumea ocupaţiilor. Mai întâi, cum este şi firesc, te vei descoperi pe tine însuţi. Informaţiile (în ceea ce te priveşte) sunt grupate în patru categorii, astfel că sunt luate în considerare: • deprinderile / abilităţile (ceea ce ai învăţat deja) • interesele (activităţile care îţi plac) • valorile (ceea ce prezintă importanţă pentru tine) • trăsăturile (caracteristici ale personalităţii tale şi semnificaţia unor

trăsături în alegerea unei profesii)

Cine

sunt eu ?

Lucruri care nu îmi place să le fac , dar le fac atunci când mi se cer

Lucruri pe care ştiu să le fac şi îmi place să le fac

Lucruri pe care ştiu să le fac mai bine şi mai repede decât alţii într-o activitate

Lucruri pe care nu pot să le fac mai bine decât alţii

Lucruri pe care le preţuiesc cel mai mult în viaţă ( nu neapărat bunuri)

Lucruri care nu ştiu să le fac , dar mi-ar place să învăţ să le fac

Lucruri care m-ar bucura cel mai mult să le realizez în viaţă

1. Ce sunt aptitudinile, abilităţile, capacităţile şi deprinderile? Cum pot fi recunoscute, identificate, dezvoltate?

Aptitudinile (abilităţile) sunt însuşiri relativ stabile ale personalităţii, care condiţionează realizarea cu succes a diferitelor activităţi (intelectuale, artistice, ştiinţifice, organizatorice, sportive, tehnice, manuale). Orice însuşire sau proces


6

psihic privit din perspectiva randamentului devine aptitudine; spre ex. percepţia detaliilor, memoria, spiritul de observaţie atunci când constituie premise pentru realizarea cu succes a unor activităţi. Când unei persoane i se cere să-şi prezinte aptitudinile, persoana răspunde de fapt la întrebări de genul „ce ştiu să fac”,” la ce mă pricep”.

Cele mai cunoscute aptitudini generale sunt: aptitudinea generală de învăţare, aptitudinea verbală, aptitudinea numerică, coordonarea ochi-mână, aptitudinea de a lucra cu documentele, reprezentarea spaţială, dexteritatea manuală.

Deprinderile sunt secvenţe automatizate de acţiune sau activitate care se formează prin exerciţiu. În procesul de orientare privind cariera, este importantă descoperirea deprinderilor transferabile. Acestea constituie punctele de sprijin, ele sunt acele deprinderi care pot fi folosite în diverse situaţii. Astfel de deprinderi transferabile sunt: rezistenţa la efort fizic, asamblarea, sortarea, vorbitul în public, luarea deciziilor, cooperarea, proiectarea.

Reuşita în activitate ne ajută la recunoaşterea, identificarea lor. Datorită exerciţiului deprinderile se formează, aptitudinile se dezvoltă.

1.1. Deprinderi • De-a lungul vieţii tale ai desfăşurat diferite activităţi (la şcoală, acasă,

în timpul liber) care au avut ca rezultat formarea şi dezvoltarea unor deprinderi. Specialiştii consideră că fiecare individ dispune de peste 700 deprinderi.Chiar dacă abandonezi un loc de muncă, o activitate, deprinderile îţi rămân. Multe din ele pot fi utilizate într-o altă situaţie de muncă şi, în acest caz, le denumim deprinderi transferabile.

• Exerciţiu: 1. Gândeşte-te la 4 activităţi din cele pe care le-ai făcut până acum, pe care

le-ai realizat bine şi care te-au făcut să te simţi mulţumit. De exemplu, poate că ai organizat o petrecere (cu prieteni, membri ai familiei), ai făcut designer vestimentar sau ai pus parchetul în sufragerie etc.

2. Trece aceste 4 activităţi pe rândurile care se află deasupra tabelului, în dreptul numerelor 1, 2, 3, 4.

3. Verifică deprinderile descrise şi notează cu X în dreptul cifrei 1, dacă afirmaţia te descrie foarte puţin, bifează 2 dacă ai puţin exersată deprinderea descrisă, 3 suficient de mult, 4 dacă ai avut suficiente experienţe încât să te declari ca foarte bun în dezvoltarea respectivei deprinderi:


7

1.2. Deprinderile interpersonale Succesul din viaţa personală şi cea profesională este mult condiţionată de deprinderile interpersoanale. Vă propunem un exerciţiu pentru a reflecta asupra folosirii unor deprinderi. Într-o primă fază completează chestionarul în forma autoevaluării (AE), apoi cere unui coleg să te caracterizezi şi el (E). În ultima fază compară aceste evaluări, calcându-se diferenţele (dif.E). Evaluarea frecvenţei manifestării fiecărei deprinderi se face pe o scală de la 1 la 7 (1- manifestări foarte rare ale deprinderii; 7 – manifestări foarte frecvente ale deprinderii).

Deprinderi interpersonale AE E Dif.E COMUNICARE C1 a vorbi în grup C2 a vorbi scurt şi concis C3 a vorbi energic C4 a gândi înainte de a vorbi C5 a rămâne la subiect C6 a fi atent la alţii OBERVARE O1 a observa tensiunea într-un grup O2 a observa dacă tema de discuţie interesează pe celălalt/ceilalţi

O3 a descifra sentimentele altora O4 a înţelege reacţia altora O5 a observa dacă celălalt/ceilalţi REZOLVARE DE PROBLEME RP1 a pune o problemă RP2 a cere o părere, o soluţie RP3 a da soluţii RP4 a evalua critic o situaţie


8

RP5 a rezuma o discuţie RP6 a trage o concluzie COLABORARE CL1 a realiza un acord CL2 a fi convingător CL3 a susţine pe cineva CL4 a exprima stima faţă de celălalt CL5 a colabora REACŢII EMOŢIONALE RE 1 a suporta tensiunea, stresul RE 2 a suporta conflictele RELAŢII INTERPERSONALE RI1 a accepta competiţia RI2 a fi dominat în discuţii RI3 a avea încredere în alţii RI4 a ajuta pe alţii AUTOREALIZARE A1 a mă afirma A2 a-mi apăra interesele A3 a cere părerea altora despre mine A4 a face autocritică

1.3. Exerciţiu de reflectare a intereselor şi aptitudinilor Imaginează-ţi că eşti la un interviu şi trebuie să dai detalii despre activităţile pe

care le consideri plăcute şi îndemânările pe care le ai. Încearcă să te prezinţi printr-o frază, selectând câte o variantă de mai jos:

Nimic nu-i mai plăcut decât….. …a) să meditezi asupra naturii lucrurilor. …b) să contempli frumosul. …c) să înţelegi mecanismul unei maşini. …d) să ai un interior (locuiţă) agreabil. …e) să te ocupi cu culturi de plante sau de animale. …f) să poţi practica sportul preferat. …g) să conduci oameni sau să înţelegi mersul omenirii. …h) să fii folositor unui om. …i) să ai mulţi cunoscuţi, să te distrezi. Dacă ar trebui să fac o apreciere asupra aptitudinilor mele, cred că am…

…..a) aptitudini sportive: constituţia mea fizică şi antrenamentul până acum îmi permit obţinerea de performanţe.


9

…..b) multă îndemânare şi pricepere în muncile legate de cultura pământului, de îngrijitul florilor, livezilor, culturilor de legume, păsărilor. …..c) capacitatea de a mă descurca cu uşurinţă în probleme casnice: ordine, curăţenie, menaj, amenajare. …..d) aptitudini tehnice deosebite, pricepere, cunoştinţe şi îndemânare suficientă pentru a lucra la instalaţii şi aparate. …..e) posibilitatea de a înţelege o operă de artă sau chiar de a crea ceva în domeniul preferat. …..f) posibilitatea de a înţelege cu uşurinţă probleme destul de abstracte, de a reuşi să mă orientez în probleme destul de abstracte, cu ajutorul cărţilor. …..g) cred că sunt un bun organizator şi conducător de acţiuni social-politice: conving, perseverez, sunt principial, reuşesc să-mi leg oamenii potrivit sarcinilor. …..h) posibilitatea de a înţelege oamenii, de a mă apropia de ei, de a şti să le devin util. …..i) calitatea de a fi animator într-o societate, de a întreţine discuţii cu oameni ce au o pregătire diferită, de a fi considerat un om plăcut în societate.

1.4 . Inventarul calităţilor personale (Sursa: M.Jigău, 2001) Verificaţi cu ajutorul listei de mai jos (care poate fi dezvoltată prin adăugarea altor

competenţe), ce calităţi aveţi sau care din acestea - prin exerciţiu şi învăţare - pot fi aduse la niveluri competitive.

Bifaţi unul sau altul din al doilea şi al treilea spaţiu din tabel. Analizaţi rezultatul global al autoevaluării, verificând cât de fidel vă reprezintă

(prin consultarea familiei sau altor persoane care vă cunosc bine). Utilizaţi “profilul” obţinut în scrierea CV-ului.

Aptitudini, deprinderi, abilităţi Prezente Posibil a fi dezvoltate

* adaptabil * atent la detalii * spirit de competiţie * creativ * cu iniţiativă * capabil de entuziasm * imaginativ * calităţi de lider/ conducător * calităţi de negociator / mediator * grijă pentru oameni * bun organizator /planificator * cu calm şi răbdare * perseverent * cu tonus pozitiv/optimist/încrezător * persoană de încredere * cu calităţi pentru a vinde * bun vorbitor în public * aptitudini tehnice * aptitudini manuale


10 * aptitudini pentru informatică * bun sfătuitor/îndrumător * cu dragoste pentru copii * bun desenator * aptitudini pentru a-i învăţa pe alţii * spirit de observaţie * simţul ordinii şi curăţeniei * bun executant * bun controlor * bun interpret * aptitudini pentru calcul/evidenţe contabile * capacitate de a lua rapid decizii corecte * bună dexteritate manuală * simţ estetic * spirit de aventură * econom * bună acuitate auditivă * bună acuitate vizuală * bun şofer * bună stăpânire de sine * loial * simţ practic * capacitate de sinteză * capacitate de a rezolva probleme

2. Valorile profesionale

Valorile sunt lucruri care prezintă importanţă pentru noi. Ele sunt cele care ne ghidează viaţa. Dacă nu există concordanţă între valori şi activitatea reală, nu putem fi mulţumiţi de ceea ce facem.

a. Alegeţi din lista de mai jos trei aspecte pe care le consideraţi cele mai importante pentru activitatea voastră profesională viitoare. A-i ajuta pe alţii; A lucra în echipă; A lucra sub presiune; A avea mulţi bani; A avea un program flexibil; A învăţa lucruri noi; A deveni celebru; A fi perceput ca “intelectual”; A lucra cu tehnologii de ultimă oră; A putea fi spontan şi creativ; A avea mult timp liber; A lucra în aer liber;


11 A avea sarcini de lucru clar definite; A avea sarcini variate; implicarea creativităţii A-ţi asuma riscuri; A confecţiona lucruri; A munci în spaţii închise (birouri, ateliere) b. Gândeşte-te la câteva profesii în care valorile selectate de tine pot fi exprimate. 3. Explorarea intereselor Când vorbim despre interese utilizăm verbul “a plăcea”. Activităţile pe care le desfăşori fără să fii obligat, sau să aştepţi o recompensă , sau să fii penalizat pentru că nu le faci, deci lucrurile pe care le faci de dragul lor sau pentru că te bucură implică un interes deosebit din partea ta. Dar ceea ce este interesant pentru tine, pentru altcineva poate să nu aibă nici o semnificaţie…

După anii '50 J. L. Holland a propus un model care încearcă să explice comportamentul vocaţional al indivizilor pornind de la interesele profesionale, competenţele şi dispoziţiile individului. Modelul elaborat de Holland este unul de tip holist, încercând să sintetizeze toate acele informaţii pertinente pentru o persoană aflată în faţa alegerii carierei. Din perspectiva acestui autor indivizii pot fi împărţiţi în şase tipuri de personalitate cărora le corespund şase tipuri de mediu ocupaţional. Astfel, potrivit acestui model, fiecare individ va căuta acel tip de mediu ocupaţional care se va potrivi tipului său de personalitate.

Caracteristicile fundamentale ale celor şase tipuri de personalitate propuse de Holland sunt:

Tipul realist– se caracterizează prin tendinţa de a se îndrepta spre acţiuni care presupun manipularea obiectelor şi instrumentelor. Are aptitudini manuale sau tehnice şi se orientează spre acele medii care cer aceste aptitudini (mai mult mediul mecanic, agricol, tehnic şi mai puţin mediul care să implice activităţi sociale sau educaţionale).

Tipul investigativ - este caracterizat prin tendinţa de a fi o orientare spre domenii abstracte, care implică uneori grade înalte de ambiguitate. Are un apetit deosebit pentru activităţi de cercetare şi investigare în domenii diverse. Achiziţionează competenţe ştiinţifice şi matematice, displăcându-i activităţile sociale (preferă să lucreze singur la ceea ce îl preocupă) şi activităţile repetitive. Este de obicei o persoană curioasă, încrezătoare în forţele proprii, independentă, cu un acut simţ critic şi o tendinţă spre o atitudine introspectivă.

Tipul artistic – manifestă interes pentru activităţile mai puţin structurate, care presupun o rezolvare creativă. Îi displac activităţile ordonate, sistematizate, administrative. Sunt persoane înzestrate cu imaginaţie şi sunt descrise ca fiind persoane expresive, originale, independente şi deschise, dar deseori lipsite de simţ practic.


12 Tipul social – este tipul interesat de activităţi care implică relaţionare şi

interdependenţă. Se implică în activităţi menite să îi ajute pe ceilalţi, sau să îi înveţe diverse lucruri. În general îi displac activităţile care presupun manipularea unor unelte sau materiale de lucru, preferând activităţi care să-i ofere ocazia stabilirii unei bune relaţii cu ceilalţi. Se caracterizează prin generozitate, empatie, afecţiune, răbdare şi diplomaţie în relaţiile interpersonale.

Tipul întreprinzător – preferă să lucreze în echipă însă pentru a conduce sau dirija activitatea celor din jur. Într-un grup el este cel care ocupă rolul de lider. Este o persoană dinamică, agreabilă şi ambiţioasă şi preferă acele activităţi în care pentru atingerea scopurilor trebuie să solicite alte persoane. Valorizează câştigul indiferent de domeniul de activitate, evitând însă domeniile ştiinţifice sau pe cele care implică o muncă foarte dificilă, preferându-le pe cele care îi cer abilităţi oratorice şi de conducere;

Tipul convenţional sau conformist – este cel care se îndreaptă spre activităţi care se caracterizează prin manipularea sistematică şi ordonată a obiectelor într-un mediu bine structurat. Alege rolurile de subordonat şi este capabil să organizeze informaţii numerice şi factuale, astfel încât este foarte potrivit pentru activităţi organizatorice şi secretariale. Este conştiincios, ordonat şi eficient, dar se adaptează greu la situaţii ambigue.

CHESTIONAR: identificarea intereselor profesionale 1. Ţi-ar plăcea o ocupaţie în care…

a) Să lucrezi cu unelte de lucru mici, echipamente sau maşini de lucru? b) Să lucrezi în aer liber? c) Să faci lucruri după o schemă dată? d) Să lucrezi cu plante sau animale? e) Să conduci autovehicole? f) Să repari motoare de dimensiuni mici sau dispozitive de lucru? … dacă ai răspuns afirmativ, cel mai probabil aparţii TIPULUI REALIST

interese activităţi abilităţi valori trăsături specifice

profesii recomandate

Maşini, unelte, aer

liber

Operare cu echipamente,

folosirea uneltelor, construcţie,reparaţie

Ingeniozitate tehnică,

dexteritate, coordonare

fizică

Tradiţie, realism,

simţ practic

Conformist, onest,

natural, practice,

timis, stabil, chibzuit,

franc

inginer constructor,

miner, mecanic auto, pădurar,

depanator radio-tv, tehnician dentar,

electrician, bijutier,

instalator, maşinist,

lăcătuş, pilot de avion, tâmplar


13 Întrebări care ghidează explorarea carierei…

• Există ţeluri tangibile pentru care să lucrez? Voi vedea rezultatele concrete la

finalizarea unui proiect? • Produce această meserie un produs sau serviciu practic, folositor? • Există limite clare ale responsabilităţilor? • Voi lucra cu unelte sau maşinării?

2. Ţi-ar plăcea o ocupaţie în care…

a) Coordonezi experimente ştiinţifice? b) Utilizezi matematica în analizarea şi rezolvarea problemelor? c) Foloseşti echipament tehnic, ca de exemplu microscopul, telescopul,

computerul? d) Faci cercetări pentru a afla noi răspunsuri la probleme? e) Studiezi, testezi sau să observi natura, mediul? f) Înregistrezi şi să analizezi informaţiile corect şi cu mare grijă?

…dacă ai răspuns afirmativ, cel mai probabil aparţii TIPULUI INVESTIGATIV

interese activităţi abilităţi valori trăsături

specifice profesii

recomandate Ştiinţă,

teorii, idei, date

Muncă de laborator, rezolvare

de probleme abstracte,cercetare

MatematicăScris

analiză

Independenţă Curiozitate

Învăţare permanentă

Analitic, precaut, critic,

curios, independent,

introvert, precis, raţional,rezervat,

metodic

Economist, medic, antropolog,

astronom, fizician, chimist, laborant,

psihiatru, psiholog, cercetător,

farmacist, operator PC, geolog,

matematician, statistician, meteorolog,

biolog, horticultor, oceanograf,

radiolog, chirurg, proiectant, biochimist,


14 Întrebări care ghidează explorarea carierei…

• Cât de flexibil este mediul? • Voi fi liber să realizez proiecte în mod independent? • Voi avea posibilitatea să-mi exersez deprinderile de redactare, cercetare,

analiză? • Voi avea posibilitatea să învăţ noi deprinderi? • Voi fi provocat din punct de vedere intelectual?

3. Ţi-ar plăcea o ocupaţie în care… a) Contribui cu idei sau metode noi în ceea ce faci? b) Te autoexprimi prin scris (articole, poezii, romane) c) Lucrezi creativ cu spaţiul /distanţele şi formele ca în fotografiat sau în decorarea interioarelor? d) Lucrezi creativ cu culorile ca în design sau pictură? e) Faci sau să modelezi diferitele materiale ca în sculptură, olărit, croitorie, tâmplărie? f) Te exprimi emoţional prin dans, muzică, actorie? …dacă ai răspuns afirmativ, cel mai probabil aparţii TIPULUI ARTISTIC



Auto-exprimare, Aprecierea

artei

Compoziţie muzicală, scris, artă vizuală

Creativitate talent

muzical, Expresivitate

artistică

Frumuseţe OriginalitateIndependenţă

imaginaţie

Expresiv, emoţional,

idealist, imaginativ,

fără simţ practic, intuitiv, original

dansator, filosof, profesor de

literatură/muzică/arte plastice, regizor, actor, jurnalist,

reporter, muzician, dirijor, designer,

decorator, creator de modă, arhitect, artist, fotograf, compozitor, manager publicitar,

fotomodel, moderator TV,

scriitor Întrebări care ghidează explorarea carierei… • Voi avea posibilitatea să-mi utilizez imaginaţia, creativitatea, inventivitatea? • Este mediul suficient de flexibil? • Voi avea timp pentru reflectare sau contemplare? • Voi putea să realizez proiecte în mod independent?


15 4. Ţi-ar plăcea o ocupaţie în care… a) Ai grijă sau să tratezi bolnavii? b) Îi înveţi pe copii sau pe adulţi lucruri care să le fie de ajutor? c) Intervievezi sau să consiliezi pe cei care au probleme de rezolvat? d) Fi lider al unui grup de discuţii cu persoanele care au probleme familiale? e) Începi primul discuţiile cu necunoscuţii şi să-i faci să se simtă confortabil? f) Arăţi grijă şi căldură persoanelor necăjite? …dacă ai răspuns afirmativ, cel mai probabil aparţii TIPULUI SOCIAL



Oameni, muncă în

echipă servicii

comunitare, bunăstarea oamenilor

Predare, consiliere,

Suport social

Comunicare Abilităţi verbale

Ascultare Înţelegere orientare

Cooperare Generozitate

Convingător, cooperant,

generos, util, idealist,

responsabil, sociabil,

înţelegător

psihoterapeut, fizioterapeut,

consilier şcolar, asistent social,

profesor, sociolog,

asistent medical, infirmier, ministru,

bibliotecar, istoric, medic

specialist, consultant

resurse umane, director de

servicii sociale, preot

Întrebări care ghidează explorarea carierei... • Se pune accent pe munca în grup sau pe interacţiune socială? • Voi ajuta oamenii prin instruire, predare, consiliere? • Voi avea posibilitatea să împărtăşesc sentimentele, intuiţiile, responsabilităţile

mele? • Promovează această ocupaţie scopuri etice, umaniste?

5.Ţi-ar plăcea o ocupaţie în care…

a) Vinzi idei sau lucruri? b) Conduci şi să supervizezi oamenii? c) Participi şi să organizezi întâlniri de lucru în vederea discutării şi soluţionării problemelor? d) Organizezi şi să coordonezi acţiuni care să conducă la îmbunătăţirea? e) Convingi pe alţii să vadă lucrurile din punctul tău de vedere?


16 f) Coordonezi proiecte sau activităţi ca de exemplu o afacere, organizarea unei conferinţe ştiinţifice, o acţiune de binefacere

…dacă ai răspuns afirmativ, cel mai probabil aparţii TIPULUI INTREPRINZATOR

Interese activităţi abilităţi valori trăsături specifice

Profesii recomandate

Afaceri, politică,

conducere, influenţă

Vânzari Management

Negociere

Abilităţi verbale

Abilitatea de a-i

motiva şi direcţiona pe ceilalţi

Asumarea riscului Statut

competiţie

Ambiţios, preocupat, impulsiv, optimist, popular,

încredere în sine, sociabil,

vorbăreţ

analist financiar, agent comercial,

agent de asigurări,

bancher, avocat, procuror,

judecător, crainic radio-tv,

jurnalist, mic întreprinzător,

analist de sistem, manager

Întrebări care ghidează explorarea carierei… • Oferă această ocupaţie posibilităţi de promovare? • Voi putea să-mi asum rolul de lider? • Va exista posibilitatea de a-mi exersa abilităţile de comunicare? • Este acesta un mediu de muncă dinamic şi competitiv? • Voi putea să-mi utilizez abilităţile de negociere?

6. Ţi-ar plăcea o ocupaţie în care…

a) Aranjezi într-un sistem organizat dosarele sau informaţiile? b) Lucrezi cu computerul? c) Ai o activitate de rutină conform unei proceduri prestabilite? d) Lucrezi corect cu date şi detalii ca de exemplu corectarea de manuscrise, elaborarea unor statistici sau verificarea de inventare? e) Faci contabilitatea unei firme f) Dai informaţii în relaţii directe cu publicul sau prin telefon


17 …dacă ai răspuns afirmativ, cel mai probabil aparţii TIPULUI CONVENŢIONAL


Profesii recomandate

Organizare Date

finanţe

Managementul informaţiilorAplicarea unor

proceduri

Matematică analiza datelorÎnregistrarea informaţiilor

Atenţie pentru detalii

Acurateţe Stabilitate eficienţă

Conformist, conştiincios,

grijuliu, supus, inhibit,

stăruitor, practice,

calm, eficient,

neimaginativ

contabil, secretar,

stenodactilograf,

funcţionar public, expert

financiar, poştaş, casier,

recepţioner, vânzător, ospătar

Întrebări care ghidează explorarea carierei…

• Este mediul suficient de structurat? • Voi putea să-mi exersez capacităţile organizatorice? • Valorifică acest mediu abilităţile mele de calcul şi analiză a datelor? • Oferă mediul stabilitate şi control? 4. Trăsăturile de personalitate Avem anumite trăsături de personalitate care ne caracterizează, care arată

cum suntem şi cum acţionăm. Iată câteva exemple de astfel de caracteristici: energic, timid, sociabil, flexibil, hotărât etc. Care sunt trăsăturile tale? Ca de obicei, chestionarul care urmează te va ajuta să te descoperi. Citeşte cu atenţie fiecare întrebare. Te descrie exact aşa cum eşti şi reacţionezi? Pune un X în căsuţa care ţi se potriveşte.

Nu uita, nu există răspuns corect sau greşit.

Nr. Crt.

DA Câteodată NU

1. Sunt organizat 2. Termin întotdeauna ceea ce am început 3. Fac lucruri diferite în aceeaşi perioadă de timp. 4. Fac acelaşi lucru în cea mai mare perioadă de timp. 5. Simt nevoia să-mi termin treaba la sfârşitul zilei. 6. Sunt foarte atent la ceea ce fac. 7. Pun multă energie în ceea ce fac. 8. Lucrez într-un ritm lent.


18 9. Sunt creator. 10. Sunt cheltuitor. 11. Sunt diferit în comparaţie cu alţii. 12. Mă asemăn multor persoane. 13. Am nevoie de mult timp pentru mine însumi. 14. Mă gândesc înainte de a lua o decizie. 15. Deciziile le iau spontan, fără să mă gândesc. 16. Când iau o decizie, nu mai dau înapoi, este

definitivă.

17. N-am nimic împotrivă să-mi asum riscuri. 18. Sunt ambiţios. 19. Sunt un conducător, un lider. 20. Rezolv problemele pe căi obişnuite. 21. Găsesc noi modalităţi de rezolvare a unei probleme. 22. Îmi place să lucrez aşa cum vreau eu. 23. Îmi place să lucrez împreună cu alte persoane. 24. Iubesc munca, ea reprezintă viaţa mea. 25. Lucrez ca să trăiesc. Munca nu este scopul vieţii

mele.

Alte lucruri care mă descriu pe mine aşa cum sunt şi reacţionez.

26. ………………………………………………… 27. ………………………………………………… 28. ………………………………………………… 29. ………………………………………………… 30. ………………………………………………… 31. …………………………………………………

Exerciţiu: “Contul încrederii în sine”

1. Gândiţi-vă la o reuşită personală, la o activitate oricât de neînsemnată v-ar părea în care aţi apreciat că v-aţi descurcat sau v-aţi atins obiectivele şi aţi fost mulţumiţi.Precizaţi ce resursă personală v-a garantat reuşita.

2. Gândiţi-vă şi la un moment de eşec şi cum l-aţi depăşit. La ce însuşiri de ordin personal aţi apelat ?


19

O condiţie esenţială de atingere a succesului este evaluarea planurilor, a propriilor acţiuni si ca rezultat economisirea energiei, focalizarea ei într-o singură sau în cât mai puţine direcţii.

Este vital să cunoşti cu adevărat ceea ce vrei de la viaţă şi să dirijezi gândurile şi acţiunile numai în acea direcţie.

În prima etapă este impetuos necesar să te evaluezi corect – să îţi creşti nivelul de încredere în forţele proprii, aşa numita "stima de sine" - să te împaci cu tine însuţi.


20 COMUNICAREA

Comunicarea - mod fundamental de interacţiune psiho-social a persoanelor,

realizat în limbaj articulat sau prin alte coduri, în vederea transmiterii unei informaţii, a obţinerii stabilităţii sau a unor modificări de comportament individual sau de grup.

Comunicarea – schimbul de informaţii, idei şi sentimente, definit ca un proces interpersonal de transmitere şi recepţie de simboluri care au ataşate înţelesuri.

Comunicarea este acel fenomen care permite crearea de legături între oameni, între instituţii şi între instituţii şi oameni, legături asemănătoare unor punţi invizibile de esenţă informaţională.

Comunicarea este relaţia prin care interlocutorii se pot înţelege şi influenţa reciproc prin intermediul schimbului continuu de informaţii, divers codificate.

Comunicarea umană reprezintă una din formele fundamentale ale interacţiunii omului cu cei din jurul său, realizată prin intermediul simbolurilor şi al semnificaţiilor sociale generalizate, urmărind, fie stabilitatea, fie modificarea comportamentală la nivel individual sau de grup. Nu se poate concepe desfăşurarea eficientă a vreunei activităţi în afara comunicării umane. Deşi există încă unele controverse privind semnificaţia conceptului de comunicare, se admite totuşi că ea reprezintă transmiterea unui conţinut (mesaj) de la transmiţător la receptor prin intermediul unui canal, implicând şi răspunsul de verificare al receptorului spre emiţător (feed-back); ea este o relaţie posibilă sau reală între doi sau mai mulţi indivizi, între care se produce un schimb de substanţe, de energie sau semnificaţii. Dacă admitem că acesta este un proces prin care are loc un schimb de semnificaţii (idei, informaţii, atitudini), între două sau mai multe persoane, atunci termenul proces, desemnează aspectul dinamic al comunicării, iar cel de semnificaţii evidenţiază faptul că nu poate exista comunicare fără a face apel la un sistem de simboluri, deci la un anumit limbaj.

Multitudinea de activităţi pe care le desfăşurăm de-a lungul vieţii şi chiar modul nostru de a trăi depind de comunicare.

Formarea personalităţii prin educaţie, practicarea unei meserii sunt condiţionate de educaţie.

Iată câteva motive pentru care cineva ar trebui să studieze comunicarea: - Pentru a se înţelege mai bine cu cei apropiaţi - Pentru a câştiga mai mulţi bani făcând vânzări prin telefon - Pentru a afla cum poate să cucerească o fată/ un băiat - Pentru a fi privit cu respect de către oamenii de vază - Pentru a deveni faimos şi recunoscut în public - Pentru a putea convinge pe cineva (părinţi, profesori, posibili angajatori) Comunicarea este baza tuturor relaţiilor noastre. Viaţa personală, viaţa

profesională şi, într-o măsură considerabilă, fericirea noastră depind de felul în care comunicăm. Cu cât reuşeşti să comunici mai bine, cu atât mai probabil vei avea succes în relaţiile cu familia, cu prietenii sau în cele de afaceri. Pentru că eşti nevoit să intri în contact cu oamenii, trebuie să te faci înţeles, să încerci să înţelegi ce doresc alte persoane pentru a te putea relaţiona cu ele şi pentru a putea rezolva anumite situaţii de viaţă.


21 Comunicarea este o componentă indispensabilă şi în ceea ce priveşte orientarea spre carieră şi alegerea ei deoarece prin intermediul ei facem cunoscute celorlalţi calităţile, cunoştinţele, abilităţile noastre, în baza cărora suntem sau nu acceptaţi, apreciaţi. Comunicarea dă o formă vieţii noastre. Înainte de a afla cum funcţionează comunicarea, trebuie să ştim ce este comunicarea. Comunicarea este procesul de trimitere, receptare şi interpretare a mesajelor prin care noi ne relaţionăm unii cu ceilalţi şi ne adaptăm la mediul înconjurător. (Robert Smith, 1992) Putem comunica prin: limbaj, vestimentaţie, postură, mimică şi gesturi, cu ajutorul distanţelor, cu ajutorul timpului.

Componentele comunicării

Orice comunicare are structura următoare: emiţător-mesaj-canal de transmitere-

receptor. Comunicarea porneşte de la o sursă numită şi emiţător. De obicei, sursa este o

fiinţă umană care doreşte să transmită ceva, un mesaj, altei persoane. Într-un dialog, rolurile de emiţător şi receptor se schimbă alternativ. Între emiţător şi receptor se realizează un schimb de mesaje, alcătuite din idei, simboluri, coduri. Canalul este un “purtător” al mesajului. Receptorul este cel care primeşte mesajul transmis de emiţător, îl decodifică şi îl supune unei interpretări personale. Orice comunicare are loc într-un context. Procesul comunicării implică: corpurile noastre, valorile personale, aşteptări,experienţe.

Într-o relaţie de comunicare emiţătorul transmite un mesaj către receptor, în condiţiile existenţei unor factori perturbatori şi încearcă să verifice dacă mesajul său a fost corect receptat, aşteptând un răspuns. În aceste condiţii, pentru ca această comunicare să fie eficientă trebuie respectate anumite condiţii.

Condiţiile unei bune comunicări

Emiţătorul care formulează mesajul ar trebui :

să cunoască resursele de receptare ale receptorului şi să folosească un limbaj expresiv, accesibil acestuia;

să-i ofere mesaje pe care să le înţeleagă; să-i ofere elemente suplimentare de înţelegere a mesajului.

Mesajul ar trebui: să fie clar, explicit; să fie convingător, adecvat, obiectiv; să fie concis, complet, de calitate; să aibă suport adecvat conţinutului.

Receptorul căruia îi este destinat mesajul ar trebui: să fie receptiv; să fie interesat; să fie flexibil;


22 De asemenea, ar trebui înlăturaţi factorii perturbatori: să se folosească un limbaj adecvat, să fie linişte, să fie înlăturate stereotipurile şi prejudecăţile.

Obstacole ale comunicării • stereotipurile şi prejudecăţile • critica • etichetarea • comanda • ameninţarea • moralizarea • sfatul nesolicitat • lauda pentru a manipula Stereotipuri şi prejudecăţi Stereotipul este o «ştampilă», care multiplică o imagine după şablon. Walter

Lippmann, în cartea sa din 1920, «Opinia publică» a folosit termenul pentru a descrie felul în care oamenii îşi pun semenii în diverse categorii – le pun ştampile - după anumite caracteristici ale acestora. A crea stereotipuri este o funcţie naturală a creierului nostru, prin care simplificăm realitatea complexă, pentru ca mintea şi corpul nostru să dezvolte răspunsuri automate la stimuli similari. Stereotipia, în relaţiile sociale, are o funcţie utilă :prin clasificarea indivizilor le putem anticipa comportamentul şi planifica reacţiile. A crea stereotipuri poate fi periculos. Stereotipurile culturale conduc la prejudecăţi, la opinii negative despre ceilalţi. Stereotipurile şi prejudecăţile sunt obstacole majore în comunicare şi, mai mult decât atât, sunt cauzele unor acţiuni şi emoţii negative.

Stereotipuri legate de profesii: profesii ”curate” şi profesii ”murdare”, profesii pentru bărbaţi şi profesii pentru femei, profesii pentru romi (aurarii, ursarii, lingurarii) etc.

Persoana care transmite mesajul ar trebui să se asigure că acesta a fost corect înţeles.

Critica. Mulţi dintre noi cred că fără a fi critic, cealaltă persoană nu se va schimba.


23 Şi mai cred că este responsabilitatea lor să facă o evaluare negativă a acţiunilor sau atitudinilor altei persoane şi să i-o aducă la cunoştinţă.

Etichetarea, înjosirea celeilalte persoane ne împiedică să cunoaştem cu adevărat cealaltă persoană.

Comanda este o soluţie aplicată cu forţa şi susţinută de forţă. În astfel de situaţii, oamenii se pot pune în defensivă şi pot căpăta resentimente, Sabotajul ar putea fi un rezultat al rezistenţei în executarea comenzii. Comanda implică presupunerea că judecata celuilalt nu este bună şi astfel poate afecta respectul de sine al persoanei respective.

Ameninţarea este o soluţie aplicată, care insistă pe pedeapsa care urmează în cazul în care soluţia nu va fi corect aplicată. Ameninţările produc acelaşi tip de sentimente negative ca acelea provocate de comandă: ”Vei face ce îţi spun, dacă nu...”

Morala crează sentimente de nelinişte, stimulează resentimentele şi blochează exprimarea sinceră a celeilalte persoane.

Sfatul. Darea unui sfat este o capcană întâlnită frecvent atunci când cineva ne vorbeşte de problemele sale. Deseori, datul unui sfat este perceput de către cealaltă persoană ca o insultă la inteligenţa sa. Şi asta, deoarece presupune o lipsă de încredere în capacitatea persoanei respective de a-şi putea rezolva singură problemele.

Funcţiile comunicării de informare; de motivare (atât a persoanelor aparţinând organizaţiei, cât şi a

persoanelor externe, ca de exemplu beneficiarii); de control (prin rapoarte de activitate, bugete etc.); emoţională, de exprimare a sentimentelor şi a poziţiei faţă de o

anumită problemă; de obţinere de informaţii

Principiile comunicării

Unele din cele mai recente principii ale comunicării au fost formulate de reprezentanţii Şcolii de la Palo Alto, care au ţinut să le confere o aură de rigurozitate numindu-le axiome ale comunicării: � Comunicarea este inevitabilă. � Comunicarea se dezvolta în planul conţinutului şi cel al relaţiei. � Comunicarea este un proces continuu şi nu poate fi abordat în termeni de cauza-efect sau stimul–reacţie. � Comunicarea are la bază vehicularea unei informaţii de tip digital şi analogic. � Comunicarea este un proces ireversibil. � Comunicarea presupune raporturi de putere între participanţi. � Comunicarea implică necesitatea acomodării şi ajustării comportamentelor.

Schema oricărei comunicări, ca ansamblu al aspectelor ce concură la realizarea ei, cuprinde:

- Factorii (actorii / personajele / agenţii) comunicării; - Distanţa dintre aceştia;


24 - Aşezarea lor, ambele fiind importante pentru precizarea particularităţilor

canalului de transmitere a mesajului; - Cadrul şi contextul instituţional al comunicării, ceea ce imprimă automat, un

anumit tip de cod: oficial, mass-media, colocvial, didactic; - Situaţia enunţiativă (interviu, dezbatere lecţie); - Repertoriile active sau latente ale emiţător – receptorilor; - Retroacţiuni practicate; - Factorii de bruiaj (zgomotele). Este evident că, pentru fiecare dintre aceste aspecte, comunicarea are specificul

său, determinat de cadrul instituţional în care se desfăşoară şi de logica specifică a activităţii dominante. Este firesc ca un fenomen atât de plurideterminat (comunicarea este în acelaşi timp relaţie, informaţie, acţiune, tranzacţie) să admită o taxonomie largă, cu o diversitate de criterii - repere.

Formele comunicării Comunicarea orală

Formele comunicării orale: Monologul, conferinţa, expunerea, prelegerea, relatarea, discursul. De evitat:

Nu divagaţi spre final şi nu lăsaţi în suspensie problemele expuse Chiar dacă vă mai vin idei în final, nu începeţi un al doilea discurs; Prezentaţi doar punctele principale dezbătute, fără a repeta din nou în

amănunt. Nu folosiţi prea multe cuvinte-simbol pentru a delimita încheierea discursului. Evitaţi expresii ca: „În încheiere”, „În concluzie”, „Mai doresc sa vă spun un

lucru înainte de a încheia” Evitaţi să folosiţi notiţe pentru încheiere, pentru a putea să priviţi către

auditoriu. Comunicarea scrisă

Corespondenţa scrisă Pentru corespondenţa internă (inclusiv e-mail) se vor aplica următoarele reguli:

– mesajul va fi scurt, în cazul unui document mai mare decât o pagină A4, documentul va fi ataşat;

– mesajul va avea un conţinut profesional; – se va trata o singură temă şi se va adresa unui grup

ţintă specific. Pentru corespondenţa externă se vor aplica următoarele reguli:

– pentru corespondenţa oficială, mesajul e-mail nu va fi folosit, decât dacă se va stabili anterior;

– corespondenţa oficială va fi transmisă într-un plic sigilat, în cazuri urgente se va trimite prin courier chiar dacă mesajul a fost trimis şi prin fax;


25 Nivelurile comunicării umane

Comunicarea umană se poate desfaşura pe cinci niveluri relativ distincte:

1. Comunicarea intrapersonală este comunicarea în si catre sine. Fiecare fiinţă umană se cunoaşte şi se judecă pe sine, îşi pune întrebări şi îşi răspunde, astfel ca această comunicare cu propriul forum interior devine o sursă de echilibru psihic şi emoţional. Comunicarea intrapersonală se referă la gânduri, la sentimente şi la modul în care ne vedem pe noi înşine. Suntem în această perspectivă - simultan emiţători şi receptori ai comunicării şi suntem influenţaţi de percepţia celorlalţi în ceea ce ne priveşte, dar şi de modul în care interpretăm această percepţie. Comunicarea intrapersonală trebuie să se bazeze pe o atitudine pozitivă faţă de propria persoană.

2. Comunicarea interpersonală este comunicarea între oameni. Obiectivele acestei comunicări sunt extrem de multiple şi complexe: cunoaşterea celor de lângă noi, crearea şi întreţinerea legăturilor umane, persuadarea interlocutorului, recunoaşterea valorii personale, satisfacearea nevoilor afective, de control şi dominaţie etc. Comunicarea interpresonală directă presupune iniţierea de contacte personale nemijlocite şi interactive între oameni, pe când cea interpersonală indirectă are nevoie de mijloace şi tehnici secundare de punere în contact uman (scrierea, înregistrările magnetice sau transmisiile prin unde sau fibră optică).

3. Comunicarea de grup se derulează în colectivităţi umane restrînse, de maximum 11 persoane - echipe, familii, cercuri de prieteni, colegii de redacţii etc. La acest nivel se asigură schimburi de idei şi emoţii, se împărtăşesc experienţe şi se caută soluţii de rezolvare a problemelor, se iau decizii şi se aplanează conflicte.

4. Comunicarea publică îşi are rădăcinile în retorica antică. Discursul public nu viza doar transmiterea de informaţii, ci mai ales schimbarea opiniilor şi acţiunilor publicului, influenţarea sentimentelor acestora. Eficienţa unei astfel de comunicări se află deopotrivă în mâinile oratorului şi ale publicului său.

Tehnici de comunicare o Ascultarea activă o Adresarea întrebărilor o Ascultarea reflexivă o Oferirea de feed-back o Empatia o Cooperarea

Ascultarea activă - este o modalitate de a asculta şi de a răspunde celeilalte persoane. Avantajele ascultării active:

încurajează persoanele să vorbească deschis şi liber; se transmite respect pentru ceea ce gândeşte sau simte interlocutorul; se transmite non-verbal că interlocutorul este înţeles.

Cerinţele unei ascultări active: Lăsaţi interlocutorul să vorbească! Nu întrerupeţi! Nu vă oferiţi ajutorul sau sugestiile! Nu vorbiţi despre sentimente sau probleme similare din experienţa dvs!


26 Regulile ascultării active - Focalizează-te pe vorbitor - Păstrează contactul vizual - Acordă atenţie sentimentelor vorbitorului - Ia în considerare atât sentimentele prietenoase, cât şi cele neprietenoase - Arată că înţelegi ce ţi se spune - Fii un ascultător “dificil” - Nu eticheta vorbitorul Când asculţi activ, trimiţi următorul mesaj celuilalt: “eşti important pentru mine; vreau să te înţeleg”.

Din moment ce avem două urechi şi o gură, ascultatul s-ar putea să fie una dintre cele mai importante abilităţi de comunicare. Această glumă ascunde un mare adevăr. Petrecem mai mult timp ascultând, decât făcând orice altceva. Un studiu a arătat că 70% din timpul cât suntem treji comunicăm, prin scris 9%, citit 16%, vorbit 30% şi ascultat 45%. Din păcate, puţini oameni sunt buni ascultători. Ascultatul este mult mai mult decât auzitul cu propriile noastre urechi. Ascultatul este o combinaţie între a auzi ceea ce cealaltă persoană spune şi implicarea noastră în a înţelege ceea ce persoana respectivă spune.


27 Adresarea întrebărilor

Întrebările închise

întrebările închise sunt cele care generează răspunsuri în termeni de “da” sau “nu’. pot fi utilizate când dorim să obţinem informaţii despre un aspect concret.

Efecte negative ale întrebărilor închise: Intrerup comunicarea Generează un comportament defensiv: Exemplu: De ce ai făcut asta? - persoana

este nevoită să se justifice. Întrebările deschise

Întrebările deschise sunt cele mai indicate pentru că facilitează procesul de comunicare prin invitaţia de a descrie situaţia concretă. Este important ca cei aflaţi în căutarea unui loc de muncă să-şi dezvolte competenţele de a pune întrebări deschise pentru a primi cât mai multe informaţii. Cu ajutorul întrebărilor deschise, cei aflaţi în situaţia de a da informaţii pot să vorbească liber despre ceea ce cred că este important. Acest lucru stimulează discuţia.

Ascultarea reflexivă (parafrazarea) Cu ajutorul ascultării reflexive ne concentrăm pe informaţia primită de la vorbitor. Ea ne ajută să clarificăm ce gândeşte cealaltă persoană şi să confirmăm înţelegerea corectă a celor transmise. Paşii unui proces de parafrazare sunt:

Daţi posibilitatea vorbitorului să termine ce are de spus. Reformulaţi, cu propriile cuvinte, ce credeţi că vorbitorul a spus: «cu alte cuvinte...»,

«să înţeleg că...», «ceea ce îmi spuneţi se referă la…» Dacă vorbitorul vă confirmă înţelegerea, continuaţi conversaţia Dacă vorbitorul vă sugerează că aţi înţeles greşit, rugaţi-l să repete.

În procesul de comunicare, la transmiterea unui mesaj, există o reacţie de răspuns faţă de acesta, reacţie care se concretizează într-un timp special de mesaj care poartă numele de feed-back. Feed-back-ul este un răspuns non-verbal sau verbal prin care confirmă că s-a primit mesajul.

• Sesizarea acestor răspunsuri influenţează decisiv comportamentul şi acţiunea celor care le recepţionează.

• Lumea înconjurătoare reprezintă o oglindă – toate reacţiile acesteia înseamnă feed-back şi ne ajută să ne înţelegem pe noi înşine mai bine.

“A da” un feed-back pozitiv: - Începeţi întotdeauna cu ceva pozitiv - Fiţi concret - Referiţi-vă întotdeauna la ceva ce poate fi schimbat - Încercaţi să oferiţi alternative - Fiţi descriptiv şi mai puţin evaluativ - Oferiţi feedback-ul la persoana întâi - Feedback-ul pe care îl oferiţi spune întotdeauna ceva şi despre voi „A primi”un feed-back pozitiv: - Nu fiţi defensiv, încercaţi să ascultaţi şi să înţelegeţi ceea ce vi se transmite - Cereţi/ ascultaţi părerea mai multor persoane înainte de a accepta/respinge feedback-ul


28 Empatia

• capacitatea de a te pune în locul celuilalt pentru a înţelege cum gândeşte şi cum simte

• capacitate de a experimenta sentimentele şi trăirile altora • o ciudată combinare între apropiere şi distanţă.

Importanţa empatiei: • Ne ajută să înţelegem cum sunt ceilalţi oameni, cum este organizată lumea lor,

ce este important pentru ei. a) Empatia-sprijin în lucrul cu persoanele dificile

• Vedem în spatele stereotipurilor • Înţelegem sistemul de valori al celorlalţi • Evaluăm diferenţele

b) Empatia-pentru a vedea dincolo de stereotipuri • Stereotipurile se datorează generalizărilor pe care le facem • Stereotipurile complică relaţiile dintre oameni

Ex. un om de afaceri elegant cucereşte mai repede un grup de persoane dintr-o zonă dezavantajată, decât un muncitor c) Empatia-pentru a vedea lumea prin ochii celorlalţi

• Nu vedem lumea cum e ea, ci cum suntem noi. Avem tendinţa de a proiecta asupra celorlalţi aspecte care în noi ne plac cel mai puţin.

• Vedem ceea ce căutăm. • Convingerile noastre formează un fel de hartă interioară a lumii, pe care o

folosim pentru a ne găsi drumul. Empatia e absolut necesară pentru a descoperi hărţile după care se ghidează ceilalţi. d) Empatia- pentru a evalua diferenţele

Diferenţele nu vor deveni dificultăţi dacă: • Le vom aborda cu spirit de aventură şi curaj • Ne vom strădui să le cercetăm şi să le înţelegem • Vom preţui ocaziile de a vedea lumea prin lentile noi • Vom păstra identitatea şi scopul

Cooperarea ca exerciţiu social porneşte de la premisa că individualismul şi competiţia promovate de formele tradiţionale pot fi echilibrate de practici democratice şi participative. De ce sa folosim cooperarea ? - În grupuri oamenii au posibilitatea sa înveţe unii de la alţii şi este mai uşor pentru cei cu abilităţi scăzute să progreseze. - Gradul de implicare creşte. - În grup se emit mai multe idei decât dacă grupul ar lucra separat. - Se dezvoltă capacitatea de a găsi soluţii creative la probleme. Avantajele cooperării - Cooperarea încurajează comportamente de facilitare a succesului celorlaţi. - Se diminuează numărul conflictelor interpersonale - Interacţiunea socială devine sursă de progres.


29 - Creşte stima de sine şi încrederea în forţele proprii. - Se diminuează anxietatea. Strategii pentru optimizarea comunicării

Asertivitatea Exprimarea emoţională Interpretarea limbajului trupului

Asertivitatea. Limbajul responsabilitatii-mesaje de tip “Eu” Asertivitatea este abilitatea de a ne exprima emoţiile şi convingerile fără a afecta şi ataca drepturile celorlalţi, fără a fi agresiv sau pasiv. O persoană are un comportament asertiv dacă: - nu acceptă să i se încalce un drept sau o valoare personală - motivează toate afirmaţiile pe care le face - exprimă clar opiniile personale - acceptă şi oferă complimente - solicită răspunsuri imediate - evită discuţiile cu persoanele cu care nu se poate comunica asertiv - face aprecieri în legătură cu comportamentul persoanei nu cu persoana - scoate în evidenţă consecinţele negative ale comportamentelor non-asertive asupra noastră - precizează comportamentul dorit - oferă alternative Componentele mesajului de tip Eu: 1) Descrieţi comportamentul: când întârzii mult seara 2) Descrieţi emoţia: mă ingrijorez, mă sperii 3) Formulaţi consecinţele comportamentului asupra propriei persoane: şi cred că s-a întâmplat ceva cu tine, nu ştiu unde ai putea fi. Strategie: începe afirmaţia cu «Eu…» («eu am nevoie..., eu aş dori, eu sunt preocupat de…. », «mă supară când», «mă deranjează», «sunt furios când…»). Exprimarea emoţională - a comunica eficient presupune a şti să îţi exprimi emoţiile. 1. Exprimarea emoţiei printr-un limbaj adecvat: - printr-un cuvant: „sunt supărat/bucuros/curios/încântat”; - prin descrierea a ceea ce s-a întâmplat cu tine: „tremur de emoţie”; - prin descrierea a ceea ce îţi doreşti să faci: „simt că îmi vine să o iau la fugă”. 2. Exprimarea emoţiilor într-un mod clar: - sumarizează printr-un cuvânt ceea ce simţi: bucuros, confuz, resemnat, rănit; - evită evaluarea emoţiei: „mă simt puţin trist”; - evită exprimarea emoţiei într-un mod codat: în loc de „mă simt singur” ai putea spune: „aş dori să petrecem mai mult timp împreună”; - exprimă mai frecvent emoţii faţă de un comportament specific: în loc de „sunt nemulţumit” poţi spune „ sunt nemulţumit ca nu îţi respecţi promisiunile”. 3. Acceptarea responsabilităţii pentru ceea ce simţi – în loc de „m-ai supărat” poţi spune „sunt supărat” sau în loc de „m-ai rănit”, poţi spune „mă simt rănit când faci acest lucru”. Asumarea responsabilităţii a ceea ce simt şi exprim este o formă de validare personală.


30 Interpretarea limbajului trupului Uneori subestimam importanţa unor competenţe nonverbale de bază, precum cele de ascultare. De exemplu, acţiuni simple, ca înclinarea capului sau înclinarea înainte a corpului exprimă interes şi întelegere bazată pe empatie. Puncte de sprijin pentru o comunicare eficientă: - Ţine cont de discrepanţele dintre comunicarea verbală şi de cea nonverbală! - Respectă unicitatea celorlalţi! - Fii pozitiv în comunicare! - Fii un bun ascultător! - Renunţă la idei preconcepute! - Comunicarea se face în ambele sensuri: dai, primeşti şi invers! Strategii de abordare a conflictelor

Ce este un conflict? Termenul derivă din latinescul «Conflictus» -a lovi/bate unul pe celalalt, a se ciocni.

Termenul conflict evocă o stare de lucruri nedorită, negativă. Dar lucrurile nu stau întotdeauna astfel; după cum conflictul poate determina un curs distructiv al evenimentelor, la fel poate determina şi unul constructiv. Abilitatea de a comunica presupune şi abilitatea de a rezolva conflictele de comunicare. Sursele conflictului - Nevoile fundamentale - Valorile diferite - Percepţiile diferite - Interesele diferite - Resursele limitate - Nevoile psihologice Efectele pozitive al conflictului: - Creşte motivaţia pentru schimbare - Îmbunătăţeşte identificarea problemelor şi a soluţiilor - Creşte coeziunea unui grup după soluţionarea comună a conflictelor - Creşte capacitatea de adaptare la realitate - Dezvoltă creativitatea Stiluri de abordare a conflictelor Oamenii au stiluri proprii de abordare a conflictelor/strategii pentru conflict:

Stilul agresiv Stilul pasiv Stilul pasiv- agresiv Stilul asertiv


31 Care sunt caracteristicile unei comunităţi în care oamenii se sprijină unii pe alţii?

Cooperare. Oamenii lucrează împreună, au încredere unii în ceilalţi şi îşi împărtăşesc preocupările.

Comunicare. Oamenii se observă atent, exprimă cu acurateţe ceea ce au de spus, se ascultă atent unii pe alţii. Toleranţa. Oamenii se respectă şi valorizează pozitiv diferenţele dintre ei, ajung să

înţeleagă propriile prejudecăţi şi modul în care acestea acţionează. Rezolvarea conflictelor. Oamenii deprind abilitatea de a răspunde în mod creativ

într-o situaţie conflictuală. Cauze ale conflictului la nivelul grupului sunt:

Atmosfera competitivă. Unii oameni au fost obişnuiţi să lucreze individual, le lipseşte deprinderea de a munci în grup şi încrederea în colegi. Ei nu doresc decât victoria asupra celorlalţi şi dacă nu o obţin îşi pierd stima de sine. Competiţia apare în toate momentele, chiar în cele în care ea este neproductivă.

Atmosfera de intoleranţă. În grup se formează clici. Lipsa sprijinului între colegi duce de multe ori la singurătate şi izolare. Apar resentimente faţă de capacităţile şi realizările celorlalţi, neîncrederea şi lipsa prieteniei.

Comunicarea slabă - solul cel mai fertil pentru conflict. Cele mai multe conflicte pot fi atribuite neinţelegerii sau percepţiei greşite a intenţiilor, sentimentelor, nevoilor şi acţiunilor celorlalţi. Unii oameni nu ştiu să-şi exprime în mod pozitiv nevoile şi dorinţele sau le este frică să facă asta. Ei nu pot să-i asculte pe ceilalţi. Nu există contextul sau climatul necesar pentru aceasta.

Exprimarea nepotrivită a emoţiilor. Orice conflict are o componentă afectivă. Conflictele se vor accentua atunci când oamenii au sentimente deplasate (exacerbate), nu ştiu să-şi exprime supărarea sau nemulţumirea într-un mod neagresiv, îşi suprimă emoţiile, sunt lipsiţi de auto-control.

Absenţa priceperilor de rezolvare a conflictelor. Unii oameni nu ştiu să răspundă în mod creativ conflictelor. Ei preţuiesc şi utilizează modalităţi violente de soluţionare a acestora, urmând adesea modelele furnizate de filmele de consum.

Utilizarea greşită a puterii de către manager. Un manager poate accentua sau diminua cei 5 factori enumeraţi mai sus. De asemenea, poate contribui la apariţia şi escaladarea conflictelor prin aşteptări exagerat de înalte faţă de angajaţi, conducând prin reguli inflexibile, bazându-se în permanenţă pe utilizarea autorităţii, instaurând o atmosferă de teamă şi neînţelegere. Tehnici de rezolvare a conflictelor Între agresiune şi inacţiune există o gamă foarte largă de răspunsuri. A câştiga sau a pierde, ca individ, nu sunt singurele ieşiri posibile dintr-un conflict. Cea mai bună soluţie este cea în care ambele părţi câştigă.Pentru a se ajunge la soluţia câştig/câştig se pot utiliza o serie de tehnici de rezolvare a conflictelor. Medierea

Spuneţi-le celor aflaţi în conflict că fiecare va avea posibilitatea să-şi expună propria versiune fară a fi întrerupt.

Cereţi-le să expună mai întâi problema care a generat conflictul şi apoi modalitatea în care a izbucnit acesta.


32 Dacă problema este încă actuală, ajutaţi-i să elaboreze câteva soluţii şi să aleagă una

care poate fi realizată. Dacă problema a fost rezolvată, întrebaţi-i dacă acest mod de rezolvare nu este mai

bun pentru toata lumea decât cel pe care îl aleseseră. Ignorarea

Unele conflicte sunt prea minore pentru a vă face probleme. Strategia celor 3 R

Resentiment - fiecare parte precizează ce nu-i place la celălalt şi ce a cauzat acest resentiment.

Revendicare - fiecare parte îi spune celeilalte ce ar trebui să facă pentru a rezolva problema.

Recunoaştere - părţile negociază cererile pe care sunt dispuse să le îndeplinească şi în final fiecare spune ce admiră la cealaltă. Sistemul intern de rezolvare a conflictelor A. Tehnici mentale 1. Atitudine şi cadrul 2. Empatia 3. Discuţia pozitivă cu sine 4. Timpul/prezenţa B. Tehnici perceptive 5. Abilitatea de a asculta 6. Privirea 7. Tonul vocii 8. Atingerea C. Tehnici de mişcare 9. Postura 10. Echilibrul 11. Distanţa 12. Calmul


33

INFORMARE PRIVIND PIAŢA MUNCII ŞI EVOLUŢIA OCUPAŢIILOR

Profesie – ocupaţie - funcţie

În analiza pieţei muncii sunt vehiculate o serie de concepte corelate: ocupaţie, meserie, profesie, funcţie etc.

Ocupaţia este definită ca activitatea utilă, aducătoare de venit (în bani sau natură) pe care o desfăşoară o persoană într-o unitate economico-socială şi care constituie pentru aceasta o sursă de existenţă. Ocupaţia poate fi exprimată prin funcţia sau meseria exercitată de o persoană.

Meseria este complexul de cunoştinţe teoretice şi deprinderi practice dobândite de o persoană prin şcolarizare şi activitate practică.

Profesia este specialitatea sau calificarea obţinută prin studii. Profesia semnifică specializarea individului, iar ocupaţia este specializarea exercitată de către acesta la locul de muncă.

Funcţia este activitatea desfăşurată (conform profesiei) într-o anumită ierarhie funcţională.

În ceea ce priveşte relaţia dintre aceste concepte există situaţii în care acestea coincid sau sunt diferite în cazul aceleaşi persoane. Dacă avem o calificare obţinută prin studii şi suntem nevoiţi să lucrăm în alt domeniu decât cel pentru care ne-am pregătit, suntem consideraţi necalificaţi şi ca urmare toate drepturile de care putem beneficia au în vedere condiţia de persoană necalificată în domeniul respectiv (de exemplu, am absolvit liceul de muzică şi lucrez ca ospătar la un restaurant). În România sunt peste 3000 de ocupaţii, fiecare având subgrupe, standardele de clasificare utilizate urmărind să armonizeze sistemul ocupaţiilor din ţara noastră cu cel al ţărilor din UE şi din lume, ţinând cont şi de specificul economiei româneşti. De reţinut! În exercitarea unei ocupaţii trebuie respectate nu numai sarcinile curente, ci şi anumite principii etice, mai ales în acele ocupaţii care presupun asigurarea de servicii sociale şi relaţii directe cu beneficiarii.


34 Piaţa muncii Piaţa muncii este locul în care se întâlneşte cererea şi oferta de forţă de muncă. Forţa de muncă este totalitatea populaţiei apte de muncă, în vârstă de 15-65 de ani, care munceşte sau este în căutarea unui loc de muncă. Cererea de forţă de muncă - forţă de muncă pe care o caută angajatorii. Oferta de forţă de muncă - forţă de muncă disponibilă la un moment dat pe piaţa muncii

Dinamica forţei de muncă În România piaţa muncii se caracterizează prin:

• Un număr din ce în ce mai mic de persoane care muncesc • Creşterea numărului de şomeri • Un număr mare de angajatori care nu respectă legile privind angajarea (munca

la negru, fără carte de muncă). Aceste tendinţe au generat modificări în structura ocupaţională pe domenii de activitate, multe meserii au dispărut sau sunt pe cale de dispariţie, în timp ce apar altele noi. Putem vorbi astfel de meserii în regres şi de meserii de perspectivă.

Mobilitatea forţei de muncă Pe piaţa muncii s-au produs şi se produc în continuare schimbări atât în ceea ce priveşte profesiile cât şi în ceea ce priveşte felul în care se realizează o anumită muncă:

a. Mobilitatea profesională-unele profesii, ocupaţii, meserii sunt din ce în ce mai puţin solicitate sau chiar dispar, apar sau se impun profesii noi. Mobilitatea profesională impune o adaptare continuă la cerinţele pieţei muncii prin formare profesională continuă şi o permanentă dezvoltare a resurselor umane prin specializare şi policalificare.

b. Mobilitatea muncii. Schimbările ce se petrec în structura profesiilor determină şi o deplasare pe piaţa muncii de la o zonă geografică la alta şi de la o meserie la alta. Sistemul educaţional (şcoală) se adaptează şi se va adapta în continuare la aceste situaţii, astfel că în viitor tinerii vor avea la dispoziţie un număr mai mare de profesii şi de locuri de muncă, condiţii mai bune de activitate şi salarii corespunzătoare.

De reţinut:

• În momentul în care descoperim că meseria/profesia aleasă nu este cea căutată, avem posibilitatea să ne recalificăm şi astfel să ne continuăm cariera, chiar dacă avem altă profesie.

• Şomajul nu înseamnă sfârşitul lumii şi al existenţei noastre, prin reorientare putem continua.

• Piaţa muncii este caracterizată prin schimbări continue, trebuie să le acceptăm şi să ne adaptăm din mers


35 Clasificarea ocupaţiilor din România (COR)

Ocupaţii existente pe piaţa muncii la un moment dat pot fi clasificate după o multitudine de criterii. În România, criteriile care au stat la baza clasificării ocupaţiilor au fost:

• Nivelul de instruire • Nivelul de competenţe şi complexitatea sarcinilor de îndeplinit la locul de

muncă • Gradul de specializare • Procesele tehnologice, materiile prime şi instalaţiile utilizate

Conform acestor criterii s-au construit 10 grupe majore de ocupaţii: 1. Membri ai corpului legislativ, ai executivului, înalţi conducători ai

administraţiei publice, conducători şi funcţionari superiori din unităţile economico-sociale şi politice;

2. Specialişti cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice; 3. Tehnicieni, maiştri şi asimilaţi; 4. Funcţionari adminstrativi; 5. Lucrători operativi în servicii, comerţ şi asimilaţi; 6. Agricultori şi lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit; 7. Meşteşugari şi lucrători calificaţi în meserii de tip artizanal, de reglare

şi întreţinere a maşinilor şi instalaţiilor; 8. Operatori la instalaţii şi maşini, asamblori de maşini, echipamente şi

alte produse; 9. Muncitori necalificaţi; 10. Forţele armate.


36 TEHNICI DE CAUTARE A UNUI LOC DE MUNCA

Căutarea unui loc de muncă constă în totalitatea acţiunilor concrete întreprinse în vederea găsirii unei munci salarizate sau pe cont propriu. Aceasta reprezintă o muncă în sine, care cere perseverenţă şi o atitudine pozitivă permanentă . Depistarea unui loc de muncă satisfăcător cere timp. Nimic nu se obţine imediat, fără eforturi şi sacrificii.

→ Primul pas: Schimbarea atitudinii : trebuie să ai încredere că vei ocupa locul de muncă pe care ţi-l doreşti. Nu-i uşor să găseşti un loc de muncă dar poţi să înveţi acest lucru. → Al doilea pas: Stabilirea obiectivului profesional: Ce ştiu? Ce pot? Ce vreau?

Nu orice slujbă este potrivită pentru oricine şi de aceea este necesar ca fiecare să-şi stabilească de la început pe de o parte ceea ce doreşte să facă, care sunt interesele, aspiraţiile proprii şi pe de altă parte care sunt calităţile, cunoştinţele şi aptitudinile pe care le posedă.

→ Al treilea pas: Descoperirea filierelor de angajare, a căilor care pot conduce la atingerea obiectivului. Filiera de angajare este orice persoană, instituţie, organizaţie, agent economic care poate să ofere un loc de muncă sau informaţii despre cererea de forţă de muncă de pe piaţa muncii. Filiera de angajare este mult mai mult decât locuri de muncă disponibile , declarate la agenţiile de plasare sau anunţate în presă.

În acest sens există două tipuri de piaţă a muncii: ♣ declarată, unde informaţiile despre locurile de muncă vacante sunt uşor de cules, din surse precum:

Agenţiile de ocupare a forţei de muncă - locurile de muncă sunt cele declarate vacante de către angajatori sau sunt identificate de către agenţii de ocupare;

Firme de plasare a forţei de muncă private acreditate - este o filieră de angajare utilă unei persoane bine pregătită profesional şi într-un domeniu actual;

Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale - locuri vacante care pot fi ocupate prin selecţie în urma încheierii unor acorduri între România şi parteneri din străinătate;

Burse ale locurilor de muncă organizate de diferite instituţii, organizaţii, etc.; Internet (www.ejobs.ro,www.firstjobs.ro, www.yourjob.ro,

www.bestjobs.ro, www.romjobs.ro, www.locuridemuncă.ro, www.locuri-de-muncă.net, www.findjob.ro, www.netjobs.ro, www.plusjobs.ro, www.jobstore.ro, www.mini-jobs.ro, www. jobs.afacerist.ro

Locuri publice - aviziere, mijloace de transport în comun,magazine etc. Mass-media - emisiuni de radio şi televiziune, anunţuri de mică

publicitate, articole referitoare la dezvoltarea sau înfiinţarea unor societăţi comerciale etc.

Aceste modalităţi reprezintă surse de informare destul de directe şi uşor de accesat, dar ele prezintă dezavantajul că astfel concurenţa pentru postul/posturile


http://www.ejobs.ro,www.firstjobs.ro/

http://www.yourjob.ro/

http://www.bestjobs.ro/

http://www.romjobs.ro/

http://www.locuridemunca.ro/

http://www.locuri-de-munca.net/

http://www.locuri-de-munca.net/

http://www.findjob.ro/

http://www.netjobs.ro/

http://www.mini-jobs.ro/

37 respective este foarte mare iar şansele de ocupare scad, aşa încât persoanele în căutare nu trebuie să se bazeze doar pe această piaţă declarată.

♣ ascunsă – adică surse de informare subiectivă: rude, prieteni, cunoştinţe, oricine poate da un ajutor

sau o informaţie care să fie apoi utilizată. În acest caz este vorba despre locurile de muncă vacante, care nu apar sau nu au apărut ca oferte scrise pe piaţă. Pentru acest lucru se va întocmi o listă cu astfel de persoane care pot fi contactate şi înştiinţate că persoana este în căutarea unui loc de muncă. De asemenea, ziarele locale pot oferi informaţii utile, prin publicarea unor date despre situaţia firmelor, perspective de extindere ale acestora. La fel publicaţiile de specialitate şi cele comerciale pot constitui materiale utile în descoperirea de locuri de muncă vacante sau care urmează a se crea într-o perioadă imediat următoare, precum şi despre noi proiecte care urmează a se lansa.

IMPORTANT! ☺ Informaţia că persoana este în căutarea unui loc de muncă într-o anumită meserie trebuie să fie difuzată. ☺ Tot timpul atenţie la tot şi la toate. Acolo unde se construieşte ceva se creează şi locuri de muncă. ☺ Dacă suntem refuzaţi de anumite persoane din firmă nu renunţăm, încercăm să contactăm altele şi e posibil să dăm peste o persoană amabilă care să ne ofere toate informaţiile de care avem nevoie. Dacă ni se spune că e posibil că în următorul interval de timp să apară noi locuri de muncă, e bine să lăsăm CV-ul nostru şi alte acte solicitate de firmă pentru ca, la timpul potrivit, să fie luată în consideraţie şi oferta noastră.


38 ELEMENTE DE EGO – MARKETING

Curriculum Vitae este o prezentare detaliată şi structurală a experienţei educaţionale şi profesionale a persoanei, precum şi a competenţelor, deprinderilor şi calificărilor obţinute.

Prezentarea pe care o faci într-un C.V. trebuie să fie interesantă astfel încât SĂ FII INVITAT PENTRU UN INTERVIU

CV-este un instrument indispensabil pentru a stabili relaţia cu un posibil angajator sau cu reprezentanţii unei instituţii de învăţământ care oferă programe educaţionale sau facilităţi de studii (de exemplu, burse)

EXISTĂ mai multe tipuri de C .V., cele mai utilizate fiind C.V. cronologic şi C.V . funcţional

C .V. cronologic - prezintă într-un mod secvenţial activităţile recente şi continuă cu cele mai

îndepărtate în timp - nu este necesară menţionarea tuturor activităţilor, mai ales a celor nerelevante

pentru postul vizat ♦ Atenţie însă la faptul că un C.V. nu trebuie să conţină elemente de discontinuitate neexplicate, cei care îl citesc putând să tragă unele concluzii eronate sau defavorabile pentru candidatul respectiv

- nu îi avantajează pe cei cu schimbări repetate în carieră, aceştia trebuind să folosească un alt tip de C.V C .V. funcţional

- pune accentul pe realizări, fără a ţine cont de cronologia lor - folosirea acestui tip de C .V. este indicată pentru cei care doresc să-şi schimbe

cariera Întocmirea CV-ului

CV-ul deschide negreşit porţile succesului, dacă este corect întocmit şi în conformitate cu realitatea. El reprezintă imaginea ta, este reclama pe care ţi-o faci, deci te reprezintă. Nu vă lăsaţi descurajaţi de „zvonistică”: se spune că s-au format deja „reţele informale de recrutare” (angajarea pe bază de recomandări venite din cercurile de cunoscuţi ale decidenţilor”), că un post bun este realmente „vânat” şi din ce în ce mai dificil de găsit. Uneori poate ar fi bine să-i dăm crezare şi proverbului „Vulpea când n-ajunge la struguri zice că-s acri” şi să fim mai atenţi, când vine vorba de propriile noastre iniţiative, înainte de a le cere miracole celorlalţi.

• Adesea când o persoană caută un loc de muncă, se întâlneşte cu termenul de

„Curriculum Vitae” (CV).Termenul este o expresie din limba latină care în traducere liberă înseamnă „desfăşurarea vieţii tale”. Este vorba despre ce ai făcut până în prezent şi despre ce eşti capabil să faci.

• Începe cu un exerciţiu pentru a înţelege cum se face corect un Curriculum Vitae.


39 Reţine! • CV-ul nu este un document standard. Pentru fiecare poziţie, pentru fiecare

firmă trebuie adaptat. De exemplu, atunci când aplici pentru un post de ospătar este important să menţionezi că ai abilităţi interpersonale, de comunicare, dar nu este foarte important să scoţi în evidenţă abilităţile tehnice; dacă aplici pentru un post de mecanic, abilităţile tehnice pot constitui un atu.

• Lungimea unui CV nu trebuie să depăşească 2 pagini A4; Pentru tinerii absolvenţi completarea celor 2 pagini va fi foarte dificilă, din cauza lipsei experienţei. Dacă eşti în această situaţie nu te descuraja!

Poţi să treci în Curriculum Vitae: - cursuri pe care le-ai făcut şi au legătură cu postul; - medii mari obţinute la disciplinele care au legătură cu postul; - premii primite la concursuri care au legătură cu postul; - activităţi extraşcolare sau de voluntariat la care ai participat; - eventuale slujbe pe care le-ai avut în timpul vacanţelor. Ce nu trebuie să apară în CV? - informaţii legate de religie, orientare sexuală - motivele pentru care ai părăsit ultimul loc de muncă sau de ce ai renunţat la

studii; - fotografiile sau referinţele (recomandări) vor fi inserate, doar dacă sunt

solicitate; - informaţii nereale.


40

EVITĂ URMĂTOARELE ERORI ÎN REDACTAREA UNUI CV nu scrie mai mult de două pagini nu scrie pe hârtie de proastă calitate sau pe hârtie colorată corectează greşelile ortografice nu fă corecturi cu mâna pe hârtia tehnoredactată evită repetiţiile nu trimite o pagină fotocopiată după alta tot fotocopiată nu inventa poveşti fabuloase despre performanţele tale nu menţiona în C.V. salariul pe care doreşti să-l ai

COMPONENTELE UNUI CV EUROPEAN

Obiectivul urmărit

CV-ul va fi formulat în funcţie de domeniul şi postul vizat

Informaţii personale Sunt enumerate: nume şi prenume, adresa (precizarea adresei poştale complete: stradă, număr, cod, localitate), numărul de telefon, adresa de e-mail, naţionalitate, data naşterii, starea civilă (opţional): se va indica dacă solicitantul este căsătorit - celibatar-divorţat - văduv şi eventual numărul copiilor.

Educaţie şi formare Se listează formele de educaţie absolvite sau în curs de absolvire (în ordine cronologică inversă), precizându-se:

• perioada în care a fost urmată acea formă de educaţie (de la - până la); • numele şi tipul instituţiei de învăţământ şi al organizaţiei profesionale; • domeniul studiat • tipul calificării/ diploma obţinută; • programe speciale din care elevul a făcut parte (de exemplu, burse în

străinătate); • concursuri academice (olimpiade, concursuri inter-şcolare) la care elevul a

participat şi eventuale premii sau distincţii obţinute; • rezultate deosebite Experienţă profesională

Se menţionează: • perioada în care elevul a desfăşurat o anumită activitate profesională (de la –

până la); • numele, eventual adresa angajatorului; • tipul de activitate sau sectorul de activitate; • funcţia sau postul ocupat; • principalele activităţi şi responsabilităţi;


41 Activităţile de voluntariat realizate de elev pot fi trecute în CV, în măsura în care sunt relevante pentru un post sau o poziţie vizată.

Aptitudini şi competenţe personale În această secţiune sunt incluse acele aptitudini şi competenţe care nu sunt recunoscute neapărat printr-un certificat sau o diplomă (de exemplu, creativitate, atenţie la detalii, rezistenţă la efort fizic, dexteritate manuală, etc.)

Aptitudini artistice Sunt descrise aceste aptitudini (muzică, pictură, literatură, teatru) şi se precizează în ce context au fost dobândite;

Aptitudini şi competenţe sociale Subliniază abilitatea de a lucra într-un mediu multicultural, în care comunicarea şi munca în echipă sunt esenţiale (cooperare, de rezolvare a conflictelor, negociere şi persuasiune, lucru în echipă);

Aptitudini şi competenţe organizatorice Sunt descrise aceste competenţe şi se precizează în ce context au fost dobândite (specifică aptitudinile de coordonare a activităţii altor persoane, de organizare a unor evenimente, iniţiativa, capacitatea de planificare etc)

Aptitudini şi competenţe tehnice Se referă la utilizarea calculatorului, a unor echipamente, scule, utilaje, maşini-permis de conducere. Pentru utilizarea calculatorului se menţionează tipul de programme (Excel, Word, Internet Explorer), nivelul de competenţă (nivel superior, mediu şi începător) şi eventuale cursuri care atestă aceste cunoştinţe.

Limbi străine Se precizează limba străină cunoscută şi nivelul (superior, mediu, începător pentru citit, scris, conversaţie); exemplu: Limbi străine Scris Citit Vorbit Limba engleză satisfăcător bine foarte bine Limba… ………………

Alte aptitudini şi competenţe (hobby-uri, responsabilităţi în diferite organizaţii, asociaţii, etc) Informaţii suplimentare

• Fotografie (la cererea angajatorului) Va îndeplini câteva condiţii: să fie recentă, făcută de un profesionist, cu un format tip de act de identitate, poate fi alb-negru sau color şi va fi plasată în partea din dreapta sus a CV-ului


42 • Referinţe (la cererea angajatorului) Acestea sunt acordate de către foşti profesori sau angajatori şi vor cuprinde: numele, instituţia, adresa, datele de contact ale acestora. Va fi cerut, în prealabil acordul persoanei care este dispusă să ofere informaţii (pozitive) despre autorul CV-ului. Acestea ar putea fi contactate de noul angajator pentru confirmare şi obţinerea de date suplimentare. • Mobilitatea Este important ca angajatorul să ştie dacă viitorul angajat este dispus să accepte deplasările frecvente, eventual să lucreze într-o altă localitate. • Activităţi extraprofesionale Pot fi menţionate activităţile asociative, sportive, de timp liber, dacă sunt semnificative, caracteristice pentru persoana care doreşte să se angajeze.Este important să se insiste asupra acelor activităţi care au permis dobândirea unei experienţe sociale, asumarea unor responsabilităţi. • Membru într-o organizaţie profesională, premii obţinute(opţional, dacă

sunt relevante pentru post) • Serviciu militar (opţional) • Disponibilitatea Disponibilitatea imediată pentru angajare este un aspect pozitiv.

CURRICULUM VITAE INFORMAŢII PERSONALE

B-dul George Enescu, nr., bl. sc, Suceava, România Telefon: 07262XXXX

Naţionalitate: română Data naşterii 2.12.1976 EXPERIENŢĂ PROFESIONALĂ 1 iunie 1996 – prezent

Ansamblul Artistic „Ciprian Porumbescu” Suceava, str. Mihai Vodă Viteazul, nr.5, tel. 0230531280, secţia Teatru pentru copii, ocupând postul de actor mânuitor păpuşi.

ACTIVITĂŢI ŞI RESPONSABILITĂŢI:

• Organizarea în echipă a spectacolului • Confecţionarea în echipă a păpuşilor, costumaţiilor şi a decorurilor • Montarea în echipă a decorului • Realizarea în echipă a spectacolelor • Promovarea spectacolelor: realizarea materialelor de promovare, contactarea

instituţiilor, locaţiilor, afişajul


43 • Studierea, memorarea şi repetarea rolului din scenarii • Colaborarea cu regizori, scenarişti şi alţi actori • Mânuirea păpuşilor în funcţie de rol • Deplasări în vederea realizării spectacolelor

1 mai 1996 - 1 septembrie 1996 Ansamblul Artistic „Ciprian Porumbescu” Suceava, str. Mihai Vodă Viteazul, nr.5, tel. 0230531280, secţia Balet, ocupând poziţia de dansator. 1 august 1995 - 1 decembrie 1995, A.F. Radu, b-dul George Enescu, nr.16, Suceava, ocupând postul de vânzător la un magazin mixt (alimentar şi decoraţiuni interioare). Activităţi şi responsabilităţi:

• Expunerea mărfurilor pe rafturi şi afişarea preţurilor produselor în mod vizibil • Vânzarea produselor • Încasarea banilor • Asigurarea igienei magazinului

EDUCAŢIE: 1991-1995 - Colegiul Tehnic „Petru Muşat” Suceava, calificarea obţinută „Operator prelucrarea produselor finite din lemn” 1983-1991 – Şcoala Generală nr. 4 cu clasele I-VIII, Suceava APTITUDINI ŞI COMPETENŢE PERSONALE Limba maternă: română Limbi străine: Franceza

• citit: nivel mediu • scris: nivel mediu • vorbit: nivel începători

Engleza • citit: nivel superior • scris: nivel mediu • vorbit: nivel mediu

Aptitudini şi competenţe sociale

• Abilităţi de lucru în echipă: teatrul de păpuşi presupune cooperare continuă cu alţi specialişti şi colaboratori

• Abilităţi de comunicare interpersonală deosebite: asertivitate, abilităţi de comunicare verbală, expresivitate paraverbală şi nonverbală, flexibilitate

• Capacitate de adaptare la medii de lucru diverse


44 Aptitudini şi competenţe organizatorice

• Abilităţi de management al timpului: în profesia mea este necesară o organizare în detaliu a timpului astfel încât echipa să realizeze spectacolul în timpul alocat.

• Administrez resursele financiare şi materiale: mă ocup de încasarea banilor, de identificarea altor resurse pentru organizarea spectacolului (materiale, accesorii, amenajarea spaţiului, plasarea spectatorilor).

• Pot să realizez sarcini diverse în aceeaşi perioadă de timp.

Aptitudini şi competenţe artistice • Expresivitate corporală: prin specificul profesiei este necesar să „împrumut”

personalitatea mea personajelor • Pictură cu acul, goblen, lucrări manual-artistice care presupun cusut mărunt • Pictură cu acuarelă • Realizez brăţări din mărgele • Dans popular

Aptitudini şi competenţe tehnice

• Abilităţi de operare calculator folosind aplicaţiile Microsoft Office, navigare Internet

• Cusut simplu la maşină (linii drepte) Referinţe Cojocariu Gonda Tamira – Şef secţie Teatru pentru copii, pictor scenograf Telefon 0754 049XXX


45 SCRISOAREA DE PREZENTARE/ DE INTENŢIE

Scrisoarea de intenţie sau de prezentare este un instrument de promovare personală în care candidatul îşi argumentează interesul şi îşi justifică candidatura pentru un post / o funcţie.

Scrisoarea de prezentare este o formă succintă de auto-caracterizare a calităţilor, intereselor şi motivaţiei unui candidat care solicită un post. Scrisoarea de intenţie însoţeşte CV-ul şi este personalizată pentru fiecare post în parte. Prin scrisoarea de intenţie se creează contextul şi „grila de lectură” a CV-ului.

Din punct de vedere al conţinutului, scrisoarea trebuie să respecte condiţii, precum: va avea un conţinut clar, precis, scurt; va trebui să trezească interesul angajatorului pentru ca solicitantul să

obţină programarea pentru un interviu; va prezenta convingător atu-urile, calităţile candidatului pentru postul

solicitat; va atrage atenţia angajatorului asupra gradului personal de implicare,

motivaţiei, atitudinilor, iniţiativei, entuziasmului şi aptitudinilor candidatului; va insista asupra contribuţiilor pe care candidatul le poate aduce la locul

de muncă solicitat în cazul angajării; va încadra fiecare idee într-un paragraf separat.

Aspecte apreciate de angajatori într-o scrisoare de intenţie

este elaborată specific pentru fiecare post vizat; limbajul este clar şi concis; se încadrează în maximum o pagină A4; este redactată într-un procesor de text (Word), în afara cazului în care este

solicitată o formă scrisă de mână; prezintă informaţii despre persoană care nu pot fi obţinute din CV; informaţiile conţinute se referă la potrivirea dintre cerinţele postului şi

caracteristicile candidatului.


46 10

NU-uri într-o scrisoare de intenţie

1. NU folosi des pronumele Eu. Scrisoarea de intenţie nu este povestea vieţii tale. Accentul trebuie să cadă de fiecare dată pe felul în care îndeplineşti tu nevoile angajatorului, şi nu pe modul în care angajatorul te poate ajuta. Evită pe cât se poate o atmosferă de egocentrism prin folosirea rară a acestui pronume, mai ales la începutul propoziţiilor. 2. Nu folosi o introducere neconvingătoare. Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, rămân blocate încă de la început, în introducerea unei scrisori de intenţie. Rezultatul este de obicei o introducere slabă, care nu captează interesul celui care citeşte. De exemplu: Neconvingător: “Vă rog să mă luaţi pe mine în considerare pentru postul de Agent Manager.” Convingător: “Nevoia firmei dumneavoastră de o performanţă absolută în domeniul vânzărilor de IT, întâlneşte o excelentă completare în experienţa mea de 3 ani în organizarea şi gestionarea datelor, etc” 3. Nu uita să menţionezi cele mai importante calităţi ale tale. O scrisoare de intenţie este o scrisoare de vânzare, care te propune pe tine drept candidat. La fel ca şi un CV, ar trebui să fie concisă şi să ofere principalele motive pentru care tu ar trebui să fii chemat la interviu. Strategia unei scrisori de intenţie de succes include şi accentuarea celor mai importante realizări ale tale. De exemplu: Aptitudini de comunicare: Cinci ani de experienţă în comunicarea cu publicul şi un fond solid în comunicarea scrisă la nivel executiv. Experienţa PC: Nivel profesionist în toate aplicaţiile MS Office şi experienţă în dezvoltarea website şi design. 4. Nu scrie prea mult, dar nici prea puţin! Dacă scrisoarea ta de intenţie are doar unul sau două paragrafe, atunci probabil că nu prea are informaţii care să te vândă în mod efectiv. Dacă depăşeşte o pagină, s-ar putea să îi facă pe cititorii ei să îşi piardă interesul. Menţine-ţi scrisoarea concisă şi respectă timpul cititorului. 5. Nu repeta ce ai scris în CV-ul tău. Reformulează propoziţiile scrisorii dacă este nevoie, pentru a evita ca citirea să fie una plicticoasă. Îţi poţi imagina că prin scrisoarea de intenţie, tu scrii de fapt o povestire scurtă, cum ar fi “Cea mai mare provocare tehnică a mea” sau “Cea mai grea vânzare a mea”. 6. Nu fi vag. Nu uita să treci titlul poziţiei pentru care candidezi. 7. Nu uita să individualizezi. Există tentaţia de a trimite copiile unei aceleaşi scrisori de intenţie unui număr mai mare de angajatori. Nu uita să schimbi numele companiei, numele job-ului, dacă este cazul şi numele persoanei de contact.


47 8. Nu încheia scrisoarea într-o manieră pasivă. Pune-ţi viitorul în propriile mâini! În loc să ceri să fii sunat, încearcă o formulare de genul “Vă voi contacta în câteva zile pentru a răspunde oricăror întrebări preliminare pe care le-ţi putea avea. Între timp, mă puteţi găsi la 07...” 9. Nu fi nepoliticos. Scrisoarea de intenţie ar trebui să mulţumească cititorului pentru timpul şi atenţia acordată. 10. Nu uita să semnezi scrisoarea.

Elementele (structura) unei scrisori de prezentare

Scrisoarea de prezentare însoţeşte CV-ul şi are rolul de a atrage atenţia angajatorului în legătură cu acele aspecte ale pregătirii sau experienţei profesionale a candidatului care sunt în concordanţă cu cerinţele postului. Dacă un CV este exhaustiv şi include maxim de informaţii ordonate în rubrici specifice, scrisoarea pune în valoare doar anumite elemente ale CV-ului, fiind adaptată în funcţie de angajator. 1.Numele, adresa poştală, numărul de telefon→

……………………………………. ……………………………………. …………………………………….

← 2. Data trimiterii scrisorii

3.Referire la postul vizat(data, locul şi numărul anunţului)

…………………………………… …………………………………… …………………………………..

← 4. Numele, funcţia şi adresa poştală a destinatarului

5.Formula de adresare →

…………………………………. ………………………………….

6. Conţinut (paragrafe separate tematic)

…………………………………. …………………………………..

←7. Formula de politeţe pentru încheierea mesajului

←8. Semnătura 9. Lista altor documente ataşate →

…………………………………. ………………………………….

1. Numele, adresa poştală şi numărul de telefon ale solicitantului sunt necesare pentru a putea fi contactat cât mai uşor de către angajator. Poate fi precizat intervalul orar în care candidatul este disponibil pentru contactarea telefonică. 2. Data trimiterii scrisorii. 3. Referire la postul vizat (data, locul anunţării postului vacant): se va specifica şi numărul anunţului din ziar sau alte mijloace de informare şi denumirea locului de muncă pentru care se depune dosarul.


48 4. Numele,funcţia şi adresa destinatarului: se impune a fi cunoscute şi menţionate. 5. Formula de adresare: modul de adresare este formal, spre exemplu Stimate domnule/doamnă X (în cazul în care se cunoaşte numele de familie al persoanei care va primi scrisoarea) sau Compartimentului de Resurse umane/ Managerului Firmei…(în cazul în care nu poate fi aflată această informaţie). 6. Conţinut: * Două sau trei fraze care se referă la competenţele candidatului- acest segment se axează pe principalele abilităţi şi cunoştinţe cerute pentru acel post şi modul în care candidatul îndeplineşte aceste cerinţe.* Două fraze despre motivul pentru care acest post este potrivit pentru candidat.* O solicitare politicoasă a unui răspuns în legătură cu postul vizat,* Se va menţiona disponibilitatea unei întâlniri, interviu şi că scrisoarea este însoţită de CV. 7. Formula de politeţe pentru încheierea mesajului poate fi de tipul: Cu mulţumiri, Cu stimă, Al dumneavoastră, etc. 8. Semnătura de mână a candidatului 9. Acte/ documente adăugate în dosarul înaintat angajatorului.

Se va alcătui o listă cu documentele adăugate la dosar (CV-ul, diplome - în copie-referinţe etc.), în cazul în care au fost solicitate de angajator.

Tipuri de scrisori utilizate în activitatea de căutare a unui loc de muncă: a) scrisoare de intenţie utilizată ca răspuns la un anunţ publicitar - realizată în vederea depunerii unei candidaturi către o societate care a publicat locul vacant. Cei care au un loc de muncă şi doresc schimbarea lui, trebuie să fie atenţi asupra acelor „anunţuri oarbe” unde nu se menţionează firma, existând pericolul ca anunţul să fie publicat tocmai de firma la care lucrează şi astfel aceasta să descopere că un angajat al ei doreşte să o părăsească şi să acţioneze în consecinţă, concediindu-l. În aceste cazuri nu se furnizează toate informaţiile despre candidat astfel încât firma să poată fi mai întâi identificată şi mai apoi să se ofere alte date personale. b) scrisoare de intenţie în cazul unei candidaturi spontane sau scrisoarea speculativă- se utilizează în cazul în care se identifică firme care se dezvoltă sau care au locuri de muncă nedeclarate şi unde clientul ar dori să lucreze. Scopul trimiterii unei astfel de lucrări este de a urmări o filieră către angajare descoperită pe cale informală. În acest caz clientul va pune accent pe interesul pe care-l manifestă pentru meseria şi/sau firma respectivă.


49 Calea Independentei, nr. 26 Bacău, 521300 David Mocanu Director executiv Compania “X” Str. Nicolae Grigorescu, nr. 1 Bacau, 251149 Stimate D-le Mocanu,

CV-ul care însoţeste această scrisoare de intenţie este un răspuns pentru “agentul de paza”, job pe care compania dumneavoastră l-a publicat într-un ziar local (precizează numele ziarului).

Sunt interesat în mod deosebit de această ocazie, deoarece experienţa mea ca şef-agent de pază, pe care am deţinut-o în cadrul armatei, m-a pregătit pentru un mediu de lucru sigur şi disciplinat, dar în acelaşi timp m-a supus unor provocări cauzate de evenimenţe neprevăzute. Îmi doresc foarte mult să mă folosesc de această experienţă pentru a intensifica securitatea într-o companie care are în vedere în primul rând interesele comunităţii.

Aş aprecia foarte mult oportunitatea de a ne întâlni şi de a discuta modul în care experienţa mea ar corespunde nevoilor dumneavoastră. Ideile mele în privinţa unei mai bune securizări a firmei vă pot interesa în mod deosebit. Din acest motiv, vă voi contacta la birou, luni, 30 mai, pentru a vedea dacă se poate stabili o întalnire la o ora convenabilă.

Aştept cu nerăbdare să vă cunosc. Cu stimă, Ion Oprea


50 Referitor la postul instructor, Şcoala de Şoferi Amatori… Adresa personală Adresa firmei Data Stimate domnule Director, Am citit cu mare interes anunţul dv. din ziarul …, în care căutaţi un pedagog cu experienţă şi cu cunoştinţe tehnice. Deoarece îndeplinesc cerinţele din anunţul dv., îmi exprim interesul pentru locul de muncă respectiv. Am terminat Şcoala Profesională…ca lăcătuş auto şi după aceea am urmat la seral cursurile şcolii de maiştri instructor auto. În această funcţie activez deja de patru ani, în localitatea…, la Grupul Şcolar…, unde am normă ore de practică. Deoarece contextul şcolar nu mă mulţumeşte în mod deosebit, aş dori să practic efectiv meseria de instructor auto în cadrul unei firme private. Orele teoretice menţionate în anunţul dv., corespund cu ceea ce predau eu în prezent. O mutare în localitatea… nu mă deranjează. Am 34 de ani şi nu sunt căsătorit. Aş putea să încep lucrul cel mai devreme pe … Vă puteţi aştepta din partea mea la o angajare deplină precum şi la disponibilitatea de a lucra la sfârşit de săptămână. M-aş bucura dacă m-aţi putea invita la o discuţie personală. Cu stimă, al dv., Semnătura


51 INTERVIUL SAU DISCUŢIA DE PREZENTARE

La interviu, angajatorul vrea să ştie, în primul rând, dacă persoana este potrivită

pentru locul de muncă respectiv, iar în al doilea rând, dacă se va adapta echipei de lucru. Pretenţii speciale se impun atunci când este vorba de posturi de conducere (aici este importantă şi personalitatea solicitantului). Un al treilea motiv al angajatorului de a cunoaşte personal pe cel care i-a trimis o mapă cu documente este selectarea dintre mai mulţi candidaţi pe cel mai potrivit postului scos la concurs.

Există câteva tipuri de interviuri de angajare la un loc de muncă. Dacă are loc un interviu „de unul la unul” s-a stabilit deja că solicitantul are abilităţile şi educaţia necesară pentru locul de muncă respectiv. Prin acest tip de interviu, angajatorul doreşte să cunoască, în plus, dacă şi în ce măsură este potrivit cu firma şi cu departamentul unde urmează a fi angajat. Solicitantul care este invitat la un interviu „de unul la unul” nu trebuie să uite că scopul lui este de a stabili un raport cu cel care ia interviul şi de a arăta că el are calificarea profesională de care firma are nevoie. Interviul „screening” are loc, de obicei, pentru candidaţii necalificaţi. În această situaţie este mai important să se ofere dovezi ale competenţelor, decât să se stabilească un raport interpersonal.

Pregătirea pentru interviu Se face o impresie mai bună la interviu, dacă are loc o pregătire prealabilă. De

aceea, este preferabil să se exerseze atât răspunsurile la posibilele întrebări care se vor pune, cât şi întrebările pe care solicitantul le poate pune. Pentru a fi capabil de prezentarea unor informaţii pertinente despre experienţa profesională în circa 15 minute, este foarte indicată o repetiţie a interviului cu un prieten. Dacă este posibil, se pot înregistra răspunsurile audio şi/sau video, pentru a verifica pronunţia, viteza vorbirii şi „limbajul trupului”.

Cele mai multe interviuri folosesc următorul model: întâi se răspunde la întrebări despre experienţa şi calificarea profesională şi după aceea despre locul de muncă vizat.

Pregătirea materialelor necesare interviului se face înainte de a pleca de acasă.


52 Oricine care caută un loc de muncă trebuie să aibă la el mai multe copii ale CV-ului, a listei cu referinţe şi, în funcţie de caz, câteva produse lucrate personal. Condiţia este ca toate aceste materiale să fie actuale.

Îmbrăcămintea Aspectul exterior al unui candidat demonstrează nivelul de înţelegere a culturii în

care va trebui să-şi desfăşoare activitatea, ca şi gradul de adaptare la cerinţele firmei. Candidatul trebuie să-l considere pe cel care ia interviul ca pe unul din clienţii săi. Ţinuta vestimentară trebuie să fie adecvată locului de muncă. Dacă se îmbracă un costum elegant pentru o activitate manuală, s-ar putea ajunge la concluzia că pretenţiile solicitantului depăşesc condiţiile de muncă oferite de firmă. Dacă se solicită însă un loc de muncă la o societate de asigurări, atunci, mai mult ca sigur, că ar fi mai potrivită o ţinută în costum, decât în blugi.

În orice situaţie, se cere a fi îmbrăcat profesional şi confortabil. Candidaţii sunt, în unele privinţe, apreciaţi după hainele lor. Dacă există îndoieli asupra modului cel mai adecvat de a se îmbrăca, se alege stilul clasic.

Recomandări pentru femei:

• Este foarte potrivit un costum (fustă şi taior). • A se purta pantofi cât mai simpli. • A fi moderată cu machiajul şi parfumul. • A se pune bijuterii simple. • Părul să fie spălat şi unghiile îngrijite.

Recomandări pentru bărbaţi:

• Cămaşă curată, călcată şi o cravată conservatoare. • Jachetă simplă sau un costum de afaceri. • Pantofii să fie lustruiţi. • Faţa să fie proaspăt rasă.


53

Stresul din timpul interviului

Stresul din timpul interviului este adeseori o încercare deliberată pentru a vedea stăpânirea de sine. Dacă cel care ia interviul este sarcastic sau nepoliticos, nu trebuie considerat faptul ca o ofensă personală, ci se aşteaptă în linişte continuarea interviului. Se răspunde calm la fiecare întrebare. La rândul său, solicitantul poate pune întrebări de clarificare, dar nu este bine să se grăbească a da un răspuns până nu reflectează asupra acestuia.

Uneori pot exista momente de tăcere între întrebări. Se aşteaptă liniştit până când cel care ia interviul îşi formulează întrebările. Dacă timpul se prelungeşte, poate fi întrebat dacă are nevoie de informaţii suplimentare în ceea ce priveşte ultimul răspuns.

Cum se face o impresie bună la interviu • A fi punctual. Cel care ia interviul interpretează punctualitatea ca o dovadă a

seriozităţii, a profesionalismului şi a dorinţei solicitantului de a se angaja. • A fi pozitiv şi a încerca să faci şi pe ceilalţi să se simtă confortabil. Se deschide uşa

zâmbind, se răspunde la mâna întinsă de cel care ia interviul şi se strânge cu fermitate.

• A nu face comentarii negative despre foştii sau actualii directori (patroni). • A fi relaxat. Interviul trebuie gândit ca o conversaţie şi nu ca un interogatoriu.

Trebuie să se ştie că şi cel care ia interviul doreşte să facă o impresie bună.


54 • A arăta încredere de sine în timpul interviului. Se răspunde la întrebări cu voce

clară şi va fi privit în ochi cel care ia interviul. • A asculta ce spune cel care ia interviul. Comunicarea implică cel puţin doi

parteneri. Dacă solicitantul vorbeşte prea mult, se poate întâmpla să nu sesizeze ce este important pentru cel care ia interviul.

• A reflecta înainte de a răspunde la o întrebare dificilă. Atunci când candidatul nu este sigur de răspunsul pe care trebuie să-l dea, poate răspunde, în replică, punând o altă întrebare. De exemplu, dacă este întrebat despre salariul pe care-l doreşte, poate răspunde prin „Da, este o întrebare bună. Cu cât aţi plăti dv. pe cel mai bun candidat?”

• A pune întrebările pregătite de acasă, atunci când este rândul solicitantului de a întreba. Acestea trebuie să reflecte orice informaţie despre firmă, locul de muncă pentru care se candidează sau poziţia acestuia în ierarhia firmei.

• A nu pune întrebări care pot provoca suspiciune. Dacă se întreabă „Sunt necesare deplasările?” cel care ia interviul va presupune că nu se doreşte delegaţii în ţară. Prea multe întrebări despre concediu îl vor face pe angajator să creadă că este un interes mult prea mare pentru zilele libere plătite de firmă. Din acest motiv este preferabilă explicarea motivelor pentru care se pune o întrebare sau alta.

• A declara verbal că se doreşte locul de muncă nu înseamnă a spune „eu vreau acest loc de muncă”. Există modalităţi mai subtile de a declara aceasta cum ar fi a vorbi despre activităţile care s-ar putea face în beneficiul firmei sau a oferi detalii specifice despre cum s-a procedat la alte locuri de muncă. De asemenea, exprimarea dorinţei de angajare se poate realiza prin întrebări privind responsabilităţile funcţiei, cu cine se va lucra sau cui îi vor fi raportate rezultatele activităţii desfăşurate.

• A se evita „limbajul trupului”. Solicitantul nu trebuie să uite că cel care ia interviul doreşte să vadă cât de bine rezistă la „presiunea” psihologică a întrevederii. Trebuie ţinut cont de tot ce poate fi interpretat ca semne de nervozitate sau tensiune, şi anume: muşcatul sau umezitul buzelor, atingerea feţei sau a urechilor, zâmbetele forţate, balansarea picioarelor, evitarea contactului vizual, pocnitul degetelor, frământatul mâinilor.


55 Informaţii privind firma şi poziţia acesteia

Cu cât se cunosc mai multe despre firma sau locul de muncă unde se depune

cererea de angajare, cu atât mai bună va fi impresia creată la interviu. Cel care ia interviul va lua în considerare interesul şi motivaţia celui care solicită locul de muncă şi va explica ce trebuie făcut pentru firmă.

Candidatul trebuie să descopere cât mai multe informaţii-cheie despre firmă, produsele şi clienţii acesteia. Când firma este de comerţ, unele informaţii se pot afla pe Internet. Indiferent de tipul întreprinderii/firmei este bine de ştiut mai ales următoarele informaţii:

• locul unde se află firma sau biroul; • produsele sau serviciile pe care le oferă firma; • clienţii pe care îi are firma; • filozofia firmei; • istoria firmei; • ştiri recente despre firmă; • informaţii financiare, inclusiv stocul de materiale.

Întrebări care se pun în timpul interviului

Întrebările puse în timpul interviului urmăresc luarea unei decizii de angajare. Principala preocupare a celui care ia interviul este „Ce trebuie să cunosc despre acest candidat, pentru a decide dacă este sau nu potrivit pentru locul de muncă disponibil”. Pentru familiarizarea cu aceste întrebări, vă prezentăm pe cele mai uzuale: • „Vorbiţi-mi despre dv.” Se răspunde, în propoziţii scurte, despre educaţia,

realizările şi obiectivele profesionale. Apoi, tot pe scurt, se descrie calificarea şi experienţa profesională, cât şi contribuţia care s-ar putea aduce la noul loc de muncă.

• „De ce doriţi să lucraţi aici?” sau „De ce sunteţi interesat a vă angaja în întreprinderea/firma noastră?” Puţine întrebări sunt mai importante decât aceasta,


56 aşa că se răspunde cu entuziasm şi clar. Se motivează celui care ia interviul interesul pentru firma al cărui reprezentant este. Solicitantul trebuie să arate ce cunoştinţe are despre firmă, locul de muncă, poziţia firmei în domeniul de activitate. Va vorbi despre modul în care se vor îmbogăţi deprinderile şi cunoştinţele sale profesionale dacă va fi angajatul firmei. Niciodată, în afară poate de comerţ, răspunsul nu trebuie să fie pur şi simplu „banii”. Cel care ia interviul se poate îndoi de interesul real al candidatului pentru munca respectivă.

• „De ce-aţi părăsit vechiul loc de muncă?” Prin această întrebare, cel care ia interviul doreşte să cunoască dacă au fost probleme la vechiul loc de muncă. Dacă nu au fost conflicte sau situaţii stânjenitoare la fostul loc de muncă, se specifică motivul, cum ar fi mutarea întreprinderii în alt oraş, sau în cealaltă parte a oraşului, falimentul, întreruperea temporară a muncii, imposibilitatea de a avansa sau de a învăţa lucruri noi, dorinţa de a munci într-un loc de muncă mai potrivit abilităţilor profesionale dobândite, reducerea de personal. În situaţiile în care au fost probleme, este recomandabil să se spună cinstit care au fost acestea, deoarece astfel se demonstrează asumarea responsabilităţii pentru cele întâmplate şi că s-a învăţat din greşeli. Problemele avute sau prezente încă trebuie explicate, dar nu se descriu foştii şefi în termeni negativi. Se poate spune că a fost o experienţă din care s-a învăţat ceva, care, însă nu va afecta munca în viitor.

• „Care sunt calităţile dv.?” Dacă solicitantul are suficiente informaţii despre firmă sau companie, va fi capabil să-şi imagineze care sunt valorile şi abilităţile căutate de firmă. O reflectare prealabilă asupra lor facilitează prezentarea unor exemple prin care candidatul demonstrează că le are.

• „Care sunt defectele dv.?” Cu abilitate se poate prezenta un defect ca pe o calitate. De exemplu, se poate spune „îmi fac prea multe probleme pentru munca mea. Uneori lucrez până târziu pentru a mă asigura că totul este bine făcut”.

• „Preferaţi să lucraţi singur sau cu alţii?” Răspunsul ideal trebuie să reflecte flexibilitatea, cu condiţia să fie cinstit, adică solicitantul să aibă această însuşire. Cea mai bună soluţie este de a se da exemple prin care este descris modul în care s-a făcut faţă ambelor situaţii.

• „Care sunt planurile dv. pentru viitor?” sau „Care sunt obiectivele dv. profesionale?” Prin această întrebare, cel care ia interviul doreşte să ştie în ce măsură sunt compatibile planurile candidatului cu scopurile firmei. Este bine să reiasă din cele spuse ambiţia, dorinţa de perfecţionare şi că s-au planificat câteva aspecte ale viitorului profesional. Este cu atât mai bine dacă se aminteşte despre dorinţa de a învăţa mai mult, de a avea performanţe mai bune, dar atenţie la descrierea cât mai concretă a modului în care vor fi atinse scopurile.

• „Care sunt hobby-urile dv.?” sau „Faceţi vreun sport?” Răspunsul la această întrebare poate confirma o similitudine între deprinderile profesionale şi cele extraprofesionale.


57

Opţiunea de a răspunde la întrebări „ilegale”

Orice solicitant este liber de a răspunde la întrebări. Se poate întâmpla, însă, ca unele întrebări să nu fie legate de cerinţele locului de muncă. Acestea sunt aşa-zisele „întrebări ilegale”, la care nu trebuie neapărat dat un răspuns. Este dreptul oricărui solicitant de a nu răspunde, dar există riscul de a părea necooperant sau agresiv. Cea mai bună soluţie este de a aprecia intenţia din spatele întrebării. De exemplu, dacă se întreabă „Locuiţi în Bucureşti?”, în loc de a răspunde frontal, puteţi spune „Am unde să locuiesc.” Sau, dacă se pune întrebarea „Cine are grijă de copiii dv. când veţi avea deplasări?”, se poate răspunde „Pot să-mi aranjez programul de acasă, astfel încât să nu îmi afecteze munca.”


58 Întrebări ilegale şi aspectul lor legal

Subiectul Întrebări ilegale Aspectul legal al acestor întrebări Naţionalitatea Sunteţi cetăţean român?

Unde s-au născut părinţii dv.? Care este limba dv. maternă?

Aveţi drept de muncă în România? Care este limba în care citiţi, vorbiţi şi scrieţi fluent? (Această întrebare este legitimă, atâta timp cât abilitatea verbală este relevantă pentru locul de muncă respectiv.).

Vârsta Ce vârstă aveţi? Când aţi terminat liceul? Care este ziua dv. de naştere?

Aveţi peste 18 ani?

Statutul marital

Care este statutul dv. marital? Cu cine trăiţi? V-aţi planificat întemeierea unei familii? Când? Câţi copii aveţi? Cine are grijă de copiii dv.?

Aţi fi capabil să vă mutaţi în altă localitate, dacă este necesar? Deplasarea este o parte importantă a muncii dv. Veţi putea să vă deplasaţi atât de mult cât cere munca dv.? (Această întrebare este legală numai în măsura în care este pusă tuturor celor care au depus o cerere pentru locul de muncă respectiv). Acest loc de muncă necesită uneori depăşirea programului de lucru. Aţi putea să lucraţi peste program?

Afiliaţii Din ce asociaţii sau cluburi faceţi parte?

Faceţi parte dintr-un grup sau organizaţie profesională relevantă pentru cerinţele prezentului loc de muncă?

Personale Care este înălţimea dv.? Care este greutatea dv.?

Sunteţi capabil să ridicaţi o greutate de 10 kg şi să vă deplasaţi pe o lungime de 100 m, dacă munca dv. o cere? (Această întrebare este acceptabilă numai în situaţiile în care trebuie respectate standarde minime de sănătate.)

Probleme medicale

Aveţi vreun handicap fizic? Vă rog să completaţi această fişă medicală. Aţi avut de curând sau în trecut o boală de lungă durată sau aţi făcut vreo operaţie? Dacă da, spuneţi de ce şi când?

Sunteţi capabil de a executa genul de efort pe care îl presupune postul solicitat? (Această întrebare este rezonabilă numai dacă este descrisă activitatea.) NOTĂ: În mod frecvent, la angajare se cere examenul medical. Rezultatele acestui examen sunt


59 Subiectul Întrebări ilegale Aspectul legal al acestor întrebări

Care este data ultimului examen medical făcut? Care este starea sănătăţii familiei dv.? De când purtaţi ochelari de vedere?

confidenţiale, cu excepţia contraindicaţiilor privind locul de muncă.

Cazierul Aţi fost vreodată arestat? Aţi fost vreodată implicat în vreo acţiune care să intre sub incidenţa justiţiei? (Numai în anumite locuri de muncă se cere cazierul.)

Stagiul militar

Aţi efectuat stagiul militar? Aţi suferit vreo dezonoare?

La ce armă aţi fost încadrat? Ce cursuri aţi urmat în timpul armatei?

Întrebările puse de solicitant

La cele mai multe interviuri, solicitantul va fi rugat să răspundă la întrebările puse de către cel care ia interviul. Este o ocazie foarte bună pentru candidat să descopere cât mai multe lucruri despre condiţia de angajat al firmei, iar pentru cel care ia interviul să evalueze candidatura sa pentru locul de muncă scos la concurs.

Din modul în care solicitantul pune întrebări, intervievatorul extrage informaţii care aduc o contribuţie importantă în decizia de angajare. Pentru a reuşi în această încercare, candidatul are nevoie de o pregătire anterioară.

Se pregătesc cinci întrebări „bune”: despre locul de muncă, firma/ întreprinderea, domeniul de activitate sau profesia, programul de lucru, termenele de predare a lucrărilor. Întrebările vor reflecta interesul pentru aceste subiecte şi faptul că solicitantul a citit sau s-a gândit la acestea. De exemplu, se poate începe cu următoarea întrebare: „Am citit în ziarul ... că …. Mă întreb dacă acest fapt nu va avea un anumit efect asupra firmei dv.”

Nu se întreabă numai despre o singură temă. Cei care pun astfel de întrebări nu sunt consideraţi nişte buni candidaţi.

Întrebările de clarificare sunt oportune pentru înţelegerea unor lucruri spuse de


60 către cel care ia interviul. Se ascultă însă cu atenţie, se cer lămuriri suplimentare numai pentru a clarifica un aspect sau altul al muncii; dar nu se solicită repetarea unor informaţii, pentru că se va lăsa impresia că există dificultăţi de atenţie.

STRATEGII DE CĂUTARE A UNUI LOC DE MUNCĂ („Vânarea” sau „pescuirea” unui loc de muncă)

Cea mai comună strategie de căutarea a unui loc de muncă este cea care

încurajează ca fiecare să facă ceea ce doreşte: „Nu vă îngrijoraţi, locul de muncă potrivit vă va ieşi în cale, dacă bateţi la uşa potrivită.” Aceasta este strategia „pescuitului”, de a sta şi a aştepta până apare slujba potrivită.

Uneori însă, cunoştinţele şi abilităţile însuşite nu corespund întocmai cerinţelor de pe piaţa muncii. Dacă cineva se află în această situaţie, este bine să se gândească la „vânarea” unui loc de muncă.

Un vânător bun face mai mult decât a scoate arma şi a împuşca orice „pradă”, fără nici un criteriu. Mulţi oameni gândesc căutarea unui post ca rezumându-se la citirea anunţurilor şi expedierea CV-urilor prin poştă. Aceasta nu este o „vânătoare”, ci o simplă reacţie la nevoia de a avea un loc de muncă.

Aşa cum adevăraţii vânători îşi întreţin armele în condiţii bune, la fel şi „vânătorii locurilor de muncă” îşi păstrează în condiţii bune documentele care urmează a fi trimise. Se pregătesc din timp, pentru a face faţă interviului şi a atrage atenţia asupra calităţilor lor profesionale.

Dincolo de orice metaforă, este bine de ştiut că vânătorii se îmbracă adecvat terenului şi condiţiilor atmosferice. Un costum bleumarin este mai puţin potrivit decât blugii, atunci când se solicită munca de muncitor încărcător-descărcător.

Capacitatea de concentrarea (atenţia) şi simţul ţintei sunt importante pentru „vânarea” unui loc de muncă, dar sunt mai greu de folosit dacă nu se cunoaşte ce se urmăreşte.

Obţinerea unui bun loc de muncă înseamnă a fi la locul potrivit în momentul potrivit, adică a depista oportunităţile care se ivesc. Timpul rezervat pentru obţinerea locului de muncă dorit şi pregătirea proprie (documente, atitudini, informaţii) compun strategia care asigură de cele mai multe ori succesul demersului de angajare.


61

MIC DICŢIONAR DE TERMENI

Abilitate - calitate dobândită care permite realizarea cu mare rapiditate, precizie, eficienţă şi un consum redus de energie, a unor activităţi. Aptitudini - însuşiri fizice şi psihice relativ stabile, care reprezintă condiţii necesare pentru ca o persoană să efectueze cu succes o anumită activitate. Atitudine - reacţie pozitivă sau negativă a cuiva faţă de alte persoane, obiecte sau idei. Bilanţul competenţelor - mijloc de evaluare şi atestare a activităţii profesionale şi achiziţiilor dobândite ca urmare a activităţii directe în muncă. Carieră - succesiune de profesii, îndeletniciri şi poziţii pe care le are o persoană în decursul perioadei active de viaţă. Competenţă - capacitate profesională remarcabilă, izvorâtă din cunoştinţe şi practică, în urma cercetării inteligente şi sistematice a unor activităţi relativ dificile. Comportament asertiv- abilitatea de a ne exprima emoţiile şi convingerile fără a afecta sau ataca pe celălalt. Consiliere - acţiune prin intermediul căreia se urmăreşte sugerarea modului de a proceda sau a se comporta care trebuie să fie adoptată într-o situaţie particulară dată sau în general, în viaţa şi activitatea cotidiană. Cirriculum Vitae/ CV- redactare concisă a istoriei personale şi experienţei dobândite de-a lungul vieţii prin care se face reclamă competenţelor persoanei care doreşte să fie angajată. Decizie - modalitate de depăşire a unui conflict, hotărâre sau opţiune care survine în desfăşurarea unei activităţi. Deontologie profesională - ansamblu de norme etice care trebuie respectate în exercitarea unei ocupaţii. Identitate vocaţională - identitatea unei persoane ce are în vedere valorile, interesele, aptitudinile şi abilităţile, competenţele proprii. Limbaj - totalitatea semnelor care servesc la comunicarea informaţiilor - poate fi verbal, nonverbal, natural, artificial (cu simboluri). Mimica - expresia feţei.


62 Orientare profesională- activitate bazată pe un sistem de principii, metode, procedee de îndrumare a persoanei către o profesie sau un grup de profesii în conformitate cu aptitudinile, înclinaţiile şi interesele sale şi în funcţie de perspectivele pieţei forţei de muncă şi dinamica ocupaţiilor Piaţa economică - spaţiu în care se întâlnesc oferta şi cererea de forţă de muncă. Populaţie activă - toate persoanele apte de muncă, atât cei care au un loc de muncă, cât şi şomerii. Portofoliu- dosar personal care conţine actele ce atestă pregătirea profesională, performanţele, experienţa. Postura - poziţia corpului, mişcarea membrelor, într-o anumită situaţie. Profil ocupaţional - descriere sintetică a conţinutului unei ocupaţii, atribuţii şi responsabilităţi, cerinţe, program, alte date. Re-orientare profesională- schimbarea opţiunii iniţiale pentru o anumită profesie din motive obiective sau subiective. Statut profesional - situaţia unei persoane în funcţie de modul de obţinere a veniturilor prin activitatea depusă: salariat, patron, lucrător pe cont propriu, lucrător familial neremunerat, membru al unei cooperative. Stil decizional - modalitate proprie de a rezolva situaţii ce presupun alegerea între mai multe alternative. Valoare - ansamblul calităţilor pe baza cărora un lucru este apreciat ca pozitiv, important, pentru o persoană.


63 BIBLIOGRAFIE

Băban, Adriana (coord.) - Consiliere educaţională, PSINET, Cluj Napoca, 2001

Băban, Adriana, Petrovai, Domnica, Lemeni, Gabriela - Consiliere şi orientare. Ghidul Profesorului, Humanitas Educaţional, 2002

Eggert, Max - CV-ul perfect, Bucureşti, Editura Naţional, f.a

Eggert, Max - Interviul perfect, Bucureşti, Editura Naţional, 1998

Gulei Elena - Consiliere pentru viitorul tău, Alternative sociale, Iaşi 2004

Jigau, Mihai - Consilierea carierei, Ed. Sigma, 2001

Jigău Mihai(coord.) - Consilierea carierei.Compendiu de metode şi tehnici. ISE Bucureşti, 2006

Jigău, Mihai (coord) - Consilierea adulţilor, ISE Bucureşti, 2003

Orientarea şcolară şi profesională a tinerilor rezidenţi în zone defavorizate socio-economic şi cultural, ISE, Bucureşti, 2001

Pânişoară, Ion Ovidiu- Comunicarea eficientă, Polirom, Iaşi, 2006

Un viitor pentru fiecare-ziar despre carieră, Bucureşti, 1998-2001

Link-uri: 1. www.careerexperts.ro 2. www.ceduconsult.ro 3. http://europass.cedefop.europa.eu/europass/home/vernav/Europasss+Documents

/Europass+CV/navigate.action 4. www.euridyce.org 5. www.deaf.com 6. http://careerplanning.about.com/od/careertests/Free_Self_Assessment_Tools_O

nline.htm 7. www.jobsite.ro 8. www.job-consulting.ro 9. www.anofm.ro 10. www.jobbank.ro


http://www.careerexperts.ro/

http://europass.cedefop.europa.eu/europass/home/vernav/Europasss+Documents/Europass+CV/navigate.action

http://europass.cedefop.europa.eu/europass/home/vernav/Europasss+Documents/Europass+CV/navigate.action

http://www.euridyce.org/

http://www.deaf.com/

http://careerplanning.about.com/od/careertests/Free_Self_Assessment_Tools_Online.htm

http://careerplanning.about.com/od/careertests/Free_Self_Assessment_Tools_Online.htm

http://www.jobsite.ro/

http://www.anofm.ro/

http://www.jobbank.ro/

64


GHID DESPRE CARIERĂ

Documents

Transcript of GHID DESPRE CARIERĂ