JUDECATA ÎN FAŢA INSTANŢEI DE FOND

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Judecata reprezintă o activitate procesuală complexă şi de multe ori îndelungată care

începe o dată cu introducerea cererii de chemare în judecată şi se finalizează prin

executarea silită.

Ca activitate realizată în comun de instanţa de judecată, părţi, alte persoane şi organe,

procesul civil se desfăşoară în mai multe faze:

- Faza judecăţii care cuprinde judecata în faţa instanţei de fond şi judecata în faţa

instanţelor care sunt competente să exercite controlul judiciar (al căilor de atac);

- Faza executării silite care permite creditorului să obţină prestaţia stabilită în titlul

executoriu, dacă debitorul nu execută de bună voie prevederea din titlu, la care a

fost obligat;

În ambele situaţii în ce priveşte judecata se parcurg patru etape: etapa scrisă, etapa

dezbaterilor, etapa deliberării şi etapa pronunţării hotărârilor judecătoreşti.

Procesul civil începe aşadar într-o primă etapă printr-o procedură scrisă ce constă în

introducerea cererii de chemare în judecată prin care reclamantul sesizează instanţa de

judecată declanşând astfel procesul şi care constituie baza raporturilor care se nasc între

reclamant şi pârât precum şi între instanţa de judecată şi părţi.

Ca răspuns la cererea de chemare în judecată pârâtul depune o întâmpinare în care în scris

sau oral, în faţa instanţei la prima zi de înfăţişare răspunde pretenţiilor reclamantului prin

apărările sale.

În următoarea etapă procesuală urmează dezbaterea contradictorie şi publică în faţa

judecătorului sau a completului de judecată, etapă în care sunt analizate probele părţilor

sau cele dispuse de instanţă asigurându-se prin aceasta aflarea adevărului în pricina

supusă judecăţii.

Urmează etapa procesuală constând în deliberare, etapă în care după încheierea

dezbaterilor judecătorul sau completul de judecată se retrage în camera de consiliu pentru

deliberare şi formularea hotărârii ce urmează a fi pronunţată în şedinţă publică. O dată cu

pronunţarea hotărârii se încheie judecata în faţa instanţei de fond.

Dispoziţiile ce se aplică în faţa instanţei de fond sunt valabile şi la judecata căilor de atac

în măsura în care nu contravin altor norme specifice.

Legea prevede însă uneori că în anumite cazuri înainte de sesizarea instanţei de judecată

reclamantul să încerce rezolvarea litigiului pe calea unei reclamaţii adresate organului

administrativ competent.

Aşa este spre exemplu cazul celor vătămaţi într-un drept al lor prin acte administrative,

situaţie prevăzută de legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ.

ETAPA SCRISĂ

Procedura prealabilă sesizării instanţei în materia contenciosului administrativ

Potrivit art.1 din Legea nr.29/1990 orice persoană fizică sau juridică dacă se consideră

vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul

nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept

recunoscut de lege se poate adresa instanţei judecătoreşti competente pentru anularea

actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Înainte însă de a apela la instanţa de judecată competentă a-i rezolva cererea persoanei ce

a fost vătămată în drepturile sale prin actul administrativ contestat potrivit art.5 din Legea

nr.29/1990 se va adresa în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul

administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art.1 al.2 din lege autorităţii

emitente care este obligată să rezolve reclamaţia în 30 de zile de la aceasta iar la al.2 al

aceluiaşi articol se prevede în cazul în care cel care se consideră vătămat nu este

mulţumit de soluţia dată reclamaţiei sale el poate sesiza tribunalul sau curtea de apel în

termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei.

Înainte însă de a sesiza tribunalul sau curtea de apel dacă partea vătămată nu este

mulţumită de soluţia dată de organul emitent al actului se poate adresa şi organului

ierarhic superior acestuia.

În acest caz termenul de 30 de zile se calculează de la comunicarea de către acea

autoritate a soluţiei date reclamaţiei.

Dacă autoritatea administrativă emitentă sau autoritatea ierarhic superioară nu rezolvă

reclamaţia în termen de 30 de zile cel care se consideră vătămat în dreptul său se poate

adresa de asemenea instanţei.

O dat[ cu cererea de chemare ]n judecat reclamantul va depune şi actul administrativ pe

care îl atacă sau după caz răspunsul autorităţii administrative prin care i se comunică

refuzul rezolvării cererii sala privind dreptul recunoscut de lege.

CEREREA DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ

Pentru ca faza judecăţii pricinii să se desfăşoare în bune condiţii e4ste necesar ca părţile

să cunoască în ce constă litigiul, întinderea pretenţiilor reclamantului, mijloacele de

dovadă pe care pârâtul le are pentru apărarea sa.

În acest scop părţile au la îndemână mijloace încunoştinţare reciprocă, acestea fiind:

cererea de chemare în judecată, întâmpinarea şi atunci când este cazul cererea

reconvenţională.

Cererea de chemare în judecată este forma de manifestare a acţiunii civile prin care se

învesteşte instanţa de judecată, sau mijlocul procedural prin care cel vătămat într-un drept

civil solicită concursul organelor specializate ale statului în vederea restabilirii situaţiei

de drept încălcată.

Cererile adresate instanţei prin care aceasta este învestită pot fi principale şi accesorii ori

incidentale. Cererea principală (cererea de chemare în judecată) se face de către

reclamant, iar cele accesorii ce se fac într-un proces aflat în fază de judecată de un terţ

sau de părţi contra unui terţ.

CONDIŢIILE GENERALE ALE FORMEI ŞI CONŢINUTULUI CERERERII DE

CHEMARE ÎN JUDECATĂ

Aceste condiţii sunt prevăzute de Codul de Procedură Civilă în art.82-84 care urmeză să

fie completate cu prevederile art. 122-114 C. Proc. Civ. Ce se referă la cererea de

chemare în judecată.

Potrivit prevederilor art. 82 al.1 C. Proc. Civ. Cererea de chemare în judecată trebuie să

îndeplinească următoarele: să fie făcută în scris în cazul în care din orice motive cererea

nu poate fi semnată, judecătorul va stabili mai întâi identitatea părţii şi îi va citi acesteia

conţinutul cererii şi va face menţiunea pe cerere în legătură cu această împrejurare.

Cererea trebuie să cuprindă arătarea instanţei, numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor

ori după caz denumirea şi sediul lor şi al reprezentantului, obiectul cererii şi semnătura.

Când cererea nu este introdusă de titularul dreptului ci de un reprezentant: mandatarul

neavocat va alătura cererii procura în original sau copie legalizată care îi dă dreptul să

reprezinte partea, mandatarul avocat certifică el însuşi copia după procura sa. Avocatul va

anexa la cerere delegaţia eliberată de biroul de asistenţă juridică.

Cererea de chemare în judecată trebuie să aibă o denumire corectă, art. 84, C. Proc. Civ.

dispune că cererea de chemare în judecată sau cererea pentru exercitarea căii de atac este

valabilă chiar dacă poartă o denumire greşită. În baza rolului ei activ instanţa trebuie să

aibă în vederea nu sensul literal al termenilor folosiţi ci intenţia părţii, sensul pe care

reclamantul a înţeles să-l atribuie termenilor respectivi, natura dreptului şi scopul urmărit

de parte prin exercitarea acţiunii.

ELEMENTELE CERERII DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ

Art. 122 C. Proc. Civ. Prevede menţiunile ce trebuie să le conţină cererea

a) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori pentru persoanele juridice denumirea şi

sediul lor precum şi după caz numărul de înmatriculare în Registrul Comerţului sau de

înscriere în Registrul Persoanelor Juridice, codul fiscal şi contul bancar. Procesul civil

presupune un conflict de interese între cel puţin două persoane. Pentru ca acest conflict să

poată fi soluţionat este necesar ca instanţa să cunoască cine sunt acestea, unde au

domiciliul sau reşedinţa pentru a stabili competenţa şi pentru a putea fi citate. Deşi art.

112 nu face referire la prenume se înţelege că s-a avut în vedere numele în sens larg care

cuprinde şi prenumele, atribute de identificare ale persoanei.

În vederea identificării părţilor din proces numele trebuie arătat în mod clar